Lectorat pentru părinţii elevilor claselor primare

Rolul familiei în formarea deprinderilor de învățare

ale copiilor în vârstă de 6 – 10 ani

FESTIVALUL ȘANSELOR TALE FESTIVALUL ȘANSELOR TALE 19 – 25 NOIEMBRIE 2012

“Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.

Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.

Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.

Iubeşte-mă, educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume”.

  (Child”s Appeal, Mamie Gene Cole)

Lectorat despre ...

Caracteristicile unui bun părinte & stilurile parentale

Atitudini parentale favorabile şi defavorabile construirii stimei de sine a copiilor & avantajele disciplinării pozitive

Importanţa laturii emoţionale în învăţare – cele 5 limbaje de iubire ale copiilor

Caracteristicile unui bun părinte

este capabil să fie ferm asupra unor puncte importante şi flexibil cu altele, ajută copilul să îşi asume responsabilităţi, evită luptele pentru putere, favorizează curiozitatea copilului său, favorizează viaţa socială a copilului său.

are obiceiuri sănătoase în viaţa sa, răspunde nevoilor copilului, asigură securitatea fizică, asigură copilului, prin prezenţa sa, o anumită stabilitate în timp şi spaţiu, este disponibil pentru copilul său,

este empatic pentru copilul său, favorizează un ataşament securizant, stimulează copilul în plan corporal, senzorial, intelectual, social şi moral, respectă ritmul dezvoltării copilului, este deschis la comunicarea cu copilul său,

ţine cont, în cea mai mare parte a timpului, de ideile şi opiniile copilului său, propune alternative copilului său, stabileşte limite clare, ia decizii fără ambivalenţă în raport cu valorile sale, este un model de valori integrate,

După Duclos (2004, p.230)

Stiluri parentale Stilul parental sau stilul de parenting se referă la ansamblul

comportamentelor şi emoţiilor pe care părinţii le au faţă de copiii lor şi la modul în care părintele abordează relaţia cu copilul său.

Stilurile parentale sunt definite în funcţie de două elemente principale: gradul de căldură emoțională - capacitatea părintelui de a fi apropiat afectiv de copil,

de a fi atent la nevoile şi emoţiile sale gradul de control exercitat asupra copilului prin stabilirea şi respectarea regulilor,

setarea limitelor.

Aceste două elemente determină 4 stiluri parentale principale:

Autoritar Permisiv Neglijent Competent

Stiluri parentaleStilul autoritar

① Aplici pedepse de genul „dacă nu ai scris frumos tema, o rescrii” sau „dacă ai greşit un cuvânt, îl scrii de 100 de ori până înveţi să îl scrii corect”?

② Îi spui copilului tău cu ce să se îmbrace? ③ Tu decizi ordinea materiilor la care îşi va face temele? ④ Crezi că prin pedeapsă copiii îşi îndreaptă cel mai repede comportamentul?

Stilul autoritar se caracterizeaza printr-un ridicat grad de control si un nivel scazul de afectivitate manifestata de catre parinti. Parintii care adopta un stil autoritar impun copiilor standarde extrem de ridicate, reguli foarte stricte, un control sever insotit de amenintari si pedepse aspre, fara a fi in contact cu nevoile si emotiile copiilor.

Avantajele copilului crescut de parinti autoritari constau in faptul ca el va deveni o persoana ordonata, disciplinata si cu un dezvoltat spirit critic. Aceste avantaje sunt de cele mai multe ori, umbrite de dezavantaje precum lipsa empatiei, a capacitatii de comunicare si integrare, acestor copii fiindu-le extrem de greu sa construiasca relatii bazate pe incredere.

Multi dintre copiii crescuti in astfel de familii sunt carentati emotional si pot manifesta, mai devreme sau mai tarziu, diferite tulburari emotionale. Acestia pot dezvolta comportamente de risc de tipul consumului de alcool, droguri sau delincventa, in incercarea de a se impotrivi controlului, lipsei de afectiune si rolului de victima, putandu-se transforma chiar ei in agresori.

Stiluri parentaleStilul permisiv

① Încerci întotdeauna să îndeplineşti dorinţele copilului tău? ② Consideri că nevoile şi drepturile copiilor sunt mai importante decât ale părinţilor? ③ Consideri că este datoria ta să repari consecinţele negative ale greşelilor copilului şi

să îl protejezi pe acesta de efectele negative ale acţiunilor sale? ④ Treci uşor cu vederea peste o greşeală a copilului tău?

Parintii care utilizeaza un stil parental permisiv exprima multa caldura emotionala fata de copil insa exercita un control slab, neimpunand limite si neoferind suficienta structurare. Parintii permisivi nu refuza aproape niciodata cerintele copiilor si nu le interzic comportamentele neadecvate.

Avantajele acestui stil de parenting constau in faptul ca permite copilului dezvoltarea autonomiei, a creativitatii si a capacitatii de a lua decizii.

Exista totodata si importante dezavantaje. Copilului ii va fi foarte dificil sa inteleaga si sa respecte regulile, comportamentul lui putand fi de multe ori considerat neadecvat. Acesti copii nu vor stii sa respecte nevoile, dorintele sau intimitatea altor persoane si vor dori in permanenta sa detina controlul.

Astfel de copii sunt de multe ori neintegrati in grupurile de la gradinita sau scoala si se pot simti respinsi, neapreciati si confuzi.

Stiluri parentaleStilul neglijent /neimplicat

① Consideri că, de obicei, problemele legate de educaţia copilului dispar de la sine? ② Copilul trebuie să îşi urmărească singur comportamentul şi să îşi dea seama dacă

este greşit sau corect? ③ Îl laşi pe copil să înveţe pe cont propriu (singur) abilităţi şi modalităţi de

comportamente adecvate? ④ Situaţiile în care comunici cu copilul tău sunt cele în care are nevoie de ajutorul tău

pentru că are probleme?

Acest stil parental este determinat de valori scazute ale ambelor dimensiuni (control si afectivitate). Acesti parinti nu sunt exigenti fata de copii, nu le impun limite insa nici nu le acorda atentie, afectiune sau sprijin emotional.

Parintii care adopta un stil parental neimplicat sau neglijent nu petrec timp cu copiii lor, nu sunt deschisi comunicarii, nu sunt cu adevarat interesati de activitatile realizate de cei mici, de cele mai multe ori acesti parinti nefiind disponibili din punct de vedere emotional pentru copiii lor.

Acesti copii vor fi maturi insa vor trai puternice sentimente de abandon, de neincredere in propriile forte si anxietate. Deseori acesti copii vor fi confuzi cu privire la propria identitate, le va fi greu sa isi gaseasca locul si vor avea o permanenta nevoie sa se simta acceptati si apreciati, fiind extrem de sensibili la esec. Ei vor dori permanent sa umple vidul interior si pot ajunge sa aibe relatii superficiale pe care sa le exploateze pentru a se hrani emotional.

Stiluri parentaleStilul competent / democratic① Păstrezi o relaţie bună cu cadrele didactice ale copilului tău? ② Atunci când copilul greşeşte, îl ajuţi să înveţe să repare şi să evite greşeala pe viitor? ③ Îl laşi pe copil să îşi exprime emoţiile negative (furia, tristeţea, frustrarea), deoarece l-ai

învăţat să le exprime într-un mod adecvat? ④ Negociezi cu copilul, în limite rezonabile, regulile de comportament pe care acesta trebuie să

le respecte? ⑤ Consideri că un copil poate decide singur ce comportament să adopte, atâta timp cât

conştientizează responsabilitatea alegerii sale? ⑥ Copilul tău are libertatea de a alege, însă în acelaşi timp te întreabă şi pe tine dacă este bună

alegerea pe care a luat-o?

Acest stil de parenting se caracterizeaza prin niveluri inalte atat al caldurii cat si al controlului. Parintii care adopta acest stil parental sunt afectuosi si sensibili fata de copiii lor insa stiu sa impuna si anumite reguli si limite ceea ce il ghideaza si il securizeaza pe copil.

Stilul parental democratic presupune negocierea si stabilirea regulilor impreuna cu copilul, comunicarea deschisa cu acesta si crearea unei relatii apropiate. Acesti copii isi vor dezvolta un echilibru emotional si moral foarte bun, o capacitate de comunicare eficienta dar si un inalt grad de creativitate si stima de sine, datorita sustinerii oferite de parinti. Acesti copii vor avea capacitatea de a-i asculta si intelege pe ceilalti dar si de a-si spune punctual de vedere.

Copilului ii poate fi totusi dificil sa se adapteze unui stil autoritar ce il poate intalni in gradinita sau scoala si ar putea fi considerat impertinent sau increzut.

Acest stil parental este asociat in mare masura cu rezultate positive asupra copilului.

Stiluri parentale Aceste stiluri parentale reprezinta 4 categorii relativ rigide insa stilul de

parenting utilizat de un anumit parinte poate insuma caracteristicile de la 2 sau mai multe cadrane.

Aceste stiluri trebuie totusi sa fie adaptate in functie de temperamentul si nevoile copilului astfel incat parintii sa reuseasca sa creeze o relatie armonioasa si securizanta cu copiii lor.

Fiecare parinte este liber sa ofere copilului educatia pe care el o considera cea mai buna si sa adopte acel stil parental pe care il considera cel mai eficient insa este important sa faca acest lucru fiind informat si sa constientizeze, sa accepte si sa ceara ajutorul atunci cand nu mai face fata.

Nu este vorba numai despre relatia cu copilul sau doar despre educatia lui, ci despre intreaga lui dezvoltare si despre intreaga viata si atunci noi, ca parinti, trebuie sa ne intrebam "cum imi doresc sa fie copilul meu atunci cand va fi mare?" si "ce sunt dispus sa fac eu pentru acest lucru?”

Construirea stimei de sine a copilului

Atitudini parentale favorabile Prezent, în sensul afectuos, alături de copil

Răspunde flexibil la nevoile copilului Exprimă dragoste necondiţionat copilului

Subliniază şi valorizează ca importante succesele copilului

Abordează dificultăţile copilului menajându-i mândria şi oferindu-i mijloace de a se ameliora

Oferă copilului un cadru de viaţă stabil în timp şi în spaţiu Stabileşte reguli de conduită securizante şi clare Este ferm în raport cu valorile importante şi suplu şi flexibil cu altele Impune consecinţe logice şi naturale la lipsuri

Reduce factorii de stres pentru copil pregătindu-l pentru schimbare, minimalizând numărul lor şi ajutând copilul să găsească modul optim de a se calma când este stresat

Atitudini parentale defavorabile–Nu este prezent fizic

–Nu oferă o prezenţă psihologică stabilă

–Neglijează să răspundă la nevoile copilului

–Are aşteptări nerealiste –Are aşteptări condiţionate la ataşament

–Ignoră succesele sau nu le acordă importanţă –Acuză copilul pentru neîndemânarea sa

–Nu oferă un mediu de viaţă constant –Nu stabileşte reguli de conduită sau este

inconsecvent în aplicarea regulilor

–Este prea rigid sau prea permisiv

–Impune consecinţe prea severe sau fără legătură cu lipsurile sau ignoră lipsurile

–Manifestă stresul într-o manieră evidentă –Supraevaluează capacităţile copilului la stres

Construirea stimei de sine a copilului Atitudini favorabile

Este un adult în care se poate avea încredere Reaminteşte succesele copilului

Subliniază forţele copilului Susţine copilul în faţa dificultăţilor

Încurajează copilul să găsească soluţii la probleme Utilizează un limbaj pozitiv şi valorizant Favorizează exprimarea sentimentelor şi a emoţiilor Permite deschiderea către ceilalţi

Încurajează gesturile de generozitate şi cooperare

Încurajează copilul să îşi facă prieteni şi să-şi gestioneze singur conflictele

Atitudini defavorabile –Nu este deschis şi nu manifestă disponibilitate

–Ignoră succesele copilului sau nu le acordă importanţă

–Pune accentul pe eşecuri mai mult ca pe forţele copilului

–Supraprotejează copilul –Găseşte soluţii în locul copilului

–Utilizează cuvinte la adresa copilului care rănesc –Umileşte copilul şi utilizează sarcasmul

–Reprimă exprimarea sentimentelor şi a nevoilor sau nu le acordă importanţă

–Controlează strict raporturile sociale

–Încurajează individualismul şi competiţia –Reglează conflictele în locul copilului

Construirea stimei de sine a copilului

Atitudini favorabile Acordă copilului responsabilităţi adaptate la

nivelul său

Încurajează creativitatea copilului Valorizează iniţiativele

Respectă motivaţia copilului

Respectă ritmul de dezvoltare al copilului

Acordă importanţă mărită procesului de învăţare şi rezultatelor lui

Acordă copilului dreptul de a greşi

Nu dramatizează erorile Se bucură cu copilul său

Atitudini defavorabile –Are aşteptări fie prea mari, fie fără importanţă

–Ignoră sau nu acordă importanţă creativităţii copilului

–Ignoră iniţiativele sau nu le acordă importanţă

–Impune propria sa motivaţie –Impune învăţarea timpurie

–Îşi centrează atenţia pe rezultate

–Impune perfecţionismul adultului şi acuză copilul pentru greşeli

–Nu are disponibilitate pentru copil

–Participă împreună cu copilul numai la acele activităţi care se axează pe rezultate şi competiţie

Deprinderi de învăţare corecte

Un comportament se învaţă în primul rând prin încurajări şi feedback-uri pozitive

Comportamentul de învăţare este întărit de consecinţe imediate, pozitive şi predictibile

Frica nu este un mijloc de motivare a învăţării! Copiii evită contextul care generează frică, precum şcoala sau învăţatul!

Deprinderi de învăţare corecte

Oferiţi copilului posibilitatea de a se relaxa după şcoală Aranjaţi adecvat spaţiul de studiu al copilului Stabiliţi un moment specific pentru efectuarea temelor – program în

vederea formării rutinei zilnice Întrebaţi copilul despre tema pentru acasă şi să vă povestească

cum a fost la şcoală Ajutaţi copilul să înceapă temele! Stabiliţi câteva reguli de bază: poţi să .... după ce termini Lăudaţi copilul şi încurajaţi-l în timp ce îşi face temele Oferiţi ajutorul doar după ce copilul îl cere Evitaţi să criticaţi munca copilului Verificaţi tema copilului înainte de o termina Oferiţi o recompensă pentru terminarea temelor

Important de ştiut: Copiii sunt fiinţe emoţionale; o primă abordare a lumii se face la nivel

emoţional.

Studiile arată că… dacă copiii se simt iubiţi se pot dezvolta la potenţialul maxim, sunt mai uşor de disciplinat.

Fiecare copil are un limbaj principal de iubire care se poate schimba în timp.

Fiecare copil trebuie să ştie că este iubit pentru a deveni un adult responsabil.

Fiecare copil are un “rezervor emoţional”; cum îi putem umple acest rezervor?

Importanţa iubirii necondiţionate, să îţi iubeşti copilul “orice ar fi”.

Cunoaşteţi şi vorbiţi limbajul de iubire prin care copilul dvs. îşi exprimă afecţiunea?

Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor

Mângâierile fizice Cuvintele de încurajare

Timpul acordat Darurile

Serviciile

”Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor”, Garz Chapman & Ross Campbell, ed. Curtea Veche, 2010

Mângâierile fizice

este limbajul cel mai simplu este o forţă, unul dintre cele mai puternice limbaje de iubire ale

copiilor îmbrăţişările, sărutările, a citi o poveste cu copilul în braţe… nevoia copiilor de a fi mângâiaţi pentru a li se umple rezervorul

emoţional folosirea acestui limbaj de către adulţii semnificativi din viaţa

copiilor: părinţi, bunici, învăţători/ profesori

studiile arată că mulţi părinţi îşi mângâie copiii atunci când este absolut necesar; copiii care sunt ţinuţi în braţe, îmbrăţişaţi, sărutaţi se dezvoltă mai devreme dpdv. emoţional, decât cei care sunt lăsaţi multă vreme fără un contact fizic

Cuvintele de încurajare

Cuvintele sunt foarte importante în comunicare, mai ales la copii: încurajările verbale, cuvintele de laudă, cele care motivează interior, afectuoase, feedback-urile pozitive, aprecierea comportamentelor dezirabile

Folosirea acestui limbaj ajută copilul să se simtă valorizat, încredere în sine, self esteem, siguranţă în prezent şi viitor

Copiii receptează mesajele emoţionale cu mult înainte să poată înţelege cuvintele: tonul vocii, blândeţea, expresia feţei, emoţiile transmise

“Te iubesc!”, asocierea lui cu momentele petrecute împreună; condiţionarea NU este o atitudine OK

Studiile arată că atunci când părinţii se simt încurajaţi, au o stare de bine fizic, mental, emoţional, spiritual şi îşi încurajează mai bine copiii; cel mai mare obstacol în încurajarea copiilor este mânia, cu cât mânia devine un comportament constant, copiii vor fi în opoziţie la ideea de autoritate

Când copilul face un efort, încurajaţi-l! Folosiţi cuvinte de încurajare de cel puţin trei ori pe zi,

câştigul va fi enorm!

Timpul acordat

este darul pe care îl oferă părintele prin prezenţa sa, a fi împreună cu copilul

• ex. masa în familie, creează un climat afectiv sănătos, conversaţia seara înainte de culcare, a merge în parc cu rolele, a face sport împreună, a merge la un film, teatru, etc.

transmite copilului mesajul “Eşti important, îmi place să fiu cu tine!”

necesită întreaga atenţie din partea părinţilor, contact vizual

presupune a vorbi cu copilul, a-l accepta necondiţionat, a-l încuraja să-şi comunice emoţiile şi sentimentele, a te implica în problemele copilului, valorizare

diferenţa timp de calitate- timp “mort”; atenţie la cantitatea de timp acordat; cel mai important timp este cel de acasă

Darurile

oferirea şi primirea de daruri pot exprima iubirea pe moment sau peste ani de zile; darurile ar trebui să aibă o semnificaţie afectivă

acest limbaj de iubire trebuie folosit alături de celelalte limbaje

darurile, ca formă de exprimare a iubirii trebuie oferit a.î. să emoţioneze, să transmită un mesaj( împachetarea, momentul oferirii şi al despachetării darului)

copiii ar căror limbaj principal de iubire sunt darurile vor şti să le primească: bucurie, încântare, atenţie la ambalaj şi detalii, vor găsi un loc potrivit pentru cadou, vor povesti colegilor despre darul primit, etc.

darurile oferite copiilor trebuie să aibă un scop pozitiv: utilitate, jucării care transmit mesaje potrivite pentru educaţia şi dezvoltarea copiilor

atenţie la oferirea de cadouri, uneori exces, ca substitut pentru celelalte limbaje ale iubirii (sentimentul de vinovăţie pe care îl trăiesc câteodată părinţii datorită timpului insuficient acordat copiilor, a fi prezenţi în viaţa lor)

• simbolistica unui dar; ex., pietricele neobişnuite, flori de câmp, scoici,…pot deveni daruri de preţ dacă sunt frumos împachetate sau oferite cu imaginaţie

Serviciile

reprezintă ajutorul pe care părinţii îl pot oferi copiilor: repararea unui joc, pregătirea mesei, ajutorul la lecţii, a merge la medic, etc.

copiii al căror limbaj de iubire sunt serviciile au nevoie de ajutorul dvs., nu neglijaţi dorinţa lor de a fi ajutaţi; “am nevoie de ajutorul tău!”

atenţie la cerinţele copiilor de a li se face multe servicii; astfel, ei vor rămâne egocentrici şi mereu copilăroşi

dacă copiii înţeleg rolul serviciilor, vor şti să îşi asume responsabilităţi, vor fi independenţi

ne servim copiii, dar, atunci când ei sunt pregătiţi, îi învăţăm cum să se servească singuri, dar şi pe cei din jur

ex.: dacă la 4 ani, îi facem patul copilului nostru, la 8 ani, şi-l poate face singur/ singură, baia,…

reflecţie: serviciile zilnice pe care dvs. le faceţi copiilor, cum le percep, înţeleg, simt ei, ca pe nişte forme de iubire?

Este important să:

Descoperim principalul limbaj de iubire al copiilor

Înţelegem că aceştia au nevoie de toate cele cinci limbaje

Comunicăm iubirea într-un limbaj pe care copiii să-l înţeleagă

Conştientizăm că orice limbaj se învaţă

Înţelegem că fraţii/ surorile “vorbesc” limbaje diferite pentru că au personalităţi diferite

Dacă descoperim principalul limbaj de iubire…

Copiii îşi vor forma o părere sănătoasă despre sine, o imagine de sine pozitivă

Vor fi capabili să facă mai uşor faţă sarcinilor şcolare şi vor fi mai receptivi la ceea ce dorim să îi învăţăm

Se vor simţi în siguranţă şi securitate fizică, afectivă şi emoţională şi îşi vor dezvolta inteligenţa emoţională

Îi vom ajuta să îşi exerseze capacitatea de adaptare în societate

Vom fi capabili să conştientizăm importanţa celor “4 A” în relaţia cu copiii:

Atenţie Acceptare Aprobare Afecţiune

Vă mulţumim!

Pentru detalii nu ezitaţi să ne contactaţi:

Profesor Consilier Şcolar:

Anda Rodideal – tel: 0723 197 559, email:

a_rodideal@yahoo.com