Poliþia ºi drepturile omului - Revista Forumul Judecătorilor · 2015-09-09 · mecanism statal...

194 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2015

Rezumat:Într-un stat cãlãuzit de valorile societãþii moderne de tip occidental, poliþia trebuie

sã fie o instituþie respectatã ºi credibilã. Or, acest lucru se poate obþine printr-o conduitãprevizibilã, respectuoasã faþã de individ ºi drepturile sale, prin eliminarea abuzuluisau aparenþei de abuz din activitatea poliþiºtilor. Acest material îºi propune sã strângãlaolaltã cazuistica relevantã a Curþii Europene a Drepturilor Omului în privinþa României,din 2004 pânã la începutul lui 2015, astfel încât, pornind de la o problematicã cereprezintã o oglindã a sistemului afacerilor interne românesc, cititorului - student,practician sau teoretician – sã-i fie pus la dispoziþie un bun instrument de lucru. Nicioîncãlcare a drepturilor consacrate de Convenþie nu este imputabilã exclusiv organelorde poliþie. Speþele au fost selectate sub acest titlu în mãsura în care o anumitã conduitãa agentului sau ofiþerului de politie, jandarmului etc. a constituit sursa primarã aîncãlcãrii unuia sau mai multor drepturi ocrotite de Convenþie. Lanþul slãbiciunilor acontinuat, însã, iar celelalte instituþii chemate sã aplice legea ºi sã sancþioneze abuzulla nivel naþional au eºuat în a face acest lucru. Cazurile au fost grupate în trei grupuri:primul este grupul Soare, care priveºte uzul de armã de cãtre poliþiºti; grupul Trufin sereferã la lipsa unor anchete eficiente, prompte ºi desfãºurate sub control public încazuri de morþi suspecte; al treilea grup, cel mai consistent din punct de vedere alnumãrului de cauze, Barbu Anghelescu, vizeazã relele tratamente aplicate de poliþiºticare, uneori, au dus la decesul victimei ºi/sau lipsa unor investigaþii independente,prompte ºi efective în astfel de situaþii. De asemenea, în unele cazuri s-a reþinut ºi oconduitã discriminatorie pe criteriul etnic din partea poliþiºtilor sau, pur ºi simplu, eºeculîn a investiga astfel de alegaþii. În plus, ne-am referit la o serie de cauze în careîncãlcãrile Convenþiei nu au intrat în niciuna dintre cele trei categorii, fãrã a fi însãunele cu caracter izolat.

Abstract:In a state governed by the modern, western-type society’s values the police must

be a credible and respectable institution. But only a predictible and respectful conductby the police, through the removal of any abuse or apparent abuse from the part of itsrepresentatives can lead to such a result. This article aims at providing to thepractitioners, scholars, and students a useful tool by putting together the relevantEuropean Court’s case-law in respect of the Romanian Police since 2004 until thebeginning of 2015. In none of the cases referred to in this paper the police officers,gendarmes etc. were the only responsable for the violation of the fundamental rights.However, their conduct was at the origin of all cases, and the other judicial authorities(prosecutors, courts) failed also to observe the applicants’ rights, as the investigationof relevant facts seeking to the identification of the responsable persons remained

Poliþia ºi drepturile omuluijudecãtor dr. Gabriel Caian*,

M.A.E. – Direcþia Agentul Guvernamentalpentru Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

* E-mail contact profesional: [email protected]

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2015 195

ineffective. The cases were clustered in three groups based on the criteria used bythe Committee of Ministers of the Council of Europe in monitoring the execution of theEuropean Court’s judgements. The first group is Soare in which issues are raisedconcerning the use by the police of firearms; the second one is Trufin in which thepolice was mainly responsable for having failed to investigate promptly, effective andunder public control and scrutiny cases of suspect deaths; finally, in Barbu Anghelescugroup, which comprises the biggest number of cases, issues are raised concerningill-treatment by the police, which sometimes was lethal, and the failure by the authoritiesto effectively investigate. In some cases, discriminatory conduct based on racialmotivation by state agents was held or simply the failure by state to investigate suchplausible allegations. Furthermore, there are a few cases concerning other breachesof the Convention which stemmed also from the police officers’ conduct.

Keywords: police force, case-law, European Court of Human Rights, ill-treatment,violation of the fundamental rights

poliþienesc? Un stat poate fi numit astfelîn mãsura în care poliþia (componentã aputerii executive) nu se mãrgineºte la a fibraþul înarmat al legii, un subansamblual mecanismului statal, ci devine para-digmaticã pentru modul cum funcþioneazãstatul în integralitatea sa, în special înrelaþia cu cetãþenii sãi. Din punctul devedere al distribuirii rolurilor publice,poliþia ajunge sã îºi stabileascã singurãlimitele de acþiune ºi de ingerinþã în viaþaoamenilor, fãrã a exista un veritabil controlal celorlalte puteri (legislativã saujudecãtoreascã).

Astfel, statul ajunge sã lupte, prinintermediul poliþiei (care cuprinde, înrealitate, o mult mai largã categorie depersoane decât funcþionarii Ministeruluide Interne - de la conducãtorul statului,pânã la cel mai umil informator, pe toþicei care contribuie la perpetuarearegimului de forþã), împotriva propriilorcetãþeni, sub pretextul de a le asigura unanume tip de fericire1163. Este o fericire

A. Consideraþii generale

Într-un stat cãlãuzit de valorilesocietãþii moderne de tip occidental

poliþia trebuie sã fie o instituþie respectatãºi credibilã. Or, acest lucru se poateobþine printr-o conduitã previzibilã,respectuoasã faþã de individ ºi drepturilesale, prin eliminarea abuzului sauaparenþei de abuz din activitateapoliþiºtilor.

Dar, înainte de a intra în expunereachestiunilor de ordin tehnic, credem cãmeritã sã punem lucrurile într-un contextistoric ºi axiologic, pornind de la treiconcepte fundamentale, cu valenþefilosofice: violenþa, adevãrul ºi puterea.

Bunãoarã, trebuie amintit un anumitspecific al þãrilor ce au avut parte deregimuri totalitare în istoria lor recentã (iarRomania se aflã printre aceste þãri).Astfel, pânã în 1989 între poliþie (a se citi„miliþie”) ºi stat exista o legãturã extremde intimã în mãsura în care statul era detip poliþienesc. Ce înseamnã cã statul era

1163 Într-un compendiu administrativ publicat laînceputul secolului al XVIII-lea – Traité de la police(Paris, Jean Cot, 1705, cartea I, cap. I, p.2), N. deLamare afirma cã „poliþia vegheazã asupra a tot ceare legãturã cu fericirea oamenilor”, dupã careadãuga: „poliþia vegheazã asupra a tot ceea cereglementeazã societatea ºi raporturile socialeprevalente între oameni” (apud M. Foucault, Lumeaeste un mare azil – Studii despre putere, Ed. IdeeaDesign&Print, Cluj, 2005, p.92). Rolul poliþiei esteoarecum paradoxal ºi „riscant”, în mãsura în care

ea permite statului sã exercite forþa în toatãamploarea sa dar, totodatã, trebuie sã îi menþinãpe oameni fericiþi – fericirea fiind înþeleasã nu doarca supravieþuire, ci ca viaþã bunã (a se vedea J.H.Gottlobs von Justi, Éléments généraux de police,trad din lb. germanã M. Einous, Paris, Rozet, 1769,p.18, apud M. Foucault, op. cit., p.93). Afirmaþia îºipãstreazã valabilitatea, chiar dacã lucrarea invocatãþine de altã epocã (cea de dinaintea RevoluþieiFranceze), în mãsura în care parte din scopuloriginar al unei instituþii se pãstreazã în timp.


cu totul iluzorie aceasta asiguratã prinforþã, dupã cum s-a vãzut în istoriasecolului trecut, indiferent de ideologia pecare s-a bazat statul ideocratic.

Anii regimului totalitar din România audeterminat unele sedimentãri la nivelulimaginii poliþiei („re-branduirea” realizatãîn 1990 nu a avut ca efect imediatcreºterea încrederii ºi a autoritãþii).Reclãdirea relaþiei de încredere se faceîn contextul unor noi realitãþi politice ºisociale, prin (re)descoperirea valorilorstatului de drept (Rechtsstaat, în loc dePolizeistaat). Credem noi cã, pe lângãeliminarea unor stereotipuri legate depoliþie prin însãºi conduita poliþiºtilor înrelaþia cu cetãþeanul, e nevoie ºi de obunã aºezare instituþionalã în care poliþiasã recapete rolul sãu absolut necesar:acela de interfaþã cu societatea a unuimecanism statal care deþine monopolulviolenþei legitime1164.

Violenþa este un concept uºor atipicde care ne folosim în evaluarea activitãþiipoliþiei, în mãsura în care suntem deprinºicu o restrângere a sensului: în limbajulcurent termenul de violenþã desemneazãcel mai adesea violenþa nelegitimã,brutalitatea ilicitã1165. Dar faptul ca poliþiaeste posesoarea unor pârghii violente þinede esenþa sa. Legea nr.218/2002 (Legeaprivind organizarea ºi funcþionarea PoliþieiRomâne) stabileºte gama acþiunilor pecare le poate întreprinde un poliþist în

exercitarea atribuþiilor, deseori fiindîndreptãþit sa recurgã la forþã. De altfel,în termenii teoriei generale a dreptului,sancþiunea oricãrei dispoziþii legale esteposibilitatea aplicãrii sale apelând la forþade constrângere1166. Termenul din limbaenglezã pentru „punere în executare” estemai sugestiv: „to enforce the law” sespune atunci când e vorba sã aplici omãsurã dispusã de un organ jurisdicþionalsau sã impui executarea unei obligaþii cenu este onoratã de bunãvoie.

Aceasta este violenþa conservatoarepentru o ordine juridicã anume ºi earãmâne legitimã, din perspectivadrepturilor omului, în mãsura în care suntrespectate mai multe exigenþe: sã fieprevãzutã într-o lege accesibilã ºiprevizibilã, edictatã de altcineva decâtpoliþia însãºi; violenþa sã urmãreascã unscop legitim ºi, în fine, mãsura violentãsã fie o mãsurã proporþionalã cu scopulurmãrit (a se vedea situaþia exercitãrii deviolenþe fizice), ori, cu o sintagmã maigeneralã sã fie necesarã într-o societatedemocraticã. O condiþie suplimentarã, înunele situaþii, este aceea ca mãsuraviolentã sã fie „absolut necesarã” prinraportare la circumstanþele concrete (a sevedea folosirea armamentului letal).

Acestea ar fi aºadar grosso modoexigenþele pe care o poliþie modernãtrebuie sã le respecte conform stan-dardelor de ordin material ale drepturilor

1164 Despre cum, în zorii modernitãþii, s-aconvenit cã indivizii au renunþat la dreptul lor naturalla violenþã faþã de ceilalþi, cedându-l unei autoritãþide tip statal, a se vedea Thomas Hobbes,Leviatanul, accesibil online la adresa http://www.earlymoderntexts.com/pdfs/hobbes1651part1.pdf, p.63; Baruch Spinoza, Tratat teologico-politic, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1960, p.107.Ulterior, Max Weber este sociologul care, în secolulXX, impune definiþia conform cãreia statul esteentitatea ce deþine monopolul asupra folosiriilegitime a forþei – a se vedea conferinþa Politics asa vocation, accesibilã online la adresa http://anthropos-lab.net/wp/wp-content/uploads/2011/12/Weber-Politics-as-a-Vocation.pdf., p.1.

1165 Walter Benjamin se referã la ambiguitateaviolenþã legitimã/violenþã nelegitimã în lucrarea ZurKritik der Gewalt, tradusã în româneºte sub titlulCritica violenþei ºi care, împreunã cu textul luiJacques Derrida Forþa de lege, alcãtuieºte volumulDespre violenþã (Ed. Idea Design&Print, Cluj, 2004).Comentând textul lui Benjamin, scris sub impresiaproliferãrii regimurilor de tip fascist, Derrida remarcafaptul ca Gewalt în limba germanã înseamnã, pelângã violenþã, dominaþie, suveranitate a puteriilegale, forþa de lege (p.67).

1166 Mircea Djuvara, Teoria generalã a dreptului(Enciclopedia Juridicã), Ed. All Beck, Bucureºti,1999, p.354.


omului. În plus, ar putea fi amintitãinterzicerea discriminãrii, ca imperativ ceopereazã fie ataºat unuia dintre celelaltedrepturi (art. 14 din Convenþia pentruapãrarea drepturilor omului ºi libertãþilorfundamentale), fie ca imperativ de sinestãtãtor, sub forma interzicerii generale adiscriminãrii (art.1 din Protocolul nr. 12adiþional la Convenþie).

Din punct de vedere procedural, rolulpoliþiei în desfãºurarea unor anchetetrebuie privit din perspectiva mai largã aobligaþiei statului nu doar de a se abþinesã aducã atingeri în mod direct drepturilorºi libertãþilor fundamentale (obligaþienegativã), ci ºi de a lua mãsuri caîncãlcãrile sã nu se producã. Ori, în cazulîn care se produc fãrã ca autoritãþile sã fiºtiut sau sã fi trebuit sã ºtie (criteriulrezonabilitãþii aprecierii se aplicã aiciastfel încât sã nu se ajungã la a impunesarcini exorbitante statului), sã fie stabilitadevãrul ºi sancþionaþi cei responsabili.

Ne vom opri, pe scurt, asupra relaþieicu adevãrul pe care o implicã acesteobligaþie1167. Din acest punct de vedere,conceptul de „anchetã efectivã” estesugestiv în mãsura în care adevãrul fapticla care trebuie sã se ajungã este un

adevãr de tip anchetã sau un adevãr detip demonstrativ, bazat pe strângerea deprobe. În faza strângerii probelor poliþistultrebuie sã depunã toate diligenþelerezonabile (obligaþia nu este una de scop,ci de mijloace) astfel încât adevãrul fapticsã fie stabilit ºi persoanele responsabilesã fie trase la rãspundere.

Aceste exigenþe nu sunt simpletruisme, ci importante deziderate, uneoridificil de atins, în mãsura în care lunga„tradiþie” pre-modernã, ca ºi cea recentã,totalitarã, fac ca adevãrul ºi puterea sãse concentreze în mâinile aceloraºi actori.Cu alte cuvinte, la nivelul unei mentalitãþiretrograde, cel puternic are o relaþieprivilegiatã cu adevãrul. Ergo, adevãrulsãu nu poate fi contestat (cu succes) deun neposesor al puterii. Or, democraþiaºi statul de drept înseamnã tocmaiegalitate în faþa adevãrului pe care îlpretinde legea.

În concret, poate fi vorba de anchetevizând încãlcãri ale integritãþii corporalesau ale dreptului la viaþã având capresupuºi autori persoane private. Statulare obligaþia pozitivã de a afla adevãrulîn cazul în care drepturile acestea au fostîncãlcate, prin desfãºurarea unei anchete

1167 În noul Cod de procedurã penalã sunt patrureferiri importante la adevãr. Prima apare la nivelulprincipiilor, în art.5 alin.1, potrivit cãruia „organelejudiciare au obligaþia de a asigura, pe bazã deprobe, aflarea adevãrului(…)”. Apoi, art.97 alin.1defineºte probele ca fiind „orice element de faptcare serveºte la constatarea existenþei sauinexistenþei unei infracþiuni, la identificareapersoanei care a sãvârºit-o ºi la cunoaºtereaîmprejurãrilor necesare pentru justa soluþionare acauzei ºi care contribuie la aflarea adevãrului înprocesul penal”. În continuare, art.327 din CapitolulV (Rezolvarea cauzelor ºi sesizarea instanþei) alTitlului I (Urmãrirea penalã) al Pãrþii Speciale seaminteºte de obligaþia procurorului de a verificarespectarea „dispoziþiilor legale care garanteazãaflarea adevãrului”. În fine, art.349 din Titlul III(Judecata) al Pãrþii Speciale, intitulat „Rolul instanþeide judecatã” statueazã rolul acesteia de asigurarea administrãrii probelor pentru lãmurirea completãa împrejurãrilor cauzei în scopul aflãrii adevãrului,cu respectarea deplinã a legii” (s.n. G.C.)

Constatãm cã, potrivit art.5 din noul Cod deprocedurã penalã, aflarea adevãrului este realizatãpe bazã de probe, iar probele sunt definite în art.97prin referire la adevãr. Fãrã a intra în analizacircularitãþii acestor definiþii – a ceea ce în logicãse cheamã petitio principii –, ne limitãm sãconstatãm faptul cã, în procesul penal, existã unanumit tip de adevãr cu care trebuie sã operãm, lanivel de principiu: adevãrul probelor. Cu toateacestea, în configurarea adevãrului judiciar (întehnicile de accedere la adevãr) credem noi cã nulipsesc urmele unui adevãr pe care ne îngãduim sãîl numim adevãr-putere. Discuþia este cu atât mainecesarã în acest context în care fãptuitorii suntreprezentanþii statului ºi, prin aceasta, posesoriiunor pârghii violente (a se vedea M. Foucault,Puterea psihiatricã, Ed. Idea Design&Print Cluj2006, p.208; Ce este un autor?, Ed. IdeaDesign&Print, Cluj 2004, p.122; a se vedea ºiarticolul nostru din Revista Forumul Judecãtorilornr.1/2013, intitulat Practicile judiciare vãzute dinperspectiva unei istorii a adevãrului).


apte sã ducã la elucidarea circum-stanþelor faptice ºi la stabilirea respon-sabilitãþilor.

ªi mai acutã este cerinþa efectuãriiunei anchete atunci când vãtãmareadrepturilor persoanei este rezultatulintervenþiei agenþilor înºiºi ai statului (reletratamente aplicate de poliþie). Înefectuarea unor asemenea anchete seridicã, în primul rând, problema garanþiilorde independenþã ºi imparþialitate înprivinþa anchetatorilor, având în vederecã cei anchetaþi ºi anchetatorii pot faceparte din aceleaºi structuri (în generalierarhizate), iar spiritul de corp poate sãafecteze calitatea ºi obiectivitateaanchetelor.

Apoi, intervin aspectele mai mult saumai puþin tehnice în derularea investi-gaþiilor (strângerea de probe la timp ºi cuacurateþe, evaluarea nepãrtinitoare adeclaraþiilor martorilor, strãdania rezona-

bilã de a elucida aspecte în legãturã cucare probele sunt contradictorii etc.).

Din punct de vedere probator, cazurilevizând rele tratamente aplicate de poliþieprezintã o particularitate extrem deimportantã: în situaþia în care seformuleazã alegaþii care vizeazã reletratamente aplicate în circumstanþe încare persoana se aflã sub putereaagenþilor statului, sarcina probei esterãsturnatã. Cu alte cuvinte, revineautoritãþilor sarcina de a proba în faþainstanþei europene faptul cã ingerinþa îndreptul la integritate corporalã sau îndreptul la viaþã nu a fost un rezultat alacþiunii abuzive a agenþilor statului1168.

Aceeaºi rãsturnare a sarcinii probei ºiaceeaºi obligaþie de evaluare din oficiu aorganelor de anchetã le întâlnim în cazulexistenþei unor suspiciuni rezonabileprivind motivaþiile discriminatorii, pe temeirasial ºi nu numai, din conduita agenþilor

1168 În legãturã cu sarcina probei, noul Cod deprocedurã penalã vine cu unele dispoziþii lipsite deechivoc, unele la nivel de principiu, iar altele în TitlulIV al Pãrþii Generale (Probele, mijloacele de probãºi procedeele probatorii). Astfel, art.4 alin.2statueazã cã „dupã administrarea întreguluiprobatoriu, orice îndoialã în formarea convingeriiorganelor judiciare se interpreteazã în favoareasuspectului sau inculpatului”, ceea ce, în limbajulprofesional, mai este desemnat prin expresia indubio pro reo. De asemenea, art.99 (cu denumireamarginalã „Sarcina probei”) statueazã în alin.1 faptulcã „în acþiunea penalã sarcina probei aparþine înprincipal procurorului(…)” – actori incumbit probatio–, iar alin.2 concretizeazã norma de principiu dinart.4 statuând cã „suspectul sau inculpatulbeneficiazã de prezumþia de nevinovãþie, nefiindobligat sã îºi dovedeascã nevinovãþia (…)” (a sevedea ºi comentariile din doctrinã, de pildã MihailUdroiu – Procedura penalã. Partea generalã. NoulCod de procedurã penalã, Ed. C.H. Beck, Bucureºti,2014, p.204-207 sau Cristinel Ghigheci în lucrareacolectivã Noul Cod de procedurã penalã comentatde Raluca Moroºanu, Victor Vãduva, Daniel AtasieiCristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor,Teodor-Viorel Gheorghe ºi Cãtãlin Mihai Chiriþã,volum coordonat de Nicolae Volonciu ºi AndreeaSimona Uzlãu, Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2014,p.11-14, 231-238). Întrebarea este în ce mãsurãrãsturnarea sarcinii probei în cauzele privind releletratamente ori încãlcarea dreptului la viaþã de cãtreagenþii statului, ce opereazã în faþa instanþei

europene, se impune a fi translatatã în faþaorganelor judiciare naþionale. Cu siguranþã,prezumþia de nevinovãþie opereazã nediscrimi-natoriu în dreptul intern, deci inclusiv în favoareaagenþilor statului care sunt acuzaþi de sãvârºireauneia dintre infracþiunile ce aduc atingere dreptuluila viaþã ºi/sau înfrâng norma ce interzice tortura,tratamentele inumane ori degradante (art. 2 ºi art.3din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºilibertãþilor fundamentale). Cu toate acestea,interpretând dispoziþiile procesual penale amintite,în lumina Convenþiei ºi a jurisprudenþei CEDO, putemafirma cã existenþa unor probe indirecte (fapteprobatorii) – certificate medico-legale atestând urmede violenþã – coroborate cu declaraþiile persoaneivãtãmate ºi/sau ale unor martori, creeazã prezumþiide fapt în sensul vinovãþiei agenþilor statului subputerea cãrora s-a aflat persoana vãtãmatã. Cu altecuvinte, conform standardelor convenþionale de ordinprocedural, o soluþie de clasare nu poate opera, pebaza principiului in dubio pro reo, în lipsa unor probede excludere a vinovãþiei agenþilor statului. Aceastapoate însemna, dupã caz, fie cã persoana vãtãmatãa suferit leziunile înainte de a se afla sub putereaagenþilor statului, fie dupã acest moment – caz încare trebuie fãcute eforturi rezonabile pentruidentificarea adevãraþilor agresori –, fie cã a fostvorba de o autoagresiune. O altã ipotezã este aceeade a aduna probe convingãtoare în sensul cãintervenþia în forþã a fost una proporþionalã, avândîn vedere circumstanþele ºi conduita persoaneivãtãmate.


statului. Astfel, organele de cercetarepenalã trebuie sã dea dovadã de odiligenþã deosebitã în anchetareaeventualelor mobiluri rasiale care s-auaflat la originea actelor de violenþãaplicate reclamanþilor.

În privinþa dreptului la un procesechitabil, poliþistul va avea un rolimportant nu doar în aflarea adevãruluiprin strângerea cu profesionalism aprobelor (folosirea agenþilor acoperiþi fãrãa-i transforma în agenþi provocatori esteo chestiune crucialã în unele cazuri), darºi în desfãºurarea anchetei într-un termenrezonabil.

Totodatã, din perspectiva principiului„nicio pedeapsã fãrã lege”, conduitapoliþistului poate constitui motivul originaral încãlcãrii Convenþiei, în mãsura în careacesta aplicã o sancþiune ce nu eraprevãzutã (sub acea formã) în lege lamomentul sãvârºirii abaterii.

În ce priveºte respectul vieþii private,o materie importantã este aceea aefectuãrii percheziþiilor doar dupãemiterea ºi exclusiv în limitele unormandate emise de judecãtor. Orice altãpercheziþie, efectuatã în temeiul unornorme imprecise ºi în lipsa unor garanþiiîmpotriva abuzurilor, va putea constitui oingerinþã nelegitimã în dreptul la domiciliu,componentã a dreptului la viaþã privatã.

Se impune a fi menþionat faptul catermenul de „poliþie” este folosit de noi,ca ºi de instanþa europeanã, într-un sensautonom, incluzând membrii forþelor depoliþie propriu-zise, ai jandarmeriei,membrii forþelor speciale de intervenþie,ai poliþiei de frontierã, ai poliþieicomunitare/locale (aceºtia din urmã

nefiind cadre ale Ministerului de Interne).Nu au constituit obiect de interes pentruacest studiu eventualele încãlcãri aleConvenþiei rezultate din comportamentulcomisiv sau omisiv al personalului desupraveghere din penitenciare sauaresturile poliþiei, aceasta constituind ochestiune ce se impune, din punctulnostru de vedere, sã fie tratatã separat.

B. Grupuri de cauze relevante1. Un prim grup de cauze româneºti –

Soare – vizeazã dreptul la viaþã (art. 2din Convenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi libertãþilor fundamentale), subaspect material ºi procedural, precum ºiinterzicerea torturii, tratamentelorinumane ºi degradante (art. 3), ºi aredirectã legãturã cu activitatea poliþiei.Acesta este grupul din care fac partecauzele Soare ºi alþii c. României,Gheorghe Cobzaru c. României ºiGrãmadã c. României.

Înainte de a intra în prezentareaspecificului acestui grup, pentru claritateconceptualã, vom face o succintãincursiune în practica relevantã a Curþiiîn materia recurgerii la forþa potenþialletalã1169.

1169 Multe dintre speþele la care vom facereferire, spre a surprinde anumite nuanþe dedusedin practica CEDO, au fãcut deja obiectul uneianalize în lucrarea colectivã Dicþionar de drepturileomului (autori: Dana Cristina Bunea, Cornel GabrielCaian, Irina Cambrea, Dragoº Cãlin, Roxana Cãlin,Victor Constantinescu, Ionuþ Militaru, MãdãlinaMorariu, Geanina Munteanu, Irina AlexandraNeagu, Ileana-Gabriela Popa, Rãzvan Horaþiu

Radu, Mihaela Vasiescu), Ed. C.H. Beck, Bucureºti,2013, cu prilejul definirii termenilor anchetã efectivã(p.53 ºi urm.), drept la viaþã (p.289 ºi urm.),recurgere la forþa letalã (p.710 ºi urm.), respectivtorturã, tratamente inumane ori degradante (p.789ºi urm.) - autor Gabriel Caian. Din acest motiv,ne-am îngãduit ca anumite pasaje sã le preluãmca atare din lucrarea respectivã, în care se regãsescºi indicaþiile bibliografice.

Numai dezvoltarea unei culturi adrepturilor omului în rândul

poliþiºtilor poate determina, întimp, diminuarea numãrului

cauzelor în care instanþaeuropeanã reþine abuzuri ale

poliþiei reflectate în încãlcãri aledrepturilor consacrate de

Convenþie


Astfel, importanþa dreptului la viaþã nuexclude posibilitatea limitãrii sale, înanumite condiþii. Astfel, în situaþii ceimpun apãrarea altor valori sociale, i sepot aplica anumite corective. Acest lucrunu face din dreptul la viaþã un dreptcondiþional, el rãmânând un drept absolut.Tocmai de aceea, lista ipotezelorjustificative legatã de producerea morþiiprin acþiunea agenþilor statului esteexhaustivã ºi reclamã o interpretarerestrictivã.

Principiile de bazã privind utilizareaforþei ºi armelor de foc, adoptate laCongresul al VIII-lea al ONU privindutilizarea forþei ºi tratamentul persoanelorpuse sub acuzare (Havana, 1990)constituie sediul materiei în cadrulmecanismului Naþiunilor Unite.

În cadrul convenþional, instanþaeuropeanã a adoptat în mare mãsurãaceste principii ce pot fi sintetizate în jurulurmãtoarelor idei:

1.1. Caracterul absolut necesar ºistricta proporþionalitate

Astfel, potrivit art.2 alin.2, trãsãturacomunã a celor trei ipoteze prevãzute detextul convenþional – legitima apãrare,arestarea unei persoane sau împie-dicarea evadãrii sale, respectiv repri-marea unei tulburãri violente sau a uneiinsurecþii – este aceea a caracteruluiabsolut necesar al recurgerii la forþã. Cualte cuvinte, recurgerea la forþã trebuiesã fie strict proporþionalã cu realizareascopului urmãrit. Acest criteriu trebuie sãfie aplicat chiar mai strict ºi mai rigurosdecât criteriul proporþionalitãþii utilizat deobicei pentru a observa în ce mãsurãintervenþia statului prin restrângerea unuidrept este „necesarã într-o societatedemocraticã”.

Din acest punct de vedere, ComisiaEDO a statuat cã proporþionalitatea seapreciazã în special pornind de lapericolul pentru viaþa sau integritateacorporalã a persoanelor inerent situaþieiconcrete (Kathleen Stewart c. Marii

Britanii, decizia din 10 iulie 1984, DiazRuano c. Spaniei, raportul din 31 august1993). Ulterior, CEDO a dezvoltat ojurisprudenþã bogatã în care testul deproporþionalitate nu a fost trecut de cãtreautoritãþile naþionale (McCann c. MariiBritanii, hotãrârea Marii Camere din 27septembrie 1995, Gülec c. Turciei,hotãrârea din 27 iulie 1998, Gül c. Turciei,hotãrârea din 14 decembrie 2000,Nachova ºi alþii c. Bulgariei, hotãrârea din26 februarie 2004).

Instanþa europeanã a statuat cãexaminarea cauzei trebuie sã fie fãcutãcu ºi mai mare atenþie atunci când agenþiistatului au folosit forþa în mod intenþionat,cu consecinþe letale. În aceste cauze,Curtea trebuie sã analizeze ansamblulîmprejurãrilor, în special pregãtirea ºicontrolul actelor violente respective(Andronicou ºi Constantinou c. Ciprului,hotãrârea din 9 octombrie 1997, Perek ºialþii c. Turciei, hotãrârea din 28 martie2008). Aceasta deoarece pregãtirea ºirealizarea operaþiunilor armate aleagenþilor forþei publice trebuie sã serealizeze cu respectarea principiuluiprudenþei, iar autoritãþile sunt þinute sã-ºiia suficiente precauþii atât pentrumenajarea vieþii persoanelor suspectatede acte de violenþã ilegalã (McCann c.Marii Britanii, menþionatã anterior), cât ºipentru protejarea vieþii populaþiei civile(Ergi c. Turciei, hotãrârea din 28 iulie1998).

Din acest punct de vedere, instanþaeuropeanã a statuat cã art.2 impunestatelor obligaþia pozitivã de a stabili uncadru legislativ ºi administrativ adecvat,care sã fixeze criterii clare în legãturã curecurgerea la forþã. În acest context,Curtea a fãcut, în unele cazuri, un controlîn abstracto al conformitãþii dreptuluiintern cu Convenþia (Makaratzis c.Greciei, hotãrârea Marii Camere din 20decembrie 2004). În plus, s-a statuat caobligaþie pozitivã a statelor instruireaagenþilor forþei publice de a evalua


necesitatea recurgerii la forþa letalã(somaþii prealabile etc.), în special la armede foc, nu doar prin raportare la legislaþianaþionalã, ci având în vedere ºi principiulrespectãrii vieþii umane, ca valoarefundamentalã. În acest sens, Curtea acriticat instrucþiunile de a împuºca mortal,primite de agenþii statului în cauzeleMcCann ºi Nachova, citate anterior.

Atunci când s-a stabilit sau nu secontestã de cãtre pãrþi cã moartea uneipersoane a rezultat din utilizarea forþei decãtre agenþii forþei publice, sarcina probeiincumbã statului, care trebuie sã înlãturesusþinerile reclamantului (Mansuroðlu c.Turciei, hotãrârea din 26 februarie 2008).Sarcina probei revine statelor ºi în a arãtacã utilizarea forþei letale a fost absolutnecesarã (McCann c. Marii Britanii,menþionatã anterior, Agdas c. Turciei,hotãrârea din 27 iulie 2004, cu opiniaseparatã a judecãtorului Bratza care aargumentat în sensul reþinerii încãlcãriiart.2 atât în sens procedural, cât ºi în sensmaterial). În aprecierea probelor, CEDOutilizeazã principiul din sistemulanglo-saxon „dincolo de orice îndoialãrezonabilã” (beyond any reasonabledoubt).

1.2. Legitima apãrareMoartea cauzatã prin recurgerea la

forþa absolut necesarã de cãtre agenþiistatului nu este contrarã art.2 atunci cândea vizeazã apãrarea oricãrei persoaneîmpotriva violenþei nelegale. Cu altecuvinte, legitima apãrare este toleratãatunci când e vorba de protejarea vieþiiproprii ori a vieþii altei persoane, iar nu ºiîn cazul protejãrii bunurilor.

Clauza justificativã din art.2 alin.2 lit.a)a fost invocatã fãrã succes în cauzaIsayeva c. Rusiei (hotãrârea din 24februarie 2005), în contextul intervenþieimilitare ruse în Cecenia. Astfel, carãspuns la pãtrunderea unui numerosgrup de rebeli în satul în care locuiareclamanta, armata rusã a pus în aplicareun plan de a ataca satul respectiv cu forþe

aeriene ºi de artilerie. Un obuz aruncatdintr-un avion de luptã rusesc a cãzutlângã autoturismul familiei reclamantei, ceîncerca sã pãrãseascã zona, ucigându-ifiul ºi alte trei rude ºi rãnind-o pereclamantã.

Curtea a apreciat cã folosirea acestuitip de armament într-o zonã populatã, fãrãa fi declaratã stare de rãzboi ºi fãrã oevacuare prealabilã a civililor, nu poate ficonsideratã compatibilã cu nivelul deprecauþie ce se cere forþelor de ordineîntr-o societate democraticã. Din acestpunct de vedere, mãsurile luate deautoritãþi pentru evacuarea sãtenilor aufost considerate insuficiente ºiinadecvate.

Aceeaºi soluþie a fost pronunþatã încauza Isayeva, Yusupova ºi Bazayeva c.Rusiei (hotãrârea din 24 februarie 2005).Astfel, au fost respinse argumentelepiloþilor avioanelor ce au bombardat unconvoi de vehicule civile, omorând doicopii ai reclamantei, conform cãrora s-auaflat în legitimã apãrare pentru cã erauatacaþi de la sol de mitralierele rebelilorceceni. Curtea a reþinut faptul cãoperaþiunile antiteroriste nu au fostplanificate cu suficientã precauþie, învederea preîntâmpinãrii uciderii civililor ºicã recurgerea la forþã extremã a fostdisproporþionatã în circumstanþele speþei.

1.3. Arestarea legalã sauîmpiedicarea evadãrii unei persoanelegal deþinute

Cu privire la aceastã situaþie, s-aafirmat în literatura juridicã, plecând dela practica instanþei europene, cãutilizarea forþei letale pentru efectuareaunei arestãri sau pentru prevenirea uneievadãri nu trebuie sã porneascã niciodatãde la intenþia de a ucide. Moartea nu poatefi decât, eventual, o consecinþã involun-tarã a unei asemenea utilizãri a forþei.Aplicând acelaºi test al strictei propor-þionalitãþi a recurgerii la forþa letalã înraport cu scopul urmãrit, CEDO a reþinuto încãlcare a art.2 în cauza Nachova ºi


alþii c. Bulgariei, menþionatã anterior, încare victimele au fost ucise prinîmpuºcare pentru cã nu s-au suspussomaþiei de a se opri, a forþelor de ordine,în condiþiile în care se ºtia cã suntneînarmate ºi inofensive, iar fapta pentrucare erau urmãrite era aceea de a fi lipsitneautorizat de la locul de muncã. În acestsens, s-a arãtat cã forþa letalã folositã învederea arestãrii este disproporþionatã înmãsura în care persoana în cauzã nuprezintã un pericol pentru viaþa sauintegritatea corporalã a altor persoane ºinu este suspectatã de comiterea uneiinfracþiuni cu violenþã. Acest lucru estevalabil chiar dacã evitarea utilizãrii forþeiletale poate duce la pierderea ocaziei dea aresta persoana respectivã.

De asemenea, nu poate fi utilizat caargument faptul cã recurgerea la forþaletalã este singurul mod de a duce laîndeplinire mãsura arestãrii, nici mãcar însituaþia în care persoana respectivã estebãnuitã a fi o ameninþare pentru viaþa sauintegritatea corporalã a altor persoane.

În cauza Kakoulli c. Turciei (hotãrâreadin 22 noiembrie 2005), Curtea a respinsargumentele guvernului pârât prin care sejustifica recurgerea la forþa letalãinvocându-se atât legitima apãrare, cât ºinecesitatea arestãrii legale a victimei.Astfel, constatându-se cã agentul forþeipublice a împuºcat-o pe victimã fãrã caaceasta sã reprezinte un risc pentruceilalþi, s-a reþinut încãlcarea art.2 dinConvenþie. Argumentul guvernului cum cãla graniþa între Cipru ºi Turcia exista ostare tensionatã în perioada respectivã ºicã victima, ce nu s-a suspus somaþieiverbale, constituia o ameninþare nu aputut constitui o justificare suficientã, încondiþiile în care guvernul nu a putut probacã recurgerea la forþã a fost strictnecesarã, nici chiar prin raportare lapropriile reglementãri. Aceasta, cu atâtmai mult cu cât al treilea foc de armã cea vizat-o pe victimã a fost tras dupã câtevaminute de la efectuarea primelor douã

focuri prin care aceasta fusese dejaneutralizatã.

Mutatis mutandis, aceeaºi soluþie afost adoptatã în hotãrârile pronunþate încauzele Soare ºi alþii c. României (22februarie 2011), Gheorghe Cobzaru c.României (25 iunie 2013), respectivGrãmadã c. României (11 februarie 2014)la care vom face referire mai jos.

O soluþie diferitã a fost pronunþatã deCEDO în cauza Ramsahai c. Olandei(hotãrârea Marii Camere din 15 mai2007), în care utilizarea forþei de cãtreagenþii de poliþie în vederea imobilizãriivictimei ce ameninþa cu propria sa armãletalã, a fost consideratã strict necesarãîn sensul art.2 alin.2 din Convenþie.

1.4. Reprimarea unei tulburãriviolente sau a unei insurecþii

Termenii „tulburare violentã” (fr.émeute, eng. riot) ºi „insurecþie” au unsens autonom, în lumina jurisprudenþeiorganelor convenþionale. În cauzaKathleen Stewart c. Marii Britanii(menþionatã anterior), Comisia a evitat sãfurnizeze o definiþie a „tulburãrii violente”ori „insurecþiei”, limitându-se sã constatecã un grup de aproximativ 150 depersoane ce aruncã cu sticle ºi pietrecãtre o patrulã de poliþie, primejduindintegritatea fizicã a agenþilor statului,trebuie consideratã o tulburare violentã.La fel s-a procedat în cauza Güleç c.Turciei (hotãrârea din 27 iulie 1998), încare fiul reclamantului fusese ucis în timpce forþele de ordine trãgeau cu gloanþede luptã cãtre un grup de circa 3.000 depersoane ce demonstrau violent împotrivadistrugerii unui sat învecinat, ca mãsurãluatã în lupta anti-teroristã. ªi în acest cazs-a evitat avansarea unei definiþii,referirea fãcându-se strict la circum-stanþele speþei, cãrora li s-a aplicatipoteza textului art.2 alin.2 lit.c) dinConvenþie.

Potrivit standardelor consacrate (a sevedea Stewart, menþionatã anterior), nuexistã o obligaþie de retragere a forþelor


de ordine în cazul reprimãrii uneiinsurecþii. Cu toate acestea, ca ºi în cazulcelorlalte ipoteze prevãzute de art.2alin.2, recurgerea la forþã trebuie sã fiestrict proporþionalã ºi absolut necesarã,iar din partea agenþilor forþei publice secere o precauþie deosebitã atunci cândsunt confruntaþi cu demonstraþii oriadunãri populare ce scapã de sub control.

În cauza Ergi c. Turciei (hotãrârea din28 iulie 1998), CEDO a reþinut încãlcareaart.2 prin aceea cã victima a fostîmpuºcatã într-un schimb de focuri dintreforþele de ordine ºi un grup terorist, fãrãca agenþii statului sã fi minimizat risculproducerii de victime inocente.

În cauza ªimºek ºi alþii c. Turciei(hotãrârea din 26 mai 2005), referitoarela reacþia forþelor de poliþie lamanifestaþiile violente din Istanbul încursul cãrora s-a deschis focul asuprademonstranþilor cu consecinþa uciderii a17 persoane, CEDO a reþinut cã poliþia atras asupra manifestanþilor fãrã a fi recursîn prealabil la metode precum utilizareagazelor lacrimogene, a gloanþelor decauciuc sau a tunurilor de apã. Acest lucrua fost contrar chiar legislaþiei interne careprevedea folosirea armelor de foc doarîn circumstanþe limitate. Nici argumentulguvernului pârât cum cã agenþii forþeipublice se gãseau într-o situaþie de marestres nu a fost acceptat de cãtre instanþaeuropeanã, deoarece forþele de poliþieerau obligate sã evalueze situaþia ºi sãorganizeze adecvat operaþiunea, cu atâtmai mult cu cât beneficiaserã sau ar fitrebuit sã beneficieze de o pregãtireadecvatã ºi de instrucþiuni clare ºi precise.

De la momentul pronunþãrii, în 1995,a primei hotãrâri în materia art.2, subaspect material (McCann c. Marii Britanii,în care plângerea a fost formulatã derudele a trei „teroriºti” irlandezi uciºi demembrii forþelor de securitate britanice înGibraltar), CEDO a dezvoltat ojurisprudenþã destul de bogatã în aceastãmaterie, cu ajutorul cãreia conþinutul

juridic al dreptului la viaþã – prin prismacondiþiilor restrângerii sale – a devenitmult mai clar.

Pe lângã obligaþiile negative ºi pozitiveale statului amintite anterior, o importantãobligaþie pozitivã a statului este aceea dea efectua o anchetã efectivã în cazuldecesului unei persoane, inclusiv înipotezele prevãzute de art.2 alin.2 lit.a)-c)din Convenþie, pentru a elucida în cemãsurã standardele naþionale ºiconvenþionale de protecþie au fostrespectate, cu alte cuvinte, în ce mãsurãrecurgerea la forþa letalã, de cãtre agenþiistatului a fost strict proporþionalã ºiabsolut necesarã.

Revenind la cauzele româneºti,remarcãm cã obligaþiile pozitive alestatului, decurgând din art.2, în legãturãcu folosirea forþei letale de cãtre agenþiiforþei publice, au fost descrise înhotãrârea pronunþatã în cauza Soare ºialþii c. României, în care s-a reþinut cãprimul reclamant a fost împuºcat în capde la micã distanþã, rãmânând cu gravesechele - semiparalizie pe partea dreaptãa corpului ºi afazie. Astfel, s-a statuat laacel moment cã „dispoziþiile legislativecare reglementeazã utilizarea armelor defoc de cãtre poliþie, în vigoare la momentulfaptelor, sunt foarte vagi ºi generale.Acestea nu conþin nicio precizare cuprivire la condiþiile în care li se permiteapoliþiºtilor sã utilizeze arme de foc înactivitatea lor zilnicã ºi cu privire lamodalitãþile de recurgere la armelerespective.

În plus, Legea nr.17/1996 privindregimul armelor de foc ºi al muniþiilor nuinclude nicio garanþie împotriva utilizãriiabuzive a armelor de foc. Conþinutulart.72 din aceastã lege, potrivit cãruia„încãlcarea dispoziþiilor prezentei legiatrage, dupã caz, rãspunderea civilã,materialã, disciplinarã, contravenþionalãsau penalã”, este, de asemenea, foarteabstract.

Mai mult, deºi ulterior faptelor, Codulde eticã ºi deontologie al poliþistului a fost


adoptat la 25 august 2005, în temeiulHotãrârii Guvernului nr.991/2005, el selimiteazã la enumerarea unor principii –printre care principiile necesitãþii ºiproporþionalitãþii –, dar nu prevede niciodispoziþie precisã privind condiþiile ºiprocedurile referitoare la utilizareaarmelor de foc. În aceste condiþii, nu sepoate considera cã statul ºi-a îndeplinitobligaþia pozitivã de a pune în aplicareun cadru legislativ ºi administrativ adecvatastfel cum îi impune prima tezã a art.2 §1din Convenþie” (par.137).

În plus, Curtea a apreciat cã, deoarecenu a demonstrat cã forþa potenþial letalãutilizatã împotriva primului reclamant nudepãºise ceea ce era „absolut necesar”,cã era strict „proporþionalã” ºi urmãreaunul din scopurile autorizate de art.2alin.2, rãspunderea statului este angajatãîn speþã, fiind încãlcatã aceastã dispoziþiedin punct de vedere material (par.150).

În fine, procedurile privind elucidareaincidentului din 19 mai 2000 nu au pututfi considerate drept o anchetã rapidã ºiefectivã. În consecinþã, autoritãþileromâne nu au respectat obligaþiaproceduralã care rezultã din art.2 dinConvenþie (par.176).

Pe de altã parte, în privinþa celui de-aldoilea ºi celui de-al treilea reclamant,Curtea a constatat cã aceºtia au fostsupuºi unor tratamente inumane ºidegradante, în sensul art.3 din Convenþie,prin aceea cã au fost þinuþi noaptea lasediul poliþiei, imediat dupã incident,pentru audieri în calitate de martori, timpde 9 ore ºi jumãtate, fãrã apã ºi hranã.

Prin hotãrârea pronunþatã la data de25 iunie 2013 în cauza GheorgheCobzaru c. României, Curtea a constatatcã dispoziþiile relevante din Legea nr.17/1996, evocate în cauza Soare ºi alþii c.României, nu au suferit modificãriesenþiale prin Legea nr.218/2002 – privindorganizarea ºi funcþionarea PoliþieiRomâne, respectiv prin Legea nr.295/2004, ce reglementeazã utilizareaarmelor ºi muniþiilor.

Astfel, în opinia Curþii, lipsa unor reguliclare poate explica reacþia poliþistului carea tras un foc de armã în direcþia victimeipentru a o aresta, deºi era clar cã aceastanu era înarmatã. Aceastã decizie a fostluatã de poliþist în mod absolut autonom,ceea ce nu s-ar fi întâmplat, probabil, dacãar fi beneficiat de instrucþiuni adecvate.

De asemenea, Curtea a considerat cã,în ceea ce priveºte obligaþiile pozitive alestatului de a pune în aplicare un cadrulegislativ ºi administrativ adecvat, impusede art.2 din Convenþie, autoritãþile românenu au fãcut tot ceea ce se aºtepta în modrezonabil de la ele în vederea oferirii unuinivel de protecþie adecvat pentru cetãþeni,în mod particular în ce priveºte utilizareaforþei letale ºi pentru evitarea riscurilorreale ºi imediate la adresa vieþii din timpulunor operaþiuni ale poliþiei (par.53 dinhotãrârea pronunþatã în cauza GheorgheCobzaru c. României).

În condiþiile în care versiunile factualeau fost contradictorii, Curtea a apreciatcã era datoria statului sã probeze cãutilizarea forþei letale a fost „absolutnecesarã” ºi „strict proporþionalã”, însensul art.2 din Convenþie, cu unul dinscopurile permise de aceastã dispoziþie.

În consecinþã, s-a considerat cã nupoate fi primitã teza Guvernului conformcãreia decesul fiului reclamantului s-aprodus accidental, prin acþiunea unuipoliþist aflat în legitimã apãrare. Aconchide altfel, s-a spus, ar însemna sãse admitã cã autoritãþile pot beneficia depe urma propriilor omisiuni ºi deficienþeîn activitate, respectiv de a permiteautorilor unor acte potenþial letale de ascãpa nepedepsiþi (par.64).

Mai mult, Curtea a apreciat cãdescãrcând arma în direcþia victimei, întimpul nopþii, în scopul reþinerii sale,poliþistul nu ºi-a luat toate precauþiilepentru protejarea vieþii acesteia, încontextul lipsei unei reglementãri preciseprivind utilizarea armelor de foc de cãtreforþele de ordine (par.65). În consecinþã,


s-a reþinut încãlcarea art.2 în sensmaterial.

Sub aspectul art.2, în sens procedural,Curtea a constatat cã cele douã soluþiide neîncepere a urmãririi penale emisede parchet pânã la acel moment au fostinfirmate de instanþele interne. În plus, s-aconstatat cã abia dupã 9 luni de la primahotãrâre de infirmare a soluþieiprocurorului, a fost reaudiat acuzatul ºiau mai fost interogaþi patru martori. Maimult, expertiza având drept obiectivstabilirea distanþei reale dintre poliþist ºivictimã, la momentul tragerii focului letal,a fost realizatã dupã 3 ani de la dataincidentului ºi dupã 17 luni au fostanalizate urmele suplimentare de tragere.Acestea ºi alte deficienþe constatate deinstanþele interne au dus Curtea laconcluzia cã ancheta nu a fost una eficaceºi convingãtoare. În plus, autoritãþileinterne nu si-au îndeplinit nici obligaþia dea implica rudele victimelor în anchetãîntr-o manierã adecvatã.

În fine, Curtea a constatat cã la 6 anide la data incidentului ancheta era încãîn desfãºurare, motiv pentru care ºiexcepþia de neepuizare a cãilor internede atac ridicatã de Guvern a fost respinsã.Pe fond, s-a constatat încãlcarea art.2 subaspect procedural. Între timp, cauza a fostsoluþionatã prin scoaterea de sub urmãrirepenalã, dar constatãrile Curþii rãmânvalabile.

Într-o cauzã mai recentã, Grãmadã c.României, reclamantul s-a plâns cã a fostsupus la rele tratamente prin faptul cã afost împuºcat de un poliþist, în curtea sa,acesta rãmânând cu sechele de naturãfizicã. Acesta a primit despãgubiriacordate în temeiul rãspunderii civiledelictuale, poliþistul nefiind condamnatpenal deoarece s-a considerat cã aacþionat depãºind limitele legitimei apãrãri(exces justificat).

Curtea aratã cã îi incumbã ei sãverifice dacã forþa utilizatã a fost strictnecesarã ºi proporþionalã ºi dacã statul

poate fi þinut responsabil pentru rãnileprovocate, iar guvernul trebuie sãdovedeascã aceste aspecte. În speþã afost vorba de un control rutier vizândinterpelarea lui I.C., suspectat cã ar ficomis o infracþiune la regimul rutier, carea dat naºtere unor urmãri neaºteptate.

Curtea aratã cã este justificatã criticareclamantului cu privire la depãºirealimitelor legitimei apãrãri. Declaraþiilepãrþilor aratã cã poliþistul în cauzã nu aezitat sã foloseascã forþa la cea mai micãopoziþie. Nu rezultã din probe cã cel carel-ar fi provocat pe poliþist ar fi reprezentatun risc grav ºi serios pentru ordineapublicã sau pentru integritatea fizicã aagenþilor publici.

Poliþistul a dat dovadã de mareuºurinþã în folosirea armei împotrivareclamantului. Chiar dacã Curtea ar puteaaccepta cã tatãl reclamantului era înarmatcu o armã albã, posibilitatea careclamantul însuºi sã fi fost înarmat i separe neverosimilã. Aceastã tezã s-a bazatnumai pe declaraþiile poliþistului ºi alejandarmului, pe care autoritãþile le-auacceptat fãrã rezerve. În plus, poliþistul aacþionat în mod total autonom, luândiniþiative nesãbuite, ceea ce nu ar fi fostprobabil cazul dacã ar fi beneficiat deinstrucþiuni adecvate.

Curtea a estimat cã existã omisiunifrapante în realizarea anchetei realizateîn aceastã cauzã. Astfel, este surprinzãtorcã autoritãþile nu au sechestrat armelealbe cu care se presupune cã reclamantulºi tatãl sãu au fost înarmaþi, chiar dacãlocul faptei a fost supravegheat de unagent de poliþie. În plus, autoritãþile aurefuzat sã procedeze la o reconstituire afaptelor ºi nu au încercat, printr-oexpertizã balisticã, sã stabileascã câtefocuri de armã au fost trase, din cedirecþie, de la ce distanþã. Or, Curteaconsiderã cã autoritãþile trebuiau sã iatoate mãsurile necesare pentru a garantastrângerea ºi disponibilitatea probelor.

Prin urmare, Curtea a considerat cãdecizia judecãtorilor de a exonera de


rãspundere penalã pe agentul de poliþiedenotã o putere discreþionarã a acestora.Ancheta penalã nu a reprezentat oremediere potrivitã pentru atingereaadusã valorii consacrate de art.3. Deasemenea, a statuat cã o simplãsatisfacþie de naturã civilã nu era denaturã sã remedieze situaþia descrisã.

În privinþa mãsurilor generale cedecurg din hotãrârile pronunþate în grupulSoare, în legãturã cu încãlcarea art.2 ºiart.3, în sens material, sub aspectul uzuluide armã, trebuie spus cã ele vizeazã, pede o parte, îmbunãtãþirea cadruluilegislativ, prin adoptarea unor normeprecise în ceea ce priveºte uzul armelorde foc de cãtre poliþist, ºi, pe de altã parte,îmbunãtãþirea pregãtirii teoretice ºi, maiales, practice a poliþiºtilor, spre a respectaregulile strictei proporþionalitãþi în uzularmei, respectiv principiul ca forþapotenþial letalã utilizatã sã nu depãºeascãceea ce este „absolut necesar”.

Problemele legate de aspectulprocedural al art.2 sunt comune celorridicate de numeroase alte speþe înmateria dreptului la viaþã, sau chiar ainterzicerii torturii, tratamentelor inumaneori degradante, urmând a ne referi laacestea ceva mai jos, în cadrul studiuluinostru.

Totodatã, dupã cum arãtam anterior,în cauza Soare ºi alþii c. României a fostcalificatã ca tratament degradantmenþinerea peste noapte a doi dintrereclamanþi, la poliþie, în calitate de martori,fãrã a li se asigura hranã ºi apã (în modsimilar, în cauza Iustin Robertino Micu c.României – hotãrârea din 13 ianuarie2015 – s-a apreciat cã menþinerea uneipersoane diabetice, timp de aproximativ13 ore, fãrã hranã, reprezintã un tratamentinuman. Astfel, cu toate cã reclamantul ainformat cu întârziere autoritãþile cu privirela starea sa de sãnãtate, Curtea a reþinutcã autoritãþile i-au pus la dispoziþiemâncare abia la ora 22, dupã mai binede 13 ore în care a stat sub puterea

mandatului de aducere, respectiv aordonanþei de reþinere. Raportat la stareasa de sãnãtate, Curtea a considerat cãlipsa alimentaþiei a dus la încãlcarea art.3; a contrario, s-a considerat cã uninterogatoriu de aproximativ 16 ore, încondiþiile în care reclamantul era cercetatpentru fapte complexe, derulate peparcursul mai multor ani, nu a fost contrarart.3 din Convenþie, cât timp acesta abeneficiat de hranã ºi apã, a fost asistatde mai mulþi avocaþi ºi nu s-a probatexistenþa unor presiuni la adresa sa –cauza Patriciu c. României, decizia deinadmisibilitate din 19 martie 2013).

În cauza Ciorcan ºi alþii c. României(hotãrârea din 27 ianuarie 2015), s-areþinut cã autoarea reclamanþilor (SusanaCiorcan) a fost împuºcatã în curtea sa, ladata de 7 septembrie 2006, în timpul uneioperaþiuni de cãutare a douã persoanede etnie romã care insultaserã un poliþistaflat în afara programului de lucru, într-unbar. Certificatul medico-legal a conchis cãaceasta a suferit leziuni multiple care i-aupus în primejdie viaþa. La momentul cânda fost împuºcatã, S.C. nu era niciînarmatã, nici nu a atacat în vreun fel pepoliþiºti sau pe membrii forþelor speciale.

Curtea a analizat operaþiunea înîntregul ei ºi, în primul rând, în ce mãsurãprezenþa forþelor speciale era necesarã.Având în vedere cã legea internãprevedea posibilitatea intervenþiei forþelorspeciale în sprijinul poliþiºtilor doar însituaþii de luãri de ostatici sau rãpiri, avândîn vedere faptul cã poliþiºtii, potrivitpropriilor declaraþii, nu au fost atacaþi decãtre persoanele de etnie romã, Curtea aconsiderat cã nu a fost oferitã o explicaþieplauzibilã în legãturã cu necesitateacererii privind sprijinul forþelor speciale.De aceea, s-a considerat inutilã analizadispoziþiilor legale ce au stat la bazaoperaþiunii propriu-zise.

În ceea ce priveºte desfãºurareaoperaþiunii, Curtea a considerat cãposibilitatea ca agenþii statului sã fie luaþi


prin surprindere de numãrul mare decetãþeni adunaþi în stradã este exclusã,din moment ce autoritãþile erau conºtientede faptul cã, în cartierele de romi, cetãþeniise adunã pe stradã din curiozitate. Astfel,autoritãþile trebuiau sã prevadã faptul cã,la vederea vehiculelor de poliþie ºi aforþelor speciale ale cãror membri purtaucagule, locuitorii se vor strânge în stradã,deoarece acesta nu era un evenimentuzual într-un oraº mic ca Reghin.

În plus, agenþii statului au dat declaraþiicontradictorii în legãturã cu motivaþiarecurgerii la armele de foc, unii declarândcã poliþiºtii au fost atacaþi, iar alþii spunândcontrariul.

Faþã de aceste împrejurãri, Curtea aconsiderat cã, deºi cei ºapte poliþiºti carepurtau echipament special, ce includeascuturi, spray-uri cu gaze lacrimogene,grenade ºi pistoale, au avut a se confruntacu o situaþie de pericol determinat deatacul mulþimii, totuºi, nu a fost stabilit cãrespectivul atac a fost atât de violent încâtsã justifice deschiderea focului laîntâmplare cu muniþie de rãzboi care sãpericliteze viaþa doamnei S.C. Acesteargumente au stat la baza reþineriiîncãlcãrii art.2 din Convenþie, în sensmaterial1170.

2. Un alt grup – Trufin – legat derespectarea dreptului la viaþã este alcãtuitdin cauzele Trufin c. României - hotãrâreadin 20 octombrie 2009, Gina Ionescu c.României - hotãrârea din 11 decembrie2012, Pleºca c. României - hotãrârea din18 iunie 2013, Dâmbean c. României -hotãrârea din 23 iulie 2013, respectivLarie ºi alþii c. României - hotãrârea din25 martie 2014) ºi care vizeazãîncãlcarea dreptului la viaþã, consacrat dearticolul 2 din Convenþie, în sens

procedural. Deseori, deficienþele legatede anchetã îºi au sursa în maniera în carepoliþiºtii au instrumentat dosarul.

2.1. În cauza Trufin c. României,Curtea a constatat cã ancheta relevantãa durat 11 ani ºi 6 luni, din care peste 9ani dupã 20 iunie 1994 (data intrãrii învigoare a Convenþiei în privinþaRomâniei). Mai mult, durata anchetei,nerezonabilã în sine, a fost imputatãautoritãþilor. Astfel, redeschidereaanchetei s-a realizat la trei luni dupã onouã cercetare la faþa locului; o nouãexpertizã s-a efectuat dupã alte 4 luni;deºi exhumarea cadavrului în vedereanoii expertizãri s-a realizat în august 1996,concluziile acestei noi examinãri s-audepus dupã 5 luni.

Instanþa europeanã a luat act de faptulcã soluþia de încetare a urmãririi penalea fost datã cu ignorarea unor împrejurãriesenþiale. În plus, s-au constatat uneledeficienþe cum ar fi: concluziilecontradictorii a douã expertize medico-legale, în legãturã cu împrejurãriesenþiale; conform celor reþinute de Curte,mãsurile luate de autoritãþi s-au limitat lacercetãri la faþa locului ºi examinãrimedicale, care au avut rezultate diferite.Mai mult, toate aceste examinãri ºicercetãri s-au realizat ca urmare aplângerilor ºi petiþii lor depuse dereclamantã, fãrã ca autoritãþile sã aibã eleînsele iniþiativa în desfãºurarea uneianchete efective. În privinþa martorilor lacare autoritãþile au fãcut referire, nu s-auoferit date privind numãrul lor ºi relevanþamãrturiilor lor în anchetã.

În ceea ce priveºte controlul publicasupra anchetei, s-a reþinut faptul cãreclamantei i s-a refuzat de douã oriaccesul la anumite acte din dosar, cu o

1170 Curtea a reþinut, totodatã, în cauza Ciorcanºi alþii c. României încãlcarea art.2 din Convenþie,sub aspect procedural, încãlcarea art.3 exclusiv subaspect procedural, în privinþa altor 20 de reclamanþi,rãniþi cu prilejul incidentului, precum ºi încãlcarea

art.14 raportat la art.2 ºi 3, în sensul lor procedural,având în vedere omisiunea organelor judiciare dea ancheta eventuale ºi plauzibile motivaþii rasialeaflate în spatele încãlcãrii acestor drepturifundamentale protejate de Convenþie.


motivare sumarã; primul raport deautopsie i s-a comunicat reclamanteidupã aproximativ 8 ani de la decesulfratelui sãu; alte decizii importante dindosar i-au fost comunicate cu mareîntârziere, în urma cererilor sale repetate.De altfel, toate notificãrile adresatereclamantei s-au limitat la a o informaasupra unei decizii luate, fãrã precizãri înlegãturã cu motivele sale. În consecinþã,pentru reþinerea încãlcãrii art.2, în sensprocedural, s-a constatat inclusiv lipsacontrolului public ºi restrângereanejustificatã a accesului familiei laanchetã.

2.2. În cauza Gina Ionescu c.României, ancheta ce a debutat în chiarziua accidentului de muncã nu erafinalizatã dupã mai bine de 10 ani ºi 6luni. Autoritãþile însele au recunoscutexistenþa unor deficienþe în desfãºurareaanchetei, avansând drept motivesupraîncãrcarea muncii poliþiºtilor ºischimbarea frecventã a personalului,precum ºi transferul dosarului la mai mulþiprocurori de-a lungul timpului. Acestea nuau putut fi considerate însã justificãripentru durata nerezonabilã amintitã.

2.3. În cauza Pleºca c. României,autoritãþile au declanºat din oficiudeîndatã o anchetã referitoare la circum-stanþele decesului fiicei reclamantului.Mai mult, o autopsie a fost efectuatã lascurt timp dupã gãsirea cadavrului, iar unnumãr de martori au fost audiaþi în scopulstabilirii cronologiei ultimei zile din viaþatinerei, precum ºi a unor împrejurãri carear fi putut conduce la sinucidere.

Totuºi, anumite deficienþe ale acesteianchete au dus la concluzia existenþeiunei încãlcãri a obligaþiei statului cedecurgea din art.2 din Convenþie, subaspect procedural. Astfel, cererilereclamantului în legãturã cu administrareaaltor probe au fost în mod sistematicrespinse; autoritãþile nu au analizat ºi niciconservat obiectele de îmbrãcãminte aletinerei ori telefonul sãu mobil, cureaua cu

care s-ar fi spânzurat ori mostre alebãuturii pe care aceasta ar fi ingerat-o înziua decesului; examenul medico-legals-a limitat la a constata cauza imediatã adecesului, fãrã a se cere medicului legistsã confirme sau sã infirme tezareclamantului privind originea leziunilor dela picior ºi momentul ingerãrii alcoolului;nu s-a oferit nicio explicaþie privindcontradicþia evidenþiatã de medicul legistîn ceea ce priveºte diferenþa între lãþimeacurelei ºi leziunea din zona gâtului.

De altfel, chiar ºi procurorul ºef aconstatat insuficienþa probelor admi-nistrate (procesul-verbal de cercetare lafaþa locului, raportul de autopsie ºideclaraþii de martori). Or, în loculcompletãrii probatoriului cu noi expertizeori cu un supliment la raportul de autopsie,anchetatorii s-au limitat la a reaudia unnumãr de martori.

Astfel, potrivit concluziilor Curþii,autoritãþile au eºuat în a clarifica uneleaspecte neclare în legãturã cu circum-stanþele decesului fiicei reclamantului, cuîncãlcarea art.2 în sens procedural(par.47-51).

2.4. În cauza Dâmbean c. României,autoritãþile au luat unele mãsuri dupãaccident ºi au administrat un numãr deprobe (cercetare la faþa locului, martori,douã expertize tehnice). Totuºi, anchetaprivind elucidarea împrejurãrilor acci-dentului ce a avut loc la data de28.07.1999 s-a încheiat dupã aproximativ7 ani ºi 2 luni. Aceastã duratã a fostconsideratã ca fiind imputabilã autori-tãþilor având în vedere declinãrile decompetenþã materialã succesive,retrimiterea dosarului la parchet pentrucompletarea cercetãrilor, viciile deprocedurã ce au determinat reluareacercetãrilor. Mai mult, un nou raport deexpertizã a fost emis de INML abia dupã4 ani de la data accidentului. În fine, deºireclamantul a fãcut uz de toate cãilelegale pe care le avea la dispoziþie sprea contesta soluþiile dispuse în cauzã, nu


s-a putut reþine cã conduita procesualã aacestuia a constituit cauza durateinerezonabile (par.43-49).

2.5. În cauza Larie ºi alþii c. României,Curtea a reþinut cã ancheta declanºatã adoua zi dupã producerea accidentului nuera încã finalizatã dupã 6 ani ºi 6 luni. Pelângã faptul cã douã soluþii de neînceperea urmãririi penale au fost desfiinþate, s-auconstatat mai multe deficienþe aleanchetei: faptul cã poliþiºtii au omisprelevarea probelor de substanþã brunãde pe barca unuia dintre cei implicaþi înaccident; inexactitãþile primei expertizemedico-legale; lipsa de cooperare întreinstituþiile statului, cooperare care ar fi dusla o mai mare celeritate (SRI nu a rãspunssolicitãrilor Poliþiei de a furniza uneleinformaþii).

Având în vedere faptul cã întârziereaadministrãrii probelor risca sã compliceori chiar sã compromitã sarcinaautoritãþilor de strângere a probelor ºi destabilire a stãrii de fapt, s-a apreciat caacestea nu au dovedit diligenþa necesarã,conform standardelor art.2 din Convenþie,în sens procedural (par. 97-102).

Deficienþele legate de anchetele dinacest grup de cauze privesc, în esenþã,urmãtoarele: omisiunea administrãrii cupromptitudine a unor probe al cãrorconþinut informativ se poate ºterge odatãcu trecerea timpului (Trufin, Pleºca, Larieºi alþii); omisiunea înlãturãrii ºi clarificãriiunor elemente contradictorii rezultate dinprobe, mai mult sau mai puþin esenþialeîn vederea elucidãrii împrejurãrilor exacteîn care s-a produs decesul (Pleºca, Larieºi alþii); neconformarea organelor decercetare penalã la indicaþiile procuroruluiºef ori a altui organ judiciar ce a dispusredeschiderea anchetei pentru anumiteraþiuni concrete (Pleºca); duratanerezonabilã a anchetei datoratã unorîmprejurãri precum: repetatele infirmãriale soluþiei ºi redeschideri ale cercetãrilor;lipsa unei bune colaborãri între instituþiilestatului; intervalele nejustificate de timp

între momentul producerii decesului ºiadministrarea unor probe esenþiale, oriîntre administrarea probei ºi comunicareaefectivã a concluziilor cãtre organuljudiciar (Trufin, Pleºca, Dâmbean, GinaIonescu, Larie ºi alþii); lipsa cooptãriifamiliei celui decedat în anchetã, prinrefuzul nejustificat de a administraprobele solicitate ori de a informapersoanele interesate de stadiul ancheteiºi conþinutul unor mijloace de probã(Trufin, Pleºca).

La finalul acestei secþiuni apreciem cãnu este lipsit de interes sã amintim câtevacauze în care instanþa europeanã aconstatat caracterul adecvat alanchetelor, în sensul îndeplinirii de cãtreautoritãþi a obligaþiei de mijloace ce leincumbã.

Astfel, în cauza Cioban c. României(decizia de inadmisibilitate din 11 martie2014) s-a reþinut cã, în fapt, fiul recla-mantului a fost implicat într-un accidentrutier în urma cãruia ºi-a pierdut viaþa, îndecembrie 2005. Cei doi ocupanþi aiceluilalt vehicul au dat declaraþiicontradictorii în legãturã cu identitateacelui care a condus la momentul acci-dentului.

Dupã efectuarea mai multor expertizeºi reaudierea persoanelor implicate,printr-o hotãrâre din decembrie 2009,definitivã în martie 2011, unul dintre ei afost condamnat pentru ucidere din culpã,iar celãlalt pentru favorizarea infractorului.De asemenea, au fost acordate daunemorale moºtenitorilor victimei. Curtea areþinut cã ancheta a fost efectuatã cudestulã diligenþã, într-un termen ce nupoate fi considerat nerezonabil. Înconsecinþã, s-a stabilit inexistenþa uneiîncãlcãri a art.2, în sens procedural.

De asemenea, în cauza Paica c.României (decizia de inadmisibilitate din25 martie 2014) s-a plecat de laurmãtoarea stare de fapt: fiulreclamantului a decedat la data de 17septembrie 2008, în urma violenþelor


exercitate asupra sa de persoanenecunoscute, în noaptea de 15 spre 16septembrie 2008. Agresorii (în numãr depatru) nu au putut fi identificaþi pentru cã,dupã spusele victimei, purtau cagule.

Autoritãþile au demarat o anchetãimediat dupã incident. Au fost audiaþimartori, s-au efectuat percheziþii,expertize criminalistice, expertiza ADN,s-a stabilit un cerc de 7 suspecþi pentrucare s-au emis mandate de interceptarea convorbirilor telefonice, ce au fost demai multe ori prelungite în cursul anilor2008 ºi 2009. În plus, unul dintre suspecþiau fost supuºi unui test poligraf ºi au fostconfruntaþi martorii ale cãror declaraþiierau contradictorii. Totuºi, probele nu aufost suficiente pentru a duce laidentificarea autorului/autorilor agresiuniifatale pentru fiul reclamantului.

La data de 15 februarie 2010, dosarula fost clasat în categoria dosarelor cuautor necunoscut (AN), ancheta fiindpendinte. Spre deosebire de cauzaBucureºteanu c. României, unde poliþianu a mai efectuat nici un act de cercetaredupã clasarea dosarului ca fiind unul cuautor necunoscut, în prezenta cauzã aucontinuat investigaþiile.

Analizând toate aceste elementefurnizate de Guvern, Curtea a apreciat cãlipsa identificãrii pânã în prezent aautorilor crimei nu poate, în sine, sãconducã la concluzia lipsei unei ancheteefective în cauzã. De aceea, s-a respinsplângerea, sub aspectul art.2 procedural,ca vãdit nefondatã.

3. Urmãtorul grup la care ne vom referieste unul important având în vederenumãrul semnificativ de hotãrâri prin cares-au reþinut încãlcãri similare aleConvenþiei, în special ale art.3, în sensmaterial sau procedural ºi, uneori,coroborate cu art.14 din Convenþie

(interzicerea discriminãrii). Este vorba degrupul de cauze Barbu Anghelescu.Majoritatea acestor cauze vizeazã releletratamente aplicate reclamanþilor atuncicând aceºtia se aflau sub responsa-bilitatea forþelor de ordine1171 (1995–2005), calificate drept tratamenteinumane ºi degradante sau torturã, careau cauzat decesul victimei din cauzaCarabulea c. României. Toate acestecauze vizeazã ineficienþa anchetelorreferitoare la acuzaþiile de rele tratamente,din cauza duratei acestora, a legãturilorierarhice sau instituþionale care existauîntre autoritãþile însãrcinate cu ancheta ºipersoanele acuzate, omisiuni aleautoritãþilor în administrarea probelor ºi/sau deficienþele examenelor medicaleefectuate asupra reclamanþilor. Anumitecauze vizeazã, de asemenea, lipsa unorcãi de atac efective pentru a obþinerepararea prejudiciilor suferite ca urmarea relelor tratamente. Alte cauze vizeazãmotivele rasiale aflate la originea relelortratamente aplicate unui reclamant deetnie romã ºi/sau neîndeplinirea de cãtreautoritãþi a obligaþiei lor de a efectua oanchetã privind eventuale motive rasialepentru astfel de incidente (încãlcãri aleart.2, 3, 13 ºi 14, coroborate cu art.3 ºi/sau 13).

Înainte de a trece la o prezentaresuccintã a cauzelor din acest grup, dorimsã evidenþiem câteva idei cu caracter deprincipiu în materia torturii, tratamentelorinumane ori degradante (standarde,concepte etc.) aºa cum s-au cristalizat înpractica instanþei europene.

3.1. StandardePotrivit celor statuate de CEDO într-o

jurisprudenþã constantã, art.3 consacrãuna dintre valorile fundamentale alesocietãþilor democratice. Chiar ºi încircumstanþe deosebite, cum ar fi lupta

1171 Circumstanþele care au generat acesteîncãlcãri variazã. În anumite cazuri, releletratamente au fost aplicate la sediul poliþiei, în cursulinterogatoriilor din timpul reþinerii/arestãrii

preventive. În alte cazuri, acestea au constat înfolosirea excesivã a forþei în timpul unei interpelãri/arestãri.


împotriva terorismului ori a crimeiorganizate, Convenþia interzice în termenicategorici tortura, tratamentele inumaneori degradante. Spre deosebire de altearticole din Convenþie ºi din protocoaleleadiþionale, art.3 nu permite nicio derogare,nici mãcar în condiþiile art.15 dinConvenþie, respectiv în cazuri de „pericolce ameninþã viaþa naþiunii” (a se vedeaSelmouni c. Franþei, hotãrârea MariiCamere din 28 iulie 1999, respectivAssenov ºi alþii c. Bulgariei, hotãrârea din28 octombrie 1998), Convenþia interziceîn termeni absoluþi tortura, tratamenteleinumane ori degradante, indiferent decomportamentul victimei (Chahal c. MariiBritanii, hotãrârea din 15 noiembrie 1996).Aºadar, natura acuzaþiilor aduse victimeieste nerelevantã în situaþia analizãrii decãtre CEDO a unei plângeri întemeiatepe art.3.

Cu toate acestea, CEDO a statuat cãrelele tratamente trebuie sã fi avut unanume nivel de gravitate pentru a faceobiectul analizei prin prisma art.3.Aprecierea acestui nivel minim sau a„pragului de gravitate” ce diferenþiazãrelele tratamente de o simplã brutalitate,depinde de circumstanþele cauzei, dedurata aplicãrii acestui tratament, deefectele fizice ºi psihice asupra victimei,iar în unele cazuri, de sexul, vârsta ºistarea de sãnãtate a acesteia. În plus, s-aapreciat cã lipsa intenþiei autoritãþilor dea provoca unei persoane sentimente deumilinþã sau de a-i submina respectul desine, în anumite condiþii, nu exclude

reþinerea unei încãlcãri a art.3 (Pop Blagac. României, hotãrârea din 27 noiembrie2012).

În fine, cu titlu de principiu, pentru aputea vorbi de torturã, tratament inumanori degradant, în cazul persoanelor privatede libertate, suferinþa ori umilinþa produsetrebuie sã fi depãºit nivelul inevitabil încazul punerii în aplicare a unei mãsuripreventive ori a unei pedepse prevãzutede lege.

3.2. TorturaCurtea Europeanã a preluat definiþia

torturii oferitã de instrumentele ONU.Convenþia ONU împotriva torturii ºi a altortratamente sau pedepse inumane oridegradante, adoptatã la New York prinrezoluþia Adunãrii Generale din 10decembrie 1984 calificã drept torturã, înart.1, orice act prin care se provoacã uneipersoane, cu intenþie, o durere sausuferinþe puternice, de naturã fizicã saupsihicã, în special cu scopul de a obþine,de la aceastã persoanã sau de la opersoanã terþã, informaþii sau mãrturisiri,de a o pedepsi pentru un act pe careaceasta sau o terþã persoanã l-a comis saueste bãnuitã cã l-a comis, de a o intimidasau de a face presiune asupra unei terþepersoane, sau pentru orice alt motiv bazatpe o formã de discriminare, oricare ar fiea, atunci când o asemenea durere sausuferinþã sunt provocate de cãtre un agental autoritãþii publice sau orice altã persoanãcare acþioneazã cu titlu oficial, sau lainstigarea sau cu consimþãmântul expressau tacit al unor asemenea persoane1172.

1172 Noul Cod penal român, intrat în vigoare ladata de 1 februarie 2014, oferã o definiþie legalãtorturii. Astfel, art.282 din noul Cod penalincrimineazã „[f]apta funcþionarului public careîndeplineºte o funcþie ce implicã exerciþiul autoritãþiide stat sau a altei persoane care acþioneazã lainstigarea sau cu consimþãmântul expres ori tacital acestuia de a provoca unei persoane puternicesuferinþe fizice ori psihice: a) în scopul obþinerii dela aceastã persoanã sau de la o terþã persoanãinformaþii sau declaraþii; b) în scopul pedepsirii eipentru un act pe care aceasta sau o terþã persoanãl-a comis ori este bãnuitã cã l-a comis; c) în scopulde a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori

de a intimida sau a face presiuni asupra unei terþepersoane; d) pe un motiv bazat pe orice formã dediscriminare (…). Conform alineatului 5 al articoluluiamintit „[n]icio împrejurare excepþionalã, oricare arfi ea, fie cã este vorba de stare de rãzboi sau deameninþãri cu rãzboiul, de instabilitate politicãinternã sau de orice altã stare de excepþie, nu poatefi invocatã pentru a justifica tortura”. De asemenea,„nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al uneiautoritãþi publice. Totodatã, conform alineatului 6,„[n]u constituie torturã durerea sau suferinþele cerezultã exclusiv din sancþiuni legale ºi care suntinerente acestor sancþiuni sau sunt ocazionate deele”.


Potrivit art.2 alin.2, nicio împrejurareexcepþionalã, fie ea starea de rãzboi oriameninþarea cu rãzboiul, instabilitateapoliticã internã ori altã stare de excepþie,nu poate fi invocatã pentru a justificatortura.

Ceea ce deosebeºte tortura detratamentele inumane este, în primulrând, intensitatea durerii provocate. În aldoilea rând, tortura presupuneîntotdeauna intenþia celui care, deþinãtoral puterii publice etc., produce o suferinþãdeosebitã victimei. Jurisprudenþa CEDO,din acest punct de vedere, a evoluatsemnificativ de-a lungul timpului, spre ungrad de protecþie a persoanelor tot mairidicat.

Astfel, în cauza Irlanda c. Marii Britanii(hotãrârea din 25 ianuarie 1976), s-aapreciat cã cele cinci tehnici de interogarefolosite de autoritãþile britanice împotrivasuspecþilor de terorism în Irlanda de Nordnu constituiau forme de torturã, citratamente inumane ori degradante.Ulterior, standardele CEDO au crescut.Reiterând faptul cã Convenþia e uninstrument viu, ce trebuie interpretat înlumina condiþiilor prezentului, CEDO aapreciat cã unele tratamente ce anteriorfuseserã calificate drept tratamenteinumane ori degradante pot fi considerate,în viitor, ca formã de torturã (Selmouni c.Franþei, citatã anterior).

În cauza Al-Adsani c. Marii Britanii(hotãrârea Marii Camere din 21 noiembrie2001), chiar dacã nu s-a reþinut încãlcareaart.3, cu votul a 9 judecãtori contra 8, s-aacceptat, cu titlu de principiu, faptul cãbãtãile aplicate unui deþinut, mai multe zilela rând, în scopul obþinerii unei mãrturisiri,pot fi catalogate drept formã de torturã.În acelaºi timp, în cauza Egmez c. Ciprului(hotãrârea din 21 decembrie 2000),reþinându-se faptul cã un agent de poliþiel-a bãtut pe reclamant, CEDO a apreciatcã nu se aflã în faþa unui caz de torturã,cât timp nu a fost doveditã intenþiaobþinerii unei mãrturisiri. Cu toate acestea,

s-a reþinut existenþa unor tratamenteinumane, contrare art.3.

Hrãnirea forþatã a fost calificatã catorturã în cauza Nevmerzhitsky c.Ucrainei (hotãrârea din 5 aprilie 2005).Mai târziu, au fost considerate acte detorturã bãtãile repetate, cu caracterpunitiv, pentru pretinse acte denesupunere lipsite de gravitate, aplicatede cãtre gardieni deþinuþilor (Dedovskiyac. Rusiei, hotãrârea din 15 mai 2008).

Violul este, de asemenea, un act de ocruzime ce îl claseazã în rândul formelorde torturã. Comisia a reþinut o astfel deîncãlcare a art.3 din Convenþie în cauzaAydin c. Turciei (hotãrârea din 25septembrie 1997) în care victima, învârstã de 17 ani, a fost violatã pe cândse afla în custodia jandarmeriei. În cauzaMaslova ºi Nalbandov c. Rusiei(hotãrârea din 24 ianuarie 2008), s-areþinut existenþa unei forme de torturã, înceea ce o privea pe prima reclamantã.Astfel, pe parcursul celor aproximativ 24de ore petrecute în secþia de poliþie, ea afost violatã în mod repetat, fiind supusãºi altor rele tratamente, inclusiv bãtãi,sufocãri ºi electrocutãri.

În cauza Bursuc c. României(hotãrârea din 12 octombrie 2004) releletratamente aplicate reclamantului timp demai multe ore, începând cu reþinerea sala un bar, seara, continuând în timpultransportului cu maºina poliþiei ºi apoi lasecþia de poliþie, într-o situaþie depronunþatã vulnerabilitate, înainte de a fidus la spital într-o stare gravã, auconstituit acte de torturã.

Pentru a conchide astfel, Curtea aobservat cã reclamantul aflându-se singursub supravegherea a cel puþin 5 poliþiºti,care l-au condus în timpul nopþii la sediulpoliþiei în urma unui incident minor într-unbar, era deosebit de vulnerabil. Prinurmare, Curtea considerã cã violenþele lacare a fost supus reclamantul prezintã uncaracter deosebit de grav, de naturã sãconducã la dureri ºi suferinþe acute, astfel


încât acestea trebuie considerate acte detorturã.

Totodatã, existã forme de torturã cenu implicã violenþa fizicã. Astfel, au existatcauze în care inducerea unei suferinþeintense prin crearea unei stãri de angoasãºi stres, spre exemplu, prin ameninþãri laadresa copiilor victimei, a fost calificatãdrept torturã (Akkoç c. Turciei, hotãrâreadin 10 octombrie 2000).

3.3. Tratamentele inumaneTratamentele inumane reprezintã

acele acte prin care se provoacã victimeileziuni sau intense suferinþe fizice ºi/saupsihice. CEDO a formulat prima oarã odefiniþie în acest sens în cauza Irlanda c.Marii Britanii (hotãrârea din 18 ianuarie1978, § 167).

În privinþa suferinþelor fizice, rãnileproduse de cãtre agenþi ai statului aucondus la reþinerea încãlcãrii art.3 înnumeroase cauze ºi în circumstanþediverse (a se vedea Tomasi c. Franþei,citatã anterior, Ribitsch c. Austriei,hotãrârea din 4 decembrie 1995). Încauza Stoica c. României (hotãrârea din4 martie 2008), reclamantul a fost implicatîntr-o ciocnire între forþele de ordine ºi ungrup de cetãþeni de origine romã, fiindtratat cu o brutalitate ieºitã din comun decãtre un poliþist. În consecinþã, s-a reþinutîncãlcarea art.3, în sens material.

În ceea ce priveºte suferinþele psihice,CEDO a statuat cã unui pãrinte i se poaterecunoaºte calitatea de victimã în cazulrelelor tratamente aplicate fiului/fiicei, prinprisma art.3, luându-se în considerare oserie de factori care dau suferinþeiacestuia o dimensiune ºi un caracterdistincte faþã de disconfortul emoþional cepoate fi considerat ca inevitabil în situaþiaîncãlcãrii grave a unor drepturi ale rudelor.Relevante vor fi apropierea relaþiilor defamilie – din acest punct de vedere seacordã o atenþie particularã relaþiilorpãrinte-copil – ºi modul în care autoritãþileau rãspuns solicitãrilor de informaþii/explicaþii ale pãrintelui. Dupã cum s-a

afirmat, esenþa acestei încãlcãri a art.3rezidã în reacþia autoritãþilor ºi înatitudinea acestora. De aceea, pãrinteluii se poate recunoaºte calitatea de victimã,în raport cu atitudinea autoritãþilor (Kurtc. Turciei, hotãrârea din 25 mai 1998,Mubilanzila Mayeka ºi Kaniki Mytunga c.Belgiei, hotãrârea din 12 octombrie 2006,§ 69, mutatis mutandis, Çakici c. Turciei,hotãrârea din 8 iulie 1999, par.98,respectiv Hamiyet Kaplan ºi alþii c. Turciei,hotãrârea din 13 Septembrie 2005,par.67).

Suferinþe psihice, subsumate noþiuniide tratament inuman, au fost reþinute ºiîn contextul distrugerii unor locuinþe orichiar a unor sate întregi, cu efectetraumatice pentru cei vizaþi. Astfel, dupãce iniþial a dovedit prudenþã în a constataîncãlcarea art.3 în astfel de situaþii(Akdivar c. Turciei, hotãrârea din 16septembrie 1996), CEDO a considerat cãevenimentele din cauza Selçuk c. Turciei(hotãrârea din 24 aprilie 1998) au fostsuficient de traumatice pentru a constituio încãlcare a art.3. Mai precis, caselerespective fuseserã arse fãrã a se aveaîn vedere protejarea vârstnicilor careasistau la distrugerea caselor lor ºi atuturor bunurilor. Mai mult, aceºtia nu aubeneficiat de niciun sprijin din parteaautoritãþilor, ulterior.

3.4. Tratamente degradanteTratamentul degradant este acel

tratament ce provoacã victimei, într-unmod brutal sau vulgar, sentimente deteamã, neliniºte ori de inferioritate denaturã a o umili, înjosi ºi chiar de aînfrânge rezistenþa fizicã sau moralã aacesteia, determinând-o sã acþionezeîmpotriva conºtiinþei sau voinþei sale.Observãm, astfel, cã violenþa psihicãexercitatã asupra unei persoane, dacã nuconstituie act de torturã sau tratamentinuman, depãºind un anumit grad deintensitate, poate reprezenta tratamentdegradant.


Cele cinci tehnici de interogare dincauza Irlanda c. Marii Britanii (citatãanterior) au fost considerate deopotrivãinumane ºi degradante deoarece creauîn rândul victimelor sentimente de teamã,neliniºte ºi de inferioritate capabile sãumileascã ºi sã distrugã rezistenþa fizicãºi moralã (par.67). Scopul cu care suntaplicate aceste tratamente de cãtreautoritãþi este relevant, în sensul de a sestabili dacã mãsurile respective sunt luateîn dispreþul personalitãþii persoaneisupuse mãsurii, cu alte cuvinte dacã eraudestinate sã umileascã ori vizau altescopuri. Cu toate acestea, lipsa scopuluide a umili sau sãdi sentimente deinferioritate nu exclude reþinerea încãlcãriiart.3, sub aceastã formã.

De asemenea, aplicarea în public arespectivului tratament poate constitui unfactor relevant. Totuºi, lipsa publicitãþii nuexclude calificarea tratamentuluirespectiv în rândul celor degradante,deoarece este suficient ca victima sã fieumilitã în proprii sãi ochi, indiferent dacãalte persoane au asistat sau nu la aceastãumilinþã (Berktay c. Turciei, hotãrârea din1 iunie 2001).

O atenþie deosebitã s-a acordatimixtiunilor ºi frustrãrilor legate de corp ºisexualitate, prin percheziþii corporaleumilitoare, dezbrãcarea în public etc.Astfel, s-a reþinut tratament degradant încazul în care reclamantul a fost obligatsã se dezbrace pentru o percheziþiecorporalã, fãrã a exista riscuri desecuritate justificative, în faþa unorgardieni care l-au ridiculizat (Iwanczuk c.Poloniei, hotãrârea din 15 noiembrie2001). Totodatã, faptul cã o persoanãarestatã preventiv a fost obligatã, timp depeste un an, sã poarte o cagulã ce îiacoperea faþa atunci când pãrãsea celula,a fost calificat drept tratament degradant,în condiþiile în care nu existaureglementãri în acest sens, iar raþiunileinvocate de cãtre autoritãþi s-au doveditinconsistente (Petyo Petkov c. Bulgariei,

hotãrârea din 7 ianuarie 2010, par. 41-46).Încercarea de a efectua un control

ginecologic unei deþinute încãtuºate, întimp ce ofiþerul de poliþie rãmãsese înîncãpere, chiar dacã în spatele unuipanou ºi chiar dacã controlul respectiv nua fost efectuat în final datoritã protestelorvictimei, a fost considerat tratamentdegradant (Filiz Uyan c. Turciei, hotãrâreadin 8 ianuarie 2009).

Totodatã, distrugerea caselor unorcetãþeni de origine romã, cu consecinþalãsãrii lor în condiþii precare de locuit,asociatã cu atitudinea generalã aautoritãþilor, caracterizatã cadiscriminatorie pe criteriu etnic,manifestatã cu prilejul plângeriloracestora, a constituit, în opinia CEDO,tratament degradant (Moldovan ºi alþii c.României (nr. 2), hotãrârea din 12 iulie2005, par.113).

Revenind la grupul Barbu Anghelescu,reamintim circumstanþele ce au dus laconstatarea încãlcãrii drepturilor ocrotitede Convenþie, cu o prezentare selectivãa speþelor.

Astfel, în cauzele Roºioru c. României(hotãrârea din 10 ianuarie 2012),respectiv Petruº Iacob c. Românei(hotãrârea din 4 decembrie 2012)utilizarea spray-ului lacrimogen/iritant decãtre poliþiºti a fost calificatã drepttratament degradant. În genere, acþiuneaîn forþã a poliþiei este apreciatã prin prismaideii de proporþionalitate, printr-o raportarela scopul urmãrit prin intervenþia în forþãºi la gravitatea faptei pentru carereclamantul este chestionat.

În cauzele Georgescu c. României -hotãrârea din 13 mai 2008 ºi Iambor c.României - hotãrârea din 24 iunie 2008,poliþiºtii au invocat faptul cã reclamanþiifuseserã agresaþi de cãtre terþe persoane,anterior arestãrii lor. Cu toate acestea, s-areþinut încãlcarea art.3, sub aspectmaterial, þinând cont de reacþianeadecvatã a poliþiei faþã de urmele deagresiune pe care reclamanþii le


prezentau – neînregistrarea acestora îndocumentele medicale întocmite cuocazia plasãrii în arest ºi lipsa mãsurilorde prezentare imediatã a reclamanþilor înfaþa unui medic, în vederea efectuãrii unuicontrol de specialitate – ceea ce aîmpiedicat statul român sã probeze cãviolenþele se produseserã înainteaarestãrii. Astfel, CEDO a reiterat faptul cãefectuarea unui control medical seriosanterior plasãrii unei persoane în detenþiereprezintã o garanþie împotriva relelortratamente (a se vedea ºi Akkoç c.Turciei, hotãrârea din 10 octombrie 2000).

În cauza Olteanu c. României(hotãrârea din 14 aprilie 2009), CEDO aconstatat încãlcarea art.3 datoritãîntârzierii cu care poliþia a asigurattransportul reclamantului la spital,lipsindu-l de îngrijirile medicale necesarepentru rana produsã prin împuºcare, cuocazia arestãrii.

Totodatã, în cauza Archip c. României(hotãrârea din 27 septembrie 2011),CEDO a reþinut încãlcarea art.3 pentru cãreclamantul a fost încãtuºat ºi legat deun copac în curtea secþiei de poliþie. Încauza Stoica c. României (hotãrârea din4 martie 2008), reclamantul a fost implicatîntr-o ciocnire între forþele de ordine ºi ungrup de cetãþeni de origine romã, fiindtratat cu o brutalitate ieºitã din comun decãtre un poliþist. În consecinþã, s-a reþinutîncãlcarea art.3, în sens material.

3.5. Sarcina probei în situaþia relelortratamente aplicate persoanelor aflateîn custodia autoritãþilor

În cazul în care se aduc acuzaþiireferitoare la încãlcarea art.3 dinConvenþie, CEDO trebuie sã facã oanalizã foarte atentã a circumstanþelorconcrete chiar ºi în ipoteza în care în faþa

autoritãþilor naþionale au existat deja uneleproceduri ºi anchete (a se vedea Cobzaruc. României, 26 iulie 2007, par.65).

Sub aspectul sarcinii probei îndeterminarea existenþei sau inexistenþeiunei încãlcãri a art.3, în sens substanþialîntr-o serie de cauze împotriva României(spre pildã, Stoica c. României, hotãrâreadin 4 martie 2008, Cobzaru c. României,Georgescu c. României, citate anterioretc.), CEDO a nuanþat standardul „beyondany reasonable doubt”, afirmat în cauzaIrlanda c. Marii Britanii, (hotãrârea din 18ianuarie 1978, par.161) ºi pe care îl aplicãdrept regulã generalã.

Astfel, CEDO a statuat cã încãlcareaart.3 poate fi dedusã din coroborarea fiea unor elemente de fapt suficient de clare,fie a unor prezumþii de fapt netãgãduite.În cazul în care evenimentele ce au dusla pretinsele încãlcãri ale art.3 dinConvenþie s-au petrecut, în tot sau înparte, în circumstanþe aflate la cunoºtinþaexclusivã a autoritãþilor, cum ar fi cazulpersoanelor aflate în arest, puterniceprezumþii de fapt vor fi folosite cu privirela cauzele vãtãmãrii intervenite în timpuldetenþiei. Sarcina probei, într-o astfel desituaþie, este rãsturnatã, iar autoritãþilesunt cele care trebuie sã furnizeze oexplicaþie convingãtoare1173.

Sub aspect procedural, Curtea Euro-peanã a constatat o serie de deficienþe înanchetele desfãºurate de autoritãþilenaþionale1174. Aceste constatãri, dintrecare unele remarcau existenþa cauzelorstructurale, au vizat în esenþã: lipsa inde-pendenþei instituþionale ºi/sau practice aautoritãþilor însãrcinate cu investigaþiile(procurori militari ºi agenþi ai brigãziicriminalistice locale care au obligaþia dea ancheta agenþii de poliþie din cadrul

1173 Vezi nota 6.1174 Memorandum întocmit de Serviciul pentru

executarea hotãrârilor ºi deciziilor Curþii Europenea Drepturilor Omului la data de 12.02.2013 (în urmatransmiterii de cãtre autoritãþile române a planuluide acþiune din 9 ianuarie 2013), accesibil la adresa

web https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?Ref=CM/Inf/DH%282013%298&Language=lanEnglish&Ver= original&S i t e = C M & a m p ; a m p ; B a c k C o l o r I n t e r n e t =DBDCF2& amp; BackColorIntranet=FDC864&BackColorLogged=FDC864.


poliþiei din acelaºi oraº); deficienþeevidente în administrarea probelor decãtre organele de cercetare penalã1175;motivarea insuficientã a deciziilorprocurorilor de încheiere a anchetei(omisiunea de a menþiona constatãrileexpertizelor medico-legale ºi de a þineseama de declaraþiile cruciale ale unormartori oculari; acordarea unei importanþehotãrâtoare declaraþiilor agenþilor depoliþie învinuiþi ºi/sau ale colegiloracestora); omisiunea din parteaprocurorilor (militari ºi civili, dupãdemilitarizarea Poliþiei Române) de a seconforma instrucþiunilor instanþelorreferitoare la mãsurile consideratenecesare pentru ca ancheta sãprogreseze; durata excesivã a anchetelorcare, în unele cauze, s-au încheiat cuprescrierea rãspunderii penale a agenþilorde poliþie.

Dificultatea stabilirii identitãþii agre-sorilor a fost motivatã uneori de organelejudiciare interne prin faptul cã membriiforþelor speciale de intervenþie, purtândcagule, nu au putut fi identificaþi depersoanele vãtãmate, în lipsa unorecusoane nominale sau numerice. Curteaa amintit, în acest context, cã impo-sibilitatea de a stabili circumstanþeleexacte în care o persoanã a fost rãnitã,în timp ce se afla sub controlul agenþilorstatului, nu o împiedicã sã constate oîncãlcare a art.3 din Convenþie sub aspectmaterial, atunci când Guvernul pârât nureuºeºte sã demonstreze modalitatea dedesfãºurare a faptelor, în mod satisfãcãtorºi convingãtor, cu ajutorul unor mijloacede probã. Or, conduita neglijentã aautoritãþilor care omit sã creeze, prinelementele de þinutã vestimentarã,premisele identificãrii agresorilor, nutrebuie sã profite agenþilor statului (Ianoº

c. României, hotãrârea din 12 iulie 2011;Rupa (I) c. României, hotãrârea din 16decembrie 2008; Georgescu c. României;Roºioru c. României; Petruº Iacob c.României, citate anterior). Acest lucru afost subliniat mai cu seamã ulteriorpronunþãrii hotãrârilor din acest grup decauze, de cãtre organismele caresupervizeazã executarea lor.

În unele cauze, neexistând suficienteprobe cu privire la aplicarea relelortratamente de cãtre agenþii statului,Curtea nu a reþinut încãlcarea compo-nentei materiale a art.3, constatând doardeficienþele anchetei desfãºurate,deficienþe incompatibile cu standardeleart.3 în sensul sãu procedural.

Astfel, în cauza Flamânzeanu c.României (hotãrârea din 4 noiembrie2014) reclamantul s-a plâns cã a fostsupus la acte de violenþã din parteaorganelor de poliþie cu ocazia prinderiisale, în cursul anului 2006, fiind suspectatde comiterea unor infracþiuni de furt. Întimpul detenþiei, afecþiunile sale la coloanavertebralã s-au agravat, generându-i unhandicap fizic permanent.

Curtea a reproºat autoritãþilornaþionale cã nu au desfãºurat o anchetãefectivã, întrucât nu au administrat proberelevante cum ar fi audierea martorilor ºia avocatului din oficiu, prezent la sediulpoliþiei la data faptelor, ºi nici nu auefectuat o expertizã medico-legalã pentrustabilirea stãrii de sãnãtate a recla-mantului. De asemenea, nici judecãtorulîn faþa cãruia reclamantul s-a plâns cuprivire la relele tratamente, cu ocaziasoluþionãrii propunerii de arestarepreventivã, nu a dispus nicio mãsurãpentru verificarea acelor aspecte.

Elementele din dosar nu i-au permisCurþii sã stabileascã o legãturã de cauza-

1175 Omiterea de cãtre organele de cercetarepenalã a interogãrii unor martori-cheie, neurmãrireaunor piste hotãrâtoare pentru rezultatul anchetelor,neclarificarea unei serii de contradicþii rezultate din

dosarul de anchetã, neluarea de mãsuri pentru aremedia deficienþele evidente ale unui raport deautopsie.


litate între agravarea stãrii de sãnãtate areclamantului (deplasarea materialului deosteosintezã de la coloana vertebralã) ºipretinsele acte de agresiune la careacesta ar fi fost supus imediat dupãplasarea în detenþie. Curtea a constatatînsã cã aceastã imposibilitate derivã înprincipal din absenþa unei ancheteefective cu privire la plângerile formulatede reclamant la nivel naþional pentru reletratamente. A contrario, în cauza Rozsac. României (decizia din data de 2octombrie 2012), respectiv Stoica c.României (dec. 15 ianuarie 2013) s-aapreciat cã diligenþele autoritãþilor au fostunele rezonabile, compatibile cu art.3 însens procedural.

În cauza Birgean c. României(hotãrârea din 14 ianuarie 2014),reclamantul, care a participat la conflictulviolent dintre jandarmerie ºi suporteriiunor echipe de fotbal, în cursul cãrora asuferit leziuni corporale (rupturãmuscularã la braþul stâng), a formulatplângere penalã împotriva jandarmilor.Prin ordonanþa procurorilor confirmatã deinstanþe, s-a dispus neînceperea urmãririipenale cu privire la jandarmi.

Curtea a reþinut cã, potrivit înregis-trãrilor video existente ºi contrarsusþinerilor Guvernului, la momentulinterpelãrii de cãtre jandarmi, reclamantulnu era agitat sau violent. De fapt, el nicinu era acuzat de a fi sãvârºit vreo faptãavând relevanþã penalã sau contra-venþionalã.

În acest context, Curtea a apreciat cãautoritãþile de anchetã interne ar fi trebuitsã facã eforturi mai mari spre a clarificacontradicþiile existente între declaraþiilemartorilor. Printre aceste probe utile ar fiputut fi ºi unele certificate medico-legalesuplimentare care sã stabileascã(in)existenþa legãturii de cauzalitate întreleziuni ºi acþiunea jandarmilor.

Mai mult, Curtea a reþinut, ca ºi în altecauze (Barbu Anghelescu, Melinte etc.),faptul cã ancheta a fost realizatã de cãtre

parchetele militare. Chiar dacã activitateaparchetelor ºi instanþelor militare sedesfãºoarã în baza Legii nr.304/2004privind organizarea judiciarã, modificatãºi completatã prin Legea nr.247/2005, eaa preluat, în mare mãsurã dispoziþiileanterioare. În consecinþã, pentru toateaceste motive, Curtea a reþinut cã anchetaa fost una lipsitã de efectivitate, în sensulart.3 din Convenþie.

Sub aspect material, s-a considerat cãnu existã suficiente probe care sã permitãCurþii sã afirme, cu un grad de certitudinerezonabil, cã leziunile reclamantului suntrezultatul violenþei disproporþionate de lamomentul interpelãrii ori din timpultransportului.

Aceastã cauzã prezintã semnificaþieºi din perspectiva dreptului la libertate ºisiguranþã. Reamintindu-se faptul cã art.5lasã o marjã largã de apreciere statelor,s-a subliniat cã el nu trebuie interpretatastfel încât sã împiedice poliþia sã-ºiîndeplineascã datoria de a menþineordinea publicã. Contextul în care esteluatã mãsura este, aºadar, important.

Astfel, Curtea a apreciat cã, subrezerva de a fi rezultatul inevitabil alcircumstanþelor ce scapã de sub controlulautoritãþilor ºi de a fi necesare pentruprevenirea riscului real de atingeri graveaduse drepturilor persoanelor saubunurilor lor ºi de a fi limitate la minimulnecesar, restricþiile aduse libertãþii nu potfi privite întotdeauna drept privaþiuni alelibertãþii, în sensul art.5.

În speþã, Curtea a constatat cã, dupãsomaþia adresatã de jandarmi în vedereaeliberãrii drumului public, reclamantul arãmas la locul manifestaþiei. În plus, purtaînsemnele echipei locale ºi s-a angajatîntr-o discuþie cu comandantul unitãþii dejandarmi. De aceea, Curtea a consideratcã jandarmii puteau în mod rezonabil sãconsidere cã reclamantul nu s-ar fi supusordinului de eliberare a zonei ce fusesedat pentru a evita noi confruntãri violente.În plus, Curtea a reþinut cã mãsura nu s-a


prelungit dincolo de minimul necesar ºicã a încetat deîndatã ce ordinea publicãa fost reinstauratã.

Astfel, având în vedere condiþiileinstabile ºi periculoase ce au necesitatîndepãrtarea reclamantului de la loculmanifestaþiei, mãsura aplicatãreclamantului nu a fost o restrângere alibertãþii în sensul art.5 din Convenþie.

3.6. Motivaþia rasialã a relelortratamente ºi anchetele privindeventuale mobiluri rasiste (art. 14 rap.la art.3)

O altã materie importantã pe care oregãsim în acest grup de cauze este ceaa discriminãrii. Cauzele româneºti privescmai cu seamã discriminarea pe criteriuetnic (bazat pe apartenenþa victimei laetnia romã). De pildã, în cauza Stoica c.României (amintitã anterior), CurteaEuropeanã a hotãrât cã relele tratamenteaplicate reclamantului au avut drept mobiloriginea sa etnicã. Circumstanþele cauzeiCobzaru c. României nu indicau, la primavedere, existenþa unor mobiluri rasialecare sã motiveze relele tratamenteaplicate reclamantului. Cu toate acestea,organele de cercetare penalã erau sauar fi trebuit sã fie la curent cu numeroaseleacte de violenþã sãvârºite în trecutîmpotriva romilor, care au implicat adeseafuncþionari ai statului, precum ºi custrategiile publice puse în aplicare pentrueradicarea acestei discriminãri. În acestecircumstanþe, Curtea a considerat cãorganele de cercetare penalã ar fi trebuitsã dea dovadã de o diligenþã deosebitãîn anchetarea eventualelor mobilurirasiale care s-au aflat la originea actelorde violenþã aplicate reclamanþilor. În ciudaacestui lucru, autoritãþile nu numai cã nuau anchetat astfel de mobiluri, dar au datdovadã, în plus, de prejudecãþi rasiale,folosind un limbaj tendenþios privindoriginea etnicã a reclamanþilor în cursulanchetei.

De altfel, la aceeaºi concluzie s-aajuns în cauza Moldovan ºi alþii c.

României (nr. 2) – citatã anterior – avândîn vedere atitudinea generalã aautoritãþilor (inclusiv a instanþei dejudecatã), manifestatã pe parcursulprocedurilor interne, atitudinediscriminatorie pe criteriu etnic.

C. Alte cauze relevante pentruactivitatea poliþiei

Mai sunt situaþii în care, deºi nu existãîncãlcãri similare în mai multe cauze,pentru a se constitui într-un grup omogen,totuºi, aceste încãlcãri nu sunt uneleizolate, iar problematica prezintãpotenþialul repetabilitãþii în ipoteza în carepoliþiºtii nu cunosc ºi nu aplicãstandardele instanþei europene.

De pildã, interesante concluzii au fosttrase de Curte în materia art.5, atuncicând reclamantul a fost reþinut, fãrãmandat, timp de câteva zile, în scopulclarificãrii situaþiei sale. Mai precis, cuprilejul încercãrii de a intra în þarã, acestaa fost reþinut de Poliþia de Frontierã cãreianu i se comunicase faptul cã mandatulde executare a pedepsei emis pe numelereclamantului fusese între timp anulat.Datã fiind lentoarea cu care s-au cerut ºiobþinut informaþiile la zi, cu toate cãreclamantul prezentase o copie a sentinþeiprin care mandatul de executare apedepsei fusese anulat, el a fost eliberatabia dupã 4 zile de cãtre autoritãþilepenitenciare (cauza Oprea c. României,hotãrârea din 10 decembrie 2013). Înprealabil, constatându-se lipsa uneipractici a instanþelor interne prin care sãse probeze caracterul efectiv al unuia saualtuia dintre remediile interne, serespinsese excepþia guvernului deneepuizare a cãilor interne de atac.

Curtea a afirmat cã art.6 din Convenþieare ca scop principal, în materie penalã,asigurarea unui proces echitabil în faþainstanþei competente pentru a decideasupra temeiniciei acuzaþiei, dar aceastanu înseamnã cã el nu are deloc incidenþãîn faza prealabilã judecãþii. Imperativeleart.6 ºi, în special, ale alineatului 3 al


acestui articol, pot juca un rol decisiv ºiîn faza anterioarã judecãþii, dacã ºi înmãsura în care ignorarea acestora riscãsã compromitã caracterul echitabil alprocedurii (Imbrioscia c. Elveþiei,hotãrârea din 24 noiembrie 1993).

În acest context, trebuie spus cã poliþiaare un rol important în modul deadministrare a probelor, sub aspectullegalitãþii. Astfel, reclamantul din cauzaPotcovã c. României (hotãrârea din 17decembrie 2013) a fost reþinut în iulie2002, fiind suspectat de comiterea maimultor fapte de viol. La data de 5 iulie is-a cerut sã dea trei declaraþii olografefãrã a fi asistat de apãrãtor. În primadeclaraþie a negat sãvârºirea faptelor, întimp ce în urmãtoarele douã a recunoscutcã ar fi comis trei violuri ºi douã tentativede viol, oferind detalii cu privire la modulde abordare, imobilizare ºi abuzare avictimelor.

Având în vedere faptul cã instanþa deultim grad din al doilea ciclu procesual adispus condamnarea reclamantului,bazându-ºi decizia într-o mãsurãdeterminantã pe declaraþiile sale de lapoliþie, Curtea Europeanã a reþinut cãreclamantul a fost în mod neîndoielnicafectat de restricþionarea dreptului sãu laasistenþã juridicã. Nici asistenþa juridicãde care s-a bucurat ulterior, nicicontradictorialitatea proceduriidesfãºurate în faþa instanþelor, nu au pututînlãtura deficienþele proceduriidesfãºurate în faza iniþialã a cercetãrilor,cât timp acele declaraþii au stat la bazacondamnãrii sale. Dimpotrivã, în cauzeleMinculescu c. României, Argintaru c.României ºi Ursu c. României (deciziiledin 13 noiembrie 2012, 8 ianuarie 2013,respectiv 4 iunie 2013), nu s-a putut reþineîncãlcarea art.6 deoarece condamnareareclamanþilor nu a fost bazatã pedeclaraþiile obþinute cu nesocotireadreptului la apãrare în faza incipientã aanchetei.

De asemenea, dorim sã amintim ospeþã în care lipsa de promptitudine în

efectuarea investigaþiilor de cãtreorganele de cercetare penalã, precum ºinumeroasele restituiri în vedereacompletãrii probatoriului apreciat cainsuficient au condus, în final, laconstatarea caracterului nerezonabil alduratei procedurilor (Florin Macovei c.României, hotãrârea din 2 aprilie 2013).

Mai mult, maniera în care îºidesfãºoarã atribuþiile agenþii subacoperire poate constitui o sursã acaracterului inechitabil al procedurilor. Înacest context, în cauza Constantin ºiStoian c. României (hotãrârea din 29septembrie 2009) s-a reþinut cã acþiunileofiþerului de poliþie sub acoperire ºi alecolaboratorului acestuia au avut dreptconsecinþã determinarea reclamanþilor sãsãvârºeascã fapta penalã pentru care aufost condamnaþi, depãºind simplainvestigare pasivã a activitãþii infracþionaleexistente, ºi, totodatã, cã instanþeleinterne nu au investigat suficient acuzaþiilede provocare (a se vedea, în acest sens,ºi cauza Ramanauskas v. Lituaniei,hotãrârea Marii Camere din 5 februarie2008). Într-o cauzã asemãnãtoare,încãlcarea dreptului la un proces echitabila fost dedusã doar din faptul cã instanþeleinterne nu au cercetat suficient susþinerilereclamantului referitoare la înscenareadin partea agenþilor sub acoperire ºi acolaboratorului acestora (Bulfinsky c.României, hotãrârea din 1 iunie 2010). Acontrario, în cauza Kruitbosch c.României (decizia din data de 19 martie2013), Curtea a considerat cã folosireaagenþilor sub acoperire nu a scos la ivealãvreo încãlcare a dreptului reclamantuluila un proces echitabil.

În fine, o atingere a prezumþiei denevinovãþie ocrotitã de alineatul 2 alarticolului 6 din Convenþie poate proveninu numai de la un judecãtor sau de la oinstanþã, ci ºi de la alte autoritãþi publice,inclusiv de la poliþiºti, mai ales atunci cândaceºtia îndeplinesc funcþii cvasi-judiciareºi controleazã derularea anchetei. Ea este


atinsã de declaraþiile sau acþiunile carereflectã sentimentul cã persoana estevinovatã ºi care incitã publicul sã creadãîn vinovãþia sa ori care prejudiciazãaprecierea faptelor din parteajudecãtorului competent (a se vedeacauza Samoilã ºi Cionca c. României,hotãrârea din 4 martie 2008, în caredeclaraþiile incriminatoare la adresareclamanþilor proveneau de lacomandantul Poliþiei Oradea, dar ºi cauzaG.C.P. c. României, hotãrârea din 20decembrie 2011, în care declaraþiile ceaduceau atingere prezumþiei denevinovãþie proveneau chiar de laministrul de interne).

În cauza Kilyen c. României (hotãrâreadin 25 februarie 2014) reclamantul s-aplâns de faptul cã, la data de 10 mai 2003,doi poliþiºti au efectuat o percheziþieneautorizatã la domiciliul sãu, în lipsa ºifãrã acordul sãu, spre a verifica dacãautoturismele aflate în curte proveneausau nu din furt. Curtea a reþinut încãlcareadreptului la viaþã privatã, consacrat deart.8 din Convenþie.

Astfel, constatând existenþanecontestatã a unei ingerinþe în dreptulreclamantului la respectarea domiciliului,s-a trecut la analiza respectãrii condiþiilorprevãzute de alineatul 2 al articolului 8pentru ca ingerinþa sã fie legitimã. În acestcontext, s-a constatat cã ingerinþa nuîntrunea condiþia „prevederii în lege”,deoarece dispoziþiile Legii nr.218/2002privind organizarea ºi funcþionarea PoliþieiRomâne, respectiv cele ale Legii nr.360/2002 privind Statutul poliþistului, în bazacãrora s-a efectuat operaþiunea, erau vagiºi imprecise, neputând oferi o bazã legalãsuficientã pentru ingerinþa din cauza defaþã. Astfel, aceste dispoziþii nu ofereaugaranþii adecvate împotriva abuzului.Aceasta în condiþiile în care poliþiºtii auacþionat în lipsa unui mandat depercheziþie emis anterior (a se vedea ºicauza Rupa c. României, hotãrârea din16 decembrie 2008).

În acest context, Curtea nu a maiconsiderat util sã examineze celelaltecondiþii necesare conform alin.2 al art. 8din Convenþie (existenþa unui scoplegitim, respectiv necesitatea restrângeriidreptului într-o societate democraticã).

D. ConcluziiAcestea sunt, în esenþã, problemele

prezente în practica Curþii Europene aDrepturilor Omului referitoare la România,strâns legate de activitatea poliþiei. Nicioîncãlcare a drepturilor consacrate deConvenþie nu este imputabilã exclusivorganelor de poliþie. Speþele au fostselectate sub titlul Poliþia ºi drepturileomului în mãsura în care o anumitãconduitã a agentului sau ofiþerului depoliþie, jandarmului etc. a constituit sursaprimarã a încãlcãrii unuia sau mai multordrepturi ocrotite de Convenþie. Lanþulslãbiciunilor a continuat însã, iar celelalteinstituþii chemate sã aplice legea ºi sãsancþioneze abuzul la nivel naþional aueºuat în a face acest lucru. Or, în altecazuri, au aplicat o lege internã imprecisãsau lipsitã de garanþii adecvate, dupãstandardele convenþionale. Distribuireaculpei (între Ministerul Public, putereaexecutivã, puterea legislativã ºi putereajudecãtoreascã), la nivelul unei evaluãristrict academice, a fost fãcutã la sfârºitulrezumatului fiecãrei speþe prezentate.

„În România anului 2014 se maiînregistreazã încã suficiente cazuri deabuzuri ale forþelor de ordine asupracetãþenilor, în ciuda faptului cã acesteasunt adesea dezvãluite în media saureclamate autoritãþilor. Una din cauzelepentru care situaþia persistã este ºi lipsaunor verdicte sau mãsuri de pedepsire avinovaþilor în plan intern. Anchetele ºiprocesele treneazã cu anii sau nu suntduse pânã la capãt, ceea ce genereazãimpresia cã agenþii de poliþie care greºescsunt protejaþi de sistem, sunt retraºi dinposturile în care au lucrat cu publicul sausunt cel mult excluºi din poliþie. Adesea


dreptatea este câºtigatã la CEDO, dar înþarã nu se schimbã nimic” se afirma înultimul raport al Asociaþiei pentruApãrarea Drepturilor Omului în Romania– Comitetul Helsinki (APADOR-CH),organizaþie non-guvernamentalãimplicatã activ în promovarea ºiprotejarea drepturilor ºi libertãþilorfundamentale1176.

Afirmaþiile acestea, chiar cuprinzândo anumitã dozã de exagerare, meritãtratate cu multã responsabilitate de cãtreautoritãþi. E dificil de susþinut cã de laratificarea Convenþiei Europene de cãtreRomânia ºi de la pronunþarea primelorhotãrâri prin care s-au reþinut încãlcãri aledrepturilor ºi libertãþilor fundamentale nua existat o realã evoluþie. Abuzuri degravitatea celor reþinute în cauze precumBursuc c. României, Iambor c. României,Carabulea c. României, Cobzaru c.României, Calmanovici c. României oriRupa c. României, pentru a aminti doarcâteva, cu greu mai pot fi imaginate înprezent.

Totuºi, numai dezvoltarea unei culturia drepturilor omului în rândul poliþiºtilor,pe calea unei pregãtiri continuedeopotrivã teoretice ºi practice, dar ºi înrândul personalului celorlaltor instituþii dinsistemul judiciar, poate determina, în timp,diminuarea numãrului cauzelor în careinstanþa europeanã reþine abuzuri alepoliþiei reflectate în încãlcãri ale drepturilorconsacrate de Convenþie.

Nota redacþiei: Articolul reprezintãintroducerea volumului „Poliþia ºi drepturileomului. Hotãrâri ale Curþii Europene aDrepturilor Omului pronunþate în cauzeleîmpotriva României”, publicat de EdituraUniversitarã, Bucureºti, 2015, sub semnãturaunui colectiv compus din: Gabriel Caian(coord.), Dragoº Cãlin, Ionuþ Militaru, MihaelaVasiescu, Roxana-Maria Cãlin, MihaelaLavinia Cîrciumaru, Anamaria-Lucia Zaharia,Paula-Andrada Coþovanu, Florin Mihãiþã,Cristina Radu, Costel Cristinel Ghigheci,Victor Horia Dimitrie Constantinescu, IrinaAlexandra Ghergheºanu, Vasile Bozeºan,Beatrice Ramaºcanu, Alexandra Lãncrãnjan,Iulian Balan, Andreea Vãduva.

1176 http://www.apador.org/wp-content/uploads/2015/02/Raport-APADOR- CH-2014.pdf p.13.

Date post:	16-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

Poliþia ºi drepturile omului - Revista Forumul Judecătorilor · 2015-09-09 · mecanism statal...

Documents