PREVENIREA INCENDIILOR ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂRII LEMNULUI

 

GENERALITĂŢI

Lemnul şi  produsele  din  lemn  sunt combustibile,  fiind necesare o serie de  măsuri  pentru  prevenirea  incendiilor  în toate sectoarele unde acesta se prelucrează.

Existenţa în unităţile de profil, a unor mari cantităţi de materiale lemnoase sub formă brută sau semifabricate, sub formă finită sau deşeuri, favorizează apariţia şi propagarea incendiilor.

Lemnul sub acţiunea căldurii degajate pe timpul arderii componenţilor combustibili, suferă, în părţile necuprinse de flăcări, diferite modificări fizice şi chimice,în imediata apropiere a zonei de ardere. Aceste modificări se produc în toată   masa materialului combustibil.

În urma încălzirii lemnului până la temperatura de 1100C, se produce eliminarea treptată a apei şi a substanţelor volatile. Între 110 şi 1500C, intensitatea degajării substanţelor volatile creşte, începe descompunerea lemnului şi schimbarea culorii.

Descompunerea se accentuează la peste 2300C, producându-se degajări puternice de gaze combustibile. Între 230 şi 2700C, la suprafaţa lemnului se formează un strat de cărbune piroforic, foarte avid de oxigen, contribuind la apariţia stării de incandescenţă. După depăşirea temperaturii de 2700C, la suprafaţa lemnului se formează un strat de cărbune piroforic, foarte avid de oxigen, contribuind la apariţia stării de incandescenţă. După depăşirea temperaturii de 270 0C, adsorbţia de oxigen de către stratul de cărbune piroforic este tot mai mare, astfel încât la circa 290-3000C se produce arderea cu flacără. 15415e45p

 2. FABRICI DE CHERESTEA

Depozitul de  buşteni  ocupă mari  suprafeţe de teren; în incinta  lui, în afară de  lemn rotund,  se mai găsesc  şi deşeuri de lemn (scânduri,  aşchii,  rumeguş etc),  de multe  ori depozitate  în dezordine, precum şi ierburile uscate  în perioada de   primăvară, toamnă şi  veri

secetoase; există de asemenea  o mare  circulaţie de  oameni  şi mijloace de transport  şi manipulare. Toate acestea, favorizează declanşarea unui incendiu, în special când se fac focuri deschise, când se aruncă ţigări şi chibrituri aprinse, când cad scântei de la locomotive sau de   la coşurile cazanelor de abur.

Cea mai eficace măsură de prevenire, care  în acelaşi timp asigură şi o bună intervenţie în cazul declanşării unui eventual incendiu, este respectarea organizării raţionale a depozitului după prevederile  normative, în ceea  ce priveşte  capacitatea admisă de  depozi tare, precum şi asigurarea spaţiilor   libere  de  siguranţă.

Depozitul de  buşteni  se  organizează pe  stive,   secţii   şi sectoare. O stivă de  buşteni  la care se folosesc mijloace de  manipulare nu trebuie să aibă lungime mai mare de 150 m lăţimea de 30 m  şi  înălţimea de 14 m.

Suprafaţa depozitului va fi curăţită de deşeuri lemnoase, iar iarba din  jurul stivelor va fi înlăturată. Focurile deschise şi fumatul în incinta depozitului sunt interzise.

Pentru înlăturarea formării scânteilor  la gater,  din cauza existenţei pietrişului şi a  nisipului pe buşteni, aceştia se spală cu trei  jeturi de apă,  din trei direcţii.

Depozitele de  buşteni  trebuie   prevăzute  cu reţea de apă pentru  indendiu; debitul se stabileşte în funcţie de volumul stivelor.

În hala de gatere, pe lângă buşteni  se  găseşte  rumeguş, praf de  lemn  şi deşeuri  lemnoase (aşchii).  Praful de   lemn  în hala de gatere  se   produce   în  special  la  viteze  mai  mari ale ferăstraielor cu pas mai  mic   între  dinţi   şi  când  lemnul este   uscat.  Praful de   lemn  în amestec cu aerul,   într-o anumită proporţie   şi  în anumite  condiţii,   poate forma amestecuri explozive.

Limita  inferioară de  explozie a amestecului de   praf-aer este  de   12 g/m3, iar cea  superioară este apreciată la 60 g/m3. Cu cât particulele de praf de lemn sunt mai fine, cu atât  pericolul de  incendiu şi explozie este  mai mare,   şi  în special dacă se găsesc  în  stare de suspensie  în aer.

Pentru determinarea pericolului de explozie a prafului, de o mare importanţă este cunoaşterea conţinutului în substanţe volatile. Pentru anumite prafuri de

lemn, procentul ridicat de substanţe volatile, exercită influenţă asupra limitei inferioare de explozie.

Dintre toate prafurile de lemn, cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100μ. La această dimensiune, limita inferioară de explozie este de aproximativ 40 g/m3.

Presiunea maximă de exlozie se manifestă la densitatea norului de prafde circa 300 g/m3. pentru particule cu dimensiunea până la 100 mμ, presiunea de explozie este de 4,10-4,80 kgf/cm2. la o asemenea concentraţie, praful de lemn prezintă cea mai mare capacitate de explozie. Forţa explozieie dezvoltată în acest caz, poate să distrugă utilajul şi elementele de construcţie.  

Oxigenul din aer este absorbit cu   uşurinţă de  către praful de  lemn,  accelerând în acest fel procesul  de  ardere. 

Procesul de aprindere   şi de ardere  este   influenţat de  conţinutul de  răşini,   de umiditate   şi de  cenuşa din   praful de   lemn,   de   umiditatea din atmosferă şi de  capacitatea  termică a surselor de aprindere.

Particulele  de   praf de   lemn  în  suspensie   se  freacă între ele  sau cu aerul,  formându-se sarcini electrostatice,   localizate la  suprafaţă, cu atât mai mari cu cât  praful este  mai  fin,  tensiunea particulelor  putând ajunge până la  6.000 V.

La echilibrarea acestor potenţiale se poate produce aşa numitul “trăsnet de praf”, care aprinde amestecul de praf-aer, producând o explozie. Un asemenea pericol apare mai des la formarea unor vârtejuri de praf în timpul curăţeniei prin secţie sau la folosirea unor jeturi puternice de apă în timpul stingerii unui incendiu şi aceasta din cauza dispersiei prafului în aer şi a formării de amestecuri explozive.

Praful de lemn încălzit timp îndelungat, la temperatura de   loo°C,   se  carbonizează,  formând aşa-zisul cărbune   pirofor,   care  în contact  cu aerul se  aprinde.

Rumeguşul de lemn,   având o structura  mai  compactă,   cu anumite distanţe  între   particule,  se aprinde  mai  greu,   mai ales dacă este depozitat  în  vrac.  Aerul circulă cu mai  multă greutate  şi  nu poate asigura

o ardere completă.  Rumeguşul de  răşinoase, în anumite condiţii de depozi tare, ca de  exemplu,   în grămezi mari, cu un anumit procent de umiditate, se poate autoaprinde.

Praful şi rumeguşul de lemn  se  depun pe lagărele  supraîncălzite, iar în subsolul halei gaterelor   supravegherea   şi   întreţinerea acestora  este  destul de  greoaie   şi  din aceste cauze  declanşarea   unui incendiu este   posibilă cu  uşurinţă.  De  multe   ori,   în  buşteni  se găsesc cuie,   scoabe,   sârme   (de   la   plutărit)  sau se   poate   produce  o deviere a pânzelor de fierăstrău, şi în asemenea  situaţii formarea scânteilor mecanice  este  aproape  de neînlăturat.

Folosirea motoareloe  electrice  neprotejate,  a  cabluri lor  electrice deteriorate şi instalate necorespunzător, trecute pe sub pardoseli sau grămezi de material lemnos, pot produce pe timpul exploa tării  scântei electrice şi circuitele electrice pot fi  şi ele deranjate(lovite, izbite cu corpuri tari etc.) şi suprasolicitate, făcând  posibilă apariţia  unor scurtcircuite. Cele mai frecvente cauze ale incendiilor le constituie însă focul deschis, manifestat prin flacără de la lampa de benzină, de la sudură, de   la  corpurile   incandescente aruncate  sau  lăsate din neglijenţă la locul de muncă (ţigări şi chibrituri aprinse,   scorii de la sudură etc.).

Incendiile dintr-o hală de gatere se pot evita prin înlăturarea surselor de aprindere, prin exploatarea normală a tuturor instalaţiilor şi respectarea regulilor de pază contra  incendiilor.  În acest scop, nu este admisă folosirea lămpilor cu benzină pentru  încălzirea diferitelor   piese,  sudarea   în   interior,  fără a  se respecta  regulile ară tate anterior  şi  nici fumatul.

Buştenii  se  verifică atent  înainte  de  a  se introduce în gatere, pentru a se înlătura eventualele corpuri  metalice, piatră etc.

Gaterele de prevăd cu dispozitive care  să asigure scoaterea  lor din funcţiune, în cazul producerii scânteilor sau a supraîncălzirii diferitelor părţi ale instalaţiei.  Pentru a  se  evita aprinderea prafului de lemn sau a rumeguşului ce vine în contact  cu  lagărele sau cu alte mecanisme care se încălzesc din cauza  frecării, este necesar să se exercite o supraveghere şi un  control  permanent asupra  temperaturii acestora.

Scurgerile   uleiului de   ungere a lagărelor şi a altor utilaje mecanice trebuie înlăturate, folosindu-se pentru aceasta dispozitive speciale sau în cel mai rău

caz vase colectoare. Unsorile amestecate cu   praf se   înlătură cu regularitate. Utilajul electric   (motoare  electrice, întrerupătoare etc.)  trebuie protejat împotriva prafului. Trebuie respectate cu cea  mai mare stricteţe regulile de montare şi exploatare a   instalaţiei electrice de forţă şi iluminat, în special în construcţiile  de   gradul IV şi V rezistenţă la foc.

Canalele de cabluri şi  conductoare,  racordările   şi conectările,   protecţia tablourilor  de distribuţie,   corpurile  de   iluminat etanşe  trebuie  să constituie   puncte  de  control pentru electricianul de serviciu,  remediind fără întârziere  deficientele  constatate.

În fabricile  de  cherestea, evacuarea rumeguşului şi a deşeurilor constituie  o  problemă importantă pentru    asigurarea  pazei contra  incendiilor. În majoritatea fabricilor, evacuarea  integrală a rumeguşului şi deşeurilor se face  pe cale mecanică (transportoare  cu bancă sau pneumatice).

Transportoarele pneumatice se  confecţionează din materiale   incombustibile şi se prevăd cu dispozitive de închidere automa tă a conductelor, în cazul declanşării   incendiului.

La transportoarele cu bandă de cauciuc sau cu raclete, montate pe bandă textilă, se controlează cu atenţie ungerea rolelor şi traseul, pentru a se înlătura eventualele frecări sau blocări.

La folosirea unei transmisii centrale pentru acţionarea gaterelor, trecerile prin pereţi se etanşează pentru a se evita pătrundereaprafului în sala maşinilor.

La construirea şi exploatarea instalaţiei de alimentare a cazanelor cu abur, cu rumeguş şi deşeuri de lemn, este necesar să se ia toate măsurile în scopul înlăturării răbufnirilor, a formării focarelor de incendiu şi propagării acestora. La alimentarea manuală a focarelor de incendiu se recomandă ca rumeguşul să se încarce în lăzi şi apoi să se răstoarne în gura de alimentare. În faţa gurii de alimentare trebuie păstrată în permanenţă curăţenia, iar rumeguşul să fie depozitat într-un buncăr sau într-o încăpere în afara sălii cazanelor.

Conductele de  transportat abur sau apă supraîncăl zită peste   114°C se   izolează termic atunci când trec   prin sau în apropierea

elementelor   şi  obiectelor  combustibile.  Sistemele de încălzire improvizate (sobe metalice) pentru arderea rumeguşului  sunt  interzise.

În secţiile de prelucrare a lemnului în care se degajează praf, electele fenomenelor electrostatice  dispar  prin   umezirea aerului cu vapori de apă şi prin menţinerea  umidităţii relative a aerului de  80-85%.

Depozitul de  cherestea. Cheresteaua  se  depozitează sub  cerul  liber  sau sub şoproane. Deoarece între scânduri se lasă spaţii libere   pentru a favoriza  uscarea,  aceasta contribuie   la mărirea   perico lului de   incendiu  şi   în special  la dezvoltarea  şi  transmiterea   lui.

Forma cea mai adecvată de depozitare este aşezarea cherestelei în stive. Suprafaţa de depozitare a unui grup de stive, inclusiv intervalele de siguranţă dintre stive, nu trebuie să depăşească 7oom2, suprafaţa utilă fiind în acest caz de 46o m2.  Între  grupele de stive  se lasă un interval de siguranţă de 6m,  atât transversal cât şi longitudinal.

Şoproanele   în  care  se  depozitează cheresteaua  nu trebuie  să aibă suprafaţa  mai  mare decât a unui grup de  stive.  Intervalul de  siguranţă măsurat la cornişă nu trebuie să fie mai  mic ca  6 m.

Regulile  de   prevenire  a   incendiilor,   care  trebuie respectate   pe  timpul exploatării   unui depozit de  cherestea,   sunt asemănă toare cu cele de la un depozit de buşteni.

Depozitele de cherestea se prevăd cu reţea de apă pentru  incendiu,  al cărui debit se stabileşte în funcţie de volumul stivelor.

3.SECŢII DE PRELUCRARE MECANICĂ A LEMNULUI

În secţiile în care se prelucrează lemnul prin tăiere cu ferestraie, prin rindeluire şi rectificare, se produc cantităţi mari de praf, care este cu atât mai fin, cu cât maşinile folosite au turaţia mai mare.

a. Praful. Acesta rezultă de la prelucrarea mecanică a lemnu lui în atelierele de tâmplărie, croit etc, faţă de cel produs la fabricile de cherestea, este mult mai uscat şi aceasta contribuie la mărirea pericolului de incendiu, aprinderea lui făcându-se la tem peraturi mai scăzute. Datorită fineţei şi unei eventuale turbionări, praful se menţine un timp mai îndelungat în aer, depunându-se la început numai particule de o greutate mai mare.

În cazul instalaţiilor de ventilaţie defecte, insuficient dimen sionate, sau datorită lipsei acestora, praful de lemn se depune pe grinzi, pereţi, maşini şi în special în locuri inaccesibile (colţuri) mărind astfel pericolul de incendiu şi de propagare a acestuia.

În secţiile de prelucrare a lemnului, în afara prafului şi rume guşului de lemn, mai rezultă şi talaş.

b. Talaşul. Acesta se aprinde cu multă uşurinţă de la orice sursă de foc deschis, corp incandescent şi chiar de la scânteile electrice.

La talaşul afinat, arderea se propagă cu repeziciune.

Sursele de aprindere cele mai frecvente în secţiile de prelu crare a lemnului sunt: scurtcircuitul, radiaţiile termice, căldura ra diată de lămpile electrice (becuri) neprotejate (energie termică provenită din energie electrică), focul deschis, scântei electrice, scântei de natură electrostatică, foc deschis de la sudură, ţigări sau chibri turi aprinse aruncate.

În întreprinderile de prelucrare a lemnului în care funcţio nează şi instalaţii de cazane alimentate cu rumeguş şi talaş, în afară de explozii se pot produce şi răbufniri. Acestea se produc datorită turbionării în focar a amestecului (norului) de praf, rume guş şi talaş şi contactului cu pereţii foarte încălziţi (incandescenţi) ai acestora. Norul de praf se produce la alimentarea manuală a cazanului cu rumeguş şi talaş sau la folosirea unor instalaţii meca nice de alimentare necorespunzătoare.

La alimentarea manuală a cazanelor, prin aruncarea cu lopata din buncăr în focar a combustibilului, se poate transmite focul datorită particulelor incandescente vehiculate prin manipulările repe tate ale lopeţii.

Din cauza ruperii paletelor de la ventilatoare sau a pătrun derii în carcasă a cuielor, piuliţelor sau a altor obiecte metalice, se pot produce scântei. De asemenea, scântei se pot produce pe timpul şlefuirii diferitelor materiale care conţin cuie, precum şi la con tactul benzii de şlefuit cu capacul de protecţie de la maşină sau de la capotele de aspiraţie.

În interiorul secţiilor pot lua naştere turbionari ale prafului de lemn depus pe grinzi, pereţi, ferestre, maşini, datorită curenţilor de aer, care se formează. Din această cauză se produc amestecuri care se pot aprinde ia contactul

norilor de praf cu corpuri încăl zite (lagăre, sobe de topit cleiul, conducte de abur insuficient izolate, lămpi electrice ne protejate etc).

Praful de lemn şi rumeguşul cu urme de ulei şi răşină şi cu o anumită umiditate, depozitate timp îndelungat, se pot autoaprinde.

Scânteile şi flamele electrice produse ia contactoare. la între rupătoare, la motoarele electrice, la prize etc, pot aprinde praful de lemn, pericolul fiind mult mai mare la formarea arcurilor elec trice şi a scurtcircuitelor.

Sarcinile electrostatice care se formează la frecarea particu lelor de praf cu aerul sau între ele, produc aprinderea, fenomen explicat la hala gaterelor. Pericolul de incendiu într-o secţie de prelucrare a lemnului este mărit şi din cauza stocurilor prea mari de material lemnos, de deşeuri rezultate de la maşini, în special de la cele de productivitate mare.

Depozitarea deşeurilor lemnoase în apropierea lagărelor calde, a corpurilor de încălzire, a motoarelor electrice (în cazul unor scurtcircuite) creează pericol de aprindere.

Pentru înlăturarea pericolului de incendiu, în primul rând este necesar să se restrângă posibilităţile de propagare a incendiului prin măsuri constructive, fapt ce se asigură încă din faza de proiectare.

Cea mai recomandabilă soluţie pentru evacuarea prafului, a talaşului şi rumeguşului o constituie instalaţiile de transport pneu matic, dimensionate corespunzător. Dacă acest lucru nu se realizează pe deplin, deşeurile de material lemnos se aglomerează în locurile de muncă, maşinile se „sufocă", având drept urmare şi o mărire a pericolului de incendiu. De fapt, aceasta constituie una dintre cele mai mari dificultăţi întâlnite astăzi în întreprinderile indus triale de prelucrare a lemnului.

Pentru evacuarea prafului şi rumeguşului din întreprinderile mai mici de prelucrare a lemnului, cum ar fi de exemplu tâmplăriile mecanice, este recomandabil să se folosească instalaţii individuale de aspiraţie pentru fiecare maşină, iar refularea să se facă printr-un ciclon aşezat în exterior. Conducta de aspiraţie racordată la exhaustor, se prevede cu un şubăr pentru reglarea debitului, eventual pentru a fi folosit la oprirea propagării incendiului.

La construirea şi exploatarea unei instalaţii de aspiraţie, tre buie să se ţină seama de tipurile şi de felul de montare a maşinilor-unelte, de durata de funcţionare, precum şi de alţi factori.

Instalaţia de aspiraţie din secţiile în care se produc rumeguş, talaş, praf, se prevede cu un separator.

La maşinile de şlefuit se recomandă o instalaţie de aspiraţie individuală, prevăzută eu dispozitive de reţinere a prafului (ciclon, filtru de praf, sac etc).

La instalaţia de aspiraţie este admisă racordarea unui număr limitat de maşini, în raport cu capacitatea pentru care a fost cal culată.

Verificarea instalaţiei se face ori de câte ori se introduce sau se scoate o maşină din funcţiune. Pentru ca instalaţia să funcţio neze în bune condiţii trebuie să nu primească aer fals, fiind necesară deci o bună etanşeitate, în special la îmbinarea tronsoanelor detaşabile.

În cazul înfundării conductelor cu talaş, nu este admisă des fundarea cu bare de fier, deoarece se produc scântei, care pot aprinde praful de lemn. Se folosesc prăjini (bare) de lemn sau se demontează porţiunea înfundată.

Pentru funcţionarea instalaţiei de aspiraţie, se folosesc venti latoare centrifuge, de o construcţie specială pentru talaş şi care nu trebuie să aibă un număr prea mare de palete, deoarece se pot înfunda. În caz de incendiu sau explozie, prima şi cea mai de seamă măsură este oprirea imediată a ventilatorului.

În unele întreprinderi, deşeurile lemnoase se depozitează într-un buncăr, din care se alimentează focarele cazanelor.

Pentru funcţionare sigură, praful de lemn este transportat pneumatic, cu ajutorul unei instalaţii speciale, care separă praful de talaş, folosindu-se şi dispozitive de umplere.

Conductele care duc de la ventilator la arzător, trebuie să aibă peretele interior fără asperităţi pentru a nu favoriza înfundarea.

Pentru a preveni producerea unor răbufniri şi trecerea flăcă rilor în conductele instalaţiei pneumatice sau în buncăr, viteza de insuflare trebuie să fie superioară vitezei de ardere a prafului de lemn. Viteza de ardere este de

aproximativ 14 m/s şi deci cea de insuflare trebuie să fie superioară, ea variind între 15 şi 30 m/s.

În scopul înlăturării propagării flăcărilor prin conducte, de la focar spre buncăr, se intercalează o clapetă de reţinere care se deschide sub acţiunea curentului de aer şi se închide automat la încetarea acestuia.

După terminarea lucrului, conductele de transport şi separa torul se golesc, clapetele şi registrele de la maşini şi conducte se închid, iar separatorul de rumeguş se izolează de buncăr. Este recomandabil ca traseul conductelor de transport din instalaţia de aspiraţie să fie ales numai prin secţiile de la care se face aspiraţie.

Instalaţia de aspiraţie se confecţionează din materiale incombustibile şi se leagă la pământ, pentru scurgerea electricităţii statice.

Buncărele pentru depozitarea deşeurilor lemnoase (praf, ru meguş, aşchii, talaş) aşezate în ateliere sau cele alipite de clădiri, trebuie să fie rezistente la foc.

Deschiderile folosite la scoaterea deşeurilor, care dau în sala cazanelor sau în alte încăperi, în care se găseşte o instalaţie de ar dere, se prevăd cu uşi rezistente la foc.

Datorită pericolului pe care-l prezintă scânteile, maşinile de ascuţit pânzele şi cuţitele se aşează în încăperi separate de cele de prelucrare a materialului lemnos. În casa scărilor, pe coridoare, în ganguri, în curţile de lumină, nu este admisă depozitarea scându rilor şi obiectelor din lemn.

Încălzirea cu sobe metalice improvizate, alimentate cu ru meguş, nu este admisă. Cel mai bun sistem de încălzire este cel central, cu apă caldă sau abur de joasă presiune.

Uscarea şi aşezarea obiectelor deasupra sobelor, a corpurilor de încălzire, sunt interzise. Este necesar ca întreaga reţea de con ducte a sistemului de încălzire centrală, inclusiv corpurile de încălzire să fie curăţate de praf.

Încălzirea cleiului la foc direct se admite numai în atelierele mici şi numai dacă se protejează cu un paravan de tablă de oţel sau din imateriale rezistente la foc. Fierberea şi încălzirea cleiului în secţiile mai mari trebuie să se facă într-o încăpere separată prin pereţi rezistenţi la foc, de secţia de

prelucrare a lemnului. Pentru fierberea şi încălzirea cleiului este recomandabil să se folosească recipiente cu abur, în care caz fierberea se poate efectua şi în sec ţiile de producţie.

Instalaţiile electrice de iluminat şi forţă trebuie să corespundă prevederilor normativului pentru încăperi cu pericol de incendiu şi explozie.

O atenţie deosebită se va acorda conectării motoarelor elec trice la circuitele de cabluri, traseului cablurilor până la motor, funcţionării normale a întreruptoarelor şi a altor aparate şi dispozi tive electrice.

În principiu, în secţiile de prelucrare a lemnului nu sunt ad mise sudurile, lipiturile cu flăcări sau cu corpuri supraîncălzite; aceste operaţii se pot executa însă după ce se opreşte producţia şi se îndepărtează materialele combustibile şi praful pe o rază de cel puţin 5 m de la punctul de lucru. În cazuri deosebite, aceste ope raţii se pot executa respectându-se regulile arătate la sudură.

Avându-se în vedere pericolul deosebit de explozie a prafului de lemn, depunerea lui pe planşee, pereţi, grinzi şi maşini, pe per vazurile ferestrelor, pe instalaţiile de încălzire şi pe corpurile de iluminat, aceasta trebuie îndepărtată cu regularitate, evitându-se formarea vârtejurilor de praf (a norilor de praf), din cauza curenţilor de aer şi aşa zisul „trăsnet de praf".

Este recomandabil ca buncărele pentru alimentarea cu deşeuri a cazanelor de abur, să fie prevăzute cu instalaţii drencer, apă pulverizată sau abur.

4. FABRICI DE FĂINĂ DE LEMN

Făina de lemn este un produs cu multiple întrebuinţări în in dustrie. Ea este solicitată în industria materialelor plastice, ca in gredient, la fabricarea articolelor de cauciuc sintetic, a linoleumului, a xiloletului, a dinamitei etc. Cantităţi însemnate de făină de lemn de calitate inferioară sunt consumate la realizarea formelor de tur nătorie, la turnarea crudă a fontei şi ca material de protecţie la călire în industria metalurgică.

Făina de lemn se obţine prin măcinarea rumeguşului de lemn sau a altor deşeuri lemnoase, în instalaţii speciale. Procedeul teh nologic constă în pregătirea rumeguşului, uscarea şi transportul lui în siloz, măcinarea cu ajutorul morilor cu ciocane, cernerea făinii de lemn pe sorturi, umplerea în saci şi depozitarea în magazie.

Pe timpul desfăşurării procesului tehnologic de fabricare a făinii de lemn, există pericol de incendiu şi explozie, începând de la transportul (rumeguşului până la depozitarea făinii în magazie, aceasta datorându-se uşoarei ei combustibilităţi, posibilităţii formării amestecurilor explozive.

Limita inferioară a concentraţiei critice este de 30,2 g/m3, iar cea superioară de 60 g/m3.

Pericolul de incendiu şi de explozie a făinii de lemn depinde şi de gradul de fineţe, deoarece cu cât este măcinată mai fin, cu atât este mai mare suprafaţa de contact cu oxigenul din aer, având deci o activitate chimică mărită; pentru aprindere este suficientă o sursă cu temperatură de aproximativ 250°C.

Gradul de umiditate joacă un rol în aprinderea făinii de lemn, la o umiditate accentuată, aprinderea nu poate avea loc; propa garea flăcării la făina de lemn puţin umezită, se face cu multă greutate.

Făina de lemn (praful de lemn) se depune pe elementele de con strucţie, pe diferite instalaţii şi obiecte, putând trece în stare de suspensie, în cazul unei mici turbionari, mărind concentraţia până la limita de explozie.

Explozia amestecului de făină de lemn-aer produce un exces de presiune, care poate distruge instalaţiile de transport, propagând unda explozivă în întreaga secţie.

În  încăperile în  care se află depus  praf combustibil,  există pericol de explozie dacă :

C=Sdpγp/V≤Cmps;

C        = concentraţia de praf în întregime în stare  de sus pensie, în g/m3 ;

S  = suprafaţa totală a stratului de praf, în m2;

dp = grosimea medie a stratului de praf, în m ;

γp = densitatea volumică a prafului, în g/m3 ;

V = volumul încăperii sau a unei zone din aceasta, în m3;

Cmps = concentraţia minimă a prafului în stare de suspen sie, la care este posibilă explozia, în g/m3.

Praful de lemn nu poate exploda decât dacă se găseşte în stare de suspensie, într-o concentraţie de explozie, în contact cu o sursă, de aprindere. Dacă se produce o explozie locală, în interiorul altui utilaj în care s-a degajat praf sau în jurul acestuia, undele de şoc pot genera explozii la anumite distanţe. În calea lor ridică în aer praful depus, care formează rapid amestecuri explozive, iar flăcă rile şi căldura degajată de explozie le pot aprinde. De cele mai multe ori se aud două sau trei explozii, una după alta.

Presiunea de explozie şi viteza de creştere a ei depinde, în mare măsură de dimensiunile particulelor de praf. Majoritatea prafurilor cu dimensiuni ale particulelor sub 230μ, formează, amestecuri explozive. Cele mai puternice explozii se produc de către particulele de praf a căror dimensiuni sunt cuprinse între 20-60μ. Asupra gradului de explozivitate influenţează şi umidi tatea atmosferică. La o umiditate a prafului de făină de lemn de 17,5%, posibilitatea formării unui amestec exploziv este de numai 5%.

Sursele de aprindere a făinii de lemn pot fi diferite:

se pot produce scântei mecanice în morile cu ciocane, datorită pătrunderii, odată cu rumeguşul, a cuielor, şaibelor, spanurilor etc., în special în mersul în gol;

se pot degaja cantităţi însemnate de căldură la frecările diferitelor piese de la transportoare, elevatoare cu cupe, la lagăre etc.;

surse de natura celor descrise la procesele tehnologice anterioare.

Urmărind înlăturarea surselor de aprindere, este absolut necesar ca toate motoarele şi aparatajul electric să fie de construcţie etanşă, legate la pământ, pentru scurgerea electricităţii statice. De asemenea, transmisiile (capetele axelor de la transmisiile indivi duale etc.) precum şi acţionările individuale, trebuie să fie de construcţie capsulată. Corpurile de iluminat trebuie să fie etanşe la praf. Tabloul de distribuţie a curentului electric pentru iluminat şi forţă, se montează într-o încăpere separată de secţie.

Problemele principale care se impun a fi rezolvate în secţiile de fabricare a făinii de lemn, în scopul prevenirii incendiilor şi ex ploziilor, constau în controlul periodic pentru asigurarea unei bune etanşări a tuturor agregatelor,

mecanismelor şi instalaţiilor de transport, precum şi în construcţia şi exploatarea în bune condiţii a instalaţiilor de aspiraţie. Etanşeitatea agregatelor, a instalaţiilor de transport trebuie controlată sistematic, înlăturându-se în timpul cei mai scurt posibil defecţiunile constatate.

Rumeguşul nu se va depozita în siloz, decât bine uscat şi fără urme de ulei sau grăsimi.

Instalaţiile de transport se prevăd cu supape, clape de sigu ranţă, montate la cicloane, în buncăre şi la conducte etc, în special în locurile unde curentul de făină de lemn şi aer îşi schimbă direcţia.

Pentru a se înlătura posibilitatea de pătrundere în instalaţii a obiectelor metalice, se prevăd separatoare electromagnetice (în special la maşinile de măcinat). Puterea electromagnetului trebuie controlată cel puţin odată pe săptămînă, iar curăţirea lui se va face odată pe oră.

Făina de lemn nu trebuie lăsată un timp prea îndelungat în buncăre şi în site, avându-se totodată grijă să nu conţină urme de ulei sau unsori, întrucât fiind depozitată şi transportată în saci, se poate autoaprinde.

Lagărele, precum şi toate piesele supuse frecării, în special în instalaţia de transport, unde se pot produce blocări, înfundări etc, se supraveghează şi se controlează în permanenţă, înlăturându-se degajările de căldură, periculoase pentru aprinderea făinii de lemn.

Pentru scurgerea electricităţii statice, echipamentul electric şi instalaţia de transport se leagă la pământ.

Sacii umpluţi cu făină de lemn se aşează pe suporţi speciali, amenajaţi pentru stivuire, de unde se transportă la magazie, îm preună cu suporţii. în magazie, amenajată în afara secţiei de fabricare, depozitarea se va face respectându-se normele de stivuire şi manipulare a materialelor care pot forma cu aerul amestecuri explozive.

Secţia de făină de lemn, precum şi magazia, se prevăd cu instalaţii de ventilaţie, paletele ventilatoarelor fiind confecţionate din materiale neferoase.

Pentru evitarea eventualelor scântei ce s-ar putea forma între curele şi apărători, este necesar ca între acestea să existe  o distanţă de minimum 0,50 m, iar părţile metalice să fie legate la pământ.

Linia tehnologică funcţionând în flux continuu, ieşirea dia funcţie a unei categorii de utilaje impune întreruperea imediată a; fabricaţiei şi golirea instalaţiei. In acest caz, materialul evacuat tre buie adus pe bandă de racleţi înaintea separatorului electromag netic şi .apoi reinitrodus în fluxul tehnologic.

Folosirea focului deschis, executarea sudurii, fără întreruperea producţiei sunt interzise.

In secţiile de fabricare a fainei de lemn, încălzirea se face central, cu apă caldă sau abur de joasă presiune.

Praful depus pe instalaţii, pe pereţi şi în special în locurile-greu accesibile, se curăţă periodic, curăţirea generală a secţiei făcîndu-se săptămîinal.

5. FABRICI DE PLĂCI  FIBROLEMNOASE  ŞI  PLĂCI  AGLOMERATE

Folosirea plăcilor fibrolemnoase a căpătat o tot mai largă extindere în fabricile de mobilă şi binale.

Obţinerea plăcilor fibrolemnoase necesită o tehnică complexă, în cadrul căreia se numără şi tratarea termică. Această operaţie este şi cea mai periculoasă deoarece necesită folosirea unor tempe raturi ridicate (circa 160°C), capabile, în anumite condiţii, să ge nereze începuturi şi chiar incendii de mari proporţii. Cele mai frecvente cauze de incendiu sunt depăşirea temperaturii de uscare, precum şi autoaprinderea fibrelor îmbibate cu parafină, fenomen, favorizat şi de temperatura existentă în interiorul agregatelor de tratare termică. Cel mai uşor se aprind fibrele nepresate, de la extremităţile plăcilor fibrolemnoase, care se usucă şi se carboni zează mult mai uşor.

Majoritatea cauzelor de incendiu se pot îndepărta prin veri ficarea periodică a agregatelor şi în special a aparatelor care indică temperatura şi gradul de uscare a materialului. Pentru aceasta tre buie folosite dispozitive de control.

Pereţii camerelor de tratare termică, este recomandabil să se curăţe săptămânal, îndepărtându-se fibrele îmbibate cu parafina. Aceeaşi curăţenie

trebuie să se facă şi la vagonetele utilizate la transportul şi susţinerea plăcilor fibrolemnoase pe timpul tratării termice.

Fibrele nepresate, rămase după ştanţare, la capetele plăcilor se vor îndepărta.

După introducerea vagonetelor în interiorul sălilor de tratare, uşile se vor închide. Supraîncălzirea camerelor, făcută cu scopul de a compensa căldura pierdută pe la uşile incomplet închise, duce la apariţia incendiilor, flăcările propagându-se cu uşurinţă în întreaga secţie.

Când se constată o creştere a temperaturii peste limita nor mală (160°C), se pune în funcţiune instalaţia de răcire, care va funcţiona în paralel cu ventilatorul. În acelaşi timp, se va controla clapeta coşului de aerisire, care va trebui să fie complet deschisă. Dacă în urma acestor măsuri temperatura nu scade, se va în chide sistemul de încălzire, ventilatorul continuând să funcţioneze.

Ridicarea temperaturii poate fi urmare a unui început de incendiu, aspect ce se sesizează în special prin mirosul caracteris tic de fum. În această situaţie se procedează ca şi în cazul creşterii temperaturii.

Flăcările pot reapare şi la scoaterea cărucioarelor pe podul transportor, odată ce intră în contact cu oxigenul din aer. Secţiile de tratare termică a PFL, este recomandabil, să fie dotate cu instalaţii drencer, care trebuie să fie în permanentă stare de funcţionare.

În secţiile de prelucrare mecanică a panourilor de fibre lemnoase, trebuie respectate aceleaşi măsuri de prevenire a incendiilor ca la atelierele de prelucrare mecanică a lemnului.

Procesul tehnologic pentru fabricarea plăcilor aglomerate din lemn constă în: cojire, umezire, retezare, aşchiere, mărunţire, uscare, sortare, încleiere a aşchiilor cu liant, precum şi presare, tivire şi şlefuire a plăcilor.

Pe timpul majorităţii acestor operaţii, pericolul de incendiu este creat de degajarea prafului (făinii) de lemn şi de existenţa aşchiilor de lemn de grosimi de 0,15-0,4 mm, care se pot aprinde cu multă uşurinţă, în special după uscare. Înainte de retezare şi aşchiere, lemnul poate conţine în masa lui cuie, corpuri metalice, care lovite de pânzele ferăstraielor şi cuţitelor de aşchiere, produc scântei. În procesul de fabricare a plăcilor aglomerate se

folosesc instalaţii de transport, care în cazul în care se blochează, se în fundă  şi  se  pot  produce  frecări,  urmate de  degajări de  căldură.

Temperatura de 170°C folosită la uscare prezintă, de aseme nea, un pericol de incendiu în sectorul respectiv de lucru.

La pulverizarea liantului, fabricat pe bază de răşini sintetice, se pot produce incendii dacă din diferite cauze apar surse de aprindere.

După presarea la cald a plăcilor preformate, la temperatura de circa 145°C şi aşezarea lor în stive, pentru răcire în grosimi prea mari, fără spaţii de aerisire, se pot produce autoîncălziri.

În cazul defectării motoarelor electrice, care acţionează indi vidual o serie de maşini unelte şi agregate, al deteriorării coloane lor de alimentare, al conectării neregulamentare a cablurilor, se crează posibilitatea formării scânteilor şi scurtcircuitelor electrice.

Pentru înlăturarea pericolelor şi cauzelor de incendiu, din secţiile de fabricaţie a plăcilor aglomerate, este necesar să se ia o serie de măsuri de prevenire a incendiilor.

Înainte de a introduce lemnul la aşchiere, se detectează toate corpurile feroase care eventual s-ar găsi în masa lui. În acest scop, pe transportorul cu bandă se montează un detector de metale, elec tromagnetic. La apariţia unor materiale feroase se produce o variaţie a câmpului magnetic, care dă naştere la un curent de impuls, amplificat cu lămpi electronice şi prin acţionarea unui releu, trans portorul cu bandă este oprit până la îndepărtarea corpurilor feroase.

Dacă totuşi în maşina de aşchiere a ajuns un corp metalic, prezenţa lui este semnalizată acustic şi optic.

Instalaţia de uscare a aşchiilor este prevăzută cu aparate pentru măsurarea, verificarea, reglarea temperaturii. Depăşirea temperaturii de 170°C este semnalizată optic şi acustic; pentru sesizarea unor defecţiuni este necesară o supraveghere atentă din partea muncitorilor şi tehnicienilor.

Existenţa prafului şi a aşchiilor subdimensionate, după ce se separă aşchiile cu ajutorul sitelor vibratoare, impune absorbirea lor de către un exhaustor, având palete din materiale neferoase şi fiind acţionat de către un motor

electric, protejat împotriva prafu lui. Filtrele şi cicloanele vor fi curăţite, la timp, de praf. În acest sector de lucru se recomandă montarea unor instalaţii de sprinklere.

La silozurile de depozitare a aşchiilor uscate se vor suprave ghea şi controla transportoarele, valţul de evacuare şi axele, pen tru a nu se produce frecări. Permanent trebuie controlate instalaţiile de transport, în scopul înlăturării frecărilor, înfundărilor şi blocărilor.

Scăpările de particule de clei din maşina de încleiat, se aspiră cu ajutorul unor instalaţii de aspiraţie separate de cele pentru aspirarea si refularea prafului şi a aşchiilor subdimensionate.

După presare, plăcile aglomerate trebuie răcite, aşezându-se în stive de cel mult 40 bucăţi, prevăzute cu spaţii de aerisire.

În magazii materialele se vor depozita în stare uscată.

Maşinile de şlefuit se prevăd de asemenea cu instalaţi:de aspiraţie a prafului, rezultat pe timpul şlefuirii cu valţuri înbrăcate cu  hârtie abrazivă.

O deosebită atenţie se va acorda pupitrelor de comandă pentru a nu se produce greşeli de manevrare, deranjamente şi avarii la motoarele electrice cu pornire automată.

6. FABRICI DE MOBILĂ

Procesul tehnologic de fabricaţie a mobilei constă dintr-o serie de operaţii desfăşurate în secţiile de prelucrare mecanică a lemnului şi secţiile de vopsitorie, lăcuire şi lustruire.

În fabricile de mobilă la care finisarea se face cu nitrolac, operaţiile tehnologice sunt: pregătirea suprafeţelor de finisat, umple rea porilor, aplicarea grundului, şlefuirea uscată şi îndreptarea defectelor, aplicarea nitrolacurilor, şlefuirea umedă şi lustruirea.

Pericolul şi măsurile de prevenire a incendiilor pe timpul prelucrării mecanice a lemnului (croit, încleiat, finisaj etc.) şi de pregătire a suprafeţei de finisat, de umplere a porilor, de aplicare a grundului, de şlefuire uscată sunt similare cu cele analizate pen tru secţiile de prelucrare mecanică a lemnului.

La fabricarea mobilei curbate, în secţiile de şlefuit există un accentuat pericol de incendiu. Aici este locul unde se produce cel mai mult praf. Operaţia de şlefuit se execută cu ajutorul diferitelor maşini cu disc, orizontale, cu cilindri, în funcţie de forma pieselor care se şlefuiesc.

Existenţa prafului fin şi în cantităţi destul de mari, în atmos fera unor încăperi, este un fapt specific unităţilor de mobilă, în special la mobila curbată, deoarece la astfel de piese nu este posi bilă folosirea instalaţiei locale de ventilaţie pentru absorbţia per fectă a prafului.

Un accentuat pericol de incendiu există la secţia de grunduit. Aci se lucrează cu spirt şi nitrolacuri, substanţe care se aprind uşor de la scântei, flăcări, ţigări etc. Grunduirea pieselor se poate face manual, cu tampoane îmbibate cu soluţie, mecanic cu maşini de grunduit sau în instalaţii de imersie cu nitrolac.

În secţia de vopsitorie, pericolul de incendiu este determinat de folosirea, în cantităţi mari, a uleiului de in fiert şi a unei serii de vopseluri pe bază de ulei.

Uleiul de in fiert se aprinde la temperaturi joase, cuprinse între 36 şi 170°C. În astfel de secţii se folosesc cârpe pentru şters, care, îmbibate cu ulei şi aruncate în depozite fără a se respecta anumite reguli, se pot autoaprinde.

În fabricile de mobilă se utilizează, pe scară largă, vopsirea cu  lacuri în  prepararea  acestor vopsele   se  folosesc,   ca   solvenţi, acetona, acetatul de etil, acetatul de butil, alcoolul metilic, benzenul etc. – substanţe cu puncte de inflamabilitate scăzute.

Una din metodele de aplicare a   lacului este pulverizarea.La aplicarea  lacurilor cu ajutorul pulverizatorului, o parte din materialul  pulverizat rămâne  în  suspensie  sub formă de  ceaţă, particulele saturând aerul foarte repede. Vaporii de solvent  creează un  mare pericol de indendiu şi explozie.

În ultimul timp,  aplicarea lacului pe suprafeţele finisate se face prin turnare, înlocuind metoda prin pulverizare, care prezintă un accentuat  pericol de   incendiu şi  explozie,   fiind  şi  mai puţin economică.  Şi la acest procedeu există  pericol de incendiu, datorită evaporării solvenţilor din filmul de nitrolac,  care acoperă piesa ce trece pe bandă, prin maşina de turnat nitrolac.

În cazul introducerii  şi  scoaterii  manuale a  pieselor din maşină,  acestea se aşează pe  stelaje şi rămân  în secţie un timp mai îndelungat, din care cauză degajarea vaporilor este şi mai accentuată.

Camerele de pulverizare se prevăd cu  iluminat din exterior, întreaga instalaţie fiind protejată împotriva pătrunderii vopselelor şi particulelor de solvenţi şi lac. Electricitatea  statică care se formează pe timpul pulverizării se înlătura prin legarea  la pământ a camerei şi cabinei de pulverizare, precum şi a instalaţiei de ventilaţie.

Instalaţia de compresoare se montează într-o încăpere separată de camerele  şi cabinele de pulverizare.

Curăţirea cabinelor  şi camerelor de   pulverizare  de depuneri  de lacuri  şi vopsele trebuie să se facă numai cu rachete din lemn sau metale  neferoase, ca: aluminiu, cupru,  alamă etc.

Soluţiile  de   lacuri   şi  de  vopsele   se  transportă prin conducte  sau se aduc  în conveiere din încăperile  special amenajate pentru prepararea, însă sub nici  o formă nu se admite   pregătirea lor în camerele  şi cabinele de   pulverizare.

În secţiile în care se folosesc solvenţi inflamabili, concentraţia  de  vapori  se  verifică sistematic, ţinându-se  seama  de greutatea moleculară a solventului sau al lacului  în care  se  evaporă, de tensiunea vaporilor saturaţi, precum şi de  volumul încăperii.

Prepararea lacului se face  într-o  încăpere  separată, în vase   prevăzute  cu dispozitive mecanice  de amestecare. Rezervorul pentru  lac de la maşina  de turnare va avea capacul etanş.

La  tunelele   pentru  uscarea   lacului  trebuie  să se asigure  o   primenire permanentă a aerului, pentru a  se   preîntâmpina pericolul de explozie. În acest scop, tunelele se prevăd cu deschideri în partea superioară, prin care se evacuează aerul încărcat cu vapori de nitrolac existenţi în interior, şi cu instalaţii  de ventilaţie în partea inferioară, pentru evacuarea vaporilor de  solvenţi mai grei ca aerul (acetona).

Secţiile de lustruire a  mobilei  se prevăd cu instalaţii  de  ventilaţie  capabile  să evacueze întreaga  cantitate  de vapori care  se degajă, gurile  de  aspiraţie  montându-se atât în partea superioară

cât si în cea inferioară, în raport cu greutatea  specifică a vaporilor. Un  principiu care nu trebuie  neglijat   la  construirea  şi exploatarea instalaţiei de ventilaţie este acela al evacuării separate a prafului şi a altor deşeuri  de lemn de cele  de  vapori inflamabili.

Excesul de white-spirit şi rumeguş folosite la şlefuirea   umedă se depozitează în exterior, în vase  metalice închise, deoarece prezintă pericol de autoaprindere. Acelaşi regim se impune şi benzilor de lustruit de la maşinile de şlefuit(filţ),  după ce acestea sunt  schimbate.

Substanţele  folosite   la  lustruire  se vor   pregăti  şi păstra  în încăperi  separate, în secţie admiţându-se  numai  necesarul pentru  un schimb, muncitorii  ţinând  un minim de  timp vasele neacoperite (sau sticle destupate).

După terminarea   lucrului,  vasele  cu substanţe folosite la  lustruit,   precum şi tampoanele (folosite  la  lustruirea manuală) se vor scoate  din secţie şi se  vor depozita  în  încăperi separate.

7. SECŢII DE MELAMINARE ŞI EMAILARE

a. Melaminarea. Plăcile melaminate se obţin prin aplicarea unui film melaminic (hârtie impregnată cu răşină fenolformaldehidică) pe suportul fibrolemnos dur sau pe straturi de hârtie im pregnat cu răşină fenoformaldehidică.

Procesul tehnologic de melaminare constă în: imprimarea hârtiei, impregnarea hârtiei cu răşină melamino-formaldesidică şi presarea filmelor melaminice pe suportul respectiv.

Imprimarea se face cu ajutorul unor maşini de tipărit, diluantul cernelii fiind butanolul, alcoolul etilic, acetatul de butii, monoetilglicolul sau un amestec al acestora.

Pentru prevenirea incendiilor, în secţie se vor aduce numai cantităţile de diluant necesare procesului tehnologic pe o singură zi de lucru. Bidoanele vor fi în permanenţă cu capacele bine închise, înlăturându-se astfel posibilitatea evaporării sau revărsării conţi nutului.

În interiorul uscătorului maşinilor de imprimare, temperatura nu va depăşi niciodată 150°C. Când diluantul se volatilizează cu greutate, pentru evitarea

pericolului de incendiu se va micşora viteza de trecere a hârtiei ori a sistemul de uscare.

Vaporii formaţi în interiorul uscătorului se vor evacua în exterior cu ajutorul unei instalaţii de ventilaţie, înlăturându-se posibilitatea formării amestecurilor explozive.

Hârtiile impregnate se vor depozita în încăperi special ame najate, ferite de acţiunea surselor de aprindere.

Pentru evacuarea în atmosferă a vaporilor de acid formic, folosit la producerea răşinilor şi de butenol, fiecare din cele trei zone ale tunelului sunt prevăzute cu instalaţii, speciale de ventilaţie. La capetele tunelului se montează ventilatoare care formează perdele de protecţie ou aer, împiedicând astfel ieşirea vaporilor inflamabili în încăpere.

În recircularea aerului cald unde trebuie să se ajungă la o concentraţie de vapori cu aerul capabilă să producă explozii. În acest sens, se vor lua probe de laborator. Uşile tunelului vor fi în permanenţă perfect închise. În interiorul acestuia se va lucra cu temperaturi mai joase, deoarece fenolul se inflamează la 90°C. Pentru aceasta, se micşorează viteza de trecere a hârtiei impregnate prin tunel, deci se măreşte timpul de expunere a hârtiei la contactul cu aerul cald.

O deosebită atenţie trebuie acordată curăţirii maşinilor de impregnat cu răşini fenolformaldehidice, folosindu-se, pentru curăţire şi spălare, alcool etilic. Pe timpul acestei operaţii se va asigura o bună ventilaţie. De asemenea, se vor îndepărta cu grijă şi pulberile provenite prin căderea răşinii condensate şi uscate de pe filmele melaminice şi hârtia impregnată.

Presarea, ca proces chimic de policondensare a răşinilor pentru obţinerea unei pelicule melaminice aderente la suportul respectiv, nu se facă fără pericol de incendiu. Pe timpul policondensării au loc degajări de vapori de formaldehidă, fenol, cei drept reduse care trebuie îndepărtate prin instalaţia de exhaustare cu care este pre văzută presa hidraulică.

Toate maşinile de imprimat, impregnat şi presele vor fi legate la pământ şi unse cu regularitate.

b. Emailarea. Produsul emailat se obţine prin aplicarea pe su prafaţa plăcilor fibrolemnoase, a două straturi succesive de grund şi apoi a unui strat de

email. Materialele folosite în acest scop sunt răşinile alhidomelaminice, care conţin şi un pigment, de regulă anorganic.

Procesul tehnologic pentru policondensarea celor două răşini componente prezintă pericol de incendiu, deoarece se folosesc tem peraturi de 160°C.

Emailarea este precedată de două operaţii: pregătirea plăcilor fibrolemnoase şi pregătirea materialelor de aplicare.

La pregătirea plăcilor fibrolemnoase este necesar să se res pecte aceleaşi reguli de prevenire şi stingere a incendiilor ca şi la ateliere de tâmplărie mecanică.

Pregătirea materialelor de aplicare are loc în staţia de prepa rare a grundurilor şi emailurilor şi constă din aducerea acestora la viscozitatea de lucru. Operaţia se execută în vase speciale, prevă zute cu agitatoare.

Solvenţii întrebuinţaţi la diluare, fiind substanţe inflamabile pentru evacuarea vaporilor degajaţi în staţiile de pregătire a plăci lor, este necesară o puternică, instalaţie de ventilaţie.

Aplicarea materialului pentru înnobilarea plăcilor fibrolem noase se realizează în secţia de emailare, în trei etape succesive : aplicarea primului strat de grund, apoi a celui de al doilea strat, tot de grund, iar în final, a celui de al treilea - de email.

Această operaţie se execută pe trei linii tehnologice, fiecare linie fiind formată dintr-un agregat de desprăfuire, o zonă de preîncălzire, maşină de aplicat materialul de înnobilare, o zonă de zvântare, o zonă de uscare (coacere) şi o zonă de răcire normală.

Pe timpul executării operaţiilor tehnologice, se va avea grijă să nu se depăşească temperatura de regim, în care caz radianţii electrici vor fi supravegheaţi cu atenţie iar instalaţia electrică care îi alimentează, va fi în perfectă stare de funcţionare, eliminându-se astfel producerea de scurtcircuite.

Un accent deosebit se va acorda prevenirii incendiilor ia ma şina de aplicat materialul de înnobilare, unde obiectele se acoperă cu o peliculă de grund, care este inflamabilă. În această zonă se interzice cu desăvârşire folosirea surselor de aprindere (flăcări, scântei etc).

Rolele oare pun în mişcare banda de transport, vor fi bine centrate, iar axele unse periodic, pentru evitarea supraîncălzirilor.

Zilnic, părţile metalice ale instalaţiei de turnare vor fi curăţite de crusta de grund ce s-a depus pe timpul lucrului.

Din tunelul de uscare, vaporii de substanţe inflamabile, dega jaţi, se evacuează cu ajutorul unor conducte, prin intermediul cărora aceştia se exhaustează în exterior.

Canalele de ventilaţie vor fi periodic verificate şi desfundate de reziduurile de grund depuse.

Temperatura de uscare nu va depăşi niciodată 160°C.