PLANUL de Analiza si Acoperire a Riscurilor al Judetului Sibiu

1

CUPRINS

CAPITOLUL I – DISPOZIŢII GENERALE..................................................................................... p. 3

Secţiunea 1 – Definiţie, scop, obiective ...............................................................................................p.3

Secţiunea a 2-a – Responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor.......................................p.3

CAPITOLUL II – CARACTERISTICILE UNIT ĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE

Secţiunea 1 – Amplasare geografică şi relief.....................................................................................p. 7

Secţiunea a 2-a – Caracteristici climatice..........................................................................................p.11

Secţiunea a 3-a – Reţea hidrografică................................................................................................p. 12

Secţiunea a 4-a – Populaţie...............................................................................................................p. 17

Secţiunea a 5-a – Căi de transport....................................................................................................p. 18

Secţiunea a 6-a – Dezvoltare economică..........................................................................................p. 20

Secţiunea a 7-a – Infrastructuri locale.............................................................................................p. 23

Secţiunea a 8-a – Specific regional..................................................................................................p. 28

CAPITOLUL III – ANALIZA RISCURILOR GENERATOARE DE SITUAŢII DE URGENŢĂ

Secţiunea 1 – Analiza riscurilor naturale........................................................................................p. 29

Secţiunea a 2-a – Analiza riscurilor tehnologice............................................................................p. 36

Secţiunea a 3-a – Analiza riscurilor biologice.................................................................................p. 42

Secţiunea a 4-a – Analiza riscurilor de incendiu............................................................................p. 44

Secţiunea a 5-a – Analiza riscurilor sociale................................................................................... p. 45

Secţiunea a 6-a – Analiza altor tipuri de riscuri.............................................................................p. 46

Secţiunea a 7-a – Zone de risc crescut............................................................................................p. 47

CAPITOLUL IV – ACOPERIREA RISCURILOR

Secţiunea 1 – Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie.......................................p.48

Secţiunea a 2-a – Etapele de realizare a acţiunilor........................................................................p. 51

Secţiunea a 3-a – Faze de urgenţă a acţiunilor.............................................................................p. 56

Secţiunea a 4-a – Acţiunile de protecţie-intervenţie.......................................................................p. 57

Secţiunea a 5-a – Instruirea............................................................................................................p. 63

Secţiunea a 6-a – Realizarea circuitului informaţional-decizional...............................................p. 64

2

CAPITOLUL V – RESURSE UMANE, MATERIALE ŞI FINANCIARE................................p. 67

CAPITOLUL VI – LOGISTICA ACŢIUNILOR.........................................................................p. 69

ANEXE...........................................................................................................................................p. 70

3

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1 – definiţie, scop, obiective

1.1.1. DEFINIŢIE: Planul de analiză şi acoperire a riscurilor cuprinde riscurile potenţiale

identificate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, măsurile, acţiunile şi resursele necesare

pentru managementul riscurilor respective.

Tipurile de risc reprezintă cazuri de forţă majoră determinate de incendii, cutremure,

inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri

ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea ori scufundarea unor nave, căderi de obiecte din

atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi

naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate de factori de risc specifici.

1.1.2 SCOPUL aplicării Planului de analiză şi acoperire a riscurilor este acela de a cunoaşte

caracteristicile tipurilor de risc, formele de manifestare a acestora, pentru a realiza în timp scurt, în

mod organizat şi printr-o concepţie unitară, măsurile pentru asigurarea protecţiei populaţiei, a

bunurilor materiale şi a colectivităţilor de animale, valorilor culturale şi de patrimoniu, în situaţia

producerii unor situaţii de urgenţă.

1.1.3. OBIECTIVELE P.A.A.R. SUNT:

a) asigurarea prevenirii riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, prin evitarea manifestării acestora,

reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor lor, în baza concluziilor rezultate în

urma identificării şi evaluării tipurilor de risc, conform Schemei cu riscurile teritoriale;

b) amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative şi a celorlalte forţe destinate asigurării funcţiilor de

sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă ;

c) stabilirea concepţiei de intervenţie în situaţii de urgenţă şi elaborarea planurilor operative;

d) alocarea şi optimizarea forţelor şi mijloacelor necesare prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă.

SECŢIUNEA 2 – responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor

1.2.1. Acte normative de referinţă

LEGI

� Legea 215/23 aprilie 2001(actualizată) a administraţiei publice locale ;

� Legea nr. 15 din 28 februarie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă;

� Legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare;

� Legea 307 din 12.07.2006, privind apărarea împotriva incendiilor;

4

� Legea 481 / 2004 a protecţiei civile;

HOTĂRÂRI DE GUVERN

� H.G. NR. 1490 DIN 9 SEPTEMBRIE 2004 pentru aprobarea Regulamentului de

organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă;

� Hotărârea de Guvern nr. 1491 din 2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind

structura orgenizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor

operative pentru situaţii de urgenţă;

� H.G. NR. 2288 din 9 decembrie 2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii

de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile

neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;

� H.G. nr. 1222 din 13 decembrie 2005 privind stabilirea principiilor evacuării în situaţii

de conflict armat;

ORDONANŢE DE URGENŢĂ

� Ordonanţa de Urgenţă nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Mangement pentru Situaţii

de Urgenţă, cu modificările și completările ulterioare;

ORDINE

� Ordin Nr. 132/ 29 ianuarie 2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de

analiză şi acoperire a riscurilor;

� Ordinul comun al MMP / MAI nr. 3403/10.09.2012, respectiv nr. 245/18.10.2012, pentru

aprobarea procedurii de codificare a informărilor, atenţionărilor şi avertizărilor

meteorologice şi hidrologice;

� OMAI nr. 3/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de avizare şi autorizare privind

securitatea la incendiu şi protecţie civilă.

� Ordin nr. 250 /22.11.2010, privind organizarea şi desfăşurarea programelor de pregătire a

specialiştilor pentru prevenire din SVSU.

� O.M.A.I. nr. 638 din 12 mai 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea

situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente

la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale;

� O.M.A.I. nr. 886 din 30 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul

naţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei;

� Ordin comun/ Ministerul Internelor şi Reformei Administrative/

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

nr. 579/2008 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor

pe timpul utilizării focului deschis la arderea de mirişti, vegetaţie uscată şi resturi vegetale;

5

� O.M.A.I. NR. 360 din 360 din 14 septembrie 2004 pentru aprobarea Criteriilor de

performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de

urgenţă publicat în M.O. NR. 958 din 19 octombrie 2004.

� O.M.A.I. NR. 647 din 16 mai 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate substanţe

periculoase, publicat în MO nr. 460 din 31 mai 2005.

� O.M.A.I. nr. 718 din 30 iunie 2005 pentru aprobarea criteriilor de performanţă privind

structura organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă, publicată în

MO nr. 636 din 20 iulie 2005.

� O.M.A.I. NR. 886 DIN 30 SEPTEMBRIE 2005 PENTRU APROBAREA Normelor tehnice

privind Sistemul naţional integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei, publicat

în MO nr. 899 din 7 octombrie 2005.

� O.M.A.I. NR. 1184 din 6 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi

asigurarea activităţii de înştiinţare de evacuarea în situaţii de urgenţă, publicat în MO nr 161

din 21 februarie 2006;

� O.M.A.I. NR. 1259 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi

asigurarea activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie

civilă, publicat în MO nr. 349 din 18 aprilie 2006;

� O.M.A.I. NR. 1474 din 12 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de planificare,

organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, publicat

în MO NR. 885 din 31 octombrie 2006.

� Hotărârea Guvernului nr. 271/2012 privind modificarea şi completarea Hotărârii

Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul

public al statului;

� Hotărârea Guvernului nr. 270/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi

funcţionare a comitetelor de bazin;

� Ordinul Comun al ministrului mediului şi pădurilor şi ministrului administraţiei şi

internelor nr. 1.422/192/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor

de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii

hidrotehnice şi poluări accidentale pe cursurile de apă şi poluări marine în zona costieră;

� Ordinul Comun al ministrului mediului şi pădurilor şi ministrului administraţiei şi internelor

nr. 245/3403/2012 pentru aprobarea procedurii de codificare a informaţiilor, atenţionărilor şi

avertizărilor meteorologice şi hidrologice;

Nota: toate actele normative cu modificarile și completările ulterioare.

6

MANUALE

� Manualul Primarului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de situaţii de inundaţii şi

secetă hidrologică, 2013.

� Manualul Prefectului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii şi secetă

hidrologică, 2013.

STRUCTURI ORGANIZATORICE IMPLICATE

Structurile organizatorice implicate sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare şi cuprind:

� Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sibiu;

� Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă;

� Centrele operative cu activitate nepermanentă, pe tipuri de situaţii de urgenţă;

� Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă constituite la nivelul judeţului;

� Celulele de urgenţă constituite la nivelul agenţilor economici şi instituţiilor din judeţ;

� Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ,,Cpt. Dumitru Croitoru” al Judeţului Sibiu;

� Populaţia judeţului;

1.2.3. Responsabilităţi ale organismelor şi autorit ăţilor cu atribu ţii în domeniu

Responsabilităţile privind analiza şi acoperirea riscurilor revin tuturor factorilor care, potrivit legii,

au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în profil

teritorial.

Planurile de analiză şi acoperire a riscurilor se întocmesc de către comitetele locale pentru

situaţii de urgenţă (64 de structuri la nivelul judeţului), respectiv de comitetul judeţean pentru situaţii de

urgenţă şi se aprobă de către consiliul local, respectiv de cel judeţean. Primarii, respectiv prefectul,

răspund de asigurarea condiţiilor necesare elaborării P.A.A.R.

Planurile de analiză şi acoperire a riscurilor se întocmesc şi se aprobă în termen de 60 de zile de

la aprobarea de către prefect a Schemei cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială

elaborată de inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă şi se actualizează la fiecare început de an sau

ori de câte ori apar alte riscuri decît cele analizate sau modificări în organizarea structurilor care, potrivit

legii, au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în

profil teritorial.

7

CAPITOLUL II

CARACTERISTICILE UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE

SECŢIUNEA 1 – Amplasare geografică şi relief

Judeţul Sibiu este situat relativ în centrul ţării, în partea de sud-vest a Transilvaniei şi se întinde

peste o parte a Carpaţilor Meridionali şi a Depresiunii Transilvaniei, fiind axat pe bazinul hidrologic al

Cibinului şi cuprinzând unele sectoare din bazinele Mureşului şi Oltului.

Este cuprins între paralelele de 45º30' şi 46º17' latitudine nordică şi între meridianele de 23º54' şi

24º57' longitudine estică.

Suprafaţa judeţului este de 5422 km², ceea ce reprezintă 2,3% din suprafaţa României,

încadrându-se printre judeţele mijlocii.

Altitudini : maximă = vârful Negoiu – 2535 m;

minimă = lunca Târnavei Mari, la Micăsasa – 270 m.

Vecini : - la NORD - judeţul Mureş;

- la EST - judeţele Mureş şi Braşov;

- la SUD - judeţele Argeş şi Vâlcea;

- la VEST - judeţul Alba.

Geologia

Judeţul Sibiu se extinde peste două mari unităţi structurale şi anume:

1. Masivul cristalin al Carpaţilor Meridionali , în această zonă cu structură cristalină fiind cuprinse o

parte din munţii Făgăraşului, Cindrel şi Lotrului.

2. Bazinul sedimentar al Transilvaniei, care cuprinde sedimente ce aparţin majoritar epocilor panonian

şi sarmaţian.

Relieful

Relieful judeţului Sibiu este aşezat în trepte care coboară de la sud la nord şi cuprinde

următoarele unităţi de relief:

1. masive montane - aprox. 30% din teritoriul judeţului;

2. arii depresionare - reprezentând aproximativ 20% din suprafaţa judeţului, care delimitează

zona masivelor montane de cealaltă mare unitate de relief - podişul;

3. podiş - aprox. 50% din suprafaţa judeţului.

1. Masivele muntoase

Acestea sunt situate în partea de sud a judeţului, aparţin Carpaţilor Meridionali, au o structură

geologică asemănătoare, dar nu identică, fapt ce a contribuit, în combinaţie cu alţi factori naturali, la

apariţia unor deosebiri morfologice şi peisagistice care dau originalitate fiecărui masiv muntos.

8

Pe teritoriul judeţului se găsesc integral sau parţial trei masive muntoase, pe care le vom descrie

succint în continuare, pornind de la EST către VEST.

a) Munţii Făgăraşului

Sunt situaţi în SUD - ESTUL judeţului. În limitele teritoriului judeţului Sibiu se află numai

jumătatea vestică a versantului nordic al acestor munţi, între Căldarea Podragului şi Defileul Oltului, pe o

lungime de 35 km.

Aspectul acestor munţi este monolitic cu multe vârfuri de peste 2000 m.

Negoiu - 2535 m (cea mai mare înălţime de pe teritoriul judeţului Sibiu).

Vânătoarea lui Buteanu - 2507 m.

Vârtopul - 2499 m.

Ciortea - 2426 m.

Principalele căi de acces prin care se poate depăşi partea din masivul Făgăraş aflată pe teritoriului

judeţului Sibiu sunt :

- D.N. 7 C - Transfăgărăşan - traversează muntele făcând legătura cu judeţul Argeş. Este deschis

circulaţiei publice doar în perioada de vară.

- D.N. 7, pe Valea Oltului, ocoleşte de fapt extremitatea vestică a masivului.

Fig nr. 1- Harta județ Sibiu (relief)

9

b) Munţii Cindrel (Mun ţii Cibinului)

Se află în totalitate pe teritoriului judeţului Sibiu. Munţii Cindrel ocupă o suprafaţă de

aproximativ 900 km², cu altitudinea maximă de 2244 m în vârful Cindrelul. Pe râurile Sadu şi Sebeş s-au

realizat baraje şi acumulări de ape pe baza cărora funcţionează numeroase hidrocentrale, printre care şi

prima hidrocentrală pusă în funcţiune în România - Sadu I (1896). Pe lângă râurile pe care le-am

enumerat, în masivul Cindrel se găsesc lacuri naturale şi lacuri de acumulare, astfel:

• lacuri naturale, de origine glaciară, în partea de sud a masivului: Iezerul Mare, Iezerul Mic,

incluse într-o rezervaţie naturală;

• lacuri de acumulare: - pe râul Sadu - Negoveanu, Sadu;

- pe râul Sebeş - Oaşa, Tău Bistra;

- pe râul Cibin - Gura Râului.

Sub vârful Onceşti, aproape în centrul munţilor Cindrel se află renumita staţiune Păltiniş, iar în

partea de NORD - VEST a acestor munţi se găseşte comuna situată la cea mai mare altitudine din ţara

noastră - comuna Jina, situată compact la o altitudine medie de 1000 m. Zona munţilor Cindrel

beneficiază de o reţea de comunicaţii destul de densă, datorită, în primul rând, reliefului acestor munţi, cu

forme mai domoale şi mai accesibile.

Căile rutiere din această zonă

- D.N. 1-7, (E 68) - care face legătura dintre Valea Oltului şi Valea Mureşului;

- D.N. 67 C - care leagă Sebeşul din Transilvania de Novaci, din Oltenia. Acest drum trece pe

la Oaşa şi Obârşia Lotrului.

c) Munţii Lotrului

Aceşti munţi aparţin judeţului Sibiu numai prin extremitatea lor nordică, fiind separaţi de munţii

Făgăraş prin Valea Oltului, care în această zonă coboară spre sud în pante abrupte. Câteva înălţimi de

peste 2000 m domină culmea şi împrejurimile: Ştefleşti - 2285 m; Sterpu - 2144 m; Clăbucet - 2056 m.

2. Depresiunile

Depresiunile din judeţul Sibiu sunt depresiuni de contact, care au luat naştere între zona masivelor

muntoase şi Podişul Transilvaniei, ocupând circa 20% din suprafaţa judeţului.

a) Depresiunea Făgăraş (Ţara Oltului)

b) Depresiunea Sibiului

c) Depresiunea Sălişte

d) Depresiunea Apoldului (Secaşului)

3. Zona de podiş

Zona podişurilor ocupă aproximativ 50% din suprafaţa judeţului.

10

a) Podişul Hârtibaciului

b) Podişul Secaşelor

c) Podişul Târnavelor (Dealurile Mediaşului)

Resursele subsolului

Dintre roci, se găsesc şi se exploatează pe teritoriul judeţului Sibiu: sisturi cristaline în carierele

de pe văile Sadului şi Lotrioarei; argile - la Sibiu (Dealul Guşteriţei), Dumbrăveni, Mediaş, Bazna,

Agnita, Şura Mare; pietrişuri şi nisipuri la Cristian, Orlat , Bradu, Avrig, Aţel, Brateiu, Şeica Mare,

Guşteriţa; marmură pentru mozaic la Porumbacu de Sus şi Arpaşu de Sus. Aceasta se mai găseşte şi în

zonele: Poplaca (Dealul Dosului), Sibiel, Valea Moaşa, Apoldu de Sus (valea Jina); calcare titonice,

pentru var la Cristian (Măgura Mare şi Măgura Mică); calcare eocene la Turnu Roşu (valea Nisului).

Zăcăminte de sare se găsesc pe teritoriul judeţului Sibiu în zona Ocna Sibiului şi Miercurea

Sibiului. În prezent, aceste zăcăminte de sare nu se exploatează, ultima mină de la Ocna Sibiului fiind

închisă în anul 1931.

Gazul metan reprezintă cea mai importantă resursă a subsolului judeţului Sibiu. Cam 25% din

structurile gazeifere ale Transilvaniei se găsesc pe teritoriul judeţului Sibiu.

Apele minerale de genul celor clorurosodice, iodurate şi bromurate se găsesc, pe teritoriul

judeţului Sibiu: în zona masivelor de sare - cele de la Ocna Sibiului; în zona stratelor nisipoase dispuse

între domurile gazeifere - Bazna şi Miercurea Sibiului.

VEGETAŢIA ŞI FAUNA

Vegetaţia

1) Zona alpină - cuprinde treapta înaltă, montană (la peste 1800 m), fiind reprezentată prin

vegetaţia alpină şi subalpină:

2) Zona pădurilor - ocupă 31,7 % din teritoriul judeţului:

3) Zone cu vegetaţie de stepă apar în zona dealurilor unde a fost defrişată pădurea.

4) Vegetaţia azonală.

Fauna

Este deosebit de diversificată, fiind reprezentată printr-un număr mare de specii. Astfel, în zona de

munte, în etajul alpin şi subalpin din munţii Făgăraş şi Cindrel trăiesc specii rare cum sunt: capra neagră,

acvila de munte, zăganul, marmota. În pădurile din zona de deal trăiesc unele specii ca: mistreţul, vulpea,

uliul, căprioara. În pădurile din jurul Sibiului se întâlnesc cănăraşul şi chiţcanul de pădure, elemente

faunistice de origine mediteraneană.

11

Rezervaţiile naturale

Rezervaţia naturală Iezerele Cindrelului

Este situată în Munţii Cindrelului, se întinde pe o suprafaţă de peste 450 ha şi cuprinde, în

principal, căldările glaciare de sub Vârfurile Cindrel (2244 m) şi Frumoasa (2160 m).

Rezervaţia alpină Bâlea

Situată pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş se întinde pe o suprafaţă de peste 100 ha,

cuprinzând lacul glaciar Bâlea şi împrejurimile acestuia.

Calcarele eocene de la Turnu Roşu

Situate pe malul Oltului, în zona localităţii Turnu Roşu, aceste formaţiuni calcaroase, de vârstă

eocenă, păstrează în ele tiparele unor vieţuitoare de mult dispărute.

Calcarele de la Cisnădioara

Sunt situate la 12 km SUD de municipiul Sibiu şi la 3 km VEST de oraşul Cisnădie, în jurul

localităţii Cisnădioara. În zona respectivă, pe o suprafaţă de aproximativ l km² se întind depozite cretacice

care se sprijină pe cristalinul munţilor Cindrel.

Lacurile de la Ocna Sibiului

Rezervaţia stepică de la Slimnic

Este situată la circa 18 km NORD - EST de Sibiu, pe direcţia comunicaţiei către municipiul

Mediaş.

Parcul natural Cindrel

Zonă protejată complexă de floră, faună, geomorfologică şi hidrografică.

Parcul natural Golul alpin Făgăraş

Pădurea Dumbrava

Zonă protejată complexă de floră, faună, peisagistică şi culturală.

SECŢIUNEA 2

Caracteristici climatice

Teritoriul judeţului Sibiu aparţine în proporţie de aproximativ 75% (partea de NORD şi cea de

centru) sectorului de climă continental moderată (climă de dealuri), iar în proporţie de aproximativ 25%

sectorului de climă specifică munţilor mijlocii şi înalţi.

Regimul climatic general

Este diferenţiat pe cele două trepte principale ale reliefului, în funcţie mai ales de altitudinea,

expoziţia şi formele acestuia.

12

În sectorul montan sunt caracteristice verile răcoroase, cu precipitaţii mai abundente şi iernile

friguroase cu ninsori bogate şi strat de zăpadă stabil vreme îndelungată.

Ţinutul cu climă de dealuri este caracterizat prin veri calde, cu precipitaţii relativ frecvente şi

prin ierni reci, cu strat de zăpadă relativ stabil, punctate din când în când cu intervale de încălzire.

Temperaturile medii anuale oscilează în jurul a:

9° C în partea joasă a judeţului (9,4° C la Boiţa şi 8,9° C la Sibiu);

sub 5° C pe pantele munţilor mijlocii (4,3° C la Păltini ş);

sub 0° C pe culmile munţilor înalţi (- 2° C pe creasta Făgăraşului).

Maximele absolute au atins (depăşit ) valori de:

37º C în partea joasă a judeţului (37,6º C la Boiţa - 9 septembrie 1946);

Minimele absolute au coborât până la:

-34,4º C la Sibiu (2 ianuarie 1888).

Numărul mediu anual al zilelor de îngheţ este de:

17 - 123,8 în zonele joase (Bratei, Sibiu);

135,2 pe pantele munţilor mijlocii (Păltini ş);

peste 200 pe culmile cele mai înalte ale munţilor.

Precipitaţiile atmosferice însumează în linii mari cantităţi care cresc odată cu altitudinea la care

ne situăm.

Cantităţile medii anuale totalizează:

între 606,7 mm (la Ocna Sibiului) şi 652,9 mm (la Sibiu), în zonele joase;

906,1 mm (la Păltiniş) pe pantele munţilor mijlocii;

1200 - 1300 mm pe culmile cele mai înalte.

Vânturile - sunt puternic influenţate de relief, atât în privinţa direcţiei, cât şi a vitezei. Frecvenţele

medii anuale înregistrate la Sibiu indică predominanţa vânturilor NORD - VEST (13,0%) şi SUD - EST

(8,2%). În zona pantelor munţilor cu înălţimi medii (Păltiniş) predomină vânturile din VEST (28,4%),

SUD - VEST (15,9 %) şi EST (12,9%). Pe culmile cele mai înalte frecvenţa maximă o au vânturile de

VEST şi NORD - VEST.

Spre sfârşitul iernii şi primăvara devreme, în depresiunile Sibiului şi Făgăraşului, bate neregulat,

dinspre munţi, un vânt cu caracter de föhn, numit Vântul Mare, care provoacă încălziri accentuate şi

topiri bruşte ale stratului de zăpadă.

SECŢIUNEA 3

Reţea hidrografică

Reţeaua hidrografică a judeţului are o densitate cuprinsă între 1,4 km/km² pe versantul nordic al

Munţilor Făgăraş şi 0,4 km/km² în Depresiunea Sibiului. Ea cuprinde două categorii de ape:

13

A) râuri

B) lacuri

A) RÂURILE

1. Bazinul râului Olt, cu o suprafaţă de 3327 km² care cuprinde aproximativ 2/3 din apele

judeţului.

Afluenţii pe care Oltul îi primeşte pe teritoriul judeţului Sibiu sunt:

a) în zona Depresiunii Făgăraşului:

• de pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş: Arpaş, Cârţişoara, Opatu, Scorei,

Sărata, Porumbacu, Avrig, Mârşa, Racoviţa, Sebeş, Strâmba.

Aceşti afluenţi sunt dispuşi paralel, curg vijelios de la SUD către NORD, au lungimi scurte (5 - 24

km);

• dinspre Podişul Hârtibaciului: Şomartinul, Bradu.

b) în zona Turnu Roşu, Oltul primeşte Cibinul - cel mai important afluent al său de pe teritoriul

judeţului Sibiu. Acesta drenează aproximativ 40% din teritoriul judeţului.

Izvorăşte din circurile glaciare de sub vârful Cindrel prin două ramuri - Râul Mare şi Râul Mic,

având o lungime de 78 km .

Afluenţii principali ai Cibinului sunt:

• Hârtibaciul - îşi are obârşia în dealurile din partea de NORD - EST a Podişului

Hârtibaciului şi are lungimea de 89 km. El primeşte apele unui număr de peste

15 afluenţi din acest podiş. Se varsă în Cibin în zona localităţii Mohu;

• Sadu - izvorăşte de sub vârful Ştefleşti şi parcurge, printre Munţii Cindrel şi

Munţii Lotrului, pe care îi separă, o vale deosebit de pitorească a cărei

frumuseţe şi utilitate a fost sporită prin amenajările hidrotehnice care valorifcă

din punct de vedere energetic apele acestui râu.

c) tot în sectorul trecătorii Turnul Ro şu, se varsă în Olt râul Lotrioara, care izvorăşte din

Munţii Lotrului şi are o lungime de 22 km.

Valorile care caracterizează cursurile principalelor râuri din acest bazin hidrografic pe

teritoriul jude ţului Sibiu, sunt:

� râul Olt:

- panta medie: - de la intrare în judeţ şi până la confluenţa cu râul Cibin = 1‰;

- de la confluenţa cu Cibinul până la ieşirea din judeţ = 1,5‰;

- debitul mediu multianual - la intrarea în judeţ = 75 m³/s;

- la ieşirea din judeţ = 110 m³/s;

- debitele din anii - ploioşi = debitul mediu anual x 1,6;

14

- secetoşi = debitul mediul anual x 0,5;

- debitele - maxime se înregistrează în perioada aprilie - iunie - 40% din volumul anual;

- minime se înregistrează în perioada noiembrie - ianuarie (14% din volumul anual);

- debitele medii multianuale de aluviuni în suspensie = 20-24 kg/s;

- fenomenele specifice îngheţului (curgeri de sloiuri, gheaţă la mal, pod de gheaţă) se înregistrează

anual şi durează 40-45 zile. Podul de gheaţă apare cu o frecvenţă de 75% din ierni şi durează în medie 30

zile.

� râul Cibin

- panta medie - în zona montană = 5‰;

- în Depresiunea Sibiu = scade în jur de 1-2,5‰, menţinându-se astfel până la vărsarea în Olt;

- debitul mediu multianual, în secţiunea de confluenţă cu Oltul este de 15,5 m³/s;

- debitele din anii - ploioşi - debitul mediu anual x 2,1;

- secetoşi - debitul mediu annual x 0,4;

- debitele - maxime - în perioada mai - iulie, reprezentând 43% din volumul anual;

- minime - în perioada noiembrie - ianuarie, reprezentând 14% din volumul anual;

- debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie = 4,85 kg/s;

- fenomenele specifice îngheţului se înregistrează în fiecare an şi durează în medie 45 zile. Podul

de gheaţă are o frecvenţă de 55% din ierni şi durează în medie 10 zile.

2. Bazinul râului Mure ş - pe teritoriul judeţului Sibiu este reprezentat de râul Târnava Mare şi

afluenţii lui pe care îi culege în sectorul Hoghilag - Micăsasa, de pe o suprafaţă de 2095 km².

Râul Târnava Mare - izvorăşte din Munţii Harghita şi parcurge, de la EST la VEST, o distanţă

de 75 km pe teritoriul judeţului Sibiu trecând prin oraşele Dumbrăveni, Mediaş şi Copşa Mică. Cursul

său, deşi puternic meandrat, are o vale largă, tăiată între dealuri înalte.

Panta medie a cursului Târnavei Mari în sectorul din judeţul Sibiu este redusă - 0,5‰, iar bazinul

său prezintă o puternică asimetrie de stânga (SUD) de unde primeşte majoritatea afluenţilor mai

importanţi:

� Laslea - cu o lungime de 21 km;

� Visa - cu o lungime de 42 km.

3. Bazinul de EST al râului Sebeş, reprezentat în principal de:

� râul Sebeş - izvorăşte din munţii Cindrel şi are, pe teritoriul judeţului Sibiu, o lungime de

35 km. El formează hotarul cu judeţul Alba. Tot acest râu separă Munţii Cindrel de Munţii

Sebeşului, printr-o vale deosebit de pitorească.

15

� râul Secaş - izvorăşte din Podişul Secaşelor pe care îl străbate formând o vale asimetrică.

Trece pe lângă oraşul Miercurea Sibiului şi, după ce primeşte mai mulţi afluenţi dinspre

Munţii Cindrel, se varsă în râul Sebeş.

B) LACURILE

Acestea completează reţeaua hidrografică a judeţului Sibiu, fiind împărţite în mai multe categorii, pe care

le vom descrie succint în continuare.

1. Lacurile naturale, care sunt şi ele de mai multe feluri:

a) Lacurile sărate

Pe masivul de sare din zona Ocna Sibiului se află un complex de 15 lacuri sărate, de ocnă,

interesante prin caracteristicile lor. Astfel, Lacul Avram Iancu cu o adâncime de 132,5 m este considerat

cel mai adânc lac de ocnă din ţară, iar Lacul Brâncoveanu are o salinitate foarte mare, de aproximativ 300

- 310 g/l. Aceste lacuri au excelente calităţi curative, fapt ce a determinat dezvoltarea localităţii Ocna

Sibiului ca staţiune balneară.

b) Lacurile alpine

Lacul Bâlea

Este situat la 2035 m altitudine, în Munţii Făgăraşului şi are o suprafaţă de 4,6 ha şi o adâncime

de 11,35 m.

Lacul Doamnei

Este situat pe Valea Doamnei din Munţii Făgăraş la 1860 m altitudine, având o suprafaţă de 0,5

ha şi o adâncime de 1,5 m.

Lacul Podragu Mare

Este situat în bazinul hidrografic al râului Arpaş din zona Munţilor Făgăraş. Are o suprafaţă de

2,35 ha şi o adâncime de 15,5 m.

Lacul Avrig

Este situat tot în Munţii Făgăraşului, într-un circ glaciar, la 2011m altitudine. El are o suprafaţă de

1,47 ha şi o adâncime de 4,3 m.

Lacul Iezerul Mare

Este situat sub vârful Cindrelul, are o suprafaţă de 3,4 ha şi 13,3 m adâncime.

Lacul Iezerul Mic

Se află în apropierea Iezerului Mare, sub Vârful Cindrel, la altitudinea de 1950 m; are o

suprafaţă de 0,25 ha şi o adâncime de 1,7 m. În el se află cel de-al doilea izvor al Râului Mare.

2. Lacurile artificiale

- Lacul Negoveanu - situat pe cursul superior al Sadului, format înapoia unui baraj în formă de arc

de cerc, cu o înălţime de 62 m, având un volum de 4,6 milioane m³ de apă;

16

- Lacul Gura Râului - situat pe cursul râului Cibin, imediat în aval de confluenţa dintre Râul Mare

şi Râul Mic, cu un volum de 15,5 milioane m³;

- Lacul Brădeni - situat pe râul Hârtibaciu, cu o suprafaţă de 0,57 ha şi un volum de 0,98 milioane

m³;

- Lacurile situate pe râul Olt

- Arpaşu - 10,9 milioane m³ apă

- Scoreiu - 7,4 milioane m³ apă

- Avrig - 13 milioane m³ apă

- Lacul Ighiş - situat în bazinul Târnavei Mari, pe pârâul Ighiş, o capacitate de 10,15 milioane m³

de apă.

În afară de aceste lacuri mai mari pe care le-am enumerat, există pe teritoriul judeţului Sibiu şi

alte lacuri, cu destinaţii diverse. Dintre acestea amintim: salba de lacuri din zona Săcel, precum şi cele din

zona Alămor (Mândra) folosite pentru piscicultură.

Fig. nr. 2 - Harta județului Sibiu

17

SECŢIUNEA A 4-a

Populaţie

Populaţia stabilă a judeţului, conform datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Sibiu,

la data de 1 iulie 2012 număra 425906 persoane, din care 207118 masculin şi 218788 feminin.

Structura pe naţionalităţi a populaţiei judeţului Sibiu era următoarea :

· români - 340836;

· maghiari - 10893;

· germani - 4117;

· romi - 17901;

La aceaşi dată, densitatea era de 78 locuitori /km2.

Populaţia activă a judeţului Sibiu la data de 31.03.2013 era de 185500 (sursa : site A.J.O.F.M.

Sibiu), din care :

· femei - 84100 ;

· bărbaţi - 101400.

La aceeaşi dată, rata şomajului la nivel judeţean era de 4,75℅.

Populaţia judeţului este repartizată pe medii astfel, la 1 iulie 2012:

· mediul urban - 282736 persoane;

· mediul rural - 143170 persoane;

Judeţul Sibiu ocupă locul 5 pe ţară din punct de vedere al gradului de urbanizare a populaţiei.

Componenţa populaţiei pe religii se prezintă astfel :

· 88,9 % - ortodocşi ;

· 1,5 % - romano - catolici ;

· 2,3 % - greco - catolici ;

· 2 % - reformaţi ;

· 1,1 % - penticostali ;

· 0,9 % - baptişti ;

· 3,3 % - alte religii .

18

Fig. nr. 3 - Harta administrativă a judeţului Sibiu

SECŢIUNEA A 5-A

Căi de transport

I. INFRASTRUCTURA RUTIER Ă

Lungimea totală a drumurilor publice din judeţul Sibiu este de 1.599 km din care:

• autostrăzi – 55,7 km din care 33,6 km functionali la ora actuala, sectorul Saliste-Cunta fiind

inchis;

• drumuri naţionale – 258,86 km;

În conformitate cu prevederile H.G. 782/2014 pentru modificarea anexelor la H.G. nr. 540/2000, reţeaua

de drumuri a judeţului Sibiu cuprinde:

� 1 autostradă A1 (centura ocolitoare a municipiului Sibiu-17 km + Sibiu – Saliste-16,1 km ;

� 7 drumuri naţionale:

- DN 1 (european) - 88,302 km pe teritoriul judeţului Sibiu;

- DN 7 (european) - 19,380 km;

- DN 7H (principal) – 3,285 km;

- DN 14 (principal) - 81,758 km;

19

- DN 14 A (principal) - 15,226 km;

- DN 14 B (secundar) - 16,750 km;

- DN 7 C (secundar) - Transfăgărăşan - 34,162 km

� Drumuri judeţene

Judeţul este străbătut de 51 trasee de drumuri judeţene şi 70 trasee de drumuri comunale.

Fig. nr. 4 Harta drumurilor publice din jude ţul Sibiu

Calea ferată existentă pe teritoriul judeţului Sibiu, în exploatare, este de 145 km, din care:

electrificată - 44 km. Pe teritoriul judeţului Sibiu sunt 57 staţii CFR .

20

Lungime căi ferate: 145 km

Aeroportul Sibiu este amplasat la 3 km faţă de centrul municipiului, în apropierea DN 1 (E 68)

Deserveşte judeţele Sibiu, Hunedoara, Alba, Mureş, Covasna, Harghita, Braşov, Argeş şi Vâlcea.

Noul terminal, modern şi bine organizat, dat în folosinţă în anul 2007, a fost structurat pe două nivele,

ceea ce permite procesarea a 300 pasageri/oră/fluxsosiri/plecări – intern şi internaţional. Aeroportul are

amenajată o parcare auto cu o capacitate de 300 locuri. Capacitatea operaţională pe suprafaţa de mişcare

este de o aeronavă la fiecare cinci minute, favorizată de dezvoltarea optimă a căilor de acces.

Reţeaua de transport urban a judeţului cuprinde două oraşe cu troleibuze şi autobuze: Sibiu şi

Mediaş

Reţeaua de poştă în judeţul Sibiu este reprezentată de 173 unităţi operative de poştă din care:

- oficii urbane - 25

- oficii de prelucrare curier rapid - 1

- oficii rurale - 8

- ghişee rurale - 33

- agenţii poştale - 105

- circumscripţii poştale rurale - 1

SECŢIUNEA A 6-A

Dezvoltare economică

A. Resursele naturale

1. Resursele subsolului judeţului sunt următoarele:

- gaz metan, de o calitate superioară, fiind alcătuit aproape exclusiv din gaze uscate;

- argilă, nisipuri, balast şi sisturi cristaline;

- marmură;

- calcare pentru var.

2. Pădurile şi păşunile - judeţul Sibiu are un grad de împădurire de 34% superior celui mediu

pe ţară (26,7%), unui locuitor revenindu-i în medie 0,32 ha pădure, situându-se din acest punct de vedere

pe locul 9 în ţară.

3. Suprafaţa agricolă a judeţului Sibiu este de 307965 ha din care:

- arabil - 116448 ha;

- vii - 2759 ha;

- livezi - 5269 ha;

- fâneţe - 75863 ha.

21

B. Resursele umane

Subliniem aici următoarele aspecte:

- populaţia activă - 164739 persoane, din care:

· populaţia ocupată – 245099;

· şomeri – 19640;

- tradiţia industrială a judeţului şi pe cale de consecinţă a forţei de muncă suprapuse pe gradul

mare de urbanizare al populaţiei judeţului Sibiu;

- buna pregătire (calificare) a forţei de muncă, mai ales în domeniul industrial;

- prezenţa în judeţul Sibiu a unor instituţii de învăţământ tehnic, inclusiv de nivel superior.

C. Principalele sectoare economice

1. Industria judeţului Sibiu este caracterizată în primul rând prin diversitate. Astfel, agenţii

economici se grupează pe principalele activităţi industriale astfel:

a) industria extractivă: Societatea Naţională de Gaze Naturale "ROMGAZ" SA;

b) industria confecţiilor: Euroconf SA, Mondostar SA,

c) industria uşoară: Romanofir SA, etc.;

d) industria mijloacelor de transport rutier: Compa SA, Thyssenkrupp Compa Arcuri SA,

Automecanica SA, Simerom SA, Brandl RO SRL;

e) industria alimentară: Moara Cibin SA, Victoria SA, Redal SRL, Scandia Romană SA, etc.;

f) industria metalurgică: Emailul SA, ICOS SA, Armax Gaz SA, etc.;

g) industria pielăriei: Incstar SA, Roşu SRL, etc.;

h) industria produselor primare: Vitrometan SA, Flaro SA, Geromed SA etc.;

i) producţia de mobilier: Smeralda SA;

j) construcţii: Concefa SA, Construcţii SA, Con-A SA, Kirsschbaum SRL;

k) transporturi: Atlassib SRL, Transcar SRL, Transmixt SRL, Tursib SA, etc.;

l) comerţ cu ridicata: Metro, Ambient SRL, Premium SRL, Trident, Konsta Splendid, Auchan,

Carrefour, Kaufland, etc.;

Lista cu principalii operatori economici din judeţul Sibiu cu un număr mai mare de 100 de

angajaţi este prezentată în Anexă.

2. Agricultura este a doua ramură de bază a judeţului Sibiu.

Datorită reliefului predominant acoperit de păduri, fâneţe şi păşuni, preponderenţa în agricultura

judeţului o deţine creşterea animalelor - ovine, bovine, porcine. Dintre culturi, cele mai răspândite sunt:

porumbul, cartoful, sfecla de zahăr, orzul. În ultimii ani, suprafaţa cultivată a crescut datorită creşterii

interesului producătorilor agricoli şi a organizării superioare în exploataţii comerciale şi familiale, aşa

după cum se arată şi în tabelul de mai jos:

22

Nr.

crt. Categorii de culturi U.M. Suprafaţa

Total suprafaţă cultivată, din

care:

Ha 53124

1. Cereale şi triticale Ha 12328

2. Porumb Ha 23316

3. Floarea soarelui Ha 47

4. Sfeclă de zahăr Ha 346

5. Cartofi Ha 5000

6. Legume total Ha 3120

În anul 2008 situaţia numărului de animale din judeţul Sibiu a fost următoarea:

Bovine - 49731 capete;

Porcine - 99972 capete;

Ovine şi caprine - 528323 capete;

Păsări - 833621 capete.

3. Turismul

Judeţul Sibiu are un imens potenţial turistic care permite următoarele forme de turism:

a) turism montan bisezonal susţinut de următoarele:

- 30 % din suprafaţa judeţului Sibiu este ocupată de zona muntoasă;

- staţiunea Păltiniş - 1450 m altitudine;

- o deasă reţea de trasee montane;

- o salbă de 23 lacuri glaciare.

b) turism balnear susţinut de staţiunile balnearo - climaterice Ocna Sibiului şi Bazna;

c) turismul rural şi agroturismul - bine reprezentat în special în comunele din zona Mărginimii

Sibiului, dar cu perspective de dezvoltare şi în alte localităţi;

d) turismul cultural - favorizat de moştenirea istorică deosebită reprezentată de cele 17 muzee,

bisericile fortificate, clădirile - monumente arhitecturale, etc.

4. Sistemul financiar bancar

În judeţul Sibiu există sucursale ale celor mai multe dintre băncile care funcţionează în România,

oferind servicii rapide şi de calitate în domeniul financiar - bancar. Dintre acestea cităm sucursalele

următoarelor bănci:

- Banca Comercială Română - Erste, BancPost, B.R.D. Group Societe Generale, Banca

Comercială Carpatica, VolksBank, Banca Transilvania, şi altele.

În municipiul Sibiu funcţionează Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu.

23

SECŢIUNEA A 7-A

INFRASTRUCTURI LOCALE

Organizare administrativ-teritorial ă

Din punct de vedere administrativ - teritorial, judeţul Sibiu cuprinde:

· 2 municipii: Sibiu şi Mediaş;

· 9 oraşe: Agnita, Avrig, Cisnădie, Copşa Mică, Dumbrăveni, Miercurea Sibiului, Ocna

Sibiului, Sălişte şi Tălmaciu;

· 53 comune care însumează 173 de sate.

Reşedinţa judeţului este municipiul Sibiu, situat pe râul Cibin, la altitudinea de 427 m, aşezare

cu o existenţă multiseculară şi o bogată tradiţie economică, socială şi culturală, spaţiu al multiculturalităţii

şi toleranţei. Are o populaţie de 154169 locuitori şi este un puternic centru social, cultural şi economic al

ţării, beneficiind şi acum, ca de altfel de-a lungul întregii sale istorii de poziţia sa privilegiată din punct de

vedere geografic.

Municipiul Media ş - al doilea oraş ca mărime după municipiul Sibiu, este situat pe râul Târnava

Mare. Are o populaţie de 51032 locuitori şi este un puternic centru industrial, având întreprinderi care

produc: autoutilitare, ţesături, vase emailate, încălţăminte şi echipament de echitaţie, cristal, sticlă menaj,

geam tras şi securizat, elemente pentru automatizare, produse alimentare şi altele.

În Mediaş se află Regia Autonomă a Gazului Metan care, prin unităţile subordonate, gestionează

această bogăţie naturală în toată ţara.

Caracterul preponderent urban al judeţului Sibiu este completat de cele 9 oraşe:

� Agnita - 9181 locuitori, cu vechi tradiţii în prelucrarea pieilor şi realizarea produselor

textile (mănuşi, ciorapi);

� Avrig - 9489 locuitori, cu principalele ramuri industrale: industria construcţiilor de maşini,

industria sticlăriei;

� Copşa Mică - 5598 locuitori - metalurgie neferoasă şi industrie chimică;

� Cisnădie - 15200 locuitori - industria textilă;

� Dumbrăveni - 6235 locuitori;

� Ocna Sibiului - 3963 locuitori - bunuri de uz casnic: (tacâmuri inox, cuţite de masă şi

bucătărie, etc.);

� Tălmaciu - 6351 locuitori - industria textilă şi prelucrarea lemnului;

� Sălişte - 3310 locuitori, cunoscut centru turistic şi economic al Mărginimii Sibiului;

� Miercurea Sibiului - 2148 locuitori.

24

Fig nr. 5 - Harta administrativ-teritorial ă Sibiu

ASPECTE CULTURAL E

În judeţul Sibiu există 18 muzee şi case memoriale, din care amintim:

· Muzeul "Brukenthal";

· Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra;

· Muzeul de Istorie;

· Muzeul de Istorie Naturală;

· Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder" ;

· Muzeul de Istoria Farmaciei;

· Muzeul de Arme şi Trofee de Vanătoare.

Monumentele de arhitectură sibiene îşi păstrează şi astăzi nealterat, specificul medieval, aşa cum

se poatea vedea la:

· Turnul Sfatului;

· Biserica Parohială Catolică;

25

· Scara Fingerling;

· Pasajul Scărilor;

· Podul Minciunilor, etc.

Instituţiile teatrale sunt reprezentate de:

· Teatrul Naţional "Radu Stanca", cu secţia romană; secţia germană;

· Teatrul pentru copii şi tineret "Gong".

În municipiul Sibiu funcţionează Filarmonica de Stat Sibiu şi Centrul Judeţean pentru

Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul Junii" Sibiului. Una din principalele

„gazde” ale manifestărilor culturale este Sala Thalia din municipiul Sibiu care constituie practic un

centru cultural restaurat şi modernizat.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL

Reţeaua şcolară a judeţului Sibiu se află într-un proces de optimizare, parcurgând un program pilot

care are ca obiectiv realizarea unor deziderate ca:

- asigurarea instruirii performante, nediscriminatorii pe criteriul urban/rural;

- îmbunătăţirea ofertei de formare profesională în acord cu solicitările de instruire ale

populaţiei şcolare şi cu indicatorii pieţei forţei de muncă din judeţ şi din afara acestuia.

În reţeaua de învăţământ preuniversitar se află, printre alte unităţi de învăţământ:

· 66 de şcoli cu clasele I - IV;

· 129 de şcoli cu clasele I – VIII;

· 37 de licee, grupuri şcolare, şcoli de arte şi meserii şi şcoli profesionale.

Reţeaua de învăţământ preuniversitar este deservită de un număr de peste 5600 cadre didactice. De

asemenea, în judeţul Sibiu funcţionează ca unităţi de învăţămant universitar:

· Universitatea Lucian Blaga,

· Universitatea Româno - Germană,

· Universitatea Alma Mater;

BIBLIOTECI

BIBLIOTECI MUNICIPALE

SIBIU

Biblioteca Astra, Parcul Astra, str. Gheorghe Bariţiu, nr. 5

Biblioteca Medicală, Piaţa Mare, nr. 12

Biblioteca Britanică, Bd. Victoriei, nr. 10

Biblioteca Americană, Bd. Victoriei, nr. 10

Biblioteca Germană, Bd. Victoriei, nr. 10

26

MEDIAŞ

Biblioteca Municipală Medias, P-ţa George Enescu nr. 3.

BIBLIOTECI ORĂŞENEŞTI

Agnita, str. 1 Decembrie nr. 42

Avrig, str. Gh. Lazăr nr. 10

Cisnădie, P-ţa Nouă nr. 12

Copşa Mică, Colonia laborator, Casa de Cultură

Dumbrăveni, str. Gh. Doja nr. 1

Miercurea Sibiului, str. I. Măcelaru nr. 214

Ocna Sibiului, str. Băilor nr. 26

Sălişte, str. Principală nr. 320

Tălmaciu, str. N. Bălcescu nr. 224

BIBLIOTECI COMUNALE

Apoldu de Jos, str. Şcolii nr. 342

Arpaşu de Jos, str. Principală nr. 260

Aţel, str. Principală nr. 200

Axente Sever, str, Principală nr. 40

Bazna, str. Principală nr. 500

Biertan, str. 1 Decembrie nr. 89

Cristian, str. V nr. 20

Dârlos, str. Principală nr. 590

Gura Râului, str. Principală nr. 210

Hoghilag, str. Principală nr. 370

Jina, str. Principală nr. 160

Laslea, str. Şcolii nr. 352

Marpod, str, Principală nr. 51

Merghindeal, str. Principală nr. 217

Micăsasa, str. Principală nr. 180

Mihăileni, str. Principală nr. 320

Moşna, str. Principală nr. 240

Nocrich, str. Principală nr. 274

Orlat, str. Principală nr. 240

27

Păuca, str. Principală nr. 171

Porumbacu de Jos, str. Sifoneriei nr. 210

Racoviţa, str. Principală nr. 140

Răşinari, str. O. Goga nr. 1527

Roşia, str. Principală nr. 300

Sadu, str. Principală nr. 360

Slimnic, str. Principală nr. 82

Şeica Mare, str. Principală nr. 420

Şeica Mică, str. Principală nr. 224

Şelimbăr, str. M. Viteazul nr. 424

Şura Mare, str. Principală nr. 480

Şura Mică, str. Principală nr. 380

Turnu Roşu, str. Gării nr. 470

Valea Viilor, str. Şcolii nr. 330

REŢEAUA MEDICO - SANITAR Ă

Judeţul Sibiu beneficiază de o reţea medico - sanitară relativ extinsă care asigură, în bune condiţii,

furnizarea către populaţie a serviciilor din domeniul sănătăţii.

Astfel, pe teritoriul judeţului există următoarele unităţi sanitare mari:

1. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu;

2. Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu;

3. Spitalul de Pshiatrie „Dr. Gh. Preda” Sibiu;

4. Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu;

5. Spitalul Municipal Mediaş;

6. Spitalul Orăşenesc Agnita;

7. Spitalul Orăşenesc Cisnădie;

8. Spitalul CF Sibiu;

9. Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu;

10. S.C. „Centrul Medical Polisano” SRL Sibiu;

11. Centrul de îngrijiri paliative „Carl Wolff”;

12. Centrul medical de recuperare şi îngrijiri paliative Laslea.

De asemenea, în judeţul Sibiu funcţionează ca servicii de asistenţă medicală de urgenţă şi

transport sanitar:

28

- Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sibiu cu stație în Sibiu și substaţii de salvare în

Mediaş, Agnita, Cisnădie, Tălmaciu;

- Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (S.M.U.R.D.) - la Sibiu,

Mediaş, Copşa Mică, Dumbrăveni, Miercurea Sibiului, Agnita, Avrig, Ocna Sibiului,

Săliște;

SECŢIUNEA A 8-A

Specific regional şi local

A. Relaţiile cu celelalte judeţe

Judeţul Sibiu este membru al Consiliului de Dezvoltare Regională „Centru 7” împreună cu

judeţele: Alba, Harghita, Braşov, Covasna şi Mureş. În cadrul acestei regiuni sunt derulate o serie de

proiecte de dezvoltare regională şi instutiţională.

B. Cooperări cu parteneri străini

- Membru al Adunării Regiunilor Europei;

- Înfrăţit cu provincia Bergamo – Italia;

- Parteneriate cu:

- Municipalitatea Deventer - Olanda;

- Grad Traverse Contury - Michigan S.U.A.;

- Cooperare cu Consiliul General Ille et Vilaine – Franţa;

- Proiecte de cooperare bilaterale romano - britanice şi romano - suedeze în domeniul

social.

CAPITOLUL III

Analiza riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă

Tipuri de surse de risc manifestate în judeţul Sibiu, monitorizate şi evaluate pe o perioadă de 10 ani.

Analiza, descrierea şi acoperirea acestora.

Pe teritoriul judeţului Sibiu au fost monitorizate, depistate şi înscrise în baza de date următoarele

tipuri de risc:

- seisme (cutremure de pământ);

- dezastre complementare cutremurelor:

- alunecări de teren;

- lichefieri, tasări;

- inundaţii;

- accidente tehnologice ce pot produce;

29

- incendii;

- explozii;

- accidente chimice;

- alunecări de teren;

- incendii de mare amploare sau explozii;

- inundaţii şi fenomene meteorologice periculoase;

- înzăpeziri, viscole, îngheţuri;

- accidente chimice;

- accidente majore pe căile de comunicaţii şi căi ferate;

- epidemii;

- epizootii;

- avarii la construcţii hidrotehnice sau construcţii magistrale;

- accidente majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase;

- căderi de obiecte cosmice;

- accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii.

În anexe sunt prezentate sintetic tipurile de risc, identificate la nivel local, precum și evoluția

acestora în timp, la nivel județean, în baza evidențelor Inspectoratului pentru Situații de Urgență

,,Cpt. Dumitru Croitoru" al jude țului Sibiu.

SECŢIUNEA 1 - Analiza riscurilor naturale

Riscuri naturale – fenomene meteorologice periculoase

Reţeaua hidrografică destul de densă, cu o alimentare bogată, dă valori mari ale scurgerii, înscriind

judeţul Sibiu în categoria zonelor frecvent afectate de viituri de mare amploare.

Scurgerea maximă se produce de regulă în perioada aprilie-mai în urma topirii zăpezilor,

combinată cu producerea precipitaţiilor de primăvară. De asemenea, se produc frecvent viituri în lunile

iunie-august în urma ploilor, sub formă de averse.

Viituri cu amplitudine ridicată s-au produs în anii 1975, 1977, 1981, 1984, 1998, dar evoluţia lor a

fost diferită datorită lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor ce s-au executat în această perioadă.

30

Gestionarea şi managementul acţiunilor sunt asigurate de Sistemul de Gospodărire a Apelor Sibiu,

Sistemul de Gospodarire a Apelor Alba şi Sistemul de Gospodarire a Apelor Mureş.

Prin lucrări de îndiguire realizate au fost apărate localităţi, importante suprafeţe de teren, drumuri,

căi ferate.

ZONE (LOCALITĂŢI) ÎN CARE S-AU PRODUS INUNDAŢII- sintetic

- Bazinul hidrografic Olt (Bruiu, Gherdeal, Şomartin, Săsăuşi, Nou Român, Sadu, Râul Sadului, Orlat,

Cristian, Sibiu, Şelimbăr);

- Bazinul hidrografic al râului Târnava Mare (Dumbrăveni, Mediaş, Biertan, Bazna, Boian, Saroş pe

Târnave, Moşna, Nemşa,Valea Viilor, Copşa Mică, Târnava, Motiş, Richiş, Miercurea Sibiului,

Sângătin, Dobârca, Apoldu de Jos, Apoldu de Sus, Aciliu, Sălişte, Mag, Ocna Sibiului);

- Bazinul hidrografic al rîului Hârtibaciu (Dealul Frumos, Ruja, Agnita, Ghijasa de Jos, Alţâna, Nocrich,

Roşia, Cornăţel, Nou).

Majoritatea inundaţiilor produse în judeţul Sibiu sunt cauzate de căderea unor cantităţi mari de

precipitatii într-un interval scurt de timp având ca efect scurgeri de pe versanţi, cu depăşirea capacităţii de

preluare şi tranzitare a rigolelor şi şanţurilor. Fenomenele s-au înregistrat, mai ales, pe cursurile de apă

mici, pe pâraie şi în terenurile intravilane. Lucrările de gospodărire a apelor şi construcţiile hidrotehnice

cu rol de apărare împotriva inundaţiilor au funcţionat în parametrii normali, în conformitate cu

prevederile regulamentelor de exploatare. Nu au fost înregistrate deversări de diguri sau avarierea

acestora, iar acumulările nepermanente, prin intrarea lor în funcţiune, a dus la atenuarea undelor de

viituri, realizându-se un control eficient al debitelor .

Cele mai importante viituri înregistrate în judeţul Sibiu au fost cele din anii 1970, 1973 şi 1974.

Acestea au fost determinate de cantităţile mari de precipitaţii şi de lipsa lucrărilor de apărare. În această

perioadă au fost înregistrate precipitaţii de 50-110,3 l/m² care au dus la creşterea debitelor, fiind atinse

cotele de apărare la toate posturile hidrometrice culminând cu cota de CP + 85 la Cornăţel. La acumularea

permanentă de la Beneşti a intrat în funcţiune descărcătorul de ape mari, lama deversantă atingând

înălţimea maximă de 70 cm, ceea ce a dus la depăşirea asigurării de 5% în aval (localitatea Beneşti). Au

fost inundate sau avariate 1081 gospodării, 3918 ha de teren agricol, 16 poduri şi podeţe, 36 de străzi,

40,45 km de drumuri, 0,6 km reţea electrică, 7,75 km căi ferate, 4000 de posturi telefonice, 8 praguri de

fund, 90 m ziduri de sprijin, 50 m gabioane.

Inundaţiile înregistrate în anul 2001 au afectat localităţile Nou şi Cornăţel (comuna Roşia), unde

au fost inundate 3 case, 12 anexe gospodăreşti şi 70 ha teren agricol. În municipiul Mediaş au fost

31

inundate 8 case, 43 pivniţe şi subsoluri, 15 străzi, în localitatea Şaroş pe Târnave au fost inundate 5 case

şi 1 podeţ distrus pe DJ Miercurea Sibiului – Dobârca.

În urma inundaţiilor din anul 2005 în judeţul Sibiu au fost afectate 19 localităţi cu următoarele

pagube: victime omeneşti – 1, case – 131, din care distruse 2, avariate 2, anexe gospodăreşti 49, poduri şi

podeţe 10, 50 km drum judeţean şi comunal, 351 ha teren agricol, 86 fântân, 1 construcţie hidrotehnică

(zid de sprijin).

Inundaţiile din anul 2006 au afectat 292 subsoluri case din municipiul Sibiu, 38 case şi anexe

gospodăreşti în comunele Bazna şi Târnava, 121 case şi 2 obiective social economice în comuna

Loamneş, 1,24 km drumuri.

În anul 2009 inundaţiile au afectat localităţile din zona de Nord – Făgăraş şi din bazinul râului

Sadu, fiind avariate 206 case şi 176 anexe gospodăreşti inundate, distruse: 25 poduri şi podeţe, 2,7 km

apărări de mal, 3 praguri de fund, 6 km de drum comunal şi forestier, 1,5 km de canalizare, 0,6 km reţea

de alimentare cu apă, 2 prize de apă, 0,5 km linie C.F. şi 1 pod C.F.

Principalele construcţii hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor se află în

administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române” prin Sistemele de Gospodărire a Apelor Sibiu,

Mureş şi Alba şi a S.C. Hidroelectrica S.A. Sucursala Sibiu.

Avalanşe, Înzăpeziri, Viscole, Îngheţuri

În duminica de 17 aprilie 1977, la ora 10.30, pe panta dinspre Şaua Capra, deasupra Lacului Bâlea,

a avut loc o avalanşă în care şi-au pierdut viaţa 23 de persoane: 7 adulţi cu vârsta cuprinsă între 28-54 ani

şi 16 elevi: unul de 18 ani, 4 de 17 ani, 7 de 16 ani, 3 de 15 ani şi unul de 13 ani.

Avalanşele sunt frecvente pe crestele înzăpezite ale munţilor Făgăraş, fiind un pericol pentru

turiştii care se aventurează fără măsuri de protecţie şi fără cunoştiinţele adecvate vieţii pe munte.

Înzăpezirile apar ca rezultat al căderilor abundente de zăpadă şi viscolelor care pot dura de la

câteva ore la câteva zile. Ele îngreunează funcţionarea transportului şi telecomunicaţiilor, activitatea

obiectivelor agricole, aprovizionările de materii prime, energie electrică şi gaze pentru obiectivele

economice, chiar încetarea activităţii productive.

Pe teritoriul naţional sunt stabilite următoarele praguri critice pentru înzăpezire:

- 40 cm strat zăpadă nou depus;

- 25 cm strat de zăpadă depus peste stratul vechi.

Anual, pe teritoriul judeţului, ninge circa 80 de zile pe cele mai mari înălţimi muntoase, 40 de zile

în zona piemontă şi 20-30 de zile în depresiuni. Iarna ninge în depresiune până la 10 zile lunar. Ninsori

frecvente se aştern, sub forma unui strat continuu de zăpadă cu precădere în decembrie şi ianuarie în

32

depresiune, unde se menţine până în martie, pe munte stratul de zăpadă se depune chiar din septembrie,

menţinându-se uneori până la sfârşitul lunii mai.

Combinate cu intensificări puternice ale vântului, căderile mari de zăpadă pot produce mari

pagube materiale sau modificări ale configuraţiei terenului.

Fenomene distructive de origine geologică

CUTREMURUL DE PĂMÂNT:

Cutremurele sunt fenomene naturale cauzate de eliberarea de energie in interiorul Pamantului in

urma fracturarii rocilor supuse tensiunilor acumulate. Suprafata de-a lungul careia rocile “se rup” si se

deplaseaza se numeste plan de falie. Cutremurele din Romania de origine tectonica se produc de-a lungul

unor falii crustale (situate la adancimi < 60km) sau la adancimi intermediare (aproximativ intre 60 si 200

km adancime).

Judeţul Sibiu este situat în partea centrală a ţării şi este supus efectelor unui tip de mişcare

seismică.

Un cutremur cu magnitudinea de 4,2 pe scara Richter s-a produs în data de 29.12.2016, la o

adâncime de numai 2 kilometri, în județul Vâlcea, în zona seismică Făgăraș-Câmpulung, fiind resimțit și

la Sibiu.

Zona Făgăraş – Câmpulung (FC)

Zona Făgăraş – Câmpulung este situată în partea de răsărit a Carpaţilor Meridionali. Este

caracterizată de şocuri ce pot ajunge până la Mw~6.5, cele mai puternice cutremure de suprafaţă

înregistrate pe teritoriul Romaniei. Ultimul cutremur major s-a produs pe 16 ianuarie 1916 (Mw=6.4) şi a

fost urmat de o importantă activitate de replici.

Distribuţia epicentrelor pune în evidenţă două grupări semnificative: una localizată în partea de

vest a zonei, care include şocurile cele mai mari puternice (Mw~6), cealaltă situată la est (regiunea

Sinaia), cu evenimente mai mici (Mw<5).

Mecanismele focale sunt de tip alunecare laterală şi faliere normală, indicând un câmp de tensiune

extensional. Falierile de tip alunecare laterală predomină, planele de falie fiind orientate NV-SE (Enescu

et al., 1996).

33

Fig. Nr. 6 -Seismicitatea de adâncime normală (h < 60 km) (catalogul ROMPLUS, Oncescu et al., 1999, actualizat).

Zonele seismogene – după Radulian et al. (2000) şi Ardeleanu et al. (2005).

Caracteristici ale cutremurele de pământ specifice judeţului Sibiu:

Riscul seismelor intracrustale/intermediare (I), din zona epicentrală Vrancea, cu caracteristicile:

adâncimea focarului, pentru cele mai frecvente cutremure = 130 – 150 km;

magnitudinea maximă aşteptată = 7,5 grade R;

intensitatea maximă aşteptată I IX MSK;

coeficient de acceleraţie – Zona A, ks = 0,32;

perioada spectrului de proiectare Tc = 1,5 s;

succesiunea seismică: 50 – 92 seisme pe an, cu M = 5 grade R;

Riscul seismelor de suprafaţă din zona cutremurelor făgărăşene, cu caracteristicile:

adâncimea focarului, pentru cele mai frecvente cutremure = 70 km;

magnitudinea maximă aşteptată = 7 grade R;

intensitatea maximă aşteptată I VIII MSK;

coeficient de acceleraţie – Zona C, ks = 0,20;

perioada spectrului de proiectare Tc = 1 s;

succesiunea seismică: la o perioadă de 73 de ani, cu M = 5 grade R.

34

DATELE SPECIFICE PENTRU JUDEŢUL SIBIU:

magnitudinea maximă aşteptată = 7,2 grade R;

coeficient de acceleraţie – Zona D, ks = 0,16.

Fig. nr. 7 - Harta riscului seismic în România. Zonele marcate cu tentă mai închisă de gri

sunt mai expuse unui risc seismic mare.

Alunecări de teren

Alunecările de teren nu produc pierderi şi distrugeri aşa de mari ca alte calamităţi. Ele sunt totuşi

periculoase putând conduce la distrugerea unor construcţii prin deplasarea straturilor de roci sau prin

acoperire, pot bara cursul unor ape curgătoare creând lacuri de acumulare temporare sau permanente, cu

consecinţele ce urmează apariţiei acestora sau pot produce chiar distrugerea unor baraje, prin formarea

unui val puternic la pătrunderea în lac, în mod brusc, a unui volum mare de rocă.

Alunecările de teren în ţara noastră sunt destul de răspândite. Suprafaţa totală posibil a fi supusă

alunecărilor de teren este apreciată la 900.000 hectare. Se produce datorită unor fenomene naturale sau ca

urmare a unor activităţi umane. Deşi nu se produc pierderi şi distrugeri aşa de mari, sunt totuşi

periculoase pentru că pot duce la distrugerea unor construcţii prin deplasarea straturilor de roci sau prin

acoperire şi pot bara cursul unor ape creând lacuri de acumulare.

Principalele caracteristici ale alunecărilor de teren specifice teritoriului naţional:

35

Adâncimea suprafeţei de

alunecare

• de suprafaţă;

• de mică adâncime;

• adânci;

• foarte adânci

< 1 m

= 1-5 m

= 5-20 m

> 20 m

Viteza de alunecare

extrem de rapidă;

foarte rapidă;

rapidă;

moderată;

lentă;

foarte lentă;

extrem de lentă.

- 3 m/s

= 3 m/s-0,3 m/min

= 0,3 m/min-1,5 m/zi

= 1,5 m/zi-1,5 m/lună

= 1,5 m/lună-1,5 m/an

= 1,5 m/an-0,06 m/an

< 0,06 m/an

Distanţa de deplasare alunecări propriu-zise;

alunecări tip curgeri de teren.

Distanţa de evoluţie a

alunecării pe versant

alunecări deplasive de la baza versantului în direcţia opusă

deplasării acumulatorului – deci caracter regresiv.

Alunecări detrusive – evoluţie în direcţia acumulatului de

alunecare – caracter progresiv.

Alunecările de teren se produc pe versanţii dealurilor prin deplasarea rocilor de-a lungul pantei sau

lateral ca urmare a unor fenomene naturale (ploi torenţiale, mişcări tectonice, prăbuşiri ale unor grote,

eroziuni puternice, etc.) sau chiar ca urmare a unor activităţi umane.

Cu toate că nu produc pierderi şi distrugeri la fel de mari ca celelalte fenomene naturale

distructive, alunecările de teren sunt totuşi periculoase prin posibilitatea distrugerii unor construcţii,

determinată de deplasarea rocilor sau prin acoperire. Pot, de asemenea, bara cursul unor ape curgătoare

creând lacuri de acumulare temporare sau permanente, sau pot produce chiar distrugerea unor baraje.

Alunecari de teren

afectarea

structurii rutiere

36

Pe teritoriul judeţului fenomenul este destul de răspândit, fără însă a provoca victime umane sau

pagube materiale deosebite.Cel mai des este afectată infrastructura rutieră.

Lichefierile şi tasările se produc, de regulă, în zonele de depozite afânate şi/sau de materiale

necoezive care au umiditate redusă. Apariţia lichefierilor şi tasărilor este posibilă în judeţul Sibiu datorită

următorilor factori: valoarea mare a acceleraţiei maxim induse în teren şi durata mare a mişcării seismice;

componenţa solului în judeţul Sibiu, municipiul Mediaş şi în alte localităţi urbane, se consideră că pot fi

lichefiate straturi de prafuri nisipoase, nisipuri prăfoase, nisipuri, nisipuri cu pietriş, nisipuri argiloase şi

unele categorii de argile prăfoase; starea de saturare şi starea de umiditate – lichefierile sunt posibile

numai în straturi cu depozite saturate; permeabilitatea redusă a stratelor favorizează lichefierea.

Exemplificăm câteva localități din judeţul Sibiu afectate de alunecări de teren:

- Municipiile Sibiu şi Mediaş;

- Oraşele: Cisnădie, Miercurea Sibiului, Săli şte şi Ocna Sibiului;

- Comunele: Arpaşu de Jos, Aţel, Blăjel, Bratei, Bruiu, Cisnădie, Cristian, Dârlos, Hoghilag, Loamneş,

Moşna, Orlat, Poplaca, Şura Mică, Răşinari şi Tili şca.

SECŢIUNEA A 2-A

Analiza riscurilor tehnologice

a) Industriale

Accidentele chimice se pot produce pe timpul fabricării, prelucrării, depozitării sau transportului

substanţelor toxice industriale şi care, prin concentraţii mai mari decât cele admise, pun în pericol

sănătatea oamenilor.

Sunt considerate substanţe toxice industriale acele produse chimice care au o acţiune vătămătoare,

în concentraţii mici şi pe distanţe mari, ce depăşeşte limitele operatorului economic.

Accidentele tehnologice se pot produce în judeţul Sibiu ca urmare a eliberării în mediul

înconjurător a unor cantităţi de substante toxice din rezervoarele şi instalaţiile, agenţilor economici prin

fisurarea sau distrugerea acestora. Fisurările şi distrugerile pot apare direct, prin acţiunea mişcării

seismice sau prin prăbuşiri peste rezervoare şi instalaţii a unor elemente de construcţie.

b)Transporturi

37

Având în vedere amplasarea geografică a judeţului Sibiu, existenţa unor mari producători şi

utilizatori de substanţe periculoase şi ţinând cont că municipiul Sibiu este un nod feroviar şi rutier foarte

important, teritoriul judeţului este tranzitat zilnic de cisterne C.F. sau autospeciale auto care transportă

substanţe toxice industriale de la producătorii din zonă către beneficiari. Şi în aceste situaţii producerea

unor accidente de circulaţie pot avea drept urmare eliberarea în mediu, din cisternele de transport, a

substanţelor periculoase.

În urma analizei factorilor de risc s-au elaborat următoarele ipoteze de producere a unor

accidente de circulaţie ce pot avea drept urmare eliberarea în atmosferă a substanţelor periculoase:

- Transportul rutier:

• DN 1(E68) – BRAŞOV – SIBIU – DEVA;

• DN 7(E81) – RÂMNICU VÂLCEA – SIBIU – DEVA;

• DN 14 – SIBIU-MEDIAŞ – SIGHIŞOARA.

- Transportul feroviar:

Staţie de cale ferată importantă, gara Sibiu, care este nod de cale ferată, această staţie are şi triaj.

În punctele triaj se fac multe manevre pentru direcţionarea garniturilor pe direcţii.

De asemenea, magistrala 4 este intens utilizată de garnituri pentru pasageri dar şi pentru transport

de materiale, combustibil şi alte substante periculoase.

În cazul unui accident feroviar major pot avea loc urmări diverse cum ar fi:

� un număr mare de victime – în situaţia unui accident feroviar în care au fost implicate trenuri de

persoane (tamponări, deraieri);

� distrugerea (avarierea) garniturilor de tren;

� producerea unor accidente chimice în situaţia distrugerii (avarierii) unor vagoane ce transportă

substanţe toxice care pot provoca efecte grave asupra populaţiei;

� incendii produse (din diferite condiţii) la garniturile de tren.

Teritoriul judeţului este deservit, în prezent, de:

o magistrala 200: Braşov – Podu Olt – Sibiu – Vinţu de Jos – Deva – Arad – Curtici;

o cale ferată parţial dublă neelectrificată pe:

sectorul Ucea – Podu Olt – Sibiu – Vinţu de Jos;

38

o magistrala 300: Bucureşti – Predeal – Braşov – Blaj – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia

Bihor;

o cale ferată dublă electrificată pe:

sectorul Sighişoara – Mediaş – Blaj – Coridorul IV Trans-European;

linia 208: Sibiu – Copşa Mică;

o cale ferată simplă neelectrificată pe: sectorul Sibiu – Copşa Mică.

- Transportul prin conducte magistrale de transport gaze naturale

În municipiul Mediaș, Piața CI Motaș nr. 1 se află sediul SNTGN TRANSGAZ SA, care prin

unitățile subordonate gestionează activitățile de transport gaze naturale pe raza județului Sibiu..

SNTGN TRANSGAZ SA exploatează rețeaua de conducte magistrale de transport gaze naturale

care traversează teritoriul administrativ al județului Sibiu. Subunitățile teritoriale care gestionează această

activitate sunt: Exploatarea Teritorială Mediaș prin Sectoarele Mediaș , Agnita , Sibiu , Sighișoara

Teritoriile administrative traversate de conducte de transport gaze naturale sunt:

Nr.

Crt.

Teritorii administrative din

județul Sibiu traversate de

conducte de transport gaze

naturale

Nr.

Crt.

Teritorii administrative din

județul Sibiu traversate de

conducte de transport gaze

naturale

1 Agnita 21 Marpod

2 Arpașu de Jos 22 Mediaș

3 Ațel 23 Merghindeal

4 Avrig 24 Micăsasa

5 Axente Sever 25 Miercurea Sibiului

6 Bârghiș 26 Mihăileni

7 Bazna 27 Ocna Sibiului

8 Biertan 28 Orlat

9 Blăjel 29 Roșia

10 Brădeni 30 Sadu

11 Brateiu 31 Săliște

12 Bruiu 32 Șeica Mare

13 Carta 33 Șeica Mică

14 Chirpăr 34 Șelimbăr

39

15 Cisnădie 35 Sibiu

16 Copșa Mica 36 Slimnic

17 Cristian 37 Sura Mare

18 Gura Râului 38 Tălmaciu

19 Laslea 39 Târnava

20 Loamneș 40 Dumbrăveni

Pe teritoriul județului Sibiu , SNTGN TRANSGAZ SA are în exploatare următoarele tipuri de obiective:

- Conducte și racorduri - cca 745 km cu diametre cuprinse între 2" și 32"

- Stații de Reglare Măsurare Gaze (SRM) – 119

- Noduri Tehnologice (NT) - 2

- Stații de comprimare (SC) – 1 (Agnita, în conservare)

- Stații de protecție catodică (SPC) - 47

Pentru protecția și funcționarea normală a obiectivelor aparținând SNT, în conformitate cu

“NORMELE TEHNICE pentru proiectarea şi execuţia conductelor de transport gaze naturale”

publicate în M.O. nr. 171 bis/10.03.2014) au fost instituite "Zonele de protecţie şi de siguranţă" astfel:

Zona de protecție

Zona de protecție a unei conducte de transport gaze naturale, este zona din vecinătatea conductei

în care se instituie interdicții privind accesul persoanelor, amplasarea construcțiilor și natura activităților

care se pot desfășura cu scopul asigurării accesului permanent în vederea operării, inspectării sau

mentenanței conductei și evitării intervențiilor externe care ar putea determina funcționarea

necorespunzătoare sau deteriorarea conductei - art. 31-(1).

Distanțele de protecție minime recomandate, sunt prevăzute în Anexa 9 din Normele Tehnice mai

sus-menționate.

Zona de siguranță

Zona de siguranță a unei conducte de transport gaze naturale, este zona din vecinătatea conductei

în care se instituie interdicții privind accesul persoanelor, amplasarea construcțiilor și natura activităților

care se pot desfășura cu scopul de a se asigura funcționarea în condiții de securitate a conductei și de a se

evita punerea în pericol a oamenilor, bunurilor și mediului din vecinătatea conductei; zona de siguranță a

conductei cuprinde și zona de protecție a acesteia - art. 32-(1).

40

Principalele prescripții privind distanțele de siguranță sunt prevăzute în Anexa 10 din Normele

Tehnice mai sus-menționate.

Nerespectarea acestor prescripții constituie un risc pentru exploatarea în siguranță a conductelor

de transport gaze naturale.

d) Nucleare

Pe teritoriul judeţului Sibiu pot apărea următoarele urgenţe radiologice sau nucleare:

- prelucrarea radio-farmaceutică:

- pe amplasament – efecte deterministice asupra sănătăţii sunt foarte puţin probabile;

- în exteriorul amplasamentului – o mică eliberare radioactivă;

- spitale:

- în exteriorul amplasamentului – fără potenţial de depăşire ale dozelor legale;

- pe amplasament – posibile efecte deterministice pentru personal;

- laboratoare de încercare:

- în exteriorul amplasamentului – fără potenţial de depăşire ale dozelor legale;

- pe amplasament – posibile efecte deterministice pentru personal;

- colete de transport:

- în exteriorul amplasamentului – fără potenţial de depăşire ale dozelor legale, nu există risc pentru

consecinţe radiologice;

- sursă pierdută, furată / necontrolată:

- în exteriorul amplasamentului – posibile doze letale pentru cei care utilizează o sursă neecranată. Poate

fi contaminată o arie foarte importantă;

- pe amplasament – fără aplicabilitate;

- accidente cu arma nucleară:

- în exteriorul amplasamentului – efecte deterministice prin inhalarea în nor sau depuneri radioactive;


- contaminare din cauza unei eliberări transfrontaliere:

- în exteriorul amplasamentului – efecte deterministice prin inhalarea în nor sau depuneri radioactive la

distanţe mari;


- căderea unui satelit:

- în exteriorul amplasamentului – riscul este foarte scăzut;

- pe amplasament – fără aplicabilitate.

41

În situaţia apariţiei unor urgenţe radiologice sau nucleare pe teritoriul judeţului se alertează

instituţiile implicate în acţiunile de evaluare radiologică (Laboratorul de Igiena Radiaţiilor, S.S.R.M.

Sibiu, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu – reprezentantul CNCAN).

Poluarea se defineşte ca orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei peste o

limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau

indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această

folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.

f) Prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări

Având în vedere urmările cutremurelor de mare intensitate ce pot afecta pe scarã largă populaţia,

construcţiile, bunurile şi funcţiile social-economice, reducerea riscului seismic al construcţiilor existente

trebuie considerată ca o acţiune de interes naţional. Priorităţile în ceea ce priveşte reducerea riscului

seismic sunt următoarele:

o construcţiile de locuit înalte din beton armat realizate înainte de anul 1941;

o construcţiile de importanţă vitală pentru societate, a căror funcţionalitate în timpul şi după

producerea unui cutremur puternic trebuie asigurată integral;

o clădirile având peste P+3 etaje, construite înainte de anul 1978 şi care deţin spaţii publice la

parter sau la alte nivele ale clădirii.

g) Eşecul utilităţilor publice

Riscul eşecului utilităţilor publice este mai mare în zonele urbane, având în vedere densitatea

populaţiei şi existenţa mai multor sisteme de utilităţi publice. Eşecul acestora poate duce la apariţia de

epidemii, epizootii, contaminări sau riscuri sociale.

Întreruperea alimentării cu apă a oraşului Cisnădie: ianuarie 2009

42

De asemenea, pe parcursul anului 2015 și la începutul anului 2016 au mai fost înregistrate

astfel de situații, în localitatea Alma ( întreruperea furnizării apei potabile) și în Orașul Agnita

(intreruperea furniz ării energiei termice).

h) Căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos

Pe teritoriul judeţului nu au avut loc astfel de fenomene, probabilitatea căderii de obiecte din

atmosferă fiind relativ mare având în vedere rutele aeriene şi densitatea zborurilor efectuate de aviaţia

civilă, militară şi utilitară.

- Muni ţie neexplodată

În urma analizei misiunilor executate s-au stabilit două zone cu mare densitate de muniţie rămasă

neexplodată în jurul municipiului Sibiu şi a oraşului Avrig, întrucât în zonă, s-au dus lupte pe timpul

primului război mondial. Localităţile unde s-au executat misiuni de asanare sunt Sibiu, Mediaş, Cisnădie,

Avrig, Agnita, Copşa Mică, Şelimbăr, Bungard, Mohu, Poplaca, Cristian, Şura Mică, Roşia, Mârşa,

Porumbacul de Sus, Arpaşul de Jos, Richiş, Micăsasa şi Bazna.

SECŢIUNEA A 3-A

Analiza riscurilor biologice

Epidemii

Judeţul Sibiu, având populaţia cu cea mai mică rată de şomaj, pericolul apariţiei unor epidemii

este mai puţin probabil. Acest fenomen poate apărea pe timpul unor dezastre de mare amploare sau de

lungă durată. În ultimii 10 ani, bolile care au evoluat pe teritoriul judeţului sunt: meningita acută virală cu

virusul West-Nile; boala diareică acută la copiii din colectivităţi; hepatita acută epidemică; rujeola la

adolescenţi, boala Lyme, transmisă prin înțepătura de căpușă.

Aceste boli au fost în creştere, dar focarele au fost oprite la timp datorită măsurilor ferme

întreprinse.

În cazul unor dezastre de mari proporţii exista pericolul apariţiei următoarelor boli care dacă nu

sunt oprite în faza incipientă pot deveni epidemii. Acestea sunt: holera, hepatita acuta de tip B, febra

tifoidă, leptospiroza, trichineloza. Având în vedere posibilit ăţile multiple de apariţie şi evoluţie rapidă a

bolilor care pot deveni epidemii s-a întocmit Planul de protecţie şi intervenţie în caz de epidemii care

cuprinde principalele măsuri profilactice şi de intervenţie.

43

Planul de protecţie şi intervenţie este gestionat de către Direcţia de Sănătate Publică Sibiu, prin

specialiştii din compunerea acestora, echipa mobilă antiepidemică, centrele locale permanente de

asigurarea asistenţei medicale.

Principalele măsuri care se iau sunt:

Supravegherea asanării zonelor afectate de dezastru;

Intensificarea măsurilor sanitare epidemice;

Controlul surselor de apă potabilă, al depozitării, preparării şi distribuirii alimentelor;

Distrugerea vectorilor de boli transmisibile;

Controlul îndepărtării rezidurilor lichide şi solide;

Controlul stării igienice şi al asigurării medicale în taberele de sinistraţi;

Urmărirea evoluţiei afecţiunilor la victimele dezastrului şi sprijinirea recuperărilor cât mai grabnice;

Aprecierea consecinţelor ulterioare ale dezastrului şi luarea de măsuri pentru lichidarea şi limitarea lor.

Epizootii

Gestionarea şi managementul măsurilor de protecţie şi intervenţie în caz de epizootii sunt

asigurate de Direcţia Sanitar-Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu.

Bolile la animale care au evoluat în ultimii 10 ani pe teritoriul judeţului sunt: tuberculoza bovină;

leucoza enzootică bovină; anemia infecţioasă a solipedelor.

Aceste boli sunt transmisibile la om (cu excepţia anemiei infecţioasă a solipedelor) dar fenomenul

nu s-a produs deoarece s-a intervenit prompt şi operativ.

De asemenea, evoluţia bolilor a fost stopată la timp, fapt pentru care nu s-au transformat în

epizootii. În cazul unor dezastre de mari proporţii şi lunga durată pot apărea şi evolua următoarele boli (la

animale) care se pot transforma în epizootii: febra aftoasă; antraxul.

Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu a întocmit Planul de protecţie şi

intervenţie în caz de epizootii, în care sunt stipulate măsurile profilactice şi de intervenţie, în special

pentru a stopa fenomenul de evoluţie al acestor boli în faza incipientă.

De asemenea, este delimitată zona antiepizootică în jurul municipiului Sibiu, iar personalul

sanitar-veterinar este pregătit pentru asigurarea gestionării şi managementului tuturor acţiunilor.

În colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică sunt stabilite şi măsurile profilactice şi de intervenţie

urgentă în cazul apariţiei bolilor infecto-contagioase transmisibile de la animal la om.

În ultimii 10 ani, în judeţul Sibiu, nu s-au produs epizootii pe arii extinse care să poată fi

considerate risc şi care să necesite măsuri speciale, singulare fiind cele cu gripa aviară de la Arpaşu de Jos

şi într-un cartier din municipiul Sibiu.

44

SECŢIUNEA A 4-A

Analiza riscurilor de incendiu

INCENDII DE PĂDURE

În literatura de specialitate incendiile la fondul forestier sunt clasificate în trei grupe:

♦ incendii care se întind deasupra pământului (de pe sol);

♦ incendii care se întind pe vârfurile copacilor (coronament);

♦ incendiile la sol (litieră).

Incendiile de pădure pot fi provocate de cele mai diferite cauze, care se pot grupa în următoarele

grupe principale:

- manipularea imprudentă de către oameni a focului în pădure (inclusiv întrebuinţarea

armelor de vânătoare în pădure pe timp secetos);

- incendierea premeditată;

- scânteile şi cenuşa de la locomotive sau alte maşini care străbat pădurea;

- trăsnetele, autoaprinderea păturii organice de pe sol; scântei produse de pietre care cad de

pe stânci; razele solare care trec prin cioburile de sticlă aruncate; resturile de plante aprinse aduse de

păsări şi animale.

Cea mai mare capacitate de ardere o posedă pădurile de pin, zadă, brad, brad alb şi alte specii de

conifere, capacitatea cea mai mică de ardere prezentând-o pădurile de foioase: stejar, mesteacăn, plop de

munte, fag etc.

Conform statisticii din ultimii ani, frecvenţa incendiilor de pădure este de patru incendii pe

an.Gestionarea şi managementul acţiunilor sunt asigurate de Direcţia Silvică Sibiu.

Zona împădurită care aparţine Direcţiei Silvice Sibiu este situată în Carpaţii de Curbură şi în zona

Carpaţilor Orientali, principalele forme de relief fiind munţii cu înălţimi mici, coame late şi depresiuni

largi.

Suprafaţa administrată de Direcţia Silvică Sibiu este : 60941 ha fond forestier proprietate a statului şi 55601

ha fond forestier proprietate alţi deţinători.

Direcţia Silvică Sibiu are în subordine 8 ocoale silvice după cum urmează: Ocolul Silvic Agnita,

Ocolul Silvic Arpaş, Ocolul Silvic Avrig, Ocolul Silvic Miercurea Sibiului, Ocolul Silvic Dumbrăveni,

Ocolul Silvic Mediaş, Ocolul Silvic Sibiu şi Ocolul Silvic Valea Cibinului Sălişte

Din totalul suprafeţelor ocupate de păduri, 40% sunt păduri de răşinoase, 39% fag, 12% stejar, 6%

diverse de esenţă tare, 3% diverse de esenţă moale. Altitudinea medie a fondului forestier este de 800 m.

45

Zonele cel mai greu accesibile tehnicii de stingere a incendiilor sunt cele montane unde, din cauza

tehnicii nu foarte performante se poate ajunge foarte greu.

Vulnerabilitatea la incendii a fondului forestier creşte primăvara, înaintea apariţiei vegetaţiei şi

toamna, după uscarea vegetaţiei, în perioadele de secetă şi în perioadele de flux sporit de turişti.

Zonele cele mai vulnerabile la incendii şi unde au fost situaţii de acest gen sunt:

- zona Sadu;

- zona Sălişte;

- zona Cârţişoara-Bâlea.

Descărcările electrice sunt frecvente pe toată suprafaţa fondului forestier.

Riscul de incendiu

Conform statisticii, în judeţul Sibiu, cauzele de incendiu cu cea mai mare pondere sunt

următoarele:

• instalaţii şi aparate electrice defecte, improvizate sau lăsate sub tensiune;

• sisteme şi mijloace de încălzire defecte;

• jar şi scântei din sistemele de încălzit;

• jocul copiilor cu focul;

• acţiune intenţionată;

• foc deschis;

• trăsnet;

• sudură;

• coşuri de fum defecte;

• scurgeri de produse inflamabile.

SECŢIUNEA A 5-A

Analiza riscurilor sociale

În judeţul Sibiu se desfăşoară periodic (anual) o serie de adunări, târguri, festivaluri cu aflux mare

de public, care pot genera fenomene sociale:

- festivaluri rurale: Gura Râului, Răşinari, Jina, Sebeşu de Jos, etc.;

- manifestări urbane: Agnita – Cântec şi joc pe Hârtibaci, Sibiu – Festivalul Internaţional de

Teatru, Festivalul Medieval Cetăţi Transilvane, etc.

46

În afara acestor manifestări, la nivelul judeţului riscul producerii unor manifestări sociale este unul

minor, rata şomajului în judeţ fiind scăzută.

Municipiul Sibiu este teatrul de desfăşurare al unui număr mare de spectacole în aer liber, alături

de jocurile sportive desfăşurate în Sala Transilvania.

Sala Transilvania – este o sală polivalentă ce poate găzdui o serie de evenimente cum ar fi: jocuri

sportive, spectacole, expoziţii. Capacitatea sălii, pe scaune, este de 1812 locuri.

Târgul Obor, situat pe Calea Şurii Mari, constituie un punct de aglomerare a populaţiei în zilele cu

activităţi specifice: marţi, vineri, duminică.

Piaţa Mare a municipiului, cu o suprafaţă de aprox. 13.000 m², este principala locaţie de

desfăşurare a mitingurilor şi spectacolelor în aer liber, putând găzdui peste 20000 de persoane.

În cazul producerii unei situaţii de urgenţă, evacuarea din Piaţa Mare a persoanelor şi bunurilor se

poate face pe mai multe ieşiri:

- o ieşire spre Str. Nicolae Bălcescu;

- o ieşire spre Str. Samuel Brukenthal;

- două ieşiri spre Piaţa Mică;

- o ieşire spre Str. Avram Iancu;

- o ieşire spre Str.G-ral Magheru;

- o ieşire spre Str. Arhivelor;

SECŢIUNEA A 6-A

Analiza altor tipuri de riscuri

La nivelul judeţului Sibiu, s-a remarcat o creştere a intervenţiilor Serviciului Mobil de

Urgenţă pentru Reanimare şi Descarcerare.

Serviciul Mobil de Urgenţă pentru Reanimare şi Descarcerare (SMURD) din cadrul

inspectoratului, SMURD Copşa Mică şi SMURD Dumbrăveni au intervenit la ajutoare medicale de

urgenţă şi accidentele de circulaţie cu descarcerare. Cele mai multe accidente de circulaţie s-au produs pe

principalele căi de comunicaţie (DN1, DN7, DN14), evenimente în care au fost implicate şi transportul de

substanţe periculoase, în special în zona localităţilor Tălmaciu, Dumbrăveni, Miercurea Sibiului, Apoldul

de Sus, Boiţa, Hoghilag, Cristian, situaţie ce a dus la perturbarea sau blocarea temporară a traficului

rutier.

47

SECŢIUNEA A 7-A

Zone cu risc crescut

Zone cu risc crescut la inundaţii

- Bazinul hidrografic Olt (Bruiu, Gherdeal, Şomartin, Săsăuşi, Nou Român, Sadu, Râul Sadului, Orlat,

Cristian, Sibiu, Şelimbăr);

- Bazinul hidrografic al râului Târnava Mare (Dumbrăveni, Mediaş, Biertan, Bazna, Boian, Şaroş pe

Târnave, Moşna, Nemşa ,Valea Viilor, Copşa Mică, Târnava, Motiş, Richiş, Miercurea Sibiului, Sângătin,

Dobârca, Apoldu de Jos, Apoldu de Sus, Aciliu, Sălişte, Mag, Ocna Sibiului);

- Bazinul hidrografic al râului Hârtibaciu (Dealul Frumos, Ruja, Agnita, Ghijasa de Jos, Alţâna, Nocrich,

Roşia, Cornăţel, Nou);

- Alte localități inundate: Miercurea Sibiului, Sângătin, Dobârca, Apoldu de Jos, Apoldu de Sus, Aciliu,

Sălişte, Mag, Ocna Sibiului.

Zone cu risc crescut la incendiu

Conform Schemei cu riscurile teritoriale, pe teritoriul judeţului Sibiu, există următoarele zone cu

risc crescut la incendiu, în special în zona montană:

- zona Sadu;

- zona Sălişte;

- zona Cârţişoara-Bâlea.

Zone cu risc crescut la alunecări de teren

Zona Sebeşu de Jos; Zona Ocna Sibiului; Zona localităţii Mândra; Zona localităţii Mic ăsasa;

Zona localităţii Chesler, Zona localității Aciliu;

Zone de activitate dezvoltate de-a lungul căilor de comunicaţii

Zona localităţii Şelimbăr: Supermarket XXL, Shopping City Sibiu, Show-room-uri; Parcul Industrial

Şelimbăr;

Zona Industrială Sibiu Vest.

48

CAPITOLUL IV

ACOPERIREA RISCURILOR

SECŢIUNEA 1 – Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie- intervenţie

Scopul şi concepţia asigurării m ăsurilor de înştiin ţare, avertizare şi alarmare

Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul evitării surprinderii şi a

luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţiei bunurilor materiale, precum şi pentru limitarea

efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi ale acţiunilor militare. Înştiinţarea reprezintă activitatea de

transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a

conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, şi cuprinde:

• înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;

• înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;

• înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,

convenţionale şi neconvenţionale.

Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentu Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de

urgenţă profesioniste (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sibiu), după caz, pe baza

informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin

Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112. Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor

din aer vizează introducerea situaţiilor de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se introduc pe baza

informaţiilor primite de la Statul Major al Forţelor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens.

Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează iminenţa

declanşării sau declanşarea unor tipuri de risc.

Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, rediologice, convenţionale şi

neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a norului toxic şi se transmit pe baza

datelor şi informaţiilor primite de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă prin structurile

specializate din cadrul categoriilor de forţe, pe baza planurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei

în vigoare.

Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor despre iminenţa producerii

sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau

locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.

Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile publice centrale şi locale a

mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a atacurilor din aer.

49

Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de

urgenţă profesioniste (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sibiu), după caz, pe baza

informaţiilor primite de de la Statul Major al Forţelor Aeriene, şi de la structurile specializate din cadrul

categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens, precum şi de la

structurile care monitorizează sursele de risc.

Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa producerii

unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale ori

locale, după caz, prin mijloace de alarmare specifice, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.

Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea

populaţiei:

- oportună – dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace şi sisteme de

alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din aer sau producerii unor

dezastre;

- autentică – transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin mijloace specifice

de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă;

- stabilă – prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie creată şi se obţine

prin:

- menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;

- folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare care să se bazeze pe surse energetice diferite

de funcţionare: reţea industrială, grupuri electrogene, acumulatoare, aer comprimat, abur,

carburanţi etc;

- verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare afectate în urma

dezastrelor;

- intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puţin 6-10 dB mai mare decat

zgomotul de fond.

Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit prin toate

sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu,

care operează pe teritoriul României, la solicitarea preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă.

În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizează cu aprobarea

prefectului, primarului localităţii ori a conducătorului instituţiei publice sau operatorului economic

implicat, după caz, sau a împuterniciţilor acestora.

Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici

se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii. Pregătirea forţelor cuprinde trei

componente: formarea, specializarea şi perfecţionarea personalului profesionalizat, pregătirea pentru

50

intervenţie a structurilor constituite conform legii, specializarea şi perfecţionarea personalului de

conducere din administraţia publică centrală şi locală cu responsabilităţi în domeniul protecţiei şi apărării

împotriva dezastrelor.

Concepţia de angajare a forţelor pe plan intern are în vedere trecerea imediată la îndeplinirea unei

misiuni de intervenţie pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor unui dezastru, la solicitarea oricărei

persoane fizice sau juridice care constată sau ia la cunoştinţă despre producerea unui dezastru natural sau

tehnologic. Angajarea forţelor şi mijloacelor de protecţie civilă se execută progresiv, după executarea

cercetării şi recunoaşterilor, introducerea în dispozitivul de intervenţie a forţelor realizându-se în funcţie

de volumul pierderilor şi distrugerilor constatate.

În cazul participării la operaţiuni de sprijin şi asistenţă umanitară în afara graniţelor ţării,

independent sau în compunerea unor forţe multinaţionale, forţele române specializate în domeniul

situaţiilor de urgenţă vor fi organizate şi conduse potrivit regulilor de angajare şi planurilor operaţionale

comune convenite, sub comanda autorităţilor stabilite prin acord.

Primirea sau acordarea de sprijin şi asistenţă umanitară se va efectua conform procedurilor

naţionale, armonizate cu procedurile partenerilor din NATO şi UE şi au în vedere eficienţă şi oportunitate

maximă. Comandamentul naţional îşi va exercita autoritatea de personal, de jurisdicţie şi disciplină,

precum şi responsabilităţile privind înzestrarea, sprijinul logistic, asistenţa medicală şi spirituală

(religioasă). Interacţiunea dintre structurile militare şi mediul civil (atât guvernamental, cât şi

neguvernamental) în care se acţionează este importantă pentru succesul operaţiunilor.

51

SECŢIUNEA A 2-A

Etapele de realizare a acţiunilor

Desfăşurarea intervenţiei cuprinde următoarele operaţiuni principale:

a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie;

b) informarea personalului de conducere asupra situaţiei create;

c) deplasarea la locul intervenţiei;

d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de

intervenţie;

e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;

f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie;

g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;

h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;

i) manevra de forţe;

j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului (dezastrului);

k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului);

l) regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii;

m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia;

n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie;

o) retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;

p) restabilirea capacităţii de intervenţie;

q) informarea inspectorului general/inspectorului şef/comandantului şi a eşalonului superior.

Alertarea pentru intervenţie cuprinde recepţionarea şi înregistrarea anunţului, introducerea

semnalului acustic, transmiterea acestuia comandantului intervenţiei şi adunarea personalului în vederea

deplasării la locul acţiunii.

Recepţionarea apelului, în vederea alertării pentru intervenţie se face prin Sistemul naţional unic

pentru apeluri de urgenţă 112 sau prin declanşarea sistemului de observare-alarmare automată a

incendiilor. Operaţiunea de alertare se efectuează prin declanşarea, de către radiotelefonistul de serviciu a

semnalelor acustice şi optice stabilite sau la ordinul comandantului intervenţiei.

Alertarea se poate executa şi în urma anunţării telefonice directe sau verbale la sediul unităţii sau

subunităţilor. În cazul anunţării directe la sediul unităţii şi subunităţii a situaţiilor de urgenţă, se

procedează la legitimarea persoanelor şi reţinerea datelor privind identitatea acestora, locul şi natura

evenimentului, după care se declanşează semnalul de alertare şi se raportează eşalonului superior.

52

În cazul în care solicitarea forţelor pentru intervenţie se face prin ordin transmis de la eşaloanele

superioare sau când se declanşează sistemul de observare-alarmare automată, se trece imediat la

declanşarea alertei.

În situaţia observării directe a producerii unor situaţii de urgenţă, se declanşează semnalul de

alertare şi se raportează despre aceasta eşalonului superior.

Informarea personalului de conducere asupra situaţiei create se face în cel mai scurt timp de

la primirea apelului de urgenţă, de către personalul din serviciul operativ.

Deplasarea la locul intervenţiei este precedată de adunarea efectivelor, ca urmare a declanşării

semnalului de alertare.

Timpul de adunare pentru intervenţie se stabileşte în funcţie de amplasamentul cazărmii,

condiţiile de cazare a personalului şi în funcţie de locul de garare a tehnicii şi materialelor de intervenţie,

diferenţiat, în raport cu condiţiile de timp şi anotimp (ziua sau noaptea, vara sau iarna), urmărind ca

acesta să fie cât mai scurt. Timpul de adunare pentru intervenţie se consideră din momentul declanşării

semnalului de alertare şi până la adunarea personalului în locul stabilit.

Intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar

de intervenţie se realizează astfel:

Dispozitivul preliminar de intervenţie pentru stingerea incendiilor se realizează după sosirea la

locul acţiunii, concomitent cu executarea recunoaşterii şi trebuie să asigure desfăşurarea rapidă a forţelor

şi mijloacelor în dispozitivul de intervenţie, executarea unor manevre în timp scurt, precum şi scoaterea

de sub pericol a personalului şi tehnicii. Acesta se realizează la ordinul comandantului intervenţiei, care

cuprinde:

a) locul de amplasare a tehnicii de intervenţie;

b) numărul şi tipul ţevilor de însoţire pe timpul recunoaşterilor;

c) modul de alimentare cu apă şi alte substanţe de stingere;

d) numărul, tipul şi direcţiile de realizare a dispozitivului;

e) aliniamentul până la care se realizează dispozitivul.

În cazul în care acţiunea urmează să se execute pe baza unor situaţii prevăzute în documentele de

organizare a intervenţiei, se trece direct la realizarea dispozitivului de intervenţie.

Recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie sunt

activităţi care încep imediat, după sosirea la locul acţiunii, se continuă pe toată durata intervenţiei şi

constau într-un ansamblu de acţiuni întreprinse în scopul cunoaşterii situaţiei, analizării riscurilor pentru

personalul de intervenţie şi populaţie, obţinerii şi transmiterii datelor necesare pentru luarea deciziei.

53

Recunoaşterea se realizează de o echipă formată din specialişti ai obiectivului afectat şi

comandanţii de echipaj, condusă de comandantul intervenţiei şi se execută pe mai multe direcţii, prin

observare şi cercetare,

La recunoaştere se stabilesc:

a) riscurile la care se expune personalul de intervenţie, populaţia, precum şi căile, mijloacele şi

procedeele de salvare-evacuare;

b) locul, natura, proporţiile, posibilităţile şi direcţiile de propagare ale tipului de risc produs;

d) dispunerea obstacolelor împotriva incendiilor, a instalaţiilor fixe de stingere, starea acestora şi

eficienţa lor pentru limitarea propagării;

e) existenţa golurilor, instalaţiilor de ventilaţie sau de altă natură, ce pot favoriza propagarea

incendiului;

f) existenţa bunurilor materiale, necesitatea evacuării lor sau a protejării împotriva efectelor tipului

de risc produs;

g) necesitatea desfacerii, dislocării sau demolării elementelor de construcţie, ce pot contribui la

propagarea efectelor tipului de risc produs;

h) dispunerea, capacitatea şi posibilităţile de folosire a surselor de apă pentru alimentarea

autospecialelor şi utilajelor;

i) balizarea zonei în vederea protejării şi conservării datelor, informaţiilor şi urmelor de orice

natură şi evitarea pătrunderii persoanelor neautorizate.

Analiza situaţiei este activitatea desfăşurată în baza datelor şi informaţiilor obţinute în urma

recunoaşterii, se concretizează în luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie de către comandantul

intervenţiei în toate situaţiile, în scopul identificării şi evaluării riscului, coordonării acţiunii şi

întrebuinţării forţelor şi mijloacelor la dispoziţie într-o concepţie unitară, potrivit situaţiei concrete

evaluată în urma executării recunoaşterilor.

Evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor, bunurilor şi mediului se

execută distinct şi prioritar de către personalul stabilit şi pregătit în acest scop:

a) când situaţia de urgenţă ameninţă direct viaţa persoanelor ori animalelor;

b) când există un pericol iminent de producere a unei situaţii de urgenţă care pune în pericol viaţa;

c) la ordinul instituţiilor abilitate.

Evacuarea şi salvarea persoanelor se execută, în toate situaţiile, cu sprijinul personalului din

obiectivul afectat, în raport cu pericolul ce le ameninţă, folosind procedeele adecvate situaţiei de la locul

acţiunii, specificul obiectivului şi categoria de persoane şi/sau animale ce urmează a fi evacuate (salvate).

Evacuarea animalelor se execută cu ajutorul îngrijitorilor, folosind procedee şi metode în raport

cu specia acestora şi gradul de dezvoltare a evenimentului, de forţele şi mijloacele la dispoziţie.

54

În cazul bunurilor se evacuează în primă urgenţă cele cu pericol de explozie, precum şi cele de

valoare. Bunurile evacuate se depozitează în locuri ferite de efectele incendiului, ale apei şi precipitaţiilor

atmosferice etc., asigurând protecţia acestora.

Realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă se

execută pe baza ordinului de intervenţie. După realizarea dispozitivului de intervenţie, acesta poate fi

completat/modificat, la ordinul comandantului intervenţiei, prin introducerea de noi elemente de

dispozitiv, în funcţie de evoluţia situaţiei.

Pentru asigurarea desfăşurării simultane a acţiunilor pe toate direcţiile şi nivelurile, în mod

deosebit la tipurile de riscuri majore produse, dispozitivul de intervenţie se organizează pe sectoare,

pentru conducerea fermă şi neîntreruptă a forţelor şi asigurarea libertăţii de acţiune.

Manevra de forţe se realizează prin gruparea de resurse la locul intervenţiei, în scopul

concentrării efortului pe direcţiile de intervenţie, concomitent cu asigurarea scoaterii efectivelor, tehnicii

şi materialelor pentru intervenţie din zonele cu pericol iminent.

Manevra trebuie să fie simplă în concepţie, să corespundă misiunii, să se execute în timp scurt şi

să asigure continuitatea intervenţiei.

Localizarea/limitarea efectelor situaţiei de urgenţă constă în izolarea ariei de manifestare a

acesteia faţă de mediul înconjurător şi stoparea agravării efectelor produse, protecţia construcţiilor,

instalaţiilor şi amenajărilor periclitate, concomitent cu crearea condiţiilor pentru înlăturarea urmărilor

evenimentului cu forţele şi mijloacele concentrate la locul intervenţiei, acestea realizându-se prin:

a) acţiunea neîntreruptă asupra principalelor direcţii de propagare, utilizând materiale, substanţe şi

procedee de intervenţie în funcţie de natura şi dezvoltarea evenimentului;

b) protecţia elementelor de construcţie, a golurilor, instalaţiilor, căilor de acces şi vecinătăţilor, pe

direcţiile şi în locurile cele mai afectate şi asigurarea condiţiilor pentru salvarea persoanelor aflate în zone

greu accesibile;

c) îndepărtarea substanţelor şi materialelor combustibile sau protejarea lor;

d) desfacerea sau demolarea elementelor de construcţie sau a unor părţi a instalaţiilor, când situaţia

impune, pentru crearea de culoare sau spaţii între obiectivul afectat şi vecinătăţi.

Evenimentul se consideră localizat atunci când propagarea şi dezvoltarea acestuia este întreruptă,

protecţia vecinătăţilor este sigură şi sunt create condiţii pentru lichidarea acestuia cu forţele şi mijloacele

la dispoziţie.

Înl ăturarea efectelor negative ale evenimentului este faza în care se execută un complex de

măsuri în scopul reducerii pagubelor materiale şi preîntâmpinarii apariţiei altor tipuri de risc la locul

intervenţiei, conform atribuţiilor din competenţă.

55

Regruparea forţelor şi mijloacelor constă în reorganizarea parţială sau totală a dispozitivului de

intervenţie şi se execută atunci când apar schimbări importante în evoluţia evenimentului, la ordinul

comandantului intervenţiei

Stabilirea cauzelor producerii evenimentului şi condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia

constituie acţiunile şi activităţile desfăşurate în scopul procurării, analizării şi exploatării datelor şi

informaţiilor şi problemelor de orice natură, aprecierii corecte a condiţiilor care au favorizat evoluţia

evenimentului şi identificarea celor care au determinat dezvoltarea şi propagarea acestuia.

Stabilirea cauzelor producerii evenimentului se face de către comandantul intervenţiei, potrivit

reglementărilor aprobate de ministru şi/sau inspectorul general, referitoare la cercetarea la faţa locului.

Stabilirea cauzelor se asigură, la cerere, şi în cazul intervenţiilor la care au acţionat alte forţe de

intervenţie sau cetăţeni.

Întocmirea procesului verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie se realizează în

conformitate cu prevederile Dispoziţiilor tehnice.

Retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii este operaţiunea ce se execută la ordinul

comandantului intervenţiei şi cuprinde:

a) încetarea lucrului tuturor mijloacelor de intervenţie;

b) strângerea dispozitivului de intervenţie;

c) curăţarea sumară şi verificarea accesoriilor şi utilajelor;

d) verificarea existenţei şi aşezarea accesoriilor pe autospeciale şi utilaje;

e) realizarea plinurilor cu apă a autospecialelor, dacă sunt posibilităţi de alimentare;

f) verificarea prezenţei personalului participant la acţiune;

g) îmbarcarea personalului pe autospeciale;

h) încolonarea autovehiculelor;

i) deplasarea forţelor şi mijloacelor la unitate/subunitate.

Restabilirea capacităţii de intervenţie se execută după înapoierea forţelor şi mijloacelor la

unitate/subunitate şi constă în:

a) realizarea plinurilor cu substanţe de stingere, carburanţi şi lubrifianţi;

b) întreţinerea şi verificarea accesoriilor şi tehnicii de intervenţie, remedierea defecţiunilor, dacă

este posibil;

c) înlocuirea echipamentului de protecţie ce nu mai poate fi folosit;

d) reorganizarea gărzii de intervenţie şi înlocuirea personalului, după caz;

e) asigurarea asistenţei medicale.

Informarea inspectorului şef/comandantului şi eşalonului superior se realizează prin rapoarte

operative, rapoarte de intervenţie şi rapoarte de evaluare a intervenţiei.

56

SECŢIUNEA A 3-A

Faze de urgenţă a acţiunilor

Întrebuinţarea forţelor şi a mijloacelor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru

Croitoru” al Judeţului Sibiu se execută pe baza concepţiei de acţiune, materializată în documentele de

organizare a intervenţiei.

În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia situaţiei, intervenţia se realizează pe urgenţe,

potrivit eşalonului de care aparţin forţele şi mijloacelor participante.

o Urgenţa I se asigură de garda/gărzile de intervenţie a/ale subunităţii din raionul

(obiectivul) afectat.

Pentru îndeplinirea acţiunilor de intervenţie, subunitatea de intervenţie organizează garda de

intervenţie, compusă din personalul operativ şi tehnica din dotare, care acţionează independent sau, când

situaţia impune, în cooperare cu forţele şi mijloacele existente în obiectivul sau localitatea afectată,

precum şi cu celelalte servicii voluntare/private din raionul de intervenţie.

Forţele şi mijloacele din urgenţa I sunt conduse de şeful gărzii de intervenţie/comandantul de

echipaj, iar în situaţii complexe de intervenţie, acţiunea va fi condusă de comandantul subunităţii sau un

ofiţer din subordinea acestuia.

o Urgenţa a II-a se asigură de către subunităţile inspectoratului judeţean/grupului de

intervenţie, iar în situaţii complexe se pot solicita forţele şi mijloacele cu care se

cooperează, precum şi ale serviciilor voluntare/private din zona de competenţă a unităţii.

Conducerea acţiunilor în urgenţa a II-a este asigurată de comandantul grupului de intervenţie sau

inspectorul şef, fiind sprijinit de persoana care asigură continuitatea la conducere, grupa operativă, alte

persoane stabilite de acesta sau, după caz, specialişti din obiectivul afectat.

o Urgenţa a III-a se asigură de către două sau mai multe unităţi limitrofe.

Conducerea forţelor din urgenţa a III-a se asigură de către inspectorul şef în a cărui zonă de

competenţă s-a produs evenimentul, în coordonarea nemijlocită a prefectului judeţului afectat.

o Urgenţa a IV-a se asigură prin grupări operative dislocate la ordinul inspectorului general

(înlocuitorul legal la comandă) în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată,

sub comanda unică şi nemijlocită a inspectorului general.

Gruparea operativă reprezintă forţa de intervenţie complementară a inspectoratului general şi se

compune din subunităţi cu valori variabile, determinate de natura şi amploarea situaţiei de urgenţă, care

acţionează în sprijinul forţelor existente la locul intervenţiei. Aceasta se constituie din timp şi acţionează

atunci când forţele existente la locul intervenţiei/acţiunii nu reuşesc limitarea/înlăturarea efectelor situaţiei

de urgenţă sau sunt insuficiente în comparaţie cu evoluţia situaţiei.

57

Gruparea operativă se constituie din organica mai multor unităţi, iar compunerea, misiunile,

obiectivele şi aliniamentele până la care intervin se stabilesc din timp şi se materializează în documentele

de organizare a intervenţiei.

SECŢIUNEA A 4-A

Acţiunile de protecţie – intervenţie

Intervenţia reprezintă ansamblul unitar şi coerent al acţiunilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă

şi participare la restabilirea stării de normalitate.

Acţiunile de intervenţie prezintă unele particularităţi determinate, în special, de: natura, amploarea

şi intensitatea situaţiei de urgenţă; locul şi situaţia concretă în care se acţionează; capacitatea de

intervenţie a unităţilor, subunităţilor, a serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă;

caracteristicile terenului şi ale obiectivului; timpul, anotimpul şi starea vremii; gradul de pericol pentru

personal şi tehnica din dotare; natura, caracteristicile şi proprietăţile fizico-chimice ale materialelor

implicate şi a celor din imediata vecinătate.

Forţele de intervenţie specializate acţionează domeniului lor de competenţă, pentru:

a) salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, evacuarea şi transportul

victimelor, cazarea sinistraţilor, aprovizionarea cu alimente, medicamente şi materiale de primă

necesitate;

b) acordarea primului ajutor medical şi psihologic, precum şi participarea la evacuarea populaţiei,

instituţiilor publice şi a operatorilor economici afectaţi;

c) aplicarea măsurilor privind ordinea şi siguranţa publică pe timpul producerii situaţiei de urgenţă

specifice;

d) dirijarea şi şi îndrumarea circulaţiei pe direcţiile şi în zonele stabilite ca accesibile;

e) diminuarea şi/sau eliminarea avariilor la reţele şi clădiri cu funcţiuni esenţiale, a căror integritate

pe durata cutremurelor este vitală pentru protecţia populaţiei: staţiile de pompieri şi sediile

poliţiei, spitale şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu secţii de chirurgie

şi de urgenţă, clădirile instituţiilor cu responsabilitate în gestionarea situaţiilor de urgenţă, în

apărarea şi securitatea naţională, staţiile de producere şi distribuţie a energiei şi/sau care asigură

servicii esenţiale pentru celelalte categorii de clădiri menţionate, garajele de vehicule ale

serviciilor de urgenţă de diferite categorii, rezervoare de apă şi staţii de pompare esenţiale pentru

situaţii de urgenţă, clădiri care conţin gaze toxice, explozivi şi alte substanţe periculoase, precum

şi pentru căi de transport, clădiri pentru învăţământ;

f) limitarea proporţiilor situaţiei de urgenţă specifice şi înlăturarea efectelor acesteia cu mijloacele

din dotare.

58

În funcţie de destinaţia mijloacelor de intervenţie, pentru îndeplinirea misiunilor, subunităţile se

pot întrebuinţa, în principal, astfel:

a) Echipajele de primă intervenţie şi comandă asigură coordonarea forţelor proprii la locul

intervenţiei şi fluxul informaţional cu punctul de comandă;

b) Echipajele de intervenţie cu apă şi spumă acţionează pentru oprirea procesului de ardere prin

diferite procedee, protecţia căilor destinate salvării şi evacuării persoanelor, animalelor şi bunurilor

materiale, protecţia instalaţiilor şi construcţiilor situate în zona afectată, alimentarea cu apă menajeră a

populaţiei, etc.;

c) Echipajele de intervenţie cu pulberi acţionează pentru localizarea şi stingerea incendiilor de

natură electrică şi din domeniul petrochimiei;

d) Echipajele de intervenţie pe autocamion şi motopompă participă la localizarea şi stingerea

incendiilor (fond forestier, arderi necontrolate, etc.), transportul efectivelor şi altor materiale la locul

intervenţiilor, desfăşoară izolat misiuni de evacuare a apei şi acţiuni pentru înlăturarea efectelor situaţiilor

de urgenţă;

e) Echipajele de intervenţie cu jet de gaze acţionează pentru întreruperea procesului de ardere la

incendiile produse în industria petrochimică;

f) Echipajele pentru evacuarea fumului, gazelor şi iluminat acţionează pentru evacuarea

produselor de ardere, refularea aerului în spaţiile inundate de fum, executarea desfacerilor sau

demolărilor, iluminarea locului acţiunii, etc.;

g) Echipajele de intervenţie şi salvare de la înălţime acţionează independent sau în cooperare cu

alte echipaje de intervenţie pentru salvarea persoanelor de la înălţimi sau pentru realizarea dispozitivelor

de intervenţie la nivelele superioare ale clădirilor şi instalaţiilor;

h) Echipele de căutare-salvare acţionează pentru căutarea şi scoaterea victimelor de sub

dărâmături, din adăposturi blocate, salvarea victimelor de la înălţimi, consolidarea clădirilor care

ameninţă cu prăbuşirea, executarea de treceri printre şi peste dărâmături spre locul intervenţiei, precum şi

pentru iluminarea punctelor de lucru;

i) Echipajele serviciului mobil de urgenţă, reanimare şi descarcerare acţionează pentru permiterea

accesului, degajarea victimelor în cele mai bune condiţii şi cât mai rapid posibil, fără a agrava leziunile

existente, concomitent cu acordarea asistenţei medicale de urgenţă, în timp util, în cazul incendiilor,

accidentelor şi altor situaţii de urgenţă în care funcţiile vitale ale persoanelor afectate sunt sau se

presupune a fi în pericol iminent;

j) Echipajele de scafandri autonomi acţionează pentru salvări din mediul acvatic;

k) Echipajele de intervenţie îmbarcate pe elicoptere acţionează pentru stingerea incendiilor

izbucnite în puncte greu accesibile şi pentru salvarea persoanelor blocate la înălţimi mari, pe acoperişurile

59

construcţiilor sau în locuri izolate. Pot îndeplini misiuni de recunoaştere şi coordonare a intrării în

dispozitiv a forţelor ce intervin la stingerea incendiilor de păduri, culturi şi zone calamitate, precum şi

misiuni umanitare de distribuire a apei potabile şi alimentelor sau de asistenţă medicală de urgenţă şi

descarcerare;

l) Echipajele de intervenţie pe apă (ambarcaţiuni cu motor) acordă asistenţă tehnică pentru

stingerea incendiilor izbucnite la nave, platforme marine, obiective portuare marine şi fluviale sau pe

canalele şi râurile navigabile, precum şi pentru salvarea persoanelor aflate în pericol de înec, a

naufragiaţilor, misiuni cu caracter umanitar;

m) Echipele de cercetare C.B.R.N. acţionează pentru determinarea prezenţei şi măsurarea

nivelului de radiaţie, precum şi măsurarea gradului de contaminare şi marcarea zonelor contaminate;

n) Echipajele autospecialei de intervenţie la dezastre (accidente colective) asigură

operaţionalizarea punctului medical avansat şi execută operaţiuni de descarcerare folosind utilaje grele;

o) Echipele pirotehnice acţionează pentru identificarea, dezamorsarea, ridicarea, transportul şi

distrugerea muniţiei rămase neexplodate din timpul conflictelor militare, cu îndeplinirea strictă a

măsurilor de securitate în muncă pe timpul lucrului.

INFORMAREA POPULA ŢIEI DESPRE PERICOLUL UNOR ATACURI ŞI DESPRE

URMĂRILE ACESTORA, PRECUM ŞI DESPRE MĂSURILE ŞI REGULILE DE

COMPORTARE SE VA REALIZA ŞI PRIN POSTURILE DE RADIO-TELEVIZIUNE LOCALE

ŞI MASS-MEDIA.

Alarmarea cetăţenilor şi a salariaţilor din localităţile, operatorii economici şi instituţiile judeţului

se execută prin folosirea sistemului de alarmare compus din:

- 1 sirenă cu aer comprimat de tip independent şi 1 sirenă cu aer comprimat de tip uzinal, instalate în

municipiul Sibiu, precum şi în oraşul Avrig (Mârşa);

- 7 sirene electronice instalate în avalul lucrărilor hidrotehnice de pe râul Olt;

- 60 sirene de 5,5 Kw, centralizate în localităţile urbane;

- 115 sirene electrice de 5,5 kw necentralizate instalate în municipiile şi oraşele judeţului, precum şi în 63

comune;

- 8 sirene electrice de 3 kw, instalate în 3 comune;

- 2 sirene electrice de 0,37 kw, instalate în complexe comerciale şi săli de spectacole din municipiul

Sibiu;

- 5 centrale de alarmare de 10, 20 şi 40 de abonaţi;

- 3 staţii de radioficare existente în municipiile Sibiu şi Mediaş, precum şi 5 staţii de radioamplificare

existente la operatorii economici şi instituţiile publice din municipii şi oraşe;

- clopote existente în localităţile judeţului.

60

Sistemele şi mijloacele de alarmare ale localităţilor vor intra în funcţiune în 1-2 minute de la

primirea mesajului de alarmare.

Pentru alarmarea populaţiei se stabilesc următoarele semnale de alarmă:

- Semnalul alarm ă aeriană se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4

secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a 2

secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.

- Semnalul alarm ă la dezastre se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de

10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a

8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

- Semnalul prealarm ă aeriană se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu pauză de

12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3 sunete a

16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele.

- Semnalul Încetarea alarmei se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu

durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune dintr-un sunet

continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.

După introducerea semnalelor de alarmă, comitetele locale pentru situaţii de urgenţă vor transmite

comunicări cu măsurile urgente ce trebuie aplicate de către populaţie prin portavoce, staţiile de radioficare

şi radioamplificare ale localităţilor, instituţiilor publice şi operatorilor economici şi prin posturile locale

de radio şi televiziune inclusiv prin mass-media. Sistemul de înştiinţare şi alarmare a judeţului reprezintă

totalitatea mijloacelor de comunicaţii fixe, mobile şi portabile, interconectate în diferite medii de

comunicaţii, precum şi mijloace de alarmare, care asigură nevoile de informare, atenţionare, avertizare şi

alertare. Sistemul are în componenţă mijloace de comunicaţii şi alarmare de la nivelul localităţilor urbane

şi rurale, infrastructura de comunicaţii.

Pentru lucrări de dezvoltare şi/sau completare a sistemului de înştiinţare-alarmare pe teritoriul

judeţului vor fi întocmite studii de audibilitate, fezabilitate şi proiecte tehnice de către instituţiile abilitate

să execute astfel de lucrări. Dotarea cu sisteme de alarmare se realizează la propunerile inspectoratului

judeţean, prin finanţare de către consiliul judeţean, consiliile municipale, orăşeneşti şi comunale. Pentru

operatorii economici, responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale

administraţiei publice centrale, precum şi conducătorilor acestora. În scopul evitării declanşării

accidentale a sistemelor şi mijloacelor de alarmare, inspectoratul judeţean, comitetul judeţean şi

comitetele locale pentru situaţii de urgenţă împreună cu operatorii de specialitate iau măsuri pentru:

asigurarea securităţii mijloacelor sau elementelor din compunerea sistemelor de alarmare; instalarea

61

filtrelor electrice de siguranţă la circuitele telefonice de acţionare a mijloacelor de alarmare; accesul unui

număr strict limitat de persoane care să acţioneze nemijlocit mijloacele de alarmare; verificarea şi

intreţinerea periodică a acestora, cunoaşterea şi respectarea întocmai a prevederilor instrucţiunilor şi

regulilor de exploatare de către personalul care acţionează sau întreţine sistemele/mijloacele de alarmare.

Acţiuni şi măsuri

Acţiuni şi măsuri pe timpul producerii şi desfăşurării dezastrului (în timp de criză) vor consta în

luarea măsurilor urgente de alarmare (alertare) a populaţiei, pentru scoaterea ei în afara zonelor de

pericol, desfăşurarea unor acţiuni oportune şi energice pentru protejarea vieţii cetăţenilor şi animalelor,

salvarea unor bunuri materiale de valoare, intensificarea măsurilor de protecţie, în vederea reducerii

efectelor dezastrelor şi/sau acţiunilor militare, ridicarea capacităţii de intervenţie a forţelor şi mijloacelor

participante, prin mobilizare şi efectuarea de rechiziţii, punerea în aplicare a planurilor de protecţie şi

intervenţie întocmite din timp de normalitate după revederea şi actualizarea acestora. Concomitent,

trebuie avută în vedere obligaţia de a notifica către ţările vecine şi organismele internaţionale specializate

în producerea unor dezastre care pe baza prognozelor elaborate ar putea depăşi graniţele naţionale în

vederea pregătirii procedurilor de acordare a asistenţei şi sprijinului umanitar, în situaţia în care s-ar

depăşi capacitatea de răspuns a protecţiei civile şi statul român ar solicita acest sprijin.

Măsuri şi acţiuni post dezastru (pe termen scurt, mediu şi lung):

� în cazul măsurilor şi acţiunilor pe termen scurt, misiunile I.S.U.J. SIBIU au în vedere

continuarea acţiunilor de căutare salvare, evaluarea situaţiei pierderilor şi distrugerilor provocate de

dezastru şi/sau acţiunile militare, analiza capacităţii de răspuns impusă de situaţia şi existentul

forţelor şi mijloacelor planificate să participe la acţiuni de intervenţie completate cu structurile

prevăzute a se înfiinţa la mobilizare şi cu cele din planurile de cooperare, analiza necesarului de

sprijin şi asistenţa umanitară din exterior şi demararea demersurilor pentru obţinerea acestui sprijin,

coordonarea unitară a forţelor şi mijloacelor de intervenţie, asigurarea condiţiilor minimale de

protecţie şi siguranţă pentru populaţia aflată în dificultate;

� în cazul acţiunilor şi măsurilor pe termen mediu se are în vedere continuarea acţiunilor de

căutare – salvare şi a celor de evaluare a situaţiei pierderilor şi distrugerilor, crearea condiţiilor de

trai normale pentru populaţia sinistrată, colectarea, depozitarea şi distribuirea echitabilă a

ajutoarelor umanitare de strictă necesitate, inlăturarea eşalonată a urmărilor dezastrelor şi/sau a

acţiunilor militare, refacerea principalelor elemente de infrastructură şi a utilităţilor de gospodărie

comunală;

� în cazul măsurilor şi acţiunilor pe termen lung se vor continua acţiunile de sprijinire a

populaţiei afectate, înlăturarea efectelor dezastrelor şi/sau a acţiunilor militare, participarea la

refacerea tuturor elementelor de infrastructură şi a utilităţilor de gospodărie comunală, relocarea

62

populaţiei evacuate, eventual a celor sinistraţi, asigurarea condiţiilor pentru reluarea în situaţie de

normalitate a activităţilor social-economice, refacerea măsurilor de protecţie civilă afectate şi a

capacităţii de intervenţie a forţelor şi mijloacelor participante la acţiunile de intervenţie.

În acest context, misiunile strategice ale I.S.U.J. SIBIU, indiferent dacă s-a dispus sau nu

instituirea stării de urgenţă, se referă la:

Măsuri pe timpul producerii dezastrului:

- salvarea (prevenirea şi protecţia) populaţiei, animalelor, bunurilor materiale şi valorilor de patrimoniu,

de acţiunile distructive ale dezastrelor prin înştiinţare, alarmare şi evacuare sau dispersare temporară,

adăpostire, descarcerare;

- decontaminarea chimică radioactivă a personalului, terenului, clădirilor, instalaţiilor şi echipamentului,

în cazul producerii unor accidente nucleare sau chimice;

- limitarea şi înlăturarea avariilor la reţelele de utilitate publică;

- izolarea focarelor epidemiilor sau epizootiilor;

- acordarea primului ajutor, trierea şi evacuarea răniţilor la formaţiunile medicale fixe sau mobile cele mai

apropiate;

- acordarea asistenţei medicale specializate şi spitalizarea persoanelor rănite, arse, iradiate, contaminate,

intoxicate;

- amenajarea unor spaţii de locuit improvizate sau specializate, inclusiv a unor tabere de sinistraţi

(refugiaţi), pentru persoanele rămase fără locuinţe;

- paza şi supravegherea zonelor calamitate; colectarea, depozitarea, transportul şi distribuirea ajutoarelor

umanitare de strictă necesitate pentru populaţia rămasă fără locuinţe;

- paza şi însoţirea convoaielor umanitare;

- înlăturarea tuturor urmărilor dezastrelor şi participarea la refacerea condiţiilor pentru reluarea, în stare

de normalitate a activităţilor sociale şi economice;

Toate acestea se pot desfăşura succesiv sau simultan în faza de producere a dezastrului, precum şi după

producerea acestuia (post-dezastru), în acest ultim caz, misiunile fiind împărţite în misiuni post-dezastru

pe termen scurt, pe termen mediu, respectiv pe termen lung.

63

SECŢIUNEA A 5-A

Instruirea

Pregătirea forţelor profesioniste de intervenţie se realizează în cadrul instituţiilor abilitate prin lege

pe baza unor programe adecvate avizate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi aprobate

de comitetele judeţene. Pregătirea forţelor specializate voluntare de intervenţie se realizează în cadrul

ONG – urilor cu scop similar.

Prefectul, primarii şi conducerile tehnico-administrative ale operatorilor economici şi instituţiilor

au obligaţia de a asigura cunoaşterea de către forţele destinate intervenţiei, precum şi de către populaţie, a

modalităţilor de acţiune, conform Planurilor de Analiză şi Acoperire a Riscurilor.

Activitatea de pregătire pentru întregul personal al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt.

Dumitru Croitoru” al Judeţului Sibiu se desfăşoară în conformitate cu prevederile legale privind

organizarea şi desfăşurarea pregătirii subofiţerilor din unităţile şi subunităţile operative, a celorlalte legi,

ordine, instrucţiuni şi acte normative în vigoare.

De exemplu, la nivel judeţean sunt desfăşurate o serie de exerciţii cu forţe în teren, în contextul

cărora se au în vedere:

a) executarea întrunită a operaţiunilor de intervenţie;

b) verificarea viabilităţii planului de intervenţie al obiectivului;

c) verificarea timpilor operativi de intervenţie ai forţelor proprii;

d) verificarea asigurării primei intervenţii (SVSU/SPSU);

e) organizarea, în teren, a cooperării cu instituţiile care asigură funcţiile de sprijin în situaţii de

urgenţă;

f) însuşirea concepţiei de acţiune şi antrenarea întregului personal în executarea atribuţiilor ce îi

revin pe timpul intervenţiei;

g) organizarea funcţionării punctului de comandă mobil şi a sistemului de comunicaţii şi

informatic;

h) verificarea capacităţii operaţionale a unităţii sau subunităţii şi măsurilor de asigurare logistică a

acţiunilor de intervenţiei;

i) actualizarea şi perfecţionarea concepţiei de intervenţie în funcţie de modificările intervenite în

obiectiv, raionul de intervenţie sau zona de competenţă;

j) verificarea personalului propriu în vederea îndeplinirii funcţiei de şef gardă de intervenţie sau

ajutor şef gardă de intervenţie;

k) identificarea surselor de alimentare cu apă şi verificarea posibilităţii alimentării pe timpul

intervenţiei.

64

Pregătirea obiectivelor şi a localităţilor pentru intervenţie presupune desfăşurarea ansamblului de

măsuri luate din timp, în scopul asigurării protecţiei persoanelor, animalelor, bunurilor materiale şi

mediului înconjurător împotriva efectelor negative produse de situaţiile de urgenţă prin aplicarea întocmai

a prevederilor legale, sub îndrumarea şi cu asistenţa tehnică de specialitate a serviciilor profesioniste

pentru situaţii de urgenţă.

Obiectivele şi localităţile au obligaţia de a constitui/înfiinţa, cu avizul inspectoratului pentru

situaţii de urgenţă, servicii private/voluntare în scopul asigurării primei intervenţii, pe principul

continuităţii şi gradualităţii activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă.

Prima intervenţie durează până la sosirea serviciilor profesioniste şi cuprinde următoarele faze:

a) acţiunile instalaţiilor automate de semnalizare/stingere a incendiilor şi a persoanelor existente în

zonă sau special desemnate, precum şi alarmarea la producerea situaţiilor de urgenţă sau depăşirea

pragurilor de risc;

b) acţiunile serviciilor private/voluntare pentru situaţii de urgenţă ale obiectivului, localităţii sau

împreună cu serviciile private/voluntare cu care se cooperează (din alte obiective sau localităţi

învecinate).

SECŢIUNEA A 6-A

Realizarea circuitului informaţional-decizional

Sistemul informaţional – decizional cuprinde ansamblul subsistemelor destinate observării,

detectării, măsurării, înregistrării, stocării şi prelucrării datelor specifice, alarmării, notificării, culegerii şi

transmiterii informaţiilor şi a deciziilor de către factorii implicaţi în acţiunile de prevenire şi gestionare a

unei situaţii de urgenţă.

Informarea secretariatelor tehnice permanente ale comitetelor ierarhic superioare asupra locului

producerii unei situaţii de urgenţă specifică, evoluţiei acesteia, efectelor negative produse, precum şi

asupra măsurilor luate, se realizează prin rapoarte.

Primarii, comitetul judeţean şi comitetele locale pentru situaţii de urgenţă, precum şi conducerile

operatorilor economici şi instituţiilor amplasate în zone de risc au obligaţia să asigure preluarea de la

staţiile centrale şi locale a datelor şi avertizărilor meteorologice şi hidrologice, în vederea declanşării

acţiunilor preventive şi de intervenţie.

Conducerea acţiunilor în perioada premergătoare, pe timpul şi după producerea situaţiilor de

urgenţă se execută de către inspectorul şef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean.

Pe linie de dezastre, inspectorul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sibiu

ia decizia de intervenţie pe baza propunerilor făcute de către membrii Comitetului Judeţean pentru Situaţii

de Urgenţă Sibiu şi a specialiştilor din cadrul grupurilor de suport tehnic pe tipuri de riscuri.

65

Cooperarea se realizează pe baza planurilor de cooperare existente între Inspectoratul pentru

Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sibiu şi unităţile militare din cadrul M.Ap.N. şi M.A.I., precum şi

serviciile publice deconcentrate ale ministerelor, instituţiilor publice, agenţilor economici şi organizaţiilor

nonguvernamentale.

Activitatea de cooperare se completează cu propunerile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă

al Judeţului Sibiu, Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu, specialiştilor din cadrul

grupurilor de suport tehnic aprobate de preşedintele comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, fiind

stipulate în deciziile (hotărârile) care se adoptă.

Informaţiile despre producerea evenimentelor ajung la dispeceratul din cadrul Centrului

Operaţional al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sibiu, care le transmite Comitetului

Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu şi Centrului Operaţional Naţional din cadrul Inspectoratului

General pentru Situaţii de Urgenţă. Deciziile privind executarea acţiunilor de alarmare şi evacuare în

cazul producerii dezastrelor, a declarării stării de necesitate sau de urgenţă, se iau de către preşedintele

comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă sau, în lipsa acestuia, de către unul dintre vicepreşedinţi.

Sistemul informatic şi de comunicaţii se organizează pe baza cadrului normativ în vigoare.

Răspunderea pentru organizarea sistemului informatic şi de comunicaţii revine prim-adjunctului

inspectorului general/inspectorului şef, iar răspunderea nemijlocită pentru realizarea şi menţinerea

legăturii prin mijloace informatice şi de comunicaţii, revine personalului specializat din organigrama

unităţii.

Pentru organizarea sistemului informatic şi de comunicaţii se folosesc atât mijloace proprii, cât şi

cele puse la dispoziţia unităţilor prin implementarea Sistemului de Management Informaţional pentru

Situaţii de Urgenţă (SMISU) la nivel naţional şi judeţean.

La nevoie, pentru asigurarea conducerii subunităţilor, pot fi folosite mijloacele de legătură fir şi

radio aparţinând obiectivelor şi localităţilor.

Mijloacele de comunicaţii necesare personalului pentru a comunica atât intern (în interiorul

CNCCI/CJCCI), cât şi extern (cu alte instituţii/for ţe desfăşurate şi cu publicul), constau, în principiu, din:

a) comunicaţiile interne, care includ: sisteme interne de telefonie cu identificator apel şi agendă

telefonică, cu fir şi fără fir LAN, intranet, e-mail şi sistem de mesaje instantanee şi alte sisteme

electronice de colaborare;

b) comunicaţiile externe, care cuprind:

b1) conexiunea sistemului telefonic intern la reţelele publice (reţea fixă, mobilă, satelit)

pentru comunicaţiile voce şi transmiterea/primirea mesajelor prin fax;

b2) acces la reţelele de comunicaţii bidirecţionale prin radio care aparţin diferitelor

autorităţi implicate în gestionarea situaţiei de urgenţă, cu capacitatea de a asigura

66

interoperabilitatea între aceste reţele, personal şi sistemul de notificare a celor care desfăşoară

activităţi în CNCCI/CJCCI;

b3) conectivitate redundantă la internet;

b4) conectivitate redundantă a datelor cu sisteme de date ce aparţin diferitelor autorităţi de

sprijin capabil şi de VoIP (voce peste protocol Internet).

c) comunicaţiile publice, ce se regăsesc în: briefing-uri de presă, internet website, prezentări şi

interviuri.

Sistemul informatic şi de comunicaţii asigură:

a) transmiterea la timp a ordinelor, dispoziţiilor şi rapoartelor pentru conducerea neîntreruptă a

acţiunilor de intervenţie;

b) primirea informaţiilor şi anunţurilor referitoare la producerea situaţiilor de urgenţă şi

transmiterea semnalelor de înştiinţare la localităţile posibil a fi afectate;

c) recepţionarea şi transmiterea semnalelor de înştiinţare şi prealarmare despre iminenţa producerii

sau producerea dezastrelor şi/sau conflictelor armate localităţilor din zona de competenţă;

d) transmiterea şi primirea mesajelor şi informaţiilor de cooperare;

e) necesarul de echipamente de comunicaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice.

Primirea anunţurilor despre producerea situaţiilor de urgenţă se realizează prin Sistemul naţional

unic pentru apeluri de urgenţă 112, conform metodologiei elaborate în acest sens.

Prealarmarea efectivelor despre pericolul atacului din aer se realizează prin mesaje unice

transmise de către eşalonul superior.

Compartimentul comunicaţii şi informatică asigură rezerva de mijloace de comunicaţii şi

informatică pentru deservirea punctului de comandă. Personalul de specialitate din serviciul operativ

trebuie să cunoască modul de realizare a legăturilor prin căi şi mijloacele redundante, în cazul scoaterii

din funcţiune a mijloacelor utilizate în mod curent.

Modul de folosire a radiotelefoanelor fixe, mobile sau portabile din dotarea unităţilor şi a

indicativelor de recunoaştere, se stabileşte de către inspectorul şef/comandant, la propunerea prim –

adjunctului, pe baza dispoziţiunii de comunicaţii proprii sau a eşalonului superior.

Pentru asigurarea legăturilor pe timpul intervenţiei în condiţii deosebite, se vor organiza şi

pregăti, din timp, mijloace mobile de legătură, mijloace de semnalizare şi agenţi, care vor dubla sistemul

de legătură în caz de nefuncţionare a mijloacelor de comunicaţii şi informatică din dotare.

După caz, se solicită autorităţilor administraţiei publice locale sau conducerii operatorilor

economici repunerea în stare de funcţionare a legăturilor întrerupte temporar.

67

CAPITOLUL V

RESURSE UMANE, MATERIALE ŞI FINANCIARE

Resurse umane

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Cpt. Dumitru Croitoru” al Judeţului Sibiu are următoarea

structură de intervenţie: 2 detaşamente – Sibiu, Mediaş, 1 secţie – Agnita, o gardă de intervenţie la

Miercurea Sibiului în cadrul Detaşamentului de Pompieri Sibiu și 2 puncte de lucru la Săliște și Avrig.

Toate structurile sunt încadrate cu profesionişti, în urma etapelor de profesionalizare, fără a se omite

asigurarea personalului pentru deservirea activităţilor administrative.

În momentul actual, în cadrul subunităţilor de intervenţie funcţionează în ture de serviciu, echipaje

de intervenţie – pe urgenţe, serviciul S.M.U.R.D.şi formaţiuni de protecţie civilă.

S.M.U.R.D.

Serviciul Medical de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (S.M.U.R.D.) funcţionează în cadrul

Detaşamentului Sibiu şi a Detaşamentului Mediaş, la Secţia de Pompieri Agnita, Garda II – Miercurea

Sibiului, dar există echipaje S.M.U.R.D. şi la Dumbrăveni, Copşa Mică, Avrig, Săliște și Ocna Sibiului,

Păltiniș.

De asemenea, la nivelul fiecărei subunităţi, pe autospecialele de intervenţie din urgenţa I există

echipamente de descarcerare.

S.M.U.R.D. funcţionează de la începutul anilor ´90 şi a apărut ca urmare a necesităţii de a

îmbunătăţi activitatea de urgenţă prespitalicească, asigurată până în acel moment de serviciile de

ambulanţă judeţene, care, la un moment dat, nu mai puteau face faţă numărului mare de intervenţii şi

complexităţii acestora.

S.M.U.R.D. înglobează, ca activitate, unităţile de primiri urgenţe şi detaşamentele de pompieri din

aceeaşi localitate. Astfel, pompierii oferă autosanitara de intervenţie, paramedicii, conducătorii auto şi

cheltuielile aferente, iar unităţile de primiri urgenţe pun la dispoziţie personalul medical, consumabilele

şi echipamentele medicale. Acest tip de asociere funcţionează cu succes în mai multe judeţe ale ţării.

S.M.U.R.D. intervine cu profesionalism la urgenţele medicale de tip 0 şi I, în care viaţa victimelor

este pusă în pericol imediat. Ca urmare a intensificării vieţii sociale, a triplării parcului auto, un segment

aparte al intervenţiilor S.M.U.R.D. îl constituie accidentele rutiere. Astfel, inspectoratele pentru situaţii

de urgenţă au pus un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea modulului de descarcerare din cadrul

68

S.M.U.R.D. Acest modul este dotat cu echipamente speciale de intervenţie, deservite de pompieri

profesionişti care au şi pregătire paramedicală, asigurată 24 de ore din 24.

Structura modulului de ambulanţă al S.M.U.R.D. are în componenţă medici primari, specialişti sau

rezidenţi de an mare, pompieri salvatori, paramedici şi voluntari, de regulă studenţi ai Facultăţii de

Medicină sau ai Colegiului de Asistenţi Medicali. Această structură poate exista numai în oraşele

reşedinţă de judeţ, unde spitalele pot pune la dispoziţie un număr mai mare de medici şi de voluntari.

În localităţile care nu au subunităţi de pompieri, autorităţile locale s-au implicat pentru înfiinţarea

serviciilor de tip S.M.U.R.D. la nivelul S.V.S.U., care au aceeaşi structură de personal şi aceleaşi atribuţii

ca şi serviciile S.M.U.R.D. din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă.

În municipiul Sibiu, la nivelul Detaşamentului de Pompieri Sibiu funcţionează S.M.U.R.D. –

Echipaj de Terapie Intensivă Mobilă din anul 1993 şi are în structura sa medici de urgenţă sau terapie

intensivă, angajaţi ai Spitalului Clinic de Urgenţă al Judeţului Sibiu (medici primari, specialişti şi

rezidenţi de an mare), subofiţeri conducători auto şi paramedici (unul este asistent medical), servanţi

paramedici (doi sunt asistenţi medicali) şi de studenţi ai Facultăţii de Medicină Sibiu, voluntari instruiţi

în medicina de urgenţă prespitalicească.

Servicii de urgenţă voluntare şi private

În sprijinul inspectoratului pentru situaţii de urgenţă sunt constituite şi funcţionează următoarele

structuri:

61 de sevicii voluntare pentru situaţii de urgenţă, din care:

- CATEGORIA I – 37

- CATEGORIA A II-A – 0

- CATEGORIA A III-A – 15

- CATEGORIA A IV-A – 9

La finalul anului 2015, numărul total de personal din serviciile voluntare era de 3072 din care:

număr de personal angajat: 80, din care 48 şefi de serviciu, 29 conducători autospeciale şi 3 mecanici

motopompe. În privinţa dotării, la nivelul serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă există la

momentul actual 134 motopompe pentru stins incendii, 25 de motopompe pentru evacuarea apei, 39 de

autospeciale (35 autospeciale pentru stins incendii, din care in funcțiune sunt 32).

La nivelul instituţiilor de învăţământ din judeţ, la ciclurile gimnazial şi liceal, precum şi în

învăţământul superior, sunt prevăzute teme de pregătire cu caracter specific situaţiilor de urgenţă. Anual

se desfăşoară concursuri şcolare la nivel gimnazial şi liceal, cu tematica studiată în decursul anului.

69

De asemenea, la nivelul județului Sibiu există 16 servicii private pentru situații de urgență, dintre

care 1 constituit ca societate comercială, iar celelalte sunt servicii private proprii ale unor operatori

economici.

La nivelul structurilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă, resursele materiale şi financiare se

alocă de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă primesc resurse materiale şi financiare prin bugete

locale.

Instituţiile deconcentrate cu rol de management în cazul producerii unor situaţii de urgenţă îşi

asigură resursele prin bugete proprii, alocate de la ministerele în subordinea cărora funcţionează.

În situaţia producerii unor situaţii de urgenţă de mare amploare (inundaţii, cutremure puternice,

etc.) Guvernul alocă resurse financiare pentru refacere din fondul de rezervă aflat la dispoziţia acestuia.

CAPITOLUL VI

LOGISTICA ACŢIUNILOR

Responsabilitatea asigurării fondurilor financiare pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de

intervenţie inclusiv pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor care au avut de suferit şi pentru

asigurarea condiţiilor de trai sinistraţilor, revine Instituţiei Prefectului, Consiliului Judeţean, primăriilor şi

consiliilor locale. Situaţia cu necesarul de fonduri financiare pentru dezastre se prezintă spre aprobare

Consiliului Judeţean şi consiliilor locale. Asigurarea materială a acţiunilor de înlăturare a urmărilor

dezastrelor se realizează prin grija Instituţiei Prefectului, Consiliului Judeţean, primăriilor, agenţilor

economici şi prin cereri către agenţii economici elaborate din timp, de către Serviciul de Mobilizare a

Economiei si Pregătirea Teritoriului pentru Apărare.

Principalele materiale de intervenţie, decontaminatori, carburanţi-lubrifianţi, medicamente şi

sânge se asigură astfel:

- carburanţi, lubrifianţi de la depozitele specializate;

- Spitalul Clinic Judeţean Sibiu;

- sânge de la Centrul Hematologic Sibiu;

- materiale de construcţii de la firmele specializate din județ.

Asigurarea medicală a populaţiei afectate, precum şi a personalului formaţiilor participante la

acţiunile de intervenţie se realizează la spitalele din oraşele şi municipiile judeţului.

Intervenţia la diferite situatii de urgenţă se face conform Planurilor întocmite pentru fiecare

situație în parte.

70

Cantităţile de materiale necesare pentru desfăşurarea acţiunilor de intervenţie se stabilesc după

normele de consum existente, după valorile rezultate din calculul forţelor şi mijloacelor şi în funcţie de

natura obiectivului şi a misiunilor, precum şi de volumul de materiale consumate.

Logistica acţiunilor de intervenţie de lungă durată se asigură prin concentrarea la locul acţiunii a

efectivelor pentru schimbarea celor din dispozitive, precum şi cele necesare pentru asigurarea echipării şi

hrănirii acestora, conform normelor legale.

Punctele destinate aprovizionării, conservării şi distribuirii hranei, a antidoturilor, a

echipamentului de protecţie, precum şi altor materiale, de acordare a primului ajutor medical, respectiv a

odihnei personalului de intervenţie se dispun în apropierea locului intervenţiei, în afara zonelor de pericol,

conform deciziei comandantului intervenţiei.

Principalele măsuri de asigurare logistică se trec pe harta sau schema de lucru a comandantului şi

grupei operative, iar dispoziţiile pentru asigurarea logistică se transmit odată cu misiunile de intervenţie.

După caz, resursele pentru logistica acţiunilor de intervenţie pot fi solicitate cu respectarea

prevederilor legale, autorităţilor administraţiilor publice locale, operatorilor economici sau unităţilor

limitrofe.

Pe timpul acţiunilor de intervenţie se vor asigura cantităţile de carburanţi, lubrifianţi şi materiale

consumabile, conform normelor de consum, precum şi menţinerea stării de operativitate a tehnicii.

Ajutorul medical de urgenţă se acordă pe timpul intervenţiilor de către personalul medical propriu,

precum şi de personalul unităţilor sanitare din zona de competenţă sau raionul de intervenţie, chemat în

sprijin la locul acţiunii.

ANEXE

Anexa nr. 1 – Componenţa Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu...................p. 72

Anexa nr. 2 - Lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea

riscurilor în judeţul Sibiu..............................................................................................................p. 76

Anexa nr. 3 – Situaţia localităţilor din judeţul Sibiu din punct de vedere al numărului de locuitori şi

al satelor aparţinătoare.................................................................................................................p. 78

Anexa nr. 4 – Alunecări de teren produse în perioada 2006-2015..............................................p. 81

Anexa nr. 5- Intervenții incendii de pădure..................................................................................p.83

Anexa nr. 6- Intervenții ca urmare a producerii unor fenomene meteorologice...........................p.85

Anexa nr. 7 - Model privind întocmirea rapoartelor operative și de sinteză în caz de inundații..p 89

Anexa nr. 8 – Situația localităților afectate de inundații................................................................p.95

Anexa nr. 9- Riscuri identificate la nivel local.............................................................................p.140

71

Anexa nr. 10- Situația efectivului de animale la nivel județean...................................................p.144

Anexa nr. 11 – Obiective sursă de risc radiologic...................................................................... .p.146

Anexa nr. 12 – Situația cu operatorii economici cu risc chimic...................................................p.155

Anexa nr. 13 – Lista operatorilor economici din județ care intră sub incidența HG 804/2007....p.156

Anexa nr. 14- Lista cu principalii operatori economici care transportă deșeuri periculoase pe

teritoriul județului Sibiu...............................................................................................................p.157

Anexa nr. 15 - Istoricul poluărilor accidentale înregistrate pe cursurile de apă din județul

Sibiu.............................................................................................................................................p.158

Anexa nr. 16 – Lista principalilor utilizatori de apă care pot prezenta surse potențiale semnificative

de poluări accidentale.................................................................................................................p. 160

Anexa nr. 17 - Lista stațiilor hidrometrice din județul Sibiu......................................................p.163

Anexa nr. 18 – Situația barajelor de tip C și D care pot pune în pericol localități la ape mari....p.165

Anexa nr. 19 - Denumirea LEA 110 Kv aflate în gestiunea DT 110kV-CEM 110kV Sibiu......p.168

Anexa nr. 20 – Situația stocului de materiale și mijloace de apărare împotriva inundațiilor,

ghețurilor și de combatere a efectelor poluărilor accidentale.......................................................p.169

Anexa nr. 21 – Evidența operatorilor economici cu număr mai mare de 100 de angajați la nivelul

județului Sibiu...............................................................................................................................p.179

Anexa nr. 22 – Reguli de comportare în cazul producerii unor situații de urgență......................p.207

VICEPREŞEDINTE CU ATRIBU ȚII DE PREȘEDINTE Contrasemnează

CONSTANTIN ȘOVĂIAL Ă SECRETARUL JUDEŢULUI

MIHAELLA CRISTINA LINDE

Inspector şef

AL INSPECTORATULUI PENTRU SITUA ŢII DE URGENŢĂ

„CPT. DUMITRU CROITORU” AL JUDE ŢULUI SIBIU

Colonel,

Laurenţiu – Cosmin BALCU

Date post:	04-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	nguyenthu
View:	248 times
Download:	6 times

PLANUL de Analiza si Acoperire a Riscurilor al Judetului Sibiu

Documents