Prâslea cel voinic şi merele de aur GRUPA DESENATORILOR

Profesor Loreta MahaluŞcoala cu cls.I-VIII Valea Nucarilorwww.images.google.com www.glitter.graphics.com

A fost odată un împărat care avea în grădina sa un pom care făcea mere de aur, din care însă nu reuşise niciodată să guste, fiindcă venea cineva şi le fura.

Mulţi voinici s-au încumetat să păzească mărul, printre aceştia şi fiii mai mari ai împăratului, dar nu au prins hoţul. După mari insistenţe, este lăsat şi Prâslea, fiul cel mic al craiului, să păzească pomul. El reuşeşte să rănească hoţul şi să-i ducă tatălului fructele mult dorite.

Cei trei fii de împărat se decid să plece pe urmele furilor. Merg împreună până la o prăpastie, în care coboară doar Prâslea.

Ajuns pe tărâmul celălalt, fiul cel mic descoperă că un zmeu ţinea prizonieră o fată de împărat.

Se luptă cu zmeul, îl învinge şi salvează fata, care îl roagă să le elibereze şi pe surorile ei, aflate în puterea altor doi zmei.

Viteazul merge în căutarea celei de a doua fete.

După o luptă grea, învinge şi pe cel de-al doilea zmeu.

Ajunge şi la al treilea castel.

Fata de împărat îi iese înainte recunoscătoare.

Lupta cu cel de-al treilea zmeu este mult mai grea, iar tânărul este ajutat de un corb şi de mezină.

După ce se odihneşte, feciorul de împărat transformă palatele în trei mere şi le hărăzeşte pe fetele cele mari fraţilor săi, mezina plăcându-i în mod deosebit.

Fraţii săi salvează fetele, dar dau drumul frânghiei când trebuie să-l scoată şi pe el, dorindu-i moartea.

Tânărul omoară un balaur care voia să mănânce puii unei păsări zgripsor.

Pasărea zgripsor îl duce în lumea noastră, drept mulţumire că i-a salvat puii.

Pentru a-l scoate de pe tărâmul oamenilor, pasărea îi cere carne şi pâine în cantităţi mari, drumul fiind foarte greu.

Tânărul se angajează la un argintar din oraşul tatălui său, fiindcă aflase că fata cea mică ceruse celui cu care urma să se mărite mai întâi o furcă şi apoi o cloşcă de aur. Scoate obiectele de preţ din mărul de aur care rămăsese la el.

Fata de împărat îşi dă seama că doar voinicul care a salvat-o din ghearele zmeului poate face asemenea obiecte şi cere ca meşterul să se prezinte la palat.

Ajuns la palat, fiul cel mic de împărat este recunoscut de aleasa inimii lui, iar împăratul îi cere să povestească cele petrecute. Când află cum s-au purtat fraţii cei mari, îl roagă pe mezin să le dea o pedeapsă. Pedeapsa vine însă de la Dumnezeu, căci săgeţile trase în aer îi omoară pe vinovaţi.

Fiul cel mic se însoară cu fata de împărat şi, după moartea tatălui său se urcă pe scaunul împărăţiei.