Predici la Duminica a VII-a după Rusali - Vindecarea a doi orbi şi un mut în Capernaum

8/6/2019 Predici la Duminica a VII-a după Rusali - Vindecarea a doi orbi şi un mut în Capernaum

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-a-vii-a-dupa-rusali-vindecarea-a-doi-orbi-si-un-mut 1/82

Predici la Duminica a VII-a dup Rusali - Vindecarea a doi orbi i un mut înCapernaum

IndexPrintele Ilie Cleopa - Predic la Duminica a VII-a dup Rusalii - Despreminunile lui Dumnezeu i minunile sfinilor ...................................................... 5

Sfântul Ioan Gur de Aur - Cuvânt la Duminica a VII-a dup Rusalii ...........11



Sfântul Ioan Gur de Aur - Cuvânt la Duminica a VII-a dup PogorâreaSfântului Duh - Dreapta i reaua întrebuinare a limbii ...............................16

Sfântul Teofan Zvorâtul ± Tâlcuiri ..................................................................19

Sfântul Nicolae Velimirovici ± Proloagele de la Ohrida - Predic despre robiistricciunii care propovduiesc libertatea .........................................................20

Arhimandritul Teofil Pârâian - Duminica a 7-a dup Rusalii - Vindecarea adoi orbi i a unui mut în Capernaum - Vederea lui Dumnezeu ........................22

Printele Constantin Galeriu - Predic Duminica a 7-a dup Rusali -Vindecarea a doi orbi i un mut în Capernaum ................................................28

Printele Nicolae Steinhardt - Duminica a 7-a dup Rusalii - Ce-i credina ,ce-i necredina? ........................................................................................................37

Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a VII-a dup Rusalii -Despre clevetire ...................................................................................................43

Rugciune .........................................................................................................52

Predica PS Sebastian la vindecarea a doi orbi i un mut: Discreia Domnuluii setea de spectacol i de succes ieftin a lumii ...................................................53

Învturile Sfinilor Prini - Duminica a 7-a dup Rusalii - Vindecarea a doiorbi i a unui mut în Capernaum .......................................................................58

Preot prof. Gheorghe-Radu Slgian - Predic la vindecarea a doi orbi i unmut .......................................................................................................................63

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru - Predic la Duminica a 7-a dup Rusalii ....69

Predica Preafericitului Printe Patriarh Daniel la Duminica a VII-a dupRusalii - Credina în Hristos aduce vindecare...................................................75



Evanghelia i Apostolul zilei

Evanghelia

Ev. Matei 9, 27-35; 9, 1

´ Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ineau dup El strigând i zicând: Miluiete-ne pe noi, Fiule al lui David. Dup ce a intrat în cas, au venit la El orbii i

Iisus i-a întrebat: Credei c pot s fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: Dup credina voastr, fie vou! i s-audeschis ochii lor.

Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedei, nimeni s nu tie. Iar ei,ieind, L-au vestit în tot inutul acela.

i plecând ei, iat au adus la El un om mut, având demon. i fiind scosdemonul, mutul a grit. Iar mulimile se minunau zicând: Niciodat nu s-aartat aa în Israel.

Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. i Iisus strbteatoate cetile i satele, învând în sinagogile lor, propovduind Evangheliaîmpriei i vindecând toat boala i toat neputina în popor.´



Apostol

Epistola ctre Romani a Sfântului Apostol Pavel

Romani 15, 1-7

" Datori suntem noi cei tari s purtm slbiciunile celor neputincioi i s nucutm plcerea noastr. Ci fiecare dintre noi s caute s plac aproapelui su,la ce este bine, spre zidire. C i Hristos n-a cutat plcerea Sa, ci, precum estescris: "Ocrile celor ce Te ocrsc pe Tine, au czut asupra Mea".

Cci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învtura noastr, ca prinrbdarea i mângâierea, care vin din Scripturi, s avem ndejde.

Iar Dumnezeul rbdrii i al mângâierii s v dea vou a gândi la fel unii pentrualii, dup Iisus Hristos, Pentru ca toi laolalt i cu o singur gur s slvii pe

Dumnezeu i Tatl Domnului nostru Iisus Hristos.

De aceea, primii-v unii pe alii, precum i Hristos v-a primit pe voi, spre slavalui Dumnezeu."



Printele Ilie Cleopa - Predic la Duminica a VII-a dup Rusalii - Despreminunile lui Dumnezeu i minunile sfinilor

Mare eti, Doamne, i minunate sunt lucrurile Tale i nici un cuvânt nu estede ajuns spre lauda minunilor Tale (Slujba aghiazmei mari)

Iubii credincioi,

Astzi, când Sfânta Evanghelie ne prezint dou din minunile svârite deMântuitorul nostru Iisus Hristos i anume vindecarea a doi orbi i a unui demonizati mut, m-am gândit s vorbesc despre minunile fcute de Dumnezeu i de sfiniiLui. Dac vei asculta cu luare aminte, vei înelege marea deosebire dintreminunile lui Dumnezeu i cele ale sfinilor.

S tii c Dumnezeu este izvorul fr de margini al tuturor minunilor,deoarece puterea Lui este nemrginit i înelegerea lui este neajuns de minte.

Deosebirile minunilor Lui, fa de cele fcute de sfini sunt acestea: DumnezeuCel în Sfânta Treime-închinat, Tatl, Fiul i Duhul Sfânt, a fcut minuni mari direct asupra lumii Sale, precum:

rpirea lui Enoh la cer (Facere 5, 24; Evrei 11, 5);

amestecarea limbilor (Facere 11, 7);

orbirea locuitorilor Sodomei (Facere 19, 11);



prefacerea femeii lui Lot în stâlp de sare (Facere 19, 26);

glasul ceresc în rug (Ieire 3, 2-5);

toiagul lui Moise prefcut în arpe (Ieire 4, 2-4);

mâna lui Moise acoperit de lepr (Ieire 4, 6-7);

prepeliele (Ieire 16, 13);

glasul Domnului în Sinai (Ieire 20, 22).

Dumnezeu a fcut minuni mrite i înfricoate, care nu s-au mai svârit întot pmântul i neamul (Ieire 14, 20):

trecerea lui Israel prin Marea Roie (Ieire 14, 20-22);

nimicirea lui Senaherib (IV Regi 19, 35);

glasul din cer ctre Nabucodonosor (Daniel 4, 28).

Iat i câteva minuni fcute în legea Harului:

P ogorârea Sfântului Duh în chip de porumbel (Matei 3, 16);

glasul din cer la botezul lui Iisus (Matei 3, 17; Marcu 1, 11; Luca 3, 22);

glasul Tatlui din cer la Schimbarea la Fa a Domnului (Matei 17, 5;

Marcu 9, 7);

întunericul i semnele la moartea lui Iisus Hristos (Matei 27, 45, 51-53;

Marcu 15, 33; Luca 23, 44-45);

Catapeteasma bisericii rupt (Marcu 15, 38);

limbile de foc la Cincizecime i darul vorbirii în limbi (Fapte 2, 2-3);

eliberarea Apostolilor din închisoare (Fapte 12, 8-9) i multe altele.

Puterea lui Iisus Hristos este asemenea Tatlui i lucrarea Lui este împreuncu a Tatlui (Ioan 5, 17). Minunile lui Iisus Hristos în Legea Harului au fost deosebite de cele ce s-au fcut de Dumnezeu în Legea Veche. Dar i sfinii aufcut minuni prin puterea dat lor de la Duhul Sfânt. Îns ele se deosebesc de celefcute de Dumnezeu. Pentru c sfinii nu au svârit minuni directe asupra întregiilumi, cum a fcut i face Dumnezeu pururea. Apoi sfinii au luat darul facerii deminuni numai prin post i rugciune mult ctre Dumnezeu (Ieire 24, 18; 34, 28;

Deuteronom 9, 18; Luca 2, 37; Fapte 10, 30; 14, 23).

Mântuitorul a fcut minunile cu a Sa porunc i datorit puterii Sale (Ioan19, 11; 5, 17; 19, 21-26). El a fcut minuni pe care nimeni din oameni nu le-a maifcut (Matei 9, 33; Marcu 2, 12; Ioan 21, 25), pe când sfinii au fcut minuni numai prin darul i puterea primit de la Dumnezeu (Fapte 3, 12). Apoi sfinii aufcut minuni la porunca lui Dumnezeu (Ieire 4, 3; 6, 7; Numerii 20, 8-9).



Dumnezeu îns nu primete porunc de la nimeni ca s fac minuni, ci toate

câte voiete le face în cer i pe pmânt (Psalmi 76, 13; 85, 9; 113, 11).

Minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos au fost profeite mai înainte deDuhul Sfânt prin gura sfinilor Si prooroci. Aa de exemplu marele prooroc Isaia

prin Duhul Sfânt a artat c Mântuitorul va lumina orbii, va da auz surzilor, va dagrai muilor i vedere orbilor, zicând: " Atunci va sri chiopul ca cerbul i limpede va vorbi limba gângavilor ". Iari zice despre dezlegarea celor legai deduhuri necurate i pentru cei orbi c va deschide ochii orbilor, i va scoate dinlegturi pe cei legai (Isaia 35, 5; 42, 8). Minunile sfinilor s-au fcut cu un scopanumit când a binevoit Dumnezeu i unde a voit El (Ieirea 7, 20-21; Fapte 1, 16;II Petru 1, 21).

Vedem iari c sfinii au fcut minuni puine, iar Mântuitorul ca Dumnezeu afcut tot felul de minuni pe care nimeni din oameni nu le-a putut face (Matei 9, 33;Marcu 2, 12; Ioan 15, 24). Toate minunile sfinilor au fost fcute nu prin puterealor, ci de Dumnezeu prin ei, ca s se împlineasc cuvântul Scripturii care zice:

Sfinilor care sunt pe pmântul Lui minunate a fcut Domnul voile Sale întrudânii (Psalmi 15, 3). Sfinii au fcut minuni i ei, ca s arate puterea luiDumnezeu, precum scrie: Minunat este Dumnezeu întru sfinii Lui, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36).

S tim c Dumnezeu a fcut, face i va face tot felul de minuni în veciivecilor, atât în cer i pe pmânt. În schimb, sfinii pot face minuni i pot proorocinumai când voiete i unde voiete Dumnezeu. Vedem c sfinii Apostoli, care

luaser de la Dumnezeu darul i puterea de a face minuni n-au putut scoate duhul

cel ru din omul lunatic când au voit ei (Matei 17, 16; Marcu 9, 20). Sfântul

prooroc Elisei, mcar c luase de la Dumnezeu dar îndoit de a face minuni mai

mari decât Ilie proorocul, n-a cunoscut scârba cea mare a femeii sunamitence,

creia îi murise copilul pentru c Domnul a ascuns de la el lucrul acesta (IV Regi4, 27).

Vedem iari c Sfântul Antonie cel Mare, care luase de la Dumnezeu darul facerii de minuni în diferite împrejurri, n-a putut scoate duhul cel ru din femeia

îndrcit, mcar c s-a nevoit mult cu post i rugciune. P e acest duh ru l-a scos

ucenicul su, Sfântul P avel cel simplu. Sfântul Antonie n-a cunoscut pe diavolul

cel viclean care se prefcea c este om pctos i c vine s se pociasc (a sevedea Viaa Sfântului Antonie cel Mare, în 17 ianuarie).



Iubii credincioi,

V-am vorbit pe scurt despre minunile lui Dumnezeu i despre minunile sfinilor i am artat c darul facerii de minuni se d de Dumnezeu numai celor desvârii,cui voiete i cât voiete El. Prin minuni Dumnezeu Îi arat atotputernicia,buntatea i iubirea Sa fa de oameni i de întreaga creaie. Scopul pentrucare Dumnezeu i sfinii Si fac minuni este preamrirea numelui Su în cer i

pe pmânt, întrirea i aprarea dreptei credine în lume, cluzirea i mântuirea oamenilor, i izgonirea duhurilor rutii dintre noi.

Minunile arat în chipul cel mai convingtor i direct c Dumnezeu esteCreatorul i Stpânul întregii lumi, c El are mil de oameni i ateapt

pocina lor i c d aceeai putere de a face minuni tuturor celor ce se tem dedânsul. Iar dac oamenii se îndoiesc de Dumnezeu chiar când se afl în faa unor

adevrate minuni, înseamn c mântuirea lor este în mare primejdie.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul minunilor, iar minunile sunt semnul vzut al puterii i iubirii Sale. Cci credina în Dumnezeu dac nu svârete minuni, nueste adevrat. Despre aceasta spune i proorocul David: Cine este Dumnezeumare ca Dumnezeul nostru? Tu eti Dumnezeu care faci minuni (Psalm 76, 13).i în alt psalm zice: Dumnezeul nostru în cer i pe pmânt toate câte a voit a

fcut (Psalm 113, 11). De aceea cel ce se împotrivete minunilor sau se îndoietede adevrul lor, acela tgduiete Sfânta Scriptur, tgduiete Revelaia divin i

pe Însui Dumnezeu i nu se poate mântui pentru c nu duce nici un suflet înîmpria lui Dumnezeu. Or, credina cretin i revelaia divin sunt întemeiate iîntrite de minuni, adic de fapte i lucruri supraomeneti svârite de Dumnezeumai presus de mintea i înelegerea noastr. Prin minuni se slvete Cel Preaînalt,iar oamenii se întresc în credin i se mântuiesc.

S tii, fraii mei, c minunile s-au fcut venic: i înainte de întemeierea lumii,i înainte de darea Legii, i înainte de venirea lui Hristos pe pmânt, i dupîntruparea Cuvântului i astzi se fac minuni i în veci se vor face i nu vor încetaniciodat. Cele mai mari minuni ale lui Dumnezeu îns, sunt dou: crearea

lumii vzute i nevzute din nimic, numai prin cuvânt i înnoirea lumii prin întruparea, naterea Domnului din Fecioara Maria i învierea Lui din mori,ce nu pot fi înelese de noi oamenii.

Ce este universul în negrita sa frumusee i ordine, dac nu o mare minune aCreatorului care uimete pân i pe îngeri?



Ce este omul, atât de minunat creat, dac nu o neptruns minune aCreatorului?Ce este cretinismul care a biruit pgânismul i pe diavol dac nu cea mai mareminune a lui Hristos înviat din mori? Din sângele Domnului rstignit pe Golgota i din lumina Sfântului Mormânt arsrit o lume nou, o Biseric nou i o lege nou mrturisit i aprat de doumii de ani prin jertfa a nenumrate milioane de cretini apostoli, ierarhi, martiri,sfini i drepi.

Într-adevr, cretinismul este una din marile minuni ale Preasfintei Treimi pe pmânt. Cci Tatl a trimis pe Fiul Su în lume, iar Fiul S-a jertfit i Sfântul Duh a fcut s se vesteasc cuvântul i s lucreze mântuirea neamului omenesc. Zadarnic s-au ostenit dumanii lui Hristos s biruiasc Biserica, s înlocuiascEvanghelia i s înfrâng cretinismul. Lupta a fost i este crâncen, potrivnicii tot

mai muli, jertfele tot mai mari, dar i cretinismul tot mai tare i de nebiruit, pentru c la cârma Bisericii se afl Domnul nostru Iisus Hristos înviat dinmori.

Iubii credincioi,

Fiecare dintre noi am vzut în via unele minuni i fapte mai presus de minteanoastr, svârite fie cu noi, fie cu cei din jurul nostru. Fiecare, mai ales cândsuntem bolnavi, în faa morii sau a unei mari primejdii, cerem struitor s facDumnezeu o minune cu noi i s ne scape de moarte, de primejdie, de boal, s neajute la examene, la operaie, la necazul care ne apas. Fiecare ne închinm în

biseric, dm slujbe la Sfântul Altar, srutm sfintele icoane, aprindem lumânri ispunem lui Dumnezeu, Maicii Domnului i sfinilor Lui necazul nostru, cusperana c ni se va îndeplini cererea. Dar aproape întotdeauna uitm s ne

recunoatem nevrednicia i s ne întrebm cu smerenie: " Doamne, oare sunt vrednic eu pctosul de mila Ta? Sunt vrednic s faci o minune atât de mare cumine cel plin de pcate?"

Muli cer ajutor i ateapt minuni de la Dumnezeu, dar puini sunt pe care îi

miluiete i le ascult rugciunea. i aceasta pentru c nu cer ceea ce trebuie sprefolos i mântuire sau pentru c sunt nevrednici de ajutorul lui Dumnezeu i alsfinilor Lui din cauza pcatelor care îi stpânesc. De aceea cerem mult, dar

primim mai puin pentru c Dumnezeu face minuni numai cu acei care au credinatare i se roag mult cu smerenie, cu lacrimi i cu post. Domnul miluiete i sfinii ajut cu rugciunile lor mai întâi pe acei care sunt milostivi în dragoste i-i cresc copiii în fric de Dumnezeu. Pe acetia îi miluiete mai mult. Cu acetia









Dac în alte împrejurri Domnul a spus: ³Alergi i povestete slava luiDumnezeu´, apoi nu este o contrazicere între o porunc i alta, ci sunt întru totul deacord. Domnul ne înva s nu ne ludm pe noi înine, ci chiar s oprim pe cei

ce vor s ne laude; dar dac lauda i slava se refer la Dumnezeu, nu numai cnu ne oprete, dar ne i poruncete s o facem.

³ Iar dup ce au ieit, iat I-au adus un om mut, îndrcit " .

Boala omului acestuia nu era datorit firii, ci rutii diavolului. De aceea a

trebuit s fie adus de alii. Bolnavul nu putea s-L roage pe Domnul, c era mut, i

nici pe alii, c demonul îi legase limba i odat cu limba îi legase i sufletul. De

aceea Domnul nici nu-i cere credin, ci îl vindec îndat.

« i fiind scos demonul, a grit mutul. Iar mulimile s-au minunat, zicând: ÄNiciodat nu s-a artat aa ceva în Israel " .Aceasta mai cu seam îi supr pe farisei, c mulimile îl puneau pe Hristos mai

presus de toi oamenii, nu numai de cei de pe vremea lor, ci de toi oamenii carefuseser vreodat. i-L puneau mai presus nu pentru c vindeca, ci pentru cvindeca uor i repede boli nenumrate i de nevindecat. Aa era poporul.Fariseii, îns, cu totul dimpotriv. Nu numai c bârfeau faptele lui Hristos, dar nuse ruinau nici când se contraziceau pe ei înii. Aa e rutatea.

Ce au spus fariseii?ÄCu domnul demonilor scoate pe demoni!"

Poate fi, oare, o prostie mai mare ca aceasta? De altfel însui Domnul a spus maitârziu c este cu neputin s scoi pe demoni cu demoni , c de obicei diavolulcaut s-i întreasc stpânirea, nu s-o drâme. Dar Iisus nu numai c a scos pedraci, ci i pe leproi i-a curit i pe mori i-a înviat i marea a potolit-o i

pcatele le-a dezlegat i împria a predicat-o i a adus i pe oameni la Tatl.

Acestea nu le-ar fi vrut diavolul nicicând i nici nu le-ar fi putut opri; c demonii

duc pe oameni la idoli, îi deprteaz de Dumnezeu, îi conving s nu cread în viaaviitoare. Diavolul nu face bine celor care îl ocrsc, ba dimpotriv, chiar când nu-iocrit, vatm pe cei care-i slujesc i-1 cinstesc; Hristos, îns, face dimpotriv,dup ce fariseii L-au ocrit i L-au batjocorit,

Ä Strbtea toate oraele i satele, învând în sinagogile lor i predicând Evanghelia împriei i vindecând toat boala i toat neputina" .



Hristos nu numai c n-a pedepsit pe farisei c s-au purtat cu atâta nesimire, dar nici chiar nu i-a inut de ru. i-a artat i blândeea, dar le-a respins i bârfeala; prin minunile Sale voia s le dea o dovad i mai mare ae buntatea

Sa, iar prin cuvintele Sale s le închid gura.Hristos strbtea, aadar, oraele, satele i sinagogile iudeilor, ca s ne învee cumtrebuie s rspltim bârfitorilor notri; nu cu alte bârfeli, ci cu mai mari binefaceri.

Dac faci bine semenilor ti nu de ochii lumii, ci de dragul lui Dumnezeu,atunci s nu încetezi a face bine orice i-ar face oamenii, ca s-i fie mai marersplata; dar dac dup ce ai fost bârfit încetezi de a face bine, ari c svâreai o virtute ca aceea nu de dragul lui Dumnezeu, ci de dragul laudelor oamenilor.

Hristos ne arat, deci, c se purta aa numai datorit buntii Sale; de aceeanu atepta s vin bolnavii la El, ci El Se grbea spre ei, adu-cându-le doumari bunti: una, Evanghelia împriei; alta, vindecarea tuturor bolilor.Nu trecea cu vederea nici un ora, nu lsa la o parte nici un sat, ci mergea întoate locurile. i nu Se mrginea la atâta, ci arta i o alt purtare de grij:

«C vzând mulimile, I S-a fcut mil de ele, c erau necjite i rtcite ca oilece n-au pstor. Atunci a zis ucenicilor Si: ,Seceriul este mult iar lucrtorii

puini. Rugai, deci, pe Domnul seceriului ca s scoat lucrtori la seceriul

Su"» .

Iat iari cât de puin iubitor de slav deart este Hristos! Ca s nu atrag petoi oamenii la El, i-a trimis la propovduire pe ucenicii Si. Dar nu numai pentruaceasta, ci i pentru a-i înva pe ucenici, ca într-o coal, prin exerciiile dinPalestina, s fie pregtii pentru luptele ce le vor da în toat lumea.

De aceea i-a pus s fac exerciii mai grele chiar decât luptele, dar pe msura puterilor lor, ca s lupte mai târziu cu mai mult uurin, învându-i ca pe nite pui plpânzi de pe acum s zboare. Deocamdat îi face doctori ai trupurilor i le

las pentru mai târziu îndreptarea sufletelor, fapt cu mult mai mare.

Uit-te c Domnul le arat c trimiterea este uoar i necesar. Cci ce spune?

Ä Seceriul este mult, iar lucrtorii puini ". ÄNu v trimit, le spune Domnul, lasemnat, ci la secerat!" Acelai lucru 1-a spus i Evanghelia lui Ioan: ³ Alii s-auostenit, i voi ai intrat în osteneal lor " . Le spunea acestea i ca s-i fac





Sfântul Ioan Gur de Aur - Cuvânt la Duminica a VII-a dup Pogorârea SfântuluiDuh - Dreapta i reaua întrebuinare a limbii

ÄOrice om s fie grabnic la ascultare, zbavnic la grire´ (Iacov 1, 19)

Ä Mulimea cuvintelor nu scutete de pctuire (Pilde 10, 19). Nu este nici unmdular al trupului prin care diavolul s poat aa de lesne a ne amgi i a ne

pierde, ca printr-o limb neînfrânat i printr-o gur nepzit. Prin ele svârimgreeli nenumrate i frdelegi grele, iar cât de uor poate cineva pctui cu limbane arat îneleptul Sirah prin cuvintele: Ä Muli sunt cei ce au czut de sabie, dar mai muli au pierit prin limba lor (Sirah 28, 19).

Cât de grea îns este aceast cdere, arat acelai înelept, în alt loc, prin cuvintele:Ä Mai bun este cderea pe pmânt, decât cderea din pricina limbii (Sirah 20,19). El voiete s zic prin aceasta c este mai bine a cdea jos de pe un loc înalt i a fi zdrobit, decât a vorbi un cuvânt care s arunce sufletul nostru în pierzare.

Sirah, îns, nu numai c vorbete despre cdere, dar ne i îndeamn cu toat

osârdia de a nu cdea, i de aceea zice: ÄF gurii tale u i încuietoare´ (Sirah28, 28), nu ca i cum noi, literar, ar trebui s punem lact la gur, ci pentru a opri

cu toat îngrijirea gura noastr de la vorbe dearte.

În alt loc, Sfânta Scriptur ne arat c noi, pentru pzirea limbii, pe lâng râvnanoastr proprie, avem nevoie i de ajutorul lui Dumnezeu, spre a putea ine în

frâu aceast fiar slbatic. Psalmistul, întinzând mâinile la cer, zice: Ä Ridicarea



mâinilor mele, jertf de sear; pune, Doamne, paz gurii mele i u deîngrdire împrejurul buzelor mele´ (Psalmul 140, 2-3).

Iar Sirah, cel amintit mai sus, zice: Ä O, de ar pune cineva paz gurii mele, i pestebuzele mele pecetea înelepciunii!´ (Sirah 22, 30).

Vezi cum amândoi, i îneleptul Sirah i psalmistul, se tem de pcatele limbii, letânguiesc, dau sfaturi împotriva lor i se roag ca limba s fie totdeauna pzit i

privegheat cu îngrijire?

Dar vei întreba tu, pentru ce ne-a dat Dumnezeu acest mdular, dac el pricinuiete atâtea nenorociri? Pentru aceea, rspund eu, c ea aduce i foartemult folos. Aa, dac suntem cu luare-aminte, limba aduce numai folos i nici ovtmare. Ascult ce zice îneleptul Solomon: Äîn puterea limbii este viaa i

moartea´ (Pilde 18, 21). Acelai lucru îl arat i Hristos prin graiurile: Ä Dincuvintele tale te vei îndrepta, i din cuvintele tale te vei osândi (Matei 12, 37).

Adic limba se poate întrebuina în dou feluri i st în puterea ta cum s oîntrebuinezi.

De asemenea, i sabia se poate întrebuina în dou chipuri. De o întrebuineziîmpotriva vrjmaului, ea este pentru tine o unealt de mântuire; iar dac tu cudânsa te rneti pe tine, pricina rnirii tale nu este firea fierului, ci propria tavoin. Tot aa trebuie s gândim despre limb, înc i ea este o sabie ce se poateîntrebuina în dou chipuri.

Ascuete-o deci, pentru ca s pârti propriile tale pcate, dar nu o întrebuina ca s vatmi pe fratele tu. De aceea, Dumnezeu aîngrdit limba cu un zid îndoit, adic cu dinii i cu buzele, pentru ca ea s nu

poat cu uurin i fr bgare de seam a rosti cuvinte dearte. Aadar, ine-o

în frâu. Când ea nu voiete s asculte, pedepsete-o cu dinii. Este mai bine ca ea,

acum, când voiete a pctui, s sufere o muctur dureroas, decât acolo, în

focul cel venic, s doreasc în zadar o pictur de ap i s fie lipsit de toat

mângâierea.

Iar pcatele care se svâresc cu limba sunt de multe feluri. De la ea vin hulirile,

batjocorile, vorbele de ruine, pârele mincinoase, jurmintele i înclcrile de jurmânt.

i cu atât mai mult este de nevoie s ne înfrânm limba i s nu vorbim multe,cci: Ä Mulimea cuvintelor nu scutete de pctuire , precum zice Solomon(Pilde 10, 19). Numai când ai s zici ceva folositor, numai atunci deschide buzele



tale; iar dac nu tii nimic trebuincios i însemnat, taci! Dar dac totui voieti s vorbeti, cânt nite cântri duhovniceti.

Îndeobte s obinuim limba noastr a vorbi numai lucruri bune, numai a mustra propriile noastre pcate, iar viaa altor oameni a o lsa judecii Aceluia Careispitete inimile i rrunchii. Cu chipul acesta vom scpa de focul iadului.

Precum cei care se ocup cu greelile altora las nebgate în seam propriile lor pcate, aa, pe de alt parte, cei care se feresc de a ocrî pe alii, se îngrijesc numaide pcatele lor, se judec numai pe sine, iar nu pe alii, i de aceea, în cealaltlume, vor afla un Judector blând. Apostolul Pavel zice: Ä De ne-am fi judecat noi înine, nu am mai fi judecai (I Corinteni 11, 31).

Deci, pentru ca s scpm de îngrozirea ce este în aceste graiuri, s ispitim viaa

noastr cu mare râvn, s întrebuinm limba noastr spre a ne ocrî pe noi înine i a ne judeca pe noi înine, a înfrânge inima noastr i totdeauna a necere socoteal de la noi înine.

În sfârit, gândete i la aceasta! Cum poi s întrebuinezi tu limba ta la vorbemurdare, când tocmai cu aceast gur i pe aceast limb primeti Sfântul Trupal lui Iisus Hristos?

În adevr, este foarte pierztor lucru a întrebuina la vorbe de ocar, la huliri inebunii aceast limb, care va lua parte la Taina cea mai sfânt, care este oarecumvopsit cu Sângele Mântuitorului, i, aa zicând, s-a fcut sabie de aur.

Nu pângri deci cinstea pe care Dumnezeu a dat-o limbii i nu o întrebuina lanici un pcat. Iar împreun cu limba pzete totodat i inima ta curat de toatviclenia i rutatea împotriva aproapelui tu; i tot aa s pzeti ochii i urechile. Sau este oare cuviincios, ca pe de o parte s auzi glasul cel ceresc al îngerilor, iar pe de alta, cu acelai urechi, s asculi cântecele cele necurate? Numerit, oare, cea mai grea pedeaps s pângreti cu privirea necurat,neinfrânat, ochii cu care te uii la Tainele cele mai sfinte?

Tu, iubite, eti chemat la Cina cea cereasc; deci nu intra acolo cu hainenecurate, ci îmbrac haine de nunt! Fie aceasta, prin harul i mila Domnului i

Mântuitorului nostru, Cruia împreun cu Tatl i cu Sfântul Duh se cuvinecinstea i slav, în vecii vecilor.

Amin.(Din ÄPredici la duminici i srbtori , Sfântul Ioan Gur de Aur )



Sfântul Teofan Zvorâtul ± Tâlcuiri

[Rom. 15,1-7; Aft. 9,27-35; În. 17,1-13].

'' Dup credina voastr fie vou!'' , le-a spus Domnul celor doi orbi, i îndat s-audeschis ochii lor. Dup msura credinei omului este i cercetarea lui de ctre

puterea lui Dumnezeu. Prin credin se primete, trece i în ea se slluieteharul. Aa cum plmânii unuia sunt mai mari, iar ai altuia sunt mai mici, i primii

primesc mai mult aer decât cei din urm, tot aa i credina unuia e mai mare, iar aaltuia e mai mic, i prima primete mai multe daruri de la Domnul, iar cealalt

mai puine.

Dumnezeu este pretutindeni, cuprinde i ine toate i Se slluiete cu plcere însufletele omeneti ; dar intr în ele nu cu sila, dei este Atotputernic, ci chemându-le, cci nu voiete s strice stpânirea pe care i-a dat-o omului asupra voinei sale.

Pe cel ce se deschide prin credin îl umple Dumnezeu cu daruri peste msur;în cel care se zvorte prin necredin nu intra chiar de ar fi aproape.

Doamne! adaug-ne credin, fiindc i credina tot darul Tu este.Fiecare din

noi îns se cade s mrturiseasc: '' Iar eu srac sunt i srman'' (Ps. 69, 6).



Sfântul Nicolae Velimirovici ± Proloagele de la Ohrida - Predic despre robiistricciunii care propovduiesc libertatea

Ei le fgduiesc libertate fiind ei înii robi stricciunii, fiindc ceea ce tebiruiete, aceea te i stpânete (II Petru 2: 19). Apostolul continu i aici s ni-iarate pe acei necurai, neruinai i îngâmfai, atrgându-ne luarea aminte s ne

ferim de laurile îneltoare ale vorbelor lor trufae i dearte (II Petru 2: 18).

Grind despre ei, Apostolul Petru a artat mai întâi c ei hulesc slava lui Dumnezeu, i c ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânri (II Petru 2: 18).Acum el merge mai departe i arat cum fgduiesc unii ca acetia o libertate pecare ei înii nu o au, cci, fiind ei singuri biruii de poftele trupului, sunt ei îniirobi tuturor patimilor, sclavi neputincioi ai celui mai cumplit tiran din aceastlume: trupul. O , frailor, cât de nimerite sunt cuvintele acestea apostolice, scrise

acum peste nousprezece veacuri, pentru noi cei de astzi!

Privii în jur i observai cum pretutindeni, cei care nu au nici cea mai micadevrat libertate, o proclam obsesiv tuturor! Auzii strigtele acestor sclavidisperai ai patimilor i viciilor, cum, înelai fiind ei înii, îi îneal i pe alii, icum, orbi fiind ei înii, propovduiesc altora «luminile»! Cci patimile suntnvodul pe care îl ese diavolul, ca s prind în el omenirea. Prini în aceast plas,aceti sclavi îi numesc pe alii sclavi, iar pe ei se numesc liberi, i aceasta spre



râsul dracilor, care strâng pe tcute gura nvodului, i trag imbecila prad la maluliadului lor. O, frailor, pzii-v de aceti disperai care se intituleaz pe ei îniiheralzi i vestitori ai libertii, în timp ce zi i noapte nu fac altceva decât s-1slugreasc pe diavolul, stpânul lor! Ei îi numesc srcia bogie, iar adevrata

bogie pe care o vd la alii o numesc srcie! Tot aa cum nebunul se proclam pe sine înelept i pe tot restul lumii ignorani! Astfel, cei care sunt cei mai sclavidintre toi îi numesc pe alii lipsii de libertate.

Ei numesc sclavie slujirea în duh de dragoste adus lui Dumnezeu i aproapelui, pecând slugrirea patimilor i diavolilor o numesc libertate. Ei sunt plini de rutate cuoamenii i cu Dumnezeu, aa cum satana însui este plin de rutate i de ur laadresa lui Dumnezeu i a oamenilor. Ori de câte ori vei auzi aadar pe vreuniivorbindu-v de libertate, luai-i mai întâi bine la întrebri, ca s vedei dac nucumva sunt chiar ei robi ai patimilor i viciilor. Cci pe învtorul cel mincinos al

libertii îl vei recunoate imediat dup necurenia vieii lui,dup neruinarea iîngâmfarea lui. Acesta este avertismentul Sfântului Apostol Petru.

O Stpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce eti Dttorul adevratei liberti, pzete-ne pre noi de aluatul celor care Te ursc i pe Tine, i pe noi, Cci noi numai ie ne închinm i ie îi mulumim în veci, Amin.



Arhimandritul Teofil Pârâian - Duminica a 7-a dup Rusalii - Vindecarea a

doi orbi i a unui mut în Capernaum - Vederea lui Dumnezeu

De la cunosctori la martori ai Domnului Hristos

Prea cuvioase printe stare, cinstii-prini, iubii frai i iubii credincioi,

Când Domnul Hristos S-a înlat la ceruri a spus i ultimele Sale cuvinte aici pe pmânt, pe care le gsim în Faptele Apostolilor, în istorisirea despre înlarea la cer a Domnului Iisus Hristos. Cuvintele au fost spuse de Domnul Hristos ucenicilor:Ä i-mi vei fi Mie martori în Ierusalim i-n toat Iudeea i-n Samaria, i pân¶ lamarginea pmântului (F. Ap. 1, 8). Acestea am putea spune c sunt cuvintele

testament spuse de Domnul Hristos aici pe pmânt.

Ceea ce trebuie s tim noi este c Domnul Hristos ne cere nou, tuturor cretinilor, s fim martori ai Lui, s mrturisim despre El: Ä Pe cel ce M vamrturisi pe Mine în faa oamenilor, îl voi mrturisi i Eu în faa Tatlui MeuCare este în ceruri (Mt. 10, 33). Avem obligaia s-L mrturisim pe Domnul



Hristos înaintea oamenilor, iar mrturisirea pe care o dm noi este mrturisirea pornit din credina noastr.

Iubii credincioi, Noi, mrturisitorii Domnului Hristos, suntem mrturisitori la tot ceea ce a fcutDomnul Hristos, la tot ceea ce tim din Sfânta Evanghelie, la tot ceea ce timdespre minunile Domnului Hristos. Suntem martori i ai faptului c Domnul Iisus

Hristos, cândva, aici pe pmânt, a dat vedere la doi oameni fr vedere care L-au

rugat s le dea i a dat grai unui om care nu vorbea.

i mrturia noastr o dm pentru credina pe care o avem i dac nu credem înaceste dou minuni care s-au propovduit în aceast zi prin citirea din Sfânta

Evanghelie, nu suntem martori ai Domnului Iisus Hristos. Iar dac credem înaceste minuni, credem pentru toat viaa noastr întreag, i-L avem la temelia

vieii noastre.

Fa de suferina oamenilor, de orice fel ar fi ea, Dumnezeu are dou chipuri deraportare. i anume: pe unii îi vindec, pe alii îi ajut s-i poarte partea de

greutate cât le-a fost rânduit, i aceasta pentru mântuirea lor.

Noi nu cunoatem tainele lui Dumnezeu, nu le cunoatem i nu le putem cunoate.Credem c le vom cunoate cândva. Când anume? Atunci când vom trece de viaaaceasta pmânteasc, atunci când ni se vor descoperii tainele lui Dumnezeu.

Ateptm vremea în care vom putea ti ce nu tim aici pe pmânt. i dac va vreaDumnezeu s nu tim nici atunci, bineîneles c vom da slav lui Dumnezeu pentruc Dumnezeu este mai mare decât cunotina noastr, este mai mare decât ceea ce

putem noi înelege, i nu putem avea pretenia noi, oameni mrginii, s timlucruri mai presus de noi, i dac, totui, va veni vremea s tim lucruri mai presusde noi, le vom ti prin descoperire dumnezeiasc.

Ceea ce trebuie s tim noi este s ne întemeiem viaa pe ceea ce tim, i tim c

Domnul Hristos are putere s fac minuni, i c ar putea s fac minuni i pentru

noi.

Dar ceea ce ne intereseaz mai mult decât o minune de aceasta care privete viaatrupeasc, este s fac Dumnezeu minunea învierii noastre sufleteti. Pe aceasta nuo vedem cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.

Psalmistul, când a zis: ÄCât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cuînelepciune le-ai fcut (Ps. 103, 24), a avut o descoperire dumnezeiasc. A



îneles ceva ce nu ar fi putut înelege dac nu i-ar fi dat Dumnezeu s îneleag. Ä Mulumescu-i Printe, Doamne al cerului i al pmântului, c ai ascunsacestea de cei înelepi i de cei pricepui i le-ai descoperit pruncilor. Da,

Printe, c aa a fost înainte-i bunvoina Ta´ (Lc. 10, 21).

Sunt cuvinte spuse de Domnul Hristos, rmase în Sfânta Evanghelie, din careînelegem c pentru a cunoate lucruri mai presus de noi, lucruri din descoperiri dumnezeieti, trebuie s avem o condiie: s fim cum sunt pruncii, s avem inimcurat dup cuvântul Domnului Hristos: Ä Fericii cei curai cu inima, c aceiavor vedea pe Dumnezeu´ (Mt. 5, 8).

Fr inim curat nu putem înelege cele mai presus de noi, nu putem înelegedecât doar dac zicem împreun cu psalmistul: Ä Cât de minunate sunt lucrurileTale, Doamne, toate cu înelepciune Le-ai fcut . Spunem cuvinte ale altuia, i nu

spunem cuvinte ale noastre. Dac ajungem s vedem mreiile lui Dumnezeu prinfpturile Sale, zicem i noi cu psalmistul: Ä Cât de mari sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înelepciune Le-ai fcut sau cu Biserica Ä Mare eti Doamne i minunate sunt lucrurile Tale, i nici un cuvânt nu este de ajuns spre laudaminunilor Tale ³, Ä Cât de minunat este numele tu Doamne în tot pmântul!´ iÄ strlucirea slavei Tale se înal mai presus de ceruri (Ps. 8). ³Te mresc

Doamne, c sunt minunat întocmit ´ (Ps. 138), sunt cuvinte ale vederii

duhovniceti, sunt cuvinte pe care le poate spune cineva care a îneles ceva din

ceea ce descoper Dumnezeu, nu din ceea ce descoper omul.

Noi citim despre Dumnezeu din cri, citim despre Dumnezeu din Evanghelie,citim despre Dumnezeu din Scriptur, dar toate acestea sunt informaii dinafar. Nu sunt cunotine dinuntru cât vreme nu avem inim curat pentru cnu împlinim condiia vederii duhovniceti.

Sunt oameni care ateapt s primeasc darul de înainte-vedere, de înainte-cunoatere, de la ali oameni. Darurile acestea îns, le d numai Dumnezeu, cândtie El i unde tie El. Noi, este destul s-i fim martori ai Mântuitorului IisusHristos Ä în Ierusalim - în cetatea pcii - în Iudeea, în Samaria, i pân la

marginile pmântului ´, adic acolo unde ne trim viaa.

S se vad din viaa noastr c suntem credincioi, s se vad din viaa noastr csuntem doritori de înaintare duhovniceasc, s se vad din viaa noastr c trimaltfel decât necredincioii, s se vad din viaa noastr c avem vedereduhovniceasc.

Vederea lui Dumnezeu



Au fost miluii de Dumnezeu doi oameni care au fost lipsii de vedere, prin aceeac Domnul Hristos le-a dat vedere. Dar tot binele i toat darea cea bun din lumeaaceasta este de la Dumnezeu. Dumnezeu a fcut omul, Dumnezeu a dat vederea.

Noi spunem în psalm: Ä Cel ce-a plsmuit ochiul, El oare nu înelege? Cel ce-asdit urechea, El oare nu aude? ´ (Ps. 93, 9).

Sigur aude, sigur vede! Noi ne-am pomenit în lumea aceasta aa cum suntem fiecare dintre noi. Mai apoi a trebuit s avem i o alt vedere, i anume, amînceput s-L vedem pe Dumnezeu Cel nevzut în contiina noastr, s-L vedem

pe Dumnezeu Cel ce este în sufletul nostru, s-L vedem pe Dumnezeu cârmuitor al vieii noastre, s-L vedem pe Dumnezeu dttor a tot binele, i acestea cuvedere duhovniceasc.

Apoi, dup ce L-am vzut pe Dumnezeu care se arat inimii curate, vom spune

cuvinte de laud pentru Dumnezeu, dar de obicei spunem prin cuvinte alte altora.i anume, spunem c:

Ä ie i se cuvine toat cinstea, mrirea i închinciunea, Tatlui i Fiului i Sfântului Duh ³; Ä C sfânt eti Dumnezeul nostru i ie mrire înlm« ³; Ä C bun i iubitor de oameni eti i ie mrire înlm« ³; ÄC milostiv i bun i iubitor de oameni Dumnezeu eti i ie mrire înlm«³,

ÄC Tu eti Dumnezeul nostru i ie mrire înlm« ³;

ÄC Tu eti Împratul pcii i Mântuitorul sufletelor noastre i ie mrireînlm«³;

Ä C pe Tine Te laud toate puterile cereti i ie mrire înlm« ³; Ä C al Tu este a ne milui i a ne mântui i ie mrire înlm« ³; Ä C Dumnezeul milei i al îndurrilor i al iubirii de oameni eti i ie mrireînlm« ³.

i cuvintele acestea le spunem nu ca unii care ne-am întâlnit cu cunotina deDumnezeu, ci ca unii care nu se potrivesc cu ceea ce gândim noi, cu ceea ce

simim noi. i totui trebuie s fim martori ai Mântuitorului Iisus Hristos, Cel ce adat vedere celor lipsii de vedere, Cel ce a dat grai celor lipsii de grai, i care ne

poate da i nou vedere duhovniceasc i ne poate da i nou grai preamritor de

Dumnezeu.

Iubii credincioi,



Sunt îns i împrejurri în care trebuie s ne vedem cum suntem, s nu vedemrutile altora, s trecem cu vederea peste pcatele oamenilor, s fim i noi aacum a fost i cuviosul Macarie, care a fost învrednicit s se numeasc Dumnezeu

pmântesc. Aa cum Dumnezeu acoper lumea, tot aa i el acoper pcateleoamenilor, pe cele pe care le vedea ca i cum nu le-ar fi vzut i pe cele de careauzea ca i cum nu ar fi auzit de ele.

Iubii credincioi,

Trebuie s avem vedere sufleteasc i pentru altceva, ca s ne vedem neputinanoastr, ca s vedem rutile noastre, ca s vedem neîndestulrile noastre. Sne dea Dumnezeu sufletul Lui ca s ne vedem pcatele noastre, dar s ne dea

Dumnezeu vedere sufleteasc i ca s vedem mririle lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu, buntatea Lui.

Sunt atâia oameni care se tânguiesc o via întreag i dac ar mai avea via s-ar tângui i mai departe pentru unele pcate care le-au fcut cândva în vremeanetiinei, aceia vd pcatele, dar nu vd buntatea lui Dumnezeu. Pocina pe careo facem noi nu trebuie s fie o pocin zdrobitoare chiar dac psalmistul spuneÄ inima înfrânt i smerit Dumnezeu nu o va urgisi .

Noi trebuie s avem încredere în buntatea lui Dumnezeu. Dumnezeu, care le poate pe toate, poate s nimiceasc tot rul din noi, poate s ne dea iari bucuriamântuirii: Ä D-mi iari bucuria mântuirii Tale i cu duh stpânitor m

întrete ³, spunem noi în rugciuni pentru c credem c Dumnezeu poate faceaceasta i face aceasta.

Sfânta Evanghelie este izvor de bucurie i de ndejde i în înelesul acesta.

Ne trebuie deci i o vedere luntric pentru a înelege cele despre Dumnezeu, ca deexemplu: Ä Pe cât este de sus cerul de pmânt pe atât este de mare buntatea Lui spre cei care se tem de Dânsul , c Ä precum este de mare mrirea Ta aa este demare i mila Ta´. Toate ale lui Dumnezeu sunt nemrginite. i vine buntatealui Dumnezeu i ne întrete în credina c Dumnezeu iart pcatele, c Domnul

Hristos i-a vrsat sângele pentru mântuirea noastr, c Domnul Hristos iart pcatele omului care prsete pcatul, c Domnul Hristos a spus c Ä în cer se face mai mare bucurie pentru un pctos care se întoarce la pocin decât pentru 99 de drepi care nu au trebuin de pocin´.

Aa ceva trebuie s vedem.



S Îl vedem pe Dumnezeu bun i iubitor de oameni, dar nu când vrem s facem pcate, ci când vrem s prsim pcatul. Dac înmulim pcatul, pentru cDumnezeu ne iart, nu o s ajungem niciodat la iertare de le Dumnezeu.

S lum aminte la minunile acestea care s-au citit în Sfânta Evanghelie din aceastzi i s cerem de la Dumnezeu s ne dea dar de cunoatere de noi înine.

S ne dea darul de a-L cunoate pe El nu numai din spusele altora, s zicem i noiîmpreun cu psalmistul: Ä Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cuînelepciune Le-ai fcut . Iar cuvintele acestea s nu le zicem numai c sunt scriseîn carte, ci s porneasc din inima noastr ca un adevr pentru noi i pentru alii.

Sfântul Isaac Sirul spune c sunt nite oameni care atunci când se roag lui Dumnezeu, din mult cunotin de Dumnezeu nu mai pot spune cuvinte de

rugciune, ci pot sta doar în uimire, i pot sta s li se taie cuvintele de pe buze. Dar nu mai spune Sfântul Isaac Sirul i altceva, c mai sunt muli oameni care dinnecunoaterea de Dumnezeu nu pot s înmuleasc aducerea de mrire luiDumnezeu. De ce? Pentru c li se taie cuvintele de pe buze, nu mai au ce spune, numai tiu ce s spun din mult neluare aminte i din multa nepsare.

Iubii credincioi,

S ne gândim cu toii la puterea mult a Domnului Hristos, s-I mulumimDomnului Hristos pentru binele pe care îl face pentru trup i pentru suflet i s

cutm cunotina de Dumnezeu, pe care s o cerem fiecare dintre noi dup putereanoastr.

i apoi s dm mrturie despre Domnul Iisus Hristos prin credina noastr, prinviaa noastr, prin srbtoririle noastre, prin rugciunile i posturile noastre,

prin tot ceea ce este frumos i bun în lumea aceasta i în care se preamreteTatl, Fiul, i Sfântul Duh, Treimea cea de o fiin i nedesprit.

Amin!

(Din ³Credina lucrtoare prin iubire ± Predici la duminicile de peste an´ )



Printele Constantin Galeriu - Predic Duminica a 7-a dup Rusali -Vindecarea a doi orbi i un mut în Capernaum

În numele Tatlui i al Fiului i al Sfântului Duh, Amin!

Binecuvântai i dreptmritori cretini în sfânta biseric a Domnului nostru IisusHristos. Aa cum a binevoit Domnul, Mântuitorul Hristos, în Duhul Sfânt,împrtindu-se pe El nou pentru ca viaa Lui s fie viaa noastr, ne-a împrtitîntâi din cuvântul lui Dumnezeu i apoi din trupul i sângele Lui. Aa i noi ne

împrtim întâi din cuvântul dumnezeietii Evanghelii i apoi, fr îndoial cei

care rânduiete Domnul s fie vrednici, se împrtesc i din trupul i din sângele

Lui. Deci acum ne împrtim din cuvântul Lui dumnezeiesc i aa s-l primim,cum zice dumnezeiescul apostol Petru: ³ S primeasc omul cuvântul din

Dumnezeu- Cuvântul pentru ca i voi, cuvintele voastre pe care le rostii, s fiec din cuvântul lui Dumnezeu´.

Atunci, iubiilor, în vremea aceea aflându-se Mântuitorul în Capernaum i vestindu-se în tot inutul acela prezena Lui, doi orbi se ineau dup El strigând: ³ Miluiete-ne, fiul lui David, miluiete-ne pe noi . Trebuie tiut - Mesia - era uncuvânt care îl numea pe Mântuitorul, cci evreii tiau c Mesia, adic unsul lui

Dumnezeu, Hristosul, se va întrupa i nate din seminia lui David, psalmistul,



profetul i împratul David. De aceea când vom auzi totdeauna în evangheliecuvânt, s tim i s cunoatem c i aceast chemare se adresa lui Iisus Hristoscontemplat, vzut, îneles ca Mesia, adic unsul lui Dumnezeu.

i a intrat Iisus în cas, dar iat orbii s-au inut dup El, au intrat i ei imediat dup Dânsul, iar Iisus i-a întrebat , aa cum ne-ar întreba pe noi, atunci ca i astzi ± El care este etern: ³Credei c Eu v pot salva, v pot da vedere? c pot rspundefeluritelor voastre dureri, cutri, izbvindu-v de un chin care v stpânete,credei?´ Zis-au Lui orbii: ³Da, Doamne. Erau ei total orbi? Înluntru,duhovnicete nu erau orbi, ei vedeau (ca dovad c L-au numit pe Iisus, Fiul luiDavid) i atunci cu acea credin luntric au rspuns: ³ Da, Doamne.´ Aceacredin adânc vztoare.

i atunci Iisus s-a atins de ochii lor zicând, s reinem cuvântul: ³Dup credina

voastr fie vou´ i li s-au deschis ochii, dup credina lor. Astfel la harul Lui arspuns credina lor i în aceast unire s-a nscut în ei lumina. S nu uitm nici o clip acest har. Aa se nate lumina, în aceast unire, aa se nate viaa.

Dar Iisus le-a poruncit cu asprime zicând: ³Vedei nimeni s nu tie! . Uneoriîns îi trimitea Iisus, ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci, vindecatull-a rugat pe Iisus s-l lase s mearg dup Dânsul, dar Iisus tii ce i-a spus: ³ Mergi i vestete despre tot binele pe care i l-a fcut ie Dumnezeu´.

Deci pe vindecatul de demon îl trimite s propovduiasc, îl face apostol; aici,celor care fuseser orbi le spune cu asprime: ³nimeni s nu tie´.

Uneori îns îi trimitea Iisus ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci l-arugat vindecatul pe Iisus s-l lase s mearg dup dânsul, dar Iisus, tii, ce i-aspus: ³ Mergi i vestete despre tot binele pe care i l-a fcut ie Dumnezeu´. Deci

pe vindecatul de demon îl trimite s propovduiasc, îl face apostol; aici, celor carefuseser orbile spune cu asprime: ³ Nimeni s nu tie´.

Pentru fiecare moment era o tain i un rost al cuvântului dumnezeiesc pentru c

fiecare, i suflet i loc i timp i moment, îi au o originalitate a lor. Nu struimacum asupra acestui fapt . Zice Sfânta Evanghelie mai departe: ieind orbii, fotiiorbi, cci acum vedeau. Când s-au deschis ochii lor pe cine au vzut întâia oar?

S-au deschis ochii la faa lui Hristos i aa cum L-au vzut nu puteau s tac,împrtindu-se ei lumin din lumin.



O Doamne, ce fericii! Dar s nu credem c pe noi ne las mai puin fericii,trebuie doar s avem credin, s credem. i au vestit în tot inutul acela. Nu ni se spune c i-ar fi pedepsit Dumnezeu pentru aceasta. Iari se deschide o tain.Una le spune orbilor Hristos, alta fac ei. Dar ei nu au fcut-o împotriva luminii

lui Dumnezeu. Au mrturisit împrtirea luminii, pentru c au vrut s ocunoasc i alii. S împrteasc lumina din lumina lui Hristos. i plecând eiiat au adus un nou mut, dar se mai adaug ceva: avea demon; la orbi nu semenioneaz îns la mut Evanghelia spune c avea demon, adic duhul cel ru.Demonul i-a amuit graiul. i deodat, vedei, cuvintele Evangheliei se împlinesc,fotii orbi griesc pregtind pe mut. Fotii orbi strigau înfruntând pe demon,ruinau pe demon.

Acesta este tâlcul, cred, c pe de o parte Mântuitorul din smerenie le spune s

tac, pentru ca s vin un mut i ei înii s ruineze pe demon care fcea s-l

amueasc, iar Mântuitorul scoate demonul i mutul griete preamrind pe Dumnezeu i mulimile se minunau i griau: ³ Niciodat nu s-au artat în Israel asemenea fapte minunate´. Fariseii îns srmanii neînelegând ziceau: ³Cudomnul demonilor scoate pe demoni .

Pcatul cel mare este împotriva Duhului Sfânt, cum îl numete Mântuitorul,adic a nu simi, a nu vedea cu ochii duhului puterea Duhului Sfânt pentru care

psalmistul se ruga: ³ Duhul Sfânt nu-l lua de la mine, Doamne , oricât dedeczut am ajuns, dar nu-l lua de la mine, pentru c numai în Duhul Sfânt pot

s vd, pot s cred, pot s m rog, pot s fiu ceea ce Tu m-ai zidit, s fiu chip al Tu.

Srmanii!´cu demonul demonilor...´, aa cum dintre noi suntem muli care cândvedem ceva bun la un semen al nostru nu vedem binele, vedem tot rul. ³Este omare durere s nu vezi binele în tine´, zicea un scriitor. S nu vezi binele în tinesau un alt fapt bun al cuiva, în orice poziie s-ar afla.S nu vezi binele, s vezi nmairul i s te gândeti: cine tie din ce motive a svârit acest lucru.Este semnul unuitragic fariseism. Este posibil s fii orb trupete i s nu fii orb sufletete. Doamne,nu cunoatem noi un orb în ara noastr care vede mai bine decât orice om,

printele Pârâian. C orb a fcut teologia i luminat de Duhul Sfânt da sfat i trieatâtor suflete. Sau dintre Sfinii Prini, Didim cel orb, care a scris o carte ³DespreDuhul Sfânt´.

O Doamne, toi cei care te-au cunoscut c Tu eti lumin. Plânsul nostru al tuturor este pentru orbirea noastr luntric. La aceast orbire ar trebui s cugetm toi, sne întrebm cugetând i la cuvântul Mântuitorului, la pilda semntorului, când



ucenicilor le spunea ³vou v este dat s cunoatei tainele împriei , pentru cei, fariseii, oamenii ceilali ³vzând nu vd i auzind nu îneleg .

S nu vezi, dar cum s-a petrecut aceasta? Am citit de curând un cuvânt al

Sfântului Grigorie de Nissa care m-a ptruns adânc. Vorbind despre cderea prinilor notri Adam i Eva, spune el: ³Cum e cu putin s nu vezi pcatul? Pcatul care înseamn desprirea de Dumnezeu prin pcatul de baz: orgoliul,mândria care nu pune în centru pe Dumnezeu, ci eul, egoul omului, ca i cumomul ar fi centrul i i-ar da singur fiin i sens existenei sale, el i-ar fi pus

pentru sine un început.

Gândii-v la ideologiile acelea care au provocat revoluia francez în 1879. Voiaus pun început lumii; iar în 1917 la fel. Aceste ideologii s-au apropiat una de alta,adic cea din urm de cea dintâi, iar cea dintâi de demon.

Revin la ceea ce mrturisete Sfântul Grigorie despre cum s-a nscut starea de pcat. Eu sunt chemat s am privirea ctre Dumnezeu, aa cum a fost zidit Adam, dup chipul Fiului Su. Zice Evanghelia: ³La început era Cuvântul´; dar Cuvântul e Fiul lui Dumnezeu, e Fiul i Cuvântul lui Dumnezeu. ³ La început era Cuvântul i Cuvântul era la Dumnezeu´. În limba greac este o prepoziie ±

pros, adic spre, cu faa spre Dumnezeu; deci Fiul lui Dumnezeu e cu faa spreDumnezeu, iar noi, cei zidii dup chipul Lui, aa suntem rânduii s fim: cufaa spre Dumnezeu, cu faa spre lumin. i atunci cderea este întoarcerea de lalumina lui Dumnezeu;

cum tâlcuiesc Prinii: Dac eti cu faa spre lumin teîmprteti de lumin; aa cum stând cu faa spre Soare te împrteti dinlumina lui. Dac lai o clip s cad pleoapele peste ochi, atunci nu s-a stins întine izvorul luminii, dar nu mai vezi. Tu singur voind s închizi ochii te închiziluminii, închizi prin pleoapele tale intrarea luminii lui Dumnezeu în tine; te-aiînchis atunci în întuneric. De aceea i povestea aceea popular, cu omul care selupta s aduc cu un vas lumina de afar înuntru.i cineva i-a zis: ³Mi omule,srmanul de tine, deschide undeva nite ferestre!´. i a deschis omul ferestrele pecare îns intra lumina, dar putea s intre i moartea. Moartea intr, cum spuneScriptura, prin ferestre, adic prin simuri. i zice un cuvânt uluitor, o tâlcuire a

Scripturii dat de Sfântul Grigorie de Nyssa: ³Omul a fost trimis afar din Rai fr cas´ . Atunci , care era casa? Raiul.

Când citim mai adânc în Scriptur mai constatm ceva: c Dumnezeu L-a fcut peom din rân, a suflat suflare de via i s-a fcut suflet viu purttor de har,devenind sufletul lui, tron al Dumnezeului celui viu i ochiul lui Dumnezeu,împrtit de har. i a zidit Dumnezeu grdina cea din Eden ± Raiul; i spune: ³ A



luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l fcuse i l-a dus în grdina cea din Eden ca s-o lucreze i s-o pzeasc´. Cuvântul este cu tâlc adânc.Deci l-a dus înRai, l-a dus în aceast cas dumnezeiasc din afara Raiului, în casa lui Dumnezeu,dar rspunzând omul ispitei arpelui; l-a trimis afar fr cas. Din lumin înîntuneric. Aa s-a nscut în om de la arpe, de la demon, începutul patimilor iînceputul orbirii; Fiecare ar trebui s cugetm în clipa aceasta s ne alctuimcontiina de sine, altfel spus statutul nostru fundamental, contiina noastr

prin care s aflm pentru ce trim, pentru ce muncim, pentru ce ne jertfim, deunde venim, cum s petrecem i cum s fim neîncetat. Cci iat acesta esteînelesul: Dumnezeu l-a dus pe om în Rai, deci s-a svârit o mutare, o trecere.un sui i c existena noastr este neîncetat un sui. Trebuie s cunoti odatobâria ta, originea ta. Sfântul Maxim spune: ³Începutul pcatului este îninteligen. În intelectul omului, în cugetarea omului i anume s-a îmbolnvitmintea omului, s-a îmbolnvit contiina lui. Cum adic? Omul s-a întunecat în

originea lui, în obâria lui, a uitat de unde vine., cine l-a zidit pe el. Acesta esteînceputul pcatului, faptul c omul nu-i mai cunoate originea lui, obâria lui.Aceasta este poate tragedia tragediilor.

Deci fiecare s cugete la acest fapt fundamental, la statutul su, la contiina sa, lace este el ca fiin. Spune un om chinuit sufletete: ³ce sunt nu tiu, iar ce tiu nu

sunt´. Ori Scripturile i Prinii ne înva i ce suntem i ce trebuie s fim.

Ce spune Scriptura în privina aceasta? Întâi i înainte de toate, Dumnezeu este

lumin i Dumnezeu este iubire. Dumnezeu eate lumin i nici un întuneric nueste în El , spune sfântul apostol i evanghelist Ioan, (Scrisoarea I, cap.1, vers.5 icap.4 vers.8 ): ³ Dumnezeu este iubire . Deci Dumnezeu este lumin i iubire i ne-a creat pe noi dup chipul lui i în vederea nesfâritei asemnri cu El, ( atunci i omul în obâria lui este lumin i este iubire) i ne-a aezat în Rai casa luminii i cas a iubirii dumnezeieti. Acesta esta faptul capital pe care trebuies-l tim, omul nu aspir simplu dup lumin, ci aspir dup lumin pentru c el însui a fost zidit din lumin i din iubire, i lumina cu iubirea împreunalctuiesc existena, i viaa în Dumnezeu i în noi i nu numai lumin ci i iubire deoarece lumina fr iubire este searbd, este seac, poate s i ucid.

Nu au spus fariseii în faa lui Pilat ³noi lege avem´ i legea era lumina lor.Gândii-v, adâncul din noi este de nedistrus, este lumin divin, dar i iubire.

Deci lumin i iubire, tot ce cunoti s împrteti în iubire. Acesta este statutul nostru fndamental de a fi lumin i iubire i de a fi fost aezai în casa luminii i în casa iubirii lui Dumnezeu.





toate aceste afecte ale noastre: foamea, setea i celelalte. De bun seam c le-aluat pe toate, dar alta era starea în Hristos, Care era fr de pcat. A luat toate alenoastre dar fr de pcat. De aceea Sfântul Ioan Gur de Aur (în moliftele lui)spune c Mântuitorul ³cu preacurata i sfânta Lui scuipire fcând tin a deschisochii orbului . Toate erau sfinte în Hristos. Aa va fi omul în eternul viitor cândva iei din întuneric, cci toate patimile sunt întuneric. Când eti în desfrânare atâtavezi, eti obsedat i posedat atunci, în acea clip. i spune Apostolul: ³ iubirea deargini e rdcina tuturor rutilor ; apoi tristeea când te chinuie un gând, o

patim, un eec, un cuvânt al cuiva care socoteti c te-a jignit, apoi toropealaaceasta, lenea spiritului. Spun unii: nu m mai pot ruga, nu mai pot dormi, nu semai trezete inima mea. O, Doamne! Spune un printe al bisericii c aceast leneface viermi, c este început iadului. Apoi mânia, ura, invidia. Este atât de simplu:când urti pe cineva, mai vezi ceva bun în el? Nu. i nu este chiar nimic bun înel?

Scriptura spune c l-a trimis Dumnezeu pe om afar din Rai, dar cum tâlcuiete Sfântul Grigorie, totui, zice c l-a aezat în preajma grdinii Edenului ca sdoreasc neîncetat s se întoarc; i nu este ucis în nimeni chipul lui Dumnezeu,cci nu poate s ucid ceea ce este de neucis, i anume sufletul pe care l-a fcut

Dumnezeu prin har s fie nemuritor. i atunci tu în ura ta nu vezi decât rul,întunericul din tine, nu vezi i ce are bun aproapele tu cci te-ai închis în tine.Apoi frica, slava deart, toate aceste patimi, pcatele împotriva Duhului Sfânt careucid sufletul, credina, ndejdea, dragostea. Spune Mântuitorul: ³nu v temei de

cei care v ucid trupul ci de cei care ucid sufletul ´.

O, iubiilor, cât m-a ruga pentru d-voastr i pentru noi toi, s ne temem de ceicare ne ucid sufletele, care ne alung în moarte înainte de a muri, cci moartea însuflet începe, dar i învierea tot în suflet începe i începe cu lumina. i toatevirtuile sunt lumin, toate poruncile lui Dumnezeu sunt lumin. Zice rugciuneade dimineaa pe care o citete preotul când se citesc cei ase psalmi la stran:³Doamne, de diminea alearg duhul nostru ctre tine Dumnezeule, pentruc lumin sunt poruncile Tale. Cuvintele Tale, fclie picioarelor mele. Înva-ne pe noi Dumnezeule dreptatea Ta. Lumineaz ochii gândurilor noastre´.

Deci ochii duhului nostru s fie deschii ca lumina dinluntru s nu piar. S plâng tot sufletul pentru întunericul care st înaintea noastr i înluntrul nostru canu cumva ³s adormim în pcate spre moarte´. Risipete, Doamne, orice lene dela inimile noastre, druiete soarele dreptii i pzete viaa noastr cu pecetea

Sfântului Duh! De aceea la botez se pecetluiesc toate simurile. Copilaul aresimurile trupeti; atunci de ce se mai pecetluiesc? Tocmai ca s se deschidsimurile dinluntru. Se pecetluiete la frunte copilaul ca s se deschid mintea





bolnav i infirm, ca s fac nu lucruri mari, ci lucruri bune. M vedeam înbogie s fiu fericit, i iat-m srac, ca s fiu nu bogat, ci înelept. Voiammreie, s am slava oamenilor i am czut în slbiciune, ca s m împrtescde voia lui Dumnezeu, de slava Lui. M vedeam în tineree cu o fiin bogat

lâng mine i nu mi-a fost aa; în schimb deodat inima mea s-a deschis ctreîntreaga lume ± i ctre cei bogai i ctre cei sraci; i ctre cei mari i ctre cei mici. M vedeam aa, în strlucirea acestei lumi, i am îneles c strlucirea vinedinluntru, nu din afar. i atunci, rugciunile mele erau din adânc, adânc lacare eu nu cugetam. Acel dar mi l-a dat Dumnezeu, i anume de a fi în lumin´

± în lumina Ta, Doamne, Tu care ai spus: ³ Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vinedup Mine nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieii .

Amin.



Printele Nicolae Steinhardt - Duminica a 7-a dup Rusalii - Ce-i credina ,ce-i necredina?

(Matei 9, 27-35)

Din textul acesta evanghelic se desprind, cred, patru idei principale:1. Punerea la prob a credinei;2. Însi problema credinei; ce-i credina, ce-i necredina?;3. Porunca ne-vestirii minunilor, singura porunc dumnezeiasc pecare suntem încuviinai (de nu i obligai) s nu o lum în seam, s o clcm;4. Problema rutii absolute, a rutii îndârjite, împietrite, ferecate în sine.

Reluând:1. Constatm c Domnul pune credina orbilor la încercare, întrebându-i în

prealabil: ÄCredei voi c pot face aceasta?´ De unde reiese c svârirea minunii implic din partea celui în cauz credina.

Ajutorul Domnului, svârirea minunii apar legate de credin; operaia are locîntr-un câmp al efectului de rezonan.Domnul, apoi, griete: Ä Dup credina voastr, fie vou . Ajutorul, aadar, e

proporional credinei. Cu cât este credina mai mare, cu atât va fi i ajutorul mai deplin. Hananeanci, urmtor manifestrii unei credine de neclintit ineabtut de respingere, tcere i chiar de o grav jignire, Domnul îi spune: fie iedup cum voieti (Matei 15, 28), pogormânt excepional motivat de oexcepional trie de caracter.

2. Textul pune de fapt însi problema credinei i ne îndeamn s ne întrebm: ceeste credina?tim c a crede înseamn altceva decât a vedea, a constata, a înregistra; c vorbelespuse de arhierei i crturari la rstignirea Domnului (Matei 27, 42; Marcu 15, 32)

± Äca s vedem i s credem´ ± nu înseamn numai hul, batjocur i neîndurare ci



i o greeal de ordin semantic, confuzia dintre dou verbe opuse: A vedea, acrede.Credina exclude vederea; este încredinarea celor nevzute, o afirm în repetaterânduri Sf. Apostol Pavel în mai toate epistolele sale.Dar spre o înelegere mai adânc a noiunii, potrivit este s lum aminte la textuldin capitolul 9 (versetele 14-27) al Evangheliei Sf. Marcu i îndeosebi la versetele2l-24. Acolo, cuvintele ÄCred, Doamne! Ajut necredinei mele´ par a indica ograv contradicie i existena unui paradox fr soluie. Cum oare, judec oriceminte sntoas, poate cineva totodat crede i-i mrturisi necredina? Nu-iaceasta, pentru filosofii existenialiti i pentru atei în general, justificareaobieciunii adresat credincioilor: suntei de rea credin, minii ori v amgii pevoi îniv?

Astfel par a sta lucrurile dac pierdem din vedere felul cum sunt rostite cuvintele

de tatl copilului: textul ne arat c tatl (1) cere ajutorul Domnului, (2) cu lacrimii (3) cu strigare.Credina nu-i lovit de nulitate i frnicie, de aparentul paradox deoarece tatlcopilului asum precaritatea i smerenia condiiei omeneti (mereu ispitit denecredin), îns o i depete cerând cu lacrimi i strigare ajutorul Domnului.Paradoxul se rezolv prin chiar aceast depire a momentului critic. Suntemispitii de necredin (un soi de umbr a credinei), îns ieim din contradicie i

paradoxal asumându-ne cu smerenie condiia noastr instabil i incert iafirmându-ne credina nu cu teoretic, indiferent rceal, ci cu lacrimi i strigare,adic din adâncurile intimitii noastre celei mai necontaminate deconvenionalism.

Iat cum înlturm obieciunea filosofilor care au creat argumentul Ärelei credine´:nu-i urm de rea credin în vorbele tatlui, care sunt de fapt ale fiinei omeneti însi; e numai smerenia recunoaterii unei situaii din care se poate iei prinactul de voin, ndejde i încredere. Dovad stând lacrimile i strigarea ± ce senumete credin.Strigm, vrsm lacrimi, cerem ajutor, ne umilim, nu ne ruinm i astfel depim

punctul critic socotit de existenialiti a fi fr scpare, în realitate îns tot atât de

transgresabil ca i temperatura de o sut de grade pentru apa pus la fiert ori vitezasunetului pentru avioanele supersonice.

3. Domnul d orbilor porunca: ÄVedei nimeni s nu tie´. Iar orbii o calc (Matei9, 31).De multe ori d Hristos aceast porunc a ne-vestirii minunilor pe care le-asvârit.



Unui lepros pe care l-a vindecat îi spune: ÄVezi nu spune nimnui (Matei8, 4),unei mulimi de vindecai Äle-a poruncit ca s nu-L dea în vileag (Matei12, 16),unui alt lepros: Ä i poruncindu-i cu asprime, îndat l-a alungat i i-a zis:

ÄVezi nimnui s nu spui nimic´ (Marcu 9, 43-44).Dup tmduirea fiicei lui Iair: Ä Dar El le-a poruncit, cu strnicie, canimeni s nu afle de aceasta´ (Matei 5, 43). Sau, cu acelai prilej în textulEvangheliei de la Luca (8, 50): Ä Iar El le-a poruncit s nu spun nimnui ce s-a întâmplat .

Dar Domnul calc El Însui regula grind ctre ucenicii lui Ioan: Ä Mergei i spunei lui Ioan cele ce auzii i vedei: orbii îi capt vederea i chiopii umbl,leproii se curesc i surzii aud, morii înviaz i sracilor li se binevestete´

(Matei 11,4-5).

Apoi, Domnul se refer în repetate rânduri la marile Sale minuni când Se adreseazfariseilor i iudeilor certându-i pentru îndârjita lor necredin.Oricum, orbii, leproii, muii, demonizaii, toi tmduiii nu au dat ascultare vreriiDomnului, ci mai vârtos au povestit cele întâmplate!i bine au fcut!Aceasta este singura porunc a lui Hristos pe care avem îngduin s nu o pzim.Putem chiar declara c suntem inui a nu-i da ascultare, principala noastrîndatorire fiind s povestim cu glas puternic i înalt binele pe care ni l-a druitDomnul.

S nu tcem, s nu ascundem binele ori minunea de care ne-am învrednicit. S-L vestim pe Hristos precum a fcut i femeia samarineanc (de îndat s-a dus încetate s relateze tuturor cele ce-i fuseser spuse), s ne prefacem aidoma ei învestitori ai Domnului.

Aa face i autorul acestor rânduri, scos i el prin mila lui Hristos din bezna pcatului i a necredinei. Niciodat n-a îneles s pun sub obroc lumina

dobândit, s tac din discreie greit conceput, din sfial neîntemeiat.Dimpotriv, pe cât a putut mai desluit i mai cu trie, a mrturisit harul coborâtasupr-i, acum c poate glsui ± la trecut ± odat cu psalmistul (Ps. 72, 22): ÄCeram fr de minte i nu tiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta, Doamne´.

4. Cum reacioneaz fariseii în prezena activitii i minunilor lui Iisus? Ceexplicaie dau ei numeroaselor i înfricotoarelor Sale minuni?



Una foarte simpl: cu domnul demonilor, cu Beelzebul (Contracie a cuvintelor ebraice baal zâvuv, literal: Domnul (sau împratul) mutelor, unul din numele date(în batjocur) diavolului de iudei. Se manifest de pe acum intenia de a-Lcompromite pe învtor cu ajutorul armei subtile a batjocurii, triumful creia va fifolosirea rstignirii ca mod de rpunere a Celui socotit a fi potrivnicul Legii) scoate

pe demoni (Matei 9, 34: ÄCu domnul demonilor scoate pe demoni ; Matei 12, 24:Ä Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, cpetenia demonilor ; Marcu 3,22: Ä Iar crturarii care veneau din Ierusalim ziceau c are pe Beelzebul i c, cudomnul demonilor, alung demonii ; Luca 11, 15: Ä Iar unii dintre ei au zis: ÄCu

Beelzebul, cpetenia demonilor, scoate pe demoni ).

Iat ce au priceput ei (oameni altminteri nu proti, nu neînvai, nu lipsii de unelefrumoase însuiri, i oarecum atrai de personalitatea lui Iisus pe care-L urmreau

pas cu pas poate nu numai spre a-L iscodi i ispiti ci pentru c îi fermecadeterminându-i s-L pofteasc în casele lor, s-L invite la cin), iat unde i-a dusmintea lor.

Aparineau desigur acelei categorii de oameni cu inima învârtoat i cugetulîmpietrit, care oricât de mult bine le-ai face i oricât de bun le-ai vdi nu potînchipui (realiza) binele i buntatea.

Buntatea o suspecteaz, îi atribuie cauzele cele mai egoiste ori mai josnice, iar binele îl pângresc degrab, coborând totul la nivelul sufletului lor cufundat înrutate, vulgaritate, venin i oricioaic. Orice discuie e inutil. Totul e în zadar!

Nu pot concepe binele, nu pot intui altceva decât ce tiu de la sinea lor; ceva carear contrazice i uimi haina lor plmdeal.

Nu pot iei din cercul (magic), din oala, din cazanul, din groapa, din temnia încare-i închide netrebnicia lor. De cât sunt de ri nu se pot decât, oglindi în ceilali,nu pot crede nici binelui celui mai evident. La Hristos atât s-au dumirit s vad: uniretlic al diavolului. Dar de ce, îi întreab Domnul, de ce s-ar fi suprat satana peel însui? De ce ar fi lucrat împotriva propriilor sale fore? Logicii atât de limpede

i de hotrâtoare a întrebrii acesteia i-au rspuns numai prin tcere.Zadarnice le sunt argumentele i evidenele.

Cretinii nu gândesc tot astfel. Ei pot scpa din cercul vrjit al bnuielii, pot dacrezare binelui pe care-l vd, pot crede în existena binelui ca atare, pot iei din

ferectura propriei ruti. Fariseii ± de vii ± s-au încuiat singuri în iadulneîncrederii totale, al suspiciunii mereu alterate, al rutii neconcesive, al



opacitii desvârite. i de acolo scrânesc cu dinii lor. Împroac fiere, rânjescsarcastic i neputincios.

Le revine cretinilor a nu judeca pe semenii lor aa cum L-au perceput i preuit fariseii pe Hristos. i s nu vad în ceilali oameni numai lucrtura diavolului iizvoare de energie ale rului. S contrazic nedifereniata formul sartrean:ÄCeilali, iat iadul´!

Diavolul ne stpânete prin neîncredere i bnuial; aceast puternicie (de nuatotputernicie) a sa, cretinii o pot contesta, de ea se pot slobozi. Se pot slobozi deneîncredere aidoma ca i de cealalt mare intervenie a demonului: necredina.

Pentru cretin ³ceilali´, semenii lui toi, nu sunt, neaprat i negreit alctuitoriiunui iad pmântesc. Ei nu vd în jurul lor numai i numai rutate i draci. A! nu

înseamn c se cuvine ca ei s fie proti i ntângi, purtând întotdeauna pe buze unsurâs mieros i artificial, cltinând binevoitor i nerozete din cap, blagoslovind

prigoane i nedrepti i fapte strigtoare la cer i propovduind c toate-s bune ifrumoase.

tim prea bine c nu toate-s bune i frumoase, c exist în lume boala, durerea,suferina, srcia, foametea, tortura, asuprirea, tirania, minciuna, prostia biruitoare,

prigoana, sadismul i câte altele. Le tim lmurit i nu ne-ar edea frumos, în faalor, s ne acoperim ochii i s îndrugm vorbe dulci i dearte. Dar pentru noicretinii, stpân al lumii este în cele din urm Hristos; nu Beelzebul.

De aceeaminile i inimile nu ni-s împietrite, iar ochii i ochii cugettori ai inimii nu ni-sorbii.

Nu fierbem în zeama propriei noastre ruti ca într-o oal cu capac, nu suntemrobi ai cerbiciei i neîncrederii vrjmae, în inimile noastre neînvârtoate ± care nuimplic i mini incapabile fr a sezisa realitatea, înspimânttoarea eicomplexitate i bogat în manifestri demonice ± binele poate ptrunde atunci cânde curat i neprefcut.

Nu ne ferecm de bun voia noastr în iad înc de pe acest pmânt, proiectând în juru-ne zcmintele pcatului strmoesc i rezidurile învoirii noastre la pcat.Pstrm între spectacolul binelui i spectacolul rului o stare echilibrat ce-i afltemeiul în dreapta socoteal.

În Hristos noi nu vedem pe tovarul de aciune al diavolului, ciudata sa unealtstrategic autodistructiv ori pe intermediul unui iretlic al înaintesttatorului rului.



Vedem într-Însul pe Fiul lui Dumnezeu venit în lume s o mântuiasc i sfac numai binele.

Vedem într-Însul pe Izbvitorul nostru atotbinevoitor. Aa vedem, credem imrturisim. Aa s ne ajute Dumnezeu.



Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a VII-a dup Rusalii -Despre clevetire

i fiind scos demonul, mutul a grit! (Matei IX, 33)

Frai cretini,Doi orbi i un mut îndrcit, spune Sf. Evanghelie de astzi, au fost vindecai deMântuitorul nostru Iisus Hristos. Cei doi orbi strigau în urma lui i ziceau:

ÄMiluiete-ne pe noi, Fiul lui David!" Iisus le-a zis: ÄCredei c pot s fac Euaceasta? Da, Doamne! ± au rspuns ei. Iisus S-a atins de ochii lor i le-a zis:

ÄDup credina voastr, fie vou!". Îndat li s-au deschis ochii.

Înc o dat auzim de o credin puternic i neclintit la aceti doi orbi, întocmai ca

la sutaul cu sluga bolnav sau ca la femeia cananeeanc. Credina acestor doi orbia fost mare, fr îndoial, i din adâncul sufletului. De aceea, s-au tmdui pe locde la Doctorul Cel Mare, Iisus Hristos. Cei doi orbi, în îneles duhovnicesc,închipuie sufletul i trupul. Fericit este cretinul care crede cu toat fiinasufletului i a trupului în Dumnezeu i în existena lucrurilor nevzute i nefericit este omul chiar în lumea aceasta, care nu poate s cread în Dumnezeui în existena vieii venice; cci astfel de om este ca un orb pe care îl conduceun alt orb, i aa cad amândoi în prpastie.

Când mintea omului este întunecat i tot trupul lui ptima, vai de sufletul acela.Când sufletul este conduc de trup ptima i orbit de pofte i pcate, cad amândoiîn prpastia iadului. Dac cei doi orbi n-ar fi crezut amândoi, nu s-ar fi vindecat,sau s-ar fi vindecat numai cel ce a crezut nestrmutat.

Când omul este orbit la suflet i la trup de fel de fel de pcate, un astfel de om esteun sclav al pcatului, pe care-l auzi gemând sub greutatea patimilor. Tot trupul i



sufletul lui este legat în lanuri i nu poate s fac nici o micare spre bine. Deaceea, îi vedem i auzim pe muli zicând c au încercat, dar nu pot s se lase de

pcate, de butur, de femei, de jocuri, de înjurat i drcuit i de multe alte patimi.Un astfel de om nu poate spune un cuvânt despre Dumnezeu, el nu poate face nicicea mai mic rugciune. Este mut, fiindc demonii îl stpânesc. Sunt muli care auîmbtrânit i nu tiu nici rugciunea domneasc pe care ne-a lsat-o însui DomnulHristos ± Tatl nostru. Un astfel de om, care nu tie aceast rugciune, este mut inu-i poate deschide gura s-I cânte lui Dumnezeu i s-I mulumeasc pentru

binefacerile Lui.

Un astfel de om este un mut, întocmai ca cel din Evanghelia de astzi, i nu se valumina, nu va putea vorbi i cânta lui Dumnezeu pân nu vor iei demonii

patimilor din el. Muli au îmbtrânit i, odat cu ei, au îmbtrânit i demonii patimilor i ai pcatelor cu ei. O via întreag au hrnit ei aceti demoni cu poftele

i pcatele iar acum le e greu s se lase de ei.

Iisus Hristos, prin puterea Sa dumnezeiasc, a dezlegat limba unui mut i l-a fcut s poat vorbi. Dar, zadarnic voia El s închid gurile celor doi orbi, cciacetia rspândir vestirea vindecrii lor, în tot inutul acela. Ei fceau îns unlucru bun, cci vesteau minunea vindecrii lor de ctre Fiul lui David, Fiul luiDumnezeu. Pentru aceast recunotin a lor i-au mântuit sufletul, pentru c aufcut ceea ce trebuia fcut.

Aa ar trebui s facem i noi, pentru multele binefaceri pe care le primim de laDumnezeu. Majoritatea cretinilor, îns, mai ales femeile, nu au nici odezvinovire atunci când nu-i înfrâneaz gura, dând la iveal i vorbind despremetehnele semenilor lor, ca s le strice bunul nume. Acest obicei urât este pcatulclevetirii, despre care vom vorbi astzi.

De mare trebuin este s ne oprim asupra acestui pcat, pentru c clevetirea estenravul cel mai des întâlnit în lumea noastr. Acest pcat iese din gura oamenilor

pctoi ca un focar de infecie pentru suflet i trup. tim c nu toat lumea fur

sau desfrâneaz dar, credem, c nu greim dac spunem c aproape toi clevetesc.

Mari i mici, brbai i femei, la sate i la orae, aproape toi vorbesc de ru pealii, toi clevetesc.

Clevetirea crete ca o buruian, nravul acesta este atât de primejdios, fiindc înochii lumii pare a fi cel mai uor pcat. Ascultai, îns, câte urmri nenorocite areacest pcat. A cleveti, a defima sau a ponegri înseamn a te face judectorfratelui tu, aproapelui tu.



Dând în vileag scderile aproapelui, murdrindu-i numele bun, osândindu-l, din ursau din simpl plcere, clevetitorul se otrvete singur. El nu face altceva decât sspun ce a auzit de la alt clevetitor, cu nscociri, exagerri sau adevruri spusenumai pe jumtate, minciuni, optiri spurcate la ureche i aa mai departe. Aceastaeste meseria clevetitorului, ca i a diavolului, ca i diavolul clevetete i pârte petoi cretinii la Dumnezeu, aa dup cum spune Sf. Scriptura.

Dup ce ne înva el, spurcatul, s facem toate relele, ne prinde i scrie în crile lui pcatele i rutile pe care tot el ne-a învat s le facem i, apoi, d fug laDumnezeu i ne pârte. Aa i clevetitorul. Când defimm pe cineva, nu ni se

pare c facem vreun ru, cci zic unii c fac doar puin haz ca s treac timpul i s mai râd câte puin. Iat, îns, ce ne spune Sf. Scriptur, care ne arat clar cne înelm cumplit. Dumanii proorocului Ieremia, citim în Vechiul Testament, sesftuiau împotriva lui, zicând: Ä Haidei s-l ucidem cu vorba!".

În Pildele lui Solomon citim c limba clevetitorului este asemenea unei sgei sausbii ascuite, iar Ap. Iacob spune c limba clevetitorului este plin de otrav demoarte. Într-adevr, ca nite sbii sunt limbile cele inveninate ale clevetitorilor.Cine ar putea spune câte nenorociri, câte certuri i mânii, cât tulburare întreoameni, cât vrajb i dumnie între vecini, între soi, între prieteni i copii, întremaici i surori, între preoi i credincioi, câte divoruri i cât suferin dup acest

pcat al clevetirii?! Ba, chiar mai mult, cât lume nu s-a certat i nu s-a omorât totdin cauza acestui pcat. O femeie btrân, btut i alungat de acas, spunea cu

iroaie de lacrimi c brbatul ei procedeaz astfel, c i-a spus lui cineva c ea ar

fi greit cu cineva la tineree.

Vedei, dup atâia ani de csnicie, tocmai acum s-a gsit o gur clevetitoare ca s

le strice pacea i linitea la btrânee. Dar, femeia aceasta pltea acum, la

btrânee, pcatul clevetirii fcut de ea la tineree, cci întocmai pârâse i ea pe o

vecin a ei la brbatul acesteia c îl îneal, din care cauza aceia se certau i au

ajuns, pân la urm, la divor. Iat, deci, s nu ne jucm cu pcatul clevetirii, cci

vedem cum a pltit aceast femeie cât de târziu, tocmai la btrânee. De aceea, i dracii au aezat acest pcat, al clevetirii, la prima vam.

tii c sunt 24 de vmi în vzduh; la prima vam sunt oprii clevetitoii i bârfitorii, toi vorbitorii de ru. Aici sunt întrebai de toate vorbele putrede, detoate bârfele i, dac cineva ar ascunde ceva, le arat scris în catastifele lor, chiar iora când le-au fcut, cci diavolii scriu imediat ce ne-a ieit din gur, vorba gritde ru. Iat de ce Cartea Sfânt nu ne d voie s facem nici glume, pentru c niciacestea nu sunt bune.



Ascultai acum câte rele i câte nenorociri pot iei din pcatul acesta al clevetirii.Prin acest pcat poi rpi cinstea omului, poi bga pe cineva la pucrie sau poilua viaa cuiva. Muli, din cauza pcatului clevetirii, a pârâciunilor, au fost daiafar din servici sau din vreo funcie oarecare. Multe femei cinstite au ajuns ladesprire cu soii lor, fiindc cumnatele sau rudele au clevetit-o la brbat, spunândc nu e bun de nimic i s-o lase. Aa ajung copiii pe drumuri, plângând amrâidin cauza acestui pcat. Muli clevetitori vorbesc de ru pe ucenicii Domnului, pe

preoi, pe propovduitorii care vestesc Cuvântul Adevrului.

Aproape toi au suferit mult de pe urma acestui pcat, aa cum am vzut c ausuferit Sf. Apostoli i, îndeosebi, Sf. Ap. Pavel. Un adevrat dezastru sufletesc fac

clevetitorii în ogorul Domnului, iar diavolul culege mari i bogate roade.Exempleavem destule din Sf. Scriptur i din Vieile sfinilor. Sf. Apostoli erau clevetii de

pgâni la împraii acestora de pe vremea aceea, crora le spuneau c rzvrtesc

poporul i înva lumea o religie care lucreaz contra legilor împrteti.

Majoritatea cretinilor care fceau minuni erau pârâi la mai-marii cetilor csvâresc aceste minuni prin vrjitorii, i nu cu ajutorul lui Dumnezeu. Aa amvzut în Sf. Evanghelie de astzi c poporul se mir de aceste minuni pe care lefcea Iisus, iar crturarii i fariseii ziceau c chiar cu domnul demonilor scoate pedemoni. Hul grozav împotriva lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt, hul fr de

iertare, de aceea nu au putut s primeasc iertare i se afl în fundul iadului toi

acei clevetitori i bârfitori.

În vremea Sf. Apostoli vedem cum clevetitorii erau crezui de toat lumea, iar cretinii nu numai c nu era crezui, ci erau dai la chinuri îngrozitoare. O mulimede clevetitori avea i Sf. Ap. Pavel, care vorbea urât la adresa lui, aducându-icalomnii grozave, ca nimeni s nu-l mai cread niciodat. Aceasta s-a întâmplatmultor vestitori ai Evangheliei, cci vorbele pline de veninul urii îndreptateîmpotriva lor îi fcea pe muli s se clatine din credin i chiar s cad pentrutotdeauna în pierzare sufleteasc.

Sunt atâtea guri pornite împotriva adevrului, atâtea guri mincinoase, dar

Dumnezeu le-a astupat pe toate, cci muli s-au îndrcit, a intrat necuratul în ei i i-a chinuit; aceasta este îngduit de Dumnezeu ca s plteasc cu chinuri grozave is se mântuiasc poate i ei, pân la urm. Diavolul a bgat de seam c multcâtig îi aduce limba clevetitorului. S fii ateni i niciodat s nu dai crezareclevetitorilor, cci muli i-au pierdut sufletul pentru c au crezut vorbele lor celemgulitoare. Chiar dac n-a reuit s drâme pe cineva, vrjmaul sufletelor noastre se mulumete dac ne-a fcut s ne îndoim în credin i s ne rcim de



unele persoane care ne-ar fi putut ajuta. Nu se poate spune prin cuvinte ce grozaveste pcatul acesta al clevetirii.

Aa dup cum ai auzit, c la prima vam sunt oprii clevetitorii i toi vorbitorii

de ru, ascultai acum din Vieile sfinilor despre Sf. Cristina fecioar. Aceastsfânt a murit la 32 de ani, dup o via plin de sfinenie. Când a fost adus înbiseric, ca s i se fac slujba înmormântrii, a fost aezat într-un cociug deschis i un mare numr de credincioi se rugau pentru sufletul ei, aa cumeste obiceiul la înmormântare. În timpul cântrii ÄCu sfinii odihnete,

Hristoase...", moarta se ridic din sicriu i zbura ca o pasre spre tavanul bisericii, aezându-se pe un baldachin. Vzând aceasta, lumea a fugit de fricafar, rmânând lâng cociug numai o sor a ei, mai mare, i preotul. Acetiaau rugat-o pe sfânta Cristina s coboare. Ea ascult glasul preotului, coborî caun fulg de zpad i, împreun cu sora ei, se duse acas, unde povesti la toat

lumea care se adunase acolo urmtoarele: ÄCând se despri sufletul meu de trup, fusei înconjurat de o mulime de îngeri care m duser într-un loc întunecos i groaznic. Era acolo mulime de suflete închinuri i suferin pe care nici o limb de om nu le poate descrie cu amnuntul.

Pentru cei ce sufereau m-a cuprins mare mil, mai ales când am vzut unele femei de la noi din sat care muriser de curând i care în via erau foarte glumee, rztoare, bârfitoare i clevetitoare.Vzându-le în ce stare de plâns se afl, am întrebat ce loc este acesta i mi s-aspus c este iadul. Sufletele acelea erau chinuite de demoni în felul urmtor: pe

unele le agau de limbi în nite cârlige, ca pe vite la mcelrie, la altele leturnau spurcciuni în gur, la altele smoal fierbinte i fel de fel de chinuri grozave. Umblau printre ei erpi mari, se încolceau pe ei i-i strângeau foartetare, încât rcneau ca vitele la abator, iar pe gur, din nas i pe urechi le ieeauviermi.

Nu am mai putut suferi s vd acele chinuri îngrozitoare i am fost dus imediat înaintea tronului ceresc. Aici am fost întrebat dac mi-a fost mil de sufleteleacelea din iad. Eu am spus cu lacrimi c mi-a fost tare mil i mi s-a spus cmila aceea a fost de la Dumnezeu c, venind eu în lume, iari s mrturisesc i s spun c acolo, în iad, cele mai multe suflete se chinuiesc din cauza limbii

neÎnfrânate." Aceast sfânt a mai trit 42 de ani printre pctoi, aici, pe pmânt, i culacrimi îi înva pe toi i îi sftuia s se lase de bârfire, de clevetire i de tot felul de pcate. Ziua îi înva, iar noaptea fugea spre pduri, în locuri slbatice, s seroage i s plâng pentru ei. Muli martori oculari au fost cuprini de fric, s-auconvertit i i-au schimbat viaa. Unii s-au retras prin mnstiri i s-au clugrit,



iar alte fete tinere i-au închinat viaa lui Dumnezeu pzindu-i fecioria i limbade la clevetiri i bârfiri.

Frate i sora cretin, când ai ceva pe fratele tu mustr-l în fa c e mai bine. Dar i mai bine este s urmezi învtura Domnului Hristos: ÄFelul vostru de vorbires fie ce este da, da, i ce este nu, nu. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel ru." Vorbirea cretinului nu trebuie s fie nici poruncitoare, ca la slugi, nici cudispre, nici cu linguiri mgulitoare, nici cu arogan. Ci, fiecare s sftuim pe

fratele nostru cu smerenie i cu dragoste, fiindc pcatele clevetirii i bârfirii ies

din mândrie, din invidie, din lene i rutate.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne poruncete zicând: ÄFerii-v s nu defimai ",iar în alt parte zice: Ä Nu judecai, ca s nu fii judecai ". Undeva, într-o cartenumit ÄProlog , scrie cum a vzut un sfânt printe un suflet care a fost dus de

îngeri în faa Domnului Hristos. Acesta era plin de tot felul de pcate, dar a fost iertat de Domnul Hristos pentru c nu fcuse niciodat pcatul acesta. De aceea,i-a zis Domnul: Ä Întrucât n-ai judecat pe nimeni, nici eu nu te judec, aa dupcum am spun în Evanghelia Mea; luai-l i-i deschidei porile raiului ".

Tot în acea carte se mai spunea de un suflet care fcuse multe fapte bune: postea,se ruga, fcea închinciuni, fcea metanii fr numr, dar, ce folos, c nu ineaseama de rugciunea aceast scurt a lui David: Ä Pune, Doamne, straj gurii melei u de îngrdire buzelor mele!´ Acest suflet era întotdeauna cu clevetirea îngur bârfea i judeca pe toi, ca i cum numai el era bun pe faa pmântului. Când aajuns în faa judecii, a fost osândit de Domnul Hristos cu crturarii i fariseii icu toi cei ce L-au rstignit pe Domnul Hristos.

S lum aminte, fiindc aceast cdere este mare, s ne vedem de pcate noastre,s smulgem buruienile i spinii din propria noastr grdin s nu purtm noi grijde ceea ce se petrece în grdina vecinului, cci Dumnezeu, Care tie inimafiecruia, va cumpni drept la ziua judecii. Pân atunci suntem cu toii aici, înnoaptea acestei viei, în întunericul cel greu al ispitelor de tot felul. Cretinii notriau ajuns într-o stare de plâns; se rzboiesc unii împotriva altora în diferite chipuri.

Au fcut limba pratie i arunc cuvinte grele unii împotriva altora prin clevetire i bârfire.

În rzboaiele care au trecut s-a întâmplat ca, din cauza întunericului nopii, s serzboiasc soldaii între ei, din diferite uniti. Aa a ajuns s se lupte frate cu frate,netiind, i abia cu rsritul soarelui ieea la iveal cumplita greeal. Aceastîntâmplare adevrat are un îneles adânc sufletesc pentru noi cretinii.



Oare, noi cei de astzi nu facem tot aa! Nu ne rzboim unii împotriva altora înnoaptea invidiei i a urii de frai? Nu lovesc i nu omoar cu pietre bârfitoare frate

pe frate, român pe român, încât strinii râd de noi?! Nici o naionalitate nu este canoi neunit în credin i dragoste. Situaia aceasta se gsete i în familii; vedem

prini care distrug cminul copiilor lor prin fel de fel de vorbe nechibzuite. Numai vorbim de rzboiul crâncen ce se d între cretini, în toate privinele. Vedem înviaa cretinilor notri de astzi cum muli nu se mai in de neamuri, se ursc i sedumnesc, se judec i ajung la omor.

Abia la sfâritul vieii va vedea fiecare i vor plânge cu amar cumplitul pcat încare au trit. Când pe cer va rsri soarele Iisus Hristos i se va face ziu, atunci înzadar vor mai cuta îndreptare, cci nu vor mai putea face nimic. E momentul celmai potrivit s lsm aceast arm diabolic a clevetirii, a bârfirii, a vorbelor îndoielnice i s strigm i noi din întunericul lumii acesteia ca cei doi orbi din

Evanghelia de astzi, zicând: ÄMiluiete-ne pe noi, Iisuse, Fiul lui David, scap-ne pe noi de orbirea aceast sufleteasc, Fiule al lui Dumnezeu, cci nu maiputem suporta întunericul acestor pcate i lumineaz-ne ochii sufletului, cas vedem i noi frumuseea feei Tale, lumina Evangheliei Tale".

Dar, pentru c veni vorba de mutul din care a ieit demonul, s vorbim acum puinde gura lumii de astzi de care se folosete demonii iadului în diferite feluri pentru

pierzarea sufletului celor care vor s se întoarc la Dumnezeu. Dac clevetitoriideschid cu limba lor uile iadului i ajung în cele mai cumplite chinuri, nici cei ceascult de ei nu au alt soart, pentru c i ei ajung în acelai loc de jale i de plâns

± în iad. Aa cum Lucifer a greit i a czut în prpastia iadului, trgând dup el petoi îngerii care au ascultat de el, tot aa se întâmpl i cu cretinii notri, careslujesc pcatul acesta al clevetirii i ascult de clevetitori. De aceea, este i o vorb

btrâneasc, care spune c gura lumii n-o astup decât pmântul. Se observ înlume ca, cu cât unii oameni sunt mui pentru Dumnezeu, pentru biseric i celesufleteti, pe atât sunt de vorbitori, bârfitori i hulitori de aproapele.

De toate acestea spune Sf. Ap. Pavel c vom da seam înaintea lui Dumnezeu.

Se povestete într-o carte veche c un tat i cu fiul su se duceau la târg svând un mgar. Tatl i fiul mergeau pe lâng mgar, pe jos, pân când s-auîntâlnit cu nite oameni care i-au luat în primire zicându-le:

ÄCe oameni proti, îi rup înclmintea i picioarele ca s nu strice potcoavelemgarului!" Atunci, tatl se suie pe mgar i plec. Curând se întâlni cu ali cltori care îi luar iar cu gura zicându-i:





Îndeosebi, dac spui c e pcat s te îmbei, s fumezi, s te ii de tot felul de petreceri i câte altele, imediat gura lumii spune c aceasta e învtur sectant,fiindc numai sectanii nu se îmbat, nu fumeaz i nu danseaz. Prin urmare, ca sfii cretin ortodox, trebuie neaprat s te ii de aceste pcate.

Aa s-a întâmplat cu un biat tânr care, având servici într-un ora mare, aapucat pe ci rele, aa cum se întâmpl cu muli tineri. Biatul se îmbta, fumai înjura. Cineva l-a adus la biseric i atât de mult i-a plcut c s-a hotrât stermine cu toate relele. Dar, într-un concediu, s-a dus câteva zile pe-acas. Acoloa povestit cu dragoste c el merge la biseric în fiecare duminic, c s-a lsat de

pcate i se simte bine i linitit. Cum a auzit tatl lui, i-a spus c s-a rtcit i cse spânzur dac el se mai duce la biseric. Biatul a fcut voia tatlui su i s-aapucat de relele de mai înainte.

S nu ne mai mirm, deci, de ce-i bat copiii pe prini; s nu ne mai mirm de ce lefac fel de fel de necazuri. Ce merit acest tat? Nu e un uciga de copil? Iat de ceajung copiii în blestem dumnezeiesc! Din cauza acestor prini întunecai, orbi irtcii. Copiii care vin la biseric i înva credina adevrat nu ajung în pucrii,nu fac violuri, nu ajung bolnavi i prpdii. Sunt fericii, au mulumire sufleteasci aduc prinilor lor numai bucurii.

Dar iat, frai cretini, de unde pleac rutile. Iat care sunt autorii rului, la copiii la tineret. S nu v înelai, cci nu v spunem din capul nostru. Citii crile

bisericii i vedei cum au trit adevraii cretini ai Bisericii Ortodoxe.

Sor i frate cretin, dac vrei s-i mântuieti sufletul, nu asculta de gura lumii;ai apucat pe calea mântuirii, mergi cu îndrzneal i cu fruntea sus pe aceastcale sfânt pe care au mers apostolii, martirii i mucenicii, moii i strmoii notri. Pe acetia îi fericete Mântuitorul când zice: ÄFericii vei fi când v vor ocrî i v vor prigoni i vor zice tot cuvântul ru împotriva voastr, minind

pentru Mine!"

Auzii, când trebuie s ne bucurm; când suntem ocrâi i prigonii, cci atunci

îndatorm pe Dumnezeu s ne plteasc, pentru c suferim i noi cum a suferit El.

N-ascultai de gura lumii. Ascultând de gura lumii, omul din istorioara de mai susi-a pierdut mgarul. Ascultând de gura lumii i fcând poftele ei, noi ne pierdemsufletul i trupul. Valoarea unui om se msoar dup voina lui. Voina este

fcut de Dumnezeu pentru bine, dar omul nu ia aminte.



Luminarea voinei noastre se face prin studierea i cunoaterea mai bine adatoriilor noastre cretineti. Întrirea voinei se capt prin practicareavirtuilor, a faptelor bune. Cei care cedeaz patimilor îi pierd libertatea, devinnite sclavi ai patimilor, lipsii de curaj i rbdare. De aceea, Mântuitorul nerecomand mult rbdare i spune: " Intru rbdarea voastr v vei mântui sufletele voastre."

Fr rbdare nu s-a mântuit nimeni. Când ne gândim la mulimea martirilor, vedemc toi au trecut în venicie prin rbdare. De aceea, s ne rugm i noi lui

Dumnezeu s ne întreasc în rbdare, în smerenie i ascultare de dreaptacredin. Iat, lepdarea de credin e gata. Cartea sfânt spune c imediat duplepdare spune sfâritul.

S lum aminte, aadar, c zadarnic e tot ce am fcut pân acum, dac ne lepdm

de credin. Nu trebuie s facem o lepdare ca a Sf. Ap. Petru; e de ajuns s spuisau s scrii c nu eti cretin sau nu mergi la biseric, i te-ai ars pentru totdeauna.

Aa spune Mântuitorul: ÄCine se leapd de Mine înaintea oamenilor i Eu mvoi lepda de el înaintea Tatlui Meu!". Examenul acesta se apropie. S rugm peDumnezeu cu lacrimi, cu metanii i cu cin tare ca s-l trecem cu bine.

Rugciune

Doamne, Dumnezeul minunilor, Cel ce ai luminat ochii orbilor i ai fcut svad marea Ta iubire de oameni; deschide i ochii sufletelor noastre ca s putemvedea adevrul învturilor Tale.

Cel ce ai deschis gura mutului i ai alungat demonul din el, deschide i gurilenoastre, spre slava numelui Tu, ca i noi s-i mulumim, s-i cântm i s Te

preaslvim, s Te mrturisim înaintea oamenilor pe Tine, Stpânul i Împratul nostru al cretinilor.

Alung demonii de la zidirea mâinilor Tale, Doamne, i nu-i lsa s ne fac s

clevetim, s bârfim, s judecm pe aproapele nostru. Pune, Doamne, paz gurii noastre i ua de îngrdire împrejurul buzelor noastre.

Amin.



Predica PS Sebastian la vindecarea a doi orbi i un mut: Discreia Domnuluii setea de spectacol i de succes ieftin a lumii

³Viaa în Hristos nu are nimic comun cu spectacolul i publicitatea!³

³Când vei vedea pe cineva pretinzând c este omul lui Dumnezeu, dar este ahtiat

dup publicitate i spectacol, dorind numaidecât s se afieze cu darurile pe care

le are, acela s tii c nu este de la Dumnezeu!´

Despre Ädiscre ia´ Domnului

Dreptmritori cretini,

Evanghelia de astzi ne propune spre meditaie alte dou vindecri svârite deMântuitorul Hristos, dup ce, acum trei duminici ne-a fost prezentat vindecareaslugii sutaului din Capernaum (Mt. 8, 5-13), acum dou duminici vindecareacelor doi demonizai din Gadara (Mt. 8,28-34 i 9,1), iar duminica trecutvindecarea slbnogului din Capernaum (Mt. 9, 1-8). De data aceasta doi orbi,cerându-I cu credin izbvire lui Iisus, au fost vindecai, iar unui mut, care



avea i demon, la insistenele celor apropiai lui, Domnul i-a dezlegat graiul, i acesta a putut vorbi.

Ei bine, ceea ce ar trebui s ne atrag atenia în chip deosebit în aceast pericopevanghelic este, cred eu, Ädiscreia´ pe care Domnul o cere celor doi orbi vindecai: ÄVedei, nimeni s nu tie! Nu este pentru prima oar când Hristosinterzice difuzarea unei minuni pe care o svârete. A mai fcut-o i în cazulînvierii fiicei lui Iair (Mc. 5, 43), i în cazul leprosului (Mc. 1, 44), i în maimulte alte împrejurri, aceasta fiind o practic permanent a Sa. O singur dat acerut s-I fie vestit minunea svârit, în inutul Gherghesenilor (Lc. 8,39], iaceasta pentru c a fost împiedicat El însui s propovduiasc acolo.

De aceea, cred c ar fi astzi foarte nimerit s ne întrebm, plecând de la logicasimpl a veacului acestuia: cum de nu Äa fcut uz din plin Mântuitorul Hristos

de aceast putere a facerii de minuni? Pentru c, s-ar putea s tindem s credem,cei mai muli dintre noi, c dac Domnul ar fi fcut minuni în fiecare ceas, lafiecare pas i în fiecare cetate, i nu ar fi oprit în chip expres popularizareaacestora, ar fi îneles necredincioii iudei din vremea Sa c au de-a face cu însuiDumnezeu i nu L-ar mai fi dat la moarte!

Mântuitorul Hristos, îns, a svârit minunile pe care le cunoatem prea binedoar în situaiile în care se impunea s fie svârite acestea. Aa, de exemplu, aînviat pe fiica lui Iair la struina i credina printelui ei (Lc. 8,41-56], pe fiul vduvei din Nain de mila mamei care plângea nemângâiat (Lc. 7, 12-14] i, în

general, svârea minuni la solicitarea celor care sufereau sau îl rugau, dar nu aabuzat niciodat de acestea. De ce, oare, de vreme ce un calcul simplu ² dar

Äieftin´ i fals ²ne-ar putea face s credem c minunile multe i-ar fi asiguratÄsuccesul sigur i deplin´ lui Hristos?´ Ei bine, Domnul n-a abuzat de darulacesta al facerii de minuni, cel puin din trei motive:

Întâi, pentru ca nu cumva iudeii, impresionai de puterea Sa, s doreasc dinnou s-L proclame rege, dup cum au mai încercat i alt dat (In. 6,15], pentru c

pericolul pe care Mântuitorul a trebuit s-l înfrunte permanent, dat fiind

concepia i mentalitatea greit a conaionalilor Si, a fost acela de a fi considerat lider naional i politic. În virtutea acestei mentaliti, probabil, L-au primit locuitorii Ierusalimului atât de triumfal în cetatea sfânt [In. 12, 12-16) i,Ädezamgii" de faptul c împria Sa Änu era din lumea aceasta" (In. 18,36), i-au schimbat radical atitudinea fa de El în numai câteva zile (Lc. 23, 21).



A doua motivaie a discreiei Domnului este smerenia. A dorit s ne învee pe noismerenia. S ne atrag atenia c darurile i calitile deosebite nu trebuie

Äafiate" sau Äaruncate porcilor" (Mt. 7, 6), ci pstrate în tain, aa cum îipstreaz cineva bunurile sale cele mai de pre, ca s nu-i fie furate . Tot aa idarurile spirituale i însuirile cele frumoase, druite nou de Dumnezeu, trebuie sle folosim cu mult înelepciune i smerenie, ca nu cumva afiându-le sauludându-ne cu ele, diavolul ori lumea s le smulg de la noi.

În al treilea rând, îns, Domnul Hristos nu a abuzat de darul facerii de minuni, cas ne arate nou c binele se svârete întru "discreie", acesta neavând nimiccomun cu Äspectacolul" i Äpublicitatea". Viaa în Hristos nu are nimic comunnici cu Äeroismul" lumii acesteia, nici cu mândria ori laudele i slava deartatât de prietene veacului nostru. Chiar dac ar putea prea unora c mai multafacere de minuni a lui Hristos ar fi fost cea mai eficient arm de a fi Äcucerit"

lumea i a o fi convins c are de-a face cu Dumnezeu, nu este aa. Credina este eaînsi o minune, iar viaa în Dumnezeu nu este spectacol. Când vei vedea pecineva pretinzând c este omul lui Dumnezeu, dar este ahtiat dup publicitatei spectacol, dorind numaidecât s se afieze cu darurile pe care le are, acela stii c nu este de la Dumnezeu! Mântuitorul Hristos nu a fcut aa! Ba înc,atunci când tmduia, datorit lacrimilor, insistenelor i credinei, avea grijtotdeauna s atenioneze pe cel vindecat: ÄVezi, nimeni s nu afle despre aceasta" (Mc. 5,43), ori Ä Nimnui s nu spui nimic." (Mc. 1,44) De ce oare, cci, potrivitlogicii noastre, ar fi trebuit Ätrâmbiate" toate acestea pân la marginilelumii, ca oamenii s cread în El?...

Ei bine, nu este aa! Haidei s nu îi dm noi Älecii" lui Dumnezeu! Dac lucrurilear fi stat aa, în mod cert El, Care nu ne-a dorit decât binele, ar fi fcut, poate,Ätone" de minuni. Îns, nu multele minuni le-au lipsit contemporanilor lui

Hristos pentru a crede în El, dup cum nu minunile ne lipsesc nou pentru a fi mai buni! Cel puin nu minunile acestea exterioare!...

Cunosc oameni în toat firea, la o vârst respectabil de acum, care aleargnumai dup minuni i dup astfel de semne exterioare: alearg de la Fatima la

Medjugorje [locuri de pelerinaj catolice, unde se înfieaz false minuni spre care sunt atrai oameni de toate credinele, inclusiv ortodoci neîntrii în credina lor

i amgii, n.n.] i de la icoane care plâng la icoane izvorâtoare de mir Unde aud c se întâmpl ceva ieit din comun i extraordinar, acolo se duc, ateptând semne i minuni, dei Dumnezeu le-a plasat întotdeauna pe acestea în plansecundar, pentru c nu ele ne mântuiesc i ne transform! Acestea ne potimpresiona, ne pot oca la un moment dat, mai ales pe cei necredincioi, care au



nevoie, poate, de astfel de imbolduri ca s se Ätrezeasc´, par nou, care ne pretindem credincioi, nu acestea ne trebuie ca s ne facem mai buni! Nu vedematâtea semne în jurul nostru? Nu am citit despre atâtea minuni svârite de DomnulHristos? Sau acelea s-au învechit? Ce ne lipsete, dragii mei? Minunea nutrebuie s se întâmple în afara noastr i, cu atât mai mult, nu trebuie s aibnimic comun cu Äspectacolul´! Minunea trebuie s se întâmple cu mine, cutine, cu fiecare dintre noi i, mai ales, înluntrul nostru! Viaa în Dumnezeu nutrebuie s fie o fug dup minuni exterioare, o Änavet´ de la o minune la alta, cciacestea sunt Äocuri´ i Äimpresii de moment´ care trec la fel de repede pe cât au idurat, minuni Äcare in trei zile´, dup cum zice românul.

Ce ne trebuie, aadar? Ne trebuie Äcuminenia credinei , a numi-o. Viaalinitit în comuniune cu Dumnezeu. Nu din oc în oc, din impresii tari înimpresii i mai tari, pe care s le povestim apoi cu emfaz tuturor« Riscm, în

felul acesta, s cdem i în pcatul mândriei ori al ludroeniei« Nu aceastaeste viaa în Hristos! Ci, în casa ta, la bisericua din satul tu, în sufletul tu,cuminte i linitit, cultiv aceast via, ce trebuie s curg precum curge apa cealin pe teren neted, iar nu peste bolovani, cu ocuri i Äsenzaii tari .

Ai vzut! Vin cutremure, inundaii ori alte calamiti i, peste noapte, foarte mulidevin dintr-odat Äfoarte credincioi´! Fac i fgduine: Äde acum nu ne va mai

rmâne niciodat necitit P araclisul Maicii Domnului´ sau Ävom ine de astzi

înainte, cu sfinenie, toate posturile de peste an etc O in aa dou-trei zile,

dup care uit, pentru c a fost oc i Äcredin´

de moment, izvorât dintr-oimpresie trectoare; a fost minune care a durat doar trei zile«

Acesta este i motivul pentru care Dumnezeu n-a fcut exces de minuni i, maiales, nu a fcut din acestea spectacol, i de aceea nu ne las nici pe noi Äs nedm în spectacol . Viaa în Hristos trebuie s fie slujire întru discreie, întrupruden, în cuminenie, în sfinenie, în smerenie ² adic exact în ceea ce nuare nimic comun cu spectacolul i Äpublicitatea´ . Viaa cu adevratduhovniceasc are o cuminenie pe care, s dea Bunul Dumnezeu s o înelegem is ne luptm s ne-o agonisim i noi: o cuminenie a omului care, intrând aici, în

lcaul cel sfânt, nu alearg numaidecât de la un sfenic la altul, de la o icoanla alta, cutând s-i fac simit prezena i distrgând atenia tuturor . Intrândaici, haidei s iubim cuminenia, discreia i smerenia vameului care a venit s seroage cu adevrat (Lc. 18, 10-14). În biseric venind, i într-un loc cât mai retrasocupând loc, unde ne-am deprins i unde ne simim noi mai linitii, s punem un

gând la Äinima lui Dumnezeu´ Care privete în ascuns la rugciunea noastr i cunoate cele ascunse ale noastre mai înainte de a deschide noi gura (Mt. 6, 6),



aa cum a cunoscut i dorina paralizatului din Evanghelie (Mt. 9, 1-8), fr caacela s apuce mcar a spune ceva! A îneles ce vor oamenii aceia care-l purtau

pe targ, fr ca ei mcar s I-o cear!«

Aa trebuie s fie i viaa noastr în Hristos, dragii mei! S cutm a preui smerenia, chiar dac aceasta nu pare a face deloc Äcas bun´ cu veacul acesta.

Hristos a riscat s fie taxat ca necunosctor al Ätehnicii de cucerire´ a maselor i c Änu i-a vzut interesul´ ² cum s-ar spune în limbaj cotidian ² , dar afcut acestea pentru a ne transmite nou veritabilele valori i virtui, singurele cemerit cultivate i agonisite cu adevrat.

S ne binecuvinteze Dumnezeu ca, aceste adevruri i învturi s le punem lainim i în practica vieii noastre, ca s fim credincioi adevrai, aa cum ne-a dat

pild El însui, întru smerenie i discreie, întru sfinenie i slujire deplin în viaa

aceasta, pentru ca s putem moteni i viaa de dincolo, Amin!´(din: � Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de

peste an, Slatina, 2011)



Învturile Sfinilor Prini - Duminica a 7-a dup Rusalii - Vindecarea a doiorbi i a unui mut în Capernaum

În numele Tatlui i al Fiului i al Sfântului Duh. Amin.

³ Dup credina voastr, fie vou!´

În duminica a 7-a dup Rusalii, ne este prezentat pericopa evanghelic de laSfântul Apostol i Evanghelist Matei, în care Iisus vindec doi orbi i un mut, aflaiîn oraul Capernaum.

Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ineau dup El strigând i zicând: Miluiete-ne pe noi, Fiule al lui David.

Dup ce a intrat în cas, au venit la El orbii i Iisus i-a întrebat: Credei c pot s fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!

Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: Dup credina voastr, fie vou! i s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedei,

nimeni s nu tie. Iar ei, ieind, L-au vestit în tot inutul acela. i plecând ei, iat au adus la El un om mut, având demon. i fiind scos demonul, mutul a grit. Iar mulimile se minunau zicând: Niciodatnu s-a artat aa în Israel.

Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.



i Iisus strbtea toate cetile i satele, învând în sinagogile lor, propovduind Evanghelia împriei i vindecând toat boala i toat neputina în popor.

(Matei 9, 27-35)

Prezena lui Hristos în mijlocul oamenilor reprezenta pentru acetia un fapt fr precedent în istorie, un privilegiu. Ei erau contieni c prin puterea Sa, Hristos, le poate vindeca orice suferin. Ei veneau la El cu inima deschis i cu o credin denetgduit. Cei care îi cereau ajutorul, indiferent de ce boal sufereau, c erauchiopi, orbi, mui, îndrcii, credeau cu toat fiina lor c Hristos îi poatevindeca pentru c recunoteau dumnezeirea Lui. Aa erau i cei doi orbi dinEvanghelia de astzi. Chiar dac ochii trupului le erau închii, ei vedeau cu ochiisufletului dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos: ³ Miluiete-ne pe noi, Fiule al lui David strigau cei doi, iar când Iisus i-a întrebat ³Credei c pot s fac Eu

aceasta?´ ei au spus ³ Da, Doamne!´

Iat iubii credincioi ce credin statornic au avut cei doi. Ei chiar dac nu-lvedeau pe Hristos, credina din inima lor i-a fcut s-L simt pe Fiul luiDumnezeu, care le-a grit apoi: ³ Dup credina voastr, fie vou!´

Orbii din Evanghelia de astzi au credin cu adevrat mântuitoare, care angajeazadâncul sufletelor lor, inima, deoarece îl recunosc pe Hristos i îndeplinesccuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul: ³Cel ce crede în Fiul are via venic´(In. 3, 36).

Cei doi orbi simeau dumnezeirea lui Hristos, vedeau cu ochii sufletului c El esteizbvirea lor. Iat, orbi fiind ei vedeau. Sunt i oameni care dei nu au defectefizice, au sufletul bolnav i inima împietrit, astfel încât nu vor s recunoascminunile svârite de Mântuitorul, minuni fr precedent în istoria neamuluiomenesc. Acetia sunt crturarii i fariseii, care ziceau plini de ur: ³Cu domnul demonilor scoate pe demoni . Cu alte cuvinte, în loc s tresalte i s se bucure csunt martorii acestor minuni, ei se ridic împotriva lui Hristos i-L acuz cvindec neputinele oamenilor cu puterea satanei. Acuzele lor sunt nefondate i nu

au nici o logic: dac Satana ar alunga pe Satana, cu siguran s-ar producedezbinare între diavoli, pierzându-se puterea lor de dominaie asupra oamenilor.

De aceast dat Mântuitorul nu rspunde fariseilor, ci las minunile s vorbeasc.

Avem de învat de la aceti doi orbi c trebuie s tim ce cerem i s credem cvom dobândi ceea ce vom cere. Ei au cerut mil de la Fiul lui Dumnezeu. Ei au



dat dovad de pocin, au venit cu inim înfrânt i smerit la Hristos, iar El s-a milostivit i le-a dat vindecare. Hristos i-a tmduit datorit credinei lor.

Sfânta Evanghelie de astzi ne arat cât de important este virtutea credinei.

Credina alturi de ndejde i iubire îl apropie pe credincios prin intermediul harului dumnezeiesc de izvorul vieii religioase, de Dumnezeu.

Cel care d prima definiie credinei este Sf. Apostol Pavel: Iar credina esteîncredinarea celor ndjduite, dovedirea lucrurilor celor nevzute. (Ev. 11, 1).Astfel "credina devine baza de unde se pornete spre cele ndjduite".

Sfântul Chiril al Ierusalimului spune despre credin c este ochiul carelumineaz întreaga contiin i nate înelegerea, dup cuvintele proorocului

Isaia: ³ Dac nu vei crede, nici nu vei înelege´ (Isaia 7, 9).

Cei doi orbi au un dialog cu Dumnezeu; Dumnezeu le deschide inima i minteaînainte s le deschid ochii; le descoper harul Su, pentru a-L putea înelege; eivd, cu ochii sufletului, c Hristos este Cuvântul întrupat, prin care omul se poateîntâlni cu Dumnezeu.

Credina dup har lucreaz cele ce sunt mai presus de om, iar cel care areaceast credin se regsete în cuvintele Mântuitorului: ³ Adevrat zic vou coricine va zice acestui munte: Ridic-te i te arunc în mare, i nu se va îndoi în

inima lui, ci va crede c ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceeav zic vou: Toate câte cerei, rugându-v, s credei c le-ai primit i le vei avea.´ (Mc. 11, 23-24).

Credina, presupune i anumite obligaii pe care fiecare dintre noi le avem, ianume:

obligaia de a ne cunoate credina, iar noi pe msur ce ne adâncim încredin, primim harul dumnezeisc din ce în ce mai bine i trebuie scretem în credin. Pentru ca cineva s creasc în credin trebuie s segseasc în Biseric s fie parte integrant a Trupului lui Hristos, s

primeasc Sfintele Taine.O alt obligaie este necesitatea mrturisirii credinei prin fapt i vorb: ³Oricine va mrturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mrturisi-voi i

Eu pentru el înaintea Tatlui Meu, Care este în ceruri.´ (Mt. 10, 32).Sfântul Apostol Pavel ne descoper o alt obligaie i anume aceea de a ne

pstra credina: ³ Lupta cea bun m-am luptat, cltoria am svârit,credina am pzit (II Tim. 4, 7).



Dup ce i-a vindecat pe cei doi orbi, ³ Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând:Vedei, nimeni s nu tie´. Mântuitorul d dovad de smerenie i nu dorete slavaoamenilor, nu dorete slava deart. El tie c slava oamenilor este trectoare cavântul, iar un exemplu cât se poate de bun îl avem chiar din viaa Mântuitorului, pecare în duminica Floriilor mulimea L-a întâmpinat, la intrarea în Ierusalim, cuOsana Fiul lui David iar peste cinci zile, în Vinerea Patimilor aceeai mulimecerea rstignirea Lui. Aa cum Hristos n-a cutat slava deart aa s facem i noii s-I urmm sfatul: ³învai-v de la Mine, c sunt blând i smerit cu inima´(Mt. 11, 29).

Tot Mântuitorul ne îndeamn: ³ Luai aminte ca faptele dreptii voastre s nu le facei înaintea oamenilor ca s fii vzui de ei; altfel nu vei avea plat de laTatl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbia înaintea ta,

cum fac farnicii în sinagogi i pe ulie, ca s fie slvii de oameni (Mt. 6, 1-2).Fapte noastre bune trebuie fcute pentru Dumnezeu, nu pentru a fi ludai deoameni, iar pentru a tri venic trebuie s avem credin în Hristos, credin ce sehrnete cu fapte bune.

i Sfântul Ioan Gur de Aur ne îndeamn s fim smerii când facem ceva bunaproapelui nostru: ³s nu cutm laudele altora, cci prin aceasta noi batjocorim pe Stpânul nostru, fiindc trecem pe lâng dânsul ca i cum n-ar fi destoinic a ne admira izbândele noastre, i alergm la laudele oamenilor« noi

uitându-ne la oameni, facem totul de ochii lor, i chiar în faptele bune nusocotim întru nimic de avea pe Dumnezeu ca admitrator al nostru, ci cutmaprobarea celor deopotriv cu noi .

Tot Sfântul Ioan Gur de Aur ne spune unul din motivele pentru care Dumnezeu l-a fcut pe om din trup i suflet: ³atunci când este stpânit demândrie, omul s se smereasc prin neputina i lipsa de valoare a trupului su,iar atunci când îi vin în minte gânduri de înjosire a firii sale omeneti, s prindcuraj, gândindu-se la valoarea sufletului su nemuritor .

Aadar iubii credincioi s deschidem i noi ochii sufletelor noastre i s vedemimportana credinei i a smereniei în vieile noastre, s ne aducem amintemereu c avem obligaia de a ne cunoate credina, necesitatea mrturisirii credinei prin fapt i vorb i gând i obligaia de a ne pstra credina indiferent de consecine, chiar cu preul vieii dac este nevoie, aa cum au fcut martirii.



Nu în ultimul rând s v ajute bunul Dumnezeu s avei mereu gând smerit,oricâte fapte bune sau virtui ai avea, deoarece ³ Dumnezeu celor mândri le stîmpotriv, iar celor smerii le d har (Iacov 4, 6).

Amin.



Preot prof. Gheorghe-Radu Slgian - Predic la vindecarea a doi orbi i unmut

Atât de mult bine a fcut Mântuitorul cât a trit pe pmânt, atât de curat I-a fost viaa, încât, dintre toi cei ce au vieuit în lume, numai El singur a putut pebun dreptate s zic: ³Cine M poate pe Mine vdi de pcat?´ ; dar cu toataceast perfeciune, n-a fost scutit de învinuirile oamenilor de rea credin, de

feluritele judeci i clevetiri ale celor cu mintea întunecat i limba plin devenin.

Sfânta Evanghelie de astzi ne relateaz modul în care Mântuitorul a vindecat doiorbi i un mut, astfel: ³ Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ineau dup El strigând

i zicând: Miluiete-ne pe noi, Fiule al lui David. Dup ce a intrat în cas, auvenit la El orbii i Iisus i-a întrebat: Credei c pot s fac Eu aceasta? Zis-au

Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: Dup credina voastr, fie vou! i s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând:Vedei, nimeni s nu tie. Iar ei, ieind, L-au vestit în tot inutul acela. i plecând ei, iat au adus la El un om mut, având demon. i fiind scos demonul, mutul a

grit. Iar mulimile se minunau zicând: Niciodat nu s-a artat aa în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. i Iisus strbteatoate cetile i satele, învând în sinagogile lor, propovduind Evanghelia

Împriei i vindecând toat boala i toat neputina în popor ´. (Matei 9,27-

35).

Domnul nostru Iisus Hristos este Lumina lumii i fr lumina pe care El oîmprtete sufletelor, omul rmâne orb pe vecie, întunecat i de plâns. Aadar,cea dintâi minune de druire a luminii este tmduirea celor doi orbi.



Rugciunea rbdtoare a orbilor

Cei doi orbi ateptau pe Mântuitorul Care Se întorcea din casa lui Iair, mai-marelesinagogii. Ei au auzit c Iisus vindec pe slbnogi, pe leproi, pe îndrcii i ctocmai înviase pe fiica lui Iair. Ei au îneles c Acestui mare Fctor de minuni nui-ar fi greu s le redea i lor lumina ochilor. Deoarece le lipseau alte mijloace cucare s atrag asupra lor atenia Domnului, ei Îl urmeaz, strigând: ³Fiule al lui

David!´. Obii Îl numesc aa pe Iisus fiindc toi iudeii cunoteau fgduina lui Dumnezeu pe care o fcuse regelui David, c Mesia va fi descendent din neamul acestuia, iar în vremea aceea, tot poporul atepta s vin Mesia ca s mântuiasclumea. Aadar, cei doi orbi, care la suflet erau mai luminai decât cei ce aveauochii sntoi, înelegeau i credeau c Iisus este Mesia Cel ateptat. Ei Îl numescaa i Îl mrturisesc în mijlocul poporului ca Fiu al lui David. Ce importan avea

pentru orbi c fariseii i crturarii i ceilali iudei îndeobte aveau ochi sntoi, ccitiser Legea, c au vzut faa Domnului, cât vreme ochii sufletelor lor erauînchii? Orbii L-au recunoscut pe Fiul lui David pe Care nu L-au recunoscut cei cevedeau bine. Aa i în vremea noastr sunt muli care au lumina culturii i atiinei, dar se arat mai orbi ca oamenii simpli, când este vorba s vad luminaEvangheliei i s primeasc adevrul cel mântuitor al lui Hristos.

Ce cer orbii de la Fiul lui David? Ei cer mil, zicând: ³ Miluiete-ne!´. Ei tiau dinPsalmii lui David urmtoarele: ³Va avea mil de srac i de srman i sufletelesracilor va mântui (Psalm 71,13).

Mila pe care o cer orbii era o mil potrivit pentru suferina lor i anume:dobândirea vederii trupeti; îns rugciunea lor: ³Miluiete-ne pe noi!´, era orugciune cunoscut, fiindc le aducea aminte de Psalmul 50 prin care psalmistulcere mila, cu totul indispensabil pentru mântuirea oricrui om i de aceea nu estenici o împrejurare a vieii noastre în care noi cretinii s nu simim nevoia s nerugm fierbinte Domnului i s zicem ca i cei doi orbi: ³Miluiete-ne!´. Este însde luat în seam c orbii n-au zis fiecare în parte: ³Miluiete-m!´ , ci au zisîmpreun: ³Miluiete-ne!´ . În felul acesta fiecare din cei doi orbi a cuprins în

rugciunea lui i pe cellalt, cerând o mil comun ± lumina ochilor ± pentruamândoi, nu numai, fiecare, pentru sine însui, cci necazurile leag între ei peoameni, mai mult decât bucuriile. Oamenii care sufer aceleai necazuri, bolnaviicare sufer de aceeai boal i zac în acelai spital, prind adeseori mare dragosteunii de alii i se apropie unul de altul, iar dragostea i mila dumnezeiasc serevars mai din belug când se roag împreun mai muli care sufer împreun icer de la Dumnezeu aceeai binefacere. Rugciunea este i mai bine primit de



ctre Dumnezeu, când cei care au pctuit împreun, se duc la Biseric i seroag lui Dumnezeu, zicând: ³Doamne miluiete-ne i ne iart´ .

De cea mai mare însemntate este faptul c cei doi orbi, dup ce au strigat de maimulte ori cerând mil de la Mântuitorul i n-au primit-o momentan, nudezndjduiesc, ci Îl urmeaz strigând în tot timpul drumului parcurs de Iisus. Nus-au sfiit s intre în cas, cci Domnul voind s pun la încercare credina lor i sle împlineasc i mai bine rugciunea, a mers în drumul Su, dând impresia c esteindiferent la strigtele i la rugciunea lor. Iisus a folosit i acum obinuita Sametod, conform creia pare c este surd la rugciunile i cererile noastre i neînva c trebuie ³«s ne rugm totdeauna i s nu ne pierdem ndejdea´ (Luca18,1).

El face cu noi acest lucru din trei motive:

1. ca s ne uneasc mai tare cu El prin rugciune;2. ca s ne întreasc i mai mult în credin;3. ca s ne fac vrednici de daruri i mai mari i de mil mai bogat decât o

cerem noi.

Orbii mrturisesc credina i primesc vindecareAbia când orbii au intrat în cas, Iisus Hristos a rupt tcerea i i-a întrebat:³Credei c pot s fac Eu aceasta?´ (Matei 9,28), adic dac ei cred c El cu

propria Sa putere poate s fac aceasta, sau dac o va face precum fceau proorocii

care aveau putere de la Dumnezeu? Domnul îi pune din nou la încercare pe cei doi orbi prin întrebarea aceasta, fiindc, dac cerem de la Hristos vindecaretrupeasc sau sufleteasc, trebuie s avem mai întâi în sufletele noastre credinaîn atotputernicia Sa.

Cei doi orbi tiau c Iisus vindecase pe alii numai cu un singur cuvânt, dar mai trebuiau s cread c Mântuitorul poate s fac i cu ei acelai lucru, cci i

printre cretinii de astzi, muli cred cci Hristos a fcut multe minuni ± i acumi mai înainte, dar nu vor nicidecum s cread c El Îi va arta milostivirea Sa

nemrginit i fa de ei înii. În virtutea acestui fapt, muli renun la ajutorul luiDumnezeu revrsat în Biserica Sa, prin Sfintele Taine i apeleaz la un ajutor mairapid pe care cred c-l vor obine prin intermediul vrjitorilor, fermectorilor,

bioenergeticienilor, popilor care ghicesc în cri, etc., aceasta pentru c nu aucredina cci Hristos îi poate ajuta i pe ei i dac ajutorul nu e pe moment, îi

pierd i rbdarea. Ei doresc ca Mântuitorul s le rspund solicitrilor lor, în modautomat, ca un robot, ceea ce El nu accept sub nici o form. Astfel de oameni nu



sunt purttori ai Crucii lui Hristos. Omul cu credin dreapt i adevrat credec Domnul poate s fac i pentru el însui, ceea ce a fcut cu alii . La întrebarea

pus de Iisus, rspunsul celor doi orbi a fost prompt: ³ Da, Doamne! (Matei9,28).

Orbii au îneles bine întrebarea Domnului, iar evreii nu L-au numit niciodat Fiu allui David; orbii, îns, Îi dau un nume i mai înalt i Îl mrturisesc Stpân, zicându-I: ³ Doamne!´. Credina orbilor, întrit de lunga tcere a lui Iisus, s-a înlat pânla gradul unei cunoateri înalte a lui Iisus Hristos i a unei mrturisiri înalte. Îndatdup ce au rostit mrturisirea aceasta, Mântuitorul ³ S-a atins de ochii lor, zicând:

Dup credina voastr, fie vou! (Matei 9,29), adic Domnul a atins cu degetulSu ochii cei închii ai orbilor, poruncind s se slluiasc lumina în ochii lor,dup credina lor, pentru c El cunotea de mai înainte credina sincer a orbilor,dat acum o d pe fa, atribuindu-i minunea, ca s trezeasc râvna altor oameni.

Este mare mângâiere i întrire pentru credincioi faptul c Mântuitorul Hristoscunoate bine credina lor, o rspltete i Se desfat în ea. Rsplata credineicelor doi orbi a fost dobândirea vederii. Ei au vzut lumina zilei, au privit peDttorul de lumin i pe toi pe care pân atunci îi auzeau fr s-i vad. Bucuriaa strlucit în ochii lor de acum sntoi, cci, oricât bucurie ar simi un orb, faptulc nu vede, acea bucurie este diminuat, dar atunci când cei doi orbi i-au cptatvederea, ochii lor strlucitori s-au umplut de bucurie.

Tot aa se petrec lucrurile i cu cei ce primesc lumina sufleteasc. Oricât bucurie

ar simi pctosul, cât timp rmâne orb sufletete, nu poate s aib adevratabucurie ± bucuria cunoaterii lui Dumnezeu; îns când lumina credinei astrlucit în sufletul su, când a cunoscut adevrul i a primit de la Hristosslobozire de pcat, atunci se bucur i se veselete, dup cum zice Sfântul

Apostol Petru: ³ Pe El, fr s-L fi vzut, Îl iubii; întru El, dei acum nu-Lvedei, voi credei i v bucurai cu bucurie negrit i preamrit, dobândind rsplata credinei voastre, mântuirea sufletelor (I Petru 1,8-9).

O porunc expres

Înainte de a da drumul celor doi orbi care au primit vederea, ³ Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedei, nimeni s nu tie´ (Matei 9,30).

Iisus Hristos face acest lucru din urmtoarele motive:1. ca s dea un exemplu de binefacere smerit, care se întoarce dinspre

laude, divulgare i admiraie;



2. El voia s ascund deocamdat minunile Sale, ca s nu întreasc inteniaiudeilor care voiau ca El s fie, nu un Mântuitor al sufletelor, ci un Mesialumesc, conductor al poporului, Care s-i scoat de sub stpânirearoman i s întemeieze o putere iudaic mondial (dorina atât de mare

pe care o are i în zilele noastre francmasoneria i se vede de undemotenesc aceast dorin arztoare);3. dac minunile Sale ar fi fost vestite în popor de la început, El tia c iudeii

ar fi fost în stare s declaneze o rscoal împotriva romanilor i s-Laleag rege; ei au încercat acest lucru, astfel: ³ Cunoscând deci Iisus cau s vin i s-L ia cu de-a sila ca s-L fac rege, S-a dus iari înmunte, numai El (Ioan 6,15).

Slava lumeasc fuge de cei ce se silesc s o dobândeasc i se ine de cei ce fug deea, de aceea ³ei ieind, L-au vestit în tot inutul acela´ (Matei 9,31). Simmântul

de recunotin a fost mai puternic decât datoria de a se supune. Au crezut ceivindecai c porunca le era dat din smerenie i aa fiind, nu-i obliga. În general nueste drept s facem lucruri pe care Dumnezeu le interzice, ori cât de întemeiate ar fimotivele noastre, dar dac vrem s lucrm cu adevrat spre slava lui Dumnezeu,lucrarea noastr trebuie s fie în conformitate cu voia Lui, cci binele nu este bine,dac nu este fcut spre slava lui Dumnezeu. i în zilele noastre muli oameni facfapte bune pentru ca prin ele ei s se slveasc, dar puini le fac ca prin faptele lor s se slveasc Dumnezeu. Acele fapte nu mai sunt consemnate în Cartea Vieii.

Sfânta Evanghelie ne relateaz în continuare, urmtoarele: ³ i plecând ei, iat au

adus la El un om mut, având demon. i fiind scos demonul, mutul a grit, iar mulimile se minunau zicând: Niciodat nu s-a artat aa (ceva) în Israel. Dar

fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. i Iisus strbtea toatecetile i satele, învând în sinagogile lor, propovduind Evanghelia Împriei i vindecând toat boala i toat neputina în popor (Matei 9,32-35).

Dac Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat doi orbi trupete, în cazul mutului careavea demon, El descoper la farisei c sunt orbi sufletete, nscocind sinistraminciun: ³Cu domnul demonilor scoate pe demoni (Matei 9,34).

Minciuna este negarea adevrului sau rstlmcirea lui. Ea este ca zpada: cu cât orostogoleti, cu atât crete mai mult, încât dintr-un bulgre mic, se face un mormanîntreg. La fel este i minciuna: cu cât se rspândete din gur, cu atât ia proporiimai exagerate, precum spune o vorb din popor: ³ Din ânar se face armsar .

Minciuna smintete trei suflete deodat, pe puin, astfel:



1. sufletul mincinosului; 2. sufletul celui cruia i se spune minciuna;3. sufletul celui despre care se minte.

Din cuprinsul acestei pericope evanghelice trebuie s tim c orbirea ochilor sufleteti este mult mai grav decât a ochilor trupeti, cum a fost în cazul fariseilor care L-au acuzat pe Mântuitorul.

Viaa aceasta va trece i se va sfâri. Ochii cei mai frumoi i mai sntoi care austârnit admiraie i complimente, au fost poate pricin de sminteal i de pcat, sevor stinge i vor putrezi ca i ochii orbilor, care niciodat nu au vzut lumina; dar ochii luntrici, vederea sufletului cea luminat de adevrul Evangheliei,contiina cea curat i sfinit, niciodat nu vor pieri. Lumina aceasta material

se va preface în lumina vieii fericite i venice. S ne silim s dobândim aceast lumin, lepdându-ne de pcatul care întuneci orbete sufletul i s ne luminm cu Lumina lui Hristos care lumineaztuturor.

Amin.



Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru - Predic la Duminica a 7-a dup Rusalii

Iubiì i fraì i èi surori întru Domnul, cu Evanghelia de astzi (Mt. 9, 27-35) se faceuèa de intrare în perioada P ostului Adormirii Maicii Domnului, care ì ine între 1 èi14 august, fiind una dintre perioadele stabile de post din anul liturgic.

E vorba de postul ì inut cu fructe èi legume, de postul plin de mâncruri vegetale, pentru c anotimpul verii ne ofer din bel èug un astfel de post binecuvântat.

gi aceast uè evanghelic ne vorbeète despre credinì a care ne face s vedem esenì ial èi despre scparea de demonizarea mut.

Pentru c e o mare demonizare nevorbirea esenì ial, adic neîntrajutorarea între

oameni, dup cum èi lipsa discuì iilor folositoare, ziditoare între noi, ambeleaprând în om datorit orbirii minì ii.

gi când folosim cuvintele doar pentru a ne ascunde în spatele lor sau când folosimideea de relaì ie cu altul numai în scop utilitarist , fr s ne lege nimic real decellalt, dm dovad de demonizare. De robire a minì ii noastre unor gânduri

strine strii de comuniune, de iubire, de cumptare

Cei doi orbi se pun de acord în credinì a, rugciunea èi nevoia lor.



Pentru c au aceeaèi credinì de aceea vor èi aceeaèi vindecare de nevedere .

Îns credinì a nu e în cazul lor doar un motiv pentru vindecare ci o realitate

interioar. Credinì a era starea lor de a fi , pentru c erau oameni care triau încredinì a în Dumnezeu èi nu doar o mrturie din gur , formal.

De ce Evanghelia de astzi ne aminteète despre handicap èi demonizare, douinconveniente pentru comuniune, pentru relaì ie?

Pentru c praznicul Maicii Domnului, a crui prefaì începe astzi èi care areodovania/ sfâr èitul pe 23 august 2011, ne cere s vedem profund relaì ia dintreFiu èi Maic èi s vorbim despre ea doxologic, întru cântri, cu bucuriedumnezeiasc.

Nu exist slujb în vreo zi liturgic din anul bisericesc ortodox în care s nu avemcântri în cinstea Maicii Domnului. gi aproape în fiecare dintre ele gsim relaì iaMaicii Domnului cu Fiul ei în cuvinte de mare delicateì e, de mare profunzime, demare smerenie.

Spre exemplu, în aceast zi de 31 iulie, Prea Curata Fecioar este numit, printrealtele, Äcmar însufleì it a lui Dumnezeu´, Äcdelni ì a jraticului celui înì elegtor , cea Ämai cinstit decât Îngerii , Äcea care ne-a luminat cu patimileFiului ei [*** Mineiul pe iulie, ed. BOR 1894, p. 354, 355, 356].

gi pentru c e Maica Stpânului, de aceea îi cerem ei: Äroag pururea Stpân peCel ce L-ai nscut, s m mântuiasc de robia patimilor , èi de osândire , èi deorbirea cea rea , care m cuprinde, èi de biruirea celor ce m necjesc , ceea ceeèti [cu dar] druit de Dumnezeu´ [Idem, p. 360].

Pentru c orbirea real e nevederea minì ii , nesesizarea cu duhul nostru a celor duhovniceèti .

Pentru c la orice slujb èi în orice clip a vieì ii noastre putem s vedem, ssimì im, s experiem, s trim prezenì a slavei lui Dumnezeu în creaì ia Sa èi înnoi înèine.

Dac nu Îl intuim, nu Îl vedem, nu Îl sesizm pe Dumnezeu în creaì ia Sa, èi înoameni, èi în cr ì i, èi în orice creaì ie uman suntem niète orbi jalnici, vrednici demil.



Mai jalnici decât cei doi orbi, care vorbeau teologic despre Hristos èi care Îl rugaucu credinì s îi vindece doar de orbirea ochilor din afar cci cu sufletul, cu

ochii inimii, cu cei dinuntru, cei doi orbi vedeau

Cu alte cuvinte, handicapul altora are nevoie de înì elegerea èi de vederea noastr. Nu prin desconsiderarea lor dovedim c suntem oameni, ci tocmai prin aplecarea noastr, cu atenì ie èi înì elegere, asupra nevoilor lor.

M duceam spre Biseric èi am cltorit lâng o mam cu o fetiì , de pân în 7 ani,cu retard avansat. Copila nu putea s articuleze nici un cuvânt. Îèi manifesta

bucuria, neplcerea, dorinì a de hran doar prin niète ì ipete, mugete fcute cu faì

vesel, fr s fie conètient de urmrile lor în timp ce toat lumea din jur eraoripilat de zgomotele pe care le producea.

Din punctul de vedere al esteticii cltoriei, bineînì eles c nimeni nu avea chef de ì ipetele ei neînì elese Îns mama ei e nevoit, fr doar èi poate, s stea zilnic cu ea èi s o aud vorbind numai prin aceste mugete fr sens. gi când tegândeèti, chiar èi pentru o clip, din perspectiva mamei dar èi a fiicei înì elegice e acela un handicap: altceva decât viaì a normal.

Iar dac ne punem în locul celor cu dizabilitì i, cu handicapuri èi gândim din

perspectiva lor, pentru câteva clipe, minute, viaì a«adic s vezi cum e s nu poì i s alergi, sau s vorbeèti, sau s auzi, sau s fii conectat toat ziua la niète aparate

medicale«înì elegem ce mare dar e sntatea dar èi ce sfâèietoare èi dureroas e boala, neputinì a

«de orice fel ar fi ea.

Domnul vindec neputinì ele, handicapurile de tot felul. Îns pentru vindecare ai nevoie de dorul dup o sntate integral , adic èi a sufletului èi a trupului.

gi când vrem vindecarea de o boal a trupului , trebuie s începem s nevindecm conètiinì a, inima, sufletul. Pentru c numai vindecarea de patimi ned adevrata perspectiv asupra bolii èi asupra sntì ii, pentru c pcatele èi patimile stau la fundamentul bolilor noastre.

Asta face credinì a în Dumnezeu: ne ridic la adevrata conètiinì a sntì ii integrale, care e o conètiinì duhovniceasc! Pentru c atunci când crezi înDumnezeul treimic nu mai vrei s treci cu vederea vreun pcat din tine, vreo

patim cuibrit în fiinì a ta, ci vrei s arunci tot rul din persoana ta.



gi de aceea nevederea duhovniceasc înseamn îmbolnvirea noastr de toate

relele, de toate patimile demonice. Minciuna, furtul, curvia, delsarea, prostia,lenea, mândria, iubirea de bani«èi multe altele sunt relele care intr în noi tocmai

pentru c nu le vedem nocivitatea.

gi spovedindu-le èi luptând cu ele artm c nu mai suntem de acord cualegerile noastre greèite fcute anterior.

Îns cel demonizat era mut nu din cauza unui handicap vocal ci din cauza unui

demon care nu îi permitea s fie dialogic, s fie în relaì ie, în comuniune.

Iar societatea în care noi trim a devenit tot mai plin de muì enie sau demonologuri private, pentru c suferim de afectarea acestui soi de demoni care ne

murmur continuu despre«Ä foloasele´ singurtì ii egoiste.

ÄNumai eu s fac, s strâng, s ajung, s am«´.

ÄDe ce s ètie altul ce fac eu«èi s mi-o ia înainte?!´.

ÄSunt banii èi viaì a mea èi fac ce vreau cu ei!´.

ÄTimpul înseamn bani èi relaì iile înseamn parvenire. Trebuie s profit cât pot !´.

Doar patru forme«în care murmurul Satanei a devenit«crez de viaì pentru

mulì i. gi e caduc/ lipsit de sens s ne mai întrebm ce Dumnezeu mai au astfel deoameni, dac la baza motivrii lor în viaì st un gând satanic, acela de a tri

numai pentru sine.

gi acesta e omul postmodern, ideologizat cu trei idei satanice: omul autonom, careîèi face legi de viaì èi de moral dup bunul plac sau dup dorinì a lui de a avea

succes social !

Dac ies bani din vândut droguri sau din trafic de persoane sau din arme sau din spart bnci sau din prostituì ie sau din escrocherii mai mari sau mai mici atunci

acestea sunt ocupaì iile lor de viaì .

E èi normal ca lupta cu patimile interioare ale omului pe care o predic Ortodoxiaèi relevanì a educaì iei, a muncii cinstite, a valorii profesionale èi creative s nuaib sens în faì a omului care se ghideaz doar dup profit , dup parvenire, dupîmbogì ire rapid.



Îns împlinirea real èi dialogul real nu se obì in prin parvenire!

A ajunge într-un post de conducere fr s fii propriu lui înseamn a fi ca nuca în

perete. Înseamn a fi de râsul tuturor «chiar dac, câì iva aplaudaci, te descriu înculori rpitoare.

Numai cel care s-a creat pe sine continuu èi astfel e propriu pentru o demnitate sauo slujire las ceva autentic, mreì în urm.

Pentru c mreì ia se naète organic, în relaì ie èi în comuniune. gi nu poì i s ajunginici s te mântui èi nici s faci ceva mreì în lumea asta dac nu ai relaì ie cuDumnezeu èi cu Sfinì ii Si, dac nu cunoèti marile repere valorice aleumanitì ii èi dac nu construieèti pozitiv, pentru toì i, în folosul întregiiumanitì i.

Dup ce demonul a ieèit din om«acela a vorbit .

gi pentru ca s vorbim cu al ì ii trebuie s-l învingem mereu pe demonul care ne ì ine

pe loc, care ne închide în propriile noastre opì iuni înguste, care ne desfigureaz personalitatea.

Pe acestea toate ni le spune Evanghelia de astzi. Pentru c adevrul èi viaì a Împrì iei lui Dumnezeu sunt cele care vindec toat boala èi neputinì a în popor. Pentru c teologia Bisericii èi viaì a ei liturgic èi duhovniceasc sunt

adevrata gândire a umanitì ii èi adevratul ei mod de viaì .

Noi ortodocèii, toat viaì a, nu facem altceva decât s ne chinuim s devenimortodocèi, eclesiali, tot mai îmbisericiì i. gi cei care se chinuie s ì in toate

posturile, s se roage tot mai mult, s vin tot mai mult la Biseric, s fie tot mai mult creètin ortodocèi au înì eles cât de greu e s fii ortodox autentic . Ce

greutate presupune dezlipirea noastr de aspectele grosiere ale vieì ii terestre pentru a avea aripi duhovniceèti interioare , prin care s ne înl ì m, interior,spre Dumnezeu.

gi postul care ne st acum în faì e o plângere bucuroas. Pentru c ne rugmcontinuu Maicii Domnului, care întru adormirea sa nu ne-a uitat èi nu ne uit pe

noi.



Un îndemn la cugetarea la viaì a èi la moartea noastr« pentru a ajunge laconcluzia c avem nevoie de o moarte bucuroas, plin de har èi de iertare din

partea lui Dumnezeu.

De aceea v doresc luminare dumnezeiasc èi pace în acest dumnezeiesc post èi câtmai mult dialog cu Dumnezeu èi între noi. Amin!



Predica Preafericitului Printe Patriarh Daniel la Duminica a VII-a dupRusalii - Credina în Hristos aduce vindecare

Evanghelia care se citete la Sfânta Liturghie în Duminica a VII-a dup Rusaliiînfieaz dou vindecri minunate, svârite de Mântuitorul Iisus Hristos asupraa doi orbi i a unui mut. Cu toate c Sfântul Evanghelist Matei prezint foartesuccint aceste minuni, prezentarea sa conine multe i profunde înelesuri, deosebitde folositoare vieii noastre duhovniceti.

În prim-plan este prezentat vindecarea a doi orbi care, auzind de minunile

svârite de Mântuitorul, Îl urmau i Îi cereau cu struin s-i vindece. Ca i înalte cazuri, Mântuitorul Iisus Hristos arat importana credinei în primireavindecrii. De aceea, El îi întreab pe cei doi orbi: ' Credei c pot s fac Euaceasta?' (Matei 9, 28). Iar ei au rspuns: ' Da, Doamne!' Atunci Iisus a zis ctreei: ' Dup credina voastr fie vou' (Matei 9, 29). i în clipa aceea ' s-au deschisochii lor ' (Matei 9, 30).

Mrturisirea credinei este cerut celor care pot s o fac

Dup vindecarea celor doi orbi din Capernaum, ne spune Evanghelia, îndat ' auadus la El un om mut, având demon. i, fiind scos demonul, mutul a grit ' (Matei 9, 32-33).

Vedem c Mântuitorul Iisus Hristos Se comport diferit în cele dou vindecri consecutive. El ateapt mrturisirea credinei, în cazul celor doi orbi, înainte de



a-i vindeca, dar nu i de la mutul demonizat, care a fost tmduit de îndat ce a fost adus la Iisus. Mântuitorul nu cere mutului demonizat s-i exprime credina, pentru c acesta nu mai putea s o fac, nu mai gândea i nu mai era responsabilel însui de ceea ce fcea, ci era condus de un duh ru care pusese stpânire pe el.Ca i în alte situaii similare relatate de Sfintele Evanghelii (cf. Matei 8, 28-34),vedem aici drama omului stpânit de diavolul, cruia i-au fost confiscate gândirea,vocea, voina, fiind stpânit în mod tiranic de un duh ru. Din acest motiv,

Mântuitorul Iisus Hristos n-a mai cerut mutului demonizat mrturisireacredinei sale, ci, din iubire milostiv pentru oameni, i-a redat acestuia sntateatrupeasc i sufleteasc. În cazul omului mut, au fost suficiente credina i dragostea de aproapele ale celor care l-au adus pe acesta la Iisus i care aucrezut c numai El îl poate vindeca.

Orbii tmduii binevestesc minunea vindecrii

Dup ce a vindecat pe cei doi orbi, Mântuitorul Iisus Hristos ' le-a poruncit cuasprime, zicând: Vedei, nimeni s nu tie. Dar ei, ieind, L-au vestit în tot

inutul acela' (Matei 9, 31-32). Înelegem, aadar, c mai întâi Mântuitorul cerecredin celor doi orbi, iar dup ce i-a vindecat, le poruncete s nu spun nimnuic El i-a vindecat, adic s nu se laude cu vindecarea primit de la El, nici s-Llaude pe El, Vindectorul lor.

De ce a fcut aceasta? Ca s ne dea nou pild de smerenie, ca, dup ce amsvârit binele, s nu ne ludm, nici s ateptm laude de la oameni pentru

binele pe care l-am fcut lor. Când Mântuitorul Iisus Hristos le cere celor doi orbi s nu spun nimnui nimic despre vindecarea lor, El arat, de fapt,smerenia Sa. ( Despre smerenie, Sfântul Isaac Sirul spune c este ' haina lui

Dumnezeu. Cci, Cuvântul Întrupându-Se, pe ea a îmbrcat-o i prin ea ne-avorbit nou, în trupul nostru' .)

Îns cei doi orbi vindecai nu au împlinit porunca primit, ci, plini de bucurie i derecunotin, au vestit în toate prile Capernaumului cât bine le-a fcut lor IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a fcut Om pentru mântuirea oamenilor.

În doar câteva versete, Evanghelia acestei Duminici ne prezint, în acelai timp,smerenia Mântuitorului i recunotina celor doi orbi vindecai. Dup ce aceti doioameni bolnavi au suferit ani în ir întunericul orbirii, acum, vindecai fiind, aubinevestit cu bucurie i recunotin numele lui Iisus, Vindectorul lor. Prinfapta lor de recunotin ei i-au luminat duhovnicete atât pe contemporanii lor, cât





Hristos oamenilor. Deci, din invidie i rutate, fariseii Îl denigrau pe Iisus, Îl calomniau i rstlmceau lucrarea Lui, dându-i un sens negativ i spunând c

El alung pe demoni cu putere demonic. De fapt, boala invidiei fariseilor fiind una ascuns în suflet era mai grea decât orbirea trupeasc a celor doi orbi dinCapernaum i decât muenia omului chinuit de diavol. De ce? Deoarecevindecarea bolnavilor de orbire i muenie a sporit boala invidiei fariseilor care-Lurau pe Iisus.

Referindu-se la patima invidiei, Sfântul Ioan Gur de Aur zice: ' Nu este pcat mai ru decât invidia. Desfrânatul, chiar dac simte oarecare plcere, svârete

pcatul în scurt vreme; invidiosul îns se chinuie i se pedepsete pe sine însui înaintea celui invidiat, iar pcatul lui nu înceteaz niciodat, ci lucreaznecontenit.

Dup cum porcul se bucur de mocirl, iar diavolul de vtmarea noastr, tot aa i invidiosul se bucur de rul semenului su. Atunci se linitete i rsufluurat, când peste semenul su a venit un necaz sau o ruine; socotetenenorocirile altora propriile sale bucurii, iar fericirea i bunstarea altora,

propria sa nenorocire. Nu urmrete s aib el bucurie, ci semenul su s aibnecazuri i scârbe. Nu merit, oare, s loveti cu pietre i s stâlceti în bti peaceti oameni ca pe câinii turbai, ca pe diavolii afurisii i ca pe iele? Dup cumunii gândaci se hrnesc cu murdrie omeneasc, tot aa i invidioii se hrnesccu nenorocirile altora: sunt dumanii i vrjmaii oamenilor. Celorlali oameni le e mil când se junghie un animal; dar tu, invidiosule, devii fiar, tremuri, teînglbeneti la fa când vezi c unui om îi merge bine' (Omilii la Matei, omilia

XL).

Iar în alt parte, acelai Sfânt Printe zice: ' Dup cum viermele nscut de lemnmnânc mai întâi lemnul care l-a nscut, tot aa i invidia stric mai întâi sufletul celui care a nscut-o i aduce peste cel invidiat cu totul altceva decât dorete. Nu mi te uita, iubite, ce se întâmpl celor invidiai la început, ci privetesfâritul. Gândete-te c rutatea celor ce invidiaz aduce mai mare strlucirecelor invidiai. Cei invidiai atrag pe Dumnezeu în ajutor i se bucur de harul

Cel de sus, iar invidiosul, lipsit de acest har, cade uor în mâna tuturora i,înainte de a fi biruit de dumani, e biruit de propria lui patim , pentru c,mâncat ca de nite flci nevzute, ajunge, ca s spun aa, de se îneac.Cunoscând, dar, acestea, s fugim, v rog, de vtmarea acestei patimi, s oizgonim cu toat puterea din sufletul nostru. Este mai pierztoare decât toate

patimile; ne vatm însi mântuirea noastr. Diavolul este izvoditorul ei ' (Omilii la Facere, omilia XLVI).



În concluzie, Sfântul Ioan Gur de Aur constat: ' Chiar de ar face cinevaminuni, chiar de ar tri în feciorie, chiar de ar posti, chiar de s-ar culca jos pe

pmânt, i prin aceste virtui ar ajunge la înlimea îngerilor, totui pentru o

asemenea fapt (a invidiei) va fi mai pângrit decât curvarii i preacurvarii, i mai nelegiuit decât tâlharii i profanatorii de morminte' (Omilii la Epistola ctre Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia VII).

Hristos merge spre cei suferinzi pentru a-i vindeca

Evanghelia de astzi se încheie cu urmtoarele cuvinte: ' Iisus strbtea toatecetile i satele, învând în sinagogile lor, propovduind Evanghelia Împriei i vindecând toat boala i toat neputina în popor ' (Matei 9, 35). Observm din

Sfintele Evanghelii c puterea vindectoare a Mântuitorului însoete întreagaSa misiune. De asemenea, vedem c El cutreier ceti i sate, merge s vindece bolnavii din popor, nu ateapt pe toi s vin la El, în Capernaum.

Mântuitorul Iisus Hristos binevestete mai întâi El Însui Evanghelia Împrieicerurilor i apoi trimite i pe ucenicii Si, artându-le cum trebuie s binevesteascEvanghelia. Atât în cazul Mântuitorului, cât i în cazul ucenicilor Si, binevestirea

Evangheliei a fost însoit de vindecri miraculoase i de eliberarea oamenilor

posedai de diavoli. Prin aceasta noi învm permanent c Biserica lui Hristos,deodat cu predicarea cuvântului Evangheliei, trebuie s svâreasc i faptele

credinei evanghelice, s aline suferina, s-i ajute pe oameni s se elibereze dedurere, de necazuri, de ispite, de legturi care îngreuiaz i întristeaz viaa lor.

Evanghelia acestei Duminici ne îndeamn i pe noi s-i ajutm pe cei întristai i bolnavi. Astfel, suntem îndemnai s devenim mai mult Trupul Su tainic, adic

Biseric, mâinile iubirii milostive a lui Iisus prin drnicia noastr, pentru a aduce

mângâiere celor bolnavi, flmânzi, sraci i tuturor celor care cer ajutorul lui

Dumnezeu. Iar Dumnezeu druiete ajutorul Su celor în nevoi folosind adeseamâinile milostive ale celor care ascult Evanghelia i împlinesc poruncile iubirii

Mântuitorului în relaiile cu oamenii.

S ne ajute Bunul Dumnezeu s simim bucuria i chemarea sfânt de a fi mâinile

iubirii lui Hristos, care ajut pe semenii notri aflai în suferin, în necazuri, în

singurtate i în dezndejde. Numai aa simim c Evanghelia iubirii lui Hristoseste Evanghelia mântuirii i a vieii sfinte din Împria cerurilor, spre slavaPreasfintei Treimi i binele oamenilor. Amin.







Date post:	07-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	steaemy
View:	227 times
Download:	0 times

Predici la Duminica a VII-a după Rusali - Vindecarea a doi orbi şi un mut în Capernaum

Documents