Prețul

Colegiul Economic „Transilvania”

Gherendi Anca GabrielaClasa a

XI-a B 2012-2013

Profesor: Bãlan Sorina

Referat la ECONOMIE

Cuprins

 1. Noțiuni introductive2. Teoriile prețului3. Formele prețului4. Caracteristicile prețului5. Funcțiile prețului în economia concurențială6. Prețul de echilibru7. Rolul prețului de echilibru8. Importanța prețului de echilibru9. Concluzii10. Bibliografie și webografie

1. Noțiuni introductive

În condițiile contemporane, prețul pieței reprezintă o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus și poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe care acesta poate să îl ofere pe piață și exprimă, în cea mai mare măsură sub aspect calitativ și structural, un ansamblu de informații furnizate reciproc de către participanții la schimb, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă, pe de o parte, și în cadru legislativ, pe de altă parte, având caracter dinamic, divers și reglementat.

Prețul este un instrument al pieței și un indicator al realității. În virtutea funcției de corelare a cererii cu oferta, el capătă un caracter complex ce este amplificat în contextul actualului dinamism economico-social, atât de caracteristicile pieței pe care le manifestă, cât și de cadrul legislativ care reglementează formarea prețurilor.

2. Teoriile prețului

Indiferent de optica sub care este privit, prețul măsoară ceva. La întrebarea „ce măsoară prețul” principalele școli economice au dat explicații diferite cunoscute ca teorii ale prețului. Acestea sunt următoarele:

• teoria clasică a prețului - prețul are ca suport în valoarea economică a bunurilor, valoare determinată de consumul de factori de producție și de remunerațiile revendicate de către posesorii acestora.

• teoria neoclasică – prețul este determinat de utilitatea marginală și raritatea respectivului bun; pe baza acestora se formează de fiecare dată un raport între cerere și ofertă care influențează nivelul și dinamica prețurilor.

• teoria mixtă sau teoria contemporană - se pleacă de la premisa că cele două teorii amintite anterior nu sunt opuse, ci complementare. Prețul este determinat atât de consumul de factori de producție, cât și de utilitatea marginală și raritatea bunului. Privit prin prisma consumului de factori de producție, ele exprimă interesele producătorului, dar prin prisma utilității marginale și a rarității exprimă interesele consumatorului.

3. Formele prețului

După modul în care se formează, există:• prețuri libere - care se formează și evoluează pe baza condițiilor

pieței, altfel spus fără să existe voința sau puterea economică de a fi fixat sau de a i se determina direct evoluția

• prețuri administrate - care sunt rezultat al deciziilor statului sau al altor centre de decizie economică;

• prețuri mixte - reprezintă prețurile care funcționează real în economiile de piață, fiind rezultatul intersecției dintre mecanismele pieței și cele dirijist-intervenționiste.

După gradul de flexibilitate a prețului, prețurile pot fi:• diferențiate• unice

După raportul cerere-ofertă, există:

• prețul pieței• prețul de echilibru

După agentul economic care îl exprimă, se face distincția între:

• prețuri ale ofertanților• prețuri ale cumpărătorilor

4. Caracteristicile prețului

Dacă teoretic nivelul prețului pentru un bun poate fi oricare, prețul pieței este în realitate un preț posibil ce are următoarele caracteristici:

• are o limită maximă peste care dispare cererea;• are o limită minimă determinată de costul de producție,

sub care bunul nu poate fi vândut decât o perioadă scurtă de timp;

• cunoaște simultan mai multe niveluri practicate;• are un caracter dinamic;• are un caracter reglementat, potrivit legislației din

domeniu.

5. Funcțiile prețului în economia concurențială

1. Funcția de calcul, de evaluare și măsurare a cheltuielilor, rezultatelor, veniturilor, fluxurilor și circuitului de ansamblu care se derulează la toate nivelurile și la toți subiecții acțiunii economice;

2. Prețul informează agenții economici asupra stării de tensiune dintre resurse și nevoi. Creșterile prețurilor absolute și relative semnifică creșterea tensiunii și invers, cu cât prețul este mai ridicat cu atât respectivul bun este potențial mai insuficient în raport cu nevoile;

3. Prețul are o puternică încărcătură informațională pentru elaborarea deciziilor privind alegerea producătorilor și cumpărătorilor.

4. Pentru producători, prețul este principalul element prin care își recuperează cheltuielile, asigură profitul și creează premisele pentru continuitatea activității economice.

5. În anumite condiții, în special când se practică prețuri administrate, prețul este un factor de redistribuire a veniturilor și a patrimoniului între diferite categorii de agenți, ramuri și sectoare de activitate.

6. Prețul de echilibru

În situația în care atât cumpărătorii, cât și vânzătorii își realizează obiectivele, atunci când interesele lor sunt sincronizate, piața este într-o situație de echilibru. Nivelul la care cererea și oferta tind să se egalizeze reprezintă prețul de echilibru.

Prețul de echilibru este prețul la care cantitatea ce se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare, când cererea și oferta se egalizează la nivelul celui mai mare volum de vânzări și cumpărări pe piață.

P

Q

O – ofertăC – cerereP – prețQ – cantitate

Echilibrul pieței

În graficul anterior, echilibrul pieței este reprezentat de combinația cantitate-preț (cantitatea pe care consumatorii doresc să o cumpere este egală cu cantitatea pe care producătorii doresc să o vândă). În realitate, aceasta ar fi situația când, într-un magazin de exemplu, produsul nu se mai găsește, dar nu există nici un cumpărător nemulțumit care ar vrea să îl cumpere și nu poate. Să recunoaștem, o situație destul de greu de întâlnit.

În consecință, în realitate, piețele se găsesc în alte două situații: când prețul este fie mai mare, fie mai mic decât prețul de echilibru. Dacă prețul este mai mic decât prețul de echilibru, atunci cererea este mai mare decât oferta, deci va apărea o cerere în exces. Pe piață, va fi penurie și, probabil, va apărea piața „neagră”. Drept reacție, unii producători își vor diminua stocurile din produsul respectiv, iar alții vor crește prețul sau cantitatea produsă.

Dacă însă prețul va fi mai mare decât prețul de echilibru, atunci oferta va fi mai mare decât cererea și va apărea un surplus din produsul respectiv. Ca urmare, unii producători vor accepta creșterea stocurilor, alții vor reduce prețul sau cantitatea produsă. În consecință, în realitate, prețul tinde permanent către prețul de echilibru, oscilând în jurul acestuia.

7. Rolul prețului de echilibru

Prețul de echilibru are un rol hotărâtor în orientarea cererii și a ofertei, deoarece reflectă condițiile economice recunoscute ca normale și raționale, respectiv se realizează cea mai bună utilizare și alocare a resurselor, interesele producătorilor și consumatorilor sunt satisfăcute în cea mai mare măsură, piața este „plină” de mărfuri, iar agenții economici au tendința de a continua tranzacțiile.Agenții economici tind spre prețul de echilibru,

deoarece, pe măsură ce se apropie de el, riscurile lor se diminuează sau chiar dispar, crește gradul de reușită în acțiunile lor, iar cererea și oferta tind să se echilibreze.Prețul de echilibru se formează în anumite condiții:

• consumatorul cunoaște oferta totală, putând face cea mai bună alegere;• producătorul cunoaște oferta totală de factori de producție, cele mai eficiente modalități de combinare, astfel încât își poate maximiza profitul;• nici producătorii, nici consumatorii nu pot influența prețurile, schimburile fiind absolut libere;• toți participanții la schimb sunt perfect informați asupra evoluției pieței.

8. Importanța prețului de echilibru

• relevă condițiile economice recunoscute ca normale pentru producerea și consumul unui bun la un moment dat;

• minimizează riscul când activitatea producătorilor și consumatorilor se desfășoară la nivelul prețului de echilibru;

• la acest nivel de preț, cererea și oferta tind să se apropie sau chiar să fie egale;

• interesele producătorilor și consumatorilor sunt mai bine satisfăcute când ei acționează pe baza prețului de echilibru.

Fiecare produs are la un moment dat propriul preț de echilibru. Prețul de echilibru se modifică în timp sub incidența a numeroși factori: de exemplu, dacă veniturile cumpărătorului sau numărul cumpărătorilor ar crește, va crește și cererea, iar echilibrul se va forma la un preț și o cantitate superioară. Dar situația poate evolua și invers.

9. Concluzii

Modificarea prețurilor orientează atât deciziile producătorilor, cât și pe cele ale consumatorilor, deoarece posibilitățile de absorbție pe piață sunt practic constante, iar factorul care determină unitatea este doar cel al satisfacției. Astfel, în stabilirea prețului, în condițiile economiei contemporane intervin următoarele serii de fundamente economice: costul de producție pentru produs ca fiind costul mediu al produsului comercializat, formele de concurență privite ca forme de impact al calității, capacitatea de producție privită ca ofertă concurențială, elemente ce țin de politicile guvernamentale în acordarea unor anumite facilități sau subvenții similar unor ofertanți și unor consumatori, mijloacele de informare și modul de penetrare pe piață a produsului privit sub aspectul cunoașterii publicitare și a încrederii consumatorului în producător.

De aceea, prețul este considerat un instrument bănesc ce reflectă prin mărimea lui atât cheltuielile de muncă destinate obținerii produsului, cât și cheltuielile de dezvoltare privite prin prisma gradelor de utilitate sau raritate pentru un anumit bun sau serviciu.

10. Bibliografie și webografie

Bibliografie• Economie clasa a XI-a, Ilie Gavrilă, Dan Nițescu, P. Tănase

Ghiță, Constantin Popescu, editura Economică Preuniversitaria • Economie clasa a XI-a, Elena Lupșa, Victor Bratu, editura

Corvin (Deva)

Webografie• http://www.referatero.com/referate/economie/ECO9/Pretul.php• http://economiexiceconomictgmures.wikispaces.com/file/detai

l/pretul+de+echilibru.docx