Aceast` poveste a fost tip`rit` la imprimant` de pe CD-ul “Spune-mi o poveste !!!”, volumul 1.

Povestea este [nregistrat` [n format teatru radiofonic pe respectivul CD. Pentru mai multe informa\ii viziteaz` site-ul

www.isamultimedia.ro. Sau trimite un e-mail la adresa cursuri@isamultimedia.ro.

Con\inutul CD-ului este protejat prin legea drepturilor de autor.

Textele ]i imaginile nu pot fi utilizate [n scopuri comerciale dec@t cu acordul scris din partea ISA Multimedia srl.

MUC CEL MIC

- poveste de Wilhelm Hauff -

Cartea mea de colorat:

______________________________________

La 16 ani Muc ar`ta tot ca un copil de 6 ani ]i de aceea toat` lumea [i spunea „Muc cel mic”.

Muc cel mic – p.2

- {mp`rat f`r` de cuv@nt ce e]ti. Ai r`spl`tit credin\a prin nedreptate. Drept pedeaps` vei purta aceste urechi pentru restul vie\ii tale.

Spun@nd aceste cuvinte se r`suci de trei ori pe c@lc@ie ]i []i dori s` fie acas`. Astfel, ajunse din nou acolo de unde plecase. Toiegelul fermecat [l ajut` s`-]i poat` duce un trai [ndestulat, [ns` siguratic, deoarece Muc cel mic este sup`rat pe oameni. Mereu o [ntrebare [i revine [n minte: oare to\i oamenii sunt nevrednici, sau se g`sesc printre ei ]i unii a c`ror inim` nu cunoa]te nedreptatea.

Tu ce p`rere ai?

Muc cel mic – p.47

Spun@nd aceste cuvinte se r`suci de trei ori pe c@lc@ie ]i []i

dori s` fie acas`. Astfel, ajunse din nou acolo de unde plecase.

Muc cel mic – p.46

Odat`, demult de tot, a tr`it [n Nicheea, un om de vaz` pe nume Mucrah. Numai c` era tare s`rac acest om. Tr`ia aproape singur ]i avea un singur fiu, Muc. Pe Muc [ns` nu-l avea la inim`, deoarece [i era ru]ine de [nf`\i]area sa. Muc era un copil vesel, [ns` foarte mic de statur` de ziceai c` era unul din piticii din poveste. }i astfel Muc fu l`sat s` creasc` la voia [nt@mpl`rii, lipsit de dragostea ]i [ndrumarea p`rinteasc`, cu mintea neluminat` de [nv`\`tur`.

La 16 ani Muc ar`ta tot ca un copil de 6 ani ]i de aceea toat` lumea [i spunea „Muc cel mic”. {]i p`strase firea vesel` de copil, dar tat`l s`u avea pentru el numai vorbe de dojan`.

{ntr-o bun` zi b`tr@nul c`zu la pat ]i dup` scurt timp muri, l`s@ndu-l pe Mus singur pe lume ]i s`rac. }i cum o nenorocire nu vine niciodat` singur`, Muc fu alungat din casa p`rinteasc` chiar de c`tre neamurile sale, a c`ror fire lacom` nu l`sa loc pentru sentimente omene]ti precum mila.

Muc cel mic – p.3

Muc cel mic nu avu [ncotro ]i plec` [n lume s`-]i caute norocul.

Muc cel mic – p.4

De [ndat` fur` chema\i la palat vraci pricepu\i ]i magi [n\elep\i; [ns` urechile ]i botul nu vroiau s` dispar`.

Muc cel mic a]tept` cu r`bdare p@n` ce to\i vracii d`dur` gre], dup` care []i cump`r` straie de c`rturar ]i o barb` fals`. Se [nf`\i]` la palat av@nd un s`cule\ cu smochine la el ]i ceru s` fie primit pentru a-i ajuta pe cei n`p`stui\i. F`r` prea mare [ncredere [l primir` ]i pe el la palat. Muc se pro\`pi l@ng` un prin\ ]i [ncepu s` bolboroseasc` ni]te cuvinte f`r` rost. Dup` care [i d`du o smochin` s` m`n@nce. }i o minune mare avu loc: urechile ]i nasul c`zur` de [ndat`.

To\i curentii vrur` de [ndat` s` fie t`m`dui\i de ciudatul vraci str`in, [ns` [mp`ratul [l lu` de m@n` ]i [l duse [n vistierie, dup` care [i spuse:

- Aici se afl` tot aurul meu. Ia c@t vrei, dar scap`-m` de urechile astea.

Muc cel mic se ar`t` impresionat de comorile din vistierie. {nceti]or se [ndrept` spre col\ul unde []i z`rise condurii ]i toiegelul, iar c@nd ajunse l@ng` ei [nc`l\` repede condurii, apuc` toiagul ]i [i spuse [mp`ratului:

Muc cel mic – p.45

Muc cel mic se ar`t` impresionat de comorile din vistierie.

Muc cel mic – p.44

Muc cel mic nu avu [ncotro ]i plec` [n lume s`-]i caute norocul. Numai c` avu ]i el o singur` rug`minte [nainte de a pleca: s` i se permit` s` ia straiele tat`lui s`u. Ruga [i fu [ndeplinit` pe dat`, rudele fiind ner`bd`toare de a vinde casa.

{ns` straiele p`rintelui s`u nu i se potriveau deloc, c`ci acesta fusese un b`rbat voinic ]i [nalt. Muc nu st`tu mult pe g@nduri ]i t`ie poalele straielor pentru a se potrivi la statura sa. Neglijase [ns` s` le ]i str@mteze ]i de aceea apari\ia sa pe uli\` st@rnea [ntotdeauna uluire: [nchipui\i-v` un omule\ mic ]i sprinten cu un turban uria] acoperindu-i capul mititel, cu ]alvarii largi dar scur\i, ilicul brodat care parc` dorea s`-]i ia zborul de pe spinarea lui ]i un hanger imens [nfipt [n br@ul lat, care aproape c`-i ajungea p@n` la genunchi.

F`r` a sta mult pe g@nduri, Muc cel mic porni voios [n lume, av@nd credin\a c` norocul [l a]tepta negre]it. Dou` zile ]i dou` nop\i r`t`ci el departe de cas`, dar norocul se l`sa a]teptat. Hran` [i erau roadele p`durii, iar culcu] p`m@ntul tare.

Muc cel mic – p.5

Uli\ele pietruite, pie\ele pline ]i minaretele sclipind [n soare, toate erau foarte frumoase, [ns` pentru un b`iat s`rac

]i f`r` nici un ban nu se g`sea nici un loc primitor.

Muc cel mic – p.6

}i o idee n`stru]nic` [i trecu prin minte: ]tia cum s`-l pedepseasc` pe [mp`ratul cel r`u.

Culese smochine din ambii copaci ]i trudi din greu pentru a [mpleti dou` co]uri de nuiele. Dup` care se gr`bi s` ajung` [napoi [n regatul pe care tocmai [l p`r`sise. V@ndu c@teva din smochinele bune ]i astfel []i putu cump`ra haine noi, ca s` nu fie recunoscut. Dup` care porni spre palat unde v@ndu buc`tarului din smochinele cu bucluc.

V`z@nd frumuse\e de smochine proaspete pe mas`, [mp`ratul se [nfrupt` din ele cu pl`cere. {mp`r\i cu m@na sa c@te o smochin` fiec`rui mesean, p`str@nd restul pentru sine.

Deodat` fiica [mp`ratului strig` uluit`:

- Vai tat`, ce ciudat ar`\i!

To\i privir` cu mirare c`tre [mp`rat: dou` urechi imense de m`gar [i [mpodobeau capul ]i un bot resping`tor crescuse [n locul nasului. Se uitar` apoi curtenii unii la al\ii ]i v`zur` cu oroare cum to\i cei de fa\` aveau capetele g`tite cu aceste ciudate podoabe. Doar c` [mp`ratul le avea mai mari, deoarece el m@ncase cele mai multe smochine.

Muc cel mic – p.43

}i o idee n`stru]nic` [i trecu prin minte: ]tia cum s`-l pedepseasc` pe [mp`ratul cel r`u.

Muc cel mic – p.42

{n cea de-a treia zi, Muc z`ri zidurile unei cet`\i ]i cu ochii sclipind de bucurie se g@ndi: „Aici e norocul meu!”

Uit` de foame ]i de frig ]i []i adun` ultimile puteri pentru a se [ndrepta c`tre por\ile cet`\ii. Uli\ele pietruite, pie\ele pline ]i minaretele sclipind [n soare, toate erau foarte frumoase, [ns` pentru un b`iat s`rac ]i f`r` nici un ban nu se g`sea nici un loc primitor. Tot colind@nd a]a aiurea, Muc ajunse [n cele din urm` [n fa\a unei case mari ]i tocmai c@nd privea cu jind la u]a [ntredeschis` [mbietor, se deschise o fereastr` ]i se ivi o b`tr@n` care rosti cu voce c@ntat`:

- Hai fugu\a, iubi\ii mei! Veni\i la mas`, dragii mamii!

}i pe u]a mare de la intrare d`dur` n`val` o sumedenie de c@ini ]i pisici.

Curios din fire, dar ]i obosit peste m`sur`, Muc c`zu prad` ispitei ]i p`]i pe urma pisicu\elor care intraser` at@t de sigure pe ele [n cas`.

Muc cel mic – p.7

B`tr@nei i se f`cu mil` de bietul b`iat ]i [i d`du s`

m`n@nce pe s`turate.

Muc cel mic – p.8

Dar tare se mai sperie c@nd v`zu [n apa limpede cum [i crescuser` pe cap dou` urechi de m`gar. }i un bot mare [i [mpodobea fa\a, acolo unde ar fi trebuit s` fie nasul.

- Urechi ]i bot de m`gar, []i spuse Muc cu obid`. A]a-mi trebuie! M`car aici nu m` poate vedea nimeni.

Se mai plimb` el p[rin p`dur` sup`rat, dup` care i se f`cu din nou foame. Ochi un alt copac, [n care tot smochine cre]teau. Se pare c` pe acolo nu era nimic altceva de m@ncat, a]a c` Muc se [ntinse dup` unele mai coapte ]i le [nfulec` degrab`.

- Ce mai conteaz` dac`-mi cre]te ]i coad` de m`gar, g@ndi el [nciudat.

Dup` care [i veni ideea c` ]i-ar putea ascunde urechile sub turbanul uria]. Dar c@nd se pip`i pe cap, []i d`du seama c` urechile de m`gar pieriser`. Porni degrab` c`tre p@r@u pentru a se vedea [n oglinda apei: [ntr-adev`r, urechile disp`ruser`. Disp`ruse ]i botul de m`gar. Muc imediat pricepuse se i se [nt@mplase: smochinele culese din primul pom f`cur` s`-i creasc` urechi ]i bot de m`gar; iar smochinele din al doilea copac [l lecuiser`.

Muc cel mic – p.41

Muc imediat pricepuse se i se [nt@mplase: smochinele culese din primul pom f`cur` s`-i creasc` urechi ]i bot de m`gar; iar smochinele din al doilea copac [l lecuiser`.

Muc cel mic – p.40

Pe scar`, Muc se [nt@lni cu b`tr@na care se r`sti la el:

- Cine e]ti str`ine? }i ce cau\i la mine?

- Am auzit chemarea ta la mas`, r`spunse Muc sp`]it. }i mi-e tare foame de aceea am [ndr`znit s` intru ]i eu.

B`tr@na [l privi c@teva b`t`i de inim`, dup` care d`du din cap:

- Ce om ciudat e]ti! Nu e]ti de pe-aici, nu? Toat` lumea ]tie c` eu g`tesc numai pentru c`\elu]i ]i pisicu\e. Foarte rar am ]i oaspe\i din cei cu dou` picioare ]i dou` m@ini.

Atunci Muc cel mic [i povesti b`tr@nei toate cele p`\ite de la moartea p`rintelui s`u ]i o rug` s`-l primeasc` ]i pe el la mas` [mpreun` cu pisicu\ele ]i c`\elu]ii, deoarece era fl`m@nd. B`tr@nei i se f`cu mil` de bietul b`iat ]i [i d`du s` m`n@nce pe s`turate. Dup` care [i spuse:

- Muc, r`m@i [n slujba mea! Munca nu-i grea ]i o s` am grij` de tine.

Muc se [nvoi bucuros ]i astfel r`mase slug` la b`tr@na Ahavti.

Muc cel mic – p.9

St`p@na avea doi cotoi ]i patru pisicu\e, de care Muc trebuia s` aib` grij`.

Muc cel mic – p.10

C@nd []i veni [n fire, [mp`ratul se f`cu foc ]i par` pe Muc cel mic deoarece [l l`sase s` alerge f`r` s`-i spun` cum s` se opreasc`.

- |i-am dat cuv@ntul c` vei fi eliberat dac` []i dovedeai nevinov`\ia. Nu o s`-mi iau cuv@ntul [napoi ]i e]ti liber. {ns` dac` nu vrei s` fii sp@nzurat, vei p`rasi regatul p@n` m@ine [n zori.

Porunci apoi ca toiagul ]i condurii s` fie [ncuia\i [n vistierie ]i [l goni pe Muc din palat.

Bietul prichindel porni la drum, am`r@t c`-]i pierduse cele dou` comori de pre\. }i mai r`u era c` []i pierduse ceea ce credea el a fi locul lui pe lume. Regatul nu era [ntins, a]a c` numai dup` opt ceasuri, Muc trecu hotarul ]i nimeri [ntr-o p`dure deas`. Se hot`r[ s`-]i petreac` zilele aici, departe de oamenii haini. G`si [n p`dure un p@r@u cu ap` limpede ]i bun` ]i un copac plin cu smochine zemoase pentru a-]i ast@mp`ra foamea. Culese c@teva smochine pe care le m@nc` cu poft`, dup` care se aplec` pentru a sorbi din p@r@u.

Muc cel mic – p.39

Porunci apoi ca toiagul ]i condurii s` fie [ncuia\i [n vistierie ]i [l goni pe Muc din palat.

Muc cel mic – p.38

Munca era u]oar`, dar ciudat`. St`p@na avea doi cotoi ]i patru pisicu\e, de care Muc trebuia s` aib` grij`. {n fiecare diminea\` trebuia s` le prepare hrana, s` le pieptene ]i s` le dea cu pomezi scumpe. Iar noaptea le f`cea culcu] de m`tase ]i le [nvelea cu ]aluri de catifea. St`p@na avea ]i c`\ei, dar pe ace]tia nu-i alinta ca pe pisici, pe care le iubea de ziceai c`-s proprii copii.

La [nceput Muc cel mic fu foarte mul\umit de noua lui via\`. De]i era singurel toat` ziua, numai el ]i pisicile, slujba era u]oar`, iar st`p@na p`rea mul\umit` de el. {ns` cu timpul, pisicile deveneau din ce [n ce mai neast@mp`rate. De [ndat` ce st`p@na lor pleca, alergau prin toat` casa f`c@nd mari stric`ciuni. De cum auzeau pa]ii st`p@nei lor, imediat se cumin\eau ]i se alungea pe perni\ele lor, de ziceai c`-s p`pu]ele de catifea. Iar st`p@na se f`cea foc ]i par` pe Muc, d@nd vina pe el pentru toat` harababura din cas`. Degeaba [ncerca Muc s` se dezvinov`\easc`. St`p@na nu putea g`si cusur la pisicu\ele sale alintate.

Muc cel mic – p.11

Privirea [i fu atras` de un vas de cle]tar, aruncat [ntr-un col\, care sc@nteia at@t de ademenitor.

Muc cel mic – p.12

C@t despre Muc care a]tepta iertarea [mp`r`teasc`, acesta [i spuse:

- E drept c` nu ai furat din vistierie. {ns` ai g`sit aurul [n gr`dina palatului meu, deci de drept aurul [mi apar\ine. }i nu cred c` toiagul este singura ta tain`. A]a c` vrea s`-mi m`rturise]ti imediat care este secretul iu\elii tale nemaipomenite. C` de nu, vei r`m@ne [ntemni\at p@n` la sf@r]itul zilelor tale.

Muc cel mic se s`turase de temni\` dup` numai o noapte petrecut` acolo, a]a c` se hot`r[ s` spun` adev`rul. }i astfel [mp`ratul afl` despre condurii fermeca\i. {i spuse totul, [n afar` de faptul c` trebuie s` te r`suce]ti de trei ori pe c`lc@ie pentru a ajunge acolo unde dore]ti.

{mp`ratul se minun` c@nd auzi povestea condurilor ]i vru de [ndat` s`-i [ncerce. {i lu` ner`bd`tor de la Muc, [i [nc`l\` ]i se porni s` alerge prin gr`din`. Numai c` atunci c@nd [ncerc` s` se opreasc`, nu putu. Ne]tiind taina condurilor, [mp`ratul fu silit s` alerge [n gr`din` p@n` ce sim\ea c`-]i d` duhul. Iar Muc cel mic, bucuros c` se poate r`zbuna, [l l`s` s` fug` p@n` ce-l v`zu c`z@nd f`r` sim\ire.

Muc cel mic – p.37

}i astfel [mp`ratul afl` despre condurii fermeca\i.

Muc cel mic – p.36

Muc cel mic era tare m@hnit. Ar fi vrut s` p`r`seasc` casa st`p@nei Ahavti, [ns` nu f`r` simbria promis`. St`p@na [l tot ducea cu vorba ]i p@n` atunci Muc nu v`zuse nici un b`nu\. De aceea, b`iatul lu` hot`r@rea s`-]i dob@ndeasca cumva banii promi]i.

{n casa st`p@nei Ahavti era o camer` [ntotdeauna [ncuiat`, [n care Muc nu intrase niciodat`. {n rest putea s` intre oriunde f`r` opreli]te. De aceea, Muc se [ntreba dac` nu cumva de acolo []i poate face el rost de bani de drum.

{ntr-o diminea\`, c@nd st`p@na era plecat`, un c`\elu] pe care Muc [l [ndr`gise tare mult, [l apuc` de ]alvari nu-i mai d`du drumul p@n` ce Muc nu-l urm`. }i astfel Muc fu t@r@t mai [n glum` mai [n serios p@n` [n fa\a camerei care p@n` atunci fusese [ncuiat` cu str`]nicie. Mare [i fu mirarea c@nd v`zu c` u]a era [ntredeschis`. C`\elu]ul intr` ]i Muc cel mic [l urm`.

{ns` [n [nc`pere, [n loc de bani, Muc d`du peste tot felul de straie vechi, aruncate de-a valma. Privirea [i fu atras` de un vas de cle]tar, aruncat [ntr-un col\, care sc@nteia at@t de ademenitor.

Muc cel mic – p.13

{nainte de a pleca d`du roat` prin camer` pentru a

vedea dac` i-ar fi ceva de folos ]i ochi ni]te conduri mari, mari de tot.

Muc cel mic – p.14

„Du]manul se afl` la por\ile cet`\ii. De aceea ascund aici o parte din tezaur. Blestem crunt s`-l ajung` pe cel care va g`si aurul ]i nu-l va [napoia fiului meu.

Semnat: {mp`ratul Sadi”

{ntre timp Muc cel mic era fr`m@ntat de g@nduri negre. }tia c` pentru tr`dare pedeapsa era moartea. A]a c` decise s` dezv`luie taina toiegelului fermecat pentru a-]i dovedi nevinov`\ia. }i a doua zi, c@nd fuse dus pe e]afod pentru a fi executat, se adres` [mp`ratului:

- Sunt nevinovat ]i o pot dovedi. Am un toiag fermecat care ]tie unde se ascund comori. Astfel am g`sit comoara din gr`din`.

{l rug` pe [mp`rat s` ascund` ni]te galbeni de aur, dup` care ceru s` i de aduc` toiagul. Eliberat din lan\uri, []i lu` toiagul ]i g`si imediat galbenii ascun]i.

{mp`ratul [n\elese atunci c` vistiernicul min\ise ]i dup` obiceiul \`rii, [i trimise un ]treang de m`tase pentru a-]i curma singur zilele.

Muc cel mic – p.35

- Sunt nevinovat ]i o pot dovedi.

Muc cel mic – p.34

{l ridic` pentru a-l admira mai [ndeaproape, [ns` nu observ` capacul a]ezat deasupra, care c`zu pe podea ]i se f`cu \`d`ri. Speriat de boac`n`, Muc [nlemni.

- Asta e! g@ndi el [n sinea lui. Trebuie s` plec de-aici.

{nainte de a pleca d`du roat` prin camer` pentru a vedea dac` i-ar fi ceva de folos ]i ochi ni]te conduri mari, mari de tot. Nu erau ei foarte frumo]i ]i nici nu aveau valoarea simbriei pe care st`p@na i-o datora, [ns` imineii lui Muc erau ferfeni\` ]i nu putea pleca la drum cu ei. A]a c` f`r` s` mai stea mult pe g@nduri, Muc []i arunc` imineii ]i [nc`l\` condurii. Mai v`zu aruncat [ntr-un col\ un toiag vechi cu o m`ciulie ca un cap de leu. {l [nh`\` ]i pe acesta ]i o zbughi afar` din cas`, neuit@ndu-se [napoi. Fugi Muc cel mic din ce [n ce mai repede, departe de cas`, departe de cetate, c@t mai departe de st`p@na lui ]i de abia c@nd a vrut s` se opreasc` din alergat, ]i-a dat seama c` nu poate. Condurii fugeau f`r` vrerea lui ]i Muc privea [ngrozit cum trec dealurile pe l@ng` el. Dezn`d`jduit [ncepu s` strige de parc` ar fi strunit ni]te cai:

Muc cel mic – p.15

}i [n vis i se ar`t` prietenul s`u, c`\elu]ul care [l [ndemnase s` intre [n camera misterioas`.

Muc cel mic – p.16

- De unde ai luat tu at@ta aur? el r`sti el la Muc. }i de vroiai s` ascunzi comoara [n gr`din`?

}tiindu-se nevinovat, Muc [i r`spunse senin:

- Nu vroiam s` ascund nimic. Cuf`rul l-am g`sit [ngropat [n gr`din`, plin cu galben de aur. Vroiam doar s` dezgrop aurul pentru a-l d`rui oamenilor care au nevoie de el.

- Minte! strig` vistiernicul. Din vistierie lipse]te aur. De mult mi-am dat seama de asta, dar acum ]tim cine este ho\ul: Muc cel mic.

F`ra a mai cerceta, [mp`ratul porunci ca Muc s` fie ferecat [n lan\uri ]i zv@rlit [n temni\`, pentru a-]i a]tepta pedeapsa. Iar vistiernicul se bucur` [n sinea lui c` sc`pa basma curat`; puse o parte din aur la loc [n vistierie ]i lu` pentru sine cealalt` parte. Nu v`zu [ns` r`va]ul de pe fundul cuf`rului [n care era scris:

Muc cel mic – p.33

F`ra a mai cerceta, [mp`ratul porunci ca Muc s` fie ferecat [n lan\uri ]i zv@rlit [n temni\`, pentru a-]i a]tepta pedeapsa.

Muc cel mic – p.32

- Ho! Brrr! Ho!

}i condurii se oprir` at@t de brusc [nc@t Muc cel mic c`zu [n nas.

Ce s-a mai bucurat Muc cel mic de condurii s`i fermeca\i! A]adar tot se alesese cu ceva de pe urma slujbei sale. Obosit, dar mul\umit, Muc adormi aproape imediat ce se ghemui la umbra unui copac. }i [n vis i se ar`t` prietenul s`u, c`\elu]ul care [l [ndemnase s` intre [n camera misterioas`.

- Dragul meu Muc, afl` c` ai t`i conduri sunt fermeca\i. De te r`suce]ti de trei ori pe c`lc@i, vei putea s` zbori unde vrei tu. Iar toiagul este de asemenea fermecat. Dac` te afli deasupra unei comori, toiagul [\i d` de veste: de bate de trei ori [n p`m@nt, s` ]tii c` ai g`sit aur; de bate de dou` ori, ai g`sit argint. Bucur`-te de norocul t`u ]i s` nu m` ui\i!

C@nd Muc cel mic se trezi []i aduse aminte de visul s`u ]i de [ndat` se gr`bi s` vad` c@t este de adev`rat. Se r`suci de trei ori pe c`lc@ie, dorindu-]i s` se afle [ntr-un mare ora].

Muc cel mic – p.17

Auzind c` prichindelul caraghios din fa\a lui vrea s` devin` ]tafet`, pe str`jer [l apuc` r@sul.

Muc cel mic – p.18

- Ce-i cu tine prietene, de te v`d trist? [l [ntreb` [mp`ratul.

- Cum s` nu fiu trist c@nd v`d c` mai marele ]tafetelor este cople]it de m`rinimia st`p@nului meu, [n timp ce noi ceilal\i slujitori de [ncredere nu ne mai bucur`m de milostivirea [mp`r`teasc`.

- Ce vorbe-s astea? se mir` [mp`ratul. }i astfel afl` despre cum Muc cel mic [mparte galbeni [n st@nga ]i [n dreapta. Vistiernicul [i strecur` [mp`ratului b`nuiala c` Muc ar fi furat din vistieria \`rii ]i [mp`ratul porunci ca mai marele ]tafetelor s` fie urm`rit [n tain`.

Se [nt@mpl` ca [n noaptea urm`toare Muc s` coboare [n gr`din` noaptea, pentru a mai lua din galbenii ascun]i sub p`m@nt. Numai c` de data aceasta nu era singur [n gr`din` ]i fu [nh`\at imediat de str`jeri ]i dus [n fa\a [mp`ratului, [mpreun` cu cuf`rul greu de aur care fusese descoperit [n p`m@nt.

{mp`ratul se m@nie c@nd auzi de la vistiernic cum Muc cel mic vroia s` [ngroape aurul [n gr`din`.

Muc cel mic – p.31

Vistiernicul [i strecur` [mp`ratului b`nuiala c` Muc ar fi furat din vistieria \`rii ]i [mp`ratul porunci ca mai marele

]tafetelor s` fie urm`rit [n tain`.

Muc cel mic – p.30

Prima [ncercare d`du gre], deoarece condurii erau at@t de mari, iar Muc at@t de mic. Dar dup` c@teva r`suciri nereu]ite, [n sf@r]it izbuti ]i se v`zu purtat ca v@ntul prin v`zduh de condurii n`zdr`vani. Aproape imediat se trezi [n pia\a principal` dintr-un ora] necunoscut. Mul\umit de reu]ita lui, Muc porni s` colinde [ncolo ]i [ncoace, dar p@n` la urm` obosi de-at@ta mers.

- Am condurii fermeca\i, dar ei nu-mi pot ast@mp`ra foamea, g@ndi Muc cel mic. }i la ce e bun toiagul dac` nu ]tiu unde au fost ascunse comorile. Ce m` fac?

Chibzui Muc ce chibzui, p@n` ce-i veni o idee nemaipomenit`: nu era el oare cel mai iute de picior? Socotind c` [mp`ratul ar r`spl`ti cu v@rf ]i [ndesat o ]tafet` dibace, de [ndat` porni voios c`tre palat.

Acolo, un str`jer [l lu` la [ntreb`ri:

- Ce-i cu tine aici?

Auzind c` prichindelul caraghios din fa\a lui vrea s` devin` ]tafet`, pe str`jer [l apuc` r@sul.

Muc cel mic – p.19

}i dup` ce [l duse pe Muc la buc`t`rie unde [i d`dur` s` m`n@nce ]i s` bea, mai marele servitorilor se [nf`\i]` [naintea [mp`ratului pentru a-i povesti despre omule\ul

ciudat care vrea s` devin` ]tafet`.

Muc cel mic – p.20

}i iat` c` [ntr-o sear`, [n timp de ce plimba prin gr`dina palatului, toiegelul [i s`lt` din m@ini ]i porni s` bat` de trei ori [n p`m@nt. Bucuros c` d`duse peste aur, Muc cel mic se porni s` sape la locul indicat de toiegel. Munca era grea ]i anevoioas` pentru bra\ele sale scurte, [ns` voin\a [i era de neclintit ]i [ntr-un sf@r]it d`du peste cuf`rul plin de aur, [ngropat [n p`m@nt. Cu ajutorul condurilor s`i fermeca\i, reu]i s` care o parte din galbenii de aur [n c`m`ru\a lui [nainte de ivirea zorilor. }i [ncep@nd cu acea zi, [ncepu s` d`ruiasc` aur [n st@nga ]i [n dreapta, crez@nd c` astfel []i va c@]tiga prieteni.

Dar d`rnicia sa f`r` seam`n [i [nver]un` ]i mai mult pe curteni.

- Fur` din visteria [mp`ratului, []i d`du unul cu p`rerea.

Auzind asta, vistiernicul se f`cu verde la fa\`. }tiind c` nu de pu\ine ori d`duse iama prin visterie, nu putea vedea cu ochi buni un ho\ mai abil dec@t el. }i hot`r[ s` scape de un astfel de adversar. A]a c` [ntr-o bun` zi se duse la [mp`rat, lu@nd o min` trist`.

Muc cel mic – p.29

}i iat` c` [ntr-o sear`, [n timp de ce plimba prin gr`dina palatului, toiegelul [i s`lt` din m@ini ]i porni s` bat` de trei

ori [n p`m@nt.

Muc cel mic – p.28

- Fugi de-aici, neghiobule! Cu picioarele tale de-o ]chioap` vrei s-ajungi ]tafeta [mp`ratului! Piei din fa\a mea!

Muc cel mic [ns` nu se l`s`. }i at@t [l s@c@i pe str`jer [nc@t acesta [l chem` pe mai marele servitorilor de la palat. Nu de alta, dar Muc era at@t de caraghios, [nc@t str`jerul chibzui c` se vor distra pe seama lui.

- Bine, bine, spuse mai marele servitorilor. Uite cum o s` facem: te pun la [ncercare. Dac` tu reu]e]ti s` [ntreci ]tafeta [mp`ratului, atunci vei deveni tu ]tafet`.

}i dup` ce [l duse pe Muc la buc`t`rie unde [i d`dur` s` m`n@nce ]i s` bea, mai marele servitorilor se [nf`\i]` [naintea [mp`ratului pentru a-i povesti despre omule\ul ciudat care vrea s` devin` ]tafet`.

- Este nebun, dar m-am g@ndit c` ne putem distra un pic pe socoteala lui, spuse mai marele servitorilor.

Muc cel mic – p.21

}i astfel lumea afl` despre un pitic caraghios care se credea ]tafet` ]i venir` cu to\ii, cu mic cu mare, pentru a vedea

[ntrecerea ]i a face haz pe seama piticului.

Muc cel mic – p.22

- Muc, de azi [nainte e]ti ]tafeta mea de frunte. Vei primi simbrie de 100 de galbeni pe an ]i vei sta la masa mea.

Muc cel mic se bucur` tare mult c` [n sf@r]it []i g`sise ]i el un rost pe lumea asta. {]i lu` slujba [n serios ]i []i [ndeplinea datoria cu repeziciune, c@]tig@nd bun`voin\a ]i [ncrederea [mp`ratului.

Dar ceilal\i slujitori ai cur\ii nu-l priveau cu ochi buni. Puser` la cale tot felul de uneltiri [mpotriva lui, [ns` nici una nu d`du roade deoarece Muc era [ndr`git de [mp`rat.

Muc ]tia de ura pe care ceilal\i curteni i-o purtau, [ns` nu-l l`sa inima s` le r`spund` tot cu ur`. De aceea c`ut` un mijloc prin care s` se fac` pl`cut. }i se g@ndi c` dac` ar avea bani, atunci toat` lumea l-ar place. {]i lu` toiegelul fermecat, sper@nd s` poat` g`si o comoar` ]i astfel s` devin` bogat. Auzise de multe spun@ndu-se c` tat`l [mp`ratului, [nainte de a se r`zboi cu du]manii, []i ascunse comorile, dar muri [nainte de a putea dest`inui cuiva ascunz`toarea lor.

Muc cel mic – p.27

- Muc, de azi [nainte e]ti ]tafeta mea de frunte.

Muc cel mic – p.26

}i [mp`ratul se bucur`, fiind un om h@tru care ]tia s` aprecieze distrac\iile. Astfel d`du de veste prin\ilor ]i prin\eselor de la curte, care la r@ndul lor d`dur` de veste prietenilor. }i astfel lumea afl` despre un pitic caraghios care se credea ]tafet` ]i venir` cu to\ii, cu mic cu mare, pentru a vedea [ntrecerea ]i a face haz pe seama piticului.

Muc nu se pierdu cu firea c@nd v`zu at@ta gloat` ]i f`cu o plec`ciune respectuoas` [mp`ratului. Fiica acestuia d`du semnalul de pornire ]i ]tafeta [mp`ratului o zbughi din loc.

La [nceput Muc fu [ntrecut cu mult de potrivnicul s`u, [ns` pe la jum`tatea drumului se opri pe loc, se r`suci de trei ori pe c`lc@ie ]i c@t ai clipi din ochi se trezi imediat la linia de sosire. Privitorii r`mser` to\i ului\i; ]tafeta [mp`ratului nici m`car nu se vedea [n zare, iar Muc se afla deja d[naintea tronului:

- Luminate [mp`rate, spuse Muc cel mic. Mi-am dovedit m`iestria [n fa\a dumitale. {ng`duie dar` s` devin ]tafet` la curtea [n`l\imii tale!

Muc cel mic – p.23

Muc cel mic se bucur` tare mult c` [n sf@r]it []i g`sise ]i el un rost pe lumea asta.

Muc cel mic – p.24

}i se g@ndi c` dac` ar avea bani, atunci toat` lumea l-ar place.

Muc cel mic – p.25