Politica agricolă

comună

de Politică Agricolă ComunăDE ANI

Pregătiţi pentru viitor

U N P A R T E N E R I A T Î N T R E E U R O P A Ș I A G R I C U L T O R I

Agricultură şi Dezvoltare rurală

Va continua

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi despre Uniunea Europeană.

Un număr unic gratuit (*):

00 800 6 7 8 9 10 11(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet (http://europa.eu).

O fișă catalografică figurează la sfârșitul prezentei publicaţii.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2012

ISBN 978-92-79-23278-7doi:10.2762/36653

© Uniunea Europeană, 2012Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Printed in Belgium

Tipărit pe hârtie reciclată

1

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Cincizeci de ani de istorie vie

Anul 2012 marchează cea de a 50-a aniversare a punerii în aplicare a politicii agricole comune (PAC), o piatră de temelie a integrării europene care a oferit cetăţenilor europeni cinci decenii de aprovizionare cu alimente sigure și zone rurale dinamice.

PAC a fost creată astfel încât oamenii să se poată bucura de alimente bune la preţuri accesibile, iar agricultorii să își poată câștiga o existenţă echitabilă. După cincizeci de ani, aceste obiective sunt în continuare valabile. De-a lungul anilor, UE a adaptat PAC la necesităţile în schimbare ale

societăţii. Aceasta este povestea unui parteneriat dinamic între fermieri și Europa.

Acest parteneriat a ţinut pasul cu timpul. PAC a fost martoră la trei faze principale : ea a adus Europa de la penuria de alimente la belșug, s-a schimbat și s-a adaptat pentru a face faţă noilor provocări legate de durabilitate și de mediu și a extins rolul agricultorilor în dezvoltarea rurală dincolo de simpla producţie a alimentelor.

Trei generaţii de agricultori au lucrat pământul și au avut grijă de animalele lor începând din

momentul stabilirii PAC. Aceasta este și povestea lor. Pe lângă hrănirea unui continent, agricultorii acţionează acum din partea noastră pentru conservarea zonelor rurale și a resurselor noastre naturale. De asemenea, ei joacă un rol central în revitalizarea zonelor și a economiei rurale.

În prezent, politica este din nou reformată în vederea consolidării competitivităţii și a durabilităţii agriculturii și a zonelor rurale din UE. Noua politică răspunde provocărilor economice, de mediu și teritoriale cu care Europa se confruntă în prezent.

2

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Principalele etape ale politicii agricole comune

3

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

1957 Tratatul de la Roma creează Comunitatea Economică Europeană (un precursor al UE din prezent) între șase ţări din Europa de Vest. PAC este prevăzută ca o politică comună, cu obiectivele de a oferi alimente accesibile pentru cetăţenii UE și un nivel de trai adecvat pentru agricultori.

1962 Politica agricolă comună (PAC) a prins viaţă! Esenţa politicii o constituie preţurile bune pentru agricultori. De la un an la altul, agricultorii produc mai multe alimente. Magazinele sunt pline de alimente la preţuri accesibile. Primul obiectiv – securitatea alimentară – a fost îndeplinit.

Anii ’70-’80 Gestionarea ofertei. Fermele sunt atât de productive încât produc mai multe alimente decât este necesar. Surplusurile sunt stocate și duc la formarea unor „munţi de alimente”. Sunt puse în aplicare măsuri specifice pentru alinierea producţiei cu nevoile pieţei.

1992 PAC trece de la sprijinirea pieţei la sprijinirea producătorilor. Se reduce sprijinirea preţurilor și se înlocuiește cu plata de ajutoare directe acordate agricultorilor. Aceștia sunt încurajaţi să fie mai prietenoși cu mediul înconjurător. Reforma coincide cu Summitul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992, care lansează principiul dezvoltării durabile.

Jumătatea anilor ’90

PAC se concentrează mai mult pe calitatea produselor alimentare. Politica introduce măsuri noi pentru susţinerea investiţiilor agricole, a formării, a îmbunătăţirii procesării și a punerii pe piaţă. Se iau măsuri pentru protejarea produselor alimentare tradiţionale și regionale. Se pune în aplicare prima legislaţie europeană privind agricultura ecologică.

2000 PAC se concentrează pe dezvoltarea rurală. PAC se concentrează mai mult pe dezvoltarea economică, socială și culturală a Europei rurale. În același timp, reformele începute în anii ‘90 sunt continuate în vederea unei mai bune orientări a agricultorilor către piaţă.

2003 Reforma PAC rupe legătura dintre subvenţii și producţie. Agricultorii sunt orientaţi mai mult către piaţă și, având în vedere constrângerile specifice privind agricultura europeană, ei primesc un sprijin pentru venit. În schimb, ei trebuie să respecte standarde stricte cu privire la siguranţa alimentară, la mediul înconjurător și la bunăstarea animalelor.

Jumătatea anilor 2000

PAC se deschide lumii. La nivel global, UE devine cel mai mare importator de produse agricole din ţările în curs de dezvoltare, importând mai mult decât SUA, Japonia, Australia și Canada la un loc. Conform acordului „totul în afară de arme”, UE a acordat acces liber la piaţă tuturor ţărilor cel mai puţin dezvoltate. Nicio altă ţară dezvoltată nu oferă o astfel de deschidere, un angajament și un acces real la piaţă agricultorilor din ţările în curs de dezvoltare.

2007 Populaţia agricolă a UE se dublează, ca urmare a aderării, în 2004 și 2007, a 12 noi ţări. La optsprezece ani de la căderea Zidului Berlinului, Uniunea Europeană numără 27 de state membre și peste 500 de milioane de cetăţeni. Peisajul agricol și rural al UE se schimbă și el.

2011 O nouă reformă a PAC vizează consolidarea competitivităţii economice și ecologice a sectorului agricol pentru a promova inovaţia, a combate schimbările climatice și a sprijini ocuparea forţei de muncă și creșterea economică în zona rurală.

4

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Calitate pentru cetăţeni și echitate pentru

agricultoriȘase ţări creează CEE (predecesorul UE) în 1957. De la debutul său în 1962, PAC începe să redea Europei capacitatea de a se hrăni singură. Dar „belșug” devine „prea mult”, ceea ce duce la surplusuri. Măsurile pentru controlul producţiei încep în anii '80. PAC se recentrează pe calitatea, siguranţa și accesibilitatea alimentelor, precum și pe faptul de a deveni mai ecologic, mai echitabil și mai eficient. Rolul UE în calitatea sa de cel mai mare comerciant de bunuri agricole la nivel global îi aduce și responsabilităţi suplimentare.

Tratatul de la Roma

Uniunea Europeană s-a născut din cenușa războiului. Cele șase ţări care au semnat Tratatul de la Roma în 1957 au promis că o

foamete asemenea celei care a urmat după război nu va mai lovi din nou Europa. Deși s-a redus penuria, unele alimente de bază au rămas raţionate în unele ţări din Europa de Vest până în anii

‘50. Este greu de crezut acum, dar aceasta a fost realitatea cotidiană pentru mulţi dintre părinţii și bunicii noștri.

5

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Un model pentru alţii

PAC a fost timp de mulţi ani prima și singura politică deplin integrată a UE. Ea a deschis calea pentru piaţa unică a UE 30 de ani mai târziu, în 1992. Sistemul ei de preţuri unice a impus crearea de către PAC a propriei monede, „unitatea de cont” (UC), un precursor îndepărtat al monedei euro. La introducerea sa în 1962, o UC echivala cu un dolar american.

Sicco Mansholt : părintele PAC

Sicco Mansholt a fost un agricultor olandez, om politic și arhitectul principal al politicii agricole europene. El a pilotat elementele-cheie ale acesteia, pe baza preţurilor garantate și a finanţării comune între ţările membre, prin negocierile maraton încheiate până în 1962. Vizionar, Mansholt a tras un semnal de alarmă în 1968, avertizând cu privire la surplusurile viitoare și la necesitatea unei acţiuni rapide pentru modernizarea agriculturii și creșterea eficienţei.

6

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Prima generaţie PAC

La începuturile PAC, mulţi mici agricultori din generaţia de după război încă mai mulgeau vacile cu mâna și coseau fânul cu coasa. Pentru aceștia, la fel ca pentru restul societăţii, amintirile penuriei și cozilor la alimente erau încă proaspete. Subvenţiile prin intermediul PAC i-au ajutat să cumpere echipamente, să renoveze clădirile fermelor și să obţină seminţe și îngrășăminte mai bune. Având venituri mai mari, au putut face împrumuturi de la bănci pentru a-și dezvolta afacerile. Producţia de alimente a crescut. Dar viaţa la ţară continua să fie grea. Agricultorii îmbătrâneau și copiii lor nu erau prea dornici să le calce pe urme.

7

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Gestionarea ofertei

Susţinuţi de preţurile minime garantate, agricultorii au atins punctul culminant în anii ‘70, când produceau mai multe alimente decât era necesar. Rezultatul a constat în surplusuri costisitoare și stânjenitoare din punct de vedere politic. De la începutul anilor 1980 s-au introdus măsuri pentru apropierea producţiei de cererea pieţei. În 1984, se impun contingente privind producţia de lactate, ca un prim pas către reducerea surplusurilor. În 1992, la o revizuire majoră a politicii, UE decide să treacă de la sprijinirea pieţei la sprijinirea producătorilor.

Standarde privind bunăstarea animalelor

Alimentele sigure pot proveni numai de la animale sănătoase și bine îngrijite. Standardele privind bunăstarea animalelor din UE au fost introduse pentru a evita producerea de durere și suferinţă animalelor de fermă, privind atât modul în care sunt crescute la fermă, cât și transportul de la o fermă la un punct de vânzare. Șeptelul și păsările domestice crescute în ferme trebuie să aibă asigurat un spaţiu de viaţă minim, agricultorii fiind încurajaţi să recurgă la metode prin care să asigure mișcarea liberă a animalelor într-un cadru natural.

8

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Opţiunea pentru calitate

PAC s-a reconcentrat și pe calitate. Acum pune în aplicare cele mai înalte standarde de calitate și producţie și efectuează controale riguroase cu privire la sănătatea plantelor și a animalelor. Prin urmare, cele 500 de milioane de cetăţeni ai UE se bucură de produsele alimentare de cea mai mare siguranţă din lume și de procedura de urmărire continuă de la fermă la consumator. S-au luat măsuri pentru protejarea și promovarea produselor alimentare tradiţionale și regionale. Agricultura ecologică este încurajată. PAC a ajutat la menţinerea accesibilităţii alimentelor noastre. În prezent, o familie medie cheltuiește pe alimente 15 % din venit, în comparaţie cu 30 % în urmă cu cincizeci de ani. Această scădere este rezultatul veniturilor în creștere, dar se datorează parţial și agricultorilor, care au devenit mai competitivi și mai eficienţi.

9

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

0

10

20

30

40

50

60

70

1980

1981

1982

1983

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Evoluţia cheltuielilor PAC 1980-2010

Costul PAC

Ca politică comună integrată, PAC este finanţată prin bugetul anual al UE. Pe de altă parte, alte domenii de politică, precum serviciile de sănătate și educaţia sunt finanţate în mare măsură de guvernele naţionale ale statelor membre ale UE. Când a fost lansată acum 50 de ani, PAC era cel mai mare element din cadrul unui buget UE foarte mic. În prezent, cheltuielile anuale cu agricultura și cu dezvoltarea rurală cumulează aproximativ 55 miliarde EUR, în jur de 45 % din bugetul total al UE. Cheltuielile PAC au atins punctul culminant de 72 % din bugetul UE în 1984 și de atunci au scăzut constant. Se anticipează că această tendinţă descendentă va continua.

miliarde EUR (preţuri curente)

Dezvoltare rurală

Sprijin decuplat

Sprijin cuplat

Alte măsuri de piaţă

Restituiri la export

10

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Utilizarea resurselor naturale în mod responsabil

și durabilUn mare pachet de reformă a PAC din 1992 impune asumarea de către agricultori a responsabilităţii cu privire la protecţia mediului înconjurător și la agricultura durabilă. Agricultorii furnizează bunuri publice pentru noi toţi, precum menţinerea frumuseţii peisajelor și îngrijirea moștenirii noastre rurale. Agricultorii trec în prima linie în lupta împotriva schimbărilor climatice. De asemenea, ei optează pentru tehnologie în vederea susţinerii ecologiei și a ameliorării competitivităţii lor.

O abordare echilibrată

Deoarece se anticipează că până în 2050 cererea de produse alimentare la nivel global va crește cu 40 %, Europa trebuie să producă mai mult, dar nu la orice preţ. Reforma din 1992 le-a dat agricultorilor responsabilitatea de a avea grijă de zonele rurale și de biodiversitatea acestora, precum și de a utiliza cu prudenţă resursele noastre naturale, solul, aerul și apa. Acest lucru s-ar traduce în măsuri practice precum diversificarea culturilor, întreţinerea pășunilor permanente și o producţie mai puţin intensivă.

11

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

A doua generaţie PAC

Pentru a doua generaţie PAC, viaţa agricultorilor a fost diferită – dar nu mai ușoară. Cei care au preluat controlul de la părinţii lor s-au confruntat cu o nouă realitate. Agricultorii produceau prea mult, creând surplusuri. Un proces de reformă a fost lansat pentru echilibrarea cererii și a ofertei. În anii ’90, calitatea și siguranţa produselor alimentare, precum și bunăstarea animalelor constituiau un punct important pe agendă. De asemenea, a existat o perioadă în care agricultorii au devenit mai conștienţi de alte responsabilităţi, precum protejarea mediului înconjurător și utilizarea resurselor naturale cu prudenţă și în mod durabil.

Provocarea realizării unei agriculturi durabile

Principiul dezvoltării durabile a fost adoptat în 1992 la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro. De atunci a fost inclus în toate domeniile politice ale UE, inclusiv în agricultură. Astfel s-au impus agricultorilor noi sarcini pentru furnizarea de bunuri publice în interesul nostru, al tuturor, sub forma unor zone rurale bine îngrijite, a biodiversităţii înfloritoare, a utilizării prudente a resurselor naturale și a conservării obiectelor și a siturilor culturale. Agricultorii nu pot transfera costul furnizării acestor bunuri publice în preţurile lor. Pentru remunerarea agricultorilor pentru acest serviciu adus societăţii în ansamblu, UE le oferă acestora sprijin pentru venit.

12

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Știinţă și tehnologie

Ca și în alte sectoare ale economiei europene, cercetarea și dezvoltarea reprezintă o componentă vitală a viitoarei PAC. Laboratoarele produc noi soiuri de plante, adaptate la condiţiile de cultivare în schimbare. O eficienţă sporită asigură o mai bună utilizare a resurselor limitate. Agricultorii folosesc cea mai recentă tehnologie mobilă și prin satelit pentru prognozele meteorologice. Computerele îi ajută la pregătirea tratamentelor, păstrând utilizarea pesticidelor chimice la un nivel minim. Sistemele inteligente de contorizare și gestionare utilizează cel mai eficient electricitatea generată de energia eoliană atât la fermă, cât și la transmiterea acesteia la reţeaua de distribuţie regională sau naţională. Pentru a produce mai mult cu mai puţin și mai bine, Comisia Europeană propune dublarea bugetului pentru cercetare și inovare în domeniul agriculturii, incluzând un nou tip de parteneriat pentru inovare. Aceste fonduri vor sprijini proiectele de cercetare cu relevanţă pentru agricultori și pentru viaţa rurală, acoperind distanţa dintre laboratorul de cercetare și câmpul agricultorului.

Agricultorii și schimbările climatice

Impactul schimbărilor climatice a arătat că ameninţări care păreau îndepărtate ne afectau deja. Agricultura trebuie să se adapteze la modificările condiţiilor meteorologice și la perioadele de vegetaţie, precum și la calamităţile naturale mai frecvente. Prin subvenţii, agricultorii sunt ajutaţi să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, schimbând hrana șeptelurilor, dezvoltând energii regenerabile sub formă de combustibili din biomasă, utilizând produse secundare și reziduuri. Acestea fac parte din lupta globală pentru reducerea schimbărilor climatice.

13

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

60°E50°E40°E

30°E

30°E

20°E

20°E

10°E

10°E

0°

0°10°W20°W30°W

60°N

60°N

50°N

50°N

40°N

40°N

Sursa: DG Agricultură și Dezvoltare Rurală, pe baza rapoartelor SEE, a studiilor academice JRC și SM.

Cartography : DG AGRI GIS-Team 09/2007© EuroGeographics for the administrative boundaries

Zone vestice și atlantice▲ Risc de inundaţii▲ Veri mai calde și mai uscate▲ Nivelurile mării▲ Risc de boli, dăunători ai culturilor▲ Randamentele culturilor, furajelor▼ Sănătatea, bunăstarea animalelor

Zone climatice în Europa

Regiuni sudice și sud-estice▼ Disponibilitatea apei▲ Risc de secetă, perioade de căldură▲ Risc de eroziune a solului▼ Perioada de vegetaţie, randamentele culturilor▼ Zone optime pentru culturi

Zone nordice▼ Precipitaţii vara▲ Furtuni iarna, inundaţii▲ Perioadă lungă de vegetaţie, randamente▲ Teren agricol adecvat▲ Dăunători, riscuri de boli

Europa Centrală▲ Precipitaţii iarna, inundaţii▼ Precipitaţii vara▲ Risc de secetă, stres hidric▲ Risc de eroziune a solului▲ Randamente, gama de culturi

0 250 500 750 km

Schimbările climatice – Impacturi posibile asupra agriculturii UE

14

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

O economie și o viaţă la ţară dinamice

Agricultorii au fost dintotdeauna o parte esenţială a vieţii la ţară, aducând o contribuţie importantă la economia locală. Dezvoltarea rurală este inclusă în PAC din 2000. Accentul se pune pe dezvoltarea economică, socială și culturală a Europei rurale. Miza este supravieţuirea zonelor rurale ca loc în care să trăiești, să muncești și de care să te bucuri.

A treia generaţie PAC

Actuala generaţie de agricultori combină rolurile de agricultor, custode al zonelor rurale și antreprenor. Reformele au făcut ca agricultorii să fie mai orientaţi spre piaţă. Unii dintre ei procesează alimente la fermă și le vând la nivel local, stimulând economia rurală. Agricultorii susţin comunităţile lor prin turismul local, prin crearea de noi afaceri și prin activităţi culturale. În cadrul procesului, ei contribuie la asigurarea viitorului generaţiilor următoare de agricultori.

15

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Numărul de exploataţii în funcţie de categoria de vârstă a managerilor în UE-15, 2000 și 2007

0

200

400

600

800

1 000

1 200

1 400

1 600

1 800

2 000

Agricultorii ca antreprenori

Actuala PAC încurajează în mod specific agricultorii să devină antreprenori, vânzând bunurile lor direct pe piaţă și răspunzând semnalelor pieţei cu privire la cerere și la ofertă. Agricultorii sunt liberi să decidă ce produc, pe baza propriului plan de afaceri și a ceea ce cred că vor achiziţiona cumpărătorii. Ei pot începe noi activităţi cu sprijin din partea PAC, cum ar fi magazine ale fermelor,

artizanat și activităţi culturale, sau proiecte pentru renovarea satelor și a infrastructurii rurale, precum și pentru crearea de locuri de muncă la nivel local. Acestea nu trebuie neapărat să fie legate direct de agricultură.

Zonele rurale aparţin tuturor : turismul rural

Marea lor diversitate și frumuseţea pură fac din zonele rurale și peisajele Europei un

loc preferat pentru recreere și petrecerea timpului liber. Vacanţele în mediul rural permit locuitorilor din orașe să se reconecteze la tradiţiile rurale pierdute, incluzând un mediu curat și produse alimentare proaspete direct de la fermă. Mulţi agricultori oferă cazare în condiţii confortabile la familii, în hambare renovate, și o gamă de activităţi în legătură cu ferma.

Un viitor pentru tinerii agricultori

Două treimi din actualii agricultori ai UE sunt în vârstă de peste 55 de ani. Predarea controlului către generaţia viitoare trebuie să fie organizată. Altfel, alternativa este gravă : exod rural, îmbătrânirea rapidă a populaţiei și un număr insuficient de tineri care să intre în sector. Conștientă de importanţa continuităţii, PAC oferă formare și finanţare pentru a încuraja implicarea tinerilor în activităţile agricole.

(1 000 de exploataţii)

2000 2007

Sub 35 de ani Între 35 și 44 de ani

Între 45 și 54 de ani

Între 55 și 64 de ani

65 de ani și peste

16

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Ajutorul pentru micii agricultori

Micii agricultori alcătuiesc o treime din populaţia agricolă a UE. Deși sunt răspunzători pentru doar 3 % din terenul agricol al UE, ei se confruntă cu o mare parte din birocraţia cu care au de-a face agricultorii mai mari. Unul dintre obiectivele reformei

PAC propuse este simplificarea procedurilor administrative și de plată pentru micii agricultori, astfel încât să se poată ocupa mai mult de agricultură și mai puţin de formalităţile administrative. Agricultorii reprezintă prima verigă în lanţul de aprovizionare care ne aduce produsele alimentare pe masă. Deseori însă ei sunt mai puţin organizaţi decât procesatorii

și distribuitorii de alimente din aval și au mai puţină putere de negociere. Viitoarea PAC vizează să îi ajute pe agricultori să se organizeze în grupuri, astfel încât să poată negocia împreună o parte mai mare din preţul final pe care noi îl plătim pentru produsele lor.

17

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Diversitatea europeană

Populaţia agricolă a UE s-a dublat odată cu aderarea a 12 noi membri în 2004 și 2007. PAC ajută toate cele 27 de state membre ale UE să menţină activităţile agricole adaptate la situaţia lor climatică sau geografică. Condiţiile pentru

agricultură variază începând de la cele din nord, din apropierea regiunii arctice, cu perioada lor scurtă de vegetaţie, până în sud, la regiunea subtropicală, unde resursele de apă sunt reduse. Poate fi dificil să îţi câștigi existenţa în regiunile uscate, îndepărtate sau muntoase. PAC trebuie să

se adapteze nu numai la nevoile în schimbare ale societăţii, ci și la aspectul în schimbare al vieţii rurale, permiţând prosperarea tuturor tipurilor de agricultură, inclusiv în zonele dezavantajate din punct de vedere natural.

18

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Perspective de viitorPAC trece încă o dată prin reforme importante. Obiectivul este de a o pregăti pentru 2020 și mai târziu. Obiectivele-cheie sunt o politică mai ecologică, mai echitabilă și mai eficientă. Agricultura europeană trebuie să își sporească competitivitatea atât din punct de vedere economic, cât și ecologic.

Planul de reformă a PAC în zece puncte – Propus de Comisia Europeană la 12 octombrie 2011

1) O mai bună direcţionare a sprijinului pentru venit în vederea stimulării dezvoltării și a ocupării forţei de muncă

Pentru o mai bună dezvoltare a potenţialului agricol al UE, Comisia propune susţinerea într-un mod mai just, mai simplu și mai bine direcţionat a veniturilor agricultorilor. De sprijinul de bază pentru venit vor beneficia numai agricultorii activi. Acesta va scădea progresiv începând de la 150 000 EUR per exploataţie și va fi plafonat la peste 300 000 EUR, luând în considerare numărul de locuri de muncă create. De asemenea, sprijinul va fi distribuit într-un mod mai echitabil între agricultori, între regiuni și între statele membre.

2) Instrumente de gestionare a crizelor mai bine adaptate și cu o capacitate de reacţie sporită pentru a face faţă noilor provocări economice

Volatilitatea preţurilor reprezintă o ameninţare pentru competitivitatea pe termen lung a sectorului agricol. Comisia propune „plase de siguranţă” mai eficace, cu o capacitate de reacţie sporită pentru sectoarele cele mai expuse crizelor (depozitarea privată și intervenţia publică) și promovarea creării de sisteme de asigurări și de fonduri mutuale.

3) Plăţi de agromediu pentru prezervarea productivităţii pe termen lung și a ecosistemelor

Pentru a consolida durabilitatea agriculturii din punct de vedere ecologic și pentru a sprijini eforturile agricultorilor, Comisia propune ca 30 % din plăţile directe să fie acordate în mod specific pentru utilizarea îmbunătăţită a resurselor naturale. Aceste măsuri – diversificarea culturilor, menţinerea pășunilor permanente, prezervarea rezervoarelor ecologice și a peisajelor – sunt practice, ușor de pus în aplicare și vor avea un efect ecologic real.

4) Investiţii suplimentare pentru cercetare și inovare

Pentru a produce mai mult cu mai puţin și mai bine, Comisia propune dublarea bugetului alocat cercetării și inovării în domeniul agricol, inclusiv prin intermediul unui nou parteneriat european pentru inovare. Aceste fonduri, inclusiv printr-un nou parteneriat european pentru dezvoltare, vor sprijini proiectele de cercetare cu relevanţă pentru agricultori, vor încuraja o cooperare mai strânsă între oamenii de știinţă și agricultori

19

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

și transferul accelerat al rezultatelor pozitive din laborator la câmp, precum și o informare și o consiliere mai bună a agricultorilor.

5) Un lanţ alimentar mai competitiv și mai echilibrat

Agricultura joacă un rol vital prin poziţionarea sa la baza lanţului alimentar, dar este foarte fragmentată și puţin structurată, valoarea sa adăugată nefiind recunoscută. Pentru a consolida poziţia agricultorilor, Comisia propune sprijinirea organizaţiilor de producători, a dezvoltării organizaţiilor interprofesionale și a vânzărilor directe între producători și consumatori. Cotele de zahăr, care și-au pierdut relevanţa, nu vor fi prelungite după 2015.

6) Încurajarea iniţiativelor de agromediuTrebuie luate în considerare caracteristicile specifice fiecărui teritoriu, iar iniţiativele naţionale, regionale și locale cu privire la mediu trebuie încurajate. În acest sens, Comisia propune două priorităţi specifice ale politicii de dezvoltare rurală pentru refacerea, prezervarea și îmbunătăţirea ecosistemelor și pentru utilizarea eficientă a resurselor și lupta împotriva schimbărilor climatice.

7) Facilitarea lansării în activitate a tinerilor agricultori

Două treimi dintre agricultori sunt în vârstă de peste 55 de ani. Pentru a susţine implicarea generaţiei tinere în sectorul agricol, Comisia propune crearea unui nou ajutor pentru instalare de care să poată beneficia, în timpul primilor cinci ani ai proiectului lor, agricultorii care nu au împlinit 40 de ani.

8) Stimularea ocupării forţei de muncă în mediul rural și a spiritului antreprenorial

Pentru a promova ocuparea forţei de muncă și spiritul antreprenorial, Comisia propune o serie de măsuri de stimulare a activităţii economice în zonele rurale și de încurajare a iniţiativelor de dezvoltare locală. De exemplu, va fi creat un „pachet iniţial” pentru sprijinirea proiectelor de microîntreprinderi, cu o finanţare pe o perioadă de cinci ani care poate ajunge până la 70 000 EUR. Vor fi consolidate grupurile de acţiune locală LEADER.

9) O mai mare atenţie acordată zonelor vulnerabile

Pentru a evita deșertificarea și pentru a proteja bogăţia teritoriilor noastre, Comisia oferă statelor membre posibilitatea de a-i sprijini în mod mai susţinut pe agricultorii situaţi în zone dezavantajate din punct de vedere natural, prin intermediul unei indemnizaţii suplimentare. Acest ajutor va completa celelalte ajutoare care se acordă deja în cadrul politicii de dezvoltare rurală.

10) O PAC mai simplă și mai eficientăPentru a evita sarcinile administrative inutile, Comisia propune simplificarea mai multor mecanisme ale PAC, precum normele privind condiţionalitatea și sistemele de control, fără ca aceasta să ducă la o pierdere a eficienţei. În plus, va fi simplificat și sprijinul acordat micilor agricultori. Pentru aceștia, se va institui o plată forfetară anuală de 500-1 000 EUR pentru o fermă. Va fi încurajat transferul de terenuri de la micii agricultori care își încetează activitatea agricolă către alte exploataţii care doresc să se restructureze.

20

P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Coperta: © Thinkstock - Hemera; p. 2: © Ministerul Agriculturii din Franţa, © Comstock; p. 4: © Comisia Europeană; p. 5: © Comisia Europeană; p. 6: © Ministerul Agriculturii din Franţa; p. 7: © iStockphoto, © Photodisc; p. 8: © Thinkstock - Hemera; p. 9: © Thinkstock; p. 10: © Ingram Publishing; p. 11: © Ceja, © T. Hudson; p. 12: © iStockphoto, © iStockphoto; p. 14: © Getty Images; p. 15: © iStockphoto; p. 16: © iStockphoto; p. 17: © iStockphoto, © iStockphoto, © iStockphoto, © Comisia Europeană, © iStockphoto, © iStockphoto, © Getty Images, © iStockphoto, © iStockphoto; p. 18: © Getty images; p. 19: © iStockphoto

Comisia Europeană

Politica agricolă comună – Va continua

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2012

2012 — 20 p. — 21 cm x 29,7 cm

ISBN 978-92-79-23278-7doi:10.2762/36653

doi:10.2762/36653

KF-31-12-548-RO-C

Comisia EuropeanăDirecţia Generală Agricultură şi Dezvoltare Ruralăhttp://ec.europa.eu/agriculture/50-years-of-cap