DespreCopii_Psihologia Copilului Mic

7/30/2019 DespreCopii_Psihologia Copilului Mic

1/74

CUPRINS:

Crizele de isterie ale copilului..pag. 2

Cum abordam manifestarile de tip negativist ..pag. 5

Disciplina copilului, un subiect controversat... ..pag. 8

Sa intelegem depresiile copilariei..pag. 10

Ce trebuie sa stie mamele despre baieti? ..pag. 12

Frica - o stare normala a copilariei..pag. 15

Agresivitatea copilului ..pag. 17

De ce nu face copilul meu cum ii spun?.............pag 19

A negocia cu copiii..pag. 22

10 metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti schimba abordarea

asupra disciplinei copilului..pag. 25

Despre copilul timid..pag. 29

Timiditatea: cum sa ii ajutam? ..pag. 32

Cand copilul nu are ncredere n el... ..pag. 35

Auto-indentificarea: Cine sunt eu? ..pag. 38

5 calitati pe care sa i le cultivi copilului tau..pag. 40

Cum putem contribui la dezvoltarea inteligentei copilului..pag. 42

1
http://www.desprecopii.com/info-ID-1075.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-630.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-265.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-494.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-260.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-261.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1197.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-585.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-831.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-281.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-657.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-648.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-567.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-246.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-630.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-265.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-494.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-260.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-261.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1197.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-585.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-831.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-281.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-657.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-648.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-567.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-246.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1075.htm


2/74

Modurile de inteligenta ale copiilor si modul lor specific de

invatare..pag. 44

Cum putem imbunatati puterea creierului la copilul nostru? ..pag. 50

Copilul doarme in patutul lui... ..pag. 51

2
http://www.desprecopii.com/info-ID-475.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-475.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-443.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-510.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-475.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-475.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-443.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-510.htm


3/74

Crizele de isterie ale copilului

O criza de isterie a copilului este echivalentul emotional al unei

furtuni de vara brusca si uneori violent.

Cum poate incepe o criza de isterie?

Poate ca intr-un anumit moment va bucurati impreuna cu copilul de

masa la restaurant, iar in clipa urmatoare protesteaza, scanceste si tipa cat il

tin plamanii din cauza ca i s-a indoit paiul din paharul cu suc. Apar scene de

groaza, zbieraturi, lacrimi mari de crocodil si multa energie depusa. Pare de ne-

oprit.

Mai ales copiii intre 1 si 3 ani sunt predispusi unor astfel de episoade.

Crizele de isterie sunt reactii de frustrare

Desi v-ar putea ingrijora posibilitatea de a creste un mic tiran, linistiti-va

la aceasta varsta, este putin probabil sa faca o criza de isterie numai pentru a

fi manipulativ. Mai probabil, are o cadere ca reactie a frustrarii.

Claire B. Kopp, profesor de psihologie comportamentala aplicata la

California's Claremont Graduate University, atribuie o mare parte a problemei

dezvoltarii neuniforme a limbajului.

Bebelusii incep sa inteleaga mult mai multe dintre cuvintele pe care le

aud, insa aptitudinile lor de a le exprima sunt atat de limitate, spune ea. Cand

copilul nu poate exprima ce simte sau ce doreste, ii creste frustrarea.

Ce trebuie sa faceti in timpul unei crize de isterie?

In primul rand, nu va pierdeti calmul. O criza de isterie nu este un lucruprea placut de vazut.

In afara de faptul ca da din picioare, tipa sau se arunca pe jos, copilul

poate avea in repertoriu urmatoarele manifestari: sa arunce obiecte, sa

loveasca si chiar sa-si tina respiratia pana devine albastru.

3
http://www.desprecopii.com/info-ID-1075.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1075.htm


4/74

Cand copilul este in toiul crizei de isterie, este putin probabil sa asculte

argumente rationale, desi va raspunde in mod negativ la tipetele sau

amenintarile dumneavoastra.

Am descoperit ca, pe masura ce tipam mai tare la Andrei sa seopreasca, devenea si mai nestapanit, spune mama unui copil de 2 ani. In

schimb, a descoperit ca ceea ce functioneaza este sa se aseze si sa stea cu el

pana ii trece furia.

Nu il lasati singur in timpul unei crize de isterie

Este o buna idee sa stati cu copilul in timpul crizei sale de isterie.

Oricand de tentant vi s-ar parea sa iesiti repede din camera, el s-ar putea simti

abandonat. Furtuna emotionala prin care trece poate fi inspaimantatoarepentru el, si va aprecia faptul ca va aflati in preajma lui. Unii experti recomanda

sa ridicati copilul si sa-l tineti in brate daca se poate (adica daca nu se zbate

prea tare), spunand ca va considera reconfortanta imbratisarea

dumneavoastra. Insa altii spun ca este mai bine sa ignorati criza pana cand se

calmeaza copilul, in loc de a-i rasplati comportarea negativa. Prin incercari

repetate, veti afla care abordare este cea potrivita pentru copilul

dumneavoastra.

Nu cedati si nu negociati in timpul unei crize de isterie

Amintiti-va ca dumneavoastra sunteti adultul. Indiferent cat de mult

continua criza, nu cedati unor cereri absurde, nici nu negociati cu copilul care

tipa. Mai ales daca sunteti in public, este foarte tentant sa cedati ca si metoda

de a incheia episodul. Incercati sa nu va faceti griji despre ceea ce cred altii

orice parinte a trecut prin asta.

Cedand nu veti face decat sa invatati copilul ca o criza este o metodabuna de a obtine ce doreste si sa pregatiti terenul pentru viitoare probleme de

comportament. In afara de asta, copilul dumneavoastra este deja speriat de

faptul ca si-a pierdut controlul. Ultimul lucru pe care are nevoie este sa-l simta

este ca si dumneavoastra ati pierdut controlul asupra situatiei.

4


5/74

Daca intrece masura?

In cazul in care izbucnirea copilului ajunge in punctul in care loveste

oameni sau animale, arunca obiecte sau tipa nonstop, luati-l si duceti-l intr-un

loc sigur, cum ar fi camera lui. Explicati-i de ce se afla acolo (pentru ca ai lovit-o pe matusa Ana) si spuneti-i ca veti ramane cu el pana cand inceteaza sa se

mai poarte rau. Daca va aflati intr-un loc public un loc in care se produc cel

mai adesea crizele de isterie pregatiti-va sa plecati impreuna cu copilul pana

cand se calmeaza.

Cand fiica mea avea 2 ani, a facut o criza ingrozitoare la un restaurant

pentru ca spaghetele simple pe care le dorise ea aveau patrujel tocat marunt in

ele, isi aminteste o mamica. Desi am inteles ce o supara, nu am fost dispusasa-i permit sa intrerupa masa tuturor. Am iesit cu ea afara pana cand s-a

calmat.

Discutati dupa ce trece totul

Cand furtuna se potoleste, luati copilul aproape si vorbiti despre ceea ce

s-a intamplat. Manifestati intelegere fata de frustrarea lui si ajutati-l sa-si

exprime sentimentele in cuvinte, spunand ceva de genul, - Ai fost foarte furios

pentru ca mancarea nu era asa cum ai fi vrut . Ajutati-l sa inteleaga ca vaobtine rezultate mai bune exprimandu-se in cuvinte. Spuneti cu un zambet, -

Imi pare rau ca nu te-am inteles. Acum, cand nu mai tipi, inteleg ce vrei.

Incercati sa anticipati situatiile care ar putea duce la crize de

isterie

Fiti atenta la situatiile care le pot declansa si faceti-va un plan pentru a

le face fata, in functie de situatie. Daca se produc cand ii este foame, luati

gustari cu dumneavoastra. Daca are probleme de a trece de la o activitate laalta, anuntati-l cu blandete inainte de schimbare. Avertizandu-l ca urmeaza sa

parasiti locul de joaca sau sa va asezati la masa (- Vom manca atunci cand tu si

tati terminati de citit povestea ) ii dati o sansa sa se adapteze in loc de a

reactiona violent.

5


6/74

Copilul se lupta pentru independenta lui, deci oferiti-i optiuni oricand

este posibil. Numanui nu-i place sa i se spuna tot timpul ce trebuie sa faca.

Spunand - Ai vrea cartofi sau morcovi? in loc de a spune - Mananca morcovii! ii

veti da senzatia de control asupra situatiei. Tineti cont de cate ori spuneti - nu .

Daca va dati seama ca ziceti - nu tot timpul, probabil ca puneti un stres inutil

asupra amandurora. Incercati sa va - inmuiati un pic si sa va alegeti mai bine

bataliile. V-ar distruge intr-adevar programul faptul ca mai stati cinci minute la

locul de joaca? Si oare ii pasa cuiva ca micutul are manusi desperecheate?

Urmariti semnele stresului excesiv

Desi crizele zilnice de isterie sunt o parte perfect normala a varstei,

trebuie sa fiti atenta la posibilele probleme. A fost agitatie mare in familie? Atiavut o perioada extrem de aglomerata sau stresanta? Au fost tensiuni intre

parintii copilului? Toate acestea pot provoca crize de isterie.

Cand se cere sfatul medicului?

Daca dupa 30 de luni copilul face inca zilnic astfel de crize, cereti sfatul

medicului.

Daca micutul are mai putin de 30 de luni si are trei-patru crize pe zi fara

a participa la vreo activitate de rutina, cum ar fi imbracatul sau adunarea

jucariilor de jos, iarasi ar trebui sa consultati medicul. Acesta se poate asigura

ca micutul nu are probleme fizice sau psihologice serioase si poate sugera

metode de a infrunta izbucnirile.

De asemenea, cereti sfatul medicului in cazul in care copilul are etape

inspaimantatoare in care isi tine respiratia cand este suparat. Exista anumite

dovezi ca acest comportament ar fi legat de o deficienta de fier in organism.

Cum abordam manifestarile de tip negativist

6


7/74

Perioada 1-3 ani este palpitanta atat pentru copil cat si pentru

parinti. Daca in primul an copilul era relativ linistit daca i se

satisfaceau nevoile de baza, dupa 1 an abilitatile fizice si psihice

recent achizitionate ii deschid drumul catre noi experiente de

explorare a mediului. Copilul priveste cu alti ochi lumea care ii pare

foarte atractiva si interesanta si este extrem de nerabdator s-o

cunoasca.

Indata ce incepe sa mearga (intre 12-15 luni) deplasarea ii permite sa

cerceteze toate colturile casei, sa rastoarne obiecte, sa goleasca sertare, sa

traga de usi, sa arunce cu diverse obiecte, etc. Este o perioada agitata in

special pentru parinti care trebuie sa creasca atentia si supravegherea asupra

copilului.

Dupa 15 luni copilul este instabil atat in casa cat si pe strada. Mersul la

plimbare devine un chin pentru insotitor, pentru ca cei mai multi copii tinutul de

mana devine imposibil, alearga in directii diferite (niciodata in directia de mers)

tipa pe strada, arata cu degetul ca vrea sa se plimbe cu diverse mijloace de

transport (ce daca nu merg in directia in care trebuie..), cand doresc in carut,

indata ce sunt urcati vor sa coboare, etc.

In cazuri extreme, se trantesc pe jos, tipa indelung cand sunt luati in

brate sau cand nu i se ofera ceva ce vor ei. In general raman impasibili la

atentionarile adultului, par sa nu auda nimic din ce i se spune, uneori din

contra, cu cat ii atragi atentia asupra unui comportament nedorit cu atat

persista in a da curs acelui comportament.

Mai e cazul sa ne intrebam ce simt parintii in aceste momente? Inca o

data capacitatea de a fi parinte este pusa greu la incercare. Se gandesc:

Totusi este de acum mai mare, poate sa inteleaga, dar nu vrea. De ce parca

numai al meu face asa? Oare nu e prea rasfatat? Cum ar trebui sa ma comport

cu el, ca mi-e rusine de alti oameni pe strada cand imi face asa. Nu sunt eu un

7


8/74

parinte bun? Ma simt extenuata, sunt cu nervii la pamant. Oare cand se termina

cosmarul asta?

Acestea sunt doar cateva ganduri ale parintilor, dar sunt cu siguranta

multe alte intrebari fara raspuns care ii chinuie.

Intre 18-24 de luni, copilul se calmeaza putin, deplasarea este mai putin

nervoasa, asta deoarece in prim plan se situeaza comunicarea verbala, care

acum pare sa se dezvolte mai evident.

Dar aceasta perioada de gratie nu tine mult, dupa 2 ani explodeaza iar

furia copilului mai ales in fata interdictiilor impuse de catre adulti. Este acea

perioada numita teribilii 2 ani in care copilul spune NU la tot pasul si orice

incercare de rezolvarea conflictelor pare sa nu aiba vreun rezultat.

Ce determina copilul sa se comporte atat de nabadaios?

Oare noi, parintii am gresit undeva? Si mai ales ce putem face sa nu se

repete aceste episoade in viitor?

Pentru a nu risca sa se transforme intr-un copil rasfatat iata cateva

dintre sugestiile psihologului precum si idei foarte eficiente care au datrezultate venite din partea parintilor:

Trebuie sa stabilim niste reguli clare de comportament (pentru a evita

situatiile periculoase, pentru a nu cadea in ridicol fata de alte persoane, etc)

atat in casa cat si pe strada. Adica niste reguli minime de civilizatie si bun simt.

Sa-i explicam copilului de ce nu are voie sa se comporte asa intr-o

situatie, sa folosim cuvinte pe intelesul lui, sa-l motivam sa aiba un

comportament decent. Comportamentul dorit trebuie sa fie urmat de

consecinte pozitive. De aceea trebuie neaparat incurajat si apreciat pozitiv de

fiecare data cand se comporta in directia dorita (avem tendinta uneori de a

vedea doar comportamentul nedorit)

8


9/74

Comportamentul nedorit trebuie sa fie urmat de consecinte negative,

stabilite clar si aplicate imediat. Pot fi urmatoarele: excluderea din situatia

respectiva (daca nu se joaca frumos in parc si loveste copiii atentionat initial si

apoi daca continua poate fi luat si dus in afara parcului) retragerea posibilitatii

de a face o activitate preferata (astazi nu te mai uiti la televizor) sau repararea

situatiei (il luam de mana si-l indreptam spre locul unde a facut dezordine

pentru a strange lucrurile ravasite sau ii spunem sa dea inapoi jucaria luata de

la un copil din parc si-l conducem in acea directie).

O atitudine ferma si consecventa este cheia acestor crize

Sa ne pastram o atitudine ferma dar relaxata, calma, sa folosim umorul.

Chiar il putem surprinde pe copil prin reactia noastra. Iata ce povesteste omama Am fost la supermarket cu fetita mea. In drum spre casa am indraznit

s-o iau de mana fara sa ma mai rog la ea de zeci de ori sa nu fuga in strada. Au

inceput tipetele si plansete. Atunci eu am inceput sa rad, radeam aproape in

hohote ca uite ce urla copilul asta degeaba. Rezultatul? S-a potolit imediat si

am ajuns in timp record acasa.

Daca dorim sa respecte regulile, copilului trebuie sa-i adresam cerinte

nu rugaminti (daca il intrebam: Vrei sa te speli pe dinti, te rog..?) copilul vaavea inca o data ocazia de a spune NU. Il informam ca este timpul pentru

spalatul dintilor si din vorba-n vorba ajungem in baie si ne spalam pe dinti.

Distrageti-i atentia

Cand observam ca e pe cale de a da curs unui comportament nedorit (de

exemplu vedem ca se indreapta spre televizor pentru a apasa butonul de oprit)

ii atragem atentia catre altceva.. De exemplu: Uite cum a venit o pasare pe

pervaz, hai s-o salutamDaca reactioneaza agresiv, tipa, se tranteste pe jos in vazul lumii, aceste

manifestari de furie nu trebuie sa ne impresioneze. Daca cedam atunci in fata

insistentelor copilului va invata ca data viitoare trebuie sa urle mai tare ca sa

primeasca ce vrea.

9


10/74

Sa evitam orice forma de agresiune fizica.

Asta nu numai ca nu va rezolva problema in ansamblu (poate pe

moment cand copilul se supune de frica) dar va agrava starile de frustrare si

nervozitate. Prin agresivitatea cu care ne exprimam furia oferim copiluluiexemplul ca prin forta se impune autoritatea. In viitor va alege si el acest model

de a se impune in fata altor copii sau chiar fata de adulti.

Sa nu fim exagerati, sa zicem NU la tot pasul. Sa asiguram copilului un mediu in

care sa se poata juca fara riscul de a se accidenta. Nevoia lui de explorare a

spatiului este normala si nu trebuie sa-i limitam in mod exagerat accesul la

spatiul inconjurator.

Sa-l informam ca are un program dupa care mananca, se joaca, doarme.Pentru dormit are un loc al lui, unde numai acolo doarme, etc. Daca vrem sa

respecte anumite cerinte legate de programul zilnic, trebuie sa fim consecventi

in a respecta acest program. Nu trebuie sa fim rigizi si sa supunem copilul la un

chin zilnic. Adaptate nevoile si preferintele copilului la alcatuirea unui program

zilnic este solutia optima pentru a-i asigura un echilibru fizic si psihic.

Sa ii aratam dragostea si atunci cand greseste

Sa-i aratam dragostea noastra si atunci cand a gresit. Sa nu-i spunemtu esti rau ci tu ai facut un lucru rau care trebuie indreptat., la fel nu trebuie

sa-l amenintam cu lipsirea de dragoste din partea noastra in cazul ca nu se

comporta adecvat daca nu mergi la culcare acum mama nu te mai iubeste.

Copilul isi va aminti aceste vorbe mult timp.

In concluzie, copilul are nevoie de interdictie din partea adultului

pentru ca la aceasta varsta este inca incapabil sa aleaga, sa ia o decizie. De

multe ori abia se hotaraste ce vrea sa faca. Acum vrea sa se uite la deseneanimate, peste 10 minute, vrea altceva si tot asa. Nu putem (nici fizic si psihic)

sa tinem pasul cu aceste cerinte nejustificate ale copilului. De aceea trebuie sa-

l ajutam sa se decida, sa aleaga o directie buna in comportament pe care sa o

respecte in toate cazurile. Facandu-i toate voile il multumim pe moment (cel

10


11/74

mult 10-15 minute) dupa care emite alta cerinta. Impunandu-i niste reguli si

norme si fiind consecventi in respectarea lor, il ajutam de fapt sa ajunga la o

maturizare sociala care ii permite integrarea optima in alt mediu (cum ar fi,

gradinita), de fapt il pregatim pentru viata.

Disciplina copilului, un subiect controversat...

O sumedenie de intrebari ne trec prin cap cu viteza fulgerului,

fara sa putem obtine si un raspuns satisfacator...cum sa nu-mi mai

faca crize de plans in public, cum sa-l fac sa inteleaga ca nu se

poate...cum pot sa nu ma enervez cand vad ce crize face de parcaacasa nu are nici o jucarie??? Intrebari peste intrebari la care nu crezi

ca o sa-ti poti raspunde... si totusi...

Ce este de facut oare cand micutul tau incepe sa urle ca el vrea acea

jucarie, acel "ceva" pe care si-l doreste ?? cu siguranta ca ati asistat la o scena

de genul asta chiar daca nu s-a intamplat si la dumneavoastra in familie, chiar

spui in gand : "ce bine ca am stiut sa-mi educ copilul sa nu-mi faca mie asta..."

si te trezesti peste 2 zile ca-ti face acelasi gen de criza si tie si te intrebi pana

unde naivitatea ta sa-ti imaginezi ca asta se intampla numai altora..., evident

celor care nu sant "in stare" sa-si educe copilul...si-ti dai seama ce nedrept esti

cand te arunci sa judeci...

"Mama urla la copil sa taca si-l ameninta sau chiar il palmuieste, in timp

ce copilul nu vrea sa renunte la jucaria pe care a pus mana, plange in hohote si

urla ca el "vlea si vlea", se tavaleste pe jos....lumea se aduna si se aud sfaturi :

"de ce doamna nu-i luati jucaria?", "de ce nu-i trageti o bataie buna sa stie cine-

i seful?" , "asta se intampla cand nu stii sa-ti educi odrasla, tinerii din ziua de

azi nu mai stiu sa faca nimic ca lumea"...si tie iti vine sa intri in pamant de

rusine....ce-i oare de facut ca acest gen de manifestare sa ramana un caz

singular ??

11


12/74

Incearca sa-i explici ca plecati in oras dar nu poti sa-i cumperi nimic

acum ci doar peste o saptamana, ca are destule jucarii si ca daca este cuminte

poate sta afara mai mult, sau poate primii un biscuit in plus, etc...

Parintilor li se reproseaza ca sunt prea toleranti, ca-si rasfata prea multcopii, ca nu le-au interzis adesea ceea ce trebuia interzis....nestiind ce-i acel "nu

este voie, nu trebuie, etc adica marele "NU", copii cresc cu impresia ca toata

lumea e a lor si orice se poate, numai sa zica "vreau". Nerefuzandu-le nimic unii

parinti nu realizeaza ce impact va avea primul refuz din afara asupra unui copil

care nu stie ce insemna un banal (sau nu) "NU". Acesti copii vor avea dificultati

de integrare in societate, incepand cu prima intrare in colectivitate si

continuand cu viata zilnica. A permite sau a disciplina este ceva absolut normal

si poate da unui copil stabilitatea de care are atata nevoie, el stie la ce sa se

astepte de la societate si de la parintii sai. A permite sau nu ceva nu insemna a-

ti stresa copilul ci doar inseamna ca el va invata ca exista si lucruri care nu se

pot obtine si ca societatea are reguli dupa care se conduce, ca exista limite in

toate...la fel de importanta este o atitudine liniara in comportamentul parintilor,

inconsecventa nu face decat sa deruteze copilul si sa-l faca sa-si piarda

increderea in parinti..

Atentie insa la ceea ce faceti voi in casa, daca urlati unul la altul, daca

tipati la partener sau la copil, acesta nu va intelege ce vrem de la el si mai ales,

cum vrem ceva ce noi nu facem...mai ales ca micii impielitati profita din plin de

inconsecventa voastra.

Daca intr-o zi nu-ti lasi copilul sa faca ceva iar ziua urmatoare-l lasi, vei

crea o imensa confuzie in mintea lui...el nu va stii cand poate si cand nu poate

sa faca ceva...drept pentru care fiti consecventi iar daca se schimba ceva,

explicati si de ce s-a schimbat situatia...

Deci daca iti face o criza in plina strada nu-l certa si mai tare sau nu tipa

la el...incearca sa-i distragi atentia sau promite-i o rasplata in cazul in care este

cuminte iar cand ajungeti acasa stati de vorba cu el si explicatii de ce a-ti

procedat asa. El nu-si da oricum seama ce senzatie starneste prin

12


13/74

comportamentul lui, emotiile pe care le incearca sunt infricosatoare pentru el si

mai ales nu intelege ce se intampla cu el...de aceea este foarte important sa-i

explicati intotdeauna cum stau lucrurile...si cel mai important lucru este ca

dumneavoastra sa nu va enervati, sa va tineti firea, chiar daca asta nu-i un

lucru usor si daca va doriti sa izbucniti si dumneavoastra intr-o criza de

isterie...ganditi-va caun copil nu poate fi ajutat sa inteleaga ceva tipandu-se la

el...

Modelul comportamental al parintilor este decisiv pentru ca de aici

porneste fundamentul viitoarei comportari in societate a copilului

dumneavoastra. Ganditi-va ca daca dumneavoastra evitati sau nu disciplinati

micul tiran, acesta va fi disciplinat automat la intrarea in societate si nu-i va fi

usor, societatea n-o va face cu dragostea, intelegerea, corectitudinea si

blandetea dumneavoastra ....deci il feriti de multe tensiuni si frustrari.

Daca totusi va simtiti depasiti de situatie, mergeti cu copilul la medicul

pediatru sau la un specialist care va poate indruma cum sa va purtati cu el...

Sa intelegem depresiile copilariei

Pot fi copiii deprimati? Cand ne gandim la un copil deprimat, neinchipuim adesea un copil nefericit, care e mereu trist. Cu toate

acestea, s-ar putea ca nu tristetea sa fie simptomul care sa defineasca

starea unui copil ca fiind deprimat. Se estimeaza ca 5% din totalitatea

copiilor sufera de depresii severe care necesita o anumita forma de

tratament si interventie din partea medicilor sau a altor persoane din

sfera asistentei de sanatate. Lucrul cel mai important pe care il putem

face ca parinti si profesori este sa invatam sa identificam si sa

intelegem semnele si simptomele acestei boli, ca sa putem actiona cat

mai corect.

Copilul isi exprima deprimarea in arta si in joaca

13


14/74

Copiii experimenteaza si manifesta simptomele depresive intr-o paleta

unica de moduri, diferite de ale adultilor. Numerosi copii nu isi pot identifica

depresiile folosind cuvinte, asa ca este vital ca noi sa recunoastem alte semne

distinctive. De exemplu, copiii de varste foarte mici ar putea sa exprime semne

depresive in modul cum se joaca sau in desene, folosind culori intunecate si

teme triste.

Copiii deprimati ar putea desena constant copaci fara frunze, ramuri sau

fructe; ar putea desena case daramate, ar putea sa-si imagineze luna, soarele

sau animalele plangand. Ar putea chiar desena imagini reprezentandu-i pe ei

insisi si pe membrii familiei lor lipsiti de viata, tristi sau in dispozitie morbida.

Acestea ar putea reprezenta semne ca dispozitia lor este extrem de afectata.

Astfel de teme depresive in arta si in joaca ar putea indica posibilitatea

existentei unei mosteniri genetice primare a depresiei, o reactie la stresul

familial sau scolar, sau ambele.

Probleme de comportament

Copiii deprimati ar putea dobandi noi probleme de comportament acasa

si la scoala. Se poate ca ei sa fie mereu iritabili si hipersensibili fara sa-si dea

seama de ce. Adesea, gradul lor de toleranta lor la conflicte si frustrare estefoarte scazut. Puterea de concentrare (atentia) este considerabil limitata, ceea

ce inseamna ca copiii deprimati ar putea parea foarte distrati (absenti). Reactia

obisnuita la acest tip de comportament este actiunea disciplinara, iar posibilitea

existentei depresiei este adesea trecuta cu vederea.

Performantele scolare

Un semn-cheie care indica o depresie si care nu trebuie ignorat este o

schimbare brusca a randamentului scolar. Daca un copil cade in zona notelorpericuloase sau manifesta o schimbare brusca in performantele sale, aceasta ar

putea fi un indiciu ca copilul este deprimat. Copiii care devin mai puternic

deprimati se izoleaza adesea de prieteni si de familie intr-un mod care nu ii

caracterizeaza in mod normal.

14


15/74

Letargie

Unii copii dorm in timpul zilei mai mult decat de obicei, pot parea inceti,

letargici si lipsiti de interes in activitatile lor obisnuite.

Probleme de ordin fizic

Multi copii de varste mai mici care sufera de depresie acuza o larga

varietate de probleme de sanatate, ca dureri de cap, dureri de stomac, de

picioare sau de maini. Daca astfel de simptome apar adesea, parintii trebuie sa

ia in considerare si posibilitatea depresiei. Aceste probleme ar putea avea o

insemnatate deosebita daca copilul le foloseste cu regularitate ca sa scape de

scoala, de prieteni sau de ceilalti membri ai familiei.

Copiii ar putea fi atat de concentrati asupra durerii lor de cap, sau arputea simula asa de bine o durere abdominala, incat pregatirea pentru scoala

devine o povara. Daca aceasta stare de lucruri continua, acesti copii pot sa se

confrunte cu sentimente depresive pe care nu le pot exprima in cuvinte.

Parintii, profesorii si consilierii (instructorii) trebuie sa fie constienti de existenta

unui astfel de tipar suplimentar, alaturi de alte simptome ale depresiei, care nu

trebuie neaparat sa aiba legatura directa cu tristetea.

Medicamentele (drogurile) si alcoolul

Intoarcerea catre tovarasiile nepotrivite sau o inclinare brusca catre

droguri si alcool ar putea insemna ca copilul tau se confrunta cu o depresie

grava. In locul unei confruntari severe, parintii trebuie sa verifice daca nu

cumva depresia este o cauza posibila. Copiii care folosesc medicamente

(droguri) ar putea avea o problema primara de abuz de substante, dar unii copii

isi mascheaza depresia cu ajutorul medicamentelor (drogurilor) si al alcoolului

in incercarea de a scapa de durerea lor.

Amenintarile cu sinuciderea

O incercare sau o amenintare de suicid este un strigat de ajutor.

Interventia directa a personalului medical este vitala pentru a discerne ce

anume se afla in realitate dincolo de amenintare si daca amenintarea este

15


16/74

serioasa. In orice caz, o amenintare de suicid este un indiciu clar ca un copil sau

un adolescent are nevoie de ajutor de specialitate.

Parintii trebuie sa ia in serios orice tema cu referire la moarte care apare

in scrierile, in desenele sau in conversatiile copilului. Interventia incepeintreband direct copiii despre sentimentele lor, si facandu-i sa se simta suficient

de relaxati ca sa-si aduca la lumina sentimentele adeseori ciudate si dificile.

Consilierii (instructorii) scolari reprezinta o resursa valoroasa. Pediatrul principal

al copilului va ajuta in mod sigur la gasirea indiciilor de depresie. Un psihiatru

pentru copii si adolescenti va ajuta familiile sa discearna simptomele si va avea

un rol important in echilibrarea tratamentului cu terapie psihologica, medicatie

si chiar spitalizare daca e necesar.

Trebuie sa devii un Sherlock Holmes al simptomelor copilului

Identificarea si apoi intelegerea naturii depresiei unui copil necesita ca

parintii, educatorii si cei ce se ingrijesc de sanatate sa devina detectivi de

simptom. Cu putina investigatie, cercetare si tratament, copilul poate fi scutit

de ani de suferinta si, probabil, s-ar putea chiar salva vieti.

Ce trebuie sa stie mamele despre baieti?

Un baietel este pentru mamica lui, comoara sufletului. Si, in

incercarea de a-i fi cat mai aproape, unele mame care au baieti se

intreaba: Cum as putea sa-l inteleg mai bine pe baiatul meu? In mod

instinctiv, o mama intelege mai bine modul de gandire al fiicei sale, pe

cand gandirea unui baiat este ceva mai greu de inteles pentru o

mama. De ce? Iata cateva moduri de comportare a baietilor si

explicatiile aferente, linistitoare pentru mamele, puse la incercare inghicirea originii unor astfel de comportamente ale baietilor lor dragi.

Inca din perioada copilariei, dezvoltarea baietilor este influentata de

hormonii masculini care, dupa cum s-a demonstat, influenteaza nu numai in

16


17/74

fizicul ci si psihicul baietilor. Pe langa aceste procese strict biologice, o

importanta deosebita inca de la varste fragede o are educatia primita acasa sau

in societate.

Inteligenta emotionala a copilului

Inca de la nastere, un copil va fi educat ca fata sau ca baiat, in

functie de sex. Aceste modele de educatie si comportament vor fi intarite in

cursul vietii, de catre parinti, educatori, profesori si in general de toata

societatea.

Inteligenta emotionala - influentata de cultura societatii

Dupa cum spunea printre altele, un profesor de la Harvard in cultura

moderna un baiat trebuie sa reprezinte sexul tare, sa fie puternic si sa nu-i fiefrica niciodata.

Aceste norme ale societatii influenteaza felul in care baietii de orice

varsta isi exteriorizeaza gandurile si sentimentele si explica faptul ca uneori

mamele nu inteleg prea bine modul de gandire si comportare al baietilor lor.

Un baietel nestapanit si agresiv?

Aproape nici o mama nu este surprinsa de energia imensa a baietilor,

dar apare si intrebarea fireasca, daca acest comportament agresiv nu va deveni

permanent la maturitate.

Majoritatea baietilor iubesc sporturile violente (rugby, hochei, box,

karate, etc.) dar practicarea aceastora nu inseamna ca vor avea un

comportament violent ca adulti.

Chiar daca parintii vor fi impresionati sa-si vada baiatul batut (la propriu

si la figurat) de echipa adversa la hochei pentru prima data, acest tip deviolenta competitionala are avantajele sale. Baietii invata sa-si cunoasca

limitele proprii de agresivitate (cat de departe pot merge cu aceasta fara a fi

raniti) si totusi sa-si respecte adversarii.

Fantezii violente?

17


18/74

Agresivitatea fizica a baietilor este uneori completata de fantezii

violente. Alarmate de comportamentul agresiv al baietilor lor la

cresa/gradinita/scoala, mamele reduc acasa numarul

jucariilor/jocurilor/casetelor video care implica violenta sperand sa nu stimuleze

comportamentul agresiv al copiilor. Cu toate acestea, mai devreme sau mai

tarziu aceste mame vor descoperi ca nu pot sa stapaneasca fantezia copilului

lor.

De exemplu, un copil nu s-a jucat niciodata cu un pistol de jucarie,

pentru ca parintii au hotarat de la inceput sa nu-i cumpere jocuri/jucarii care

recurg la violenta. In ziua in care a primit o trusa cu scule de plastic pentru

gradina, primul lucru pe care l-a facut a fost sa se joace de-a hotii si banditii,

spre marea surpriza a parintilor sai.

Unii parinti se arata ingrjorati si cand copilul deseneaza tancuri, bombe

care explodeaza etc. sau cand isi tortureaza soldatii de jucarie. Insa, in opinia

majoritatii psihologilor parintii nu ar trebui sa-si faca prea multe griji in privinta

asta, caci daca tot copiii care s-au jucat cu pistoale de plastic ar deveni adulti

violenti atunci ar trebui sa purtam veste antiglont zi si noapte. In plus,

fanteziile, chiar si violente isi au rolul lor in viata copiilor, care invata sa

stabileasca in mod clar diferenta intre realitate si fantezie.

Joaca cu alti copii, chiar si de-a cowboy-ii si indienii, de-a razboiul etc.,

le dezvolta copiilor capacitatea de cooperare, de a crea impreuna cu altii o

poveste/fantezie si de a intelege/dezvolta valori umane cum ar fi curajul,

bunatatea, generozitatea, dreptatea, etc.

Un copil inchis

O fetita care are probleme se arunca in general in bratele mamei si

dintr-o suflare i-a si povestit ceea ce o supara, dar cu baietii lucrurile nu sunt

decat rareori asa. Baietii incearca sa tina totul in ei ca sa nu fie considerati

slabi si tratati ca niste copii mici.

18


19/74

Baiatul este de obicei interiorizat

Daca vreti sa stiti ce-i cu baiatul dvs. psihologii recomanda sa o aflati in

mod indirect. Daca fetele/femeile se privesc in ochi cand au ceva sa-si spuna,

chiar si de factura intima, baietii/barbatii obisnuiesc sa-si vorbeasca unul altuiafara sa se priveasca in ochi.

Baietii/barbatii vorbesc despre cele mai intime/personale probleme in

timpul unei alte activitati, de exemplu cand se uita impreuna la un meci de

fotbal. In mod aproape similar puteti proceda si dvs. cu baiatul dvs. cand vedeti

ca are probleme pe care nu vrea sa le marturiseasca. In loc sa-l bombardati cu

intrebari, mai bine iesiti la o plimbare cu bicicleta impreuna sau, daca va

pricepeti, faceti-va de lucru impreuna la masina/bicicleta etc. si veti vedea cumpe bucatele intreaga problema iese la iveala.

Greu de convins/invins

In general, fetele/femeile pot fi mai usor convinse cand se apeleaza la

sentimentele lor si stiu sa fie mai diplomate. Baietii, din contra, prefera lucrurile

concrete, cred in sinceritate si spun exact ce gandesc, fara prea multa

diplomatie. Si in plus, isi pierd destul de repede interesul pentru orice lucru, asa

ca mamele trebuie sa stie cum sa-i convinga/invinga.

Un dialog inovativ

Daca baiatul dvs. nu se tine de promisiunea facuta de a nu mai sparge

geamurile vecinilor, gasiti o modalitate mai creativa de convingere, nu mai

apelati la clasicele pedepse.

Iata ce a facut o mama exasperata de sariturile baietelului de pe masa

pe canapea. Intr-o zi a scris un bilet si l-a lasat pe canapea. Am crezut ca

suntem prieteni si tu ai sarit pe mine pana mi-ai rupt un arc. Vad ca nu prea-ti

pasa de mine, asa ca de azi nu ne mai jucam impreuna. Semnat: Canapeaua.

Copilul a ras, dar apoi s-a tinut de promisiunea de a nu mai sari pe canapea.

In ciuda tuturor grijilor, durerilor de cap, problemelor, etc. pe care le dau

in plus baietii, legatura intre mame si baietii lor este extrem de puternica, asa

19


20/74

ca incercati sa-i intelegeti pe ai dvs. si veti avea parte de infinit mai multe

satisactii decat probleme.

Frica - o stare normala a copilariei

Neavand nici experienta si nici puterea noastra de gandire, temerile

copiilor ni se par adesea stranii sau lipsite de fundament: toate obiectele, chiar

si cele mai inofensive, pot fi pentru ei sursa de frica (in primii 5 ani de viata).

Nimic insa nu este anormal in aceste manifestari izvorate din nelinisti irationale

si specifice fiintei umane in scopul descoperirii instinctuale a lumii. Cele mai

curente temeri instinctive sunt: fobiile de singuratate, de intuneric, de persoane

straine si de animale. Frica de intuneric este, in mod cert, cea mai raspandita si

nu se poate ascunde (fobia noptii, a spatiilor sumbre, a spatiilor disimulate -

frica de a privi dupa o perdea, de a deschide o usa care da intr-un loc

necunoscut ).

In timp ce aceste fobii nu produc tulburari care sa dezorganizeze viata copilului,

altele (ca teama de caini de exemplu) duc la anxietate, fenomen ce naste un

sentiment de pericol interior. Aceasta forma de frica (fara cauze aparente;

obiectul fricii a disparut, dar frica persista, in amintirile sau in jocul imaginatiei)

se manifesta adesea la copiii emotivi sau imaginativi. In acest caz, ei trebuie

tratati cu blandete, pentru ca anxietatea sa nu ia proportii alarmante - refuzul

de a manca (anorexie mintala), de a dormi etc.

Anumite temeri pot parea anormale prin frecventa (copilul caruia ii este frica de

orice, fara incetare) si intensitatea lor (tipete, paloare sau inrosire subita si

intensa) ori prin persistenta de la o anumita varsta. Astfel, copilul de 8 ani careare inca nevoie de veioza pentru a adormi seara manifesta o teama anormala,

ca si copilul care plange la vederea de la departare a unui caine. Din fericire nu

sunt patologice, intrucat nu se diferentieaza de temerile normale decat prin

intensitate, iar copilul are un comportament obisnuit. Exagerarea fricii banale,

20


21/74

intensitatea si persistenta ei sunt datorate, in cele mai multe cazuri, unei

gresite atitudini a parintilor (de exemplu a mamei) care-si ameninta copilul

dandu-l la caine daca nu "papa" tot. Uneori parintii vorbesc despre propriile

temeri contagiindu-i pe copii.

Cea mai periculoasa teama este frica excesiva, bizara, ce se caracterizeaza prin

mare intensitate (tulburari grave de comportament), tenacitate (fobii intense si

persistente), prin perseverenta ei chiar si dupa disparitia cauzelor (veritabila

criza de frica). Toate fobiile care ating corpul trebuie supravegheate cu atentie

deoarece ele sunt adesea (la adolescenti mai ales) semnul unei eventuale

schizofrenii (tulburare psihica ce se caracterizeraza prin inconsecventa

mintala). Nu trebuie sa neglijam niciodata o stare mai mult sau mai putin

permanenta de neliniste - tresarirea la cel mai mic zgomot, timiditatea sau

agresivitatea excesiva, ticurile, balbaiala, maniile, inadaptarea scolara, semnele

de oboseala - caci pot fi semnele unei tulburari nervoase. In acest caz trebuie

neintarziat sa consultati psihiatrul, singurul in masura sa judece manifestarile

de teama si sa indice tratamentul.

Care sunt originile fricii la copii?

Constatam ca teama este intim legata de cunoasterea vietii si, prin

urmare, un copil fara frica este un copil anormal. Dar modul in care se

manifesta ea depinde considerabil de "terenul personal". Anumiti copii sunt mai

sensibili, mai nervosi, mai emotivi, mai iresponsabili decat altii. La ei frica se

grefeaza cu mai multa intensitate, este stimulata sau intretinuta de atitudinile

gresite ale parintilor. La altii "terenul" este net favorabil dezvoltarii unor

tulburari obsesive, ale caror manifestari sunt dificil de inlaturat.

Erorile educative care fac din copil un fricos sunt numeroase si foarte

raspandite. Cele mai frecvente sunt pedepsele pentru lucruri mai mult sau mai

putin grave. In fata lor, copilul poate reactiona in diverse maniere: cand este

foarte sensibil si impresionabil, va fi speriat pentru mult timp de ideea

21


22/74

pedepsei. De asemenea, lipsurile: daca ele sunt exagerate de adulti, daca i se

amintesc prea des, copilul va sfarsi prin a-si pierde din ce in ce mai mult

increderea in sine, si-l va stapani o permanenta teama interioara. Pentru a

invinge teama, copilul are nevoie de climatul afectiv al familiei (dragoste, calm,

incurajare etc.), caci "daca dragoste nu e, nimic nu e".

Agresivitatea copilului

Toti copiii se comporta agresiv in anumite momente... unii mai

rar, alti mai des, unii mai intens, altii mai discret. Agresivitatea lor se

datoreaza furiei si frustrarii, dar o puteti folosi in mod constructiv,

daca stiti cum. Ajutati copilul sa se confrunte cu furia si frustrarea in

mod constructiv. Medicii si psihologii de la Desprecopii.com va ofera

cateva sfaturi.Mai cititi: Disciplina copilului, un subiect controversat...

Copilul furios

Toti copiii se manifesta uneori agresiv. Copiii mici sunt printre cele mai

agresive creaturi de pe planeta in permanenta ating, lovesc, musca, trag,

imping si arunca diverse lucruri deoarece sunt frustrati de lipsa controlului, a

puterii sau a abilitatii de a spune ce doresc. Dar numai fiindca acest

comportament este normal nu inseamna ca trebuie sa-l permiteti. `

Trebuie sa ajutati copilul sa invete cum sa se confrunte cu propriile

emotii intr-un nod mai productiv (si mai civilizat!).

Cum reactionati fata de agresivitatea copilului

De fiecare data cand copilul loveste, impinge, inghionteste sau raneste

in alt mod pe cineva, aveti grija sa:o Reactionati prompt. Imediat ce vedeti (sau simtiti!) ca micutul

musca sau se poarta agresiv, spuneti, Nu e voie sa musti. Doare. Nu muscati

si dumneavoastra copilul, pentru ca asta nu va duce decat la accentuarea

comportamentului sau agresiv.

22


23/74

o Pedepsiti-l. Daca are peste 2 ani, poate intelege consecintele

comportamentului sau deci o scurta perioada de izolare in camera lui il poate

ajuta sa-si recapete controlul. Puteti incerca si sa-i interziceti temporar un

privilegiu, ca timpul petrecut la TV

o Invatati-l sa ceara iertare. Dupa pedeapsa, invatati copilul sa ceara

iertare persoanei pe care a ranit-o. La inceput, va spune numai cuvintele, dar

cu cat o face mai des, cu atat va intelege mai bine ce inseamna sa-i para rau si

de ce merita sa ceara iertare.

o Oferiti-i o cale mai buna de a se exprima. Dupa ce s-a calmat,

explicati-i ca-i intelegeti frustrarea, apoi ajutati-l sa si-o exprime. Ati putea

spune Erai furios, de asta l-ai lovit pe Ionut. Dar alta data nu-l mai lovi! Data

viitoare spune-i ca te infurie daca iti ia jucariile. Invatati copilul sa spuna ce

doreste, de exemplu sa zica Te rog da-mi camionul inapoi acum sau Poti sa

te joci cu papusa dupa ce termin eu.

o Ajutati-l sa-si inteleaga sentimentele. Daca are cel putin 4 ani,

intrebati-l cum se simte cand este furios ii bate inima mai repede, respira mai

des? Invatati-l sa respire adanc, sa numere pana la zece sau sa cante incet un

cantecel astfel ca atunci cand se infurie din nou sa poata aplica aceleasi tehnici.

Cum preveniti comportamentul agresiv

Copilul experimenteaza diferite comportamente. Intr-o zi isi poate

manifesta furia prin cuvinte, in alta se poate exprima dand cu jucaria de masa.

Pentru a-l ajuta sa se exprime intotdeauna prin vorbe in loc de a

ataca, procedati astfel:

Urmariti semnele prevestitoare. Multi copii devin frustrati cand sunt

obositi, suprastimulati sau cand se afla intr-un mediu nou. De exemplu, in cazul

in care copilul are tendinta de a-si pierde controlul la sfarsitul unei vizite la alti

copii, scurtati durata unor astfel de vizite.

23


24/74

Temperati actiunile cu semnificatii negative. Cand copilul il face pe

Batman sa-l omoare pe Mr. Freeze, intrebati-l de ce trebuia sa fie ucis Mr.

Freeze si sugerati-i ca Batman l-ar putea trimite la inchisoare. Prezentandu-i

comportamente alternative il veti ajuta sa inteleaga ca si el poate alege un alt

comportament decat cel agresiv.

Planificati un timp numai pentru copil. Unii copii simt nevoia sa se

poarte agresiv pentru a atrage atentia. Deci acordati-le atentia dupa care

tanjesc jucandu-va cu ei si laudandu-i pentru buna purtare cat mai des posibil.

Mentineti un nivel realist al asteptarilor. A-i cere unui copil mic sa

mestece numai cu gura inchisa sau unui copil mai mare sa-si faca toata tema

odata este prea mult. Iar cand copilul pur si simplu nu poate face ceea ce ii

cereti, ar putea recurge tot la furie pentru a-si exprima frustrarea.

Controlati-va propriul comportament. Daca tipati si injurati de

fiecare data cand alt sofer va taie calea, cum veti putea convinge copilul sa nu

se poarte la fel cand este suparat?

Ce se afla in spatele furiei extreme?

Uneori, agresivitatea copilului are forme mai serioase. Poate lovi

intentionat un prieten cu o jucarie sau se poate supara asa de tare ca un turnLego nu ii iese cum vrea, incat sa loveasca peretele.

Cel mai adesea cauzele ar putea fi:

Faptul ca se simte supraincarcat de activitatile programate

O mare schimbare in viata lui, cum ar fi un nou bebelus in familie

Faptul ca altii copii se iau de el

Faptul ca are probleme la scoala

Excesul de filme, muzica, jocuri video si de calculator cu continut

violent

Incercati sa intelegeti care este cauza furiei copilului, apoi incercati sa o

eliminati discutati cu profesorul copilului daca se simte timorat sau daca

24


25/74

ramane in urma la scoala; supravegeati cu atentie programele pe care le

urmareste la TV. In cazul in care agresivitatea copilului isi mentine nivelul

ridicat, discutati cu pediatrul sau cu un pshilolog.

Sfatul de la Desprecopii.comCopiii mici au tendinta de a ataca muscand sau lovind deoarece ajung

usor sa fie frustrati si nu stiu sa comunice.

In jurul varstei de 3,5-4 ani - cei mai multi copii dobandesc aptitudinile

de adaptare si de limbaj care le sunt necesare pentru a-si controla

agresivitatea. Nu o vor face perfect: copiii adesea invata sa faca asa cum e bine

dupa ce incearca mai intai sa faca asa cum e rau.

Este important ca dumneavoastra, ca parinti, sa fiti fermi si consecventi

si sa ajutati copilul sa invete metode mai bune de a-si administra emotiile.

De ce nu face copilul meu cum ii spun?

1. Heinz are nevoie de un medicament pentru sotia lui care este pe

patul de moarte. El afla ca cei care au inventat medicamentul sunt atat de

lacomi incat cer un pret de 10 ori mai mare decat valoreaza, iar Heinz nu are

acesti bani. Heinz reuseste sa faca rost de jumatate din suma, dar farmacistii

nu accepta sa primeasca cealalta jumatate din suma mai tarziu. De aceea,

Heinz a intrat in farmacie si a furat medicamentul. Ar fi trebuit Heinz sa faca

acest lucru?

2. Fratele/sora tau/ta s-a comportat urat, ce trebuie sa-i spui tatalui vostru?

Inca de la 3 ani, copilul poate raspunde la aceste intrebari. Dupa cativa ani va

da alte raspunsuri, apoi dupa 12 ani isi va schimba din nou opinia, care nu va

mai fi insa aceeasi si dupa 18 ani. De ce se intampla acest lucru, de ce se

25


26/74

schimba raspunsul la aceeasi intrebare? Lawrence Kohlberg a cercetat stadiile

dezvoltarii morale ale copilului si vom aborda in acest articol descoperirile lui.

Primul stadiu, preconventional, se imparte in doua etape de dezvoltare. In

prima etapa, pentru copil interesele celorlalti nu conteaza deloc. El nugandeste: "Daca gresesc, nu o sa ma placa.", ci gandeste "Eu vreau." In prima

etapa, copilul respecta regulile de teama sa nu fie pedepsit si pentru a primi

recompense. Cum rezolva copiii in prima etapa dilema lui Heinz? Raspunsul

tipic este: "Nu. Deoarece as deveni hot si m-ar duce la inchisoare." Acest

raspuns arata ca, in aceasta etapa, copilul se gandeste doar la binele personal

si nu la a-l altora.

In a doua etapa, copiii isi dau seama ca a obtine ceea ce isi doresc depinde de

felul cum negociaza cu ceilalti. "Ceea ce este corect, drept" este reprezentat de

un schimb echitabil. Desi copilul gandeste "Cu ce ma aleg eu?", ajunge sa

recunoasca nevoile altora, dar numai daca ele nu il impiedica sa obtina ce isi

doreste. In aceasta a doua etapa, grupul de egali este organizat ca o "banca".

Membrii grupului de egali se intalnesc sa schimbe intre ei favoruri, dar nu poti

lua mai mult decat ai oferit. La cea de-a doua dilema, copilul aflat in aceasta

etapa de dezvoltare, va raspunde: "Nu-i spun nimic tatalui, pentru ca il bag pe

frate in bucluc. Poate o sa am si eu nevoie ca el sa ma acopere altadata." Desi

acest prim stadiu al dezvoltarii morale este specific varstei cuprinsa intre 0 si 9

ani, unii adolescenti manifesta comportamente specifice acestui stadiu. In plus,

multi adolescenti si adulti infractori nu evolueaza la nivelul celorlalte stadii ale

dezvoltarii morale.

Al doilea stadiu, conventional, se imparte, la randul lui, in doua etape de

dezvoltare - etapa trei si patru. In a treia etapa de dezvoltare, sentimentele

impartasite, intelegerile si asteptarile celorlalti sunt mai importante decat

interesele personale. In cadrul grupului de egali, este esential sa aiba incredere

unii in altii si sa-si respecte reciproc proprietatea. Membrii grupului trebuie sa

26


27/74

aiba grija unul de celalalt. Copilul aflat in aceasta etapa de dezvoltare este

preocupat sa multumeasca asteptarile figurilor autoritare din familie, de la

scoala etc. La cea de-a doua dilema, el ar raspunde: "Trebuie sa ma gandesc la

fratele meu, dar este mai important sa fiu un bun fiu. Tatal meu a facut atatea

pentru mine. As avea constiinta incarcata daca nu i-as spune, pentru ca altfel

tata si-ar putea pierde increderea in mine. Fratele meu va intelege, tatal nostru

face atatea pentru noi."

In cea de a patra etapa de dezvoltare, perspectiva de "membru al societatii"

este pe deplin formata. De prima importanta este indeplinirea

datoriilor/obligatiilor si respectarea legilor. Relatiile individuale se plaseaza in

sistemul social care stabileste regulile de interrelationare. Orice persoana esteresponsabila pentru ea insasi, dar imparte responsabilitatile cu ceilalti. "A fura"

este o fapta rea deoarece afecteaza comunitatea, mai degraba decat individul.

In aceasta etapa, increderea reciproca este "litera de lege".Al treilea stadiu,

postconventional, se imparte, de asemenea, in doua etape de dezvoltare care

vin in continuarea celor anterioare. A proteja drepturile si bunastarea tuturor

oamenilor si a asigura ce este mai bine pentru cei mai multi sunt scopurile

majore in etapa a cincea. Drepturile si valorile individului sunt prioritare in

raport cu contractele/intelegerile sociale. Totusi, indivizii, care parcurg aceasta

etapa de dezvoltare morala, sunt devotati regulilor morale si legale promovate

in societate. De aceea, le poate fi foarte greu sa integreze ambele puncte de

vedere. Aceasta confuzie este reflectata de raspunsul la dilema lui Heinz: "De

obicei, punctele de vedre morale si legale coincid. Aici ele sunt in conflict.

Judecatorul ar trebui sa tina cont mai mult de punctul de vedere moral."

"Scaparea", in aceasta etapa, este aceea de a-l sfatui pe Heinz sa fure, apoi de

a sugera o pedeapsa.

In ultima etapa, principiile morale surclaseaza legile, normele si regulile.

Indivizii selecteaza principii pentru ei insisi, nu le mai accepta pur si simplu din

exterior (pentru ca asa este la moda!) si sunt convinsi ca aceste "edicte

27


28/74

morale" sunt universale. Cand legile si regulile intra in conflict cu principiile,

ultimele trebuie respectate. Pe scurt, oamenii sunt importanti, nu regulile sau

legile. Omul este un scop in sine. Iata ce raspunde cineva care a ajuns in

aceasta etapa a dezvoltarii morale la dilema lui Heinz: "A fura medicamentul

este, din punct de vedere legal, o infractiune, dar este corect din punct de

vedere moral. Sistemul de legi este valid doar daca reflecta o lege morala pe

care toti oamenii rationali o accepta. Baza crearii societatii este dreptatea

individuala, dreptul fiecaruia de a-i fi luate in considerare scopurile/motivele in

fiecare situatie, nu doar in contextele care pot fi codificate de lege. Dreptate

pentru fiecare individ inseamna: Poarta-te cu fiecare persoana ca un scop, nu

ca un mijloc. "

Pentru perioada copilariei si a adolescentei, pe baza teoriei lui Kohlberg, s-au

putut diversifica strategiile pedagogice pentru a creste ancorarea

motivationala, siguranta afectiva, respectul de sine si fata de lume si pentru a

dezvolta dreptatea normativa pe care acest respect il implica pentru autonomia

individului si pentru viata in societate.

Teoria lui Kohlberg, contestata de unii, completata si dezvoltata de altii, ne

ofera cateva indicii despre evolutia morala si mecanismele ei de-a lungul vietii.

"Nimic nu este batut in cuie", deci nici o teorie nu poate fi atotcuprinzatoare,

cum nici omul nu se comporta conform unor grile prestabilite, dar exista niste

invariabile ale existentei umane pe care fiecare teorie incearca sa le surprinda

si sa ne ofere mijloce de a le descoperi apoi in fiecare individ.

A negocia cu copiii

Parintii de azi cresc cea mai buna generatie de negociatori pe

care i-a cunoscut vreodata lumea. Incepand chiar de la varsta de 2 ani,

copiii negociaza orice: de la ce sa manance pana la cu ce sa se

28


29/74

imbrace. Pe masura ce cresc, negociaza cand si unde sa-si faca temele

si in ce activitati se implica. In decursul adolescentei, negocierile se

poarta in jurul orelor tarzii de intoarcere acasa si a privilegiului de a

conduce masina. Iata, Desprecopii.com va arata ca aceste negocieri

pot fi folositoare atat parintilor cat si copiilor pentru o serie de

motive...

De ce sunt utile negocierile inca de la varste fragede...

Parintii sunt mult mai in masura sa-si atinga scopurile

Negocierile simple incep cu cei mici, chiar inainte de 2 ani. Incerci sa-l convingi

pe cel mic sa se aseze pe olita pentru a practica pentru mai tarziu. In loc sa se

supuna imediat dorintei tale, cel mic incepe negocierile: pot sa stau pe olita

mare? . Hmmm, nu e chiar ce vrei tu, dar e o cerere rezonabila. Permitandu-i sa

stea pe toaleta ca cei mari, copilul tau va practica statul la toaleta. De ce e

dispus sa faca asta? Pentru ca ii accepti si cerintele lui in situatia data.

Negociind, le oferi copiilor un anumit control intr-o situatie fara

alternative

Sa zicem ca cel mic e la varsta gradinitei si trebuie sa-si ia medicamentul. Stii

ca va fi o batalie in luarea medicamentului. Nu incape discutie ca medicamentultrebuie luat, asa ca incepi negocierile: Vrei sa-l iei cu suc sau cu apa, inainte

de masa sau dupa masa, stand in bratele mele sau pe scaun? .

Negociind unde, cand si cu ce sa ia medicamentul el se va simti mai

putin fortat ca trebuie sa ia medicamentul, atentia se va muta de la faptul ca

trebuie luat medicamentul, la cum, unde si cand sa-l ia. In acest fel vei evita o

scena urata de lacrimi, accese de furie si impotrivire. Ii lasi celui mic

sentimental ca are control asupra situatiei, cand de fapt controlul este inmainile tale.

Prin negociere extinzi nevoile copilului de a prelua controlul in

anumite situatii

Sa zicem ca Andrei are 10 ani si vrea mai multi bani de buzunar si sa-si puna

29


30/74

postere cu idolii preferati pe peretii din dormitorul sau. In principiu tu refuzi

ambele lui cereri. Consideri ca sunt prea multi bani sa cresti suma de la 10 lei la

40 lei pe saptamana. Si in plus urasti posterele...iti distrug zugraveala de pe

pereti. Pentru a nu fi refuzat, Andrei incepe sa negocieze.

Vrea mai mult control asupra propriei vieti. Propunerea lui este ca daca ii

maresti ratia de bani de buzunar, este dispus sa duca el gunoiul si sa dea

mancare catelului. In acelasi timp a descoperit la magazin o solutie speciala de

lipit postere, spunand ca nu afecteaza varul de pe pereti. Dupa ce cantaresti si

analizezi un pic cererile lui poti constata ca imboldurile lui pre-adolescentine de

a avea mai mult control sunt rezonabile si-i accepti propunerile.

Ajuta la capatarea increderii de sine

Cand parintii negociaza lucruri legate de imbracaminte, mancare, diverse

activitati, copiii simt ca au un anumit control asupra unor aspecte ale vietii lor.

Negociind cu ei daca sa gatesti pentru cina macaroane cu branza sau spaghete,

demonstrezi ca opinia lor e importanta. Cu timpul aceste negocieri ii ajuta sa

capete o incredere in sine si astfel nu vor simti nevoia sa preseze, sa mearga

peste regulile importante pe care parintii le stabilesc in privinta sigurantei si

valorilor familiale. Iar atunci cand vei fi nevoit sa-i interzici sa se duca in parcneinsotit, in general va accepta pentru ca realizeaza ca-i o problema de

siguranta, si nu un incident in care el trebuie sa se impuna de dragul increderii

in sine sau ca sa-si dovedeasca importanta ca membru al familiei.

Pregateste copii pentru viata de adult

Cand copiii iau parte la solutionarea unei probleme, in general sunt mult mai

dispusi sa respecte solutia gasita. Nu pare ca le-a fost impusa solutia, ci ca

impreuna ati ajuns la solutia respective. In plus, copiii vor capata abilitati de

negociator pe care le pot aplica la scoala cu colegii, in locurile de joaca, in

cluburile din care fac parte.

Sfaturi si scenarii de succes legate de negocieri.

30


31/74

Jan Faull, specialist in educarea si comportamentul copiilor, este de 25

de ani instructor in educarea copiilor de catre parinti in Statele Unite. Ea e

autoarea recentei carti intitulate Rezolvarea luptei pentru putereca si a cartii

Mami! Trebuie sa merg la toaleta! , un ghid in invatarea copiilor de a cere la

toaleta. Jan traieste impreuna cu sotul si cei trei copii in Renton, Washington.

Cand sa nu negociezi cu copilul tau

Negocierile pot deveni obositoare si iritante atunci cand parintii se vad in

situatia de a negocia zilnic pentru orice.

Daca mananc 2 inghitituri de carne, pot sa mananc desert?

In astfel de situatii arta negocierii devine mai degraba o povara decat un

mijloc efectiv de a-i implica pe cei mici in gestionarea propriei lor vieti. Deci, fiti

atenti: negocierile pot deveni un obicei permanent in relatia parinte-copil.

Nu va fie teama sa spuneti : Nu, urmat apoi de

completarea,Acest lucru nu-i negociabil.

Copii se pot impotrivi/supara pentru moment, dar daca increderea lor in

sine nu este o problema importanta in situatia respective, atunci in general ei

se vor supune, vor accepta dupa un pic de strambaturi, argumente sau dupa ce

se plang un pic.

Tocmeala pentru fiecare situatie poate insemna impotmolire mai

degraba decat solutionare. Daca urmeaza sa cumperi o canapea noua si copilul

tau cauta sa negocieze cu tine privind culoarea si modelul, asculta-i parerile,

ideile, dar decide singura ce vei cumpara.

A invata un copil cum sa negocieze

Fiica ta insista sa ia cu ea la scoala noua papusa pentru a o aratacolegelor. In general, in astfel de situatii, parintii se rezuma la a spune copiilor

ce sa faca: s-o ia sau sa n-o ia (ex.: Pune papusa intr-o punga, da-o

invatatoarei cand ajungi la scoala si nu lasa alti copii sa se joace cu ea ).

In loc sa faci asta, condu-o pe micuta prin procesul negocierii:

31


32/74

Bine, o sa iei noua papusa la scoala, o sa o pui intr-o plasa sau

intr-o cutie?

Dupa ce-ai ajuns la scoala, unde-o s-o pui?

I-o dai invatatoarei sa ti-o tina sau o pui in dulapiorul tau?

Cand o vei arata colegelor, o vei tine tu in mana sau o vei trece din

mama in mana pe la toate fetele?

Fetita ta se va gandi si va decide pentru fiecare din intrebarile pe care tu

i le vei pune. In acest fel, o ajuti sa-si dezvolte un plan de success.

Conducand-o prin procesul negocierii, in final toate deciziile sunt ale ei,

va putea sa duca papusa la scoala si s-o aduca acasa nevatamata, lucru pe

care nu ar fi putut sa-l faca pana atunci.Initierea negocierilor formale

Maria are 10 ani si are o prietena, Loredana, invitata la ea sa doarma

vineri noaptea. Anticipezi ca o sa fie o seara e cosmar pentru ca Ileana, cealalta

fiica a ta de 8 ani va vrea si ea sa fie inclusa in distractia surorii ei si a prietenei

ei. Ca de obicei, Maria si Loredana nu o vor pe Ileana in mijlocul lor si de regula

astfel de scene sfarsesc prin cearta, lacrimi si sentimente ranite.

Ce-i de facut? Inainte de seara cu pricina, deschide o discutie cu ambele

tale fiice si incepe o negociere formala cu ele.

Cam care sunt pasii:

Descrierea Situatiei

Fetelor, sunt ingijorata pentru vineri seara cand o sa vina Loredana sa

doarma la noi. Ce putem face ca toata lumea sa fie impacata si sa se

simta bine?

Permite fiecareia sa-si exprime sentimentele

Sora mai mare: Ileana nu o sa se joace cu noi. Ne incurca tot

timpul.

32


33/74

Ileana: Si atunci eu ce trebuie sa fac? Sa ma duc in camera la

mine si sa ma joc singura? Vreau si eu sa ma joc cu voi.

Mama: Vinerea sunt obosita de regula, nu am chef de cearta si

discutii.Sedinta de idei

Fiecare vine cu solutii pentru a face seara cat mai placuta tuturor. Pune pe

hartie toate ideile, chiar daca unele sunt extreme:

a) Trimite-o pe Ileana la bunica

b) Invita o prietena de-a Ileanei sa doarma peste noapte, vineri.

c) Permite-I Ileanei sa se joace cu fetele mai mari pentru o ora.

d) Nu o lasa pe Ileana sa se joace cu Maria si Loredana, dar rasplateste-o cu oseara de dormit la una din prietenele ei in urmatoarea vineri.

Revederea ideilor

Alege una sau doua din cele 2 idei care sunt agreate cel mai mult de toti. Dupa

lungi dezbateri toti decid sa se uite la un film impreuna, apoi ii permit Ileanei sa

se joace cu fetele mai mari o ora in seara de vineri si o ora sambata dimineata.

Parintele monitorizeaza toate situatiile de negociere

Chiar daca toata lumea este implicata in gasirea unei solutii, parintele

trebuie sa monitorizeze toata situatia sa vada daca totul merge conform

planului.

10 metode de a creste un copil rasfatat - si cum va puteti

schimba abordarea asupra disciplinei copilului

Cand va imaginati un copil rasfatat, probabul va ganditi la un

copil care are o multime de jucarii extravagante. Dar expertii spun ca

disciplina copilului nu obiectele care ii apartin arata daca este

33
http://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-1326.htm


34/74

rasfatat sau nu. Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea

de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza

modele care pot dura toata viata. Urmand sfaturile de la

Desprecopii.com, veti creste un copil iubitor si care se iubeste pe sine,

empatizeaza cu ceilalti, onest si nu manipulativ. Copilul va sti sa isi

aleaga astfel, corect prietenii si partenerii de viata, deoarece daca

invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile

cu ceilalti.

Opinia expertilor despre rasfat

Un copil rasfatat este pretentios, egocentric si nerezonabil, considera

medicul Harvey Karp, creator al DVD-ului si cartii de succes: The Happiest

Toddler on the Block (Cel mai fericit copil din cartier). El declara ca poate parea

mai usor sa va intelegeti cu un copil rasfatat daca ii satisfaceti cerintele, dar

pana la urma, cedand in fata pretentiilor lui il faceti sa se simta izolat si derutat.

Daca ii permiteti copilului sa fie rasfatat, plantati o samanta de nemultumire,

spune el. Pentru ca sunt atat de obisnuiti sa foloseasca manipularea pentru a

obtine ceea ce doresc, incat nu-si mai dau seama cand cineva cedeaza in fata

lor.

Psihologul Ruth A. Peters, doctor in medicina, autor al manualului de

disciplina copilului Laying Down the Law (Stabilirea regulilor), este de acord cu

acest punct de vedere. Rasfatul nu face decat sa-i conduca spre probleme

ulterior in viata, crede ea, adaugand ca un copil rasfatat de obicei se

transforma intr-un adult rasfatat, iar adultilor rasfatati le este greu sa-si

pastreze locul de munca, partenerul de viata si prietenii.

De unde stiti ca va rasfatati copilul?

Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe care pe fac parintii,

permitand copilului sa devina rasfatat. Daca va recunoasteti comportamentul in

unele dintre ele, trebuie sp stiti ca niciodata nu este prea tarziu sa schimbati

lucrurile.

34


35/74

o Greseala nr. 1. Faceti din copil centrul Universului

Facand din dorintele copilului prioritatea principala in orice situatie il invatati ca

lumea se invarte in jurul lui. Puteti evita asta invatand copilul sa ia in

considerare nevoile si dorintele celorlalti, spune medicul Susan Buttross, seful

Diviziei de dezvoltare a copilului si de pediatrie comportamentala de la Centrul

Medical al Universitatii Mississippi. Copiii trebuie sa inteleaga sa primeasca si

sa ofere. Cand stiu numai sa primeasca, tind sa devina frustrati, spune ea

o Greseala nr. 2. Ignorarea comportamentului pozitiv

Ca parinti ocupati si foarte ocupati ce suntem, este posibil sa nu observam cand

copiii se joaca in liniste in coltul lor sau cand se feresc singuri de pericole ori

probleme. Daca nu le aratati niciodata ca sunteti multumiti de ceea ce fac,

declara Karp, ratati ocazia de a consolida importanta comportarii lor pozitive.

o Greseala nr. 3. Recompensati din greseala comportamentul

negativ

Karp considera ca multi parinti fac greseala ca simultan sa ignore

comportamentul pozitiv si sa-l rasplateasca din greseala pe cel negativ. Daca

dati atentie copiilor numai cand miorlaie si plang, le transmiteti mesajul ca doar

prin crize si plans pot sa va atraga atentia.

o Greseala nr. 4. Nu reusiti sa impuneti limite clare de

comportament

Daca nu stabiliti si consolidati reguli de buna purtare, considera Buttross, este

foarte posibil sa cresteti un copil nepoliticos, necooperant si lipsit de respect

fata de cei din jur. Karp adauga ca prin natura lor, copiii mici sunt necivilizati

iar o parte din sarcinile dumneavoastra de parinte este sa-i invatati sa se

poarte in societate, cum ar fi sa aiba rabdare si sa-i respecte pe ceilalti.o Greseala nr. 5. Nu sunteti consecvent in aplicarea regulilor

In timp ce unii parinti nu reusesc sa stabileasca limite de comportament, altii

stabilesc reguli slabe sau inconsistente, spune Karp. Asta se intampla cand ii

spuneti copilului Nu face cutare lucru, dar tot ii permiteti sa faca acel lucru.

35


36/74

Exemple de limite inconsistente sunt faptul ca permiteti copilului mic sa se

joace cu mancarea din farfurie in unele zile dar nu in altele sau ca permiteti

copilului mai mare sa-si incalce ora de culcare atunci cand nu mai aveti energia

sa luptati cu el pentru a o respecta. Daca nu sunteti consecventi asupra

regulilor pe care le impuneti, ii transmiteti copilului mesajul ca, de fapt, acele

reguli nu sunt atat de importante. Si, desigur, ceea ce doriti sa invatati copilul

este exact opusul!

o Greseala nr. 6. Alegeti lupte pe care nu le puteti castiga

Puteti duce batalia de a nu-i da copilului bomboane inainte de masa, declara

Karp, deci regula fara bomboane merita intarita. Dar sunt multe alte

standarde mai greu de impus cum ar fi sa determinati copilul sa manance

mazare. Copiii pot pur si simplu inchide gura sau pot scuipa mancarea, arata

Karp. In astfel de cazuri, sunteti condamnat sa pierdeti lupta inainte de a

incepe.

Si, din nefericire, censecintele unor astfel de batalii pierdute se intind mult mai

departe de mazarea aruncata ducand batalii pe care nu le puteti castiga le

aratati copiilor ca va pot sfida si pot scapa nepedepsiti.

o Greseala nr. 7. Nu trageti copilul la raspundere pentru

greselile lui

Refuzand sa trageti copilul la raspundere cand face o greseala ii transmiteti

mesajul ca nu a gresit deloc, considera Buttross. Astfel, copilul invata sa dea

vina pe altii oricand apar probleme. Dimpotriva, trebuie sa va invatati copilul ca

este important sa-si asume responsibilitatea pentru ceea ce face si apoi sa

folositi reguli ferme pentru a va asigura ca o face.

o Greseala nr. 8. Ii oferiti copilului daruri din motive gresite

Ceea ce ii cumparati copilului nu este atat de important ca motivul pentru careo faceti, considera Peters. Ea avertizeaza parintii asupra pericolului

cumparaturilor nerezonabile, cum ar fi sa-i cumparati copilului alta bicicleta

deoarece s-a plictisit de cea pe care i-ati cumparat-o acum cateva luni.

Alta greseala comuna este sa faceti cumparaturi din cauza sentimentului de

vinovatie, spune Karp. Cand copilul se intristeaza sau spune Esti cea mai rea

36


37/74

mama din lume, nu este momentul sa-i luati un cadou. Permitandu-i copilului

sa va manipuleze nu-i faceti un bine. Poate ca va primi ce-si doreste, dar

bucuria lui va fi mai mica stiind ca ati cumparat cadoul fiindca a insistat el.

o Greseala nr. 9. Cedati crizelor de furie ale copilului

Faptul ca va inmuiati cand copilul face o criza de furie este o forma extrema de

a-i rasplati comportamentul negativ. Ii dovedeste ca poate obtine orice facand

crize si nu asa merg lucrurile in lumea reala. Daca dumneavoastra ca adult

faceti o criza, vi se intampla lucruri rele, subliniaza Peters.

o Greseala nr. 10. Chiar dumneavoastra va purtati ca un copil

rasfatat

Modul in care interactionati cu familia serveste ca model pentru modul in care

copilul se va purta cu altii, spune Karp. Daca va vaicariti si va plangeti in fata

copiilor, ei vor copia modelul. Proverbul aschia nu sare departe de trunchi

este adevarat, deoarece copiii fac ceea ce faceti dumneavoastra, nu ceea ce

spuneti.

Rasfatati de mici, rasfatati pe viata

Rasfatul are consecinte care trec dincolo de greutatea de moment de a

gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura toata

viata.

Probabil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale copiilor rasfatati este

acela ca nu au invatat sa munceasca pentru ceva ce-si doresc, spune Buttross.

Nu au o etica a muncii si nu au invatat lectia de lupta cu adevarat

pentru nazuintele lor.

Deoarece oamenii rasfatati obtin prin manipulare ceea ce-si doresc, ei isi

construiesc un mod disfunctional de a se raporta la ceilalti. Obiceiurile de rasfatcreate in copilarie pot necesita 10 ani de terapie pentru a fi abandonate.,

spune Karp.

Corectarea rasfatului

37


38/74

Nu intrati in panica daca tocmai v-ati dat seama ca micutul

dumneavoastra este deja sau este pe cale de a deveni rasfatat. Expertii in

disciplina copilului spun ca puteti repara pagubele facute de rasfat.

Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i si explicati-i de ce

se vor produce niste schimbari. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor

fi consecintele. Cu cat este mai putina cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai

bine., va sfatuieste Peters.

Sfaturi pentru parintii cu copii mai mari

Psihologii de la Desprecopii.com sugereaza urmatoarele

strategii pentru a aduce copilul rasfatat pe calea cea buna:

o Stabiliti limite consistente Stabiliti reguli si limite clare pentrucopil. Daca decideti din cand in cand sa fie incalcata cate o regula, explicati-i ca

este vorba despre o exceptie speciala.

o Stabiliti care sunt consecintele incalcarii regulilor

Consecintele pot varia de la anularea drepturilor si privilegiilor pe care le are

copilul la confiscarea jucariei lui preferate.

o Creati stimulente pentru buna purtare In functie de varsta

copilului, ar trebui sa incercati sa stabiliti recompense cu buline sau stelute.Copilul primeste stelute pentru buna purtare, iar cand aduna 10 stelute

primeste un premiu pe care si l-a dorit.

o Invatati-l ca este la fel de important sa dai ca si sa primesti

Incurajati copiii sa participe la activitati in care ii ajuta pe altii, de exemplu,

luati-i la cumparaturi cand alegeti cadouri pentru prieteni si ceilalti membri ai

familiei.

o Ajutati copilul sa accepte ca i s-a spus NU Daca v-ati decis sa

refuzati cererea copilului, nu va razganditi in urma crizelor sau a oricarui alt tip

de comportament manipulativ ale copilului.

o Fiti un model pozitiv Manifestati respect si consideratie fata de

ceilalti, iar copilul va urma exemplul dumneavoastra.

Sfaturi pentru copiii mici

38
http://www.desprecopii.com/info-id-632.htmhttp://www.desprecopii.com/info-id-632.htm


39/74

In cazul in care copilul nu a implinit patru ani, probabil ca nu este inca

momentul sa va ingrijorati. Se intampla frecvent ca la varsta de un an copiii sa

aiba anumite caracteristici de rasfat, dar nu inseamna neaparat ca sunt

rasfatati, spune Karp. In cartea The Happiest Toddler on the Block, el explica

faptul ca in perioada de la unu la patru ani, copiii sunt primitivi si necivilizati, ca

niste mici oameni primitivi.

In afara de stabilirea clara a limitelor si de a oferi un model prin propriul

dumneavoastra comportament, copiii mici au nevoie de un curs intensiv de

comportare civilizata. Imaginati-va ca sunteti un ambasador din secolul 21 in

epoca oamenilor de Neanderthal, sugereaza Karp. Asta inseamna ca trebuie sa

invatati sa-i vorbiti copilului pe limba lui si sa-i aratati in mod respectuos cum

procedati dumneavoastra.

Iata cateva sfaturi de a domestici copiii mici:

o Regula comenzii de la restaurant Atunci cand comandati

mancare la restaurant, cel care va ia comanda repeta intotdeauna ce ati

comandat pentru a se asigura ca a notat bine totul. Karp recomanda sa faceti la

fel cu copiii mici frustrati. Inainte de a-i reduce la tacere, repetati mai intai

cererea lor. Spuneti: Chiar vrei mingea asta? Esti furios ca ti-a luat-o Bogdan?

Sunt de acord, dar vocea ta ridicata imi deranjeaza urechile. Asta ii arata ca

sunteti de partea lui, in timp ce il faceti sa inteleaga ca miorlaiala lui nu este

acceptabila.

o Fiti receptivi la faptele lor bune Fiti atenti la realizarile

copilului dumneavoastra pe parcursul zilei, fie ca este vorba despre constructia

sa de lego, fie ca i-a dat surorii lui o jucarie. Asta il va ajuta sa identifice

comportamentul pozitiv, in loc de a-si constientiza numai comportamentul

negativ.

Avantajele pe termen lung ale evitarii rasfatului

Mentinerea unei abordari consecvente si eficiente a disciplinei copilului

nu este usoara, dar are beneficii pe toata viata. Astfel, veti creste un copil

39


40/74

iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti, onest si nu

manipulativ. Copilul poate invata cum sa-si aleaga prietenii si partenerii de

viata, deoarece daca invata cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta

in relatiile cu ceilalti, spune Alina Olaru - Psiholog / DespreCopii.com

Deci data viitoare cand copilul face o criza de furie la supermarket sau

incearca sa va faca sa va determine sa acceptati incalcarea regulilor, ganditi-va

la efectele pe termen lung ale faptului ca cedati. Dar asta nu inseamna ca

puteti fi tot timpul parinti perfecti.

Modelul general este mai important decat ceea ce faceti fiecare moment

in parte. Este suficient sa faceti astfel in 80% dintre cazuri si veti ajunge sa

aveti un copil foarte bun.

Despre copilul timid

Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie

innascuta pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos

vegetativ (accelerarea ritmului cardiac in prezenta unor stimul

necunoscuti) predispun la timiditate. Dat find stuctura lor nervoasa

sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se potobserva semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in

situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se

juca si devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine.

Desprecopii.com va invata cum trebuie ajutati copiii timizi.

Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie innascuta

pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos vegetativ (accelerarea

ritmului cardiac in prezenta unor stimul necunoscuti) predispun la timiditate.

Dat find stuctura lor nervoasa sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la

3-4 luni se pot observa semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in

situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se juca si

devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine.

40
http://www.desprecopii.com/info-id-632.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-831.htmhttp://www.desprecopii.com/info-id-632.htmhttp://www.desprecopii.com/info-ID-831.htm


41/74

Copilul timid este incarcat si de anxietate, el manifesta mai evident

temerile copilariei. Acest copil are nevoie de o grija si o abordare speciala din

partea parintilor. Sunt sanse destul de ridicate ca sa-si manifeste timiditatea si

ca adult, dar cu o educatie potrivita personalitatii sale comportamentul lui

poate fi influentat si poate reusi o adaptare sociala mai buna, chiar daca

timiditatea ramane undeva ascunsa. Putini vor observa asta. Si personalitatea

parintilor incarcata de inhibitie si timiditate isi va pune amprenta asupra felului

de a fi al copilului. De aceea de multe ori insasi parintii au nevoie sa-si

corecteze timiditatea si apoi sa-si educe copilul in spiritul increderii si curajului.

Nu este cazul sa consideram acest copil condamnat la timiditate. Cu o

educatie adecvata din partea parintilor se poate adapta bine la viata sociala, la

scoala, va avea prieteni (chiar daca putini), va duce o viata normala.

Etichetarea de catre parinti ca fiind "copil problema" si protejarea lui exagerata

de pericole sunt atitudini daunatoare copilului care nu va reusi niciodata sa-si

depaseasca timiditatea, va trai senzatia de frica la orice pas si va avea

probleme de adaptare in viata adulta.

Semne ale unui copil timid (observate in mod constant in

comportamentul copilului mai ales dupa varsta de 4 ani)

Copilul timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma.

Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu

acele persoane si sa se joace.

Evita sa priveasca direct in ochi persoana care ii vorbeste

Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor

(refuza sa ia un creion atunci cand o persoana necunoscuta il ofera). In parc, copilul prefera sa stea retras in timp ce alti copii se joaca

intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut distractia desi tot ce a facut a

fost sa priveasca.

41


42/74

Copilul timid refuza sa mearga la scoala sau la gradinita. Va trebui

sa asteptati cateva minute pina devine familiarizat cu situatia. Apoi cel mai bine

e sa va luati ramas bun fara prea multa zarva.

Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei . Nu

raspunde la intrebari simple chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se

inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru a-si spune poezia. Tace si

priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos.

Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are

nevoie de timp pentru a accepta in jocul lui pe alt copil.

Simte uneori ca nu are incredere in el. II este teama sa se joace cu

alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc si va starni batjocora celorlalti

copiii.

Manifesta teama fata de intuneric, animale, necunoscut, straini, mai

intens decat alti copii. Ei au un simt mai dezvoltat al sesizarii pericolului si in

consecinta activeaza mecanisme de aparare la tot pasul

Cum ajutam un copil timid?

o Referiti-va la copilul Dvs ca si "linistit".

o

Nu il etichetati niciodata ca si timid, devreme ce acest termen are oconotatie negativa in societatea noastra.

o Fiti alaturi de el dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie sa

stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu

inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata

de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres

daca se va confrunta cu situatii stresante. Prezentati-l anumitor persoane si

apoi lasati-l sa se descurce singur. Nu vorbiti sau salutati in locul lui.

o Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu:

ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu

voi. E alegerea lui).

o Implicati-l in discutii daca observati ca e atent. Incurajati-l sa puna

intrebari si sa-si exprime parerea.

42


43/74

o Incurajeaza succesele copilului in relatiile cu ceilalti. Stimuleaza-i

increderea in sine. Incurajati-l sa participe in mod activ la activitatile grupului,

sa ia si el initiativa in joc, sa ofere solutii la o problema, sa povesteasca o

intamplare prietenilor sai, etc.

o Pregatiti copilul si pentru insuccesele care pot apare intr-o relatie

sociala (refuz, tradare, batjocora).

o Obisnuiti-l treptat cu o anumita situatie (de exemplu daca stiti ca

aveti un copil timid poate refuza sa mearga la gradinita; atunci va preocupati in

mod deosebit sa cunoasca bine spatiul de joaca, clasele, unii dintre colegi, sala

de mese, inainte de a urma cursurile).

o Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor copii nu

renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti

copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet,

incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la

aniversarea lui sau cu alte ocazii.

o Incercati sa nu-i spuneti mereu "Esti timid." mai ales fata de alte

persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca

Date post:	04-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	dana-catalina-dumitrascu
View:	226 times
Download:	0 times

DespreCopii_Psihologia Copilului Mic

Documents