UNITATEA DE STUDIU I. STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.1. STATUL

I.1.1. Noţiunea de stat

I.1.2. Elementele statului

I.1.3. Forma statului

I.2. DREPTUL. NORMA JURIDICĂ

I.2.1. Noţiunea de drept

I.2.2. Noţiunea de normă juridică

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.1.1. NOŢIUNEA DE STATStat - esentiala pentru dezvoltarea societatii

- evolutie continua- latina = status- diferite acceptiuni: juridic, sociologic, filozofic, politic

sens larg: entitate politică existentă pe un teritoriu, unde se află o anumită populaţie asupra căreia se exercită puterea de stat

sens restrâns: ansamblul autorităţilor publice care, deținând monopolul asupra creării şi aplicării dreptului, a cărui respectare o poate garanta prin forţa sa de constrângere, asigură organizarea şi conducerea societăţii

I.1.2. ELEMENTELE STATULUI

TERITORIUL - spaţiul geografic asupra căruia se exercită suveranitatea; delimitat de frontiere, alcătuit din sol, subsol, ape și coloana de aer de deasupra acestora.

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

POPULAŢIA - totalitatea persoanelor care se află pe un anumit teritoriu

PUTEREA DE STAT

- nivel intern: elaborarea şi aplicarea regulilor de conduită (norme juridice) generale şi obligatorii,

- nivel extern: stabilirea de relaţii cu alte state, în funcţie de interesele comunităţii.

Puterea legislativă: ParlamentPuterea executivă: Guvern şi Preşedinte

Puterea judecătorească: instanţele judecătoreşti

I.1.3. FORMA STATULUIForma de guvernământ: republica şi monarhia Structura de stat: unitar şi federalRegimul politic: monocratice, oligarhice şi democratice

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.2. DREPTUL. NORMA JURIDICĂ

I.2.1. Noţiunea de drept

DREPTUL - asigură cadrul legal pentru desfăşurarea tuturor activităţilor - fenomen social complex - latina = directus

DREPTUL - totalitatea normelor juridice generale şi obligatorii, elaborate, instituite şi recunoscute de către stat în vederea reglementării relaţiilor sociale, respectarea acestor norme putând fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului.

Sistemul juridic – cuprinde fenomene juridice, totalitatea normelor juridice, structurile instituţionale juridice create pentru aplicarea acestora, conştiinţa juridică

Sistemul dreptului - de origine romano-germană, organizat în ramuri de drept şi instituţii juridice

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.2. DREPTUL. NORMA JURIDICĂ

Sensuri - drept obiectiv- drept subiectiv- drept ca ştiinţă

Sistemul juridic - toate fenomenele juridice, conştiinţa juridică, structurile instituţionale juridice create pe baza dreptuluiRamura de drept - ansamblul distinct de norme juridice, legate organic între ele, care reglementează relaţii sociale cu acelaşi specific (Dreptul comercial, Dreptul civil, Dreptul penal, Dreptul muncii) Instituţia juridică - totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie, o grupă unitară de relaţii sociale (contractul, proprietatea) Principiile fundamentale - stau la baza normelor juridice ce alcătuiesc o ramură juridică (principiul legalităţii, principiul libertăţii şi egalităţii, principiul echităţii şi justiţiei, principiul responsabilităţii)

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.2.2. Noţiunea de normă juridică

Norma juridică = regulă obligatorie de conduită socială

- Creează consens şi ordine în societate

- Asigură respectarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor

- Reglementează juridic relaţiile sociale

- Prezintă o mare diversitate I.2.2.1. Trăsăturile normei juridice

Caracter social - ordonează şi reglementează relaţiile interumane şi diversitatea activităţilor care se desfăşoară în cadrul societăţii

Caracter general şi impersonal - nu se adresează unui singur individ, ea se adresează tuturor membrilor colectivităţii

Caracter prescriptiv (tipic) - conduita impusă pentru o situaţie determinată este una standard

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

Caracter obligatoriu - trebuie respectata, avand un caracter imperativ

Caracter sancţionator - nerespectarea normei juridice atrage de cele mai multe ori o sancţiune

Caracter imprescriptibil - se aplică ori de câte ori situaţia o cere

I.2.2.2. Structura normei juridice Structura logico-juridică

Norma juridică

IPOTEZA(împrejurări,

condiţii, persoane)

DISPOZIŢIA (conduita de

urmat)

SANCŢIUNEA (consecinţa nerespectării dispoziţiei)

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

Structura tehnico-juridică

- FORMA sub care norma juridică este redactată

- titluri capitole secţiuni articole alieneate litere puncte teze

- ARTICOLUL – cea mai importantă parte a structurii tehnico-juridice a normei

I.2.2.3. Clasificarea normelor juridice

- Modul de reglementare al conduitei: imperative şi dispozitive

- Gradul de generalitate: generale, speciale şi de excepţie

- Modul de redactare: complete şi incomplete

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.2.2.4. Acţiunea normelor juridice în timp, spaţiu şi asupra persoanelor

Acţiunea n.j. în timp:

-intrarea în vigoare: articolul 78 din Constituţie: legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la publicare sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei

- se aplică numai pentru viitor: principiul neretroactivităţii

- ieşirea din vigoare: încetează să îşi mai producă efectele ca urmare a apariţiei unei norme juridice noi; abrogarea şi căderea în desuetudine

Acţiunea n.j. în spaţiu şi asupra persoanelor:

- în spaţiu - principiul teritorialităţii

- excepţia extrateritorialităţii

- asupra persoanelor - o distincţie între mai multe categorii de indivizi care locuiesc pe teritoriul unui stat în funcţie de cetăţenie: cetăţeni, străini şi apatrizi

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.2.2.5. Organizarea formală a normelor juridice. Izvoarele de drept

IZVOR DE DREPT

- în sens material: condiţiile sociale, economice, politice, culturale care conturează existenţa unei comunităţi și influenţează voinţa generală, inclusiv dreptul;

- în sens formal: forma în care se manifestă voinţa generală pentru a deveni obligatorie pentru individ şi societate.

LEGEA – principal izvor de drept

- act normativ al puterii legislative (Parlament), elaborat după o anumită procedură, reglementează cele mai importante relaţii sociale, are forţă juridică superioară faţă de celelalte acte normative

- clasificare Constituţia = legea fundamentală

legi constituţionale

legi organice

legi ordinare

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

Acte normative subordonate legii

- Decrete ale Presedintelui Romaniei cu caracter normativ

- Ordonanţele Guvernului

- Ordinele cu caracter normativ şi instrucţiunile miniştrilor

- Decizii, dispoziţii, hotărari ale Administratiei Publice Locale

- Tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte

Cutuma - regulă de conduită formată spontan, ca urmare a aplicării sale repetate, timp îndelungat, de către o colectivitate umană; aplicabilitate restrînsă

Doctrina – totalitatea părerilor, opiniilor, interpretărilor juriştilor, a specialiştilor în drept

Jurisprundenţa – totalitatea hotărîrilor judecătoreşti date de autorităţile judecătoreşti

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂSTATUL ŞI NORMA JURIDICĂ