Plan Management SH Dobrogea-Litoral - Vol. I

PLANUL DE MANAGEMENT AL

FLUVIULUI DUNĂREA, DELTEI DUNĂRII, SPAŢIULUI HIDROGRAFIC

DOBROGEA ŞI APELOR COSTIERE

II

I

CONŢINUT

Capitolul I Introducere

Capitolul II Fluviul Dunărea

1. Prezentare generală

1.1. Hidrografia

1.2. Lunca inundabilă a Dunării

2. Caracterizarea apelor de suprafaţă

2.1. Categorii de apă de suprafaţă

2.2. Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă

2.2.1. Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă pentru Fluviul Dunărea

2.2.2. Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă pentru lacurile de

acumulare

2.3. Delimitarea corpurilor de apă

2.4. Presiunile semnificative

2.4.1. Surse punctuale şi difuze de poluare semnificative

2.4.2. Presiuni hidromorfologice semnificative

2.4.3. Proiecte viitoare de infrastructură

2.4.4. Alte tipuri de presiuni antropice

2.5. Evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu

2.5.1. Poluarea cu substanţe organice

2.5.2. Poluarea cu nutrienţi

2.5.3. Poluarea cu substanţe periculoase

2.5.4. Presiuni hidromorfologice

Capitolul III Delta Dunării

1. Prezentare generală

1.1. Caracterizarea generala a Deltei Dunării

1.2. Biodiversitatea

II

1.3. Delimitare administrativă

1.4. Caracteristici hidrologice şi hidrografice

1.5. Utilizarea terenurilor

1.6. Parametrii climatici.


2.1. Categorii de apă de suprafaţă

2.2. Ecoregiuni şi tipologie

2.2.1. Ecoregiuni şi tipologie pentru braţele Dunării

2.2.2. Ecoregiuni şi tipologie pentru lacurile deltaice

2.2.3. Ecoregiuni şi tipologie pentru apele tranzitorii

2.3. Corpuri de apă de suprafaţă

2.4. Identificarea presiunilor

2.4.1. Surse punctuale de poluare semnificative









Capitolul IV Spaţiul Hidrografic Dobrogea

1. Prezentare generală a Spaţiului Hidrografic Dobrogea

1.1. Delimitarea Spaţiului Hidrografic

1.2. Hidrografia

1.3. Relieful

1.4. Utilizarea terenului

1.5. Geologia

1.6. Clima

1.7. Resurse de apă

III


2.1. Categorii de ape de suprafaţă

2.2. Ecoregiuni, tipologie şi condiţiile de referinţă

2.2.1. Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru râuri

2.2.2. Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru lacurile naturale

2.2.3. Tipologia şi condiţiile de referintă pentru lacurile de acumulare


2.4. Presiuni semnificative

2.4.1. Surse punctiforme de poluare semnificative

2.4.2. Surse difuze de poluare semnificative inclusiv modul de utilizare al

terenului

2.4.3. Presiuni morfologice semnificative



2.5. Evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii obiectivelor de

mediu





Capitolul V Apele Costiere

1. Prezentarea generală a Mării Negre şi a apelor costiere

1.1.Caracteristici generale



IV

2.1. Caracteristicile apelor costiere

2.2. Ecoregiuni, tipologia şi condiţiile de referinţă pentru apele costiere

2.3. Delimitare corpuri de apă







asupra apelor costiere





Capitolul VI Caracterizarea apelor subterane

6.1. Identificarea, delimitarea şi caracterizarea corpurilor de apă subterană

6.2. Corpuri de apă subterană în interdependenţa cu corpurile de apă de

suprafaţă si cu ecosistemele terestre

6.3. Prelevari de apă şi reîncărcarea corpurilor de apă

6.4. Evaluarea impactului antropic asupra resurselor de apă şi riscul neatingerii

obiectivelor de mediu

Capitolul VII Indentificarea şi cartarea zonelor protejate

7.1. Zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării.

7.2. Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere

economic.

7.3. Zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau

imbunătăţirea stării apei este un factor important.

7.4. Zone sensibile la nutrienţi. Zone vulnerabile la nitraţi.

7.5. Zone pentru îmbăiere

V

Capitolul VIII Monitorizarea şi caracterizarea stării apelor

8.1. Reţelele şi programele de monitorizare

8.1.1. Ape de suprafaţă

8.1.2. Ape subterane

8.1.3. Zone protejate

8.2. Caracterizarea stării apelor


8.2.1.1.Definiţii, normative şi principii

8.2.1.2.Caracterizarea stării corpurilor de apă

8.2.1.3.Confidenţa evaluării stării



8.3. Desemnarea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale

Capitolul IX Obiectivele de mediu

9.1. Ape de suprafaţă

9.2. Ape subterane

9.3. Zone protejate

Capitolul X Analiza economică

10.1. Analiza economică asupra utilizării apei

10.1.1. Caracterizare Generală

10.1.2. Servicii publice de gospodarire a apelor

10.1.3. Situaţia prelevarilor de apă în SH Dobrogea Litoral

10.1.4. Servicii comunitare de utilităţi publice - alimentare cu apă,

canalizare, epurare

10.2. Tendinţe în evoluţia cerinţelor de apă

10.3. Mecanismul economico-financiar în domeniul gospodaririi apei

VI

10.3.1 Mecanismul economico financiar în domeniul gospodaririi apei.

Evaluarea recuperarii costurilor pentru serviciile publice de gospodarire

a apelor

10.3.2. Mecanismul economico financiar în domeniul serviciilor publice

de apă. Evaluarea recuperării costurilor pentru serviciile publice de

gospodărire a apelor

Capitolul XI Programe de măsuri

11.1. Măsuri pentru implementarea legislaţiei Europene pentru protecţia apelor

11.2. Măsurile şi etapele pentru aplicarea principiilor recuperării costurilor

serviciilor de apă

11.2.1. Preambul

11.2.2. Deficienţe ale sistemului actual de recuperare a costurilor

serviciilor specifice de gospodarire a apelor

11.2.3. Măsuri privind dimensionarea mecanismului economic în

domeniul gospodăririi apelor în vederea asigurării recuperării costurilor pentru

serviciile specifice de gospodarire a apelor

11.2.4. Măsuri de recuperarea costurilor pentru serviciile publice de

alimentare cu apă, canalizare şi epurare

11.3. Măsuri pentru protejarea corpurilor de apă utilizate sau care vor fi utilizate

pentru captarea apei destinate consumului uman

11.4. Măsuri pentru controlul prelevărilor din sursele de apă pentru folosinţe

11.5. Măsuri pentru diminuarea poluarii din surse punctiforme şi pentru alte

activităţi cu impact asupra stării apelor

11.6. Indentificarea cazurilor în care evacuările directe în apele subterane au

fost autorizate

11.7. Măsuri pentru reducerea poluării cu substanţe prioritare

11.8. Măsuri pentru prevenirea şi reducerea impactului poluării accidentale

11.9. Măsuri pentru corpurile de apă care riscă sa nu atingă obiectivele de

mediu. Măsuri suplimentare pentru atingerea obiectivelor de mediu

11.10. Măsuri pentru reducerea poluării în apele marine

VII

Capitolul XII Excepţii de la obiectivele de mediu

12.1. Analiza Cost Beneficiu şi Analiza de disproporţionalitate

12.1.1. Analiza Cost Beneficiu

12.1.2. Analiza de disproporţionalitate

12.2. Stabilirea excepţiilor de la obiectivele de mediu

12.2.1. Principii generale privind exceptiile de la obiectivele de mediu

12.2.2. Aplicarea excepţiilor la nivelul corpurilor de apă

Capitolul XIII Aspecte cantitative şi schimbări climatice

13.1. Aspecte cantitative

13.2. Schimbări climatice

Capitolul XIV Informarea, consultarea şi participarea publicului

14.1. Cadrul operaţional de informare şi consultare a publicului

14.2. Prezentarea rezultatelor şi evidenţierea propunerilor de îmbunătăţire a

Planului de Management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi Apelor Costiere

Capitolul XV Probleme şi incertitudini

Capitolul XVI Concluzii

Tabele

Figuri

Bibliografie

Anexe

VIII

LISTĂ TABELE

Tabel 2.1 Caracteristicile regimului hidrologic al Dunării

Tabel 2.2.1 Tipologie cursuri de apă

Tabel 2.3 Descrierea tipurilor care au participat la intercalibrare – Fluviul Dunărea

Tabel 2.5 Zone contaminate cu risc potenţial ridicat – Fluviul Dunărea

Tabel 3.2 Tipologia lacurilor deltaice

Tabel 3.7 Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate în Delta Dunării

Tabel 3.8 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la

aglomerările umane în Delta Dunării

Tabel 3.9 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările umane

în Delta Dunării

Tabel 3.10 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole în Delta Dunării

Tabel 3.11 Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme

industriale şi agricole în Delta Dunării

Tabel 3.12 Specii exotice în Delta Dunării

Tabel 3.15 Lacuri naturale/ amenajări cu destinaţie piscicolă / acvacultura în Delta

Dunării

Tabel 4.1 Caracteristicile administrative şi demografice ale Spaţiului Hidrografic

Dobrogea

Tabel 4.2 Caracteristicile regimului hidrologic în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 4.3 Caracteristicile lacurilor naturale din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 4.4 Tipologia lacurilor naturale din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 4.5 Tipologia lacurilor de acumulare din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 4.7.1 Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate în Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Tabel 4.7.2 Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate în Fluviul Dunărea

Tabel 4.8.1 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la

aglomerările umane în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

IX

Tabel 4.8.2 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la

aglomerările umane în Fluviul Dunărea

Tabel 4.9.1 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările umane

în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 4.9.2 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerarile umane

în Fluviul Dunărea

Tabel 4.10.1 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole în Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Tabel 4.10.2 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole în Fluviul Dunărea

Tabel 4.11.1 Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme

industriale şi agricole în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 4.11.2 Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme

industriale şi agricole în Fluviul Dunărea

Tabel 4.12 Situaţia efectivelor de animale din Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta

Dunării

Tabel 4.15 Lacuri naturale / amenajări cu destinaţie piscicolă / acvacultura în

Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 5.7 Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate – Ape Costiere

Tabel 5.8 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la

aglomerările umane – Ape Costiere

Tabel 5.9 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările umane

– Ape Costiere

Tabel 5.10 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole – Ape Costiere

Tabel 5.11 Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme

industriale şi agricole – Ape Costiere

Tabel 6.1 Caracteristicile corpurilor de ape subterane

Tabel 6.1.1 Captările care exploatează apă din acviferul superior

Tabel 6.2 Captările ce exploatează apa din acviferul Barremian – Jurasic

X

Tabel 6.2.1 Corpurile de ape subterane în interdependenţa cu corpurile de apă de

suprafaţă

Tabel 6.2.2 Corpurile de ape subterane în interdependenţa cu ecosisteme terestre

Tabel 6.3 Exploatări semnificative de ape subterane (>= 1500 mii m3 / an) de pe

teritoriul Direcţiei Apelor Dobrogea – Litoral

Tabel 7.1 Ariile naturale protejate transfrontaliere aferente fluviului Dunărea

(sectorul aferent Direcţiei Apelor Dobrogea - Litoral), Deltei Dunării,

Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Tabel 8.1 Elemente, parametrii şi frecvente de monitorizare în programul de

supraveghere şi operaţional – râuri


supraveghere şi operaţional – lacuri

Tabel 8.3 Elemente, parametrii şi frecvenţe de monitorizare în programul de

supraveghere şi operaţional – ape tranzitorii

Tabel 8.4 Elemente, parametrii şi frecvenţe de monitorizare în programul de

supraveghere şi operaţional – ape costiere


supraveghere şi operaţional – ape subterane

Tabel 8.6 Situaţia sintetică privind caracterizarea apei de suprafaţă destinată

potabilizării (în secţiunile monitorizate)

Tabel 8.7 Identificarea şi conformarea calităţii apelor zonelor de îmbăiere

Tabel 8.8 Criterii abiotice pentru clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă

Tabel 8.9 Măsuri de restaurare şi atenuare a efectelor presiunilor

hidromorfologice

Tabel 10.1 Indicatori socio-economici generali

Tabel 10.2 Gradul de racordare al populaţiei la reţeaua de alimentare cu apă,

canalizare şi epurare

Tabel 10.3 Caracteristicile staţiilor de epurare

Tabel 10.4 Structura în plan cantitativ şi calitativ a tipului de contribuţii

Tabel 10.5 Tarifele serviciilor publice

Tabel 11.1 Măsuri necesare pentru asigurarea alimentării cu apă potabilă a

localităţilor din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 11.2 Numărul sistemelor de colectare şi epurare şi populaţia echivalentă,

prevăzute a se conforma la sfârşitul termenului de tranziţie

XI

Tabel 11.3 Măsurile necesare pentru implementarea cerinţelor Directivei

91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane - Delta Dunării şi


Tabel 11.4 Utilizarea nămolului de la staţiile de epurare urbane în Anul 2007 în

Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării

Tabel 11.5 Alocare financiara a Programului Operational pentru Pescuit pe axele

prioritare

Tabel 11.6 Cheltuielile de investiţii necesare implementării măsurilor de bază

pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme semnificative – Delta

Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Tabel 11.7 Reducerea încărcării de poluanţi (tone poluant) de la presiunile

punctiforme semnificative – efluenţii de la aglomerări umane din Delta


Tabel 11.8 Cheltuielile de investiţii necesare implementării măsurilor de bază

pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme semnificative –

efluenţii de la activităţile industriale din Delta Dunării şi Spaţiul

Hidrografic Dobrogea

Tabel 11.9 Costuri de investiţii şi termene de conformare pentru măsurile de bază

privind presiunile punctiforme agricole semnificative în Delta Dunării şi

Spaţiului Hidrografic Dobrogea

Tabel 11.10 Reducerea cantităţilor de poluanţi evacuate în resursele de apă (2006-

2015) prin implementarea măsurilor de bază pentru presiunile agricole

punctiforme semnificative din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Tabel 11.11 Catalog cu posibile măsuri pentru navigaţie

Tabel 11.12 Planificarea costurilor totale pentru implementarea programului de

măsuri la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic


XII

LISTĂ FIGURI

Figura 1.1 Fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi

Apele Costiere

Figura 1.2 Modificări în structura sistemului de zone umede a Dunării

inferioare

Figura 2.1 Categorii de ape

Figura 2.1.1 Hidrografele caracteristice ale Dunării la Orşova

Figura 2.1.2 Descreşterea debitului anual de aluviuni în suspensie transportate

de Dunăre în secţiunea Isaccea în ultimul secol

Figura 2.1.3 Lucrări cu impact asupra conectivităţii laterale şi longitudinale

Figura 2.2 Tipologia cursurilor de apă

Figura 2.3 Tipologia lacurilor

Figura 2.4 Corpurile de apă de suprafaţă

Figura 2.15 Lucrări hidrotehnice în Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 3.1 Delta Dunării

Figura 3.2 Utilizarea terenului – Delta Dunării

Figura 3.3 Categorii de apă de suprafaţă în Delta Dunării

Figura 3.17 Etapele necesare analizei presiunilor şi impactului asupra apelor

Figura 3.18 Ilustrarea conceptului DPSIR (Driver-Pressure-State-Impact-

Response – Activitate antropică-Presiune-Stare-Impact-Raspuns)

Figura 4.1 Principalele unităţi de relief din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 4.2 Utilizarea terenului în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 4.3 Principalele unităţi geologice din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 4.4 Ecoregiunile din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 4.5 Etapele de identificare a corpurilor de apă

Figura 4.6 Aglomerări umane (>2000 l.e.) şi gradul de racordare la sistemele

de colectare din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 4.7 Aglomerări umane (>2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare din Delta


Figura 4.8a Surse punctiforme semnificative de poluare – industriale şi agricole

din Delta Dunării

XIII

Figura 4.8b Surse punctiforme semnificative de poluare – industriale şi agricole

aferente Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Fluviului Dunărea

Figura 4.8.c Surse punctiforme semnificative de poluare – industriale şi agricole

aferente Apelor Costiere

Figura 4.9 Utilizarea terenului din Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Deltei

Dunării

Figura 4.10 Moduri (căi) de producere a poluarii difuze cu azot în Spaţiul

Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării

Figura 4.11 Moduri (căi) de producere a poluarii difuze cu fosfor în Spaţiul

Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării

Figura 4.12 Emisii de azot din surse difuze în Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi

Delta Dunării

Figura 4.13 Emisii de fosfor din surse difuze în Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi

Delta Dunării

Figura 5.1 Bazinul Hidrografic al Mării Negre

Figura 5.2 Principalele grupe de organisme marine înscrise în Lista Roşie

Figura 5.3 Ecoregiunea Pontică şi ecoregiunea Mării Negre

Figura 5.4 Structura capturilor principalelor specii de peşti pescuite în sectorul

marin românesc în perioada 2004 – 2007

Figura 6.1.1 Diagramele Piper şi Schoeller efectuate pe baza analizelor chimice

ale apei provenite din sursele Cloşca, Babadag, Fântăna Mare şi

Lunca - Corpul de apă RODL02

Figura 6.1 Harta cu delimitarea corpurilor de apă din Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Figura 6.1.2 Harta piezometrică a acviferului sarmaţian 1988 - Corpul de apă

RODL04

Figura 6.1.3 Amplasarea captărilor care deschid acviferul sarmaţian - Corpul de

apă RODL04

Figura 6.1.4 Distribuţia radiocarbonului în acviferul sarmaţian - Corpul de apă

RODL04

Figura 6.1.5 Diagrama corelativă (15N - 18O) NO3 pentru analizele din

Dobrogea de Sud - Mai 1993- Corpul de apă RODL04

XIV

Figura.6.1.6 Secţiune geologică N-S prin Dobrogea de Sud - Corpul de apă

RODL06

Figura 6.1.7 Harta piezometrică a acviferului inferior (1996)- Corpul de apă

RODL06

Figura 6.1.8 Harta repartiţiei conţinuturilor principalilor anioni la nivelul acviferului

Barrenian – Jurasic, aprilie 1992- Corpul de apă RODL06

Figura 6.1.9 Distribuţia azotaţilor în acviferul inferior în anul 1992- Corpul de apa

RODL06

Figura 6.1.10 Variaţia NO3 în partea sudică a acviferului inferior în anii 1997-1998-

Corpul de apă RODL06

Figura 6.1.11 Domeniile de variaţie ale compuşilor toxici organici, pe tipuri de ape

(1993) – Corpul de apă RODL06

Figura 6.1.12 Modelul hidrogeologic conceptual al acviferului inferior (1996)-

Corpul de apă RODL06

Figura 6.1.13 Distribuţia generală a compoziţiei izotopice şi a concentraţiilor în

nitrat în Dobrogea de Sud – Corpul de apă RODL06

Figura 6.1.14 Localizarea captărilor din acviferul inferior - Corpul de apă RODL06

Figura 6.1.15 Harta diferenţelor piezometrice între anii 1988 şi 1974- Corpul de

apă RODL06

Figura 6.1.16 Secţiune hidrogeologică între Urziceni şi Chirnogi – Corpul de apă

RODL06

Figura 6.1.17 Secţiune hidrogeologică între Chirnogi şi Modelu – Corpul de apă

RODL06

Figura 6.1.18 Diagramele Piper şi Schoeller efectuate pe baza analizelor chimice

ale apei provenite din unele foraje de observaţie ale Reţelei

Hidrogeologice Naţionale – Corpul de apă RODL06

Figura 6.2 Captările de apă subterană din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 6.3.1 Situaţia instituirii zonelor de protecţie sanitară pentru captările de

apă subterană din Spaţiul Hidrografic Dobrogea – Corpul de apă

RODL06

Figura 6.4.1 Diagrama de evaluare a gradului de protecţie globală a unui corp

de apa subterană – Corpul de apă RODL06

Figura 7.1 Zone de protecţie pentru captările de apa destinate potabilizarii din

Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunări

XV

Figura 7.2 Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de

vedere economic în Bazinul Hidrografic al Fluviului Dunărea

(sectorul aferent Direcţiei de Apă Dobrogea), Delta Dunării, Spaţiul

Hidrografic Dobrogea şi Apele Costiere

Figura 7.3 Zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde

menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important în

Bazinul Hidrografic al Fluviului Dunărea (sectorul aferent Direcţiei

de Apă Dobrogea), Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi

Apele Costiere

Figura 7.4. Zone vulnerabile la nitraţi

Figura 7.5 Zone pentru îmbăiere

Figura 8.1 Reţeaua de monitorizare a apelor de suprafaţă din bazinul

hidrografic al Fluviului Dunărea (sectorul aferent Direcţiei de Apă

Dobrogea), Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apele

Costiere

Figura 8.2 Reţeaua de monitorizare a apelor subterane atribuite Direcţiei

Apelor Dobrogea

Figura 8.3 Schema clasificării ecologice a apelor de suprafaţă

Figura 8.3.1 Starea ecologică a corpurilor de apă (râuri) aferentă Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

Figura 8.3.2 Starea şi potenţialul ecologic pentru corpurile de apă identificate la

nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic


Figura 8.3.3 Starea corpurilor de apă (râuri) pe baza elementelor biologice, la

nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic

Dobrogea

Figura 8.3.4 Starea chimică a corpurilor de apă (râuri), la nivelul Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

Figura 8.3.5 Starea chimică a corpurilor de apă identificată la nivelul Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere

Figura 8.3.6 Starea ecologică a corpurilor de apă (lacuri naturale) din Delta


XVI

Figura 8.3.7 Starea chimică a corpurilor de apă – lacuri naturale din Delta


Figura 8.3.8 Potenţialul ecologic al corpurilor de apă puternic modificate (râuri)

Figura 8.3.9 Potenţialul ecologic al corpurilor de apă (lacuri de acumulare)

Figura 8.3.10 Starea ecologică şi potenţialul ecologic pentru corpurile de Apă

Costiere şi Tranzitorii

Figura 8.3.11 Evaluarea corpurilor de Apă Costiere şi Tranzitorii pe baza

elementelor Biologice

Figura 8.3.12 Starea chimică a corpurilor de Apă Costiere şi Tranzitorii

Figura 8.3.13 Starea chimică a corpurilor de apă subteran

Figura 8.3.14 Sectoarele de îmbăiere – sezonul 2007

Figura 8.5 Etapele desemnării finale a corpurilor de apă artificiale şi puternic

modificate

Figura 8.6 Clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă aferente Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere

Figura 8.7 Clasificarea corpurilor de apă aferente Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Figura 10.1 Repartiţia pe surse a volumelor prelevate şi livrate utilizatorilor cu

excepţia SN Nucleară Electrica SA - CNE Prod Cernavodă

Figura 10.2 Repartiţia pe utilizatori a volumelor de apă livrate din surse de

suprafaţă (mii m³)

Figura 10.3 Repartiţia pe utilizatori a volumelor de apă livrate din surse

subterane mii m³)

Figura 10.4 Repartiţia pe utilizatori a volumelor de apă restituite de la folosinţele

de apă – An 2007

Figura 10.5 Situaţia volumelor de apă restituite de la folosinţele de apă şi

epurate - An 2007

Figura 10.6 Gradul de racordare al populaţiei echivalente la reţelele de

canalizare şi staţiile de epurare în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 10.7 Cuantumul contribuţiilor pe surse pentru gospodărie comunală

Figura 10.8 Cuantumul contribuţiilor pe surse de suprafaţă a operatorilor

producători de energie electrică în centrale nucleare

XVII

Figura 10.8.1 Cuantumul contribuţiilor pe surse de suprafaţă, Dunăre subteran

pentru utilizatorul agricultură: acvacultură şi irigaţii

Figura 10.9 Debite înregistrate de Direcţia de Apă Dobrogea Litoral pentru

serviciile facturate - An 2007

Figura 10.10 Structura principalelor cheltuieli Direcţia de Apă Dobrogea Litoral -

An 2007

Figura 11.1 Locul programului de măsuri în cadrul procesului de planificare a

Planului de Management

Figura 11.2 Gradele de racordare la reţele de canalizare şi staţii de epurare

necesar a fi realizate până la perioda de conformare cu cerinţele

Directivei 91/271- în Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 11.3 Dinamica cerinţelor de apă

Figura 11.4 Ponderea cheltuielilor cu apă brută

Figura 11.5 Evoluţie Indici Preţuri Consum

Figura 11.6 Repartizarea cheltuielilor de investiţii pentru implementarea

măsurilor de bază pentru reducerea efectelor presiunilor

punctiforme - efluenţii de la aglomerări umane din Delta Dunării şi


Figura 11.7 Evoluţia încărcării de poluanţi rezultate prin implementarea


punctiforme semnificative - efluenţii de la aglomerări umane din

Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 11.8 Repartizarea cheltuielilor de investiţii pentru implementarea


punctiforme semnificative cauzate de efluenţii de la activitaţile

industriale din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 11.9 Evoluţia încărcării de poluanţi rezultate prin implementarea


punctiforme - efluenţii de la activitaţile industriale din Delta Dunării

şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 11.10 Costuri de investiţii pentru implementarea măsurilor de bază pentru

reducerea efectelor presiunilor punctiforme agricole semnificative

din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

XVIII

Figura 11.11 Evoluţia încărcării de poluanţi (An 2006 - An 2015) rezultată prin

implementarea măsurilor de reducere ale efectelor presiunilor

agricole punctiforme semnificative din Delta Dunării şi Spaţiul

Hidrografic Dobrogea, la nivelul Anului 2006

Figura 11.12 Scenarii pentru atingerea obiectivelor de mediu

Figura 11.13 Selectarea măsurilor de restaurare şi planificarea obiectivelor

pentru corpurile de apă naturale la risc să nu atingă starea

ecologică bună - (SEB) în Anul 2015 datorită alterărilor

hidromorfologice

Figura 11.14 Selectarea măsurilor de atenuare a efectelor presiunilor

hidromorfologice şi planificarea obiectivelor pentru corpurile de apă

puternic modificate şi artificiale pentru a atinge potenţialul ecologic

bun - PEB sau un obiectiv mai puţin sever decât PEB

Figura 11.15 Măsuri privind reducerea presiunilor datorate alterărilor

hidromorfologice din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Figura 11.16 Combinaţia măsurilor de bază şi suplimentare din cadrul

programului de măsuri

Figura 11.17 Alocarea per capita a costurilor totale pentru implementarea

programului de măsuri de bază la nivelul Direcţiei de Apă Dobrogea

Litoral

Figura 12.1 Excepţiile de la obiectivele de mediu aplicate corpurilor de apă la

nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic


Figura 12.2 Starea/potenţialul corpurilor de apă aferente Fluviului Dunărea,

Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere în

Anul 2007

Figura 12.3 Obiectivele de mediu atinse şi excepţii de la obiectivele de mediu

aplicate corpurilor de apă de suprafaţă aferente Fluviului Dunărea,


Anul 2015




Anul 2021

XIX




Anul 2027

XX

LISTA ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 7.1

Anexa 8.1

Anexa 8.2

Anexa 9.1

Anexa 9.2

Anexa 10.1

Lista autoritaţilor competente

Lista persoanelor de contact pentru obţinerea informaţiilor utilizate în

elaborarea Planului de Management al Fluviului Dunărea, Delta

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Lista Zonelor Vulnerabile şi a localităţilor din Zonele Vulnerabile din


Starea ecologică / potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor

de apă aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Justificarea desemnării corpurilor de apă puternic modificate şi

artifciale din Bazinul Hidrografic al Fluviului Dunărea (sectorul

aferent Direcţiei de Apă Dobrogea – Litoral), Delta Dunării, Spaţiului


Obiectivele de mediu pentru corpurile de apă puternic modificate şi

artificiale din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Valorile prag şi valorile fondului natural pentru corpurile de apă

subterană

Evaluarea cerinţei de apă. Tendinţe

Anexa 11.1

Situaţia transpunerii şi implementării în legislaţia românească a

Directivelor Europene din domeniul mediului apei şi a altor Directive

Europene asociate

Anexa 11.2

Măsuri de bază pentru asigurarea infrastructurii de apă potabila din


Anexa 11.3

Anexa 11.4a

Anexa 11.4b

Măsuri de bază pentru asigurarea infrastructurii de apă uzată din


Măsuri de bază pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de

activitaţile agricole (zone vulnerabile) din Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Corpurile de apă de suprafaţă localizate în zonele vulnerabile sau

influenţate de activităţile agricole din zonele vulnerabile şi efectele

măsurilor de bază asupra acestora din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

XXI

Anexa 11.4c

Corpurile de apă subterane din zonele vulnerabile sau influenţate de

activităţile agricole din zonele vulnerabile şi efectele măsurilor de

bază asupra acestora din Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Anexa 11.5

Măsuri de bază pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de

activităţile agricole din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Anexa 11.6

Lista proiectelor dezvoltate pentru implementarea cerinţelor

Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a

florei şi faunei sălbatice (Directiva Habitate)

Anexa 11.7 Folosinţe de apă care intră sub incidenţa Directivei IPPC din Delta


Anexa 11.8 Stadiul implementării măsurilor pentru unităţile industriale IPPC

raportate EPER în anul 2005 în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Anexa 11.9

Inventarul amplasamentelor care se încadreaza sub incidenţa

Directivei Consiliului 96/82/CE privind controlul asupra riscului de

accidente majore care implică substanţe periculoase (SEVESO II)

din Spaţiul Hidrografic Dobrogea.

Anexa 11.10

Anexa

11.10.(1)

Proiecte supuse evaluarii impactului asupra mediului (EIA) analizate

în cursul anilor 2006-2009 în Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Analiza serviciilor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare

Anexa 11.11

Eficienţă măsurilor de bază pentru diminuarea efectelor presiunilor

punctiforme de la aglomerările umane în vederea îmbunătăţirii stării

apelor Bazinul Hidrografic al Fluviului Dunărea (sectorul aferent

Direcţiei de Apă Dobrogea – Litoral), Delta Dunării, Spaţiului


Anexa 11.12

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme cauzate

de activităţile industriale din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Anexa 11.13 Cuantificarea reducerii efectelor presiunilor punctiforme cauzate de

efluenţii din activităţile industriale din Delta Dunării şi Spaţiul


Anexa 11.14

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme cauzate

de activităţile agricole (ferme/complexe zootehnice) din Delta Dunării

XXII

şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Anexa 11.15

Anexa 11.16

Măsuri privind reducerea poluării punctiforme şi difuze cu substanţe

prioritare/periculoase în SH Dobrogea

Lista cu specii de peşti migratori de pe cursurile de apă din România

Anexa 11.17b

Anexa 11.17c

Anexa 11.18

Măsuri de îmbunătăţire a conectivităţii laterale a corpurilor de apă

aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic


Alte tipuri de măsuri hidromorfologice aferente Fluviului Dunărea,

Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Propuneri de măsuri suplimentare şi costuri unitare aferente pentru

diminuarea efectelor presiunilor de la aglomerările umane în

vederea îmbunătăţirii stării apelor

Anexa 11.19

Anexa 11.20

Anexa 11.21

Anexa 11.22

Anexa 11.23

Anexa 12.1

Anexa 12.2

Anexa 12.3

Anexa 12.4

Anexa 12.5


diminuarea efectelor presiunilor de la activităţile industriale în

vederea îmbunătăţirii stării apelor.


diminuarea efectelor presiunilor din agricultura în vederea

îmbunătăţirii stării apelor.

Măsuri suplimentare pentru conservarea habitatelor şi speciilor

direct dependente de apă

Analiza Cost Eficienţă a măsurilor suplimentare grupate la scara

sub-bazinală

Măsuri suplimentare pentru diminuarea efectelor presiunilor

semnificative în vederea îmbunătăţirii stării apelor în SH Dobrogea

Fişa evaluare beneficii de mediu

Analiza comparativa cost – beneficiu

Analiza de disproporţionalitate a măsurilor suplimentare în SH

Dobrogea

Condiţii de aplicare ale excepţiilor de la obiectivele de mediu

Corpurile de apă de suprafaţă pentru care se aplică excepţii - Fluviul

Dunărea, Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apele

Costiere

XXIII

Anexa 12.6

Anexa 12.7

Anexa 12.8

Anexa 14.1

Anexa 14.2

Anexa 14.3

Anexa 14.4

Justificarea excepţiilor aplicate corpurilor de apa de suprafaţa

Corpurile de apă subterane pentru care se aplică excepţii din Spaţiul


Justificarea excepţiilor aplicate corpurilor de apă subterane de la

nivelul Fluviul Dunărea şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

Chestionar privind colectarea şi epurarea apelor uzate din

aglomerările umane

Chestionar privind elaborarea draftului Planului de Management

Centralizator al Procesului de consultare a publicului

Rezultatele procesului de consultare a Planului de Management

XXIV

ABREVIERI

ANAR – Administraţia Naţionala “Apele Române”

ANPA - Agenţia Naţionala pentru Pescuit şi Acvacultură

ANRSC - Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice Comunale

ADP - Administraţia Domeniului Public

ACE - Analiza cost-eficienţă

ACB - Analiza cost-beneficiu

ANIF - Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare

ANPM - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

ANAP - Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate

APM - Agenţia pentru Protecţia Mediului

ARPM - Agenţia Regională pentru protecţia mediului

BAT - Best Available Technique (Cele mai bune tehnici disponibile)

B.H., b.h. - Bazin Hidrografic

CAPM - Corp de apă puternic modificat

CAA - corp de apă artificial

CBPA - Codul de bune practici agricole

CEE - Comunitatea Economică Europeană

CBO5 - Consum Biochimic de Oxigen în 5 zile la 20°C

CCO - consum chimic de oxigen

CLC - Corine Land Cover

CMA - concentraţii maxim admise

CMI - cost mediu incremental

CPD - Cost prim dinamic

DCA - Directiva Cadru în domeniul Apei

DA - Direcţii de Apă

DADR - Direcţii pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

DN - Drum Naţional

DPSIR - Driver-Pressure-State-Impact-Response (Activitate antropică-Presiune-

Stare-Impact-Răspuns)

DRP - Danube Regional Project (Proiectul Regional al Dunării)

EC, CE - European Council (Consiliul European)

ECOSTAT- Ecological Status (Stare ecologică)

XXV

EIA - Environmental Impact Assessment (Evaluarea impactului asupra mediului)

EQR - Ecological Ouality Ratio (Raport de calitate ecologică)

EPER - Registrul European al Poluanţilor Emisi

E-PRTR - Registrul European al Poluanţilor Emisi şi Transferaţi

EU, UE - European Union (Uniunea Europeană)

FEADR - Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală

Fig. - figura

HG - Hotărâre de Guvern

GAEC - Codul pentru bune condiţii agricole şi de mediu

GNM - Garda Naţională de Mediu

GIS - Sistemul Informaţional Geografic

GW - Ape Subterane (Groundwater)

GWD - Directiva Apelor Subterane 2006/118/EC

ICPDR - Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea

ICIM - Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Mediului

ICPA - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi

Protecţia Mediului - Bucureşti

INCDDD - Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare „Delta Dunării”

INHGA - Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor

IPPC - Integrated Prevention Pollution Control (Prevenirea şi Controlul Integrat al

Poluării)

IRCM - Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore Antipa”

IS - Index saprob

ISPA - Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare

LM-GIG - Lakes Mediterranean Geographical Intercalibration Group (Grupul

geografic de intercalibrare al lacurilor de acumulare mediteraneene)

l.e. - locuitor(i) echivalenţ(i)

loc. - locuitor(i)

LDRS - Lower Danube River System –Sistemul Dunării Inferioare

MM - Ministerul Mediului

MAPDR - Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

MAI - Ministerul Administraţiei şi Internelor

mil. - milion(e)

MAB - Man and the Biosphere Programme (Programul Omul şi Biosfera)

XXVI

MATRA - Program de finanţare al Ministerului de Afaceri Externe din Olanda

MONERIS - MOdelling Nutrient Emissions in RIver Systems (Modelarea Emisiilor de

Nutrienţi în Sistemele de Râu)

MTS - Materii totale în suspensie

MS - Ministerul Sănătăţii

MZB - Macrozoobentos

NNR - Nivel Normal de Retenţie

NBL - Valoarea fondului natural (natural background level)

NTPA, STAS - Normative tehnice de aplicare a legislaţiei

O.G. – Ordonanţă a Guvernului

O.U.G. - Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului

O.N.G. - Organizaţii Non-Guvernamentale

OSPA - Oficii de Studii Pedologice şi Agrochimice

PABH - Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic

PEB - Potenţial ecologic bun

PIN-MATRA- Programme International Nature Management Central and Eastern

Europe

PIB, GNP - Produs Intern Brut (Gross National Product)

PMBH - Planul de Management al Bazinului Hidrografic

PMDHD - Planul de Management al Districtului Hidrografic al Dunării

PJGD - Planurile Judeţene de Gestionare a Deşeurilor

PHARE - Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy (Ajutor pentru

Reconstrucţia Economiei)

PMB - Plan de Management Bazinal

PNDR - Planul Naţional de Dezvoltare Rurală

PNGD - Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor

POM - Programul de Măsuri

POP - Programul Operaţional pentru Pescuit în perioada 2007-2013

POS Mediu - programul Operaţional Sectorial pentru Mediu în perioada 2007-2013

PRGD - Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor

RAMSAR - Convenţia pentru Zone Umede de Importanţa Internaţională

R.B.D.D. – Rezervaţia Biosferei delta Dunării

R-E1;R-E2 - Rivers Eastern Continental –Tipuri de râuri est continentale

(intercalibrare)

XXVII

REFCOND - Condiţii de Referinţă

ROMSILVA, RNP - Regia Naţională a Pădurilor

SAC - Special Areas of Conservation (Arii speciale de conservare)

SAPARD - Special pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development

(Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală)

SAMTID - Programul de dezvoltare a infrastructurii oraşelor mici şi mijlocii

SEA - Strategic Environmental Assessment (Evaluare strategica de mediu)

SEB - Stare ecologică bună

SEVESO II - Directiva privind controlul asupra riscului de accidente majore

S.H., s.h.- spaţiu hidrografic

SNGD - Strategia Naţionala de Gestionare a Deşeurilor

SCI - Sites of Community Importance (Situri de importanţă comunitară)

SOR - Societatea Ornitologica din România

SPA - Special Protected Areas (Arii de protecţie specială avifaunistică)

TAIEX - Technical Assistance Information and Exchange System (Sistemul de

Asistenţă Tehnică şi Schimb Informaţional)

TV - Valorile prag, (threshold values)

TVA - Taxa pe Valoarea Adăugată

UNESCO - United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation

UNDP-GEF - United Nations Development Program component - The Global

Environment Facility

QUAL 2K - A Modelling Framework for Simulating River and Stream Water Quality

VAB - Valoare Adaugată Brută

VNA - Valoare netă actualizată

ZV / ZVN - Zona vulnerabilă la nitraţi

WAQ - Model pentru prognozarea calităţii apei

WWF - World Wide Fund (Fondul Mondial pentru Natură)

XXVIII

Lista actualizată a denumirilor oficiale pentru autorităţi ale administraţiei

publice centrale, autorităţi administrative autonome sau alte autorităţi publice

1. Ministerul Mediului şi Pădurilor - conform Hotărârii de Guvern nr. 1635/2009

din 29/12/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi

Pădurilor, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 22 din 12/01/2010. Actul a

intrat în vigoare la data de 12 ianuarie 2010.

2. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - conform Hotărârii de Guvern nr.

725/2010 din 21/07/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea

acestuia, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 548 din 04/08/2010. Actul a

intrat în vigoare la data de 04 august 2010.

3. Ministerul Administraţiei şi Internelor - conform Hotărârii nr. 732/2010 din

21/07/2010 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind

structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor,

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.380/2009 privind înfiinţarea,

organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de

Stat şi Probleme Speciale şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.

1.678/2008 privind înfiinţarea Institutului de Studii pentru Ordine Publică în

subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru completarea anexei

nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi

efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor, Publicat în Monitorul Oficial,

Partea I nr. 519 din 26/07/2010. Actul a intrat în vigoare la data de 26 iulie 2010.

4. Ministerul Sănătăţii - conform Hotărârii nr. 144/2010 din 23/02/2010 privind

organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, Publicat în Monitorul Oficial,

Partea I nr. 139 din 02/03/201. 0 Actul a intrat în vigoare la data de 02 martie

2010.

5. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri – conform Hotărârii

nr. 1.634 din 29 decembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, modificată prin

Hotărârea Guvernului nr. 720/2010, Publicată în Monitorul Oficial, nr. 3 din

04/01/2009. Actul a intrat în vigoare la data de 4 ianuarie 2009.

6. Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului - conform Hotărârii nr.

904/2010 din 25/08/2010 privind restructurarea şi reorganizarea Ministerului

XXIX

Dezvoltării Regionale şi Turismului, precum şi pentru modificarea şi completarea

Hotărârii Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Publicat în Monitorul Oficial,

Partea I nr. 616 din 31/08/2010. Actul a intrat în vigoare la data de 31 august

2010.

7. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - conform Hotărârii nr. 76/2009 din

11/02/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi

Infrastructurii, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 89 din 13/02/2009. Actul a

intrat în vigoare la data de 13 februarie 2009.

8. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - conform Hotărârii nr.

728/2010 din 21/07/2010 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului

nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 512 din 22/07/2010.

Actul a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2010.

9. Ministerul Apărării Naţionale - conform Legii nr. 346/2006 din 21/07/2006

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, Publicat în Monitorul

Oficial, Partea I nr. 654 din 28/07/2006. Actul a întrat în vigoare la data de 31

iulie 2006.

10. Administraţiile Bazinale de Apă - conform Legii nr. 146 din 12 iulie 2010 privind

aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2010 din 05/02/2010

pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996, Publicat în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 497 din 19/07/2010. Actul a intrat în vigoare la

data de 22 iulie 2010.

11. Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de

Utilităţi Publice - conform Hotărârii de Guvern nr. 622 din 30 iunie 2010 pentru

modificarea Regulamentului de organizare si functionare a Autoritatii Nationale

de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice - A.N.R.S.C.,

aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 671/2007, publicat în Monitorul oficial,

partea I nr. 478 din 13/07/2010. Actul a intrat în vigoare la data de 13 iulie 2010.

12. Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru

Întreprinderi Mici şi Mijlocii - conform Ordinului nr. 658 din 6 aprilie 2009

privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei pentru

Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii.

XXX

Publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 263 din 22/04/2009. Actul a intrat în

vigoare la data de 22 aprilie 2009.

1

Capitolul I. Introducere

Directiva Cadru în domeniul apei a fost adoptată de către Parlamentul

European în 23 octombrie 2000 şi a fost pusă în aplicare începand cu data de 22

decembrie 2000, când a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Obiectivul central al Directivei Cadru în domeniul apei este acela de a obţine o

„stare bună” pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafaţă cât şi pentru

cele subterane, cu excepţia corpurilor puternic modificate şi artificiale, pentru care se

defineşte „potenţialul ecologic bun”.

România trebuie să realizeze aceste obiective prin stabilirea şi implementarea

programelor de măsuri, ţinând seama de cerinţele deja existente la nivelul

Comunităţii Europene.

Directiva Cadru în domeniul apei fundamentează o nouă strategie şi politică în

domeniul gospodăririi apelor, urmărind noi elemente:

- elaborarea planurilor de management pe bazine hidrografice;

- prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de apa de suprafaţă şi subterane;

- definirea unei „stări bune a apelor” – reprezintă obiectivul directivei ce trebuie

realizat până în 2015;

- definirea „condiţiilor de referinţă” pentru apele de suprafaţă;

- definirea unor noi categorii de ape – „corpuri de apă puternic modificate”;

- stabilirea unei reţele de monitoring care să asigure o imagine de ansamblu şi de

detaliu a stării apelor, precum şi stabilirea programelor de monitoring de

supraveghere, operaţional şi de investigare în conformitate cu noul concept de

monitoring integrat al apelor ce are la bază principiile abordării ecosistemice;

- definirea a 5 clase de calitate a apelor ţinand seamă în primul rând de

elementele biologice;

- stabilirea unui registru al zonelor protejate situate la nivelul bazinului hidrografic;

- stabilirea obiectivelor de mediu;

- realizarea analizei economice asupra utilizării apei luând în considerare principiul

recuperării costurilor aferente serviciilor de apă;

- luarea unor măsuri de reducere progresivă a poluării apei cu substanţe prioritare

care prezintă un important factor de risc pentru mediul acvatic şi oprirea treptată

a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor substanţelor prioritar periculoase; referitor la

prevenirea şi controlul poluării, politica în domeniul apei trebuie să se bazeze pe

2

o abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă prin stabilirea valorilor

limită ale emisiilor, precum şi standarde de calitate a mediului;

- conceptul de reabilitare al resurselor de apă.

Implementarea acestei Directive va contribui la o dezvoltare durabilă socio-

economică prin asigurarea necesarului de apă pentru folosinţe, atât din punct de

vedere calitativ cât şi cantitativ.

Planul de management al bazinului hidrografic reprezintă instrumentul

pentru implementarea Directivei Cadru Apă reglementat prin Articolul 13 şi anexa VII

şi are drept scop gospodărirea echilibrată a resurselor de apă precum şi protecţia

ecosistemelor acvatice, având ca obiectiv principal atingerea unei „stări bune” a

apelor de suprafaţă şi subterane. Articolul 14 al Directivei Cadru Apa 2000/60/EC,

specifică faptul că Statele Membre trebuie să informeze şi să consulte publicul şi

utilizatorii, în special, cu privire la următoarele etape referitoare la:

- calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea planurilor de management pe

bazin hidrografic şi despre rolul consultării, până cel mai tarziu în 2006;

- sinteza problemelor importante de gospodărirea apelor până la 22.12.2007;

În cadrul acestui proces au fost identificate 4 categorii majore de probleme:

poluarea cu substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, poluarea cu substanţe

prioritar/ periculoase şi alterările hidromorfologice, pentru care au fost concepute

programe de măsuri specifice în vederea conformării cu obiectivele de mediu.

Problemele principale de gospodărire ale apelor din bazin au fost prezentate spre

informare şi consultare publicului, în cadrul întâlnirilor privind elaborarea

Schemelor Directoare de Amenajare şi Management al spaţiului/bazinului

hidrografic în noiembrie 2007.

- elaborarea proiectului planului de management pe bazin hidrografic, până la

22.12.2008 şi consultarea publicului 6 luni în cursul anului 2009.

Planul de management bazinal este în strânsă corelaţie cu dezvoltarea socio-

economică şi prezintă punctul de plecare pentru măsurile de management din toate

ramurile economiei, măsurile de gospodărire a apelor la nivel bazinal şi local şi

evidenţiază factorii majori care influenţează gospodărirea apei într-un bazin

hidrografic. De asemenea, prin Planul de management se stabilesc deciziile

necesare în economia apei şi pentru dezvoltarea de obiective pentru o gospodărire

durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă.

3

Ca infrastructură de bază a economiei, managementul apelor trebuie să ofere

soluţii pentru asigurarea în prezent şi în viitor a necesarului de apă al populaţiei şi

economiei, pornind de la caracterul regenerabil dar limitativ al resurselor de apă

dulce, precum şi de la principiile gospodăririi unitare pe bazine hidrografice a

resurselor de suprafată şi subterane, atât din punct de vedere cantitativ cât şi

calitativ.

Planul de management al bazinului hidrografic (PMBH) trebuie corelat cu

planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice (PABH) cât şi cu programele de

dezvoltare şi etapizare.

În conformitate cu prevederile Legii Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi

completările ulterioare, şi în conformitate cu Ordinul nr. 913/2001, Administraţia

Naţională „Apele Române” elaborează Schemele Directoare de Amenajare şi

Management ale Bazinelor Hidrografice care sunt formate din Planul de Management

al Bazinului Hidrografic şi Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic. Administraţia

Naţională „Apele Române” a fost desemnată, împreuna cu Ministerul Mediului şi

Dezvoltării Durabile, autoritate competentă pentru implementarea Directivei Cadru

Apă în România.

În acest scop, la nivelul Administraţiei Naţionale „Apele Române” a fost creat

Departamentul Planuri de Management ale Bazinelor Hidrografice, iar în cadrul

Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, aparţinând Administraţiei

Naţionale „Apele Române” s-a creat un compartiment pentru elaborarea Planurilor de

Amenajare ale Bazinelor Hidrografice, componentă de gospodărire cantitativă a

resurselor de apă din cadrul Schemelor Directoare.

În acest context, la nivelul fiecărei Direcţii de Apă s-a înfiinţat un compartiment

pentru elaborarea Planului de management bazinal, componenta de gospodărire

calitativă a resurselor de apă şi un colectiv interdisciplinar care să colaboreze cu

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor la elaborarea Planurilor de

Amenajare a bazinului hidrografic, componenta cantitativă de gospodărire a apelor

din cadrul Schemelor Directoare. De asemenea, la nivelul fiecărui bazin hidrografic,

în conformitate cu prevederile art.47 din Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi

completările ulterioare, s-a înfiinţat un Comitet de Bazin. Regulamentul de organizare

şi funcţionare a fost aprobat prin HG nr. 1212/29.11.2000.

Obiectivele fundamentale care au stat la baza creării Comitetului de Bazin au

fost colaborarea eficientă a organismelor teritoriale de gospodărire a apelor cu

4

organele administraţiei publice locale, utilizatorii din bazinul respectiv, beneficiarii

serviciilor de gospodărire a apelor şi a organizaţiilor neguvernamentale locale cu

profil de protecţie a mediului. Acest comitet îşi propune respectarea şi aplicarea

principiilor gospodăririi durabile a resurselor de apă şi menţinerea echilibrului între

conservarea şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă.

În conformitate cu prevederile Directivei Cadru a Apei, statele dunărene,

printre care şi România trebuie să contribuie la elaborarea Planului de Management

al Districtului Hidrografic al Dunării. În acest scop statele semnatare ale

Convenţiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea au stabilit ca Planul de

Management al Districtului Hidrografic al Dunării să fie format din trei părţi:

Partea A: - Planul general ce cuprinde problemele de importanţă bazinală cu

efecte transfrontaliere şi se referă la:

- cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice > 4000 km2;

- lacurile cu suprafeţe > 100 km2;

- acvifere transfrontaliere cu suprafaţa > 4000 km2;

- Dunărea, Delta şi ape costiere.

Partea B:

- Planurile naţionale de management ale ţărilor dunarene.

- Planurile sub-bazinelor coordonate la nivel internaţional (Tisa, Sava, Prut, Delta

Dunării)

Partea C:

- Planurile de management la nivel de sub-bazine naţionale (în cazul României -

11)

Partea A a Planului de Management al Districtului Hidrografic al Dunării –

Raport 2004 a fost elaborată de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului

Dunărea cu contribuţia ţărilor dunărene şi aprobat de miniştrii mediului din ţările

dunărene reuniţi în cadrul Conferinţei Ministeriale care a avut loc la Viena pe data de

13.12.2004.

Planul de Management al Districtului Hidrografic al Dunării a fost finalizat în

cursului anului 2010, urmând aceeaşi modalitate de realizare şi aprobare ca şi

Raportul 2004.

Partea B

De asemenea România contribuie la elaborarea Planurilor de Management la

nivel de sub-bazin, inclusiv Planul de Management Integrat al bazinului

5

hidrografic al râului Tisa sub coordonarea Comisiei Internaţionale pentru Protecţia

Fluviului Dunărea (ICPDR), ce cuprinde problemele de importanţă bazinală cu efecte

transfrontaliere, referindu-se la:

- cursurile principale ale râurilor care au bazine hidrografice > 1000 km2;

- lacurile cu suprafeţe > 10 km2;

- acvifere transfrontaliere cu suprafaţa > 1000 km2;

Aşa cum s-a precizat mai sus, există iniţiative de realizare ale Planurilor de

management la nivelul altor sub-bazine internaţionale cum ar fi Prut şi Delta Dunării

împreună cu Republica Moldova şi Ucraina, însa procesul de elaborare nu a început

încă.

Partea B (naţională) - în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996

cu modificările şi completările ulterioare, Planul Naţional de Management al Apelor

din România este format din 11 Planuri de Management Bazinale.

Se precizează că nivelul de detaliu creşte de la partea A (internaţională) la

partea C (sub-bazine naţionale), astfel Planul Naţional şi Planurile sub-bazinelor

conţinând informaţii adiţionale/complementare, în special referitoare la:

caracterizarea apelor de suprafaţă şi subterane, zone protejate, starea apelor,

obiectivele de mediu, programele de măsuri, analiza economică şi excepţiile de la

obiectivele de mediu.

De asemenea, la nivel bilateral, atat în anul 2008, cat şi în anul 2009, au fost

organizate întâlniri cu ţările vecine (Ungaria, Bulgaria şi Serbia), având ca obiectiv

armonizarea abordărilor şi datelor pentru corprurile de apă frontaliere şi

transfrontaliere.

Proiectul Planului de Management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere - varianta preliminară - a fost prezentat pe

website-ul Direcţiei de Apă Dobrogea – Litoral pe 22 decembrie 2008, în vederea

informării şi consultării publicului pe o perioadă de peste 10 luni în cursul anului 2009

(până la 10 noiembrie 2009).

Datele şi informaţiile care au fost utilizate în elaborarea Planului de

Management sunt date din anul 2007. În cazurile în care s-au utilizat date pe o

perioada mai îndelungată de timp, pentru analiza evoluţiei în timp a unor parametrii

caracteristici, acest lucru este menţionat specific în capitolul respectiv.

Datele au fost furnizate în principal de Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral,

SGA Tulcea, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare „Delta Dunării”,

6

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Institutul Naţional de

Cercetare Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”, utilizatorii de apă, APM-urile

Constanţa şi Tulcea, Autoritatea de Sănătate Publică Constanţa, primăriile şi

consiliile locale.

Pe măsura ce s-au finalizat studiile elaborate de către institutele de cercetare

şi universităţi privind sistemele de clasificare şi evaluare globală a stării apelor de

suprafaţă, conform prevederilor Directivei Cadru, pe baza elementelor biologice,

chimice şi hidromorfologice, precum şi privind sistemele de clasificare şi evaluare

globală a potenţialului ecologic al corpurilor de apă artificiale şi puternic modificate,

proiectul Planului de Management Bazinal – varianta preliminară – a fost îmbunătăţit.

Îmbunătăţirile/actualizările au vizat unele capitole, acestea fiind integrate în

proiectul Planului de Management bazinal şi pus pe site-ul Direcţiilor de Ape şi al

Administraţiei Naţionale „Apele Române” în vederea consultării publicului şi în mod

special a unităţilor implicate în procesul de implementare al Directivei Cadru, care vor

trebui să ia măsuri, pentru a se atinge obiectivele de mediu ale diverselor categorii de

ape.

Planul de Management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere cuprinde prezentarea generală şi

caracteristicile corpurilor de apă de suprafaţă pentru fiecare din sub-bazinele

analizate. Pentru Dunăre în cadrul Planurilor de Management aferente Direcţiilor de

Apă riverane Dunării (Banat, Jiu, Olt, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa, Prut, Dobrogea -

Litoral) sunt prezentate capitolele privind caracterizarea corpurilor de apă subterană,

identificarea presiunilor semnificative, identificarea şi cartarea zonelor protejate şi

aspecte privind analiza economică.

Evaluarea stării corpurilor de apă, stabilirea obiectivelor de mediu şi a

excepţiilor au fost analizate, în prezentul Plan, pentru întregul sector românesc al

Fluviului Dunărea. De asemenea, toate informaţiile referitoare la măsurile

suplimentare necesare atingerii obiectivelor de mediu stabilite pentru fiecare corp de

apă identificat la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi Apelor Costiere, se regăsesc în prezentul Plan de Management, în timp

ce măsurile de bază, grupate pe domenii de activitate, sunt detaliate în Planurile de

Management Bazinale mai sus menţionate.

Planul Naţional de Management aferent porţiunii naţionale a bazinului

hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, sinteză a Planurilor de Management la

7

nivel de bazine/spaţii hidrografice, a urmat Procedura de evaluare strategică de

mediu (SEA), în concordanţă cu cerinţele Directivei 2001/42/CE privind evaluarea

efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului (transpusă prin H.G. nr.

1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru

planuri şi programe), în vederea aprobării prin Hotărâre de Guvern.

De asemenea, după elaborarea la 22 decembrie 2009 a Planului Naţional de

Management şi a Planurilor de Management la nivel de bazine/spaţii hidrografice, o

serie de autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţi administrative

autonome sau alte autorităţi publice si-au schimbat in mod oficial denumirea. În acest

sens, planul contine o lista cu denumiri actualizate ale acestora, care se regaseste

dupa secţiunea “Abrevieri”.

Capitolul II. Fluviul Dunărea

1. Prezentarea generală

1.1. Hidrografia

Bazinul hidrografic al Dunării ocupă circa 10% din suprafaţa continentului. Prin

lungimea de 2.780 km, suprafaţa bazinului hidrografic de peste 801.463 km2 şi prin

debitul mediu multianual de aproximativ 6500 m3/s, Dunărea, după Volga, este al

doilea fluviu din Europa.

97,4% din suprafaţa României este situată în bazinul hidrografic al Dunării,

ceea ce reprezintă 29% din suprafaţa bazinului Dunării, fiind ţara cu cea mai mare

suprafaţă în bazinul Dunării. De asemenea 37,7% din lungimea Dunării se află pe

teritoriul României.

Datorită repartiţiei elementelor fizico-geografice cât şi caracterului regimului

hidrologic, Dunărea se împarte în trei sectoare: Dunărea superioară (izvor - Viena),

Dunărea mijlocie (Viena – Porţile de Fier) şi Dunărea inferioară (Porţile de Fier –

Marea Neagră). Cursul inferior al Dunării inferioare formează graniţa de stat a

României cu Serbia şi Bulgaria.

Cursul inferior al Dunării se caracterizează printr-o mare complexitate, fiind

constituit din mai multe sectoare cu caractere specifice (fig. 1.1.)

8

9

Afluenţii importanţi ai Dunării sunt reprezentaţi de râurile balcanice Timoc,

Lom, Ogosta, Iscar, Vit, Osam şi Iantra pe malul drept şi Jiu, Olt, Vedea şi Argeş,

Ialomiţa, Siretul şi Prutul, pe malul stâng.

Resursele de apă ale Dunării în secţiunea Baziaş sunt de 175,6 miliarde m3

din care 30 miliarde m3 sunt resurse tehnic utilizabile.

S-a constatat că pe sectorul românesc al Dunării s-au produs importante

modificări în regimul scurgerii, aluviunilor şi morfologiei. Aceste modificări se

datoresc atât unor schimbari climatice la scara bazinului Dunării, dar mai ales unor

schimbări generate de activităţile umane, prin executarea unor lucrări hidrotehnice de

amenajare a întregului bazin şi albiei Dunării.

1.2. Lunca inundabilă a Dunării

Sistemul de zone umede al Dunării inferioare a fost supus în special în

perioada 1950-1989 unor variate şi complexe presiuni antropice, care au condus la

dispariţia a aprox. 80% din ecosistemele naturale şi seminaturale, prin transformarea

acestora în ecosisteme controlate de om, subvenţionate energetic şi material pentru

producţia agricolă, masă lemnoasă şi pentru producţia piscicolă intensivă.

Până la începutul anilor 1950 (considerată perioada de referinţă pentru aceste

ecosisteme), mai mult de 90% din suprafaţa totală de peste 10.000 km2 ocupată de

sistemul de zone umede al Dunării inferioare constituia un model de ecosisteme

naturale şi seminaturale. Acesta avea în componenţa sa aproximativ 45%

ecosisteme acvatice permanente (lacuri, bălti, japşe, mlaştini, canale, braţe ale

Dunării), < 35% zone inundabile mai mult de 3-4 luni/ an, 15-20% grinduri fluviale şi

maritime, dune de nisip, precum şi terenuri sărăturate inundabile 1 sau maxim 2

luni/an.

La nivelul sistemului de zone umede se diferenţiau 4 complexe de ecosisteme:

Zonele inundabile în sectorul fluvial cuprins între km 840 şi km 365, cu o

suprafaţă totală de aprox. 1500 km2;

Delta interioară a Dunării cu o suprafaţă de aprox. 2413 km2 distribuită în

lungul sectorului fluvial cuprins între km 365-170;

Zonele inundabile (701 km2) cuprinse între Brăila şi Ceatal Ismail;

Delta propriu-zisa a Dunării, sectorul românesc, cu o suprafaţă de 3510

km2 din care 1145 km2 reprezintă complexul lagunar Razelm-Sinoe.

10

Complexele ecologice ale acestui sistem produceau anual o gamă largă şi

cantităţi însemnate de resurse regenerabile (ex: > 20 KT peşte; aproximativ 2x105m3

de masă lemnoasă; > 500KT biomasă de stuf şi papură; aproximativ 150 KT produse

agricole vegetale şi animale - în principal porumb, legume, carne) şi îndeplineau rolul

unui sistem tampon foarte eficient între componentele bazinului hidrografic, fluviul

Dunărea şi N-V Mării Negre. De asemenea îndeplineau şi rolul de sistem suport

pentru cuibărit, depunere a icrelor şi hrănire pentru un numar mare de specii

migratoare sau semi-migratoare de păsări şi peşti şi rolul de habitat pentru 1688 şi

respectiv 3735 specii de plante şi animale (Antipa 1910, Baboianu 1998, Staraş şi

colab. 1994, Vădineanu şi colab. 1998).

În prezent primele trei complexe de ecosisteme din lunca Dunării se

caracterizează prin transformarea lor în suprafeţe predominant agricole, cel mai mare

procent de suprafeţe agricole regăsindu-se între km 840 şi 170 (>80%). Repartiţia

folosinţelor din lunca Dunării este indicată în fig. 1.2, unde sunt prezentate

modificările structurale ale sistemului de zone umede în perioada 1950-1989.

Figura 1.2 - Modificări în structura sistemului de zone umede a Dunării inferioare



Categoriile de ape de suprafaţă considerate sunt fluviul Dunărea şi lacurile de

acumulare Porţile de Fier I şi II (figura 2.1.).

11

12

Fluviul Dunărea

Regimul hidrologic al fluviului Dunării este relativ uniform; raportul între debitul

minim şi debitul maxim este de 1/10, comparativ cu regimul cursurilor de ape

interioare pentru care raportul amintit anterior variază intre 1/200 şi 1/2000.

În figura 2.1.1. se prezintă hidrografele a doi ani caracteristici pentru regimul

hidroglogic al Dunării, unul ploios 2006 şi celălalt secetos 2003 când s-a produs cea

mai severă secetă la nivelul bazinului hidrografic al Dunării.

Figura 2.1.1 Hidrografele caracteristice ale Dunării la Orşova

Pe Dunăre cel mai mic debit înregistrat la Orşova în perioada de observaţii

(1838 – 2003) a fost de 1500 m3/s şi s-a produs în perioada 3 - 5 septembrie 2003,

iar cel mai mare a fost înregistrat în anul 2006, când au fost atinse valori istorice de

15800 m3/s.

În tabelul 2.1 se prezintă debitele de apă medii multianuale şi debitele medii

multianuale de aluviuni în suspensie la principalele staţii hidrometrice de pe sectorul

inferior al Dunării pentru perioada 1930 – 2000.

Debitele maxime de apă produse pe fluviul Dunărea în secţiunea Isaccea au

crescut cu 5% datorită îndiguirii luncii Dunării.

0

Q (m3/S)

12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

2006

Timp (luni)

Hidrografele caracteristice ale Dunării la Orșova

2003

2006

2003

13

Tabel 2.1

Caracteristicile regimului hidrologic al Dunării

Nr.

crt.

Staţia hidrometrică Lungimea

(km)

Debitul de apă mediu

multianual

(m3/s)

Debitul mediu multianual

de aluviuni în suspensii

(kg/s)

1. Baziaş 1072 5491 967

2. Orşova 957 5596 711

3. Turnu Severin 931 5552 758

4. Gruia 858 5565 795

5. Chiciu – Călăraşi 378 6134 1220

6. Brăila 167 6130 1232

7. Ceatal Izmail 80 6460 1358

Debitele de aluviuni în suspensie transportate de Dunăre în ultimul secol în

secţiunea Isaccea au scăzut foarte mult datorită realizării de lacuri de acumulare în

bazinul Dunării (figura 2.1.2.), astfel:

în perioada 1900 – 1950 debitul anual de aluviuni în suspensie a scăzut de 1,3

ori, respectiv de la 69,4x106 t/an la 53x106 t/an datorită realizării a numeroase

lacuri de acumulare, în special în bazinul superior al Dunării;

în perioada 1950 – 1980 debitele anuale de aluviuni în suspensie au scăzut

de 1,8 ori, respectiv de la 53x106 t/an la 30x106 t/an datorită continuării intrării

în funcţiune a numeroase lacuri de acumulare din tot bazinul Dunării şi

acumularii Porţile de Fier I;

în perioada 1980 – 2000 s-a constatat o uşoară creştere a debitelor de

aluviuni transportate de Dunăre datorită colmatării lacurilor şi creşterii

proceselor de eroziune.

În ultima perioada, 2000-2008, s-a înregistrat o valoare medie de aluviuni în

suspensie 20x106 t/an, ceea ce înseamnă în continuare o tendinţă de scădere a

debitului solid, deşi în anul 2003 - an secetos - s-a înregistrat o valoare de 9,8x106

t/an şi în 2005 şi 2006 (ani cu inundaţii însemnate, când Dunărea a înregistrat o

valoare istorică din punct de vedere al debitului lichid), când s-au înregistrat valori de

46,36x106 t/an, respectiv 33,11x106 t/an.

14

Figura 2.1.2 Descreşterea debitului anual de aluviuni în suspensie transportate de

Dunăre în secţiunea Isaccea în ultimul secol

Porţile de Fier

Lacul Porţile de Fier a fost realizat în anul 1972 şi are un volum de 2100

milioane m3 şi lacul Porţile de Fier II a fost dat în folosinţă în anul 1986 şi are un

volum de 800 milioane m3. Aceste lacuri au timpi de retenţie < 1 zi.

2.2. Ecoregiuni, tipologia şi condiţii de referinţă

2.2.1. Ecoregiuni, tipologia şi condiţii de referinţă pentru fluviul Dunărea

Ecoregiuni

Delimitarea ecoregiunilor din anexa XI a Directivei Cadru 2000/60/EC a fost

realizată de către Ilieş (1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi distribuţiei

geografice a faunei acvatice reprezentând o abordare generală, ce a necesitat

redefiniri şi precizări ulterioare ale limitelor ecoregiunilor. În conformitate cu anexa XI

a Directivei Cadru, fluviul Dunărea aparţine Ecoregiunii Pontice* (12), ce se

caracterizează printr-un relief uşor ondulat la limita cu ecoregiunea 10, altitudini sub

500 m, geologie predominant silicioasă, soluri cernoziomice şi soluri gri, păduri de

foioase şi zone agricole.

*În interiorul acestei ecoregiuni o particularitate o reprezintă Delta Dunării, care este

un complex unic de ecosisteme, însumand 30 tipuri de ecosisteme, dintre care 50%

sunt reprezentate de ecosistemele acvatice.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

1900 1950 1980 2000

Perioada de timp

10

6 t /

an

16

Delimitarea şi caracterizarea ecoregiunilor reprezintă un element fundamental

în definirea tipologiei apelor de suprafaţă şi stabilirea condiţiilor de referinţă.

Tipologia

Tipologia fluviului Dunărea a fost realizată pe baza unui sistem armonizat la

nivelul Dunării, fiind elaborată în cadrul Proiectului GEF/UNDP Danube Regional

Project – Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru fluviul Dunărea, utilizând

contribuţiile naţionale ale ţărilor dunarene.

Definirea tipologiei s-a realizat prin două abordări fundamentale:

Abordarea top-down denumită şi abordare abiotică se bazează pe folosirea

parametrilor presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu compoziţia comunităţilor

biologice, fiind o abordare de tip “cauză-efect”.

Abordarea bottom-up denumită şi abordare biotică se bazează pe măsurători

directe ale variabilităţii comunităţilor biologice, reprezetând o abordare de tip

«efect-cauză».

Definirea tipologiei abiotice a fluviului Dunărea s-a bazat pe o combinaţie a

sistemului A şi sistemului B prevăzut în anexa II a Directivei Cadru, utilizând date şi

informaţii din domeniile geografiei, geologiei, hidrologiei, pedologiei, climatologiei şi

hidrobiologiei.

Pentru delimitarea şi caracterizarea tipurilor abiotice ale fluviului Dunărea s-au

utilizat în principal urmatoarele elemente:

Altitudinea bazinului a fost caracterizată prin domeniile <200m, care definesc

principalele unităţi de relief: câmpii, iar caracteristicile geologice au fost delimitate de

următoarele tipuri de roci: silicioase, calcaroase şi organice.

Zonarea longitudinală a cursurilor de apă a luat în considerare suprafaţa

bazinului, respectiv: cursuri de apă foarte mari (F > 10 000 km2);

Pentru structura litologica a patului albiei s-au considerat următorii

constituenţi: bolovăniş (D = 70 – 200 mm), pietriş (D = 2 – 70 mm), nisip (D = 0,05 –

2 mm), mâl (D = 0,05 – 0,005 mm), argilă (D < 0,005 mm).

Debitul specific mediu multianual s-a caracterizat prin următoarele

categorii: mediu (3-30 l/s/km2), iar debitul specific mediu lunar minim anual cu

asigurare de 95% prin categoriile: mare (> 2 l/s.km2), mediu (0.3 – 2 l/s.km2).

17

Caracteristicile climatice au fost caracterizate prin precipitaţiile medii

multianuale: reduse <500 mm/an, medii 500-800 mm/an şi prin temperatura medie

multianuală: mari >80C.

Tipologia cursurilor de apă care a rezultat din utilizarea datelor şi informaţiilor

de natură abiotică a fost corelată cu tipul biocenotic potenţial reprezentat de zonarea

longitudinală a ihtiofaunei realizată de Bănărescu (1964).

Pe baza parametrilor menţionati anterior, pentru fluviul Dunărea au fost

definite urmatoarele 3 tipuri (fig. 2.2.):

RO 12 – zona Cazanelor km 1075 - km 943;

RO 13 – Cazane km 943 - Chiciu/Silistra km 375,5;

RO 14 - Chiciu/Silistra km 375,5 – Isaccea km 100;

Principalele caracteristici ale acestor tipuri sunt prezentate în tabelul 2.2.1.

Condiţii de referinţă

Directiva Cadru (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condiţiilor de referinţă pe

baza elementelor hidromorfologice, fizico-chimice şi biologice, specifice fiecarui tip de

corp de apă. Condiţiile de referinţă reprezintă valorile elementelor biologice,

hidromorfologice, fizico-chimice neperturbate sau cu influenţe antropice minime,

corespunzând unor situaţii din prezent sau din trecut.

Definirea condiţiilor de referinţă s-a realizat în mod preponderent prin metoda

abordării spaţiale, constând în selectarea secţiunilor de referinţă sau a celor mai

bune secţiuni disponibile pe baza unor criterii specifice, completată în unele cazuri

(ex: date nerelevante sau date indisponibile) cu abordarea intitulată „expert

judgement” (experienţa expertului). Lipsa datelor istorice relevante a evidenţiat

deasemenea dificultatea procesului de stabilire a condiţiilor de referinţă.

Secţiunile de referinţă au fost selectate pe baza următoarelor criterii specifice,

care sunt în concordanţă cu cele recomandate de Ghidul REFCOND şi Raportul

2004 al Districtului Internaţional al Dunării:

Utilizarea terenului în bazinul de recepţie

Influenţele urbanizarii, utilizarii terenului sau silviculturii trebuie sa fie pe cât posibil

reduse.

18

Tabelul 2.2.1

Tipologia Dunării, braţelor Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea, apelor tranzitorii şi apelor costiere

Tip Simbol Parametrii

Ec

ore

giu

nea

Su

pra

faţă

(km

p)

Ge

olo

gia

Str

uctu

ra

lito

log

ică

Pa

nta

(%

)

Alt

itu

din

ea

(md

MN

)

Pre

cip

ita

ţii

(mm

/an

)

Tem

pe

-

ratu

ra°C

q

(l/s

/km

p)

q 9

5%

(l/s

/km

p)

Tip

ul

bio

ce

no

tic

po

ten

ţia

l -

fau

na

pis

cic

olă

Fluviul Dunarea, Delta Dunarii

Fluviul

Dunărea-

Cazane

RO12 12 570.900-

574.850

Calcaroase nisip;

pietriş,

bolovăniş

0,07 100-200 8-10 crap

Fluviul

Dunărea-

Călăraşi

RO13 12 574.000-

698.000

Silicioase nisip;

pietriş,

bolovăniş

0,05 5-70 9-11 crap**

Fluviul

Dunărea-

Călăraşi-

Isaccea

RO14 12 698.000-

780.650

Silicioase nisip;

argila

0,04 5 400-500 9-11 crap**

Delta

Dunării

RO15 12 805.300 Organică nisip, mâl <0,01 <5 400-500 >11 crap,scrumbi

e Dunăre***

19


Ec

ore

giu

nea

Su

pra

faţă

(km

p)

Ge

olo

gia

Str

uctu

ra

lito

log

ică

Pa

nta

(%

)

Alt

itu

din

ea

(md

MN

)

Pre

cip

ita

ţii

(mm

/an

)

Tem

pe

-

ratu

ra°C

q

(l/s

/km

p)

q 9

5%

(l/s

/km

p)

Tip

ul

bio

ce

no

tic

po

ten

ţia

l -

fau

na

pis

cic

olă

Spaţiul hidrografic Dobrogea

Curs de

apă situat

în zonă de

câmpie

RO06* 12 10-2000 a-silicioasă

b-

calcaroasă

c-organică

nisip;

argilă;

mâloasă

<8 <200 400-600 8-10 2-5 0,2-

0,4

-

Sector de

curs de

apă în

zonă de

câmpie

RO08* 12 1000-

5000

a-silicioasă

b-

calcaroasă

c-organică

nisip; mâl 0,5-5 <200 400-600 9-11 1-3 0,2-

0,4

-

Curs de

apă

nepermane

nt situat în

zona de

dealuri şi

Ro19 12 10-1000 a-silicioasă

b-

calcaroasă

pietriş;

nisip

5-30 200-500 450-550 8-10 1,5-7 0 -

20


Ec

ore

giu

nea

Su

pra

faţă

(km

p)

Ge

olo

gia

Str

uctu

ra

lito

log

ică

Pa

nta

(%

)

Alt

itu

din

ea

(md

MN

)

Pre

cip

ita

ţii

(mm

/an

)

Tem

pe

-

ratu

ra°C

q

(l/s

/km

p)

q 9

5%

(l/s

/km

p)

Tip

ul

bio

ce

no

tic

po

ten

ţia

l -

fau

na

pis

cic

olă

podişuri

Curs de

apă

nepermane

nt situat în

zonă

de câmpie

RO20 12 10-2000 a-silicioasă

b-

calcaroasă

nisip; mâl <8 <200 400-500 9-11 <2 0 -

Specii de peşti prezente:

**cega, păstruga, nisetru, morun, scrumbia de Dunăre, lin, plătica, somn, şalău, aval, mreana;

***păstruga, nisetru, morun, plătica, somn, şalău, avat, cega;

21


Sa

lin

itate

a%

Zo

nă a

fec

tată

de m

are

m

Ad

ân

cim

ea

Ex

pu

nere

la

va

luri

Cara

cte

ris

ticile

de a

mes

tec

Vit

eza

cu

ren

ţilo

r

Tu

rbid

itate

a

ap

ei

Co

mp

oziţ

ia

me

die

a

su

bstr

atu

lui

Tem

pera

tura

ap

ei

0°C

Du

rata

de

ac

op

eri

re c

u

gh

ea

ţă

Apele tranzitorii lacustre

Lacul

Sinoe

RO_TT02 <1 <2

Amestec permanent <0,1 nisip 15-18 neregulată

Ecoregiunea Mării Negre

Apele tranzitorii marine

Chilia-

Periboina

RO_TT03 8-

11

neglijabilă <20 moderată Adânc

permanent

<0,5 <1.5 (la

gura

Dunării

<0,02 (în

apă

tranzitorie

marină)

nisip 12-13 neregulată

22


Sa

lin

itate

a%

Zo

nă a

fec

tată

de m

are

m

Ad

ân

cim

ea

Ex

pu

nere

la

va

luri

Cara

cte

ris

ticile

de a

mes

tec

Vit

eza

cu

ren

ţilo

r

Tu

rbid

itate

a

ap

ei

Co

mp

oziţ

ia

me

die

a

su

bstr

atu

lui

Tem

pera

tura

ap

ei

0°C

Du

rata

de

ac

op

eri

re c

u

gh

ea

ţă

Apele costiere

Periboina-

Cap Singol

Mangalia

Ape

costiere

puţin

adânci cu

substrat

nisipos

RO_CT01 13-

16

neglijabilă <30 moderată Permanent

stratificată

<0,5-1 nisip 12-13 neregulată

Cap singol-

Vama

Veche

Ape

costiere

RO_CT02 14-

18

neglijabilă <30 moderată Permanent

stratificată

<0,5-1 nisip,

bolovăniş

12-13 neregulată

23


Sa

lin

itate

a%

Zo

nă a

fec

tată

de m

are

m

Ad

ân

cim

ea

Ex

pu

nere

la

va

luri

Cara

cte

ris

ticile

de a

mes

tec

Vit

eza

cu

ren

ţilo

r

Tu

rbid

itate

a

ap

ei

Co

mp

oziţ

ia

me

die

a

su

bstr

atu

lui

Tem

pera

tura

ap

ei

0°C

Du

rata

de

ac

op

eri

re c

u

gh

ea

ţă

puţin

adânci cu

substrat

mixt

24

25

Cursuri de apă şi habitate

Secţiunile de referinţă trebuie să fie acoperite cu vegetaţie naturală sau cu păduri

neexploatate.

Resturile lemnoase să nu fie înlaturate.

Patul albiei sau al malurilor să nu fie fixat.

Să nu existe obstacole în calea migraţiei organismelor sau a transportului

sedimentelor.

Măsurile de protecţie împotriva inundaţiilor să aibă influenţă minoră.

Vegetaţia malurilor şi a zonelor inundabile

Vegetaţia de maluri şi cea a zonei inundabile permite migraţia laterală.

Regimul hidrologic

Regimul natural de curgere să nu fie perturbat.

Regimul hidrologic al cursurilor de apă să nu fie alterat sau să aibă modificări minore

Regimul hidrologic să nu fie perturbat din cauza prelevărilor, derivaţiilor, evacuărilor

în unde pulsatorii.

Criterii fizico-chimice

Să nu existe surse punctiforme de poluare organică.

Să nu existe surse punctiforme de poluare cu nutrienţi.

Să nu existe surse de poluare difuză.

Să nu se manifeste acidifierea, alcalinizarea şi salinizarea.

Să nu existe alterări ale regimului termic.

Biologie

Fără alterări ale biotei indigene prin introducerea de plante şi animale (de ex.

piscicultura).

Morfologia lacului

Alterările hidromorfologice să nu influenţeze biodiversitatea şi funcţia ecologică.

Biomanipulare

Nu există biomanipulare (de ex în lacuri).

26

Utilizarea în scop recreaţional

Fără utilizare intensivă în scop recreaţional.

S-a realizat o selecţie a siturilor potenţiale, punându-se totodată bazele unei

reţele de secţiuni de monitoring incluse în programul de supraveghere a elementelor

de calitate biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice. Secţiunile de referinţa

selectate acoperă variabilitatea temporală şi spaţială ce se manifestă în cadrul tipului

respectiv.

De asemenea, în definirea condiţiilor de referinţă s-a avut în vedere

reprezentativitatea elementelor biologice, precum şi disponibilitatea datelor, pentru

râuri fiind utilizate comunităţile de macronevertebrate. Pentru analiza comunităţilor de

macronevertebrate s-a folosit abordarea multimetrică, reprezentată de utilizarea mai

multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit de aceştia.

Pentru a se stabili cu mai mare acurateţe condiţiile de referinţă specifice

tipului, s-au evaluat, - ihtiofauna potenţială stabilită de academicianul P Banarescu

(1964), şi fitoplanctonul, pentru tipurile de cursuri de apă în care acesta este

considerat reprezentativ, utilizindu-se un indice multimetric. În sistemele lotice, în

special în cele de ordin mic, comunitatea fitoplanctonică nu este reprezentativă

pentru evaluarea stării ecologice şi este utilizată pentru a furniza informaţii

suplimentare evaluării realizate pe baza celorlalte elemente biologice.

În urmatorul ciclu de planificare se vor studia în acest scop şi comunităţile de

fitobentos.

Pentru macronevertebratele bentice, valorile de referinţă ale indicilor care intră

în alcătuirea indicelui multimetric sunt prezentate în anexa 6.1.1B a Planului Naţional

de Management, iar pentru fitoplancton, în anexa 6.1.1.A a Planului Naţional de

Management.

Participarea la Exerciţiul European de intercalibrare

Scopul Intercalibrărilor internaţionale este de a stabili cât mai exact limitele

între starea ecologică foarte bună - bună, respectiv bună-moderată, de a asigura

comparabilitatea valorilor specifice tipurilor şi de a contribui la validarea condiţiilor de

referinţă.

27

În anul 2005, un numar de 3 secţiuni de la nivelul Fluviului Dunărea au

participat la Exerciţiul European de Intercalibrare – Râuri - în cadrul Grupului Eastern

Continental şi au fost incluse în Registrul european al intercalibrării. Participarea

României la exercitiul european de intercalibrare s-a realizat pe baza de voluntariat,

România nefiind Stat Membru al Uniunii Europene la acea dată.

Tipurile care au fost intercalibrate şi caracteristicile acestora sunt prezentate în

Tabelul 3.5.

Având în vedere că la data realizării exercitiului european de intercalibrare,

metodele de prelevare şi sistemul de clasificare al stării apelor în România nu erau în

conformitate deplină cu cerintele Directivei Cadru Apă, rezultatele intercalibrării

tipurilor în etapa respectivă s-au bazat numai pe datele furnizate de ţările care au

corespuns cerinţelor exerciţiului (Austria, Slovacia). În următorul ciclu de planificare

se vor include rezultatele Fazei a II-a a procesului de Intercalibrare Europeană la

care România este parte.

Tabelul 2.3 Descrierea tipurilor care au participat la intercalibrare

Tipul

(cf

GIG)

Tipul

abiotic

anterior

Tipul

abiotic

actual

Sectiune

a/

cursul de

apă/

bazinul

hidrografi

c

Caracteri

zare

(cf GIG)

Ecore

gi-

unea

Supraf

aţa

(km2)

Altitudi

ne (m)

Geolog

ie

Substr

at

R-E2 RO20 RO13 Pristol

Amonte

Argeş /

Fluviul

Dunărea

Câmpie,

suprafaţă

medie,

altitudine

joasă

12 100-

1000

< 200 mixed - Nisip

- argilă

R-E2 RO21

RO14

Chiciu /

Fluviul

Dunărea

Câmpie,

suprafaţă

medie,

altitudine

joasă

12 100-

1000

< 200 mixed - Nisip

- argilă

28

2.2.2. Ecoregiuni şi tipologia pentru lacurile de acumulare

Ecoregiuni

Lacurile de acumulare Porţile de Fier I şi II aparţin Ecoregiunii Pontice (12), ce

se caracterizeaza prin altitudini sub 200 m, geologie predominant silicioasă, soluri

cernoziomice şi soluri gri, păduri de foioase şi zone agricole. Această încadrare va fi

supusă unui proces de redefinire având în vedere limita dintre ecoregiunile Pontică

(12) şi Munţii Carpaţi (10).

Delimitarea şi caracterizarea ecoregiunilor reprezintă un element fundamental

în definirea tipologiei apelor de suprafaţă şi stabilirea condiţiilor de referinţă.

Tipologia

Tipologia abiotică a lacurilor de acumulare Porţile de Fier I şi II a fost realizată

pe baza următorilor parametri:

Suprafaţa lacului;

altitudinea;

geologia;

adâncimea apei;

timpul de retenţie.

Prin utilizarea parametrilor respectivi a fost definit pentru acumularile

respective tipul ROLA05a care reprezintă lacurile de acumulare situate în zona de

câmpie, cu adâncimi mari (>15m), substrat silicios, timpi de retenţie mici.

2.3 Delimitarea corpurilor de apă

În conformitate cu Art. 2.10 din Directiva Cadru a Apei 2000/60/EC, prin „corp

de apă de suprafată” se înţelege un element discret şi semnificativ al apelor de

suprafaţă ca: râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal, ape tranzitorii, o parte

din apele costiere.

Corpul de apă este unitatea care se utilizează pentru stabilirea, raportarea şi

verificarea modului de atingere al obiectivelor ţintă ale Directivei Cadru a Apei, astfel

că delimitarea corectă a acestor corpuri de apă este deosebit de importantă.

Corpul de apă de suprafaţă se caracterizează prin elementele de calitate

indicate în Anexa V a DCA.

29

Criterii de bază pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă

Pentru delimitarea corpurilor de ap de suprafaţă s-a ţinut cont de următoarele:

categoria de apă de suprafaţă;

tipologia apelor de suprafaţă;

caracteristicile fizice ale apelor de suprafaţă.

Criterii adiţionale pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă

Pentru delimitarea mai exactă a corpurilor de apă de suprafaţă s-au

considerat, în mod suplimentar/plus, următorii parametrii:

starea apelor

- un element discret de apă de suprafaţă nu trebuie să conţină elemente

semnificative ale unor stări diferite. Un “corp de apă” trebuie sa aparţină unei

singure clase a stării ecologice.

- în procesul de sub-divizare progresivă a apelor în unităţi din ce în ce mai mici,

este necesar să se păstreze un echilibru între descrierea corectă a stării apelor

şi necesitatea evitării fragmentării apelor de suprafaţă într-un număr prea mare

de corpuri de apă;

ariile protejate.

- limitele existente ale ariilor protejate pot fi considerate la identificarea corpurilor

de apă. De cele mai multe ori, limitele corpurilor de apă nu vor coincide cu

limitele zonelor protejate deoarece ambele zone geografice au fost definite în

scopuri diferite, pe baza unor criterii diferite.

alterările hidromorfologice;

În cazul alterărilor hidromorfologice semnificative, criteriile abiotice preliminare

de identificare a corpurilor de apă puternic modificate (CAPM), s-au bazat pe

rezultatele Proiectului Regional UNDP-GEF al Dunării Identifying hydromorphological

pressures on the Danube River. Questionnaire – step 1, c) Significant pressures /

impacts.

- corpurile de apă puternic modificate pot fi identificate şi desemnate atunci când

starea ecologică bună nu poate fi atinsă din cauza impactului alterărilor fizice asupra

caracteristicilor hidromorfologice ale apelor de suprafată.

- CAPM sunt definite preliminar de limitele schimbărilor caracteristicilor

hidromorfologice care:

30

(a) rezultă din alterările umane generate de activităţile umane si

(b) împiedică atingerea stării ecologice bune.

Verificare iterativă folosind

Informaţiile din Anexa II 1.5 privind

evaluarea riscului şi Art. 8 privind

programul de monitoring

Art. 4.3 si

Anexa II 1.1(ii)

Figura 4.5 Etapele de identificare a corpurilor de apă

Prin aplicarea criteriilor menţionate anterior care au stat la baza delimitarii corpurilor

de apă, la nivelul Fluviului Dunărea s-au identificat un număr total de 4 corpuri de

apă de suprafaţă, dintre care:

2 corpuri de apă-râuri (Fig.2.4): PF II–Chiciu (487,5 km) şi Chiciu–Isaccea

(275,5 km);

2 corpuri de apa - lacuri de acumulare: PF I (132 km) şi PF II (80 km).

Identificarea limitelor categoriilor

apelor de suprafață [Anexa II 1.1(I)]

Identificarea limitelor tipurilor apelor de

suprafață pentru fiecare bazin [Anexa II 1.1(I)]

Identificarea limitelor corpurilor de apă folosind

caracteristicile fizice

Identificarea limitelor corpurilor de apă pe baza altor

criterii: schimbarea stării apelor de suprafață,

extinderea ariilor protejate

Identificarea corpurilor de

apă ca nefiind puternic

modificate


apă ca fiind puternic

modificate (CAPM)


apă artificiale (CAA)

31

32


2.4.1. Surse punctuale şi difuze de poluare semnificative

Sursele punctuale şi difuze de poluare semnificative sunt prezentate detaliat în

cadrul Planurilor de Management ale Spaţiilor/Bazinelor hidrografice: Banat, Jiu, Olt,

Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa şi Dobrogea.


Fluviul Dunărea se caracterizează printr-un grad mare de amenajare, datorită

lucrărilor hidrotehnice realizate, determinate de folosinţele pentru care au fost create.

Cele mai importante folosinţe ale fluviului Dunărea sunt reprezentate de:

Producerea de energie electrică;

Aparare împotriva inundaţiilor;

Agricultura;

Navigatia;

Urbanizarea.

Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care sunt

supuse corpurile de apă de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sunt necesare a fi

cunoscute şi monitorizate în scopul identificării corpurilor de apă puternic modificate.

(Figura 2.15)

Criterii pentru desemnarea presiunilor hidromorfologice semnificative

Criteriile utilizate au la bază Proiectul Regional UNDP-GEF al Dunării şi iau în

considerare tipurile de lucrări hidrotehnice, magnitudinea presiunii şi efectele

acestora asupra ecosistemelor.

Din multitudinea activităţilor desfasurate pe ape sau care au legatură cu apele,

numai unele dintre ele exercită asupra acestora o presiune semnificativă,

determinată pe baza unor criterii bine determinate, prezentate în Capitolul VIII –

Tabelul 8.8 (Criterii abiotice pentru clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă). Pe

baza acestor criterii s-au identificat corpurile de apă care sunt afectate semnificativ

de prezenţa presiunilor hidromorfologice.

33

34

Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II

Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II

exploatat pe bază de parteneriat de partea română şi partea sârbo-muntenegreană,

este o lucrare de barare transeversală ce are ca efecte majore întreruperea

conectivităţii longitudinale şi alterarea caracteristicilor hidromorfologice.

Principalele folosinţe ale sistemului sunt: producerea de energie electrică şi

ameliorarea condiţiilor de navigaţie. Ca folosinţe secundare se pot enumera

regularizarea debitelor pe Dunăre, alimentarea cu apă industrială, piscicultura şi

agrementul.

Lacurile de acumulare cu un volum de aprox. 3,5x109m3 se întind de la

confluenţa cu râul Tisa până la km 863, pe teritoriul românesc începand de la km

1075 pana la km 943 (acumularea Porţile de Fier I=PDFI) şi de la km 943 (PDFI)

pana la km 863 (acumularea Porţile de Fier II), cuprinzând în principal zona Defileului

Dunării (situat între localităţile Baziaş şi Orşova).

Caracteristicile acumulărilor Porţile de Fier I pe sectorul românesc şi Porţile de

Fier II sunt urmatoarele:

Porţile de Fier I

Suprafaţa acumulării la NNR: 104, 4 kmp

Volumul la NNR: 2.100.000.000 mc

Porţile de Fier II

Suprafaţa acumulării la NNR:400kmp

Volumul la NNR: 800.000.000 mc

Construcţia sistemului hidroenergetic Porţile de Fier* s-a terminat în 1986

(pentru Porţile de Fier I în 1972 şi pentru Porţile de Fier II în 1986), centralele de la

Porţile de Fier I cumulând o putere instalată de 2160 MW (1/2 pentru România), iar

cele de la Porţile de Fier II o putere instalată de 500 MW (1/2 pentru România).

*Barajul Porţile de Fier I, cu o înaltime de 60 m şi laţime de 1278 m, este alcătuit din

2 părţi simetrice, fiecare cuprinzând o ecluză pentru navigaţie, un baraj nedeversabil

în partea de est, un baraj de greutate din beton tip deversor, pozitionat pe mijlocul

albiei, cu 14 deschideri, fiecare cu o lăţime de 25m, cu vane plane duble şi o centrală

hidroelectrică (cu 6 turbine). Căderea la centralele hidroelectrice este 21-35 m,

debitul instalat fiind de 8700 m3/s.

35

Porţile de Fier II prezintă 2 baraje: unul pe cursul principal al Dunării (având o

înăltime de 30m, lungime de 1003m şi un deversor din beton, centrale hidroelectrice

şi ecluză de navigaţie pentru partea sârbeasca) şi unul pe braţul Gogoşu (cu baraj

deversor şi centrale hidroelectrice). Centralele hidroelectrice au 20 turbine. Căderea

la centralele hidroelectrice variază de la 5 la 12,75 m, în funcţie de debitul Dunării.

Lucrările de îndiguire

Îndiguirile afectează fluviul Dunărea pe toată lungimea sa, alternând din loc în

loc cu zone reduse de curgere în regim liber, sectorul cel mai afectat de îndiguiri fiind

cel situat între km 604-182.5. Digurile sunt poziţionate la o distanţ de 200-300m de

cursul apei şi au ca scop principal apărarea împotriva inundaţiilor.

Construcţia digurilor pe sectorul românesc al Dunării a început în secolul XVI,

lucrările fiind intensificate în sec. XIX şi XX. în special la sfârşitul anilor 50‟.

În prezent, procentul de îndiguri a fost de 73% pentru sectorul situat între

Porţile de Fier II –Calaraşi, 92% pentru sectorul Calaraşi – Brăila şi 83% pentru

sectorul situat între Brăila - Ceatal Ismail.

Construcţia digurilor a determinat la nivelul diferitelor sectoare ale luncii

inundabile a Dunării schimbarea structurii şi funcţiilor acesteia, exprimată prin

dispariţia sistemelor naturale şi înlocuirea acestora cu sisteme dominate de om

(Vădineanu, 2001).

Ecluzele, şenalul navigabil şi amenajările portuare

Fluviul Dunărea este rută de navigaţie pe tot sectorul românesc, pentru

folosinţa navigabilă realizându-se numeroase lucrări care pot reprezenta presiuni

importante.

Ecluzele sunt componente ale sistemului hidronergetic şi de navigaţie Portile

de Fier, asigurând trecerea navelor dintr-un bief în altul pe fluviul Dunărea.

Pe teritoriul românesc, Dunărea face parte din coridorul Pan-European VII.

Coridorul VII de transport Pan European se referă la navigaţia interioară pe

Dunare, Canalul Dunăre – Marea Neagră, braţele Dunării: Chilia şi Sulina, legăturile

navigabile dintre Marea Neagră şi Dunăre, canalul Dunăre – Sava, canalul Dunăre –

Tisa precum şi la principalele infrastructuri portuare situate pe aceste căi navigabile.

36

Figura 2.1.3 – Lucrări cu impact asupra conectivităţii laterale şi longitudinale

(Sursa: I.N.C.D. Delta Dunării – Staraş M., Hanganu J., Grigoraş I.)

37

Totodata el asigură legătura între Dunărea fluvială şi canalul navigabil Dunăre

– Marea Neagră ca şi cu Dunărea maritimă, condiţiile bune de navigaţie fiind foarte

importante pentru însemnătatea strategică a Dunării, de coridor de transport din

porturile fluviale până în portul Constanţa.

Pe teritoriul românesc, calea navigabilă se împarte în Dunărea fluvială de la intrarea

în ţară până la Tulcea şi Dunărea maritimă de la Tulcea până la vărsarea în Marea

Neagră. Adâncimea minimă pentru ca navigaţia să se desfăşoare în condiţii de

siguranţă pe Dunărea fluvială este de circa 2.5 m iar pentru Dunărea maritimă este

de aproximativ 7 m. Canalul Sulina asigură traficul maritim (pentru nave de 25000

TDW) de la Marea Neagră spre Dunăre, fiind legătura între Dunărea maritimă şi

Dunărea fluvială.

Conform Anuarului Statistic al României porturile de la Dunăre sunt

următoarele: Moldova Nouă, Orşova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Turnu

Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă, Hârşova, Măcin, Brăila,

Galaţi, Tulcea, Sulina, dintre care cele mai importante sunt Turnu – Severin, Giurgiu,

Călăraşi, Galaţi şi Tulcea. Porturile Tulcea, Galaţi, Brăila şi Sulina sunt porturi

maritime.


Pe lânga degradarea semnificativă produsă de alterările hidromorfologice

asupra corpurilor de apă, există un numar de proiecte propuse pentru navigaţie,

apărare împotriva inundaţiilor,– în diferite stadii de planificare care pot contribui de

asemenea la alterarea fizică a corpurilor de apă.

Este destul de dificil de a cuantifica presiunile şi impactul produs de aceste

proiecte, dar este posibil ca implementarea lor să conducă la deteriorarea stării

actuale a corpului de apă.

Aceste viitoare proiecte de infrastructură sunt reglementate de Directiva Cadru

a Apei prin Art.4.7 – şi anume:

(a) sunt luate toate etapele posibile pentru reducerea impactului negativ asupra

stării corpurilor de apă;

(b) motivele acestor modificări sau degradări sunt stabilite în mod specific şi

explicate în Planul de management la nivel de bazin hidrografic, cerut conform

art. 13 iar obiectivele sunt revizuite la fiecare 6 ani.

38

(c) motivele acestor modificări sau degradări sunt de interes public deosebit şi/sau

beneficiile aduse mediului sau societăţii de realizare a obiectivelor stabilite în

paragraful 1 (DCA-Art.4.1-Obiective de mediu) sunt depăşite de beneficiile

noilor modificări sau degradări aduse sănătăţii umane, menţinerii siguranţei

umane sau dezvoltării durabile; şi

(d) obiectivele beneficiare deservite de acele modificări sau degradări ale

corpurilor de apă, din motive tehnice sau din cauza costurilor disproporţionate

nu pot fi atinse prin alte mijoace, care sunt o opţiune semnificativ mai bună din

punct de vedere al mediului.

În consecinţă aceste viitoare proiecte de infrastructură pot fi obiectul unor

evaluări de impact de mediu (EIA) şi/sau a unor evaluări strategice de mediu (SEA),

în timpul fazei de planificare a acestora, ţinând cont de presiunea şi impactul lor

asupra mediului acvatic.

Pentru planuri şi programe care afectează obiectivele DCA, evaluarea în

conformitate cu art. 4.7. ar trebui încorporată în SEA.

În cazul planificării unor “noi modificări” ar fi utilă realizarea unei evaluări de

impact asupra mediului care să demonstreze cel puţin că, criteriile şi condiţiile

Art.4(7) şi Art. 4(8) şi Art. 4(9) ale DCA sunt satisfăcute şi anume că cel puţin acelasi

nivel de protecţie ca şi legislaţia comunitară existentă este asigurată şi că aplicarea

excepţiilor nu exclude sau compromite permanent atingerea obiectivelor de mediu în

alte corpuri de apă în cadrul aceluiaşi district de bazin hidrografic.

Corpul de apă care suferă o nouă modificare hidromorfologică, trebuie supus

etapelor testului de desemnare în următorul Plan de Management.

Corpurile de apă nu pot fi desemnate ca fiind corpuri de apă puternic

modificate înainte ca aceste noi modificări să aibă loc, numai pe baza anticipării

alterărilor hidromorfologice semnificative.

Excepţiile de tipul 4.7. pot fi aplicate corpurilor de apă unde s-au identificat

viitoare proiecte de infrastructură (selectate pe baza criteriilor: de producere a unei

presiuni semnficative, fie SEA, fie EIA sau impact transfrontalier) cu respectarea

prevederilor acestui articol.

Pentru corpurile de apă pentru care se vor stabili excepţii de tipul Art. 4.7 în

actualul PMB, cauzate de proiectele viitoare de infrastructură, se vor considera

numai acele proiecte ce au ca termen de implementare 22 decembrie 2015 (corpurile

de apă cu proiectele viitoare de infrastructură al căror termen de implementare este

39

după 2015 şi care întrunesc condiţiile Art. 4.7 se vor raporta în urmatoarele cicluri de

planificare).

La nivelul Dunării se află o serie de proiecte în stadiu de planificare şi

elaborare care au ca scop, în principal, îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe

fluviul Dunărea, precum şi redimensionarea ecologică şi economică pe sectorul

românesc al luncii Dunării. Acestea sunt prezentate succint în continuare.

Redimensionarea ecologică şi economică pe sectorul românesc al luncii

Dunării – Studiu de cercetare (COD CPSA 7420.73, 7420.74) a fost realizat

de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării în colaborare cu

alţi parteneri, sub coordonarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Programul de redimensionare ecologică şi economică a incintelor amenajate

din Lunca şi Delta Dunării a fost conceput şi lansat pentru a acorda asistenţã

Guvernului României în procesul de planificare strategicã pe termen lung,

pentru atingerea obiectivelor Directivei Cadru a Apei, precum şi în

implementarea efectivã a sarcinilor privind prevenirea, protecţia şi diminuarea

efectelor inundaţiilor, stipulate de Strategia Naţională de Management a

Riscului la Inundaţii.

Protejarea diversităţii biologice şi dezvoltarea durabilă reprezintă priorităţi ale

Guvernului Român, care se înscriu în cerinţele Strategiei Paneuropene de

conservare a diversităţii biologice şi a peisajului, prin definirea metodologiei de

realizare a acestui Program, ale cărui obiective sunt:

Evaluarea stării actuale a Luncii Dunării şi elaborarea planurilor de

management în scopul asigurării managementului integrat;

Constituirea unor arii protejate - zone naturale în Lunca Dunării, care şi-au

păstrat caracteristicile iniţiale de bălţi, lacuri, zăvoaie etc., în scopul creării

unei reţele de situri naturale;

Desemnarea zonelor umede din Lunca Dunării, care îndeplinesc condiţiile

necesare pentru a fi declarate zone umede de importanţă internaţională

conform Convenţiei de la Ramsar, SCI / SPA;

Redimensionarea ecologică şi economică a unor zone desecate în scopuri

agricole, care în prezent au fost inundate sau sunt abandonate şi nu mai

corespund ţelului pentru care au fost amenajate.

Până în prezent au fost identificate mai multe scenarii urmând ca la nivelul

autorităţilor competente să se aprobe implementarea măsurilor.

40

Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe

Dunăre - Programul ISPA EUROPEAID/114893/D/SV/RO – Masura 1:

“Îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre între Călăraşi şi

Brăila şi măsuri complementare - Lucrări etapa I”.

Proiectul este elaborat de un consorţiu de firme: Technum N.V. (Belgia),

Trapec S.A. (România) şi Tractebel Development Engineering S.A. (Belgia) având ca

lider TECHNUM N. Aspectele privind acordurile şi avizele necesare proiectului sunt

coordonate de societatea Trapec S.A, partenerul român, al consorţiului sus-

menţionat. Autoritatea contractantă este Ministerul Transporturilor şi Turismului,

Unitatea de Coordonare ISPA. Proiectul urmează a fi finanţat de către UE, iar

cofinanţarea va fi asigurată de către Guvernul Romaniei.

Lucrările prevăzute sunt amplasate în albia fluviului Dunărea pe sectorul dintre

Călăraşi (km375) şi Brăila (km 175). Sectorul Dunării, cuprins între Călăraşi şi Brăila

(km 375 – km 175) este un sector important al coridorului Pan-European nr. VII, în

contextul U N “Memorandumul acordului pentru dezvoltarea coridorului VII de

transport Pan – European (Dunărea)”, şi luând în considerare rezultatele celei de a

treia conferinţe de Transport Pan European de la Helsinki, din iunie 1997. Acest

proiect are efecte benefice şi pentru activitatea Centralei Nucleare de la Cernavodă.

Studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic au fost finalizate şi aprobate în anul

2005, respectiv 2006, iar în anul 2007 au fost obţinute Acordul de Mediu şi Avizul

NATURA 2000. La solicitarea Comisiei Europene autorităţile române au transmis

către aceasta o serie de documente privind proiectul, avizele şi aprobările aferente

acestuia, documentaţia de licitaţie pentru atribuirea contractului, precum şi o serie de

completări la studiul de impact asupra mediului. Autorităţile române au lamurit o serie

de neclarităţi punctate de Comisia Europeană, urmând ca reprezentanţii acesteia să

transmită o scrisoare oficială în care să fie curprinse toate solicitările finale.

În luna aprilie 2009, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a încheiat un

contract de lucrări cu consorţiul care a câştigat licitaţia, urmând ca lucrările să

înceapă imediat ce autoritătile române vor primi aprobarea din partea Comisiei

Europene. În prezent constructorul realizează activităţile pregătitoare necesare

începerii lucrărilor precum şi activitatea de monitorizare a mediului.

41

Asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe

sectorul comun român-bulgar al Dunării şi studii complementare

EUROPEAID/122137/D/SV/RO.

Proiectantul lucrărilor este Consorţiul de firme: Technum N.V. (Belgia), Trapec

S.A. (România) şi Tractebel Development Engineering S.A. (Belgia) având ca lider

TECHNUM N. V iar beneficiarul lucrărilor - Ministerul Transporturilor din România,

Unitatea de Coordonare ISPA.

Încă din faza caietului de sarcini (termeni de referinţă) proiectul a fost

conceput să ia în considerare aspectele de protecţie a mediului şi studiile şi

conceptele anterioare privind dezvoltarea fluviului Dunărea şi conservarea valorilor

sale naturale.

Memoriul tehnic va încerca să aibă ca rezultat o combinaţie rezonabilă între

condiţiile optime de navigaţie pe sectorul de Dunăre în discuţie şi conservarea stării

naturale a fluviului, încercând să fie un exemplu pentru o utilizare ratională a unui

fluviu natural prin realizarea de intervenţii antropice minime. Desi proiectul pleacă de

la raţiuni legate de navigaţie, toate aspectele implicate vor fi avute în vedere. În final

acest memoriu tehnic va fi baza pe care se va realiza studiul pentru evaluarea

impactului de mediu.

Proiectul este împartit pe 4 sectiuni, după cum urmează:

(1) Secţiunea 1: Porţile de Fier II (rkm 863) – Călăraşi/Silistra (rkm 375)

(2) Secţiunea 2: Brăila (Ceatal Ismail - nm 43) – canalul Sulina (Ceatal Sf.

Gheorghe – nm 34)

(3) Secţiunea 3: Canalul Dunăre – Marea Neagră şi Canalul Poarta Albă - Midia

Năvodari

(4) Secţiunea 4: Portul Calafat

În cazul secţiunilor 1,2 şi 3 amplasarea lucrărilor care fac obiectul proiectului

se găsesc în albia Dunării şi sunt corespunzatoare unor sectoare critice din punct de

vedere al navigaţiei în condiţii optime.

42


Surse cu potential de producere a poluărilor accidentale

Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de

poluările accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică,

biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor

accidentale, acestea pot avea magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale,

transfrontaliere) asupra resurselor de apă.

Pentru fluviul Dunărea, sursele de poluare punctiforme ce pot produce poluări

accidentale şi care şi-au elaborat Planuri proprii de prevenire şi combatere a

poluărilor accidentale sunt prezentate în cadrul Planurilor de Management ale

Spaţiilor/Bazinelor hidrografice: Banat, Jiu, Olt, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa şi

Dobrogea. În general aceste surse de poluare sunt unităţi care folosesc, produc,

stochează şi evacuează substanţe care pot ajunge în mod accidental în resursele de

apă.

Impactul poluărilor accidentale poate fi: local, bazinal sau transfrontalier.

Informaţiile privind poluările accidentale cu impact transfrontalier sunt transmise cu

ajutorul “Sistemului de prevenire şi alarmare a poluarilor accidentale” (Accidental

Emergency Warning System – AEWS).

La nivelul ICPDR a fost pus la punct sistemul AEWS potrivit cerinţelor din

Articolul 16 al Convenţiei de cooperare pentru protecţia şi utilizarea durabilă a

fluviului Dunărea.

În anul 2007, la nivelul Fluviului Dunării s-au înregistrat 5 poluări accidentale.

Din analiza celor 5 cazuri de poluări accidentale cu produse petroliere este

semnificativ faptul că o parte provin din surse neidentificate şi apă de santină.

Producerea de poluări accidentale se explică atât prin neglijenţa manifestată de unii

operatori economici în timpul desfaşurării proceselor tehnologice, cât şi prin lipsa

modernizării proceselor tehnologice la unele unităţi industriale, spargeri de conducte

de transport produse petroliere datorită furturilor de combustibil sau uzurii acestora.

Evenimentele au fost de amploare mică şi medie, fără efecte severe asupra

resurselor de apă sau asupra utilizatorilor.

La nivelul Districtului Internaţional al Dunării, s-a aplicat metodologia de

evaluare a riscului potenţial (Metodologia pentru determinarea indexului de risc

43

pentru apă) elaborată de Grupul de Experţi ICPDR privind poluarea accidentală

(Accident Pollution Task Group). Prin aplicarea acestei metodologii la nivelul surselor

de poluare pentru Fluviul Dunărea, nu au fost identificate surse industriale cu risc

potenţial ridicat de poluare accidentală.

Prin aplicarea metodologiei ICPDR (Metodologia M2) privind identificarea

zonelor contaminate cu risc potenţial ridicat, pentru Fluviul Dunărea a fost identificată

o singură locaţie şi anume Turnu Măgurele, unde a fost determinat un risc potenţial

relevant (100).

No

Zona

Localizare

Cursul de

apă receptor

Risc

potenţial

(m2 250)

1 Turnu Măgurele Teleorman Dunăre 100 relevant

Tabelul 2.5 Zone contaminate cu risc potenţial ridicat din Fluviului Dunărea,

Deltei Dunării Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Alte presiuni relevante

O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte

asupra râurilor o constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general,

prin modificarea formei profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia

râului şi în procesele de degradare - mai ales eroziune.

Având în vedere importanţa acestei activităţi desfăşurată de regulă în albiile

minore ale cursurilor de apă, precum şi implicaţiile unei exploatări neraţionale asupra

râurilor şi această presiune trebuie supusă inventarierii şi monitorizării.

Astfel, conform prevederilor art. 33, alin. (2) din Legea Apelor nr. 107/1996 cu

modificările şi completările ulterioare, se precizează:

“Dreptul de exploatare a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor

de apă, cuvetele lacurilor, bălţilor, prin exploatări organizate, se acordă de autoritatea

de gospodărire a apelor numai în zone care necesită decolmatare, reprofilarea albiei

şi regularizarea scurgerii, pe baza unui studiu tehnic zonal privind influenţa

exploatării asupra cursului de apă şi pe baza avizului şi autorizaţiei de gospodărire a

apelor, cu avizul deţinătorilor de lucrări hidrotehnice în albie din zonă.”

44

Pe de alta parte în România în această perioadă se conturează clar o tendinţă

de dezvoltare şi se construieşte foarte mult, deci cerinţa din punct de vedere

economic este foarte mare şi poate uneori este depaşită cantitatea prevazută în

autorizaţiile şi avizele emise. Până ce aceste probleme vor fi reglementate şi

depaşite, o primă masură ce trebuie aplicată este aceea de a se întări controlul

asupra acestor exploatări, asupra respectării legislaţiei existente, de către cei ce sunt

în măsură să aplice legea.

În cazul extragerii balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă,

această presiune poate fi considerată importantă mai ales în cazul în care apar

efecte negative, de natură:

hidraulică, constând în modificarea regimului natural al curgerii apei şi implicit

al transportului de aluviuni;

morfologică, constând din declanşarea şi/sau amplificarea unor procese de

eroziune şi/sau depunerea aluvionară în sectorul de influenţă al balastierei;

hidrogeologică, constând din modificarea regimului natural al nivelurilor apelor

subterane din zona adiacentă;

poluantă, constând din alterarea calităţii apelor de suprafaţă ca urmare a

deversărilor tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor;

a afecta lucrările de amenajare, de protecţie sau de traversare a albiei, putând

afecta siguranţa şi eficienţa funcţionării acestora sau altor infrastructuri

inginereşti destinate captării apei sau peisajele.

De asemenea, această presiune poate avea un impact semnificativ negativ mai

ales în cazurile în care condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodărire a

apelor nu sunt respectate, şi anume:

- realizarea de secţiuni optime de scurgere;

- regularizarea şi igienizarea râului în zona de exploatare;

- păstrarea talvegului natural al râului;

- respectarea perimetrelor de exploatare;

- volumele de balast extrase să nu depăşească volumele depuse prin aport la

viituri, etc.

În urma inventarierii balastierelor existente la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, în anul 2006 a fost extras

un volum mediu de balast de 338913,95 mc.

45

Tot, în aceeaşi categorie de alte presiuni se pot înscrie şi exploatările

forestiere, în cazul în care acestea se fac haotic, nerespectând prevederile legale,

efectul lor materializându-se asupra stabilitătii terenului (prin apariţia eroziunii,

formarea de torenţi, alunecări de maluri, amplificarea viiturilor, scăderea ratei de

realimentare a straturilor acvifere etc). Sperăm că situaţia se va îmbunătăţi odată cu

demararea acţiunilor de reîmpădurire, ale căror efecte cu siguranţă vor fi resimţite în

perioada următoare.


Necesitatea de a analiza presiunile antropice şi impactul acestora este

prezentată în articolul 5 al Directivei Cadru, articol care precizează: Fiecare Stat

Membru trebuie să asigure trecerea în revistă a impactului activitaţilor umane

asupra stării apelor de suprafaţă şi subterane pentru fiecare district al bazinului

hidrografic sau pentru o porţiune a unui district al unui bazin hidrografic internaţional

care se află pe teritoriul său.

Acest proces de evaluare al presiunilor antropice şi al impactului acestora la

nivelul corpurilor de apă conduce la identificarea acelor corpuri de apă care riscă să

nu atingă obiectivele Directivei Cadru, având în vedere parcurgerea următoarelor

etape importante (figura nr. 3.17):

Identificarea activităţilor şi a presiunilor;

Identificarea presiunilor semnificative;

Evaluarea impactului;

Evaluarea riscului neîndeplinirii obiectivelor de mediu.

Totodată, pentru analiza presiunilor şi a impactului s-a folosit conceptul DPSIR

(Driver-Pressure-State-Impact-Response – Activitate antropică-Presiune-Stare-

Impact-Răspuns), astfel a fost necesar să se utilizeze informaţii/date despre

activităţile antropice şi schimbările la nivelul stării corpului de apă, căt şi răspunsul

(măsurile de bază ce vor fi luate pentru a îmbunătăţi starea corpului de apă). În figura

nr. 3.18 este ilustrată schema analitică DPSIR.

Identificarea presiunilor antropice semnificative a fost tratată în sub-capitolul 2.4.

46

Fig. 3.17. Etapele necesare analizei presiunilor şi impactului asupra apelor

Fig. 3.18 Ilustrarea conceptului DPSIR

Evaluarea impactului diferitelor tipuri de presiuni semnificative are ca scop

furnizarea de informaţii ce vor fi utilizate în analiza de risc şi în caracterizarea stării

apelor în conformitate cu Anexa V a Directivei Cadru Apă.

Procesul de evaluare al impactului presiunilor antropice are la bază

compararea stării corpului de apă cu obiectivele de mediu aferente corpului de apă

analizat, în cazul în care exista date de monitoring disponibile. Dacă la nivelul unui

corp de apă nu sunt stabilite secţiuni de monitorizare, la evaluare se pot considera

Stare Cresterea concentrației de nutrienți

Raspunsul Controlul evacuării /măsuri

Presiune Evacuarea apelor uzate

Activitate Cresterea populației

Impact Dezvoltare algală

Evaluarea riscului neîndeplinirii obiectivelor de mediu

Descrierea corpului de apă și a bazinului

Obiective

Date furnizate de sistemul de monitoring

Evaluarea impactului

Identificarea activităților și a

presiunilor

Identificarea presiunilor

semnificative

47

datele de monitoring determinate într-o altă secţiune situată pe un alt corp de apă

care prezintă aceeaşi tipologie şi aceleaşi categorii de presiuni antropice (gruparea

corpurilor de apă în scopul realizării monitoringului/evaluării).

În Raportul 2004 privind analiza caracteristicilor bazinelor hidrografice, riscul

neatingerii obiectivelor de mediu a fost evaluat pentru toate corpurile de apă

permanente.

În anul 2008, în cadrul Administraţiei Naţionale “Apele Române” s-au realizat

Elementele metodologice privind identificarea presiunilor semnificative şi evaluarea

impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă – Identificarea corpurilor de apă

care prezinta riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru Apa, care au fost

aplicate la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice.

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă a fost

evaluat având în vedere corpurile de apă redelimitate în anul 2008, reactualizarea

informaţiilor privind presiunile semnificative şi impactul acestora asupra apelor,

precum şi identificarea măsurilor de bază care aplicate până în 2012/2013 ar putea

conduce la atingerea obiectivelor Directivei Cadru Apă. În acest sens, instrumente

precum modelarea matematică pot fi utilizate pentru estimarea efectelor măsurilor de

bază propuse. Modelele disponibile utilizate sunt reprezentate de: MONERIS

(nutrienţi), modelele WAQ (nutrienţi) şi QUAL 2K (substanţe organice).

În prima etapă, elementele metodologice mai sus menţionate au fost aplicate

pentru corpurile de apă localizate pe râurile cu bazine hidrografice mai mari de 4000

kmp iar procesul a continuat, în a doua etapă (2009) pentru restul de corpuri de apă

identificate. În procesul de evaluare al impactului presiunilor semnificative, obiectivele

preliminare utilizate au fost, în general, cele din Ordinul Ministrului Mediului şi

Gospodaririi Apelor (nr. 161/2006) pentru aprobarea Normativul privind clasificarea

calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apa,

obiective care nu sunt în acord cu cerinţele Directivei Cadru. Astfel, în prima etapă au

fost determinate preliminar 3 clase de corpuri de apă: “la risc”, “fara risc” şi “în curs

de evaluare”. După finalizarea studiului ştiinţific “Metodologie pentru elaborarea

sistemelor de clasificare şi evaluare globală a stării apelor de suprafaţă (râuri, lacuri,

ape tranzitorii, ape costiere) conform cerinţelor Directivei Cadru Apă 2000/60/EC pe

baza elementelor biologice, chimice şi hidromorfologice” şi realizarea evaluării stării

la nivel de corp de apă, corpurile de apă “în curs de evaluare” au fost clasificate în

cele două clase (“la risc” sau “fara risc”).

48

Ca şi în anul 2004, în anul 2008, la evaluarea riscului neatingerii obiectivelor

de mediu pentru corpurile de apă s-a ţinut cont de presiunile semnificative

identificate (sub-capitolul 2.4), precum şi de evaluarea impactului acestora. Pentru

evaluarea riscului s-au luat în considerare următoarele categorii de risc:

- poluarea cu substanţe organice;

- poluarea cu nutrienţi;

- poluarea cu substanţe periculoase;

- alterări hidromorfologice.

având în vedere, ca aceste 4 categorii de presiuni au fost identificate, atât la nivelul

Districtului Internaţional al Dunării, cât şi la nivel naţional, ca fiind cele mai importante

probleme de gospodărirea apelor.

Elementele metodologice mai sus menţionate au fost aplicate având ca

obiectiv atingerea stării ecologice şi a stării chimice aferente anului 2015, luând în

considerare scenariul de bază (implementarea măsurilor de bază până în 2012 -

2013 pentru activităţile antropice cauzatoare de presiuni semnificative).

Corpurile de apă la nivelul cărora există presiuni semnificative şi/sau impact

semnificativ şi pentru care nu se vor implementa măsurile necesare pentru atingerea

obiectivelor până în 2015 sunt identificate ca fiind la risc.

Riscul ecologic este definit de cele 3 categorii de risc: poluarea cu substanţe

organice, poluarea cu nutrienţi, precum şi de alterările hidromorfologice. Pentru riscul

ecologic, evaluarea realizată pe baza elementelor biologice are un rol primordial,

însă în lipsa unor corelaţii exacte dintre presiune/măsuri şi impact, s-au utilizat şi

parametrii abiotici (elemente fizico-chimice şi hidromorfologice). Riscul ecologic se

cuantifică având în vedere cea mai proastă situaţie regasită în categoriile de risc

(poluarea cu substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, precum şi de alterările

hidromorfologice).

Riscul chimic (riscul de a nu atinge starea chimică bună) este definit de o

singură categorie şi anume poluarea cu substanţe prioritare şi cu alţi poluanţi,

considerând valorile prag propuse Directiva 2008/105/EC privind standardele de

calitate pentru mediu în domeniul politicii apei şi care amendeaza Directiva Cadru a

Apei.

Riscul total este compus din riscul ecologic şi riscul chimic, iar evaluarea este

dată de cea mai proastă situaţie regasită la cele 2 categorii de risc.

49

În această etapă, se precizează că evaluarea riscului a fost realizată numai

pentru a fi utilizată la:

caracterizarea stării ecologice/potentialului ecologic şi a stării chimice (cap.

8.2), în condiţiile în care pentru unele corpuri de apă nu au existat metode

si/sau date de monitoring conforme cu Directiva Cadru Apă, iar gruparea

corpurilor de apă nu a putut fi realizată (confidenţă scazută);

stabilirea măsurilor suplimentare;

aplicarea analizei cost – eficientă şi cost – beneficiu;

aplicarea excepţiilor de la atingerea obiectivelor de mediu.


Aşa cum s-a prezentat în sub-capitolul 2.4, poluarea cu substanţe organice se

datorează emisiilor/evacuărilor de ape uzate provenite de la sursele punctiforme şi

difuze, în special aglomerările umane, sursele industriale şi agricole. Lipsa sau

insuficienţa epurării apelor uzate conduce la poluarea apelor de suprafaţă cu

substanţe organice, care odată ajunse în apele de suprafaţă încep să se degradeze

şi să consume oxigen. Poluarea cu substanţe organice produce un impact

semnificativ asupra ecosistemelor acvatice prin schimbarea compoziţiei speciilor,

scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi reducerea populaţiei piscicole sau chiar

mortalitate piscicola în contextul reducerii drastice a concentraţiei de oxigen.


O altă problemă importantă de gospodărirea apelor în bazinul Dunării este

poluarea nutrienţi (azot şi fosfor). Ca şi în cazul substanţelor organice, emisiile de

nutrienţi se datoreaza atât surselor punctiforme (ape uzate urbane, industriale şi

agricole neepurate sau insuficient epurate), cât şi surselor difuze (în special, cele

agricole: creşterea animalelor, utilizarea fertilizanţilor), din ţarile din bazinul superior

al Fluviului Dunărea, cât şi funcţionării necorespunzătoare a staţiilor de epurare din

ţările central şi est-europene.

Nutrienţii conduc la eutrofizarea apelor (îmbogăţirea cu nutrienţi şi creşterea

algală excesivă), în special a corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri

de acumulare), ceea ce determină schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea

50

biodiversităţii speciilor, precum şi reducerea utilizării resurselor de apă (apă potabilă,

recreere, etc.). Se precizează că, pentru Delta Dunării şi Marea Neagră, Dunărea

contribuie substanţial cu nutrienţi, fiind colectorul a 801.463 km2, acoperind total sau

parţial teritoriul a 19 ţări cu sursele de poluare aferente.


Poluarea cu substantţ prioritare/prioritare periculoase se datorează evacuarilor

de ape uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conţin poluanţi

nesintetici (metale grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi organici). Se

precizează că datele de monitoring arată că, atât la intrarea în ţară, căt şi pe tot

parcursul până la Marea Neagră, Dunărea conţine substante periculoase, ceea ce a

condus la evaluarea acestor corpuri ca fiind la risc din punct de vedere al atingerii

stării chimice bune în anul 2015. Substanţele periculoase produc toxicitate,

persistenţa şi bioacumulare în mediul acvatic.


Aceste presiuni influenţează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor

de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile

hidrotehnice cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup

conectivitatea longitudinala a râurilor cu efecte asupra regimului hidrologic,

transportului de sedimente, dar mai ales asupra migrării biotei. Lucrările în lungul

râului (îndiguirile, lucrările de regularizare şi consolidarile de maluri) întrerup

conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de

reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării.

Astfel, impactul alterarilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se

poate exprima prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii

naturale a populaţiilor de peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor,

precum şi alterarea compoziţiei populaţiilor. Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la

nivel european a relaţiei dintre presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de

multe ori variatele tipuri de presiuni acţioneaza sinergic, făcând dificilă decelarea

efectului faţă de tipul de presiune.

51

Capitolul III. Delta Dunării

1. Prezentarea generală

1.1. Caracterizarea generală a Deltei Dunării

Delta Dunarii, cea mai tânără unitate geografică din România (primul embrion

apărând acum 12.000 ani) şi a doua mare unitate deltaica din Europa (după Delta

râului Volga) reprezintă un complex unic de ecosisteme.

În Delta Dunării se disting pe de o parte formele pozitive de relief, constituite

din promontoriile platoului Bugeacului, grindurile fluviale, formaţiunile de acumulare

litorală formate prin juxtapunerea a numeroase cordoane litorale vechi (grindurile

marine) şi cordoanele litorale actuale, iar pe de altă parte formele negative de relief

acoperite de apă, care alcătuiesc reţeaua hidrografică a Deltei.

Circa 20,5% din arealul Deltei Dunării se află situat sub nivelul mediu al Mării

Negre. Restul arealului deltei cuprinde suprafeţe cu altitudini pozitive între 0 şi 1 m, în

proporţie de 54,5% şi respectiv cu altitudini între 1 şi 2 m, pe circa 18 % din areal.

Altitudinea medie a reliefului Deltei Dunării, este de circa 0,52 m. Diferenţele

teritoriale ale spaţiului deltaic sunt reflecţia particularităţilor circulaţiei apei.

Datorită importanţei stiinţifice, turistice şi economice Delta Dunării împreuna

cu complexele adiacente au fost declarate,,Rezervaţie a Biosferei”*, valoarea

internaţională ca rezervaţie a biosferei fiind recunoscută în 1990 pentru partea

românească şi în 1998 pentru partea ucraineană.

* prin Hotărârea Guvernului României nr.953/27.08.1990. Aceasta hotărâre a fost

urmată de elaborarea şi aprobarea de către Parlamentul României a Legii

nr.82/1993, prin care s–a stabilit structura rezervaţiei, modul de administrare,

protejare şi reconstrucţie ecologică a unor areale deteriorate. Rezervaţia Biosferei

Delta Dunării este administrată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

care reprezintă instituţia specializată să implementeze măsurile de management

adecvate şi să asigure conservarea patrimoniului natural şi dezvoltarea durabilă a

regiunii.

52

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se întinde pe teritoriul românesc pe o

suprafaţă de 5.800 km2, iar pe teritoriul ucrainean pe o suprafaţă de 465 km2

(fig.3.1).

Componentele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pe teritoriul românesc sunt

reprezentate de:

3.510 km2 delta propriu-zisă (sectorul românesc);

1.145km2 - complexul lacustru Razim-Sinoie;

1.030 km2 - apele marine (până la izobata de – 20 m cu extremitate sudică,

Capul Midia);

13 km2 albia Dunării între Cotul Pisicii şi Isaccea (pe teritoriul României);

102 km2 lunca inundabilă a Dunării între Isaccea şi Tulcea.

În contextul conservării şi menţinerii într-o stare cât mai naturala a acestui

teritoriu unic, în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării au fost delimitate (H.G.248/1994):

• 18 zone strict protejate cu o suprafaţă de 50.600 ha (8,7% din suprafaţa totală a

R.B.D.D.),

• 13 zone tampon cu o suprafaţă de 223.300 ha (38,5% din suprafaţa totală a

R.B.D.D.),

• zone economice cu o suprafaţă de 306.100 ha (52,8% din suprafaţa totală a

R.B.D.D.).

Ca urmare a configuraţiei morfo-hidrografice, a florei şi faunei dar şi a

impactului comunităţiilor umane au fost stabilite două mari categori de ecosisteme în

Delta Dunării (Gâştescu et al., 1996, 1999):

• ecosisteme naturale sau ecosisteme parţial modificate de către om

(categorie ce se împarte la rândul ei în trei mari grupe:

- apele curgătoare şi stagnante;

- zonele umede – formaţiunile de plaur şi ariile depresionare frecvent inundate;

- ecosistemele terestre - pădurile; tufărişurile şi vegetaţia ierboasă şi dunele).

• ecosisteme antropice (categorie care include 7 tipuri de ecosisteme:

terenurile agricole, zonele forestiere, plantaţiile de plop de pe malul Dunării, fermele

piscicole şi aşezările umane, sate şi oraşe).

De asemenea valoarea internaţionala a Deltei Dunării a fost recunoscută şi în

cadrul altor programe cum ar fi: Convenţia Ramsar (zonă umedă de importanţă

internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă – 1991), Lista Patrimoniului

Mondial UNESCO Cultural şi Natural (peste 60% din suprafaţă a fost declarată sit

53

natural cu valoare de patrimoniu universal - 1990). De asemenea Rezervaţiei

Bioseferei Delta Dunării i s-a acordat şi Diploma Europeană de către Consiliul

Europei.

Fig. 3.1 Delta Dunării

(Sursa INCDDD)

54


Toate ecosistemele întâlnite de la prima bifurcaţie a Dunării până la malurile

Mării Negre, de la principalele braţe spre interiorul deltei reprezintă rezultatul evoluţiei

în timp a deltei (Gastescu et al., 1996).

Gradul ridicat de complexitate şi strânsa interacţiune dintre elementele

sistemului deltaic este argumentul principal al atribuirii Deltei Dunării termenului de

biom. Abordarea sistemica a studiilor care să explice organizarea şi legităţile care

guvernează procesele ce se desfaşoară în ecosistemele acvatice ale deltei, dar şi

cauzele care îi pot perturba funcţionarea, au apărut destul de târziu în România,

comparativ cu celelalte state ale Europei. Cu toate acestea în ultimii 15-20 de ani se

observă din ce în ce mai mult efortul interdisciplinar al specialiştilor români şi străini

pentru a caracteriza biomul deltaic.

Procupări în vederea întocmirii unor liste cât mai complete a speciilor din Delta

Dunării au existat atât inainte (Taravschi et. al, 1956; Oltean, 1969; Oltean et al.,

1989), cât şi dupa înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (Carauş I., 2002;

Otel, 1997).

În prezent în contextul implementării Directivei Cadru Apă în Delta Dunarii,

prin programele de monitoring desfăşurate dar şi ca rezultat al unei investigaţii

bibliografice amănunţite au fost create baze de date despre prezenţa speciilor

acvatice (alge, vegetaţie acvatică zooplancton şi peşti) în ecosistemele deltaice

semnalate în Delta Dunării. Informaţiile înregistrate în aceste baze de date au fost

utilizate la elaborarea unor lucrări ştiinţifice cu scopul de a face cunoscută

diversitatea mare a speciilor acvatice în Delta Dunării (Oţel, 2000, 2007; Török, 2004,

Török et al. 2007) şi necesitatea menţinerii sau îmbunătăţirii calităţi apei în

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

Potenţialul ridicat pe care îl are delta din punct de vedere al biodiversităţii a

facut însa ca astfel de liste sa fie mereu deschise spre noi completări.

Rezultatul cercetărilor efectuate dar şi a investigaţiilor bibliografice realizate de

către INCDDD a dus la identificarea în ecosistemele acvatice ale Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării cu certitudine a 1864 specii de alge, 133 specii de ciliate, 133

specii de testacee, 471 specii de rotiferi, 96 specii de cladocere, 88 specii de

copepode, 23 specii (amibe, heliozoare, ciripede, miside, ostracode, lamelibranhiate,

polichete, tunicate şi celenterate), 204 specii de peşti (din care 73 au fost semnalaţi

55

în Marea Neagră pe sectorul R.B.D.D.-ului) (Oţel, 2007; Török, 2006; Török et al.,

2007).

Pe de altă parte, inventarierea speciilor de floră şi faună din Delta Dunării

realizate sub coordonarea INCDDD, a scos în evidenţă existenţa a 40 specii de

micromicete, 38 specii de macromicete, 108 specii de licheni, 1642 specii şi

subspecii de plante vasculare, 3768 specii de animale din care 2306 specii de

insecte, 86 specii de moluşte, 10 specii de amfibieni, 11 specii de reptile, 325 specii

de păsări, 44 specii de mamifere (Oţel, 1997, 2000; Gastescu et al. 2006).

Din totalul speciilor semnalate sunt incluse în ‟‟Lista Rosie‟‟: 382 de specii de

plante vasculare, 15 specii de moluşte, 12 specii de insecte, 59 specii de peşti, 10

specii de amfibieni, 11 specii de reptile, 308 specii de păsări şi 38 specii de

mamifere. Aceste specii sunt incluse în 10 categorii de periclitare stabilite în

conformitate un cerinţele IUCN din 1990 şi 1994.

Prin adăugare la această lista de specii, a celor 59 de specii endemice (7

specii de plante superioare, 4 specii de viermi, 3 specii de moluşte, 12 specii de

aranee, 32 specii de insecte şi 1 specie de peşti – Oţel, 1997), se confirmă

necesitatea existenţei unui regim de protecţie special al Deltei Dunării.

Flora din Delta Dunării comparată cu flora României este foarte bogată şi

foarte variată. Pe un teritoriu foarte restrâns, care reprezintă 1,45 % (a 69–a parte)

din teritoriul României, se află 1/3 din numărul total de specii cunoscut în flora

României. Diversitatea mare a acesteia este rezultatul evoluţiei în timp în condiţii

climatice, hidrologice şi edafice variate.

1.3. Delimitarea administrativă

Din punct de vedere administrativ, Delta Dunării este situată în întregime în

judeţul Tulcea. Datorită condiţiilor fizico-geografice, populaţia şi aşezările omeneşti

au numeroase particularităţi:

densitatea populaţiei are valori reduse, fiind de 5,4 loc./kmp, descrescând de

la nord-est spre sud;

populaţia estimată la 12.864 locuitori este concentrată în 25 de aşezari

umane, situate în lungul braţelor fluviului (ex. Crişan) sau pe grinduri (ex:

Letea, Caraorman, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche).

56

Din punct de vedere al statutului juridic, peste 80% din terenurile Rezervaţiei

aparţin domeniului public de interes naţional fiind administrate de Administraţia

Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării, restul suprafeţei fiind domeniul public de interes

local (circa 19%) şi privat.

1.4. Caracteristici hidrologice şi hidrografice

Regimul hidrologic al Deltei Dunării, de care depind semnificativ celelalte

aspecte fizico-geografice, reprezintă transpunerea regimului hidrologic al Dunării în

condiţii locale. Delta se află într-o continuă transformare sub impactul debitului lichid

şi solid.

Circulaţia apei în Delta Dunării este extrem de complexă având particularităţi

diferite în cele trei mari unităţi deltaice (unitatea Letea, unitatea Caraorman şi

unitatea Dranov), constituind componenta vitală a însăşi existenţei spaţiului deltaic

(Driga, 2004).

Braţele Dunării reprezintă arterele majore prin care fluviul asigură spaţiului

deltaic debitul lichid şi solid. Importante pentru asigurarea unei circulaţii

corespunzătoare a apei în Delta Dunării nu sunt atât debitele foarte mari ale Dunării,

produse pe un interval scurt primăvara ci, în mod deosebit, existenţa unei perioade

cât mai îndelungate cu debite relativ ridicate. În acest caz, dată fiind corespondenţa

dintre debite şi niveluri, se poate asigura o circulatie activă a apelor în zonele

depresionare interioare, facilitând evacuarea apelor încărcate cu noxe de la sfârşitul

verii. (Gâştescu et al., 2006).

Braţul Chilia (120 km lungime de la Ceatal Chilia) este şi în prezent cel mai

important sub aspectul scurgerii chiar daca, în decurs de 40 de ani a avut loc o

tendinţă de scădere a debitului de la 63,8% (1950) la 58% (1990) (Gâştescu et al.,

2006).

În aceeaşi perioadă, ponderea braţului Tulcea (17 km între Ceatal Chilia şi

Ceatal Sf. Gheorghe) a crescut de la 28% la 42,4%, datorită creşterii rolului braţului

Sulina (63 km lungime, la care se adaugă cca 8 km - prelungirea lui în mare - datorită

digurilor laterale) de la 7-8% la sfârşitul secolului trecut la cca 20% în prezent, ca

urmare a rectificării şi dragării sale continue (Gâştescu et al., 2006).

Ponderea braţului Sf. Gheorghe (în prezent 70 km lungime - 109 km lungime

iniţial) a crescut relativ puţin peste 19-20% (Gâştescu et al., 2006).

57

Diferenţa dintre debitele de intrare (Ceatal Chilia) şi debitele de la Ceatal

Sfântu Gheorghe (60 m3/s, respectiv 0,9%) se scurge pe Canalul Mila 35 (Gâştescu

et al., 2006).

La acestea se adaugă lacurile deltaice precum şi canalele, sahalele, gârlele,

japşele şi periboinele care fac legătura atât între lacuri cât şi între lacuri şi braţele

principale sau mare.

Studiile au arătat că regimul hidric al Deltei Dunării, ca zonă de vărsare a

Dunării, prezintă caracteristici hidrologice care depind de:

• regimul hidric al fluviului la vârful deltei;

• oscilaţiile nivelului Mării Negre în cursul unui an sau pe o perioadă de ani

(Gâştescu, 2006).

În ceea ce priveşte variaţiile de nivel ale apei în cadrul deltei, s-a constatat că

acestea sunt în strânsă legătură cu:

• debitul Dunării;

• panta generală a teritoriului deltei de 0,0016‰;

• nivelul „0‟ al mării;

• posibilitatea de acumulare a apei în interiorul ei.

Sub acest aspect delta constituie zona de atenuare a proceselor hidrice şi a

caracteristicilor hidromecanice. Amplitudinea nivelurilor scade dinspre vârful deltei

spre litoralul mării, atât pe braţele principale cât şi pe canalele şi lacurile din interior.

Pătrunderea şi ieşirea apelor din interiorul deltei variază în timp şi spaţiu şi prezintă o

mare variaţie în zonele interioare. Aceasta face ca relaţiile dintre bazinele acvatice,

din interiorul deltei, cât şi cele dintre acestea şi braţele Dunării să fie diferite de la o

zonă la alta (Gâştescu, 1971, Gâştescu et.al. 1977, 1985).

Prin urmare, particularităţile circulaţiei apei depind de structura unităţiilor

geografice teritoriale (Driga, 2004). Apele ajung în deltă din:

• braţul Chilia prin canalele: Sireasa, Şontea, Pardina,

• braţul Sf. Gheorghe prin Litcov,

• braţul Sulina prin canalele laterale.

Datorită pantei mari, apele din canalul Sulina pătund înaintea celor din celelalte 2

braţe (Gâştescu, 1971).

Creşterea nivelului apei pe braţe duce mai întâi la pătrunderea apelor prin

canalele de legătură şi apoi la revărsarea peste mal.

58

Atingerea nivelului maxim pe braţe este urmată de o scurtă perioadă de

staţionare. În această perioadă, interiorul deltei continuă să fie alimentat din amonte,

în aşa fel încât la un moment dat nivelul de aici devine mai ridicat decât pe braţe.

Datorită faptului că, pe Dunăre începe scăderea apelor, se inversează panta

de scurgere, gârlele şi canalele din aval încep să evacueze apa spre braţele

principale.

Transmiterea variaţiilor de nivel dinspre braţe spre interiorul deltei se face cu

întârziere şi cu intensitate diferită în funcţie de următorii factori:

• mărimea, durata şi intensitatea viiturilor;

• distanţa de braţ a lacurilor;

• gradul de colmatare sau invadare cu vegetaţie a căilor de acces;

• capacitatea gârlelor;

• gradul de umplere al lacurilor la momentul începerii inundării;

Prin urmare, unei anumite valori a nivelului pe Dunăre îi corespund mai multe

niveluri pe lacuri.

Efectul compensator al deltei se manifestă prin:

• atenuarea uneori până la anularea variaţiilor de nivel (în special a celor de scurtă

durată de pe braţe);

• reducerea amplitudinilor de nivel fie de la vârful deltei spre vărsare, fie lateral,

dinspre braţele principale spre interiorul deltei.

La ape mici, multe din gârle şi canale nu mai funcţionează, mai ales în partea

de amonte. Lacurile rămân în bună parte izolate fată de sursa principală de

alimentare, iar nivelul apei din ele variază independent (Gâştescu, 1971).

Marea complexitate a sistemului de circulaţie al apei face din spaţiul deltaic un

sistem deschis într-un permanent schimb de materie şi energie cu exteriorul (Driga,

2004).

Alimentarea şi circulaţia apei influentează:

• regimul termic şi de îngheţ-dezgheţ;

• conţinutul de aluviuni în suspensie;

• hidrochimismul lacurilor.

În faza de inundaţie, circulaţia intensă favorizează uniformizarea

temperaturilor şi caracteristicile hidrochimice atât pe orizontală cât şi în adâncime,

făcându-le identice cu cele ale fluviului în perioada respectivă. După retragerea

59

apelor, o serie de depresiuni închise evoluează independent atât din punct de vedere

termic cât şi hidrochimic (Gâştescu, 1971).

1.5. Utilizarea terenurilor

Caracterul eterogen al solurilor, relieful, condiţiile climatice şi hidrologice din

Delta Dunării au avut un rol major în utilizarea terenurilor în Rezervaţia Biosferei

Delta Dunării, şi au condus la producerea unei game largi de bunuri şi servicii.

În urma Anchetei statistice privind utilizarea terenului (ASUT) pentru anul 2005, se

constată că din totalul suprafeţei existente la nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării, 75% revine suprafeţelor acoperite de ape şi terenurilor umede, urmate de

terenurile arabile şi culturile permanente cu un procent de aproximativ 14%.

Menţionăm că suprafaţa analizată statistic exclude zona tampon marină de

103.000ha. Precizia estimărilor (coeficientul de variaţie) principalelor culturi la nivel

naţional şi de regiune de dezvoltare, se încadrează în intervalul 5% - 10%.

Situaţia suprafeţelor principalelor clase de acoperire a terenului utilizat, la

nivelul R.B.D.D. în anul 2005, se prezinta astfel*:

Clasa acoperire teren Suprafaţa ocupata

(ha)

Suprafaţa ocupata

(%)

Teren artificial (exclusiv sere şi

solarii)

6060 2

Teren arabil şi culturi permanente 67064 13,71

Teren împadurit 22220 4,54

Teren cu arbuşti 3636 0,74

Păşuni permanente 33128 6,77

Teren fără vegetaţie 7272 1,49

Apă şi teren umed (exclusiv teren

inundat)

349864 71,51

* Sursa: Proiect ASUT 2005, Ancheta statistică a utilizării terenurilor pentru anul 2005

Cea mai mare parte a terenului este reprezentată de apă şi teren umed

(71,51%): terenuri umede utilizate agricol – 4444 ha şi terenuri acoperite cu apă şi

terenuri umede, neutilizate sau cu alte utilizări – 345420 ha. (Fig.3.2).

60

(Sursa AN “Apele Romane”și INCDDD)

61

1.6. Parametrii climatici

În general Marea Neagră, fiind o mare continentală, exercită o influenţă

asupra regiunilor limitrofe, relativ reduse, dar cumulate cu influenţa suprafeţelor

subacvatice şi mlăştinoase de pe teritoriul RBDD, ce acoperă aproape tot spaţiul; cea

mai mare influenţă se simte peste primii 25 km depărtare de tărm, teritoriu în care

gradienţii orizontali de temperatură şi umezeală se reduc evident. Aceasta se

diminuează treptat spre vest, concomitent cu cresterea influenţei uscatului

continental limitrof.

În concordanţă cu influenţele exterioare, temperaturile aerului au valori

moderate, fiind totuşi, în zona litorală, printre cele mai mari din tară.

Temperatura medie anuală a înregistrat variaţii neperiodice, pozitive sau

negative, relativ mici, de 1,5 – 2˚C. În anii cei mai calzi a depăşit 12˚C, iar în anii cei

mai reci, a scăzut sub 10˚C.

Sub influenţa uscatului limitrof şi al Mării Negre, precipitaţiile atmosferice se

reduc treptat de la vest la est. Cantitatea medie anuala de precipitaţii variază de la

450 mm în Delta fluvială, la 325 mm în complexul Razelm - Sinoie.

Vântul dominant este cel de nord-vest, urmat de cel din nord şi nord–est. În

zona litorală, în anumite sectoare predomină vântul de nord, urmat de cel de sud

dirijate de linia de tărm.

Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale, ca urmare a

contrastului termo-baric dintre apă şi uscat. În timpul a 24 ore, ele se rotesc conform

acelor de ceasornic, acoperind un cadran de 360˚. Briza de mare se resimte ziua,

între orele 10 şi 20, iar briza de uscat, noaptea, între orele 23 şi 7; între 21 şi 22, ca

şi între 8 şi 9 se realizează fazele de echilibru termic.



Directiva Cadru defineste apele de suprafaţă ca toate apele interioare stătătoare sau

curgătoare de pe suprafaţa terenului, precum şi apele tranzitorii şi apele costiere

(Art.2(1) şi 2(10)). – Fig. 3.3.

62

Fig.3.3 Categorii de apă de suprafaţă

63

Ape curgătoare

1. Arterele hidrografice principale – braţele principale Chilia, Tulcea, Sulina şi Sfântul

Gheorghe; braţele Tătaru, Babina, Cernovca; gârla Turcească;

2. Canale cu circulatie activă a apei - Mila 35, Sireasa, Şontea, Olguţa, Arhipenco-

Păpădia, Crânjeală, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Gârla

de Mijloc, Dunavăţ, Dranov, Tătaru, Mila 22 între Br. Sulina şi Şontea, Filat, Uzlina,

Lipoveni, Mustaca.

3. Canale şi gârle din zone naturale cu regim liber, - Stipoc Pardina-ocolitor, Dovnica,

Magearu, Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Mocansca, Ivancea, Crasnicol,

Tărâţă-Belciug, Lejai, Palade, Buhaz-Zăton, Vătafu-Împuţita, can. Japşa Vătafu,

Gârla Macovei, Enisala, Perişor, Ciotica, Periteaşca, ocolitor Leahova, centura

Lipoveni-Dranov, canal între can. Dunavăţ şi Dranov, paralel cu br. Sfântul

Gheorghe.

4. Canale şi gârle din interiorul incintelor amenajate cu circulaţia apei controlată sau

fără circulaţie a apei - incinta Pardina, Murighiol.

Apele stagnante includ lacurile, apele costiere, lagune conectate la mare şi

golfurile parţial închise.

Apele tranzitorii* din Delta Dunării se caracterizeaza prin variaţii ale

salinităţii, variaţii termice sezoniere puternice, hidrodinamism limitat, amestec vertical

în special sub acţiunea vântului, structura laminară a masei apei, aport continuu cu

materiale detritice organice şi anorganice, creştere rapida a zonei de sedimentare în

comparaţie cu adâncimea redusă a apei, prezenţa sedimentelor fine, prezenţa

abundentă a materiilor organice, concentraţii mari de nutrienţi care sunt rapid

reciclaţi, tendinţe de schimbare rapidă a mediului, biota variabilă, zonare orizontală şi

verticală a biocenozelor.

Apele tranzitorii lacustre sunt reprezentate de lacul Sinoe, iar apele tranzitorii

marine sunt localizate în sectorul nordic al litoralului românesc, de la Gura Chilia la

Periboina**.

_______________________________________________________________

*Apele tranzitorii sunt definite ca fiind apele de suprafaţă localizate în vecinătatea

apelor costiere, având caracter parţial salin, consecinţă a contactului şi amestecului

între apele dulci care curg dinspre continent (fluviul Dunăreaşi ape freatice) şi apele

marine sărate;

** Apele tranzitorii marine sunt prezentate în cadrul capitolului de Ape Costiere

64

2.2. Ecoregiuni şi tipologia

2.2.1. Ecoregiuni şi tipologia pentru braţele Dunării

Din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directiva Cadru

în domeniul Apei (Ilieş 1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei

geografice a faunei acvatice, braţele Dunării aparţin Ecoregiunii Pontice (12) ce se

caracterizează printr-un relief uşor ondulat la limita cu ecoregiunea 10, altitudini sub

500 m, geologie predominant silicioasă, soluri cernoziomice şi soluri gri, păduri de

foioase şi zone agricole.

Tipologia braţelor Dunării

Tipologia braţelor fluviului Dunărea, similar tipologiei întregului fluviu al Dunării

a fost elaborată în cadrul Proiectului GEF/UNDP Danube Regional Project –

Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru fluviul Dunărea, pe baza unui sistem

armonizat la nivelul Dunării, utilizând contribuţiile naţionale ale ţărilor dunărene.

Definirea tipologiei s-a realizat pe baza celor două abordări fundamentale “top-

down” şi “bottom-up”, similar tipologiei fluviului Dunărea. Parametrii pe baza cărora s-

a definit tipologia Deltei Dunării au fost cei utilizaţi şi în tipologia fluviului Dunărea

(capitolul 2.2)

Stabilirea tipologiei abiotice a avut la baza următoarele criterii, relativ uşor de

evaluat:

ecoregiunile zonelor de amplasament,

caracteristicile reliefului (zona geografică şi altitudine),

caracteristicile morfologice (suprafaţa şi panta),

caracteristicile hidrologice (debit lichid),

caracteristicile mediului natural (temperatura şi precipitaţii),

caracteristicile geologice şi litologice ale substratului.

În cadrul acestei tipologii Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o poziţie

aparte datorită hidromorfologiei sale care include:

cursul de apă datorită braţelor Dunării şi a canalelor sale,

lacuri naturale datorită ghiolurilor şi japşelor sale,

65

apele tranzitorii (care pot fi lacustre şi marine)

Reţeaua de canale din Delta Dunării este reprezentată de 45 gârle în regim

natural de circulaţie a apei în lungime de 1742 km şi 26 de canale în lungime de

1753 km.

Pe baza criteriilor sus-menţionate, pentru braţele fluviului Dunărea a fost

definit tipul RO15 - Delta Dunării.

Principalele caracteristici ale acestui tip sunt prezentate în tabelul 2.2.1 (Cap.II

– Fluviul Dunarea, subcap. 2.2 – Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă).

2.2.2. Ecoregiuni şi tipologia pentru lacurile deltaice

În conformitate cu anexa XI a Directivei Cadru, lacurile deltaice aparţin de

asemenea Ecoregiunii Pontice (12).

Tipologia lacurilor deltaice

Definirea tipologiei lacurilor deltaice se bazează, similar celorlalte categorii de

ape de suprafaţă, pe abordarile abiotică/top-down şi biotică/bottom-up.

Tipologia abiotică s-a realizat pe baza următorilor parametrii principali:

ecoregiunea;

altitudinea;

adâncimea;

geologia.

Lacurile deltaice se caracterizează în general prin:

apartenenţa la ecoregiunea Pontică (ecoregiunea 12);

altitudini <200m;

adâncimi mici (3-15m) şi foarte mici (<3m);

suprafaţă cuprinsă între 0.5 – 1km2 (S), 1 – 10km2 (M), 10 – 100 km2 (L)

şi >100 km2 (XL).

geologia: calcaroasă, silicioasă şi organică – turbă.

În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării există 479 de lacuri. Dintre acestea 63 de

lacuri au fost utilizate la stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor deltaice după cum

urmează:

• Lacuri S (suprafaţă între 0,5-1 km2) 10 lacuri din:

66

o Complexul acvatic Şontea-Fortuna: lacul Alb, Pintilie, Rădăcinoasele

o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Bondarului, Potcoava 2

o Complexul acvatic Gorgova Uzlina: lacurile Cuzminţu Mare, Gorgoştel,

o Complexul lacustru Matiţa-Merhei: lacul Sfiştofca.

• Lacuri M (suprafaţă între 1-10 km2): 40 lacuri din:

o Complexul acvatic Somova-Parcheş lacurile: Rotund, Somova, Parcheş,

o Complexul acvatic Şontea-Fortuna: Nebunu, Fortuna, Băclăneştii Mari,

Ligheanca, Meşter,

o Complexul acvatic Roşu-Puiu: lacurile Puiu, Rotund-Puiuleţ, Vătafu,

Erenciuc, Iacob,

o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina lacurile: Cuibul cu Lebede, Isăcel,

Gorgovăţ, Potcoava 1, Uzlina, Obretinciuc, Obretinul Mare, Obretinul Mic, Babinţi

Mari 1, Babinţi Mari 2, Fastic, Pojarnia, Taranova

o Complexul acvatic Matiţa-Merhei: lacurile Matiţa, Merheiul Mic, Miazăzi, Trei

Iezere, Babina, Bogdaproste,

o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov, lacul Belciug, Zătonul Mare,

o precum şi lacurile Durnoleatca, Lunga, Poliacova, Răducului, Zaghen, Saun

• Lacuri L (suprafaţă între 10-100 km2) 11 lacuri din:

o Complexul acvatic Gorgova-Uzlina, lacurile: Gorgova, Isac,

o Complexul acvatic Roşu-Puiu, lacurile: Roşu, Roşulet, Lumina,

o Complexul acvatic Matiţa-Merhei, lacul: Merhei,

o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Goloviţa, Zmeica

o Complexul acvatic Dunavăţ –Dranov, lacul Dranov

o Agighiol, Babadag

• Lacuri XL (suprafată mai mare de100 km2) 2 lacuri din:

o Complexul acvatic Razim-Sinoe lacurile: Razim şi Sinoe.

Restul de 416 lacuri nu au fost selectate în tipologia abiotică, fiind considerate

cu o suprafaţă mai mică de 0,5 km2.

Din punct de vedere abiotic au fost identificate 7 tipuri de lacuri deltaice

ROLN04, ROLN05, ROLN06, ROLN07, ROLN08, ROLN09 şi ROLN13 prezentate în

fig. 2.3 şi tab. 3.2.

67

68

Tab.3.2.

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)

Lacul Alb

Zona de câmpie,

adânc. foarte mică,

turbă, supr. mică

ROLN07 <200 <3 turba

0.9

Lacul Bondarului

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică


0.8

Lacul Cuzmintu

Mare

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică


1.1

Lacul Gorgoştel

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică


0.82

Lacul Pintilie

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică


0.7

Lacul Policrat

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică


0.7

Lacul Potcoava

Roşu

Zona de câmpie,



0.73

69

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)

turbă, supr. mică

Lacul Potcoava 3

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică

ROLN07 <200 <3 turba 0.78

Lacul

Rădăcinoasele

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică


0.9

Lacul Sfiştofca

Zona de câmpie,


turbă, supr. mică


0.9

Lacul Babinţii Mari 1

Zona de câmpie,

adânc. foarte mica,

turbă, supr. medie


1.0

Lacul Babinţii Mari 2

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie

ROLN08 <200 <3 turba 0.5

Lacul Baclaneştii

Mari

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


2.9

Lacul Bogdaproste

Zona de câmpie,



4.0

70

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)

turbă, supr. medie

Lacul Durnoleatca

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie

ROLN08 <200 <3 turba 1.4

Lacul Fastic

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


0.9

Lacul Gorgovăţ

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.4

Lacul Isăcel

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.0

Lacul Ledeanca

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


3.9

Lacul Merhei

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


10.58

Lacul Meşter

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.4

Lacul Obretinciuc ROLN08 <200 <3 turba 1.5

71

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie

Lacul Obretinu Mic

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


3.5

Lacul Nebunu

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.2

Lacul Fortuna

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


9.5

Lacul Matiţa

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


6.3

Lacul Babina

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


4.1

Lacul Puiu

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


8.6

Lacul Erenciuc

Zona de câmpie,



1.4

72

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)

turbă, supr. medie

Lacul Iacob

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


4.2

Lacul Raducului

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.4

Lacul Poliacova

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


0.9

Lacul Pojarnia

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie

ROLN08 <200 <3 turba 1.7

Lacul Potcoava-

Gorgova

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.4

Lacul Rotund-

Puiuleţ

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


2.3

Lacul Taranova

Zona de câmpie,



1.0

73

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)

turbă, supr. medie

Lacul Trei Iezere

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


5.6

Lacul Vatafu

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


2.1

Lacul Obretinul

Mare

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


5.1

Lacul Cuibul cu

Lebede

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.8

Lacul Lungu

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.95

Lacul Miazăzi

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


1.4

Lacul Uzlina

Zona de câmpie,


5.1

74

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)


turbă, supr. medie

Lacul Zatonul Mare

Zona de câmpie,


turbă, supr. medie


2.2

Lacul Merheiu Mic

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare

ROLN09 <200 <3 turba 1.83

Lacul Gorgova

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare


14.1

Lacul Isac

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare


11.3

Lacul Lumina

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare


11.4

Lacul Roşu

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare


13.7

Lacul Roşuleţ

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare


3.6

75

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)

Lacul Dranov

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare


20.7

Lacul Zmeica

Zona de câmpie,


turbă, supr. mare


50.3

Lacul Belciug

Zona de câmpie,

adânc. mică, turbă,

supr. medie

ROLN13 <200 3-15 turba

1.1

Lacul Razim

Zona de câmpie,


calcar, supr. f mare

ROLN06 1.5 <3 calcar

392

Lacul Nuntaşi

Zona de câmpie,


calcar, supr. mare

ROLN05 <200 <3 calcar

10.5

Lacul Agighiol

Zona de câmpie,


calcar, supr. mare


10

Lacul Goloviţa

Zona de câmpie,


calcar, supr. mare

ROLN05 1.2 <3 calcar

78.5

Lacul Babadag

Zona de câmpie,


18.8

76

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Suprafaţă

(km2)


calcar, supr. mare

Lacul Parcheş

Zona de câmpie,


calcar, supr. medie

ROLN

04

<200 <3 calcar 2.4

Lacul Saun

Zona de câmpie,


calcar, supr.medie

ROLN

04

<200 <3 calcar 1.6

Lacul Somova

Zona de câmpie,


calcar, supr. medie

ROLN

04

<200 <3 calcar 1.5

Lacul Zaghen

Zona de câmpie,


calcar, supr.medie

ROLN

04

<200 <3 calcar 1.8

Lacul Rotund –

Somova

Zona de câmpie,


calcar, supr. medie

ROLN

04

<200 <3 calcar 2.1

Condiţii de referinţă pentru lacurile naturale

Potrivit recomandărilor Ghidului REFCOND 2.3, condiţiile de referinţă

reprezintă o stare din prezent sau din trecut corespunzând condiţiilor naturale sau cu

impact antropic foarte scăzut, exprimate prin modificări minore ale caracteristicilor

fizico-chimice, hidromorfologice şi biologice.

77

S-a creat o bază de date utilizând rezultatele monitorizarii efectuate de

Direcţia de Apă Dobrogea-Litoral; au fost analizate valori ale elementelor de calitate

hidromorfologice, fizico-chimice şi biologice, de la nivelul secţiunilor incluse în

programul naţional de monitorizare, de pe lacurile naturale.

Elementele biologice de calitate investigate sunt cele recomandate de

Directiva Cadru în sect. 1.1, Anexa V: fitoplancton - (pentru care s-au stabilit valori de

referinţă ale parametrului biomasă), microfitobentos, macrozoobentos, macrofite şi

peşti. Urmează ca pe măsură ce datele referitoare la elementele de calitate

menţionate anterior vor fi disponibile, procesul de definire a condiţiilor de referinţă

specifice tipului să se îmbunătăţească şi să se dezvolte, în particular pentru

fitobentos, macrofite, macronevertebrate şi peşti. Pentru tipurile ROLN07, ROLN08 şi

ROLN09 lipsa datelor istorice nu a permis stabilirea condiţiilor de referinţă, urmând

ca acestea să fie determinate pe baza unor studii ulterioare.

Valorile de referinţă propuse pentru indicele de biomasă fitoplanctoniăa-lacuri

naturale se află în anexa 6.1.1D a Planului Naţional de Management.

2.2.3. Ecoregiuni şi tipologia pentru apele tranzitorii

Necesitatea desemnării unei ecoregiuni distincte pentru apele tranzitorii şi

apele costiere, respectiv ecoregiunea Mării Negre, a fost determinată de caracterul

specific şi unic al Mării Negre.

Particularităţile Mării Negre care conduc la desemnarea unei ecoregiuni

specifice sunt prezentate în capitolul V.2.1.

Tipologia apelor tranzitorii

Similar braţelor şi lacurilor deltaice, tipologia apelor tranzitorii este definită pe

baza abordării abiotice/top-down şi abordării biotice/bottom-up.

Definirea tipologiei abiotice a apelor tranzitorii s-a bazat pe o combinaţie a

sistemului A şi sistemului B prevăzut în anexa II a Directivei Cadru, utilizându-se

urmatorii parametrii:

Ecoregiunea*

Salinitatea;

Zona afectată de maree;

Adâncimea;

*Ecoregiunea Marii Negre

78

Caracteristicile de amestec ale apelor;

Viteza curenţilor (ape tranzitorii marine) sau viteza apei (ape tranzitorii

fluviale);

Turbiditatea apei;

Compoziţia medie a substratului;

Temperatura apei;

Durata de acoperire cu gheaţa-parametru suplimentar.

Prin aplicarea parametrilor respectivi au fost identificate urmatoarele tipuri de

ape tranzitorii:

ape tranzitorii fluviale

ape tranzitorii lacustre

ape tranzitorii marine.**

Reactualizarea tipologiei apelor tranzitorii

Reactualizarea tipologiei apelor tranzitorii s-a realizat pe baza noilor date de

monitoring, obţinute în perioada 2004 – 2007. În acest sens au fost utilizate

rezultatele analizelor obţinute în secţiunile de monitorizare situate pe braţele fluviului

Dunărea, fiind evidenţiate ecosisteme dulcicole, acest lucru conducând la încadrarea

braţelor fluviului Dunărea în categoria apelor dulci.

În urma reactualizării tipologiei categoriilor de apă din Delta Dunării, pe baza

parametrilor analizaţi, lacul Sinoe a fost încadrat în categoria apelor tranzitorii

lacustre.

Principalele caracteristici ale tipologiei apelor tranzitorii lacustre sunt prezentate

în tabelul 2.2.1 (Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap.2.2 – Ecoregiuni, tipologie şi

condiţii de referinţă).

Condiţii de referinţă pentru apele tranzitorii lacustre

În vederea definirii condiţiilor de referinţǎ, s-a fǎcut o trecere în revistǎ a

perioadelor istorice.***

** vor fi prezentate în cap.V - Apele Costiere ale Mării Negre

*** Studiu privind elaborarea sistemelor de clasificare şi evaluare globala a stării

apelor de suprafaţă conform cerinţelor Directivei Cadru. INCDM „Gr-Antipa”

79

Etapa marinǎ, caracterizatǎ printr-o biodiversitate ridicatǎ nu poate fi definitǎ

ca perioadǎ de referinţǎ, pentru cǎ practic laguna Sinoie nu va mai putea reveni

niciodata la condiţiile avute de acest acvatoriu în urmǎ cu mai mult de 60 de ani.

Etapa dulcicolǎ, a fost, iniţial, cea mai bogatǎ din punctul de vedere al

diversitǎţii faunei piscicole, prin aportul (populare artificialǎ a lagunei) speciilor

dulcicole planctonice, cu o dezvoltare intensivǎ.

Ulterior, degradarea continuǎ a calitǎţii biotopului (turbiditatea aproape

permanent crescutǎ, depuneri masive de detritus organic pe substrat mai ales în

zona sudicǎ, aproape colmatatǎ, arealele aproape tipic sapropelice, cu procese

chimice, biochimice şi biologice specifice, acumularea de nutrienţi şi poluanţi,

încǎrcǎtura bacterianǎ şi micromicoticǎ ridicatǎ, adesea patogenǎ pentru

organismele utile mai ales în zona continentalǎ, apariţia frecventǎ a emanaţiilor de

gaze nocive -îndeosebi de H2S- şi fenomenele de hipoxie, semnalate, dar

nemonitorizate) a determinat regresia permanantǎ a biocenozelor tradiţionale şi

diminuarea îngrijorǎtoare a stocurilor naturale de organisme utile, valorificabile.

Îndulcirea aproape totalǎ a apei din acvatoriu a condus la înlocuirea în proporţie de

70-80% a florei şi faunei specifice regimului hidrochimic marin-salmastru tradiţional,

cu specii dulcicole, reduse numeric, de utilitate secundarǎ ecologicǎ şi economicǎ.

De aceea, perioada dulcicolǎ nu poate fi apreciatǎ ca perioadǎ de referinţǎ pentru

laguna Sinoie.

Etapa salmastrǎ s-a caracterizat prin cea mai bogatǎ şi diversificatǎ florǎ şi

faunǎ. Organismele s-au caracterizat printr-o mare plasticitate şi rezistenţǎ la factori

variabili de mediu, biodiversitatea fiind în perioada 1966 - 1983, de aprope 2 ori mai

mare decât cea înregistratǎ în perioada actualǎ. Lucrările hidrotehnice propuse

pentru reabilitarea lagunei Sinoe au ca scop creşterea salinitǎţii şi revenirea la

caracterul salmastru al lagunei. De aceea perioada salmastrǎ poate fii consideratǎ

perioadǎ de referinţǎ pentru laguna Sinoie.

Aprecierea valorilor de referinţǎ pentru elementele biologice, chimice şi

hidromorfologice propuse în vederea clasificǎrii s-a fǎcut pe baza judecăţii experţilor,

analizei datelor istorice din perioada salmastrǎ (1966 -1977) şi a datelor din literaturǎ

corespunzǎtoare acestei perioade. Datele au fost analizate statistic (s-au calculat

media multianualǎ, mediana, valorea minimǎ şi valoarea maximǎ) şi, pe baza

rezultatelor obţinute şi a evaluării valorilor reale înregistrate la momentul analizării

80

probelor, s-au apreciat limitele claselor de calitate (Anexa 6.1.1.E a Planului Naţional

de Management).

2.3. Corpuri de apă de suprafaţă

În conformitate cu Art. 2.10 din Directiva Cadru a Apei 2000/60/EC, prin „corp de

apă de suprafaţă” se întelege un element discret şi semnificativ al apelor de


din apele costiere.



că delimitarea corectă a acestor corpuri de apă este deosebit de importantă.

Corpul de apă de suprafaţă se caracterizează prin elementele de calitate indicate

în Anexa V a DCA.


Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă s-a ţinut cont de urmatoarele:





Pentru delimitarea mai exactă a corpurilor de apă de suprafaţă s-au considerat, în

mod suplimentar/plus, urmatorii parametrii:

starea apelor

- un element discret de apă de suprafaţă nu trebuie să contină elemente

semnificative ale unor stări diferite. Un “corp de apă” trebuie să aparţină unei



este necesar să se pastreze un echilibru între descrierea corectă a stării apelor


de corpuri de apă;

ariile protejate

81





alterările hidromorfologice

În cazul alterărilor hidromorfologice semnificative, criteriile de desemnare a

CAPM, s-au bazat pe rezultatele Proiectului Regional UNDP-GEF al Dunării

Identifying hydromorphological pressures on the Danube River. Questionnaire – step

1, c) Significant pressures / impacts.


starea ecologica bună nu poate fi atinsă din cauza impactului alterărilor fizice asupra

caracteristicilor hidromorfologice ale apelor de suprafaţă



(a) rezultă din alterările umane generate de activitătile umane si

(b) impiedică atingerea stării ecologice bune

Aspecte - cheie ale delimitării corpurilor de apă

Pentru identificarea corpurilor de apă de suprafaţă au fost luate în considerare

toate râurile al caror bazin hidrografic are o suprafaţă mai mare de 10 km2, lacurile

naturale cu suprafaţa mai mare de 50 ha şi lacurile de acumulare cu suprafaţa la

nivelul normal de retenţie mai mare de 50 ha.

Corpuri de apă mici – s-a ţinut cont de abordarea prezentată mai sus şi

astfel, în anumite cazuri (bazine hidrografice mici), întregul curs de apă se

poate considera ca fiind un singur corp de apă, în cazul în care întregul bazin

este “natural” sau este influenţat, în principal, de o anumită presiune (ex.

hidroenergie).

Gruparea (agregarea / “aggregation”) corpurilor de apă în funcţie de

cauza care le influenţează starea.

Astfel, afluenţii ce aparţin aceleiaşi tipologii şi a căror stare este naturală

sau este determinată de aceeaşi presiune dominantă (alimentare cu apă;

hidroenergie; agricultură; piscicultură; industrie şi dezvoltări urbanistice; navigaţie;

apărare de inundaţii; recreere şi turism) şi care confluează într-un lac/curs de apă

s-au putut grupa într-un singur corp de apă.

82

De asemenea, în cazul unei cascade de lacuri de acumulare, acestea au

putut fi grupate ţinând seama de acumularea strategică care regularizează

scurgerea.

Etapele de identificare a corpurilor de apă sunt prezentate in Figura 4.5 (Cap.

II – Fluviul Dunărea, subcap.2.2 – Ecoregiunea, tipologia şi condiţiile de referinţă)

Procesul de identificare al corpurilor de apă s-a reluat în anul 2008, în principal,

datorita redefinirii tipologiei corpurilor de apă, pe baza criteriilor biotice.

Totodată la nivelul anului 2008, dintre tipurile de corpuri de apă - cursuri

nepermanente, q95% = 0 - nu s-au mai considerat şi delimitat corpuri de apă, cele

care au secare permanentă. Au fost identificate corpuri de apă, râurile cu secare în

fiecare an, râurile cu secare odată la câţiva ani (2-5 ani) şi râurile cu secare rară

(odată la mai mult de 5 ani).

Prin aplicarea criteriilor menţionate anterior care au stat la baza delimitării

corpurilor de apă, în Delta Dunării s-a identificat un număr total de 70 corpuri de apă

de suprafaţă, dintre care:

3 corpuri de apă-râuri, reprezentate de braţele principale ale Dunării.

(Fig.2.4 – Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap.2.3-Delimitarea corpurilor de

apă)

63 corpuri de apă lacuri naturale;

3 corpuri de apă artificiale: canal Mila 35, canal Crişan – Caraorman,

canal Sulina – Sf.Gheorghe.

1 corp de apă tranzitorie lacustră, reprezentat de lacul Sinoe;

Lungimea maximă a corpurilor de apă este de 120 km, iar lungimea minimă este

de 70 km. Media lungimilor corpurilor de apă delimitate în Delta Dunării este de

aproximativ 97 km.

În Delta Dunării s-a identificat un număr de 64 lacuri naturale, din care 63 cu

caracter dulcicol şi unul tranzitoriu.


2.4.1. Surse punctuale de poluare semnificative

Criterii pentru evaluarea surselor de poluare semnificative

În conformitate cu Directiva Cadru în Domeniul Apei, se considera presiuni

semnificative presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru

83

corpul de apă studiat. După modul în care funcţionează sistemul de recepăie al

corpului de apă se poate cunoaşte dacă o presiune poate cauza un impact. Această

abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şi cu caracteristicile particulare ale

bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilor semnificative.

O alternativă este aceea ca întelegerea conceptuală sa fie sintetizată într-un set

simplu de reguli care indică direct dacă o presiune este semnificativă. O abordare de

acest tip este de a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită

relevantă pentru corpului de apă. În acest sens, Directivele Europene prezintă

limitele peste care presiunile pot fi numite semnificative şi substanţele şi grupele de

substanţe care trebuie luate în considerare.

Aplicarea setului de criterii prezentat a condus la identificarea presiunilor

semnificative punctiforme, având în vedere evacuările de ape epurate sau

neepurate în resursele de apă de suprafaţă:

a. Aglomerarile umane (identificate în conformitate cu cerinţele Directivei

privind epurarea apelor uzate urbane - Directiva 91/271/EEC), ce au

peste 2000 locuitori echivalenţi (l.e.) care au sisteme de colectare a

apelor uzate cu sau fără staţii de epurare şi care evacuează în

resursele de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. sunt

considerate surse semnificative punctiforme dacă au sistem de

canalizare centralizat; de asemenea, sunt considerate surse

semnificative de poluare, aglomerările umane cu sistem de canalizare

unitar care nu au capacitatea de a colecta şi epura amestecul de ape

uzate şi ape pluviale în perioadele cu ploi intense;

b. Industria:

i. Instalaţiile care intră sub incidenţa Directivei privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC) -

inclusiv unităţile care sunt inventariate în Registrul Poluantilor

Emisi (EPER) care sunt relevante pentru factorul de mediu - apa;

ii. Unităţile care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II)

şi/sau substanţe prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în

conformitate cu cerinţele Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte

Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele

periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii;

84

iii. alte unităţi care evacuează în resursele de apă şi care nu se

conformează legislaţiei în vigoare privind factorul de mediu apa;

c. Agricultura:

i. fermele zootehnice sub incidenţa Directivei privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC) -

inclusiv unităţile care sunt inventariate în Registrul Poluanţilor

Emisi (EPER) care sunt relevante pentru factorul de mediu - apa;

ii. fermele care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau

substanţe prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în

conformitate cu cerinţele Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte

Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele

periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunitătii);

iii. alte unităţi agricole cu evacuare punctiformă şi care nu se

conformează legislaţiei în vigoare privind factorul de mediu apa;

Având în vedere faptul că fluviului Dunărea de la izvor şi până la intrarea în

Delta Dunării reprezintă colectorul tuturor surselor de poluare existente în ţările

riverane, se poate concluziona că sursele de poluare ce au impact asupra corpurilor

de apă identificate la nivelul Deltei Dunării sunt:

- sursele situate în amonte de intrarea fluviului Dunărea în ţară;

- sursele de pe sectorul românesc al fluviului Dunărea;

- sursele locale.

Surse locale

În Delta Dunării sunt inventariate un numar de 22 folosinţe de apă care

folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. în urma

analizării surselor de poluare punctiformă, tinând seama de criteriile menţionate mai

sus, au rezultat un număr de 17 surse punctiforme semnificative (6 urbane, 5

industriale, 3 agricole şi 3 în categoria alte tipuri de surse de poluare semnificative).

În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor categorii de surse

de poluare punctiforme:

Surse de poluare urbane/aglomerari umane

În general, în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea apelor uzate

urbane (Directiva 91/271/EEC) apele uzate urbane ce pot conţine ape uzate

85

menajere sau amestecuri de ape uzate menajere, industriale şi ape meteorice sunt

colectate de către sistemele de colectare/canalizare, conduse la staţia de epurare

(unde sunt epurate corespunzător) şi apoi evacuate în resursele de apă, având în

vedere respectarea concentraţiilor maxime admise. România a obţinut perioada de

tranziţie pentru implementarea acestei Directive de maximum 12 ani de la aderare

(31 decembrie 2018), întrucât, sunt aglomerari umane care nu se conformează

acestor cerinţe, neavând sisteme de colectare şi/sau staţii de epurare cu dotare şi

funcţionare corespunzătoare (cel puţin cu epurare mecanică şi biologică pentru

aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e şi în plus treaptă terţiară – pentru

îndepărtarea nutrienţilor – pentru aglomerările cu peste 10000 l.e). Apele uzate

urbane conţin, în special materii în suspensie, substanţe organice, nutrienţi, dar şi alţi

poluanţi ca metale grele, detergenţi, hidrocarburi petroliere, micropoluanţi organici,

etc. depinzând de tipurile de industrie existente, cât şi de nivelul de pre-epurare al

apelor industriale colectate.

În conformitate cu Planul de implementare al Directivei 91/271/CEE privind

epurarea apelor uzate urbane, în Delta Dunării există un număr de 13 aglomerari

umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 167677 l.e.

În tabelul nr. 3.7 se prezintă atât numărul aglomerărilor (>2000 l.e.), cât şi situaţia

dotării cu staţii de epurare, avănd în vedere încărcarea organică biodegradabilă,

exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2006.

Dimensiune

aglomerări umane

Numar de

aglomerări

umane

Nr. de

staţii de

epurare

Încărcare

organică

totală

(l.e.)

Încărcare

organică

colectată (l.e)

Încărcare

organică

epurată (l.e)

l.e. % l.e. %

> 150000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

15000 – 150000 l.e. 1 0 104354 67830 65 0 0

10000 – 15000 l.e. 1 1 11134 3340 30 3340 30

2000-10000 l.e. 11 1 52189 4142 7,94 1672 3,20

Total 13 2 167677 75312 44,91 5012 2,99

Tabelul nr 3.7.Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate în Delta Dunării

86

Se menţionează că există un numar de 11 aglomerări umane (> 2000 l.e.)

care nu au înca dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare

de 2, nici una nu se conformează cerintelor legislative.

În figura 4.6 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de

racordare la sistemele de colectare, iar în figura 4.7 se prezintă aglomerarile umane

(>2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare existente. Se precizează că la nivelul anului

2007, pe parcursul perioadelor cu ploi intense, un singur sistem de colectare a apelor

uzate şi pluviale nu a putut funcţiona corespunzător.

Din punct de vedere al evacuărilor de substanţe poluante în resursele de apă

de suprafaţă, în tabelul 3.8 se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice

(exprimate ca CCO – Cr şi CBO5) şi de nutrienţi (azot total şi fosfor total) la nivelul

anului 2007 pe categorii de aglomerări. De asemenea, în tabelul 3.9 se prezintă

aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale evacuate şi monitorizate.

Tabelul nr. 3.8 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la

aglomerările umane în Delta Dunării

Categorii de

aglomerări/Poluanţi

evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

>100.000 l.e. 1528,901 644,079 110,145 25,833

10.000 – 100.000 l.e. 8,343 1,673 0 0,225

2000 - 10000 l.e. 115,057 23,607 9,741 0,781

<2000 l.e. 4,095 0,507 0 0

Total 1568,332 651,192 113,197 26,732

87

88

89

Tabelul nr. 3.9 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările

umane în Delta Dunării

În continuare se prezintă situaţia celor mai importante aglomerări umane

(>10000 l.e).

S.C. AQUASERV TULCEA

Receptorul apelor uzate provenite de la S.C. Aquaserv Tulcea este fluviul Dunărea.

Evacuarea apelor uzate se realizează pe malul drept al fluviului Dunărea, la km 74,1,

S.C. Aquaserv Tulcea prezentând doua puncte de evacuare: evacuare Hotel Delta şi

evacuare generală. Volumele evacuate în anul 2006 au fost:

- evacuare H.Delta - 1,967 mil. mc/an.

- evacuare generală - 2,951 mil. mc/an.

Unitatea are autorizaţie de GA nr. 186/23oct.2006 emisă de Administraţia Natională

“Apele Romane” Bucureşti.

Programul de etapizare cuprinde investiţii privind reabilitarea reţelelor de canalizare

şi realizarea staţiei de epurare în municipiul Tulcea, inclusiv separarea circuitelor de

apă uzată şi pluvială.

S.C.EDILPREST BABADAG – are o capacitate proiectată de 25 l/s, şi cuprinde 3

trepte de epurare: mecanică, biologică şi chimică. În prezent capacitatea în funcţiune

este de 6 l/s.

Receptorul staţiei de epurare este lacul Babadag.

Categorii de

aglomerări/

poluanţi evacuaţi

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmiu

(Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercur

(Hg)

Crom

(Cr)

kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an kg/an

>100.000 l.e. 0 144 0 0 0 0 1

10.000 – 100.000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

2000 - 10000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

<2000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

Total 0 144 0 0 0 0 1

90

Unitatea nu este autorizată din punct de vedere al gospodăririi apelor. A fost înaintată

documentaţia tehnică la DA-DL pentru obţinerea unei noi autorizaţii, s-au solicitat

completări.

În august 2006 prin hotarârea Consiliului Local babadag s-au aprobat fonduri pentru

studii de fezabilitate şi proiecte tehnice pentru extindere şi reabilitare reţele de

canalizare şi amenajare staţie de epurare a oraşului Babadag.

Eficienţa staţiei de epurare: treapta mecanică: 70%, treapta chimică 60% şi treapta

biologică 30%.

La ora actuală nu există platformă de depozitare nămol, deoarece terenul aferent

platformei de nămol a fost pus în posesie conf. Legii 18/1991. Se cautã soluţie de

obţinere a unui nou amplasament al platformei de nămol.

Agentul economic are impuse la evacuarea în Lacul Babadag limite pentru indicatorii

de calitate în conformitate cu normativul NTPA 0001/2002.

Unitatea are ca investiţii în promovare:

- lucrări de reabilitare a staţiei de epurare - perioada de execuţie şi termen PIF – trim

IV 2009.

Surse de poluare industriale şi agricole

Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de

apă, prin evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot

evacua substanţe organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria

fertilizanţilor, celuloză şi hârtie, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria

extractivă şi prelucrătoare, industria chimică, etc.), precum şi micropoluanţi organici

periculoşi (industria chimică organică, industria petrolieră, etc.). Sursele punctiforme

de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţele Directivei privind

prevenirea şi controlul integrat al poluării – 96/61/EC (Directiva IPPC), Directivei

2006/11/EC care inlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de

substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, Directivei privind

protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole -91/676/EEC, Directivei

privind accidentele majore – 86/278/EEC (Directiva SEVESO), precum şi cerinţele

legislaţiei naţionale (HG 352/2005 privind modificarea şi completarea HG nr.

188/2002 privind aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare, HG

91

351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor

şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase).

Pentru implementarea Directivei 76/464/EEC privind poluarea cauzată de

substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunitătii, România a obţinut

o perioadă de tranziţie de 3 ani (decembrie 2009), având în vedere anumite unităţi

industriale care evacuează cadmiu şi mercur (27 de unităţi la nivel naţional),

hexaclorciclohexan (3 unităţi) şi hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, 1,2 - dicloretan,

tricloretilenă şi triclorbenzen (21 unităţi). De asemenea, pentru instalaţiile sub

incidenţa Directivei IPPC, România a obţinut perioade de tranziţie cuprinse între 2 şi

9 ani (maximum decembrie 2015).

La nivelul Deltei Dunării, din cele 8 surse punctiforme industriale şi agricole

semnificative, 3 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IPPC.

În figura 4.8.a se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare –

industriale şi agricole.


de suprafaţă, în tabelul 3.10 se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe

organice (exprimate ca CCO – Cr şi CBO5) şi de nutrienţi (azot total şi fosfor total) la

nivelul anului 2007 pe categorii de surse de poluare. De asemenea, în tabelul 3.11 se

prezintă aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale evacuate şi

monitorizate.

Tip de industrie/

poluanţi evacuati

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

INDUSTRIE IPPC 555,038 193,329 62,018 2,44

INDUSTRIE NON

IPPC 10,375 2,925 0,553 0,267

INDUSTRIE TOTAL 565,413 196,254 62,571 2,707

ALTE SURSE

PUNCTIFORME 42,044 13,697 0,115 0,024

Tabelul nr. 3.10 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole în Delta Dunării

92

Tabelul nr. 3.11 Evacuări de metale grele în resursele de aăa din sursele punctiforme

industriale şi agricole în Delta Dunării

În continuare se prezintă situaţia celor mai importante surse punctiforme

semnificative de poluare – industriale şi agricole.

Surse de poluare industriale

S.C. ALUM S.A. TULCEA – are ca profil de activitate procesarea bauxitei şi

obţinerea aluminei calcinate, având o capacitate de 600 000 t/an.

Alimentarea cu apă potabilă se face prin racord la reţeaua oraşului, iar alimentarea

cu apă industrială se face din Dunăre dupa o tratare la gospodăria de apă.

Apele chimic impure sunt neutralizate cu acid sulfuric şi evacuate în Dunăre.

Societatea funcţionează în baza autorizaţiei de GA nr.234/dec 2006.

Lucrările de supraînălţare a haldei de slam au fost executate până la cota de

+41mrMN.

Nu au fost executate lucrările de evacuare a apelor pluviale din B.H. Valea lui

Flam în situaţii excepţionale. S-a executat un bazin de neutralizare a acestor ape.

Există autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă a barajului de la iazul

de decantare slam roşu nr. 226/21.04.2006.

Se lucrează la supraînălţarea barajului la cota +43m.

Tip de industrie/

poluanţi

evacuati

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmi

u (Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercur

(Hg)

Crom

(Cr)


INDUSTRIE IPPC 0,19 3,37 0,03 0 0,97 0 0,04

INDUSTRIE NON

IPPC 0 0 0 0 0 0 0

INDUSTRIE

TOTAL 0,19 3,37 0,03 0 0,97 0 0,04

ALTE SURSE

PUNCTIFORME 0 0 0 0 0 0 0

93

94

SC CARNIPROD SRL TULCEA – FABRICA DE PREPARATE DIN CARNE,

ABATOR, ŞI FERMA PORCI

Are în dotare staţie de epurare treaptă mecanică, ce a fost modernizată prin

dotarea acesteia cu filtre parabolice tip COANDA şi site suplimentare.

În noiembrie 2006 a obţinut autorizaţie de gospodărire a apelor, cu program

de etapizare ce se derulează în perioada trim.II 2007- trim. IV 2009 care prevede

execuţia unei trepte de epurare suplimentare care să minimizeze concentraţia de

solubile.

S.C. CARNIPROD SRL TULCEA – COMPLEX PORCI KM 4

În iulie 2006 a obţinut autorizaţie de gospodărire a apelor.

Are Program de etapizare cu derulare trim II 2006-trim.IV 2009, ce cuprinde

retehnologizarea staţiei de epurare prin prevederea unei trepte de epurare

suplimentare (biologice) în vederea încadrării efluentului evacuat în limitele legale.

În anul 2006 societatea a modernizat staţia de epurare prin montarea unei

instalaţii de tratare fizico-chimică tip REDOX de fabricaţie olandeză şi filtre parabolice

tip COANDA care nu asigură încadrarea efluentului evacuat la toţi indicatorii în

limitele legale.




cunoscute şi monitorizate în scopul identificarii corpurilor de apă puternic modificate.

Din punct de vedere al intervenţiei antropice la nivelul Deltei Dunării se pot

distinge urmatoarele etape importante, respectiv:

Etapa I (1858-1902) – prin executarea unor lucrări hidrotehnice complexe şi de

mare anvergură, braţul Sulina s-a transformat într-un canal maritim navigabil, mai

scurt cu cca. 21 km (85 la 64 km), pe care s-au realizat adâncimi relativ constante

de 7,3 (faţă de 2,5m).

Etapa II (1903-1916)

- Lucrări de amploare pentru alimentarea cu apă dulce a lacului Razim din Dunăre

prin dragarea canalului Dunavăţ şi parţial Dranov.

Etapa III (1930-1940)

95

- Construirea sau reactivarea canalelor Litcov, Sireasa şi Pardina pentru alimentarea

cu apă a insulelor Sf.Gheorghe şi Letea (dupa concepţia lui Antipa şi Vidrascu), a

canalului Crasnicol şi finalizarea canalului Dranov între ghiolul Dranov şi lacul Razim.

Etapa IV (1941-1951)

- Construirea sau redragarea canalelor Eracle-Stipoc-Chilia, Ceamurlia, Busurca-

Împuţita, Roşulet, Buhaz, Ciotic, Periteaşca.

- Construirea unor canale secundare consecinţă a realizării canalelor magistrale:

Ceamurlia-Gotca, Iacubova-Batac, Uzlina;

Etapa V (1952-1960)

- Decolmatarea canalelor Dunavăţ şi Dranov, executarea canalelor Perişor, Fundea,

Mustaca, precum şi a 20 km de canale mici pescăreşti (5,0 m lăţime şi 1,5 m

adâncime).

- Construirea canalelor Goloviţa-Smeica şi Goloviţa-Sinoie

Etapa VI (1961-1971)

- Lucrări hidrotehnice de amploare pentru executarea de amenajări piscicole şi

stufo-piscicole, inclusiv a reţelei de canale exterioare rămasă în regim natural de

inundaţie.

În aceast etapă a avut loc construirea a numeroase canale, iar pe marginea

acestora, din aluviunile dislocate s-au clădit platforme de pământ înalte de 2-3 m

deasupra nivelului apelor şi lungi de 50-100 m, pentru depozitarea stufului recoltat.

Etapa VII (1972-1989)

În această perioadă au fost reprofilate amenajările stuficole din perioada

anterioară (Rusca, Bălteni, Maliuc, Obretin) şi construite cele de la Popina, Chilia

Veche, Stipoc, Dunavăţ, Holbina I, Holbina II, Periteaşca, Perişor, Ceamurlia,

însumând aproape 40.000 ha. De asemenea în anii 1980 a avut loc regularizarea

braţului Sf. Gheorghe ceea ce a condus la scurtarea acestuia şi schimbarea

morfologiei.

În această etapă (în special după anul 1983), lucrările hidrotehnice în scop

agricol au avut o amploare fără precedent, suprafaţa indiguită crescând de la 24.000

ha la 103.000 ha. Mare parte din suprafeţele îndiguite în scop agricol au fost terenuri

inundate, cu funcţii cheie pentru flora şi fauna deltei.

Etapa VIII (1990-2003)

96

- Lucrări ample pentru activarea canalelor magistrale longitudinale în toate

complexele lacustre din teritoriul RBDD, şi de calibrare/blocare a canalelor scurte

transversale, în acord cu concepţia lui Antipa şi experienţa existentă, în scopul

reducerii impactului lucrărilor realizate în etapele VI şi VII.

Este important însă de remarcat faptul că în perioada 1994-2003, 15% din

suprafaţa îndiguită a fost reconectată la circuitul natural.

În cazul efectului produs de lucrările realizate sau în curs de desfăşurare de

pe partea ucrainiană a deltei, este necesar ca partea românească să-şi extindă

programul de monitorizare a ecosistemelor acvatice în arealul cuprins în special între

braţul Chilia şi Sulina.

În prezent, pe baza modelării efectuate de către INCDDD cu ajutorul

programului SOBEK s-a putut estima că:

1. prin dragarea braţului Chilia ar rezulta 2.19 milioane m3 de sedimente care ar

putea afecta zona de fund pe o suprafaţă de 1.129 milioane m2;

2. o creştere în secţinea hidraulică pe braţul Chilia în medie cu 240 m2;

3. o creştere a debitului pe braţul Chilia cu 120 m3/ s la nivele mici ale apei şi cu 324

m3/ s la nivele mari ale apei.

Dacă comparăm valorile minime şi maxime ale debitelor înregistrate pe braţul Chilia

în perioada 1996-2003 putem concluziona că debitul va creşte cu 7% la nivele

minime ale apei şi cu 5,8 % la nivele maxime ce va avea un semnificativ impact

asupra circulaţiei apei în interiorul părţii româneşti a deltei, cu efecte imprevizibile

asupra comunităţiilor planctonice şi bentonice ale deltei.

În ceea ce priveşte impactul asupra faunei bentonice marine din dreptul gurii

de vărsare a braţului Chilia acesta va fi mult mai rapid vizibil tocmai datorită ratei

ridicate sedimentare care ar putea favoriza dispariţia anumitor specii de pe această

secţiune a litoralului românesc.


Criteriile utilizate au la baza Proiectul Regional UNDP-GEF al Dunării şi iau în



Din multitudinea activităţilor desfăşurate pe ape sau care au legătură cu apele,


97

determinată pe baza unor criterii bine determinate, care se regăsesc în Capitolul VIII

– tabelul 8.8.

Pe baza acestor criterii s-au identificat corpurile de apă care sunt afectate

semnificativ de prezenţa presiunilor hidromorfologice.

Setul de criterii abiotice pentru identificarea presiunilor hidromorfologice

semnificative, se prezintă în tabelul 8.8.

În Figura 2.15 (Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap.2.4 – Identificarea

presiunilor) se prezintă presiunile hidromorfologice din Delta Dunării.

Delta Dunării cuprinde mai multe categorii de lucrări: îndiguiri şi apărări de maluri,

executate pe corpurile de apă în diverse scopuri (asigurarea cerinţei de apă,

apărarea împotriva efectelor distructive ale apelor, combaterea excesului de

umiditate, etc.), cu efecte funcţionale pentru comunităţile umane.

În continuare, se prezintă aceste presiuni hidromorfologice:

Îndiguiri

Din îndiguirile din Delta Dunării, în numar de 73, însumând o lungime de

aproximativ 988 km, ce au fost analizate prin prisma criteriilor mai sus menţionate,

pot fi considerate presiuni hidromorfologice semnificative doar un număr de 13,

având o lungime totală de 166 km.

Îndiguirile produc în principal ca presiune hidromorfologica, modificări ale

morfologiei cursurilor de apă, alterări ale caracteristicilor hidraulice şi întreruperi ale

continuităţii laterale.


Proiectele viitoare de infrastructură sunt reglementate de Directiva Cadru a

Apei prin Art.4.7. Criteriile şi conditiile Art.4(7), Art. 4(8) şi Art. 4(9) ale DCA pentru

viitoarele proiecte de infrastructură sunt prevazute în Capitolul II - Fluviul Dunărea,

subcapitolul 2.4.3, din cadrul Planului de Mangement al Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere.

La nivelul Deltei Dunării exista un singur proiect de infrastructură „Apărări de

maluri pe canalul Sulina – faza I”, ce prevede realizarea unor apărări de maluri pe

braţul Sulina, pe o lungime de 15 km. În prezent au fost obţinute toate avizele şi

autorizaţiile necesare, proiectul fiind în curs de implementare, sub supravegherea

98

A.R.B. Delta Dunării şi autorităţilor de mediu locale. Investiţia va fi finalizată la

începutul anului 2011.

2.4.4 Alte tipuri de presiuni antropice

Invazia speciilor străine

S-a constatat că presiunile biologice exprimate prin invazia sau introducrea

unor specii vegetale şi animale pot determina alterarea radicală a structurii

biocenozelor din ecosistemele acvatice respective.

Referitor la populaţiile de peşti primele semanalări ale unor specii de peşti

exotici în Delta Dunării au fost la începutul anilor 1960 (Tabelul 3.12).

Tabel 3.12 – Specii exotice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi momentul

apariţiei lor în România şi R.B.D.D.

Nrt.

Crt.

Specia Denumirea

populară

Primele

semnalări în

România

Primele

semnalări în

RBDD

1 Carassius gibelio Bloch, 1872 caras 1920 Puţin inainte

de 1970

2 Hypophthalmychthys molitrix

Valenciennes 1844

sânger 1960 1962-1970

3 Aristichthys nobilis

Richardson 1844

novac 1960 1962-1970

4 Ctenopharyngodon idella

Valenciennes 1844

Cosaş 1960 1962-1970

5 Pseudorasbora parva

Temmink & Schlegel, 1842

murgoi balţat 1960 1962-1970

6 Lepomis gibbosus L.1758 regina 1918 1949

7 Liza haematocheila

Temmink &Schlegel, 1842

chefal cu ochii

roşii

1978-1989 frecvent

pescuit după

1989

8 Perccottus glenii

Dybowsky 1877

guvid de amur 2004 2007

99

Apariţia acestora a generat o serie de presiuni asupra faunei autohtone, care

a condus în unele cazuri la declinul sau chiar la extincţia unor specii native sensibile.

Spre exemplu, cazul invaziei speciei caras în întregul bazin al Dunării, după anul

1970, care a determinat modificarea structurii pe specii a capturilor. Aceasta specie a

devenit dominantă datorită unei strategii invazive eficiente, cu impact asupra speciilor

native.

De asemenea speciile chinezeşti introduse pentru piscicultură dupa anul 1960,

au ajuns în mediul natural, unele dintre ele (sânger) ajungând să se reproducă în

condiţii naturale în unii ani favorabili.

Alte specii exotice introduse, în Delta Dunării sunt: Mugil soiuy,

Pseudorasbora parva (introdusă în mod accidental odată cu speciile chinezeşti),

Lepomis gibbosus.

Poluări accidentale

Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de

poluările accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică,

biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor

accidentale, acestea pot avea magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale,

transfrontaliere) asupra resurselor de apă.

În categoria altor tipuri de presiuni antropice cele mai importante le reprezintă

presiunile datorate poluărilor accidentale.

Unităţile potenţial poluatoare, cât şi folosinţele de apă elaborează «Planul de

prevenire şi combatere a poluărilor accidentale» sub coordonarea unităţilor teritoriale

ale Administraţiei Naţionale «Apele Romane».

Informaţiile privind poluările accidentale care au impact transfrontalier sunt

transmise ţărilor vecine prin Sistemul de Prevenire şi Alarmare în caz de poluări

accidentale (Accident Emergency Warning System – AEWS), sistem coordonat de

ICPDR.

La nivelul anului 2007 în Delta Dunării nu au fost semnalate cazuri de poluare

accidentală. Prin aplicarea metodologiei ICPDR (Metodologia M2) privind

identificarea zonelor contaminate cu risc potenţial ridicat, pe teritoriul administrat de

Direcţia Apelor Dobrogea – Litoral nu au fost desemnate asemenea locaţii.

100

Activităţi piscicultură / acvacultură

O caracteristică importantă a Deltei Dunării o reprezintă existenţa lacurilor

piscicole. Astfel, există un număr de 4 lacuri piscicole în care se practică activităţi de

acvacultură (Tabel 3.15).

Tabel 3.15 - Lacuri naturale/ amenajări cu destinaţie piscicolă / acvacultură din Delta

Dunării

Nr.

crt.

Spaţiul

hidrografic

Denumire corp

de apă / cod

Denumire

lac /

amenajare

cu destinaţie

piscicolă /

acvacultură

Tip activitate

(Pescuit, pepinieră,

crescătorie) / specia

de peşte

Suprafaţa (ha)

folosinţei

piscicole/

acvacultură

1 Delta

Dunării

Lacul Babadag /

ROLW15.1_B3

Lacul

Babadag

Crescătorie / crap

(Cyprinus carpio),

peşti fito şi

planctonofagi, caras

(Carrasius gibelio

auratus)

236

2 Delta

Dunării

Lacul Razim /

ROLW14.1_B7

Lacul Razim Pescuit, pepinieră,

crescătorie /

crap(Cyprinus carpio),

cosas

(Ctenopharyngodon

idella), novac

(Arystichys nobilis),

sânger

(Hypophthalmichtys

molitrix),

1114,49

3 Delta

Dunării

Lacul Goloviţa /

ROLW14.1_B9

Lacul

Goloviţa

Pescuit, pepinieră,

crescătorie

1070

4 Delta Lacul Dranov / Lacul Dranov Crescătorie / puiet fito, 2183

101

Dunării ROLW14.1_B24 puiet de sânger

(Hypophthalmichtys

molitrix) sau novac

(Arystichys nobilis),

Starea ecologică, respectiv potenţialul ecologic al corpurilor de apă pentru

lacurile piscicole monitorizate este prezentată în capitolul 8.2 “Caracterizarea stării

apelor”.

Practicarea activităţilor de piscicultură / acvacultură pot constitui presiuni

asupra corpului de apă atunci când:

- este crescută producţia de peşte fără asigurarea unor măsuri de purificare

specifice ale apei, când pot apare dejecţii sau scurgeri de substanţe organice şi

nutrienţi conţinuţi în hrana administrată peştilor;

- nu este asigurată o structură adecvată pe specii în bazinele acvatice

naturale/antropice.

Modernizarea tehnologiilor de creştere poate spijini practicile sănătoase,

ecologice şi reduce impactul negativ asupra mediului. Măsuri pentru dezvoltarea

sectorului de piscicultură / acvacultură şi reducerea efectelor asupra resurselor de

apă sunt menţionate detaliat la capitolul 11.1.

Conform “Ordinului nr. 8/126/2010 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale

şi al ministrului mediului şi pădurilor privind prohibiţia pescuitului în anul 2010”, sunt

stabilite atât zone şi perioade de prohibiţie cât şi zone de protecţie pentru resursele

acvatice vii. Fluviul Dunărea, râul Prut, lacurile Erenciuc şi Belciug, lacul Gâsca din

Complexul Somova-Parcheş, zona Sacalin-Zătoane şi zona Rezervaţiei Marine

Vama Veche - 2 Mai fac obiectul unor restricţii pentru protecţia faunei, astfel încât în

aceste zone activitatea de pescuit comercial nu reprezintă o presiune semnificativă.

Este considerat ca fiind o presiune asupra corpurilor de apă pescuitul comercial,

atunci când afectează fauna acvatică, avifaună şi alte elemente ale lanţului trofic.

Principalele presiuni identificate sunt perturbarea habitatului, braconajul, capturi ne-

intenţionate.

102


Aspecte generale privind evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii

obiectivelor de mediu sunt prezentate în Capitolul II – Fluviul Dunărea, subcapitolul

2.5. Evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu.










mortalitate piscicolă în contextul reducerii drastice a concentraţiei de oxigen.


O altă problemă importantă de gospodărirea apelor este poluarea nutrienţi

(azot şi fosfor). Ca şi în cazul substanţelor organice, emisiile de nutrienţi se

datorează atât surselor punctiforme (ape uzate urbane, industriale şi agricole

neepurate sau insuficient epurate), cât şi surselor difuze (în special, cele agricole:

creşterea animalelor, utilizarea fertilizanţilor). Nutrienţii conduc la eutrofizarea apelor

(îmbogăţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă), în special a corpurilor de apă

stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale şi de acumulare, râuri puţin adânci cu

curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea


recreere, etc.). Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazul

lacurilor, evaluarea s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori

specifici, luându-se în considerare şi manifestarea procesului de eutrofizare.

Concentraţia ridicată de nutrienţi, provenită din întregul bazin al fluviului

Dunărea, a contribuit în timp la modificarea semnificativă a valorilor concentraţie de

103

azot şi fosfor dizolvat în apele de suprafaţă din Delta Dunării. Impactul acestor

modificări ale concentraţiilor de nutrienţi a determinat amplificarea fenomenului de

eutrofizare, chiar dacă o parte din cantitatea de nutrienţi este reţinuta de stuf.

Dinamica procesului de eutrofizare analizat prin prisma variabilităţii fosforului scoate

în evidenţă faptul că procesul de eutrofizare este mai accentuat şi mai vizibil în cazul

lacurilor decât în cel al canalelor sau a braţelor Dunării.


Poluarea cu substanţe prioritare/prioritare periculoase se datorează

evacuărilor de ape uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce

conţin poluanţi nesintetici (metale grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi

organici). Substanţele periculoase produc toxicitate, persistenţă şi bioacumulare în

mediul acvatic. În procesul de analiză a riscului privind poluarea cu substanţe

periculoase trebuie subliniată lipsa sau insuficienţa datelor de monitoring care să

conducă la o evaluare cu un grad de încredere mediu sau ridicat.

Ca şi în cazul poluării cu nutrienţi, Fluviul Dunărea îşi aduce aportul la gradul

de poluare a ecosistemelor deltaice cu substanţe periculoase. Prin intermediul celor

trei braţe: Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe, fluviul Dunărea reprezintă o sursă de

poluare şi pentru corpurile de apă identificate în cadrul complexelor lacustre.

Analiza datelor de monitoring a confirmat existenţa poluării cu substanţe

periculoase la nivelul corpurilor de apă din Delta Dunării, în situaţia inexistenţei unor

surse de poluare locale.



de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Lucrările în

lungul râului (îndiguirile, lucrări de regularizare şi consolidare maluri) întrerup

conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de

reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării. Prelevările şi restituţiile

semnificative au efecte asupra regimului hidrologic, dar şi asupra biotei.

Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se

poate exprima prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii

104

naturale a populaţiilor de peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor,

precum şi alterarea compoziţiei populaţiilor. Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la

nivel european a relaţiei dintre presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de

multe ori variatele tipuri de presiuni acţioneaza sinergic, făcând dificilă decelarea

efectului faţă de tipul de presiune.

Capitolul IV. Spaţiul hidrografic Dobrogea

1. Prezentarea generala a spaţiului hidrografic Dobrogea

1.1. Delimitarea spaţiului hidrografic

Planul de management se elaborează pentru spaţiul hidrografic format din

bazinul hidrografic Litoral şi cursurile de apă afluente fluviului Dunărea,

corespunzatoare spaţiului hidrografic Dobrogea (figura 1.1 – Cap. II – Fluviul

Dunărea).

Din punct de vedere administrativ (tabelul 4.1), spaţiul Hidrografic Dobrogea

acoperă integral judeţul Constanţa, aproape integral judeţul Tulcea şi o mică porţiune

din judeţul Brăila (Insula Mare a Brăilei). Suprafaţa aferentă acestui spaţiu este de

11809 km2. Populaţia din aceasta zonă este de circa 959 mii locuitori. Densitatea

populaţiei este de circa 81 loc/kmp.

Tabelul 4.1.

Caracteristicile administrative şi demografice ale spaţiului hidrografic Dobrogea

Nr.

Crt.

Judeţul

Suprafaţa

(km2)

% din

suprafaţa

totala pe b.h.

Populaţia

(locuitori)

% din

populaţia

totala pe b.h.

1 Constanţa 7.071 42,68 718.330 73,76

2 Tulcea 3.742 22,59 235.641 20,20

3 Brăila 996 6,01 4.895 0,50

Total 11809 71,28 958.866 98,46

105

În suprafaţa de 11809 kmp, aferentă spaţiului hidrografic Dobrogea nu este

inclusă suprafaţa Deltei Dunarii.

1.2. Hidrografia

Văile Dobrogei, tributare Mării Negre au o orientare generală de la vest la est.

O caracteristică principală a acestora o reprezintă lungimea, dimensiunea cursurilor

de apă scăzând de la nord la sud. Se constată prezenţa unui profil transversal larg,

în forma de U, cu patul albiilor şi al luncilor rezultate din spălarea materialului terigen

adiacent, characteristic Dobrogei de Nord.

Existenta lacurilor din estul spaţiului hidrografic Dobrogea este legată de

prezenţa Mării Negre, care prin oscilaţiile de nivel ale apei au provocat inundarea

reţelei fluviatile a platformei dobrogene în cursurile inferioare.

Văile afluente fluviului Dunărea sunt largi, cu profil transversal în formă de V,

majoritatea având un caracter de scurgere temporară. Acestea prezintă un pronunţat

caracter de torenţialitate datorită caracteristicilor bazinale şi climatice.

Densitatea hidrografică a spaţiului hidrografic Dobrogea este 0,13 km/kmp.

În spaţiul hidrografic Dobrogea au fost realizate canalul Dunăre – Marea

Neagra şi canalul Poarta Albă – Midia Năvodari.

1.3. Relieful

Relieful spaţiului hidrografic Dobrogea este influenţat de structura tectonică a

zonei, delimitându-se două mari unităţi de relief: Masivul Dobrogei de nord şi Podişul

Dobrogei de sud (fig. 4.1).

Grupa Măcinului, din masivul Dobrogei de nord, cea mai înaltă formă de

relief, atinge 467 m în culmea Pricopan.

Podisul Casimcea, cu topografia cea mai înalta a zonei reprezentată de

dealul Alah – Bair (300-350m) reprezintă nodul orografic de unde apele se răsfiră

spre sud-vest, sud şi sud-est.

Pe sectorul Dobrogei de sud se delimitează ca unitate morfologică

semnificativă Podişul Tortomanului, care ocupă o faşie lată de cca. 30 km,

delimitate la vest de culoarul Dunării, iar la est de Marea Neagră. Înălţimile sunt

cuprinse între 200 m şi 10 m.

106

Fig.4.1 Principalele unităţi de relief

107

Sectorul vestic al Dobrogei de sud este compartimentat astfel:

- Podişul Topraisar – situate la sud de Constanţa până la graniţa cu Bulgaria,

se înscrie morphologic în relief printr-o denivelare de 20 – 4 m faţă de Podişul

Cobadin. Altitudinea medie a podişului este de 60 – 70 m.

- Podişul Cobadin – ocupa partea centrală a Dobrogei de sud şi prezintă cote

cuprinse între 150 – 170 m cu înclinare spre est şi sud.

1.4. Utilizarea terenului

Modul de utilizare a terenului (fig. 4.2) este influenţat de condiţiile fizico-

geografice specifice spaţiului hidrografic Dobrogea.

Cea mai mare parte din suprafaţa Dobrogei este utilizată în scop arabil, în

proporţie de 64%.

Partea de sud-vest, nord-vest şi nord sunt dominate de prezenţa pădurilor

(15%) şi de cea a zonelor cu arbuşti (5%). Culturile perene reprezintă 8% din

suprafaţa totală.

Celelalte zone ocupă suprafeţe mult mai reduse. Astfel, zonele urbane,

industriale, păşunile, zonele umede, râurile şi lacurile, reprezinta 8% din suprafaţa

spaţiului hidrografic Dobrogea.

1.5. Geologia

Dobrogea este constituită din trei blocuri structurale importante (fig. 4.3):

Dobrogea de sud, Dobrogea centrală şi Dobrogea de nord separate prin făliile

Capidava - Ovidiu şi Peceneaga - Camena. Pe mai mult de 80 % din teritoriul

Dobrogei apar la zi rocile silicioase.

Dobrogea de nord constituie o unitate tectonică, ce prezinta o structură

complexă formată din unităţile: Munţii Măcin, zona triasică a Tulcei şi bazinul

Babadagului. La zi apar roci predominant silicioase, calcarele corespunzând zonei

triasice a Tulcei şi bazinului Babadag.

În Dobrogea centrală, apare la zi fundamentul alcătuit din roci silicioase,

(seria sisturilor verzi) peste care s-au depus depozite jurasice şi cretacice de calcare

(aliniament sudic).

În Dobrogea de Sud apar la suprafaţă predominant roci silicioase, reprezentate de

roci de vârsta sarmaţiana şi loessuri cuaternare, iar pe văi se întâlnesc roci

calcaroase Barremian – Jurasice.

108

109

Fig.4.3 Principalele unităţi geologice

110

1.6. Clima

În spaţiul hidrografic Dobrogea climatul este temperat continental, pe alocuri

excesiv, astfel ca media temperaturii anuale este în jurul valorii de +10 oC.

Datorita poziţiei geografice a spaţiului hidrografic Dobrogea, situat între Marea

Neagra şi Dunăre, precipitaţiile sunt influenţate de aceste două mari bazine

acvatoriale.

Precipitaţiile au valori cuprinse între 350 – 400 mm/an, în zonele nordice,

scăzând la aproximativ 200 mm/an în sectorul sudic.

1.7. Resurse de apă

Spaţiul hidrografic Dobrogea este foate sărac în resurse proprii de suprafaţă.

Practic, acestea sunt formate din câteva râuri de suprafaţă mai importante

(până în prezent nu există nici o folosinţă pe râuri, datorită debitelor mici de apă cu

caracter permanent) şi din lacurile litorale şi cele aferente Dunării.

Stocul mediu multianual al râurilor din spaţiul hidrografic Dobrogea, este de

circa 145 mil.mc/an (4,59 mc/s), ceea ce arată ca Dobrogea este zona cea mai

săracă din ţară în resurse de apă de suprafaţă.

Lacurile naturale însumeaza un volum de apă de 1500 mil.mc. Cele mai

importante sunt lacurile Taşaul (V = 57 mil.mc), Siutghiol (V = 88 mil.mc), Tatlăgeac

(V = 14 mil.mc), Techirghiol (V = 42 mil.mc), Corbu (V = 25 mil.mc), Bugeac (V = 41

mil.mc), Oltina (V = 60 mil.mc), Dunăreni (V = 52 mil.mc).

Apele acestor lacuri nu au caracteristicile necesare pentru a fi utilizate în scop

potabil. Principalele folosinţe care pot beneficia de apă acestor lacuri sunt

piscicultura, irigaţiile, agrementul nautic şi pescuitul sportiv.

Lacul Techirghiol are proprietăţi curative atât prin conţinutul specific bogat în

săruri a apei, cât şi prin nămolurile terapeutice de pe fundul lor.

Resursele de apă subterană aferente spaţiului hidrografic Dobrogea (până la

adâncimea de 0-300 m) totalizează circa 3172 mil.mc/an (100,6 mc/s), din care 84,8

mc/s – din straturile de adâncime, de foarte bună calitate şi 15,8 mc/s – apă potabilă

cu o mineralizare mai ridicată, provenind din freatic.

Din acest total, în Dobrogea de Sud, resursa exploatabilă este de 8,95 mc/s

din straturile de adâncime şi 0,2 mc/s din freatic, iar în Dobrogea de Nord şi Centrală,

resursele sunt de 2,15 mc/s din adâncime şi 0,85 mc/s din freatic.

111



În spaţiul hidrografic Dobrogea sunt identificate 16 cursuri de apă cu suprafeţe

mai mari de 10 kmp, 18 lacuri naturale şi 4 lacuri de acumulare cu suprafaţa mai

mare de 0,5 kmp (fig. 2.1 – Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap. 2.1 – Categorii de ape

de suprafaţă).

Râuri

Râurile din spaţiul hidrografic Dobrogea sunt tributare atât fluviului Dunărea cât şi

Mării Negre.

Râurile aferente Mării Negre au dimensiuni mai mari decât cele tributare Dunării.

Ele se varsă în marea majoritate a cazurilor în limanurile şi lagunele ce se înşiră din

sudul Deltei Dunării până la graniţa cu Bulgaria.

Pricipalele caracteristici ale regimului hidrologic ale acestor râuri sunt

prezentate în tabelul 4.2.

Râul Taiţa cu o lungime de 57 km şi o suprafaţă de bazin de 591 kmp,

izvorăşte de la contactul dintre Culmea Pricopanului şi Podisul Niculiţel, de la

altitudinea de 240 m. Pe o distanţă de cca. 23 km formează limita naturală între cele

două masive, ca apoi printr-o cotitură bruscă în comuna Horia la 90 grade, să-şi

aleagă calea cea mai scurtă spre lacul Babadag. Este râul cel mai important din

Dobrogea. În cursul superior Taiţa are o albie majoră îngustă nedepăşind 20 – 50 m

egal dezvoltată pe ambele parţi. Versanţii sunt înclinaţi la 25 – 30 grade, fragmentaţi

de văi oarbe, albia minoră având aspect de şant cu un curs meandrat dovedind un

stadiu de îmbătrânire. Valea se largeşte în continuare astfel că în dreptul loc.

Hamcearca ajunge la 150 m, iar spre vărsare în lacul Babadag la 300 m. Afluenţii cei

mai importanţi sunt dinspre Depresiunea Nalbant, respectiv pârâul Alba şi Taiţa.

Conform Atlasului Secării Râurilor din România (editia 1974) râul Taiţa de la izvor

până la confluenţa cu pârâul Curături poate seca o dată la mai mult de cinci ani

(secare rară), în aval de confluenţă având caracter permanent.

112

113

Tabelul 4.2

Caracteristicile regimului hidrologic

Nr.

Crt

Râul Staţia

hidrometrică

Lungimea

râului

(km)

Suprafaţa

(kmp)

Altitudine

(mdM)

Debit

mediu

Multi

anual

(m3/s)

Debit minim lunar mediu

multianual cu asigurarea

(mc/s)

Qm/QM*

80% 90% 95%

BAZINUL HIDROGRAFIC LITORAL

1. Teliţa Poşta 14 58 60 0.070 0.010 0.006 0.004 1/4933.33

2. Taiţa Hamcearca 12 102 87 0.064 0.005 0.004 0.003 1/1625

3. Taiţa Satu Nou 45 565 4 0.474 0.100 0.075 0.055 1/577.55

4. Slava Ceamurlia 35 350 5 0.186 0.028 0.016 0.010 1/1467.5

5. Hamangia Baia 24 218 11 0.241 0.064 0.045 0.034 1/2467.74

6. Nuntaşi Nuntaşi 14 145 10 0.473 0.280 0.200 0.140 1/2250

7. Săcele Săcele 5 32 31 0.113 0.020 0.009 0.005 1/1800

8. Corbu Corbu 7 26 10 0.084 0.007 0.005 0.004 1/2157.69

9. Casimcea Cheia 41 500 34 0.690 0.450 0.430 0.420 1/914.5

10. Râmnic Pantelimonu 19 87 62 0.085 0.021 0.013 0.006 1/8187.5

11. Cartal Pantelimonu 21 127 73 0.101 0.018 0.011 0.006 1/8561.4

12. Casimcea Casimcea 15 78 133 0.143 0.011 0.006 0.003 1/13266.67

13. V.Neagră Lumina 4 17 7 0.080 0.002 0.002 0.001 1/406.82

14. V.Albeşti Albeşti 16 349 13 0.155 0.061 0.020 0.005 0/153

15. V.Biruinţa Biruinţa 10 47 5 0.086 0.032 0.024 0.019 1/28800

114

- Raportul debit minim pe debit maxim, valori zilnice înregistrate în perioadele de observaţii

Nr.

Crt

Râul Staţia

hidrometrică

Lungimea

râului

(km)

Suprafaţa

(kmp)

Altitudine

(mdM)

Debit

mediu

Multi

anual

(m3/s)

Debit minim lunar mediu

multianual cu asigurarea

(mc/s)

Qm/QM*

80% 90% 95%

16. V.Urlichioi Biruinţa 6 22 4 0.025 0.008 0.004 0.001 1/11050

17. Agi Cabul Cuza-Vodă 15 105 15 0.302 0.180 0.160 0.145 1/680

BAZINUL HIDROGRAFIC DUNARE

1. V.Irisului Pietreni 4 6 89 ** - - - 0/77.6

2. V.Dunărea Băltageşti 11 110 36 0.108 0.012 0.011 0.009 1/1302.22

3. V.Topolog Saraiu 31 264 26 0.342 0.013 0.006 0.003 1/5805.56

** Râul are scurgere intermitentă. în majoritatea anului este sec

115

Slava (Caugagia) are o lungime de 38 km şi o suprafaţă a bazinului de 356

kmp, s-a adaugat prin cursul sau inferior şi afluentul său din stânga Ciucurova sau

Slava Cercheză, la culoarul ce separă Podişul Babadagului de Podişul Casimcei.

Ambele râuri işi au originea în capetele vestice ale unor depresiuni tectono-erozive:

Slava în Depresiunea Baspunar, iar Ciucurova în Depresiunea Atmagea. Râul Slava

se uneşte cu pârâul Ciucurova, în dreptul localităţii Slava Rusă, fiind nepermanent

până la această confluenţă (cu secare odata la 2-5 ani conform Atlasului Secării).

Aval de confluenţa cu Ciucurova, cursul de apă Slava are caracter permanent.Teliţa

(L = 48 km; S = 287 kmp) izvorăşte din apropierea comunei Niculiţel, din podişul cu

aceeaşi denumire, de la altitudinea de 270 m. Valea sa, în zona de izvoare, are

aspect torenţial, însă în aval de satul Teliţa pătrunde deja în depresiunea înaltă a

Nalbantului, puternic colmatată prin aluviunile aduse de cursurile repezi din direcţia

coastelor. Albia sa este îngustă, puţin încăpătoare, mai ales în partea inferioara,

unde este invadată pe anumite sectoare de vegetaţie acvatică. Apele freatice din

fundul văii sunt apropiate de suprafaţă (1-5 m), din care cauză Teliţa primeşte o

alimentare subterană permanentă, dar foarte redusă. Suprafaţa inundabila şi cu

exces de umiditate în bazinul Teliţei se cifrează la circa 2,5 kmp.

Casimcea are o suprafaţa de bazin bine dezvoltată în partea sudica a Podişului

Casimcei cu afluenţi care se concentreaza spre Depresiunea Pantelimon. Dupa

ieşirea sa din zona de izvoare, cursul său formează chiar limita între Dobrogea de

Nord şi Podişul Tortomanului, şi se varsă în lacul Taşaul. Casimcea izvorăşte din

platforma înaltă, de la altitudinea de 309 m. Lungimea râului este de 69 km, iar

suprafaţa bazinului este de 740 kmp. După un sector torenţial de circa 10 km, râul

pătrunde în zona de contact dintre calcarele jurasice şi masivul vechi, caledonian, al

Pantelimonului. Aici primeşte o serie de afluenţi, dezvoltaţi mai ales spre dreapta,

cum sunt Cartalul sau Dereaua Mare, Pantelimonul, Valea Seaca şi Gura Dobrogei,

iar din stânga pe Râmnicul şi Grădina Mucova. Pe platforme largi din bazin, apele

freatice se află la adâncimi mari, în general sub 30 m, iar în fundul văii Casimcei ele

se aproprie de suprafaţă, adâncimea obişnuită variind în jur de 5 m. În general

malurile râului sunt joase şi stabile. Viiturile se produc brusc cu ocazia ploilor

torenţiale atingându-se nivelul maxim în cca. 1-2 ore, ca apoi să scadă ceva mai lent

în 6-12 ore.

116

În conformitate cu Atlasul Secării Râurilor din România, râul Casimcea poate

seca odata la mai mult de 5 ani, pe sectorul cuprins între localităţile Casimcea şi

Nistoreşti (aproximativ 8 km), restul cursului de apă având caracter permanent.

Majoritatea cursurilor de apă din spaţiul hidrografic Dobrogea au caracteristic

fenomenul de sec, ce se manifestă frecvent.

Lacuri naturale

Lacurile din spaţiul hidrografic Dobrogea, cu suprafeţe mai mari de 0,5 kmp

sunt în număr de 18 şi au o geneză variată Tab.4.3. Unele dintre acestea au fost

transformate în crescătorii piscicole.

Lacul Techirgiol este cel mai întins liman fluvio-maritim din zona de litoral

(suprafaţa 11,61 kmp şi volum de 41 mil.mc.). Apele lacului sunt complet izolate de

Marea Neagră prin perisipuri, iar aportul de ape subterane şi de ape superficiale sunt

suficiente pentru acoperirea evaporaţiei. Lacul se situează la confluenţa a trei văi bine

înscrise în relief, dintre care cea centrală, valea Carlichioi, constituie corpul principal

al lacului, care înaintează adânc în interiorul uscatului (7,75 km), iar celelalte (valea

Techirghiol şi valea Tuzla), două mari golfuri situate oarecum simetric faţă de valea

principală. Bazinul de receptie al lacului, deşi este destul de mare (160 kmp), este

drenat de o reţea hidrografică cu caracter temporar.

Prin HG 1266 din 7 decembrie 2002, lacul Techirghiol (S = 1226, 98 ha), situat

în judeţul Constanţa, a fost trecut în administrarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi

Apelor, ca arie protejată.

Acumulări

În spaţiul hidrografic Dobrogea exista un număr de 4 acumulări permanente

(Ţibrin, Horia, Hazarlâc şi Traian), cu suprafaţa mai mare de 0,5 kmp, având ca scop

irigaţiile şi piscicultura. Nici una din acumulările existente nu au rolul de a asigura

cerinţele de apă.

117

Tabelul 4.3.

Caracteristicile lacurilor naturale

Nr.

Crt.

Denumire lac Suprafaţa

(km2)

Altitudinea

(mdM)

Adâncimea medie

(m)

1 Bugeac 17,74 7 1,50

2 Oltina 25,09 6 1,5

3 Corbu 5,20 2 1,2

4 Taşaul 23,35 3 2,9

5 Siutghiol 19,00 1,5 2,5

6 Tatlageac 1,78 1,2 0,7

7 Tăbăcărie 0,99 1,5 1,5

8 Techirghiol 14.65 0,8 3,5

9 Iortmac 1,87 10 1

10 Dunăreni 6,21 5 1

11 Vederoasa 1,5 5 1

12 Domneasca 0,93 10 1,5

13 Blasova 3,75

14 Fundul Mare 0,7

15 Sbenghiozul 0,75

16 Balta Begu 1

17 Curcubeu 1,37

18 Bentu Latenilor 0,74

2.2. Ecoregiuni, tipologia şi condiţiile de referinţă

Din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directiva Cadru în

domeniul Apei (Ilies 1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei

geografice a faunei acvatice, în spaţiul hidrografic Dobrogea, se regăseşte o

singură ecoregiune cadru, respectiv Regiunea Pontica (12), reprezentată în Fig.

4.4.

Ecoregiunea Pontica se caracterizează printr-un relief usor ondulatin în

partea de N, geologie predominant silicioasă, soluri cernoziomice, păduri de foioase

şi zone agricole.

118

Fig. 4.4. Ecoregiuni în Spaţiul hidrografic Dobrogea

119

2.2.1. Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru râuri

Directiva Cadru apă prevede că pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă,

corpurile de apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferenţiate după tipul lor.

Clasificarea tipologică a cursurilor de apă se realizează în urmatoarele etape:

Abordarea top-down - tipologie bazată pe parametrii descriptivi abiotici,

factori presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu comunităţile biologice

(relaţie de tip cauza-efect)

Abordarea bottom-up – tipologie bazată pe măsurători directe a

variabilităţii comunităţilor biologice (relaţie de tip efect-cauză) prin care se

urmăreşte o verificare biologică a tipologiei abiotice

Suprapunerea celor două abordări pentru definirea finală a tipurilor de

corpuri de apă.

Pentru caracterizarea tipologica abiotică a cursurilor de apă din

România, având la baza sistemul B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru

Apă), s-au utilizat următorii parametri:

-obligatorii – care conduc la primele diferenţieri:

ecoregiunile;

altitudinea bazinului;

caracteristicile geologice;

suprafaţa bazinului de recepţie

-opţionali – care conduc la diferenţieri mai detaliate:

structura litologică a patului albiei;

debitul specific mediu multianual;

debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95%;

caracteristicile climatice: precipitaţiile medii multianuale şi temperatura

medie multianuala;

panta medie a cursului de apă

Altitudinea bazinului a fost caracterizată prin domeniul < 200m care

defineşte principala unitate de relief: câmpia, iar caracteristicile geologice au fost

delimitate de următoarele tipuri de roci: silicioase şi calcaroase.

Zonarea longitudinală a cursurilor de apă a luat în considerare suprafaţa

bazinului, respectiv: cursuri de apă mici (F = 10 – 100 km2), cursuri de apă medii (F =

100 – 1000 km2);

120

Pentru structura litologică a patului albiei s-au considerat următorii

constituenţi: pietriş (D = 2 – 70 mm), nisip (D = 0,05 – 2 mm), mâl (D = 0,05 – 0,005

mm), argilă (D < 0,005 mm).

Debitul specific mediu multianual s-a caracterizat prin următoarele

categorii: mediu (3-30 l/s/km2), mic (< 3 l/s/km2), iar debitul specific mediu lunar

minim anual cu asigurare de 95% prin categoriile: mediu (0.3 – 2 l/s.km2), mic

(<0.3l/s.km2);

Caracteristicile climatice au fost caracterizate prin precipitaţiile medii

multianuale: reduse <500 mm/an, medii 500-800 mm/an şi prin temperatura medie

multianuala: mari >80C.

Analiza datelor şi informaţiilor mai sus menţionate şi corelarea acestora cu

tipurile de ihtiofaună potenţială definite de academicianul Bănărescu în 1964

(zona păstravului, zona lipanului, zona scobarului şi a cleanului, zona mrenei şi zona

crapului) au condus la definirea, pentru spaţiul hidrografic Dobrogea, a 4 tipuri de

cursuri de apă, cu 2 subtipuri diferenţiate în funcţie de geologie, ce au fost raportate

în cadrul Raportului 2004, sub Art. 5 al DCA.

Reactualizarea tipologiei cursurilor de apă

În etapa actuală, având în vedere existenţa unor date şi informaţii

suplimentare rezultate din măsurători directe a variabilităţii comunităţilor de

macronevertebrate (considerat elementul cel mai reprezentativ pentru cursurile de

apă) în secţiunile de referinţă, tipologia cursurilor de apă a fost redefinită şi

sintetizată, conducând la reducerea numărului de tipuri. În cazul Spaţiului Hidrografic

Dobrogea, reducerea numărului de tipuri de cursuri de apă s-a datorat caracterului

de sec pe care il prezintă majoritatea văilor din Dobrogea.

În consecinţă, în această etapă au fost definite pentru spaţiul hidrografic

Dobrogea un număr de 3 tipuri de cursuri de apă, cu 2 subtipuri diferenţiate în funcţie

de geologie.

Prezentarea sintetică a tipurilor şi sub-tipurilor este cuprinsă în Tabelul 2.2.1

(Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap.2.2 – Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă).

În privinţa cursurilor de apă nepermanente reprezentate de acele cursuri de apă

caracterizate prin debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95% egal

cu zero, a fost menţinut unul din tipurile definite în etapa anterioară. Având în vedere

121

diversitatea şi heterogenitatea din punct de vedere hidrologic a cursurilor de apă din

această categorie, este necesară o investigare şi analiză hidrologică aprofundată,

care să conducă la diferenţierea detaliată a unor noi tipuri sau/si sub-tipuri, urmată de

investigaţii directe ale comunităţilor biologice specifice tipurilor respective.

Încadrarea pe tipuri şi subtipuri a celor 16 cursuri de apă cu suprafaţa mai

mare de 10 km2 identificate pe arealul de activitate al Direcţiei de apă este

prezentată în Figura 2.2 (Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap. 2.2 - Ecoregiuni,

tipologie şi condiţii de referinţă).

În cazul definirii biotice a tipurilor cursurilor de apă prin investigarea şi analiza

altor elemente biologice, pe măsura ce datele vor fi disponibile pe o perioada de timp

relevantă, este posibil ca tipurile să fie sintetizate în continuare, numărul tipurilor fiind

în acest fel redus sau se poate realiza o subdivizare în cadrul unor tipuri pentru unele

scopuri.

Condiţii de referinţă pentru râuri

Directiva Cadru (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condiţiilor de referinţă pe

baza elementelor hidromorfologice, fizico-chimice şi biologice, specifice fiecărui tip de

corp de apă. Condiţiile de referinţă reprezintă valorile elementelor biologice,

hidromorfologice, şi fizico-chimice neperturbate sau cu influenţe antropice minime,

corespunzând unor situaţii din prezent sau din trecut.

Definirea condiţiilor de referinţa s-a realizat în mod preponderent pe metoda

abordării spaţiale, constând în selectarea secţiunilor de referinţă sau a celor mai

bune secţiuni disponibile pe baza unor criterii specifice, completată în unele cazuri

(ex: date nerelevante sau date indisponibile) cu abordarea intitulată „ expert

judgement” (experienţa expertului). Lipsa datelor istorice relevante a evidenţiat

deasemenea dificultatea procesului de stabilire a condiţiilor de referinţă.

Secţiunile de referinţă au fost selectate pe baza următoarelor criterii specifice,

care sunt în concordanţă cu cele recomandate de Ghidul REFCOND şi Raportul

2004 al Districtului Internaţional al Dunării:

Utilizarea terenului în bazinul de recepţie

Influenţele urbanizării, utilizării terenului sau silviculturii trebuie să fie pe cât

posibil reduse.

122

Cursuri de apă şi habitate

Secţiunile de referinţă trebuie să fie acoperite cu vegetaţie naturală sau cu

păduri neexploatate.

Resturile lemnoase să nu fie inlăturate.

Patul albiei sau al malurilor să nu fie fixat.

Să nu existe obstacole în calea migraţiei organismelor sau a transportului

sedimentelor

Măsurile de protecţie împotriva inundaţiilor să aibă influenţa minoră.

Vegetaţia malurilor şi a zonelor inundabile

Vegetaţia de maluri şi cea a zonei inundabile permite migraţia laterală.

Regimul hidrologic

Regimul natural de curgere să nu fie perturbat.

Regimul hidrologic al cursurilor de apă să nu fie alterat sau să aibă modificări

minore Regimul hidrologic să nu fie perturbat din cauza prelevărilor, derivaţiilor,

evacuărilor în unde pulsatorii.

Criterii fizico-chimice

Să nu existe surse punctiforme de poluare organică.

Să nu existe surse punctiforme de poluare cu nutrienţi.

Să nu existe surse de poluare difuză.

Să nu se manifeste acidifierea, alcalinizarea şi salinizarea.

Să nu existe alterări ale regimului termic.

Biologie

Fără alterări ale biotei indigene prin introducerea de plante şi animale (de ex.

în cadrul pisciculturii).

Morfologia lacului

Alterările hidromorfologice să nu influenţeze biodiversitatea şi funcţia

ecologică.

123

Biomanipulare

Nu exista biomanipulare (de ex în lacuri).

Utilizarea în scop recreaţional

Fără utilizare intensivă în scop recreaţional.

S-a realizat o selecţie a siturilor potentiale, punându-se totodata bazele unei

reţele de secţiuni de monitoring incluse în programul de supraveghere a elementelor

de calitate biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice. Secţiunile de referinţă

selectate acoperă variabilitatea temporală şi spaţială ce se manifestă în cadrul tipului

respectiv.

În spaţiul hidrografic Dobrogea a fost selectată o singură secţiune de referinţă,

corespunzatoare tipului de apă RO06*.

De asemenea, în definirea condiţiilor de referinţă s-a avut în vedere

reprezentativitatea elementelor biologice, precum şi disponibilitatea datelor, în

această etapă pentru râuri fiind utilizate comunităţile de macronevertebrate. Pentru

analiza comunităţilor de macronevertebrate s-a folosit abordarea multimetrica,

reprezentată de utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit de

aceştia.

Pentru a se stabili cu mai mare acurateţe condiţiile de referinţă specifice tipului

au fost evaluate ihtiofauna potenţial, stabilită de academicianul P. Bănărescu (1964),

şi fitoplanctonul, pentru tipurile de cursuri de apă în care acesta este considerat

reprezentativ, utilizindu-se un indice multimetric. În sistemele lotice, în special în cele

de ordin mic, comunitatea fitoplanctonică nu este reprezentativă pentru

evaluarea stării ecologice şi este utilizată pentru a furniza informaţii suplimentare

evaluării realizate pe baza celorlalte elemente biologice.

În urmatorul ciclu de planificare se vor studia în acest scop şi comunităţile de

fitobentos.

Pentru macronevertebratele bentice, valorile de referinţă ale indicilor care intră

în alcătuirea indicelui multimetric sunt prezentate în anexa 6.1.1B a Planului Naţional

de Management, iar pentru fitoplancton, în anexa 6.1.1.A a Planului Naţional de

Management.

În cazul cursurilor de apă din spaţiul hidrografic Dobrogea sunt necesare

investigaţii ulterioare în vederea stabilirii condiţiilor de referinţă, datorită caracterului

specific al acestora: lipsa ihtiofaunei, debite mici, adâncimi mici, etc.

124

Pentru cursurile de apă care au regim hidrologic nepermanent, având în

vedere diversitatea şi heterogenitatea lor din punct de vedere hidrologic, precum şi

necesitatea investigării şi analizei hidrologice aprofundate, condiţiile de referinţă vor fi

definite într-o etapă ulterioară.

Scopul intercalibrărilor internaţionale este de a stabili cât mai exact limitele

între starea ecologica foarte bună-bună, respectiv bună-moderată şi de a asigura

comparabilitatea valorilor specifice tipurilor şi de a contribui la validarea condiţiilor de

referinţă.

Participarea României la exerciţiul european de intercalibrare s-a realizat pe

baza de voluntariat, România nefiind Stat Membru al Uniunii Europene la acea dată.

Datorită caracterului specific al cursurilor de apă din spaţiul hidrografic Dobrogea,

acestea nu au fost incluse în cadrul exerciţiului de intercalibrare.

2.2.2. Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru lacurile naturale

Tipologia abiotică a lacurilor naturale din spaţiul hidrografic Dobrogea

Criteriile utilizate pentru clasificarea tipologica a lacurilor naturale sunt în

concordanţă cu cele recomandate de Directiva Cadru şi se bazează pe următorii

parametrii principali:

- altitudinea la care este situat lacul: zona montană (> 800 m), zona de deal şi de

podis (200-800 m), zona de câmpie (< 200 m);

- geologia bazinului de recepţie al lacului: calcaroasă, silicioasă sau organică

(meq/l);

- adâncimea medie a lacului: foarte mică (< 3 m), mică (3-15 m) şi mare (> 15 m).

Geologia bazinului de recepţie este considerată unul dintre cele mai importante

criterii de tipizare pentru lacuri. Pentru a descrie influenţa naturii substratului asupra

corpului de apă, s-a propus utilizarea a doi indicatori:

- Alcalinitatea si/sau concentraţia de calciu din apă lacului (pentru departajarea

între geologia calcaroasă şi silicioasă)

- Culoare (pentru a indica geologia organică sau de turbă).

Analiza rezultatelor prelevarilor de apă din lacuri la nivel national a arătat ca

nu există întotdeauna o relaţie biunivocă între alcalinitatea apei lacului şi roca

dominantă în bazinul de recepţie. Valorile crescute de alcalinitate se pot datora

125

existenţei solurilor alcaline, suprafeţelor mari de teren amenajat agricol sau influenţei

unor surse de poluare.

Astfel, din cauza motivelor prezentate mai sus, în procesul de definire a

tipologiei s-a considerat geologia reala a zonei, acolo unde natura substratului a fost

evidentă. Valoarea limita minima pentru criteriul de suprafaţa a lacului stabilită de

Directiva Cadru este de 0,5 km2. Având în vedere numărul mare de lacuri naturale

sub 0,5 km2, s-au considerat două clase de suprafaţă: mai mici de 0,5 km2 şi mai

mari de 0,5 km2.

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de

monitoring, fiind investigate o parte din elementele de calitate recomandate:

fitoplancton, peşti, macronevertebrate. Aplicând principiul ierarhizării elementelor

biologice în funcţie de reprezentivitatea lor, fitoplanctonului i-a revenit un rol deosebit

în stabilirea tipologiei.

Definirea tipologiei biotice a lacurilor care se bazează pe investigarea

comunităţilor biologice, reprezintă o completare şi verificare a tipurilor care au fost

delimitate abiotic. Acesta este un proces care urmează a fi finalizat în etapele

următoare.

După prelucrarea şi analizarea datelor, în spaţiul hidrografic Dobrogea au fost

definite următoarele tipuri de lacuri prezentate în Tabelul 4.4, Figura 2.3 (Cap. III –

Delta Dunării, subcap.2.2 – Ecoregiuni si tipologie).

Tabel 4.4 Tipologia lacurilor naturale

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)

Geologie Suprafaţă

(km2)

Lacul Domneasca

Zona de câmpie,

adânc.foarte mică, siliciu,

supr.mică

ROLN01 10 <3 siliciu 0,93

Lacul Fundul Mare

Zona de câmpie,

adânc.foarte micâ, siliciu,

supr.mică

ROLN01 5 < 3 siliciu 0,7

126

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)


(km2)

Lacul Sbenghiozul

Zona de câmpie,


supr.mică


Balta Begu

Zona de câmpie,


supr.mică

ROLN01 5 < 3 siliciu 1

Lacul Bentu Lătenilor

Zona de câmpie,


supr. mică


Lacul Blasova

Zona de câmpie,

adânc.foarte

mică,siliciu,supr.medie


Lacul Curcubeu

Zona de câmpie, adânc.

foarte mică, siliciu, supr.

medie


Lacul Iortmac

Zona de campie,

adanc.foarte mica, siliciu,

supr.medie


Lacul Dunăreni

Zona de câmpie,


supr. medie


127

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)


(km2)

Lacul Tăbăcărie


foarte mică, calcar, supr.

mică

ROLN03 1.5 <3 calcar 0.94

Lacul Vederoasa



medie

ROLN04 5 <3 calcar 1,5

Lacul Corbu



Medie

ROLN04 2 <3 calcar 5.20

Lacul Tătlăgeac



Medie

ROLN04 1.2 <3 calcar 1.78

Lacul Bugeac



mare


Lacul Oltina



mare


Lacul Taşaul



mare


128

Condiţii de referinţă pentru lacurile naturale

Potrivit recomandarilor Ghidului REFCOND 2.3, condiţiile de referinţă

reprezintă o stare din prezent sau din trecut corespunzând condiţiilor naturale sau cu

impact antropic foarte scăzut, exprimate prin modificări minore ale caracteristicilor

fizico-chimice, hidromorfologice şi biologice.

S-a creat o bază de date utilizând rezultatele monitorizării efectuate de

Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral; au fost analizate valori ale elementelor de calitate

hidromorfologice, fizico-chimice şi biologice, de la nivelul secţiunilor incluse în

programul naţional de monitorizare, de pe lacurile naturale.

Elementele biologice de calitate investigate sunt cele recomandate de

Directiva Cadru în sect. 1.1, Anexa V: fitoplancton (pentru care s-au stabilit valori de

referinţă ale parametrului biomasă), microfitobentos, macrozoobentos, macrofite şi

peşti. Urmează ca pe măsura ce datele referitoare la elementele de calitate

mentţonate anterior vor fi disponibile, procesul de definire a condiţiilor de referinţă

specifice tipului să se îmbunătăţească şi să se dezvolte în particular pentru

fitobentos, macrofite. macronevertebrate şi peşti.

Valorile de referinţă propuse pentru indicele de biomasă fitoplanctonică-lacuri

naturale se afla în anexa 6.1.1D a Planului Naţional de Management.

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adâncime

medie

(m)


(km2)

Lacul Techirghiol dulce


mică, calcar, supr. medie

ROLN11 0.8 3-15 calcar 2,38

Lacul Siutghiol


mică, siliciu, supr. mare

ROLN12 1.5 <3 siliciu 19,00

Lacul Techirghiol sărat


foarte mică, calcar,

terapeutic

ROLN14T 0.8 3 calcar 12.27

129

2.2.3. Tipologia şi condiţiile de referinţă pentru lacurile de acumulare

Pentru stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor de acumulare din bazinul

hidrografic Dobrogea, au fost utilizate urmatoarele criterii:

- altitudinea la care este situat lacul: zona montană (> 800 m), zona de deal şi de

podiş (200-800 m), zona de câmpie (< 200 m);

- geologia bazinului de recepţie a lacului: calcaroasă, silicioasă sau organică

(meq/l);

- adâncimea medie a lacului: foarte mică (< 3 m), mică (3-15 m) şi mare (> 15 m);

- timpul de retenţie mic (< 3 zile), mediu (3-30 zile) şi mare (30 zile)

După prelucrarea şi analizarea datelor au fost definite tipurile abiotice ale

lacurilor de acumulare din bazinul hidrografic Dobrogea, rezultând 4 lacuri de

acumulare - Tabel 4.5:

Tabel 4.5 - Tipologia lacurilor de acumulare

Tip

Simbol Altitudine

(m)

Adânci

me

medie

(m)

Geologie –

alcalinitate

(meq/l)

Timp de

retenţie

Subtip

Supra

faţa

(km2)

Horia, Lac situat zona

de câmpie, adâncime

foarte mică, calcar ROLA04 60 <3

calcar

4.8

Mare

ROLA04

a 16.7

Traian, Lac situat zona

de câmpie, adâncime


calcar

7.4

Mare

ROLA04

a 3.8

Ghiolul Hazarlâc

Lac situat zona de

câmpie, adâncime


calcar

5.62

Mare

ROLA04

a 2.72

Ac. Ţibrin, Lac situat

zona de câmpie,

adâncime foarte mică,

calcar ROLA04 10 <3

calcar

7

Mare

ROLA04

a 1.2

130

În spaţiul hidrografic Dobrogea nu au fost selectate lacuri de acumulare care

să participe la exerciţiul european de intercalibrare din anul 2005, categoria Lacuri,

grupul LM-GIG, incluse în Registrul European al Intercalibrării.


În conformitate cu Art. 2.10 din Directiva Cadru a Apei 2000/60/EC, prin „corp de

apă de suprafaţă” se inţelege un element discret şi semnificativ al apelor de

suprafaţa ca: râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal, ape tranzitorii, o parte

din apele costiere.



ca delimitarea corectă a acestor corpuri de apă este deosebit de importantă.

Corpul de apă de suprafaţă se caracterizează prin elementele de calitate indicate

în Anexa V a DCA.


Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafaţa s-a ţinut cont de următoarele:





Pentru delimitarea mai exactă a corpurilor de apă de suprafaţă s-au considerat, în

mod suplimentar/plus, următorii parametrii:

starea apelor


semnificative ale unor stări diferite. Un “corp de apă” trebuie să aparţina unei





de corpuri de apă;

131

ariile protejate.






- în cazul alterărilor hidromorfologice semnificative, criteriile de desemnare a CAPM,

s-au bazat pe rezultatele Proiectului Regional UNDP-GEF al Dunării Identifying

hydromorphological pressures on the Danube River. Questionnaire – step 1, c)

Significant pressures / impacts.



caracteristicilor hidromorfologice ale apelor de suprafaţă.



(a) rezultă din alterarile umane generate de activităţile umane şi

(b) împiedică atingerea stării ecologice bune.

Aspecte - cheie ale delimitării corpurilor de apă

Pentru identificarea corpurilor de apă de suprafaţă au fost luate în considerare

toate râurile al căror bazin hidrografic are o suprafaţă mai mare de 10 km2 şi lacurile

de acumulare cu suprafaţă la nivelul normal de retenţie mai mare de 50 ha.

Corpuri de apă mici – s-a ţinut cont de abordarea prezentată mai sus şi

astfel, în anumite cazuri (bazine hidrografice mici), întregul curs de apă se

poate considera ca fiind un singur corp de apă, în cazul în care întregul bazin

este “natural” sau este influenţat, în principal, de o anumită presiune (ex.

hidroenergie).

Gruparea (agregarea / “aggregation”) corpurilor de apă în funcţie de

cauza care le influenţeaza starea.

Astfel, afluenţii ce aparţin aceleiaşi tipologii şi a căror stare este naturală

sau este determinată de aceeaşi presiune dominantă (alimentare cu apă;

hidroenergie; agricolă; piscicultură; industrie şi dezvoltări urbanistice; navigaţia;

apărare de inundaţii; recreere şi turism) şi care confluează într-un lac/curs de apă

s-au putut grupa într-un singur corp de apă.

132

De asemenea, în cazul unei cascade de lacuri de acumulare, acestea au

putut fi grupate ţinând seama de acumularea strategică care regularizează

scurgerea.

Etapele de identificare a corpurilor de apă sunt prezentate in Figura 4.5 (Cap.

II – Fluviul Dunărea, subcap.2.2 – Ecoregiunea, tipologia şi condiţiile de referinţă)

Procesul de identificare al corpurilor de apă s-a reluat în anul 2008, în principal,

datorită redefinirii tipologiei corpurilor de apă, pe baza criteriilor biotice.

Totodata la nivelul anului 2008, dintre tipurile de corpuri de apă - cursuri

nepermanente, q95% = 0 - nu s-au mai considerat şi delimitat corpuri de apă, cele

care au secare permanentă. Au fost identificate corpuri de apă, râurile cu secare în

fiecare an, râurile cu secare odata la caţiva ani (2-5 ani) şi râurile cu secare rară

(odata la mai mult de 5 ani).

Prin aplicarea criteriilor menţionate anterior care au stat la baza delimitarii

corpurilor de apă, în spaţiul Hidrografic Dobrogea s-a identificat un număr total de 43

corpuri de apă de suprafaţă (Figura 2.4 – Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap.2.3 –

Delimitarea corpurilor de apă), dintre care:

18 corpuri de apă-râuri. Dintre acestea un număr de 3 corpuri de apă sunt

reprezentate de corpuri de apă nepermanente;

19 corpuri de apă - lacuri naturale;

4 corpuri de apă - lacuri de acumulare;

2 corpuri de apă artificiale – canale.

Lungimea maxima a corpurilor de apă este de aproximativ 54,81 km, iar

lungimea minimă este de 9,6 km. Media lungimilor corpurilor de apă delimitate în

spaţiul Hidrografic Dobrogea este de 24,15 km.

În spaţiul Hidrografic Dobrogea s-a identificat un număr de 18 lacuri naturale.

2.4. Presiunile semnificative


Aspecte privind identificarea presiunilor semnificative şi criteriile utilizate în

derularea acestui proces au fost prezentate în Capitolul III – Delta Dunării,

subcapitolul 2.4.1 – Surse punctiforme de poluare semnificative.

133


În spaţiul Hidrografic Dobrogea-Litoral sunt inventariate un număr de 22

folosinţe de apă care folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor

evacuate. În urma analizării surselor de poluare punctiformă, ţinând seama de

criteriile menţionate mai sus, au rezultat un număr de 16 surse punctiforme

semnificative (8 urbane, 6 industriale şi 2 agricole).



Surse de poluare urbane/aglomerări umane

Criterii pentru evaluarea surselor de poluare semnificative


urbane (Directiva 91/271/EEC), apele uzate urbane ce pot conţine ape uzate



(unde sunt epurate corespunzator) şi apoi evacuate în resursele de apă, având în



(31 decembrie 2018), întrucât, sunt aglomerări umane care nu se conformează



aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e şi în plus treaptă terţiară – pentru




134




epurarea apelor uzate urbane, în spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral există un număr

de 42 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 262 906 l.e.

În tabelul 4.7.1 se prezintă atât numărul aglomerărilor (>2000 l.e.), cât situaţia

dotării cu staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă,

exprimată în locuitori echivalenti, la nivelul sfârsitului anului 2006.

Dimensiune

aglomerări umane

Număr de

aglomerăr

i umane

Nr. de

staţii de

epurare

Încărcare

organică

totală (l.e.)

Încărcare

organică

colectată (l.e)

Încărcare

organică

epurată (l.e)

l.e. % l.e. %

> 150000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

15000 – 150000 l.e. 2 2 70452 39000 55,36 39000 55,36

10000 – 15000 l.e. 2 2 23194 9620 41,47 9620 41,47

2000-10000 l.e. 38 2 169260 9743 5,75 8817 5,20

Total 42 6 262906 58363 22,19 57437 21,84

Tabelul nr 4.7.1 - Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate în spaţiul Hidrografic Dobrogea-

Litoral

Se menţionează că există un număr de 35 aglomerări umane (> 2000 l.e.)

care nu au încă dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare

de 7, nici una nu se conformează cerinţelor legislative.

În figura 4.6 (Cap.III – Delta Dunării, subcap. 2.4 – Identificarea presiunilor) se

prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de racordare la sistemele de

colectare, iar în figura 4.7 (Cap.III – Delta Dunării, subcap. 2.4 – Identificarea

presiunilor) se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare

existente.

135

Se precizează că la nivelul anului 2007, pe parcursul perioadelor cu ploi

intense, un număr de 6 sisteme de colectare şi epurare a apelor uzate şi pluviale nu

au putut funcţiona corespunzator.


de suprafaţă, în tabelul 4.8.1 se prezinta cantităţile monitorizate de substanţe


nivelul anului 2007 pe categorii de aglomerări. De asemenea, în tabelul 4.9.1 se


monitorizate.

Categorii de


evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

>100.000 l.e. 0 0 0 0

10.000 – 100.000 l.e. 1378.776 472.116 92.319 8.689

2000 - 10000 l.e. 403.197 141.118 36.955 2.639

<2000 l.e. 0 0 0 0

Total 1781.973 613.234 129.274 11.328

Tabelul nr. 4.8.1 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de la

aglomerările umane în spaţiul/bazinul hidrografic Dobrogea-Litoral

Categorii de

aglomerări/

poluanţi

evacuaţi

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmi

u (Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercur

(Hg)

Crom

(Cr)


>100.000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

10.000 –

100.000 l.e. 0 57 1,27 2 5 0,1 16

2000 - 10000 l.e. 64 57 1 2.06 1.07 0.07 25.39

<2000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

Total 64 114 2.27 4.06 5.07 0.17 41.39

Tabelul nr. 4.9.1 Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările

umane în spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral

136

În continuare se prezintă situaţia celor mai importante aglomerări umane

(>10000 l.e).

S.C. EDILMED S.A. Medgidia – staţia de epurare aparţinând SC EDILMED

SA Medgidia cuprinde trei trepte de epurare: mecanică, chimică şi biologică.

Staţia are o capacitate totală de 225 l/s, în prezent derulându-se lucrări de

extindere şi modernizare. Treapta mecanică are capacitatea de tratare a unui debit

de 425 l/s. Receptorul staţiei de epurare este Canalul Dunãre Marea Neagrã,

evacuarea făcându-se pe malul drept km 37+600. Funcţionarea staţiei de epurare

este necorespunzătoare; unitatea nu dispune de surse financiare pentru reabilitarea

treptei biologice; aeratoarele existente sunt uzate fizic şi moral. Unitatea funcţionează

în prezent în baza autorizaţiei de G.A. nr.31/26.05.2006.

Monitorizarea indicatorilor de calitate a apelor uzate evacuate se face în

conformitate cu prevederile HG nr. 188/2002 cu modificările şi completările ulterioare

la care au fost introduse şi substanţele prioritare/prioritar periculoase (conform

prevederilor H.G. nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de măsuri împotriva

poluării cu substanţe chimice cu modificările şi completările ulterioare), care se vor

monitoriza cu o frecvenţă trimestrială.

R.A.J.A. Constanţa – S.E. Ovidiu – Staţie de epurare Ovidiu

Staţia de epurare Ovidiu este amplasată la NE de localitatea Ovidiu, în

apropierea lacului Siutghiol. Capacitatea proiectată a staţiei este de 20 l/s, şi

epurează apă uzată mecanic şi biologic. În prezent staţia funcţionează la o

capacitate de cca 35 l/s. Din acest motiv capacitatea staţiei este depăşită şi nu toata

apă uzată ce intră în staţie (în orele de consum maxim) poate fi pompată în staţia de

epurare, o parte din aceasta ajungând prin intermediul conductei de siguranţă în lacul

Siutghiol (cca 3l/s).

Apa epurată este pompată în halda de cenuşă aparţinând CT Ovidiu din

apropierea lacului Siutghiol, printr-o conductă de OL de 200 mm. SE Ovidiu a fost

prinsă în Programul de etapizare la măsurile pe termen lung privind

Retehnologizarea şi mărirea capacităţii, cu termen 2000 – 2008, în prezent fiind

realizată tema de proiectare. Staţia se află în procedura de reautorizare din punct de

vedere al gospodăririi apelor.

137

În prezent SE Ovidiu (staţie tip monobloc cu două baterii) funcţioneaza

conform vechiului Regulament de exploatare şi funcţionare. Eficienţa staţiei de

epurare este scăzută datorită uzurii fizice şi morale a echipamentelor şi capacitătii

depăşite. S.E.Ovidiu, are ca investiţie în promovare” Retehnologizarea şi mărirea

capacităţii de epurare a staţiei - s-a aprobat tema de proiectare; termen de punere în

funcţiune-anul 2008.





fertilizanţilor, celuloza şi hartie, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria


periculoşi (industria chimică organică, industria petrolieră, etc.).

Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte

cerintele Directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării – 96/61/EC

(Directiva IPPC), Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind

poluarea cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al

Comunităţii, Directivei privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse

agricole -91/676/EEC, Directivei privind accidentele majore – 86/278/EEC (Directiva

SEVESO), precum şi cerinţele legislaţiei naţionale (HG 352/2005 privind modificarea

şi completarea HG nr. 188/2002 privind aprobarea unor norme privind condiţiile de

descărcare, HG 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a

evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase).


substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, România a obţinut

o perioada de tranziţie de 3 ani (decembrie 2009), având în vedere anumite unităţi




incidenta Directivei IPPC, România a obţinut perioade de tranziţie cuprinse între 2 şi


La nivelul spaţiului hidrografic Dobrogea-Litoral, din cele 8 surse punctiforme

industriale şi agricole semnificative, 3 au instalaţii care intră sub incidenta Directivei

138

IPPC. În figura 4.8.b. se prezinta sursele punctiforme semnificative de poluare –



de suprafaţă, în tabelul 4.10.1 se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe


nivelul anului 2007 pe categorii de surse de poluare. De asemenea, în tabelul 4.11.1

se prezintă aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale evacuate şi

monitorizate.

Tabelul nr. 4.10.1 Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral

Tabelul nr. 4.11.1 Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele

punctiforme industriale şi agricole în spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral

Tip de industrie/

poluanţi evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

INDUSTRIE IPPC 0 0 0 0

INDUSTRIE NON IPPC 0,508 0,168 0 0

INDUSTRIE TOTAL 0,508 0,168 0 0

ALTE SURSE

PUNCTIFORME 4.982 1.279 0 0,003

Tip de industrie/ poluanţi

evacuaţi

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmiu

(Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercur

(Hg)

Crom

(Cr)


INDUSTRIE IPPC 0 0 0 0 0 0 0

INDUSTRIE NON IPPC 0 1 0 0 0 0 0

INDUSTRIE TOTAL 0 1 0 0 0 0 0

ALTE SURSE


139

140


semnificative de poluare – industriale şi agricole.

Surse de poluare industriale

S.C. LEGMAS S.A. NAVODARI - are ca profil de activitate producerea

maşinilor agricole şi pieselor de schimb pentru maşini agricole şi tractoare.

Producţia actuală constă în:

- piese turnate din fontă 390 t/an

- piese forjate 96 t/an

- piese turnate din oţel 24 t/an

- piese tratate termic 416 t/an

- maşini şi utilaje agricole 390 t/an

- piese schimb maşini agricole 102 t/an

- piese schimb tractor 108 t/an

Apele uzate menajere se stochează în 6 fose septice. Vidanjarea foselor se

realizează de către RAJA Constanţa. Evacuarea apelor uzate industriale epurate de

la decantor se realizează în Valea V3, afluent al C.P.A.M.N.

Unitatea prezintă instalaţie de epurare şi cuprinde:

- 3 separatoare de produse petroliere amplasate la secţia de forje, având

urmatoarele dimensiuni 2,40x3, 40x2,00m;

- instalaţie de dezinfecţie cu clorura de var. Clorinarea apelor uzate se realizează

într-un cămin amplasat amonte de decantatorul final cu o soluţie de clorură de var în

proporţie de 5 g/mc apă uzată;

- 1 decantor cu insuflare de aer având dimensiunile 9.60x2.00x5.00m şi capacitatea

de 12 l/s.

Unitatea are autorizaţia de G.A.expirată şi se află în prezent în procedura de

reautorizare.

141

Fluviul Dunărea

În Bazinul Hidrografic Dunăre (sector Chiciu – Issacea) sunt inventariate un

număr de 16 folosinţe de apă care utilizează resursele de apă de suprafaţă ca

receptor al apelor evacuate. În urma analizării surselor de poluare punctiformă,

tinând seamă de criteriile menţionate mai sus, au rezultat un număr de 12 surse

punctiforme semnificative (6 urbane şi 6 industriale).













funcţionare corespunzatoare (cel puţin cu epurare mecanică şi biologică pentru

aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e şi în plus treapta terţiară – pentru







epurarea apelor uzate urbane, în bazinul hidrografic Dunăre există un număr de 21

aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 112 549 l.e.

În tabelul 4.7.2 se prezintă atât numărul aglomerărilor (>2000 l.e.), cât situaţia

dotării cu staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă,

exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2006.

142

Dimensiune

aglomerări

umane

Număr de

aglomerări

umane

Nr. de

staţii de

epurare

Încărcare

organică

totală

(l.e.)

Încărcare

organică

colectată (l.e)

Încărcare

organică

epurată (l.e)

l.e. % l.e. %

> 150000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

15000 – 150000

l.e. 1 0 21805 11775 54 0 0

10000 – 15000

l.e. 2 0 24797 6530 26,33 0 0

2000-10000 l.e. 18 1 65947 2159 3,27 1190 1,80

Total 21 1 112 549 20464 18,18 1190 1,80

Tabelul nr. 4.7.2 Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate în spatiul/bazinul hidrografic Dunăre.

Se menţionează că există un număr 20 aglomerări umane (> 2000 l.e.) care

nu au încă dotare cu staţii de epurare, iar staţia de epurare existentă nu se

conformează cerinţelor legislative.

În figura 4.6 se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de

racordare la sistemele de colectare, iar în figura 4.7 se prezintă aglomerările umane

(>2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare existente.

În bazinul hidrografic Dunăre (sectorul Chiciu-Issacea) există o singură

aglomerare umană, cu mai puţin de 2000 l.e., dotată cu sisteme de colectare în

sistem centralizat şi care nu prezintă staţie de epurare.




nivelul anului 2007 pe categorii de aglomerări. De asemenea, în tabelul 4.9.2 se


monitorizate.

143

Categorii de


evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

>100.000 l.e. 0 0 0 0

10.000 – 100.000 l.e. 594.39 216.644 73.626 9.975

2000 - 10000 l.e. 10.453 3,895 0 0

<2000 l.e. 8 778 1 798 0 0.318

Total 9 382.843 2 018.539 73.626 10.293

Tabelul nr. 4.8.2. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă de

la aglomerările umane în spaţiul/bazinul hidrografic Dunăre

Categorii de

aglomerări/ poluanţi

evacuaţi

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmiu

(Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercur

(Hg)

Crom

(Cr)


>100.000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

10.000 – 100.000 l.e. 0 0 0 5 9 0 13

2000 - 10000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

<2000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

Total 0 0 0 5 9 0 13

Tabelul nr. 4.9.2. Evacuări de metale grele în resursele de apă de la aglomerările

umane în spaţiul/bazinul hidrografic Dunăre

În continuare se prezinta situaţia celor mai importante aglomerări umane

(>10000 l.e).

Cernavodă

Apele uzate menajere şi o parte din apele industriale de la agentii economici

(21805 l.e.) sunt colectate în reţeaua de canalizare (cu o lungime de 17.6 km) şi

evacuate direct în Dunăre fără epurare (descărcare directă).

Hârsova

144

Apele uzate menajere şi o parte din apele industriale de la agenţii economici

(10097 l.e.) sunt colectate în reţeaua de canalizare, cu lungime de 13.6 km. Apele

uzate sunt evacuate direct în Dunăre fără epurare (descărcare directă).

Măcin

Aglomerarea Măcin cu o încărcare de 14700 l.e. nu dispune de staţie de epurare,

apele uzate orăşeneşti fiind evacute direct în Dunăre – braţ Măcin.





fertilizanţilor, celuloza şi hârtie, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria


periculosi (industria chimică organică, industria petrolieră, etc.). Sursele punctiforme



2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de










o perioada de tranziţie de 3 ani (decembrie 2009), având în vedere anumite unităţi




incidenta Directivei IPPC, România a obţinut perioade de tranziţie cuprinse între 2 şi


145

La nivelul bazinului hidrografic Dunăre (sectorul Chiciu-Issacea), din cele 6

surse punctiforme industriale semnificative, nici una nu deţine instalaţii care intră sub

incidenta Directivei IPPC.

În figura 4.8.b. se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare –





nivelul anului 2007 pe categorii de surse de poluare. De asemenea, în tabelul 4.11.2

se prezintă aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale evacuate şi

monitorizate.

Tip de industrie/ poluanţi evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

INDUSTRIE IPPC 0 0 0 0

INDUSTRIE NON IPPC 147.487 45.571 0 0.085

INDUSTRIE TOTAL 147.487 45.571 0 0.085

ALTE SURSE PUNCTIFORME 0 0 0 0

Tabelul nr. 4.10.2. Evacuari de substante organice şi nutrienti în resursele de apă din

sursele punctiforme industriale şi agricole în spatiul/bazinul hidrografic Dunare

Tip de industrie/

poluanti evacuati

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmi

u (Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercu

r (Hg)

Crom

(Cr)



INDUSTRIE NON IPPC 0 73 0 0 15 0 12

INDUSTRIE TOTAL 0 73 0 0 15 0 12

ALTE SURSE


Tabelul nr. 4.11.2 Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele

punctiforme industriale şi agricole în spaţiul/bazinul hidrografic Dunăre

146

Situaţia celor mai importante surse punctiforme semnificative de poluare –

industriale.

S.C. OSTROVIT S.A. OSTROV profilul de activitate este preponderent viticol.

Crama are o capacitate de producţie de 450 vag vin brut. Distilarea de rachiuri are o

capacitate de 800.0000 dal.

Apele uzate se evacuează în Dunăre – braţ Ostrov. Unitatea are un decantor

cu grătar în cadrul cramei, iar pentru apele uzate rezultate de la cantină şi sediu: un

separator de grăsimi şi un decantor Inhoff.

Volumul de ape uzate evacuate în anul 2006 pentru S.C. OSTROVIT S.A.

OSTROV- a fost de 0,069 mil. mc/an.

Cantităţile de poluanţi evacuaţi înregistrează depăşiri la indicatorii: suspensii,

CBO5, CCOCr, NH4, detergenţi, H2S şi sulfuri.

S.C. SÂRMĂ ŞI CABLURI S.A. HÂRSOVA - are ca profil de activitate

fabricarea sârmei, produselor din sârma, şi a cablurilor. Capacitatea de producţie

aflată în funcţiune este de 15000 t/an,(10000t/an sârmă trefilata din oţel cu conţinut

ridicat de carbon, 5000t/an sârmă trefilată din oţel cu conţinut scăzut de carbon).

Este în conservare capacitatea de 5000t/an sârma trefilată din oţel.

Unitatea are ca investiţii necesare pentru protecţia calităţii apelor următoarele

lucrări: stabilirea tipului staţiei de modulare, montarea staţiei modulare, stabilirea

soluţiei finale pentru modernizarea staţiei de neutralizare.

Volumul de ape uzate evacuate în anul 2006 a fost de 0,069 mil. mc/an.

Cantităţile de poluanţi evacuaţi înregistrează depăşiri la indicatorii: suspensii, CBO5,

CCOCr, NH4=0,457, Detergenţi, H2S şi sulfuri.

2.4.2. Surse difuze de poluare semnificative inclusiv modul de utilizare al

terenului

Modul de utilizare al terenului

În spaţiul hidrografic Dobrogea se observa o diferenţiere netă a utilizării

terenurilor, în concordanţă cu relieful.

Conform Corine Land Cover (CLC 2000), ponderea cea mai mare o ocupă

suprafaţa aferentă terenului arabil, urmată de păduri şi apoi de zone urbane şi

industriale. De remarcat e faptul ca zonele urbane şi industriale ocupă o suprafaţă de

3 % din totalul spaţiului hidrografic Dobrogea. (fig.4.9).

147

83%

2%3%

10%1%

1%

zone urbane si industriale paduriteren arabil pasuniape si zone umede culturi perene

Fig. 4.9 - Utilizarea terenului în spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării

Suprafaţa totală agricolă reprezintă cca. 83% din cea a spaţiului hidrografic

Dobrogea.

Categoriile principalele de surse de poluare difuze sunt:

a. Aglomerările umane/localitatile care nu au sisteme de colectare a apelor

uzate sau sisteme corespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din

staţiile de epurare, precum şi localităţile care au depozite de deseuri menajere

neconforme.

b. Agricultura: ferme agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de

stocare/utilizare a dejecţiilor, comunele identificate ca fiind zone vulnerabile

sau potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, unităţi care

utilizează pesticide şi nu se conformează legislaţiei în vigoare, alte

unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative.

c. Industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare

de deşeuri neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri

industriale abandonate.


de poluare difuze:


În spaţiul hidrografic Dobrogea, fenomenul de poluare difuza este accentuat

datorită faptului că la sfârşitul anului 2006, numai un procent de 65,34% din populaţia

148

echivalentă (a aglomerărilor >2000 l.e.) este racordat la sistemele centralizate de

canalizare.

Din cele 91 aglomerări (>2000 l.e.) identificate în spaţiul hidrografic Dobrogea,

un număr de 27 aglomerări sunt dotate cu sisteme de canalizare şi nici una dintre ele

nu este conformă cu cerinţele Directivei 91/271/EEC. În figura 4.6 se prezintă

aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de racordare la sistemele de colectare.

Managementul necorespunzator al

deşeurilor menajere la nivelul localităţilor, constituie

o sursa de poluare difuza locala. De asemenea,

modul de colectare/eliminare al nămolului provenit

de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea

resurselor de apă.

Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie din punct de vedere

al colectării deşeurilor menajere prin construirea unor depozite de gunoi ecologice şi

eliminarea depozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită deseori pe malurile râurilor

şi a lacurilor.

Agricultura

Pe lânga presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la

poluarea difuza a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special nutrienţii şi

pesticidele, dar şi alţi poluanţi) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la

suprafaţa, percolare, etc.).

Sursele de poluare difuza sunt reprezentate în special de:

Stocarea şi utilizarea îngrăşămintelor organice şi chimice;

Creşterea animalelor domestice;

Utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor;

De asemenea, în Raportul Naţional 2004, s-a evidenţiat faptul ca cele mai

importante surse de poluare difuza sunt situate în perimetrele localităţilor din zonele

vulnerabile şi potenţial vulnerabile, identificate în conformitate cu cerinţele Directivei

91/676/EEC.

Datele cu privire la cantităţile de îngrăşăminte şi numărul de animale

domestice la nivel naţional sau judeţean au fost preluate din Anuarul Statistic al

României 2007 (cu datele la nivelul anului 2006).

149

La nivel naţional, cantităţile specifice de îngrăşăminte chimice (exprimate în

substanţă activă) utilizate în anul 2006, au fost cu cca 10 % mai mari faţa de situaţia

din 2002, când la nivelul spaţiului hidrografic Dobrogea erau utilizate cantităţi medii

de cca. 12,47 kg N/ha de teren agricol, respectiv 3,87 kg P/ha de teren agricol. În

anul 2006, comparativ cu anul 2002, cantităţile de îngrăşăminte naturale utilizate au

scăzut cu cca. 10 %. Comparând cantităţile specifice de îngrăşăminte utilizate în

România cu cantităţile utilizate în statele membre ale UE, se observă că România se

situează cu mult sub media europeană.

La nivelul judeţelor aferente spaţiului hidrografic Dobrogea situaţia efectivelor

de animale, în anul 2006, se prezintă în tabelul 4.12.

Judeţul Animale

echivalente

Densitate animale

echivalente

Mii capete Nr./ha agricol

Constanţa 128,830 0,23

Tulcea 98,173 0,27

Tabelul 4.12 - Situaţia efectivelor de animale în spaţiul Hidrografic Dobrogea

şi Delta Dunării

În spaţiul hidrografic Dobrogea, nrumărul de animale echivalente estimate este

de circa 227 mii capete (reprezentând o densitate specifică de 0,25/ha suprafaţă

agricolă).

Emisiile de nutrienţi din surse difuze

Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat.

Presiunile agricole difuze afecteaza atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales

calitatea apelor subterane. Prin aplicarea modelelor matematice se pot estima

cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze de poluare.

Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions în River Systems) este

folosit pentru estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare punctiforme şi

difuze. Modelul a fost elaborat şi aplicat pentru evaluarea emisiilor de nutrienţi (azot

şi fosfor) în mai multe bazine/districte hidrografice din Europa, printre care şi

bazinul/districtul Dunării. În ultimul timp, modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a

150

fi aplicat atât la nivel naţional (al statelor din Districtul internaţional al Dunării), cât şi

la nivel de sub-bazine internaţionale (Tisa, Prut).

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor

este mai dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de

producere a poluării. Pe lăngă emisiile punctiforme, modelul MONERIS considera

urmatoarele moduri (căi) de producere a poluării difuze:

1. depuneri din atmosferă;

2. scurgerea de suprafaţă;

3. scurgerea din reţelele de drenaje;

4. eroziunea solului;

5. scurgerea subterană;

6. scurgerea din zone impermeabile oraşeneşti.

În figurile 4.10 şi 4.11, se prezintă contribuţia modurilor de producere a poluării

difuze cu azot şi fosfor (estimare preliminară), pentru anul 2005, având în vedere

căile prezentate mai sus.

Moduri (cai) de producere a poluarii difuze cu azot

12%

4%2%

5%

45%

32%

1 2 3 4 5 6

Figura 4.10. Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu azot din spaţiul

hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării

Se menţioneaza că, scurgerea subterană, reprezintă principala cale de emisie

difuză pentru azot, iar scurgerea provenită din eroziunea solului prezintă contribuţia

cea mai mare la emisia difuză de fosfor.

151

Moduri (cai) de producere a poluarii difuze cu fosfor

7% 1%0%

43%

11%

38%

1 2 3 4 5 6

Figura 4.11. Moduri (cai) de producere a poluarii difuze cu fosfor din spaţiul

hidrografic Dobrogea şi Delta Dunarii

De asemenea, modelul MONERIS cuantifică contribuţia diverselor categorii de

surse de poluare la emisia totală de nutrienţi. Astfel pentru sursele difuze de poluare,

aceste categorii de surse sunt reprezentate de: agricultură, localităţi (aşezări umane),

alte surse (ex. depunerea oxizilor de azot din atmosferă), precum şi fondul natural.

De subliniat este faptul că, modelul MONERIS ia în considerare toate sursele

de poluare şi nu numai pe acelea identificate ca fiind semnificative. În figurile 4.12. şi

4.13., se prezintă emisiile de azot şi fosfor din surse difuze de poluare (estimare

preliminară), având în vedere aportul fiecărei categorii de surse de poluare, pentru

anul 2005.

Emisii de azot din surse difuze in spatiul hidrografic

Dobrogea

45%

31%

11%

13%

Agricultura Localitati Alte surse Fond natural

Figura 4.12. Emisii de azot din surse difuze din spaţiul hidrografic Dobrogea şi Delta

Dunării

Emisii difuze totale – 5791 t N/an

152

Se observă că cea mai mare parte din cantitatea de azot emisă de sursele

difuze se datorează activităţilor agricole, rezultând o emisie specifică de 2.82 kg N/ha

suprafaţă agricolă.

Emisii de fosfor din surse difuze in spatiul hidrografic

Dobrogea

43%

38%

13%6%

Agricultura Localitati Alte surse Fond natural

Figura 4.13. Emisii de fosfor din surse difuze din spaţiul hidrografic Dobrogea şi Delta

Dunării

Se menţioneaza ca 43 % din emisia totală difuza de fosfor se datorează

agriculturii, aceasta contribuind cu cca 227 t P/an, ceea ce reprezintă o emisie

specifică de 0,24 kg P/ha suprafaţă agricolă.




cunoscute şi monitorizate în scopul identificării corpurilor de apă puternic modificate.

(Fig.2.15 – Cap. II – Fluviul Dunărea)


Criteriile utilizate au la baza Proiectul Regional UNDP-GEF al Dunării şi iau în



Emisii difuze totale – 526 t P/an

153

Din multitudinea activităţilor desfăşurate pe ape sau care au legatură cu apele,


determinată pe baza unor criterii bine determinate, prezentate în Capitolul VIII –

tabelul 8.8.

Pe baza acestor criterii s-au identificat corpurile de apă care sunt afectate

semnificativ de prezenţa presiunilor hidromorfologice.

În Fig 2.15 (Cap. II – Fluviul Dunărea) se prezintă presiunile hidromorfologice din

spaţiul Hidrografic Dobrogea (atât lucrările existente cât şi cele propuse a fi

executate).

Spaţiul Hidrografic Dobrogea cuprinde mai multe categorii de lucrări: acumulări,

regularizări, indiguiri şi aparări de maluri, executate pe corpurile de apă în diverse

scopuri (asigurarea cerintei de apă, regularizarea debitelor naturale, apărarea

împotriva efectelor distructive ale apelor, combaterea excesului de umiditate,

navigatie, etc), cu efecte funcţionale pentru comunităţile umane.

În continuare, se prezintă aceste presiuni hidromorfologice:

Lacurile de acumulare

Lacurile de acumulare a căror suprafaţă este mai mare de 0,5 km2 sunt în număr

de 4 în spaţiul Hidrografic Dobrogea şi produc în principal ca presiune

hidromorfologică, întreruperea continuităţii scurgerii şi regularizarea debitelor

(Fig.2.15 – Cap. II – Fluviul Dunărea)

Ele au fost construite cu scopuri multiple: atenuarea undelor de viitură, piscicultură

şi irigaţiile.

Regularizări şi indiguiri

Din indiguirile din spaţiul Hidrografic Dobrogea, în număr de 3, însumând o

lungime de 4,6 km, ce au fost analizate prin prisma criteriilor mai sus menţionate, s-a

constatat că acestea nu pot fi considerate presiuni semnificative.

Pe teritoriul spaţiul Hidrografic Dobrogea, exista un număr de 7 sectoare de râu

regularizate pe o lungime totală de 141,7 km (fig.2.15 – Cap. II – Fluviul Dunărea).

Analizând parametrii hidromorfologici ai acestora în conformitate cu criteriile pentru

definirea presiunilor hidromorfologice semnificative, se constată că un număr de 5

lucrări de regularizare totalizând 136,3 km ar putea fi considerate presiuni

hidromorfologice semnificative.

154

Canale navigabile

Singurele rute navigabile din spaţiul Hidrografic Dobrogea sunt: Canalul Dunăre –

Marea Neagră (CDMN) şi Canalul Poarta Albă – Midia – Navodari (CPAMN).

Canalul Dunărea Marea Neagră

Canalul Dunărea Marea Neagră a fost creat, în special, pentru a micsşra

distanţa de navigaţie până la Marea Neagră. Construcţia CDMN a început în anul

1975 şi s-a finalizat în anul 1987. Canalul are ecluze la Cernavodă, Agigea, Ovidiu şi

Navodari. CDMN a fost realizat pe o porţiune a văii râului Carasu care se varsă în

Dunăre.

Pârâurile care sunt tributare canalelor au un regim de scurgere nepermanent

cu caracter torenţial.

CDMN este format din 3 tronsoane caracteristice:

- bieful I - lungime 4,1 km între Dunăre şi ecluzele gemene de la

Cernavodă;

- bieful II - lungime 58,3 km între ecluzele gemene de la Cernavodă şi cele

de la Agigea;

- bieful III -lungime 2 km între ecluzele gemene de la Agigea şi Marea

Neagră.

Secţiunea udată este trapezoidală, cu laţimea la fund de 70 m, cu excepţia

zonei de traversare a orasului Medgidia şi a zonei de platou până la ecluzele Agigea,

unde secţiunea udată este dreptunghiulară, având laţimea de 90 m, protecţia

malurilor fiind realizată din pereţi mulaţi din beton.

Canalul Poarta Albă Midia Năvodari

CPAMN a cărui construcţie a început în anul 1983 şi s-a finalizat în anul 1987

este format din 3 sectoare caracteristice

- bieful I: lungime 15,2 km, între confluenţa cu CDMN şi ecluzele gemene

Ovidiu;

- brieful II lungime 10,3 km, între ecluzele gemene Ovidiu şi ecluzele

Năvodari, plus 5,0 km legătura cu lacul Taşaul;

- brieful III lungime 1,1 km, între ecluzele gemene Năvodari şi Marea

Neagră.

155

Canalul Dunărea Marea Neagră (CDMN) care se alimentează din Dunăre

în dreptul localităţii Cernavodă şi se varsă în Marea Neagră la Agigea are

lungimea de 64,41 km. De la Poarta Albă canalul are un braţ (CPAMN) de

32,757 km care se varsă în Marea Neagră în dreptul localităţii Năvodari.

Bazinul hidrografic al canalului CDMN şi CPAMN este de 939,8 km2.


Proiectele viitoare de infrastructură sunt reglementate de Directiva Cadru a

Apei prin Art.4.7. Criteriile şi condiţiile Art.4(7), Art. 4(8) şi Art. 4(9) ale DCA pentru

viitoarele proiecte de infrastructură sunt prevăzute în Capitolul II - Fluviul Dunărea,

subcapitolul 2.4.3.

La nivelul spaţiului Hidrografic Dobrogea este în curs de derulare un singur

proiect de infrastructură, prezentat în figura 2.15 (Cap. II – Fluviul Dunărea).

Proiectul vizează cursul de apă Casimcea şi constă în realizarea a 7,4 km

indiguiri şi recalibrarea albiei cursului de apă pe o lungime de 5,5 km. Scopul

principal al acestui proiect il reprezintă apărarea împotriva inundaţiilor a localităţilor

situate în bazinul hidrografic al cursului de apă Casimcea.

Proiectul include mai multe obiective de investiţie, acest proiect având deja

realizat studiul EIA.


În categoria altor tipuri de presiuni antropice cele mai importante le reprezintă

presiunile datorate poluărilor accidentale.

În conformitate cu prevederile Legii Dezastrelor 124/1995 (Legii nr. 124/1995

privind unele ordonanţe ale Guvernului), precum şi a Legii Apelor nr. 107/1996 cu

modificările şi completările ulterioare, această activitate are la baza Planurile

elaborate la nivelul fiecărui bazin hidrografic, cât şi planurile proprii ale unităţilor

potenţial poluatoare şi ale folosinţelor de apă. Cadrul metodologic de elaborare a

“Planului de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale” este precizat în Ordinul

MAPPM nr. 278/1997.

156

Obiectivul global este prevenirea şi intervenţia rapidă pentru combaterea

poluărilor accidentale. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv a fost adoptat un plan de

prevenire şi combatere care prevede:

Asigurarea unui cadru de prevenire a poluărilor accidentale şi a pagubelor

cauzate folosinţelor de apă;

Asigurarea unui sistem operativ de avertizare a autorităţilor şi a folosinţelor

din aval asupra producerii poluării accidentale şi asupra evoluţiei propagării

undei poluante;

Asigurarea unor măsuri operative de intervenţie “în situ” la sursa de

poluare, pe cursul de apă şi la folosinţele de apă în caz de poluare

accidentală pentru localizarea şi limitarea ariei de răspândire a efectelor.

Planul acesta este un instrument utilizat de autorităţile de apă bazinale în

scopul de-ai determina pe poluatori să îmbunătăţească eficienţa sistemelor de

prevenire şi combatere a poluării, să se doteze cu facilităţi de intervenţie şi cu

materiale specifice care să răspundă necesităţilor în punctele critice, precum şi să fie

capabili să-si asigure automonitoringul calităţii apei evacuate.

Pentru spaţiul hidrografic Dobrogea planul de prevenire şi combatere a

poluărilor accidentale a fost elaborat de către Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral. Acest

plan reprezintă un instrument în gospodărirea apelor şi aplică principiul precauţiei,

creând condiţiile intervenţiei operative în teren, atât din partea poluatorului cât şi de

către organele de gospodarire a apei.

Unităţile potenţial poluatoare, cât şi folosinţele de apă elaborează “Planul de

prevenire şi combatere a poluărilor accidentale” sub coordonarea unităţilor teritoriale

ale Administraţiei Naţionale “Apele Romane”.

Unităţile cu potenţial de poluare accidentală elaborează Planuri de prevenire şi

combatere a poluărilor accidentale. În general aceste surse de poluare sunt unităţile

care folosesc, produc, stochează şi evacuează substanţe care pot ajunge în mod

accidental în resursele de apă, în mod direct sau odată cu apele uzate evacuate

neepurate.

Informaţiile privind poluările accidentale care au impact transfrontier sunt

transmise ţărilor vecine prin Sistemul de Prevenire şi Alarmare în caz de poluări

accidentale (Accident Emergency Warning System – AEWS), sistem coordonat de

ICPDR.

157

La nivelul anului 2007 în spaţiul hidrografic Dobrogea s-au produs 4 poluări

accidentale după cum urmează: 1 pe cursul de apă Valea Cocosu, 2 pe C.P.A.M.N.

şi 1 pe C.D.M.N.

Substanţele poluatoare au fost produse petroliere. Poluările cu produse

petroliere au provenit de la S.C. FERTILCHIM SA, S.C. PETROTRANS SA (ca

urmare a unor furturi din conducte) şi de la împingătorul Rovinari. Aceste poluări nu

au avut ca urmare schimbarea calităţii apelor şi nici nu au afectat viaţa acvatică. Nu

au avut efect bazinal sau transfrontier.

O altă categorie de presiuni antropice este reprezentată de realizarea unor

proiecte de infrastructură fără ca acestea să fi obţinut în prealabil avizul instituţiilor

abilitate.

Pe baza datelor existente la nivelul anului 2007, corpul de apă Casimcea 1 a

fost declarat corp de apă natural, ulterior fiind iniţiată şi finalizată realizarea unui lac

de acumulare prin bararea parţiala a cursului de apă şi devierea acestuia, investiţie

ce nu a obţinut avizul Direcţiei Apelor Dobrogea – Litoral, instituţie responsabilă cu

avizarea, autorizarea şi controlul folosinţelor de apă, al lucrărilor construite pe ape

sau în legatură cu apele.

Un alt corp de apă, supus unor presiuni antropice realizate fără avizul

instituţiei sus-menţionate, este lacul Iortmac – în prezent declarat corp de apă

natural. La ora actuală lacul a fost secat de către deţinătorul acestuia, Direcţia Apelor

Dobrogea – Litoral înaintând plângere penală către Parchetul General. În urma

soluţionării acesteia, corpul de apă Iortmac va fi reanalizat, atât din punct de vedere

al presiunilor existente, al impactului acestora, precum şi al măsurilor necesar a fi

implementate pentru atingerea obiectivelor de mediu stabilite.

Activităţi piscicultură / acvacultură

O caracteristică importantă a spaţiului Hidrografic Dobrogea reprezintă

existenţa lacurilor piscicole şi a acumulărilor care au folosinţă piscicolă. Astfel, există

un număr de 12 lacuri piscicole şi 4 acumulări în care se practică activităţi de

acvacultură (Tabel 4.15)

158

Tabel 4.15 Lacuri naturale/ amenajări cu destinaţie piscicolă / acvacultură în spaţiul


Nr.

crt.

Spaţiul

hidrografi

c

Denumire corp

de apă / cod

Denumire

lac /

amenajare

cu destinaţie

piscicolă /

acvacultură

Tip activitate

(Pescuit,

pepinieră,

crescătorie) /

specia de peşte

Suprafaţa

(ha)

folosinţei

piscicole/

acvacultura

1 S.H.

Dobrogea

Lacul Domneasca

/

ROLW14.1.43.2_B

1

Lacul

Domneasca

Pescuit,

pepinieră,

crescătorie /

Sânger

(Hypophthalmicht

ys molitrix),

novac (Arystichys

nobilis), cosaş

(Ctenopharyngod

on idella), somn

(Silurus glanis),

crap (Cyprinus

carpio), şalău

(Stizostedion

lucioperca),

96,82

2 S.H.

Dobrogea

Lacul Dunăreni /

ROLW14.1.39a_B

1

Lacul

Dunăreni

crescătorie 658,12

3 S.H.

Dobrogea

Lacul Blasova /

ROLW14.1_B62

Lacul

Blasova

Pescuit,

pepinieră,

crescătorie

375

4 S.H.

Dobrogea

Lacul Iortmac /

ROLW14.1.39_B1

Lacul Iortmac Crescătorie 282,6

5 S.H.

Dobrogea

Lacul Corbu /

ROLW15.1_B5

Lacul Corbu Pescuit,

crescătorie / crap

523,74

159

Nr.

crt.

Spaţiul

hidrografi

c

Denumire corp

de apă / cod

Denumire

lac /

amenajare

cu destinaţie

piscicolă /

acvacultură

Tip activitate

(Pescuit,

pepinieră,

crescătorie) /

specia de peşte

Suprafaţa

(ha)

folosinţei

piscicole/

acvacultura

(Cyprinus carpio),

sânger

(Hypophthalmicht

ys molitrix),

novac (Arystichys

nobilis), cosaş

(Ctenopharyngod

on idella), şalău

(Stizostedion

lucioperca), somn

(Silurus glanis)

6 S.H.

Dobrogea

Lacul Tatlageac /

ROLW15.1_B9

Lacul

Tatlageac

Pescuit,

crescătorie / crap

(Cyprinus carpio),

sânger

(Hypophthalmicht

ys molitrix),

novac (Arystichys

nobilis), cosaş

(Ctenopharyngod

on idella), şalău

(Stizostedion

lucioperca), somn

(Silurus glanis)

170,7

7 S.H.

Dobrogea

Lacul Oltina /

ROLW14.1.39.1_B

Lacul Oltina Pescuit,

Pepiniera / crap

1896

160

Nr.

crt.

Spaţiul

hidrografi

c

Denumire corp

de apă / cod

Denumire

lac /

amenajare

cu destinaţie

piscicolă /

acvacultură

Tip activitate

(Pescuit,

pepinieră,

crescătorie) /

specia de peşte

Suprafaţa

(ha)

folosinţei

piscicole/

acvacultura

1 (Cyprinus carpio),

sânger

(Hypophthalmicht

ys molitrix),

novac (Arystichys

nobilis), cosaş

(Ctenopharyngod

on idella), şalău

(Stizostedion

lucioperca), somn

(Silurus glanis)

8 S.H.

Dobrogea

Lacul Bugeac /

ROLW14.1.37_B1

Lacul Bugeac Pescuit,

pepinierra,

crescătorie / crap

(Cyprinus carpio),

sânger

(Hypophthalmicht

ys molitrix),

novac (Arystichys

nobilis), cosaş

(Ctenopharyngod

on idella), şalău

(Stizostedion

lucioperca), somn

(Silurus glanis)

2020,44

9 S.H.

Dobrogea

Lacul Taşaul /

ROLW15.1_B6

Lacul Taşaul Pescuit, pepinieră

/ crap (Cyprinus

2217,56

161

Nr.

crt.

Spaţiul

hidrografi

c

Denumire corp

de apă / cod

Denumire

lac /

amenajare

cu destinaţie

piscicolă /

acvacultură

Tip activitate

(Pescuit,

pepinieră,

crescătorie) /

specia de peşte

Suprafaţa

(ha)

folosinţei

piscicole/

acvacultura

carpio)

10 S.H.

Dobrogea

Lacul Techirghiol

dulce /

ROLW15.1_B1

Lacul

Techirghiol

dulce

Pescuit 34,8

11 S.H.

Dobrogea

Lacul Vederoasa /

ROLW14.1.40_B1

Lacul

Vederoasa

Pescuit,

crescătorie /

peşte, crustacee,

moluşte

585,7

12 S.H.

Dobrogea

Lacul Siutghiol /

ROLW15.1_B7

Lacul

Siutghiol

Pescuit,

crescătorie

1900

13 S.H.

Dobrogea

Acumularea Horia

/ ROLW15.1.3_B1

Acumularea

Horia

Pepiniera,

crescătorie /

sturion

45,35

14 S.H.

Dobrogea

Acumularea

Ţibrinu /

ROLW14.1.43_B1

Acumularea

Ţibrinu

Crescătorie 150

15 S.H.

Dobrogea

Acumularea

Hazarlâc /

ROLW14.1.47_B1

Acumularea

Hazarlac

Crescătorie 254,73

16 S.H.

Dobrogea

Acumularea Traian

/ ROLW14.1_B63

Acumularea

Traian

Crescătorie 138,1

Starea ecologică, respectiv potenţialul ecologic al corpurilor de apă pentru

lacurile piscicole/acumulările monitorizate este prezentată în capitolul 8.2

“Caracterizarea stării apelor”.

Practicarea activităţilor de piscicultură/acvacultură pot constitui presiuni

asupra corpului de apă atunci când:

162

- este crescută producţia de peşte fără asigurarea unor măsuri de purificare

specifice ale apei, când pot apare dejecţii sau scurgeri de substanţe organice şi

nutrienţi continuţi în hrana administrată peştilor;

- nu este asigurată o structură adecvată pe specii în bazinele acvatice

natural/antropice.

Modernizarea tehnologiilor de creştere poate spijini practicile sănătoase,

ecologice şi reduce impactul negativ asupra mediului. Măsuri pentru dezvoltarea

sectorului de piscicultură / acvacultură şi reducerea efectelor asupra resurselor de

apă sunt menţionate detaliat la capitolul 11.1.

Conform “Ordinului nr. 8/126/2010 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale

şi al ministrului mediului şi pădurilor privind prohibiţia pescuitului în anul 2010”, sunt

stabilite atât zone şi perioade de prohibiţie cât şi zone de protecţie pentru resursele

acvatice vii.. Fluviul Dunărea, râul Prut, lacurile Erenciuc şi Belciug, lacul Gâsca din

Complexul Somova-Parcheş, zona Sacalin-Zătoane şi zona Rezervaţiei Marine

Vama Veche - 2 Mai fac obiectul unor restricţii pentru protecţia faunei, astfel încât în

aceste zone activitatea de pescuit comercial nu reprezintă o presiune semnificativă.

Este considerat ca fiind o presiune asupra corpurilor de apă pescuitul comercial,

atunci când afectează fauna acvatică, avifauna şi alte elemente ale lanţului trofic.

Principalele presiuni identificate sunt perturbarea habitatului, braconajul, capturi ne-

intenţionate.


Aspecte generale privind evaluarea impactului activităţilor umane asupra stării

apelor de suprafaţă, etapele prevăzute în cadrul acestei evaluări şi riscul neatingerii




Aşa cum s-a prezentat anterior, poluarea cu substanţe organice se datorează

emisiilor/evacuărilor de ape uzate provenite de la sursele punctiforme şi difuze, în

special aglomerările umane, sursele industriale şi agricole. Lipsa sau insuficienţa

epurării apelor uzate conduce la poluarea apelor de suprafaţa cu substanţe organice,

163

care odata ajunse în apele de suprafaţă încep să se degradeze şi să consume

oxigen. Poluarea cu substanţe organice produce un impact semnificativ asupra

ecosistemelor acvatice prin schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea biodiversităţii

speciilor, precum şi reducerea populaţiei piscicole sau chiar mortalitate piscicola în

contextul reducerii drastice a concentraţiei de oxigen.


O altă problemă importantă de gospodărirea apelor este poluarea nutrienţi



neepurate sau insuficient epurate), cât şi surselor difuze (in special, cele agricole:


(îmbogaţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă), în special a corpurilor de apă


curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compoziţiei speciilor şi scăderea

biodiversităţii speciilor.

În cazul corpurilor de apă identificate la nivelul spaţiului Hidrografic Dobrogea,

poluarea cu nutrienţi este datorată în special surselor difuze de natură agricolă

(creşterea animalelor) şi în măsura redusă surselor de natură urbană.

Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazul lacurilor,

evaluarea s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori specifici,

luându-se în considerare şi manifestarea procesului de eutrofizare.


Din totalul corpurilor de apă râuri identificate la nivelul spaţiului Hidrografic

Dobrogea, un singur corp de apă este la risc să nu atinga obiectivele de mediu din

cauza substanţelor periculoase. Acest lucru se datorează numărului foarte redus de

surse de poluare punctiforme care evacuează acest gen de substanţe în receptorii de

suprafaţă.

Fluviul Dunărea reprezintă atât colectorul apelor uzate al tuturor surselor de

poluare aflate pe teritoriul ţărilor riverane, cât şi sursa de apă pentru anumite

folosinţe, cum sunt lacurile cu folosinţă piscicolă. La niveluri scăzute, apă fluviului

164

Dunărea este utilizată pentru reîmprospătare şi atingerea nivelurilor optime pentru

creşterea peştilor. Acest lucru influenţeaza calitatea apei acestor lacuri, conducând la

evaluarea lor ca fiind la risc din punct de vedere al, substanţelor periculoase.



de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile

hidrotehnice cu barare transversală (baraje, stavilare, praguri de fund) întrerup

conectivitatea longitudinală a râurilor cu efecte asupra regimului hidrologic.

La nivelul spaţiului Hidrografic Dobrogea, lucrările hidrotehnice existente

(indiguiri, regularizări şi baraje) nu au un impact semnificativ asupra corpurilor de apă

identificate, o caracteristică a acestor corpuri fiind lipsa ihtiofaunei, prezentată de

Academicianul Prof.Dr. Petre Bănărescu în volumul “Pisces-Osteichthyes Fauna

R.P.R. 1964.

Se remarcă insuficienţa cunoaştere şi la nivel european a relaţiei dintre

presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de

presiuni acţionează sinergic, făcând dificila decelarea efectului faţă de tipul de

presiune.

Capitolul V. Apele costiere ale Mării Negre

1. Prezentarea generală a Mării Negre şi a apelor costiere

1.1. Caracteristici generale

Marea Neagră este cel mai mare bazin intercontinental, salmastru, avand o

suprafaţă de 413 488 km2 şi un volum de 529 155 km3. Suprafaţa bazinului Mării

Negre este de 2.405.000 km2, reprezentând 20% din suprafaţa Europei, având ca

principali afluenţi fluviile Dunărea, Nipru, Nistru, Bugul şi Kubanul (fig. 5.1). 80% din

afluenţii Mării Negre se varsă în partea de N-V a platoului continental, ponderea cea

mai mare având-o fluviul Dunărea, care reprezintă 70% din debitele afluente din

partea de N-V a Mării Negre. Dunărea drenează 1/3 din suprafaţa bazinului

hidrografic de-a lungul celor 2780 km, având un aport de cca 198 km3 /an apă dulce.

165

Figura 5.1 Bazinul hidrografic al Marii Negre

Relieful submarin al Mării Negre îl reprezintă un platou continental întins până

la sute de kilometri în larg. Acesta este limitat de izobata de 120 m şi are lăţimea de

250 km în nord şi 110 km în sud, pantele fiind de 3‰ la nord şi respectiv 4‰ la sud.

În zonele din apropierea ţărmului pantele sunt mai accentuate cu valori între 5‰ †

100‰. Precipitaţiile medii la nivelul Mării Negre sunt de 290mm/an (cele mai mici în

nord-vest, cele mai mari în est). Evaporaţia medie este de 807 mm/an (cu variaţii de

20% pe suprafaţa marii). Referitor la niveluri, există variaţii datorate aportului de apă

(volumetric) şi variaţii datorate deformărilor: seişe, maree, valuri. Variaţiile de nivel

maxim ating 20-28 cm, iar acestea depind de adâncime, caracteristicile reliefului,

configuraţia liniei de coastă.

Apele costiere româneşti ale Mării Negre sunt reprezentate de apele de

suprafaţă situate între uscat şi distanţa de 1 milă marină faţă de cel mai apropiat

punct al liniei de bază*, fiind localizate între Chilia şi Vama Veche**.

*Linia de bază este definită prin 9 puncte situate în marea teritoriala a României, fiind

precizate în Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor interioare, al mării

teritoriale, al zonEi contigue şi al zonei exclusive ale României, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare;

**Apele costiere ale Mării Negre sunt reprezentate de apele tranzitorii marine (Chilia-

Periboina) şi apele costiere propriu-zise (Periboina- Vama Veche).

166

Apele costiere româneşti au fost incluse în districtul hidrografic al Dunării cu o

suprafaţa de 807.827 km2, având în vedere faptul că starea apelor costiere româneşti

este substanţial influenţată de starea fluviului Dunărea.

Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 244 km (între

braţul Musura şi Vama Veche) reprezentând 6% din lungimea totală a ţarmului Mării

Negre, cuprinzând 128 km de apă tranzitorie marină şi 116 km de apă costieră.

Ţărmul românesc prezintă cca. 80% ţărmuri cu altitudine joasă - plaje şi cca. 20%

ţărmuri înalte – faleze, sectorul nordic reprezentând 68%, iar cel sudic 32%.

De menţionat că starea apelor costiere la nivelul litoralului românesc este

determinată de fluviul Dunărea la nivelul căruia se exercită presiunile cumulate din tot

bazinul dunărean, acesta aducând în Marea Neagră cantităţi importante din aportul

anual de poluanţi.

De asemenea starea apelor costiere româneşti este influenţată şi de aporturile de

poluanţi din sectorul ucrainean al Mării Negre consecinţă a direcţiei predominante N-

S a curenţilor marini, precum şi de procesele care au loc la nivelul Mării Negre.

1.2. Biodiversitatea - Sursa: I.N.C.D.M – GRIGORE ANTIPA

Biodiversitatea Mării Negre este reprezentată de specii de fitoplancton,

macrofitobentos, zooplancton, zoobentos, peşti şi mamifere marine, ş.a.

Diversitatea marină a cunoscut, inclusiv la nivelul litoralului românesc,

modificări severe, privind compoziţia specifică, populaţiile şi biocenozele, consecinţa

a activităţilor antropice intense în special, în perioada 1970-1990. În prezent asistâm

la un proces de refacere partială a biodiversitatii Mării Negre, evidentiată recent de

reapariţia unor organisme aflate în trecut în impas ecologic (nevertebrate şi peşti).

Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, indicator

de stare pentru biodiversitatea din sectorul marin românesc, a fost actualizată în

2007, pe baza rezultatelor obţinute în ultimii 5 ani. Aceasta cuprinde 219 specii

încadrate în 9 categorii IUCN: 19 macrofite şi plante superioare (9%), 54

nevertebrate (25%), 142 peşti (64%) şi 4 mamifere(2%), situaţie reprezentată în

figura 5.2.

167

Fig.5.2. Principalele grupe de organisme marine

inscrise in Lista Rosie

9%

25%

64%

2%

macrofite si plante superioare nevertebrate pesti mamifere

Sursa: I.N.C.D.M – GRIGORE ANTIPA

Dintre algele macrofite şi fanerogamele înscrise în lista roşie, au fost

identificate în 2007 Zostera noltii (syn. Zostera nana) şi Zostera marina, specii critic

ameninţate, la nord de Constanţa şi în zona Mangalia, precum şi alga brună

Cystoseira barbata, specie ameninţată, care prezintă populaţii deocamdată

discontinue, dar constant prezente în perimetrul rezervaţiei marine 2 Mai – Vama

Veche, în special în dreptul localitatii 2 Mai.

Au fost incluse în listă înca 9 specii de nevertebrate şi anume: moluştele

Calyptrea chinensi, Gastrana fragilis, Paphia aurea, Pholas dactylus şi Pitar rudis şi

decapodele Brachynotus sexdentatus, Clibanarius erythropus, Palaemon adspersus,

Pisidia longicornis.

În ceea ce priveşte mamiferele marine, deşi în 2007 delfinii nu au făcut obiectul unui

program de monitorizare, au fost observate cârduri formate din 2 până la 50 de

indivizi, atât în apropierea ţărmului cât şi în zonele de larg, în special în sezonul

estival.

Au fost capturaţi accidental în setci şi traule 71 de indivizi de Phocoena. Au

fost înregistrate 10 exemplare eşuate la ţărm, dintre care trei Delphinus delphis, doi

Tursiops truncatus şi cinci Phocoena phocoena.

De asemenea acvatoriul litoral marin Vama Veche - 2 Mai are statut de arie protejată,

mentionându-se speciile protejate (Hippocampus hippocampus, H. guttulatus- căluţii

168

de mare), speciile endemice floristice (Coralinea mediterranea) şi speciile endemice

faunistice (Tertrastemma glandulidorsum, Zygonemertes maslowsyi – nemerţieni).

Din această lista o atenţie deosebită o prezintă sturionii (periclitaţi datorită

condiţiilor de viaţă din fluviile de origine, din zonele de reproducere - bentalul Mării

Negre şi suprapescuitului), şi speciilor de delfini (Tursiops truncatus ponticus,

Delphinus delphis ponticus, Phocoena phocoena relicta).


2.1. Caracteristicile apelor costiere

Apele costiere prezintă o serie de particularităţi determinate de

caracteristicile unice ale Mării Negre.

Caracteristicile unice ale Mării Negre sunt reprezentate de:

suprafaţa platoului continental este de 144.000 km2 ceea ce reprezintă

aprox. 25% din suprafaţa totala;

direcţia predominantă a curenţilor marini este N-S

absenţa curenţilor verticali şi a mareelor;

volum majoritar anoxic (90%);

variabilitate mare temporală şi spaţială a proprietăţilor fizico-chimice;

creşterea accentuată a densităţii apei între 0-200m adâncime datorită

inexistenţei amestecului vertical între straturile superficiale şi cele adânci;

salinitatea este aproximativ jumatate din cea a oceanului planetar, variind

între 18-19 ‰ la suprafaţă şi 22,5‰ la adâncimi de 2.000 m;

existenţa unui strat superficial oxigenat unde au loc procese biotice şi a

unui strat profund anoxic, fără viaţă care conţine hidrogen sulfurat,

separate la o adâncime de 150-200 m;

schimb de apă redus cu Marea Mediterană prin strâmtoarea Bosfor;

compoziţia ionica este puţin diferită faţa de cea a oceanului planetar (ex:

mai mult Ca, Mg, HCO3, CO3 şi SO4);

timpul de transfer al substanţelor (nutrienţi, poluanţi, etc) dintr-o parte în

cealaltă a Mării Negre este de 2-3 luni.

169

Fig. 5.3 Ecoregiunea Pontică şi Ecoregiunea Mării Negre

2.2. Ecoregiuni, tipologia şi condiţiile de referinţă pentru apele costiere

Ecoregiuni

În Anexa XI a Directivei Cadru pentru apele costiere ale Mării Negre nu este

identificată o ecoregiune specifică, datorită faptului că la data publicării sale

(22.12.2000) nici o ţara limitrofă a Mării Negre nu era Stat Membru al UE.

Necesitatea desemnării unei ecoregiuni distincte pentru apele costiere,

respectiv ecoregiunea Mării Negre, a fost determinată de caracterul specific şi unic al

Mării Negre.

Tipologia apelor costiere

Definirea tipologiei apelor costiere s-a realizat prin două abordări

fundamentale:

Abordarea top-down denumită şi abordare abiotică se bazează pe folosirea

parametrilor presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu compoziţia comunităţilor

biologice, fiind o abordare de tip “cauză-efect”;

Abordarea bottom-up denumită şi abordare biotică se bazează pe măsurători

directe ale variabilităţii comunităţilor biologice, reprezentând o abordare de tip

“efect-cauză”.

170

Definirea tipologiei abiotice a apelor costiere s-a bazat pe o combinaţie a sistemului

A şi sistemului B prevăzut în anexa II a Directivei Cadru, utilizându-se următorii

parametrii:

Ecoregiunea (Mării Negre)

Salinitatea;

Adâncimea;

Zona afectată de maree;

Viteza curenţilor;

Expunerea la valuri;

Temperatura medie multianuală a apei;

Caracteristicile de amestec;

Turbiditatea;

Compoziţia medie a substratului;

Durata de acoperire cu gheaţa - parametru suplimentar;

Prin aplicarea parametrilor respectivi au fost identificate urmatoarele tipuri

(Figura 2.2 – Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap. 2.2 – Ecoregiuni, tipologie şi

condiţii de referinţă):

1 tip de apa tranzitorie marină

RO_TT03 - localizat între Chilia şi Periboina;

2 tipuri de ape costiere:

RO_CT01- ape costiere puţin adânci cu substrat nisipos localizat între

Periboina şi Cap Singol;

RO_CT02- ape costiere puţin adânci cu substrat mixt localizat între Cap

Singol şi Vama Veche.

Reactualizarea tipologiei apelor costiere - Sursa: I.N.C.D.M – GRIGORE ANTIPA

În etapa actuală, având în vedere existenţa unor date şi informaţii

suplimentare rezultate din măsurători directe a elementelor reprezentative pentru

categoriile de apă existente, tipologia apelor tranzitorii şi costiere a fost menţinuta

conform identificării anterioare.

Pe baza informaţiilor suplimentare rezultate din măsurători ale parametrilor

fizico-chimici şi biologici, efectuate pentru Mangalia, într-un număr de 9 secţiuni de

monitorizare, s-au constatat urmatoarele:

171

Componenţa fitoplanctonică din Mangalia este dominată ca număr de specii din

grupele caracteristice ecosistemelor marine (Bacillariophyta şi Dinoflagellata);

Rezultatele obţinute cu privire la caracteristicile bentosului din Mangalia au arătat

că majoritatea speciilor identificate sunt specii marine întalnite frecvent, cu

populaţii numeroase şi în mediile de mare deschisa;

Datele de salinitate şi cele biologice evidentiaza un ecosistem tipic marin.

Având în vedere cele prezentate mai sus şi luând în calcul şi rezultatele

analizelor granulometrice, Mangalia a fost încadrat în categoria apelor costiere cu

substrat nisipos, RO_CT01.

Principalele caracteristici ale acestor tipuri sunt prezentate în tabelul 2.2.1

(Cap. II – Fluviul Dunărea, subcap. 2.2 – Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă).

Condiţii de referinţă - Sursa: I.N.C.D.M – GRIGORE ANTIPA

Condiţiile de referinţă, conform definiţiilor exprimate în Anexa V a Directivei

Cadru a Apei, reprezintă valorile elementelor biologice de calitate pentru corpul de

apă de suprafaţă “care există în mod normal asociate cu acel tip, în condiţii

nemodificate şi nu arată, sau există doar foarte mici dovezi de perturbare”.

Condiţiile de referinţă se referă numai la valorile elementelor biologice de

calitate.

Condiţiile de referinţă pot fi usor definite prin compararea locaţiilor reţelei de

monitorizare cu locaţiile considerate nemodificate sau foarte puţin modificate. Deşi e

preferabil ca aprecierea stării de referinţă să se facă pe baza datelor obţinute în urma

monitorizării unei astfel de locaţii nemodificate sau slab modificate antropic, acest lucru

nu a fost posibil în cazul apelor tranzitorii şi costiere de la litoralul românesc al Mării

Negre, deoarece de-a lungul coastei româneşti, nu există ape tranzitorii sau costiere

izolate sau locaţii nemodificate, la fel ca în toate marile închise sau apele costiere ale

Europei, ceea ce impune necesitatea aplicării unor metode alternative.

Valorile de referinţă pentru parametrii utilizaţi în evaluarea şi clasificarea stării

ecologice a corpurilor de apă din punct de vedere al elementului fitoplancton sunt

comune pentru cele două tipologii de ape costiere, pe considerentul ca impărţirea

apelor costiere în RO-CT01 şi RO-CT02 s-a facut pe baza substratului, iar

comunitatea fitoplanctonică nu depinde de acest substrat.

172

Existenţa datelor istorice pentru anumite perioade în zona apelor costiere a

dus la alegerea compoziţiei taxonomice a fitoplanctonului ca element de calitate

pentru determinarea condiţiilor de referinţă.

Lista speciilor fitoplanctonice considerate ca date de referinţă pentru apele

costiere şi tranzitorii marine (Anexele 6.1.1.E şi 6.1.1.F ale Planului Naţional de

Management) s-a întocmit în urma analizei unui set de date din perioada 1957 –

1961 din reţeaua de staţii de monitoring din zonele Sulina-Periboina şi Periboina –

Vama Veche. Speciile au fost înregistrate în funcţie de apartenenţa lor la grupe

taxonomice, cât şi în funcţie de grupa ecologică dupa rezistenţa lor la salinitate.

Determinarea stării de calitate doar pe baza compoziţiei taxonomice a

fitoplanctonului nu este realizabilă, acest element de calitate fiind necesar a fi luat în

considerare doar împreună cu date ce privesc structura fitoplanctonului din punctul

de vedere al parametrilor de densitate şi biomasă, împreună cu datele de clorofila

„a”.

Pentru parametrul densitate stabilirea valorilor de referinţă s-a făcut pe baza

datelor din reţeaua de staţii de monitoring din zonele Sulina-Periboina şi Periboina –

Vama Veche, setul de date folosit corespunde perioadei 1957-1961 considerată

perioada de referinţă.

Pentru biomasă aprecierea condiţiilor de referinţă (caracteristice stării

ecologice foarte bune) s-a făcut pe baza datelor istorice din perioada 1960 – 1970,

colectate de două ori pe săptămână pe profilul Constanţa / Baia Mamaia, aceste date

fiind considerate cele mai reprezentative, pentru apele costiere.

Pentru apele tranzitorii marine aprecierea valorilor de referinţă, pentru

biomasa fitoplanctonica, s-a realizat utilizând date rezultate din analiza probelor din

reţeaua de staţii de monitorig din zona Sulina-Periboina în perioada 1996-2003 prin

calcularea valorilor percentile 10 din setul de date obţinut în perioada menţionată.

Stabilirea valorilor de referinţă pentru clorofila „a” s-a facut luând în

considerare datele istorice din perioada 1976-1979, pe probe prelevate din staţiile de

monitoring în zona Constanţa pentru apele costiere şi din staţiile de monitoring din

zona Sulina-Portiţa pentru apele tranzitorii marine. S-au luat în calcul datele obţinute

în lunile mai-septembrie, când singurul factor limitativ este reprezentat doar de

nutrienţi.

Stabilirea condiţiilor de referinţă pentru macrozoobentos, pentru apele

costiere cu tipologia RO-CT01, s-a realizat prin analizarea listei faunei macrobentale

173

identificată în perioada anilor ‚90 (cele mai vechi date disponibile în această zonă),

iar pentru apele costiere cu tipologia RO-CT02 s-a analizat lista faunei macrobentale

identificată în perioada anilor „70 -„80 considerată ca perioada de referinţă pentru

aceasta tipologie (anexa 6.1.1.F a Planului Naţional de Management).

Pentru apele tranzitorii marine din zona Chilia – Periboina s-a analizat lista

faunei macrobentale identificată în perioada 1960-1961 considerată ca perioada de

referinţă pentru elementul macrozoobentos (anexa 6.1.1.E a Planului Naţional de

Management).

Datele din aceste perioade au reprezentat punctul de plecare pentru estimarea

condiţiilor de referinţă, alături de judecata expertului. Ţinând cont de compoziţia

taxonomică (specii) şi abundenţă (densitate) s-au calculat indicii AMBI şi M- AMBI

pentru perioadele considerate de referinţă.

Algele macrofite nu pot fi utilizate pentru evaluarea stării de calitate a apelor

costiere cu substrat nisipos (RO_CT01) şi a apelor tranzitorii marine (RO_TT03),

deoarece în această zonă macrofitele nu au condiţii prielnice de dezvoltare datorită

absenţei substratului dur natural.

Lista de specii macroalgale, considerate ca date de referinţă pentru apele costiere

româneşti cu tipologia RO_CT02 (substrat mixt) reprezintă speciile identificate în

sectorul sudic al litoralului românesc al Mării Negre, în perioada anilor 1970-1981.

Aceasta redă un număr de 70 de specii de alge întalnite la litoralul românesc în

perioada anilor 1970-1981, dintre care 28 de specii sunt alge verzi, 10 specii alge

brune, 31 specii alge roşii şi o specie ce aparţine grupării Xanthophyta (anexa 6.1.1.F

a Planului Naţional de Management).

Datele disponibile în acest moment nu se pretează elaborării unui parametru numeric

care să poata fi utilizat în evaluarea stării de calitate ecologică a apelor costiere cu

substrat mixt pe baza comunităţilor de alge macrofite.

Pentru apele tranzitorii, Directiva Cadru a Apei prevede considerarea stării de

calitate ecologică a corpurilor de apă şi pe baza faunei piscicole (anexa 6.1.1.E a

Planului Naţional de Management).

Stabilirea valorilor caracteristice stării de referinţă, pentru fauna piscicola, s-a

făcut pe baza analizei componenţei şi densităţii speciilor din perioada 1950-1970

considerată ca perioada de referinţă. Aprecierea valorilor de referinţă s-a făcut, luând

în considerare valorile medii calculate pe datele istorice şi valorile din literatura de

specialitate împreună cu judecata expertului.

174

2.3. Delimitarea corpuri de apă

În conformitate cu Art. 2.10 din Directiva Cadru a Apei 2000/60/EC, prin „corp

de apă de suprafaţă” se înţelege un element discret şi semnificativ al apelor de


din apele costiere.



că delimitarea corectă a acestor corpuri de apă este deosebit de importanta.

Corpul de apă de suprafaţă se caracterizează prin elementele de calitate

indicate în Anexa V a DCA.


Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă s-a ţinut cont de următoarele:





Pentru delimitarea mai exactă a corpurilor de apă de suprafaţă s-au

considerat, în mod suplimentar/plus, următorii parametrii:

starea apelor


semnificative ale unor stări diferite. Un “corp de apă” trebuie să aparţină unei





de corpuri de apă;

ariile protejate.



175






caracteristicilor hidromorfologice ale apelor de suprafaţă.



(a) rezultă din alterările umane generate de activităţile umane şi

(b) impiedică atingerea stării ecologice bune.

Analiza efectuată pentru apele costiere a condus la identificarea unui număr

de 5 corpuri de apă costieră: 1 corp de apă tranzitoriu marin (Chilia – Periboina) şi 4

corpuri de apă costieră (Periboina – Cap Singol, Cap Singol – Eforie Nord, Eforie

Nord – Vama Veche şi Mangalia).

Dintre acestea, 2 corpuri (Cap Singol – Eforie Nord şi Mangalia) au fost

desemnate corpuri puternic modificate şi celelalte 3 au fost desemnate corpuri

naturale.



Aspecte privind identificarea presiunilor semnificative şi criteriile utilizate în

derularea acestui proces au fost prezentate în Capitolul III – Delta Dunării,

subcapitolul 2.4.1 – Surse punctiforme de poluare semnificative.

Sursele punctiforme de poluare semnificative ale apelor costiere

româneşti sunt reprezentate de:

Fluviul Dunărea care transportă cantităţi importante de poluanţi

care provin din tot bazinul Dunării;

Surse locale situate pe ţărmul românesc al Mării Negre;

Surse situate pe ţărmul ucrainean al Mării Negre.

De menţionat că starea apelor costiere la nivelul litoralului românesc este

determinată de starea fluviului Dunărea care aduce în Marea Neagră cantităţi

importante de poluanţi din aportul anual de poluanţi. De asemenea starea apelor

costiere româneşti este influenţată şi de aporturile de poluanţi din sectorul ucrainean

176

al Mării Negre (consecinţa a direcţiei predominante N-S a curenţilor marini), precum

şi de procesele care au loc la nivelul Mării Negre.

Aportul surselor locale la starea mediului marin este considerat nesemnificativ

în comparaţie cu aportul fluviului Dunărea şi a surselor situate în sectorul ucrainean

al Mării Negre.

Surse locale situate pe ţărmul românesc al Mării Negre

La nivelul zonei costiere sunt inventariate un număr de 9 folosinţe de apă care

ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, au fost identificate ca şi surse

punctiforme semnificative (3 urbane, 5 industriale şi 1 alte tipuri de surse de poluare

semnificativă).














aglomerările cuprinse intre 2000 – 10000 l.e şi în plus treapta terţiară – pentru







epurarea apelor uzate urbane, pentru zona costieră există un numar de 15

aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 892932 l.e.

177

Dintre aceste 15 aglomerări, 8 sunt conectate la staţii de epurare astfel: 5 sunt

conectate la staţia de epurare Eforie Sud care deserveşte 1 aglomerare cu peste

10000 l.e.(Eforie) şi 4 aglomerări cu dimensiuni cuprinse între 2000-10000 l.e.

(Techirghiol, Tuzla, Agigea şi Costineşti), 1 la staţia de epurare Constanţa Sud, 1 la

staţia de epurare Mangalia, iar aglomerarea Năvodari este conectată la staţia de

epurare aparţinând unităţii industriale S.C. Rompetrol Rafinare S.A.

În tabelul nr. 5.7 se prezintă atât numărul aglomerărilor (>2000 l.e.), cât şi

situaţia dotării cu staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică

biodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2006.

Dimensiune

aglomerări umane

Număr de

aglomerări

umane

Nr. de

staţii de

epurare

Incărcare

organică

totală

(l.e.)

Incărcare

organică

colectată (l.e)

Incărcare

organică

epurata (l.e)

l.e. % l.e. %

> 150000 l.e. 1 1 610000 591700 97 591700 97

15000–150000 l.e. 3 3 219845 139438 63,42 139438 63,42

10000–15000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

2000-10000 l.e. 11 0 63087 6983 11.06 6785 10.71

Total 15 4 892932 738121 82.66 737923 82.64

Tabelul nr. 5.7. Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a

încărcărilor organice totale, colectate şi epurate ptr apele costiere ale Mării Negre.

Se menţionează că există un nr. de 7 aglomerări umane (> 2000 l.e.) care nu

au încă dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de 4 staţii de epurare, doar

una se conformează cerinţelor legislative.

În figura 4.6 (Cap.III – Delta Dunării, subcap.2.4 – Identificarea presiunilor) se

prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi gradul de racordare la sistemele de

colectare, iar în figura 4.7 (Cap.III – Delta Dunării, subcap.2.4 – Identificarea

presiunilor) se prezintă aglomerările umane (>2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare

existente.

Referitor la aglomerările umane cu mai puţin de 2000 l.e., menţionam că

aferent zonei costiere, nu există nici o aglomerare din această categorie care să fie

dotata cu sistem de canalizare si/sau staţie de epurare.

178

Se precizează că la nivelul anului 2007, pe parcursul perioadelor cu ploi

intense, un nr. de 8 sisteme de colectare şi epurare a apelor uzate şi pluviale nu au

putut funcţiona corespunzator.


de suprafaţă, în tabelul 5.8 se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe organice

(exprimate ca CCO – Cr şi CBO5) şi de nutrienţi (azot total şi fosfor total) la nivelul

anului 2007 pe categorii de aglomerări. De asemenea, în tabelul 5.9 se prezintă

aceeaşi situaţie, având în vedere cantităţile de metale evacuate şi monitorizate.

Tabelul nr. 5.8. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi de la aglomerările umane

în apele costiere

Categorii de

aglomerări/

poluanţi evacuaţi

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmiu

(Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercur

(Hg)

Crom

(Cr)


>100.000 l.e. 0 2269 81 149 226 7 579

10.000 – 100.000

l.e. 0 470 4 9 13 0,39 37

2000 - 10000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

<2000 l.e. 0 0 0 0 0 0 0

Total 0 2739 85 158 239 7,39 616

Tabelul nr. 5.9. Evacuări de metale grele de la aglomerările umane în apele costiere

Categorii de

aglomerări/

Poluanţi evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total

(Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

>100.000 l.e. 3463,019 1240,632 438,597 102,344

10.000 – 100.000 l.e. 288,461 100,668 69,468 10,437

2000 - 10000 l.e. 0 0 0 0

<2000 l.e. 0 0 0 0

Total 3751,48 1341,3 508,065 112,781

179

In continuare se prezintă situaţia celor mai importante aglomerări umane

(>10000 l.e).

Constanţa


(591212 l.e.) sunt colectate în reţeaua de canalizare (cu o lungime de 586,4 km) şi

evacuate în Marea Neagră după ce au fost tratate şi epurate în Staţia de epurare

Constanţa Sud. Debitul evacuat prin staţia de epurare a fost de 2749 l/s. S-au

înregistrat depăşiri la indicatorul fosfor total.

Staţia de epurare Constanţa Sud – tratează mecanic şi biologic apele uzate înainte

de evacuarea în Marea Neagră. Această staţie de epurare are rolul de a prelua şi

epura apele uzate orăşeneşti, industriale şi pluviale din cea mai mare parte a

municipiului Constanţa. Evacuarea lor se face gravitaţional în acvatoriul portuar,

Dana 84 şi 86.

S.E. Constanţa Sud cuprinde doua fire tehnologice a câte 1600 l/s fiecare, deci o

capacitate totală de epurare de 3200 l/s.

S.E. Constanţa Sud a fost modernizată şi reabilitată în cadrul unui program cu

finanţare internaţională: PHARE-linia nămolului şi BERD, Guv. României şi CJ

Constanţa –linia apei. Monitorizarea indicatorilor de calitate a apelor uzate evacuate

se face în conformitate cu prevederile HG nr. 188/2002 cu modificările şi completările

ulterioare la care au fost introduse şi substanţele prioritare/prioritar periculoase

(conform prevederilor H.G. nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de măsuri

împotriva poluării cu substanţe chimice cu modificările şi completările ulterioare),

care se vor monitoriza cu o frecvenţă trimestrială.

S.C R.A.J.A.S.A Constanţa deţine program de etapizare care cuprinde pentru

Staţia de Epurare Constanţa Sud măsuri de modernizare a staţiei de epurare cu

includerea etapei de epurare terţiară (reducerea fosforului şi a azotului).

Eforie


(147071 l.e.) sunt colectate în reţeaua de canalizare (cu o lungime de 97.1 km) şi


Eforie Sud. Debitul evacuat prin staţia de epurare a fost de 507 l/s. S-au inregistrat

depaşiri la indicatorii: materii în suspensie, azot total, reziduu filtrat.

180

Staţia de epurare Eforie Sud – recepţionează şi epurează apele uzate orăşeneşti şi

pluviale din localităţile Agigea, Eforie Nord şi Sud, Techirghiol, Tuzla şi Costineşti.

Această staţie de epurare cuprinde două trepte: mecanică şi biologică (treapta

mecano-chimică fiind în conservare). Capacitatea de epurare a staţiei este de 507

l/s, urmând ca în urma extinderii (lucrare care s-a finalizat) aceasta să crească cu

încă 150 l/s.

Retehnologizarea şi modernizarea SE Eforie Sud, este inclusă în Programul

cu finanţare ISPA, în valoare de 13 mil euro, cu începere la finele anului 2004 şi

finalizare în anul 2007. La finele anului 2007 staţia era realizată în proporţie de

12,6%.

Eficienţa staţiei de epurare este scăzută datorită uzurii fizice şi morale a

echipamentelor.

S.C R.A.J.A. S.A Constanţa deţine program de etapizare care cuprinde pentru

Staţia de Epurare Eforie Sud, măsuri de modernizare a staţiei de epurare cu


Mangalia


(62455l.e.) sunt colectate în reţeaua de canalizare (cu o lungime de 121,9 km) şi


Mangalia. Debitul evacuat prin staţia de epurare a fost de 900 l/s. S-au înregistrat

depăşiri la indicatorii: CBO5, NH4, NO2, azot total, fosfor total.

Statia de epurare Mangalia – deserveşte municipiul Mangalia şi staţiunile

turistice din zonă, respectiv Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Aurora şi Saturn şi este

amplasată în zona de sud a oraşului Mangalia. Capacitatea staţiei de epurare

proiectată este de 900 l/s şi tratează apele uzate mecanic şi biologic. Receptorul

efluentului staţiei de epurare este Marea Neagră, zona avanport Mangalia, în

apropierea staţiei, apa epurată fiind evacuată printr-o conductă de 800 mm la 2-3 m

de mal. Staţia de epurare Mangalia a fost supusă unui proces de modernizare,

reabilitare, retehnologizare şi extindere, proces ce s-a desfaşurat între anii 1998-

2002.

Monitorizarea indicatorilor de calitate a apelor uzate evacuate se face în

conformitate cu prevederile HG nr. 188/2002 cu modificările şi completările ulterioare

la care au fost introduse şi substanţele prioritare/prioritar periculoase (conform

181

prevederilor H.G. nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de măsuri împotriva

poluării cu substanţe chimice cu modificările şi completările ulterioare), care se vor

monitoriza cu o frecvenţă trimestrială.

S.C R.A.J.A.S.A Constanţa deţine program de etapizare care cuprinde pentru

Staţia de Epurare Mangalia, măsuri de modernizare a staţiei de epurare cu




apă, prin evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfaşurat. Astfel, se pot


fertilizanţilor, celuloză şi hârtie, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria


periculoşi (industria chimică organică, industria petrolieră, etc.). Sursele punctiforme



2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de










o perioadă de tranziţie de 3 ani (decembrie 2009), având în vedere anumite unităţi


hexaclorciclohexan (3 unitati) şi hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, 1,2 - dicloretan,


incidenţa Directivei IPPC, România a obţinut perioade de tranziţie cuprinse intre 2 şi


La nivelul zonei costiere, din cele 5 surse punctiforme industriale

semnificative, 3 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IPPC.

182

Menţionăm că nu au fost identificate surse punctiforme agricole semnificative,

aferente zonei costiere.

În figura 4.8.c se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare

industriale.


de suprafaţă, în tabelul 5.10 se prezintă cantităţile monitorizate de substanţe


nivelul anului 2007 pe categorii de surse de poluare. De asemenea, în tabelul 5.11 se


monitorizate.

Tip de industrie/ poluanţi

evacuaţi

Substanţe

organice

(CCO-Cr)

Substanţe

organice

(CBO5)

Azot

total (Nt)

Fosfor

total

(Pt)

t/an t/an t/an t/an

INDUSTRIE IPPC 323,379 91,688 9,788 7,292

INDUSTRIE NON IPPC 49,808 19,973 15,964 808

INDUSTRIE TOTAL 373,187 111,661 25,752 815,292

ALTE SURSE PUNCTIFORME 13,019 4,84 0 0

Tabelul nr. 5.10. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi din sursele punctiforme

industriale în apele costiere

Tip de industrie/

poluanţi evacuaţi

Cupru

(Cu)

Zinc

(Zn)

Cadmiu

(Cd)

Nichel

(Ni)

Plumb

(Pb)

Mercur

(Hg)

Crom

(Cr)



INDUSTRIE NON

IPPC 0 11 0,27 1 4 0,03 3

INDUSTRIE

TOTAL 0 11 29,27 66 73 0,03 3

ALTE SURSE


Tabelul nr. 5.11. Evacuări de metale grele din sursele punctiforme industriale în

apele costiere

183

184


semnificative de poluare industriale.

Rompetrol Rafinare S.A. - Platforma Petromidia are ca profil de activitate

prelucrarea ţiţeiului din import, cu conţinut ridicat de sulf (in medie 1.6%), rezultând

produse petroliere comercializabile şi produse de chimizare a unor fracţiuni

petroliere.

Platforma cuprinde complexul RAFINĂRIE, complexul PETROCHIMIE, surse

şi reţele de utilităţi, parcuri de rezervoare, rampe de încărcare-descărcare, facle,

gospodării de apă, instalaţii de epurare şi dispersie a poluanţilor, depozite,

laboratoare, drumuri şi căi ferate, anexe tehnico-administrative etc.

Apele tehnologice, chimic impure, provenind din sectoarele Rafinărie şi

Petrochimie, precum şi apele menajere constituie influentul principal ce este epurat

în staţia de epurare finală unde se fac tratamentele: tratament primar – mecano-

chimic, tratament secundar – biologic cu 2 trepte, tratament terţiar mecano - chimic.

Apele uzate epurate mecano-chimic şi biologic, sunt pompate prin două

conducte de azbociment pe o distanţă de 12 km în zona Vadu pentru tratamentul

terţiar.

Treapta terţiară a epurării apelor uzate se realizează într-un iaz de liniştire

(50ha) şi într-un iaz biologic (30ha). Din iazul de liniştire (autoepurare) apa este

evacuată prin 41 de canale deschise mici, dalate, într-un canal deschis mai mare ce

asigura iazul biologic cu apă. Evacuarea apei din iaz se face prin intermediul unui

prag deversor şi printr-un canal în Marea Neagră.

Instalaţia de epurare finală are o capacitate de epurare de cca. 7000mc/h, dar

în prezent se înregistrează la evacuare, debite zilnice de cca.1500-2000 mc/h.

S.C. Oil Terminal S.A. Constanţa – este specializată în încărcarea –

manipularea, depozitarea şi tratarea produselor petroliere.

Această unitate evacuează apele uzate din Depozitele I şi II în canalizarea

orăşenească din zona industrială şi apoi în S.E. Constanţa Sud. Apele uzate din

Depozitele III şi IV sunt evacuate în bazinul portuar Constanţa dana 69. Unitatea

dispune de staţie de epurare cu treapta mecanică formată din 5 separatoare

gravitaţionale (3 la Depozitul Nord, 1 la Depozitul Sud şi 1 la Depozitul Port).

185


Presiunile hidromorfologice semnificative pentru apele costiere sunt

reprezentate de:

diguri de protecţie a plajelor;

portul turistic Tomis (situat la Nord de portul Constanţa);

portul maritim Constanţa şi faleza amenajată din aceasta zonă.

portul maritim Mangalia


Proiectele viitoare de infrastructură sunt reglementate de Directiva Cadru a Apei

prin Art.4.7. Criteriile şi condiţiile Art.4(7), Art. 4(8) şi Art. 4(9) ale DCA pentru

viitoarele proiecte de infrastructură sunt prevăzute în Capitolul II - Fluviul Dunărea,

subcapitolul 2.4.3, din cadrul Planului de Mangement al Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere.

La nivelul zonei costiere nu este prevazut nici un proiect de infrastructură.


Poluări accidentale şi surse cu potenţial de producere a poluărilor

accidentale

Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o mare măsură şi de poluările

accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică, biologică sau

bacteriologică a apei, peste limitele admise.

Poluările accidentale sunt gestionate, la nivelul României, în conformitate cu

prevederile Legii Dezastrelor 124/1995 (Legii nr. 124/1995 privind unele ordonanţe

ale Guvernului), precum şi a Legii Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările

ulterioare, în baza unui cadru metodologic, iar modul de acţionare se realizează

conform “Planurilor de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale”, cât şi a

“Planurilor proprii ale unităţilor poluatoare”. Cadrul metodologic de întocmire a

acestora este precizat în Ordinul MAPPM nr. 278/1997.

Pentru apele costiere există un cadru legislativ specific, dintre care cele mai

importante sunt: Hotărârea de Guvern nr. 1593/2002 privind aprobarea Planului

naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi,

modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 893/2006 şi Legea Zonei Costiere 280/2003

186

care aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 care se referă la

gospodărirea zonei costiere.

Referitor la poluările accidentale, în anul 2007 la Marea Neagră s-au produs 9 poluări

accidentale, în porturile: Constanţa (8) şi Mangalia (1). Substanţele poluante au

rezultat din deversările ilegale de la nave (in principal ape de santină şi hidrocarburi),

precum şi datorită deficienţelor în exploatare. Poluarea produsă în portul Mangalia a

fost produsă de scufundarea navei MULTITRADER – pavilion Cambogia.

Invazia speciilor străine

S-a constatat că invazia sau introducerea unor specii vegetale şi animale pot

determina alterarea radicală a structurii biocenozelor din ecosistemele acvatice

respective. De exemplu pătrunderea accidentală a ctenoforului exotic Mnemiopsis

leydi în Marea Neagră, prin apele de balast, care este un consumator vorace de icre

şi larve de peşti, precum şi de nevertebrate mărunte cu care aceştia se hrănesc, a

determinat, împreună cu exploatarea neraţională a stocurilor de peşti, declinul

accentuat al resurselor pescăreşti în Marea Neagră. De asemenea gastropodul

Rapana thomasiana a ajuns în apele româneşti în 1960 prin apele de balast ale

navelor, care fiind un răpitor vorace ce se hrăneşte cu midii şi alte moluşte a

determinat schimbări profunde în structura bentosului (Zenkevici 1963, Gomoiu

1981). De asemenea bivalva Mya arenaria a indus perturbări în structura

comunităţilor bentale, ajungând la ţărmul românesc în 1969 şi devenind o formă de

masă. Deşi în 1972 părea că nu a influenţat biocenoza cu Corbula mediteranea, în

decurs de 8 ani, C. mediteranea a dispărut complet (Gomoiu 1981, Botnariuc şi

Vădineanu, 1982). Ctenoforul imigrat cel mai recent - Beroe ovata, a apărut sporadic

(doar în lunile mai şi septembrie) şi în cantităţi foarte mici.

Pescuitul

În sectorul marin românesc activitatea de pescuit industrial practicată în 2007,

s-a realizat în două moduri: pescuitul cu unelte active efectuat cu navele trawler

costiere la adâncimi mai mari de 20 m şi pescuitul cu echipamente fixe şi plase

practicat de-a lungul litoralului, în 28 puncte pescareşti, situate intre Sulina şi Vama

Veche, la mică adancime (3 - 11 m). La aceasta se adaugă şi pescuitul costier la

scară mică. Faptul ca traularea de fund şi în apropierea ţărmului sunt interzise,

sprijină ideea că flota operează într-o manieră durabilă.

187

Structura populaţiilor de peşti din sectorul marin românesc indică, la fel ca în

anii precedenţi, prezenţa în capturi a unui număr mai mare de specii (peste 20), din

care de bază sunt speciile de talie mică (şprot - 62,29%, hamsie - 10,42%, bacaliar-

2,86%, guvizi - 4,38%, estimate în 2007). De remarcat, ponderea redusă a speciilor

valoroase (stavrid, rechin, calcan, zărgan, scrumbie de Dunăre, chefal, lufar) dar şi

reapariţia sub formă de exemplare izolate a scrumbiei albastre şi pălămidei.

Evoluţia indicatorilor de presiune (fig. 5.4):

nivelul total al capturilor a continuat tendinţa de reducere, semnalată dupa

2000, de la peste 2.000 tone, în perioada 2001 - 2002, la numai 836 tone în

2007;

captura totală admisibilă (TAC), pentru principalele specii pescuibile de peşti,

în perioada 2003 - 2007 s-a menţinut la acelaşi nivel.

Sursa: I.N.C.D.M – GRIGORE ANTIPA

Fig. 5.4 Structura capturilor (t) principalelor specii de peşti pescuite în sectorul marin

românesc în perioada 2004-2007

Sectorul pescăresc (comercial sau de subzistenţă) reprezintă un factor

important de presiune asupra mediului prin faptul că influenţează direct ecosistemele

marine. În egală măsură, aproape toate tipurile de pescuit sunt selective, adică ele

privesc anumite specii şi anumite zone. Astfel, suprapescuitul practicat în anii '60 a

188

condus la diminuarea stocurilor de peşti mari migratori; utilizarea traulului de fund,

care are un contact permanent cu fundul marii, a generat nemijlocit efecte funcţionale

adverse asupra resurselor marine vii şi habitatelor specifice acestora, prin răscolirea

sedimentelor şi perturbarea organismelor bentonice.

Deşi astfel de practici sunt în prezent interzise, înca persistă problema

pescuitului ilegal (braconajul), care continuă să afecteze atât populaţiile de peşti, cât

şi comunităţile de organisme bentale.


asupra apelor costiere

Aspecte generale privind evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii



Pentru apele costiere ale Mării Negre evaluarea impactului antropic şi riscul

neatingerii obiectivelor de mediu s-a realizat utilizând limitele propuse de Institutul

Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină “Grigore Antipa“, în “Studiile privind

elaborarea sistemelor de clasificare şi evaluare globală a stării apelor de suprafaţă

(respectiv ape tranzitorii şi ape costiere) conform cerinţelor Directivei Cadru a Apei

2000/60/CE pe baza elementelor biologice, chimice şi hidromorfologice“, atât pentru

corpurile de apă naturale (starea ecologică) cât şi pentru corpurile de apă puternic

modificate (potenţial ecologic).










mortalitate piscicolă în contextul reducerii drastice a concentraţiei de oxigen.

189

Analiza datelor experimentale obţinute în cadrul programului de monitoring în

ultimii ani (2004-2007) şi evaluate folosind limitele propuse de INCDM “Grigore

Antipa” arată că în această perioadă valorile parametrilor care caracterizează

substanţele organice se menţin în limitele de calitate ecologică, determinându-se că

atât apele costiere cât şi corpul de apâ tranzitoriu marin nu prezinta risc pentru

substanţe organice.

Parametrii care au fost utilizaţi la analiza riscului pentru substanţe organice sunt:

oxigenul dizolvat, CBO5, saturaţia oxigenului dizolvat.


O altă problemă importantă de gospodarirea apelor este poluarea cu nutrienţi



neepurate sau insuficient epurate), cât şi surselor difuze (în special, cele agricole:


(îmbogăţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă), în special a corpurilor de apă


curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea


recreere, etc.). Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazul apelor

costiere, evaluarea s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori

specifici, luându-se în considerare şi manifestarea procesului de eutrofizare.

Folosind datele experimentale obţinute în cadrul programului de monitoring în

ultimii ani (2004-2007) şi evaluate folosind limitele propuse de INCDM “Grigore

Antipa”, s-a determinat că atât apele costiere cât şi corpul de apă tranzitoriu marin

sunt la risc din punct de vedere al nutrienţilor. Parametrii care au fost utilizati sunt:

azotaţi, azotiţi, amoniu, ortofosfaţi.


Poluarea cu substanţe prioritare/prioritare periculoase se datorează

evacuărilor de ape uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce

conţin poluanţi nesintetici (metale grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi

organici). Substanţele periculoase produc toxicitate, persistenţă şi bioacumulare în

mediul acvatic în procesul de analiză a riscului privind poluarea cu substanţe

190

periculoase trebuie subliniată lipsa sau insuficienţa datelor de monitoring care să

conducă la o evaluare cu un grad de incredere mediu sau ridicat.

Utilizând valorile medii anuale propuse în Directiva privind standardele de

calitate pentru mediu în domeniul politicii apei şi care amendează Directiva Cadru a

Apei, coroborate cu limitele propuse în studiile efectuate de către INCDM “Grigore

Antipa”, s-a determinat că atât apele costiere cât şi corpul de apă tranzitoriu marin

sunt la risc din punct de vedere al substanţelor periculoase.

Studiul datelor de monitoring în toate cele trei medii de investigare (apă,

sedimente, biotă) a confirmat existenţa poluării cu substanţe periculoase pentru toate

corpurile de apa costieră cât şi pentru corpul de apă tranzitoriu marin, în situaţia

neidentificării de surse locale de poluare cu această categorie de substanţe.

Parametrii care au fost utilizaţi sunt: metale grele, hidrocarburi aromatice

polinucleare, pesticide organoclorurate.


Presiunile hidromorfologice, induse de lucrǎrile şi construcţiile hidrotehnice

extinse de-a lungul ţǎrmului, cum sunt construcţiile de protecţie costierǎ, dar mai ales

construcţiile portuare reprezintǎ factori perturbatori ai ecosistemului marin

determinând o serie de modificǎri în biotopul marin şi implicit în biocenozele ce

populeazǎ acest biotop, respectiv în asociaţiile de organisme vegetale şi animale,

atât în cele din masa apei (planctonice), dar mai ales în cele legate de substrat

(organismele bentale).

Consecinţele acestora, au fost reprezentate de modificǎri ale morfologiei

ţǎrmului şi a pantei fundului, schimbǎri în structura substratului, de o creştere a

conţinutului de substanţǎ organicǎ în apǎ şi sedimente, dar şi o creştere a turbiditǎţii.

Toate acestea au condus la instalarea unor condiţii mai puţin prielnice, de fapt la o

degradare a condiţiilor de viaţǎ pentru o serie de organisme vegetale şi animale.

Avand în vedere cele prezentate, pentru apele costiere au fost identificate 2

corpuri la risc din punct de vedere al presiunilor hidromorfologice şi anume: Cap

Singol – Eforie Nord şi Mangalia.

Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la nivel european a relaţiei dintre

presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de

presiuni acţionează sinergic, făcând dificilă decelarea efectului faţă de tipul de

presiune.

191

Capitolul VI. Caracterizarea apelor subterane

6.1 . Identificarea, delimitarea şi caracterizarea corpurilor de ape subterane

Identificarea şi delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut pe baza

următoarelor criterii:

geologic;

hidrodinamic;

starea corpului de apă:

calitativă

cantitativă.

Delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut numai pentru zonele în care

există acvifere semnificative ca importanţă pentru alimentări cu apă şi anume debite

exploatabile mai mari de 10 m3/zi. În restul arealului, chiar dacă există condiţii locale

de acumulare a apelor în subteran, acestea nu se constituie în corpuri de apă,

conform prevederilor Directivei Cadru 60 /2000 /EC.

Criteriul geologic, intervine nu numai prin vârsta depozitelor purtătoare de apă,

ci şi prin caracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea şi proprietăţile lor

de a înmagazina apa. Au fost delimitate şi caracterizate astfel corpuri de apă de tip

poros, fisural-carstic şi carstic-fisural.

Criteriul hidrodinamic acţionează în special în legătură cu extinderea corpurilor

de apă. Astfel, corpurile de ape freatice au extindere numai până la limita bazinului

hidrografic, care corespunde liniei de cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de

adâncime se pot extinde şi în afara bazinului.

Starea corpului de apă, atât cea cantitativă cât şi cea calitativă, a constituit

obiectivul central în procesul de delimitare, evaluare şi caracterizare a unui corp de

apă subterană.

Corpurile de ape subterane care se dezvoltă în zona de graniţă şi se continuă

pe teritoriul unor ţări vecine sunt definite ca transfrontaliere.

În spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral au fost identificate, delimitate şi

descrise un număr de 10 corpuri de ape subterane (Figura 6.1).

Codul corpurilor de ape subterane (ex: RODL01) are următoarea

structură:

192

RO = codul de ţară; DL = spaţiul hidrografic Dobrogea - Litoral; 01= numărul

corpului de apă în cadrul spaţiului hidrografic Dobrogea - Litoral.

Din cele 10 corpuri de ape subterane identificate, 4 aparţine tipului poros-

permeabil (depozite holocene, pleistocen medii-superioare, jurasic-cretacice), 4

corpuri aparţin tipului fisural -carstic (dezvoltate în depozite de vârstă triasică şi

sarmaţiană) şi două corpuri aparţin tipului carstic-fisural (de vârstă jurasică).

Unul dintre corpurile de apă subterană şi anume RODL07 a fost delimitat în

zona de luncă a Dunării fiind dezvoltat în depozite aluviale poros-permeabile, de

vârstă cuaternară. Fiind situat aproape de suprafaţa terenului, el prezintă nivel liber.

Patru corpuri de apă subterană şi anume RODL01 (Tulcea), RODL02

(Babadag), RODL03 (Hârşova-Ghindăreşti) şi RODL04 (Cobadin-Mangalia) sunt de

tipul fisural - carstic, fiind dezvoltate în roci dure, predominant calcaroase. Unul dintre

aceste corpuri este transfrontalier (RODL04).

Alte patru corpuri de apă subterană şi anume RODL05 (Dobrogea centrală),

RODL07 (Lunca Dunării), RODL09 (Dobrogea de nord) şi RODL10 (Dobrogea de

sud) sunt de tip poros-permeabil.

Un corp şi anume RODL06 (Platforma Valahă) este sub presiune, fiind

cantonat în depozite barremian-jurasice şi are o importanţă economică semnificativă.

Acest corp este transfrontalier.

Toate caracteristicile semnificative privind corpurile de ape subterane din

cadrul spaţiului hidrografic Dobrogea-Litoral cum sunt caracteristicile geologice şi

hidrogeologice, gradul de protecţie, riscul şi modul de utilizare a apei ca şi poluatorii,

eventualul caracter transfrontalier şi ţara au fost sintetizate în tabelul 6.1.

Este de subliniat faptul că un corp, şi anume RODL07 (Lunca Dunării-

Hârşova-Brăila), dezvoltat atât în spaţiul hidrografic Ialomiţa-Buzău cât şi în

Dobrogea-Litoral, a fost atribuit pentru administrare DA Dobrogea-Litoral datorită

dezvoltării sale predominante în spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral. De asemenea,

corpul RODL06 care se extinde pe teritoriile direcţiilor Dobrogea-Litoral, Ialomiţa-

Buzău şi Argeş-Vedea a fost atribuit pentru administrare DA Dobrogea-Litoral.

Caracterizarea tuturor celor 10 corpuri de apă subterană care au fost

identificate şi delimitate în spaţiul hidrografic Dobrogea - Litoral este prezentată în

continuare.

193

Figura 6.1

194

Tabelul 6.1 Caracteristicile corpurilor de ape subterane

Caracteriz.

geologică/hidrogeologică Utiliz. Grad de R i s c Transfrontalier/

Cod/nume Supraf. Tip

Sub

pres.

Strate

acop. apei Poluatori

protecţi

e Calit. Cant. ţara

globala

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1. RODL01/ Tulcea 1160 F+K Nu 0/variabilă PO PM B B Nu

2. RODL02/ Babadag 771 F+K Nu 0-10 PO, I PM,PU B B Nu

3. RODL03/ Hârşova-

Ghindăreşti 192 F+K Nu 0/variabilă PO PM, PG B B Nu

4. RODL04/ Cobadin-Mangalia

2178/

6356 F+K Nu 0.0-20.0 PO, Z A,Z PM, PG B B Da/Bulgaria

5. RODL05/Dobrogea Centrală 2999 P Nu 0,0-0,5 PO, Z A,Z PM B B Nu

6. RODL06/ Platforma Valahă

11320/

26903 K+F Da 0/variabilă

PO, I,

Z PG B B Da/ Bulgaria

7. RODL07/ Lunca Dunării

(Hârşova-Brăila) 1892 P Nu 1.0 - 5.0 PO,P,Z A, Z PU S B Nu

8. RODL08/Casimcea 92 F+K Nu 0-10 PO, Z A, Z PM,PU B B Nu

9. RODL09/Dobrogea de Nord 2730 P Nu 0-0,5 PO, Z A, Z PM B** B Nu

10.RODL10/Dobrogea de Sud 4440 P Nu 0-0,5 PO, Z A, Z PM B B Nu

195

Suprafata: are la numărător suprafaţa (Kmp) din România; pentru corpurile transfrontiere la numitor este

suprafaţa totala a corpului.

Tip predominant: P-poros; K-karstic; F-fisural.

Sub presiune: Da/Nu/Mixt.

Strate acoperitoare: grosimea in metri a pachetului acoperitor.

Utilizarea apei: PO- alimentări cu apă populaţie; IR - irigaţii; I - indrustrie; P - piscicultura; Z - zootehnie.

Poluatori: I-industriali; A-agricoli; M-menajeri; Z-zootehnici

Gradul de protectie globala: PVG - foarte bună; PG - bună; PM - medie; PU - nesatisfăcătoare; PVU - puternic nesatisfăcătoare

Stare calitativa si cantitativa: Bună

(B)/Slabă(S)

B ** local stare calitativă slabă

Transfrontier: Da/Nu.

196

Corpul de apă subterană RODL01 Tulcea

Corpul de apă subterană freatică este cantonat în depozite calcaroase triasice

(calcare roşii noduloase, calcare negre şi dolomite cenuşii, conglomerate şi gresii)

situate la sud de oraşul Tulcea, în lungul Dunării (aceste depozite alcătuiesc o serie

de cute anticlinale şi sinclinale orientate aproximativ NV – SE şi sunt afectate de linii

de fracturi care au creat sisteme fisurale locale) şi în partea NV a lacului Razelm.

Stratul acoperitor este constituit din depozite loessoide de grosime variabilă

dar, în general, mică; pe suprafeţe relativ extinse acestea chiar lipsesc iar depozitele

triasice aflorează de sub sol.

Infiltraţia eficace în zonă este estimată la 15 – 30 mm coloană de apă pe an.

Aceste condiţii conjugate conduc la obţinerea unei clase de protecţie globală ce

poate fi caracterizată drept medie (PM).

Parametrii hidrogeologici furnizaţi de forajele distribuite în mod neuniform pe

suprafaţa corpului sunt: K = 0,2 – 250 m /zi şi T = 2 – 6500 m2 /zi adică parametrii

tipici pentru un mediu neomogen şi anizotrop cum este cel fisural carstic din zonă.

Calitativ, apele sunt potabile iar pe aria corpului lipsesc surse potenţial

poluante de la suprafaţă.

Dat fiind faptul că protecţia globală a corpului se încadrează exclusiv în clasa

PM este necesară monitorizarea calităţii apei din acest corp, care este foarte

vulnerabil ca urmare a lipsei locale a oricărui strat acoperitor.

Calitativ, apele sunt potabile.

Din punct de vedere al presiunilor, în zona oraşului Tulcea şi imediat la sud de

acesta se găsesc 6 unităţi (agro şi industriale) potenţial poluante ale mediului, dar se

pare că actualmente fără impact asupra apelor subterane. Este recomandabil însă că

dat fiind frecvenţa acestor presiuni pe corp cât şi existenţa unei clase de protecţie

globală destul de slabă (clasa PM) ca urmare a lipsei, pe alocuri, totale a stratului

acoperitor, să se monitorizeze atent calitatea apei pe viitor.

Corpul de apă subterană RODL02 Babadag

Corpul de apă de adâncime este de tip fisural-carstic, fiind localizat în depozite

cretacic-superioare reprezentate prin calcare, calcare gresificate, calcare marnoase

şi nisipuri calcaroase. Aceste depozite sunt acoperite, parţial, de loessuri (atribuite

intervalului Pleistocen mediu-Pleistocen superior), depozite loessoide (Pleistocen

superior-Holocen) şi de aluviuni actuale şi subactuale (Holocen).

197

Depozitele cretacic-superioare din bazinul Babadag prezintă cute largi de tip

platformă, orientate de la nord-vest la sud-est şi suprapuse oblic peste structurile

hercinice şi kimmerice vechi ale fundamentului, faţă de care se dezvoltă

independent. Pe ambele flancuri ale bazinului se remarcă dispoziţia transgresivă a

depozitelor cretacic-superioare, slab înclinate, peste cutele strânse din fundament.

În zona Babadag au fost executate două foraje, respectiv F1 şi F2, de către S.C.

FORADEX S.A. Bucureşti, în anul 1974. Forajul F1 a fost executat la adâncimea de

107,7 m şi a captat intervalul 19,4-65,4 m; la execuţie, debitul a fost de 4,4 l/s, la o

denivelare de 17,4 m, adâncimea nivelului hidrostatic fiind de 2 m, conductivitatea

hidraulică de 1,78 m/zi, iar raza de influenţă de 324 m. Din rezultatele analizelor

fizico-chimice nu s-au constatat depăşiri peste concentraţia maxim admisă de Legea

privind calitatea apei potabile nr. 458/2002, modificată şi completată cu Legea nr.

311/2004.

Forajul F2 Babadag a fost executat la adâncimea de 104,7 m şi a captat

intervalul 57,5-78,5 m. La execuţie, debitul a fost de 14 l/s, la o denivelare de 8,4 m,

adâncimea nivelului piezometric fiind de 13,85 m, conductivitatea hidraulică de 1,78

m/zi, iar raza de influenţă de 324 m. Din rezultatele analizelor fizico-chimice s-a

constatat că proba de apă prelevată este potabilă.

În zona Jurilovca-Vişina, forajul având indicativul F1A a fost executat de către

S.C. SAFAR S.A. Bucureşti, în anul 1968, la adâncimea de 76 m şi a captat intervalul

36-45 m. La execuţie, debitul a fost de 10,2 l/s, la o denivelare de 5 m, iar adâncimea

nivelului piezometric de 11 m. Intervalul acvifer captat este constituit din calcar şi

nisip calcaros. Proba de apă recoltată şi analizată fizico-chimic în anul 1968 nu a

prezentat depăşiri peste concentraţiile maxim admise.

În zona Ciucurova au fost executate forajele F2A şi F3A, de către S.C. SAFAR S.A.

Bucureşti, în anul 1981, la adâncimea de 150 m fiecare. Forajul F2A a captat

intervalul 116-144 m, reprezentat prin calcar şi nisip calcaros. La execuţie, debitul a

fost de 18 l/s, la o denivelare de 10,5 m, adâncimea nivelului piezometric fiind de

19,5 m.

Forajul F3A a captat intervalul 16-150 m, reprezentat predominant prin calcar

şi subordonat prin calcar gresificat şi marnă cu nisip gresificat. La execuţie, debitul a

fost de 4 l/s, la o denivelare de 26,5 m, adâncimea nivelului piezometric fiind de 19,5

m.

198

În zona Ceamurlia de Jos, forajul F1, foraj ce aparţine Reţelei Hidrogeologice

Naţionale, a captat două intervale acvifere: 24,6-28,7 m şi 37,5-46,58 m. Primul

interval este reprezentat prin argilă nisipoasă cu pietriş (Cuaternar), iar al doilea

interval prin aglomerate de concreţiuni calcaroase (Cretacic superior). Forajul a fost

executat la adâncimea de 47,2 m, întâlnind limita dintre depozitele cuaternare şi

depozitele cretacic-superioare la 37,3 m. Debitul este de 0,34-0,27 l/s, la o denivelare

de 18,2-12,9 m, adâncimea nivelului piezometric de 18,2 m, raza de influenţă de 95-

65 m, iar conductivitatea hidraulică de 0,130-0,138 m/zi. Proba de apă recoltată şi

analizată fizico-chimic în anul 1975 nu a prezentat depăşiri peste concentraţiile

maxim admise.

Infiltraţia eficace este cuprinsă între 15,75 şi 31,5 mm/an, gradul de protecţie

fiind mediu sau nesatisfăcător.

Diagramele Piper şi Schoeller (fig. 6.1.1) efectuate pe baza datelor provenite

din sursele Cloşca, Babadag, Fântăna Mare şi Lunca – Corpul RODL02 se

evidenţiază că apele sunt de tip bicarbonatat calcic.

Figura 6.1.1. Diagramele Piper şi Schoeller efectuate pe baza analizelor

chimice ale apei provenite din sursele Cloşca, Babadag, Fântăna Mare şi Lunca -

Corpul RODL 02.

Corpul de apă subterană RODL03 Hârşova - Ghindăreşti

Ape freatice cantonate în depozitele calcaroase jurasice situate în partea

central-vestică a Dobrogei. Aceste calcare, dispuse discordant peste şisturile verzi,

199

alcătuiesc trei cute sinclinale orientate NV-SE şi constituie un sistem fisural cu

dezvoltare până la carst.

Stratul acoperitor îl constituie cuvertura de loess dezvoltat, în special, în

zonele culmilor dintre văile cu aspect ruiniform.

Infiltraţia eficace este, în zonă, de sub 15 mm coloană apă pe an, ceea ce

conjugat cu caracteristicile litologice, în general nefavorabile, ale zonei acoperitoare

din areal conduce la concluzia existenţei unei protecţii globale cel puţin de clasă

medie (PM) şi bună (PG).

În zona Hârşova - Ghindăneşti, foraje executate la adâncimi de cca. 150 m au

atins nivelul piezometric de 5 14 m şi au permis aprecierea următorilor parametri: K

= 15–90 m /zi, T = 600 – 1500 m2/zi.

Calitativ, apele sunt în general potabile, cu reziduu fix variind de la 500 la

1400 mg /l.

Corpul de apă subterană RODL04 Cobadin- Mangalia

Ape freatice cantonate în depozite de calcare oolitice şi lumaşelice

sarmaţiene (Kersonian) situate în extremitatea SE a Dobrogei.

Depozitele calcaroase sarmaţiene se constituie într-o placă cu grosimi de 10-150 m

uşor înclinate spre est care contează ape cu nivel liber ce reprezintă principala sursă

de alimentare a litoralului la sud de Eforie Nord. La baza calcarelor sarmaţiene se

găseşte un pachet de crete senoniene care reprezintă patul impermeabil al

acviferului.

La partea superioară, complexul acvifer sarmaţian este acoperit, în general,

de depozitele loessoide permeabile pleistocene (mediu şi superior), dar local apar şi

strate argiloase impermeabile de vârstă Pleistocen Inferior.

Trebuie menţionat faptul că înainte de 1971, an în care au fost începute

irigaţiile, în zona Topraisar nivelurile piezometrice din calcarele sarmaţiene se situau

la cote de +15 m., ele ajungând la un maximum înregistrat de +70 m în anul 1993.

Piezometria sugerează o curgere dinspre Platforma Prebalcanică spre nord şi

dinspre Platoul Cobadin spre est. Gradienţii hidraulici variază între 0,004 şi 0,01. În

partea estică a Dobrogei de Sud nivelele acviferului sarmaţian sunt sub presiune. În

zona văii Albeşti ca şi în zona canalului Dunăre - Marea Neagră se poate deduce un

drenaj al apelor subterane din Sarmaţian (fig. 6.1.2).

200

Alimentarea acviferului se face, în principal, din precipitaţii şi din pierderile

difuze de apă din sistemele de irigaţii existente.

Figura 6.1.2 – Harta piezometrică a acviferului sarmaţian 1988 - Corpul RODL04

În ceea ce priveşte parametrii hidrogeologici se constată că transmisivităţile

(T) variază în mod curent între 50 şi 1.500 m2/zi, iar debitele (Q) obţinute sunt în

ecartul 0,02 la 10 l/s pentru denivelări de 0,5 la 10 m.

Deşi acviferul sarmaţian nu este la fel de important din punct de vedere

economic - comparativ cu acviferul barremian–jurasic -, el constituia (2003) totuşi

sursa de alimentare pentru 13 captări din Dobrogea de Sud (Tabel 6.1.1).

Amplasarea acestor captări este prezentată în fig.6.1.3.

Tabelul 6.1.1. Captările care exploatează apă din acviferul superior

Nr.

capt.

Denumirea

captării

Nr. puţuri Adâncimea

captată

Debit mediu

expl. (mc./zi) Forate În expl.

1. Capt. Techirghiol 9 4 40-60 3.192

2. Capt. Plopeni 4 4 28-30 1.815

3. Capt. Credinţa 5 4 65-90 3.975

4. Capt. Amzacea 2 1 80-130 518

5. Capt. Biruinţa (I+II) 27 17 20-90 15.312

201

6. Capt. Costineşti 16 6 65-80 4.628

7. Capt. Dulceşti (I+II) 13 13 35-80 21.144

8. Capt. Pecineaga 13 8 90-113 1.944

9. Capt. Tatlageac 8 6 35-80 11.352

10. Capt. Neptun 14 4 70-100 1650

11. Capt. Albeşti (I+II) 26 23 50-90 30.384

12. Capt. Vârtop 8 3 24-50 1.820

13. Capt. Cotu-Văii 5 5 47-84 4.968

Figura 6.1.3 Amplasarea captărilor care deschid acviferul sarmaţian - Corpul

RODL04

Din datele noastre, în anul 1999 din acest acvifer se extrăgeau aproximativ

1,2 m3/s.

Folosind reţeaua de monitoring regională s-au executat multiple campanii de

teren pentru prelevarea de probe şi efectuarea de analize hidrochimice generale,

izotopice şi de poluanţi toxici.

Hidrochimic apa acestui corp este bicarbonatată sodo-magneziană-calcică de

foarte bună calitate cu mineralizaţii totale de 750-1000 mg/l (1998).

202

Este de remarcat faptul că acest acvifer a prezentat în anul 1993 cele mai

ridicate conţinuturi în NO3 - peste 60 mg/l - în extremitatea sa vestică, adică înspre

zona mai înaltă unde se găseşte şi aria de realimentare, ceea ce sugerează o

influenţă legată de pattern flow-ul dinamicii subterane.

După anul 1993 conţinuturile în compuşi ai azotului au scăzut sub limita CMA

conform legii 458/2002.

În ceea ce priveşte compuşi toxici organici, în mai 1993 au fost determinaţi 19

compuşi; dintre aceştia numai unele erbicide şi trihalometani au depăşit cu totul local

limitele permise ca valori individuale, în timp ce pesticidele clasice s-au găsit în

concentraţii situate chiar sub limita de detecţie a aparaturii de măsură.

În aria corpului Mangalia s-au executat analize izotopice pentru 3H, 14C, 13C,

D, 18O pe seturi de probe anuale colectate dintr-o reţea de monitoring stabilă.

Rezultatele obţinute au facilitat înţelegerea hidrodinamicii zonale şi au fost

interpretate şi în cadrul regional mai larg împreună cu rezultate obţinute pentru alte

tipuri de ape existente în Dobrogea de Sud.

Analizele de radiocarbon efectuate în anul 1986 au evidenţiat o distribuţie a

acestuia (redat ca pMC în fig.6.1.4) concordantă cu distribuţia presiunile de strat

ceea ce confirmă situaţia hidrodinamică.

Figura 6.1.4 Distribuţia radiocarbonului în acviferul sarmaţian - Corpul RODL04

203

În ceea ce priveşte izotopii azotaţilor dizolvaţi, de asemenea în anul 1993 - în

cadrul unui studiu regional ce a privit şi acviferele adiacente şi a avizat precizarea

naturii şi surselor azotaţilor din apele subterane - au fost determinaţi 15N şi 18O în

NO3 şi pentru apele acestui corp.

Diagrama din fig.6.1.5 include şi valorile compoziţiei izotopice a azotaţilor din

acviferul superior. Concluzia finală este aceea că natura azotaţilor este mixtă

(organică /anorganică) iar sursa o constituie în principal îngrăşămintele animaliere cu

posibil aport de N din sol şi chiar –subordonat– din fertilizatori industriali.

Pe suprafaţa corpului nu se semnalează surse majore de poluare de la

suprafaţă cu excepţia oraşului Constanţa unde însă corpul de apă este

nesemnificativ. Totuşi, datorită condiţiilor litologice nefavorabile din coperiş chiar în

prezenţa unei infiltraţii eficace destul de reduse (60-90 mm col. de apă /an) dar

posibil de a fi amplificată de prezenţa irigaţiilor, există riscul de poluare punctuală sau

difuză aşa cum s-a semnalat cu zece ani în urmă.

Dată fiind importanţa economică majoră a acestui acvifer se recomandă

monitorizarea cu atenţie a calităţii, inclusiv în zona captărilor situate în apropierea

liniei de ţărm unde, prin supraexploatare, se pot atrage ape sărate marine.

Hidrochimic apa acestui corp este bicarbonatată sodo-magneziană-calcică de

foarte bună calitate cu mineralizaţii totale de 750-1000 mg/l (1998).

Este de remarcat faptul că acest acvifer a prezentat în anul 1993 cele mai

ridicate conţinuturi în NO3 - peste 60 mg/l - în extremitatea sa vestică, adică înspre

zona mai înaltă unde se găseşte şi aria de realimentare, ceea ce sugerează o

influenţă legată de pattern flow-ul dinamicii subterane.

După anul 1993 conţinuturile în compuşi ai azotului au scăzut sub limita CMA

conform legii 458/2002.

În ceea ce priveşte compuşi toxici organici, în mai 1993 au fost determinaţi 19

compuşi; dintre aceştia numai unele erbicide şi trihalometani au depăşit cu totul local

limitele permise ca valori individuale, în timp ce pesticidele clasice s-au găsit în

concentraţii situate chiar sub limita de detecţie a aparaturii de măsură.

204

Figura 6.1.5 Diagrama corelativă (15N - 18O) NO3 pentru analizele

din Dobrogea de Sud - Mai 1993- Corpul RODL04

Strat acoperitor constituit din depozite loessoide de grosime variabilă (0 – 20

m), cu permeabilitate verticală mare; local, la baza loessului, apar şi strate argiloase

impermeabile care determină acumulări locale de apă. Infiltraţia eficace în regiune

este de 60 – 90 mm coloană de apă, ceea ce conjugat cu caracteristicile litologice, în

general nefavorabile, ale zonei acoperitoare din areal conduce la obţinerea unei

clase de protecţie globală medie (PM) spre bună (PG).

Corpul este transfrontalier cu ape potabile. Practic nu există surse majore de

poluare de la suprafaţă cu excepţia oraşului Constanţa unde se găsesc amplasate

S.C. OIL Terminal şi trei amplasamente ale Regiei de Apă - Canal, toate însă

prezentând un redus punctaj ca risc de mediu.

Corpul de apă subterană RODL05 Dobrogea centrală

Corpul de ape freatice este de tip poros-permeabil, fiind localizat în aluviuni

actuale şi subactuale (atribuite Holocenului), în depozite loessoide (Pleistocen

superior-Holocen), în loess (Pleistocen mediu-Pleistocen superior), precum şi la

limita dintre loessuri/loessoide şi partea terminală alterată a calcarelor (atribuite

Jurasicului mediu, Jurasicului superior sau Cretacicului inferior) sau a şisturilor verzi

(atribuite Precambrianului superior). Datorită constituţiei litologice, caracteristicilor

205

geomorfologice şi condiţiilor structural-tectonice, corpul prezintă mari variaţii de ordin

cantitativ şi calitativ, atât pe orizontală cât şi pe verticală.

Acest corp constituie sursa principală de alimentare cu apă a majorităţii

localităţilor din Dobrogea Centrală.

Din datele provenite din trei foraje hidrogeologice executate în anul 2003,

dintre care două în satul Sarighiol de Deal (F1 şi F2) şi unul la sud de acest sat (F3),

la adâncimile de 20 m, 25 m şi, respectiv, 21 m, se constată că debitul acviferului

freatic are valori de 1,7 l/s (F1, la o denivelare de 11,5 m), 1,5 l/s (F2, la o denivelare

de 14,9 m) şi 4 l/s (F3, la o denivelare de 2,56 m). Acest acvifer are o grosime

cuprinsă între 5 m şi 7 m şi este constituit din silturi nisipoase şi nisipuri siltice.

Două probe de apă prelevate din zona Sarighiol de Deal, una dintr-o fântână

situată în extremitatea sudică a satului, iar alta din forajul F3, menţionat mai sus, au

indicat următoarele caracteristici fizico-chimice: proba din fântână are pH-ul de 7,7,

duritatea totală de 44,35 grade germane, reziduul fix de 745 mg/l, este predominant

bicarbonatat-magneziană şi prezintă depăşiri ale concentraţiilor maxim admise de

Legea privind calitatea apei potabile 458/2002, modificată şi completată cu Legea nr.

311/2004, în cazul oxidabilităţii şi al azotaţilor. Proba din forajul F3 are pH-ul de 8,

duritatea totală de 33,6 grade germane, reziduul fix de 702 mg/l, este predominant

bicarbonatat-sodică şi nu prezintă depăşiri ale concentraţiilor maxim admise.

Alte foraje executate în zona Beidaud-Baia sunt cele de la Beidaud (trei

foraje), Stejaru (patru foraje) şi Panduru (patru foraje), având adâncimi de 5-30 m,

pentru exploatarea acviferului freatic. Debitul acestor foraje oscilează între 1 şi 4 l/s,

la denivelări de 1,5-8,7 l/s. Freaticul are o grosime cuprinsă între 5 m şi 15 m şi este

constituit din silturi, nisipuri şi nisipuri cu elemente de pietriş de natură şistoasă.

În zona comunei Beidaud, pe malul stâng al pârâului Hamangia, ISPIF (1955)

a mai executat cinci foraje pentru exploatarea acviferului freatic, respectiv F 3, F 12,

F 13, F 15 şi F 17, amplasate la altitudini de 66,27-101,82 m. Debitul a fost cuprins

între 0,42 l/s (F 3, la o denivelare de 1,27 m) şi 1,2 l/s (F 15, la o denivelare de 2,1

m).

În zona Mihai Viteazu-Sinoe a fost executat un foraj hidrogeologic de către

S.C. SAFAR S.A. Bucureşti, la adâncimea de 15 m, care a captat intervalul 5-14,5 m.

La execuţie, forajul a avut debitul de 1,4-1,5 l/s, la o denivelare de 4,9-5,4 l/s,

adâncimea nivelului hidrostatic fiind de 3,1 m. Coloana litologică a forajului este

206

următoarea: 0-1 m sol, 1-9 m loess, 9-15 m cretă. Proba de apă prelevată şi

analizată fizico-chimic nu a prezentat depăşiri peste concentraţiile maxim admise.

În zona Cogealac-Tariverde au fost executate cinci foraje, la adâncimi de 9,2-

25 m, care au captat 1-2 strate acvifere din intervalul 2,5-23,5 m. Debitul forajelor

este cuprins între a fost de 0,3 l/s (la o denivelare de 0,4 m) şi 4,2 l/s (la o denivelare

de 8 m), iar adâncimea nivelului hidrostatic între 2 şi 10 m. Stratul acvifer este

reprezentat prin argile cu concreţiuni calcaroase, şisturi verzi alterate în amestec cu

argile sau argile loessoide, fragmente de şisturi verzi. Din rezultatele analizelor fizico-

chimice s-au constatat depăşiri peste concentraţia maxim admisă în cazul clorului,

într-un singur foraj.

Alte 20 de foraje executate în zona Cogealac, la adâncimi variind între 9 şi 36

m, au debite cuprinse între 1 şi 8,5 l/s, la denivelări de 1,3-6,6 m.

În zona Gura Dobrogei, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională a fost

executat la adâncimea de 17 m şi a captat intervalul 11,4-16,8 m. La execuţie, debitul

a fost de 0,6-0,5 l/s (la o denivelare de 8,03-6,17 m), adâncimea nivelului piezometric

de 2,82 m, raza de influenţă de 104-74 m, iar conductivitatea hidraulică de 1,26-1,24

m/zi. Stratul acvifer este constituit din fragmente de şisturi verzi în matrice argiloasă.

Proba de apă recoltată şi analizată fizico-chimic în anul 1975 a prezentat depăşiri

peste concentraţia maxim admisă în cazul amoniului şi substanţelor organice.

În zona Dorobanţu, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională a fost

executat la adâncimea de 14,9 m şi a captat intervalul 14,27-14,9 m. La executare,

debitul a fost de 0,3 l/s (la o denivelare de 3,48 m), adâncimea nivelului piezometric

de 5,48 m, raza de influenţă de 48,9 m, iar conductivitatea hidraulică de 2,8 m/zi.

Stratul acvifer este constituit din fragmente de calcare şi şisturi verzi. Proba de apă

recoltată şi analizată fizico-chimic în anul 1975 a prezentat depăşiri peste

concentraţia maxim admisă în cazul substanţelor organice.

În zona Nicolae Bălcescu, acviferul freatic este localizat în depozite pleistocen

mediu-pleistocen superioare (loess) şi pleistocen superior-holocene (depozite

loessoide). În forajul F1 Nicolae Bălcescu, foraj ce aparţine Reţelei Hidrogeologice

Naţionale, au fost captate două intervale acvifere: 13,02-19,23 m şi 30,36-31 m.

Primul interval este reprezentat prin loess (silt nisipos), iar al doilea, prin silt cu

elemente de calcar şi şisturi verzi. Forajul a fost executat la adâncimea de 31 m,

întâlnind limita loess-calcar la 30,9 m. Debitul este de 1 l/s (la o denivelare de 3,87

m), adâncimea nivelului piezometric de 11,15 m, raza de influenţă de 37,9 m, iar

207

conductivitatea hidraulică de 1,2 m/zi. Proba de apă recoltată şi analizată fizico-

chimic în anul 1975 nu prezintă depăşiri peste concentraţiile maxim admise de Legea


311/2004.

În zona Mihail Kogălniceanu, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională

a fost executat la adâncimea de 17,7 m şi a captat intervalul 6,2-15,2 m. La

executare, debitul a fost de 1,2-0,5 l/s (la o denivelare de 2,32-0,74 m), adâncimea

nivelului piezometric de 4,71 m, raza de influenţă de 31 m, iar conductivitatea

hidraulică de 4,6-3,4 m/zi. Stratul acvifer este constituit din loessuri (silturi) nisipuri.

Proba de apă recoltată şi analizată fizico-chimic în anul 1975 nu a prezentat depăşiri

peste concentraţiile maxim admise.

În localitatea Mihail Kogălniceanu au fost executate trei foraje hidrogeologice,

unul în extremitatea de nord a localităţii, al doilea în partea de nord, iar al treilea în

centru. Astfel, în cazul forajului din extremitatea de nord, executat la adâncimea de

30 m, a fost captat intervalul 8-27 m, debitul având valoarea de 2,3 l/s, la o

denivelare de 2 m, iar adâncimea nivelului piezometric de 19,6 m.

În al doilea foraj, executat la adâncimea de 27,5 m, a fost captat intervalul 25-

27,5 m (alcătuit din loess; limita loess-calcar cretos a fost întâlnită la adâncimea de

25 m), debitul având valoarea de 5,7-6,2 l/s, la o denivelare de 7,9-8,4 m, iar

adâncimea nivelului piezometric de 2,2 m. Proba de apă recoltată şi analizată fizico-

chimic în anul 1975 nu prezintă depăşiri peste concentraţiile maxim admise de Legea


311/2004.

În al treilea foraj, executat la adâncimea de 26 m, a fost captat intervalul 23-26

m (alcătuit din calcar cretos; limita loess-calcar cretos a fost întâlnită la adâncimea de

21 m), debitul având valoarea de 5,8-5,5 l/s, la o denivelare de 10,2-9 m, iar

adâncimea nivelului piezometric de 2,4 m.

Infiltraţia eficace este cuprinsă între 3,15-15,75 mm/an, gradul de protecţie


Corpul de apă subterană RODL06 Platforma Valahă

Acest corp de mare extindere, care acoperă parţial Platforma Valahă, este

descris mai jos ca două zone, care prezintă grade diferite de cunoaştere şi de

exploatare:

208

a) zona cu dezvoltare în Dobrogea de Sud şi

b) zona Giurgiu – Călăraşi.

a) Dobrogea de Sud. Ape de adâncime –dar parţial şi cu nivel liber (sectorul

adiacent Dunării)- cantonate în formaţiuni calcaroase şi dolomitice jurasice şi

barremiene, uneori fracturate şi carstificate, cu extindere regională (aprox. 4500 km2)

în întreaga Dobroge de Sud.

Acviferul Barremian – Jurasic, denumit şi acviferul inferior, este cantonat în

formaţiunile carbonatice fisurate şi carstificate de vârstă Barremian şi Jurasic

superior (Tithonian, Kimmeridgian, Oxfordian). Formaţiunile de vârstă Jurasic şi

Barremian se caracterizează printr-o comunicare hidraulică prin intermediul unui

acvitard.

Din punct de vedere geologic, acest complex acvifer prezintă o structură

complexă, fiind compartimentat printr-un sistem de falii majore, antesarmaţiene,

având orientările aproximativ NNE-SSV şi VNV-ESE.

Aşadar, depozitele carbonatice de vârstă Jurasic superior – Cretacic inferior

sunt constituite în blocuri tectonice având grosimi medii de aproximativ 200 - 1200 m

şi poziţii mai ridicate sau mai coborâte faţă de nivelul mării.

Grosimea acestui complex descreşte gradat de la sud-vest spre est şi nord-

est, de la peste 1000 m la 400 m.

Dezvoltarea spaţială a acestor depozite se poate urmări în secţiunea

geologică din fig. 6.1.6 care evidenţiază raporturile între cele două formaţiuni ce pot fi

de continuitate sau având interpuse între ele un pachet de argile multicolore cu

gipsuri şi anhidrite, reprezentând faciesul lagunar purbekian–wealdian echivalent al

Tithonic – Berriasianului.

Un element important pentru complexul acvifer inferior îl constituie absenţa

formaţiunilor carbonatice, de vârstă Jurasic superior şi Cretacic inferior, în două

blocuri tectonice amplasate la vest de staţiunile Eforie Nord şi Eforie Sud (horstul

Tuzla-Topraisar).

209

Figura 6.1.6 Secţiune geologică N-S prin Dobrogea de Sud - Corpul RODL06

Falia Capidava – Ovidiu constituie un element structural important cu implicaţii

hidrogeologice semnificative. Ea reprezintă o falie crustală de importanţă regională

care produce ridicarea fundamentului cristalin cu 700 – 1000 m, astfel încât limita

inferioară a complexului carbonatat Jurasic superior – Valanginian se plasează la

cote izobatice de – 30-300 m în compartimentul nordic (Dobrogea Centrală) şi cu

variaţii de la –500 la –1200 m în compartimentul sudic (Dobrogea de Sud). Această

situaţie a condus la constituirea faliei Capidava – Ovidiu ca falie etanşă, devenind

astfel limita nordică a complexului acvifer Jurasic superior – Cretacic inferior.

Circulaţia apelor în complexul acvifer inferior se face atât prin fisurile şi golurile

de carstifiere ale depozitelor carbonatice cât şi pe planurile de falie.

Valorile reale ale transmisivităţilor acviferului Jurasic superior – Cretacic

inferior sunt de la câteva sute de m2/zi şi până la mai mult de 100000 m2/zi iar

debitele variază între 5 şi 150 l/s pentru denivelări de câţiva metrii. Având în vedere

valorile coeficientului de înmagazinare (10-3 – 10-4) şi ordinul de mărime al

denivelărilor la care funcţionează puţurile, rezultă că participarea resurselor elastice

la compensarea debitelor exploatate este puţin semnificativă.

Gradienţii hidraulici au valori mici, variind zonal dar şi temporal între 0,00004

şi 0,0012.

Nivelul piezometric al apelor din acest acvifer este în general ascensional. În

partea sud - vestică a regiunii nivelul poate fi considerat liber iar în zona Tatlageac –

Costineşti devine artezian.

210

Acviferul inferior este alimentat în cea mai mare parte dinspre sud, de pe

teritoriul Bulgariei din Podişul Prebalcanic şi, în mai mică măsură dinspre vest, din

Câmpia Română. De asemenea, acviferul inferior este alimentat parţial prin drenanţă

descendentă şi din acviferul sarmaţian, direct sau prin intermediul complexului

acvitard.

Direcţia principală de curgere este sud-nord, iar în vecinătatea faliei etanşe

Capidava-Ovidiu devine vest-est, zona de descărcare fiind constituită de Marea

Neagră prin intermediul Lacului Siutghiol (figura 6.1.7).

Figura 6.1.7 Harta piezometrică a acviferului inferior (1996)- Corpul RODL06

Din punct de vedere al tipologiei hidrochimice apele acestui imens corp de apă

sunt foarte variate; ele merg de la bicarbonatate la bicarbonatat-clorurate şi la

clorurate. Compoziţia chimică a apelor a fost sistematic urmărită după anul 1977

printr-o reţea de monitorizare stabilă în timp prin intermediul căreia s-au observat prin

analize anuale atât evoluţia spaţială şi temporală a principalilor indicatori hidrochimici

şi izotopici cât şi aspecte legate de poluarea apelor subterane, în acest sens

analizându-se o gamă largă de poluanţi industriali şi în speciali agro-zootehnici.

Distribuţia areală a conţinutului în anioni din anul 1993 (figura 6.1.8) este

caracteristică pentru tipul şi evoluţia regională a hidrochimismului, care, în linii

211

generale, şi-a păstrat aceeaşi alură şi sensuri de evoluţie pe întreaga perioadă

monitorizată.

Astfel, spre zona de realimentare (Gârliţa, Băneasa, Dobromiru), apa este

puternic bicarbonatată, ea având aceleaşi caracteristici şi în zona central-sudică

(Negru Vodă) şi chiar spre interiorul Dobrogei de Sud (Adamclisi, Alimanu), deşi în

mod mai atenuat.

Fig. 6.1.8 Harta repartiţiei conţinuturilor principalilor anioni la nivelul acviferului

Barrenian – Jurasic, aprilie 1992- Corpul RODL06

O arie cu un facies puternic clorurat se individualizează în lungul litoralului, în

sudul horstului Tuzla-Topraisar. Aceasta este fără îndoială o consecinţă a tectonicii

adânci care facilitează ascensiunea apelor de adâncime până la nivelul

sarmaţianului. Fenomenul este în mod clar susţinut şi de argumente izotopice.

Rezumativ, caracteristicile hidrochimice medii multianuale sunt redate de

următoarele ecarturi de valori: conductivitate specifică = 700-2000 S/cm; TDS =

300-700 mg/l; Fe = 0,1-0,5 mg/l; pH = 7,4-8,2 0G, temp. = 14-18 0C uşor variabilă în

funcţie de sezon, NO3 = 1-50 mg/l, cu uşoare depăşiri în anul 1993, NH4 = variabil de

la an la an ca valori şi amplasare spaţială a punctelor cu depăşiri.

În privinţa ultimilor doi parametri sunt de făcut câteva observaţii.

În ceea ce priveşte NH4+, indicator care arată o impurificare organică generată

cel mai adesea de dejecţii animaliere, limita excepţional admisă de Legea 458/2002

este de 0,5 mg/l. Această limită este depăşită în cazul acviferului inferior doar pentru

212

patru puncte de apă la nivelul anului 1997, în timp ce în anul 1998 se constată o

mărire la 17 din 19 a numărului punctelor de apă cu impurificări. Faptul că forajele

depistate ca având depăşiri în 1997 diferă de cele semnalate atât în anii precedenţi

cât şi în 1998 dovedeşte poluarea acviferului prin însăşi aria de protecţie sanitară a

forajelor.

NO3- - ul este un indicator care arată o impurificare anorganică frecvent

generată de fertilizatorii azotaţi utilizaţi în agricultură dar care pot proveni şi din

infiltraţiile de ape reziduale cu deşeuri de natură organică. Limita maximă admisă de

Legea 458/2002 este de 50 mg/l.

În anul 1993, an cu cele mai mari conţinuturi de NO3 distribuţia zonală a

acestui parametru prezenta o eşalonare ce sugera o poluare difuză dinspre graniţa

cu Bulgaria (figura 6.1.9).

Fig. 6.1.9 Distribuţia azotaţilor în acviferul inferior în anul 1992- Corpul RODL06

În anii următori conţinuturile au scăzut sub limita de 50 mg/l dar prin repartiţia

lor din 1997-1998 în lungul unei linii de foraje pe graniţă se sugerează existenţa în

continuare a unor aporturi crescute pe tronsonul Dobromiru-Independenţa (figura

6.1.10).

Implicând o arie extinsă şi un sens continuu de evoluţie pe o durată de trei ani,

pare justificată presupunerea unei cauze regionale. Fără a avea elemente concrete

în sprijinul acestei idei, se bănuieşte că acesta este legată de o scădere în ultimii ani

a cantităţilor de fertilizatori anorganici utilizaţi pe teritoriul bulgăresc, unde se află şi

zona de realimentare.

213

0

10

20

30

40

50

60

F C

AP

-G

AR

LIT

A

F 5

062-

BA

NE

AS

A

Spri

ng

-D

OB

RO

MIR

U D

EA

L

F 5

063 -

AD

AM

CLIS

I

F 5

064 -

IND

EP

EN

DE

NT

A

F 5

074 -

PLO

PE

NI

F 5

068 -

CO

ST

INE

ST

I

NO

3(m

g/L

)

19981997

Fig. 6.1.10 Variaţia NO3 în partea sudică a acviferului inferior în anii 1997-1998-

Corpul RODL06

În ceea ce priveşte compuşii organici în mai 1993 au fost determinaţi 19

compuşi în 12 puncte de apă. Aşa cum se poate vedea şi din figura 6.1.11 care

sintetizează rezultatele tuturor analizelor – şi care au cuprins în afară de acviferul

inferior şi apele de suprafaţă, apele freatice şi apele din acviferul superior – toate

cele 228 analize pentru cele trei clase de poluanţi s-au plasat în cazul prezentat sub

limita standardelor în vigoare în România (RSL) multe din ele fiind chiar situate sub

limita de detecţie a aparaturii de măsură (DL).

Figura 6.1.11 Domeniile de variaţie ale compuşilor toxici organici, pe tipuri de ape

(1993)- Corpul RODL06

214

În aria corpului de apă Dobrogea de Sud s-au executat în mod repetat analize

izotopice pe probe de apă prelevate din reţeaua de monitoring permanentă pentru

3H, 14C, 13C, 18O, D şi pe probe de NO3 pentru 15N şi 18O dintr-un număr mai redus de

puncte şi numai în etapa mai 1993 (figura 6.1.12).

Determinările izotopice pe probe de apă s-au extins asupra tuturor tipurilor de

apă din regiune şi au permis numeroase concluzii privind depistarea ariilor cu

drenanţă descendentă, a zonelor cu afluxuri de ape din profunzime în acviferul

inferior şi chiar identificarea unor zone de realimentare cu ape recente.

Toate aceste concluzii au permis conturarea în cazul acestui acvifer a unui

model conceptual (figura 6.1.12) care însumează nu numai concluziile izotopice

obţinute pe o perioada de cca. 30 ani de determinări ci şi unele constatări

hidrogeologice, utile acestui scop.

0.0024

0.0007

0.00036

++

++

++

++

Front principal de recharge

DOBROGEA DU SUDEchelle en m

Lac Oltina

Lac Bugeac

Lac Baciului Lac Dunareni

Lac Siutghiol

Lac Tasaul

Lac Techirghiol

Lac Mangalia

Lac Plopeni

Canal Danube - Mer Noir

Rivi

ère

Suha

B U L G A R I E

M E

R

N

O I

R E

Figura 6.1.12 Modelul hidrogeologic conceptual al acviferului inferior (1996)- Corpul

RODL06

În ceea ce priveşte izotopii legaţi de azotaţii dizolvaţi în apă (15N şi 18O),

analizele executate au indicat originea cert organică a acestora în acvifer (figura

6.1.13) şi permit totodată o comparare cu analize similare din alte regiuni de pe glob.

215

Figura 6.1.13 Distribuţia generală a compoziţiei izotopice şi a concentraţiilor în

nitrat în Dobrogea de Sud – Corpul RODL06

Principalele elemente concluzive sunt:

aria de alimentare naturală situată în partea de sud - vest a regiunii;

direcţia principală de curgere cu orientare WSW - ENE;

aria de drenare majoră situată în zona lacului Siutghiol;

existenţa unor particularităţi locale privind alimentarea (de la suprafaţă

sau prin drenanţă), drenarea, rolul hidrogeologic major al unor fracturi

adânci din zona horstului Tuzla - Topraisar, precum şi raporturile de

presiune cu acviferul superior;

viteze reale de curgere de 120-1800 m/an şi direcţii de curgere ale

apelor subterane în diferite perimetre subregionale.

În ceea ce priveşte captările de ape din acest important corp, o situaţie la

nivelul 1988 este redată în Tabelul 6.2 si figura 6.1.14; la nivelul anului 1999 din

datele noastre reiese că la nivelul întregului acvifer se exploatau 4 m3/s prin cele 24

de captări şi prin mai multe foraje singulare.

216

Tabelul 6.2 Captările ce exploatează apă din acviferul Barremian – Jurasic

Nr.

captări

Denumirea

captării

Nr. puţuri Adâncimea

captată

Debit mediu

expl.

(m3 /zi)

For

ate

În

expl.

1 Tortomanu 2 1 375-920 835

2 Medgidia (nord) 12 12 350-450 26.250

3 Medgidia (oraş) 12 8 350-450 16.750

4 Basarabi 22 7 60-400 16.176

5 Valul lui Traian 10 6 300-350 4.876

6 Poiana 7 3 300-350 1.000

7 Caragea-Dermen 20 17 35-90 64.320

8 Cişmea II 12 6 90-150 23.040

9 Cişmea IA 10 7 57-120 39.384

10 Cişmea IB 9 7 57-120 31.200

11 Cişmea IC 16 14 57-120 82.368

12 Constanţa Nord 5 5 300-420 31.968

13 Oltina 1 1 280-410 570

14 Alimanu 3 1 75-160 685

15 Peştera 1 1 325-405 355

16 Lipniţa 1 1 210-295 432

17 Băneasa 4 3 350-700 1.210

18 Adamclisi 2 1 207-690 1120

19 Pietreni 2 1 175-285 199

20 Ciobăniţa 2 1 400-600 1.728

21 Independenţa 2 1 500-750 1.382

22 Plopeni 1 1 424-500 950

23 Chirnogeni 2 2 300-500 350

24 Negru Vodă 4 1 200-600 130

217

Figura 6.1.14 Localizarea captărilor din acviferul inferior - Corpul RODL06

Rezultatele unei modelări matematice la nivel regional în care s-a utilizat un

model de curgere tridimensional în diferenţe finite sugerează un bilanţ global input -

output de 8,1 m3/s în care exploatările totale din subteran sunt evaluate la 6,8 m3/s

(captările Caragea-Dermen, Cişmea şi Sud-Constanţa 3,9 m3/s, Captarea Medgidia

1,6 m3/s şi altele 1,3 m3/s). În acest model descărcările ca izvoare sublacustre în

Lacul Siutghiol sunt evaluate la 0,4 m3/s iar debitul ce se decarcă în Marea Neagră,

traversând acviferul pe sub Lacul Siutghiol, rezultă a fi 1,2 m3/s.

Plecând de la constatarea că nivelele piezometrice au variat pe plan regional

uneori cu peste 6 m în ultimii 30 ani, s-a încercat o interpretare a acestor observaţii

sub raportul variaţiei volumelor de ape înmagazinate şi a cauzelor care au generat

acest fenomen. S-a constatat astfel o puternică dezacumulare regională în intervalul

1974-1988 (figura 6.1.15) urmată de o acumulare în perioada 1988-1996 ambele

datorându-se în special zonei adiacente Dunării unde acviferul are nivel liber.

Aceste variaţii în realimentarea acviferului se datorează unui fenomen natural

care a acţionat progresiv timp de peste 3 decenii (seceta regională prelungită care a

scăzut precipitaţiile de la 500 la 400 mm /an) peste care s-au suprapus – în special în

jumătatea sud-estică a regiunii - pierderile din canalele de irigaţii şi în particular din

Canalul Magistral Basarabi- Negru Vodă.

218

J101

J102

J103

J104 J105

J106 J107

J108 J109

J110

J111

J112

J113

J114

J115

J116

J117

J118

J119

J120

J121

J29

J30

J31

J32 J33

J34 J35 J36

J37

J38 J39

J40 J41

J42

J43

J44 J45 J46

J47 J48

J49

J50

6040000 6050000 6060000 6070000 6080000 6090000 6100000 6110000 6120000 6130000 6140000 6150000 61600004850000

4860000

4870000

4880000

4890000

4900000

4910000

4920000

4930000

Fig. 4 - Difference des surfaces piezometriques des etapes 1988 vs.1974

D A N U B E R i v e r

B

L

A

C

K

S

E

A

Capidava-Ovidiu Fault

Figura 6.1.15 Harta diferenţelor piezometrice între anii 1988 şi 1974- Corpul RODL06

Stratul acoperitor este constituit din depozite sarmaţiene cu extindere

subregională care în jumătatea de SE a Dobrogei de Sud au grosimi semnificative

(10 – 150 m) dar în restul regiunii sunt mult mai subţiri, discontinui şi erodate pe văi.

Stratul de loess dispus la suprafaţă acoperă acviferul sarmaţian şi uneori chiar pe cel

barremian-jurasic.

Infiltraţia eficace în toată Dobrogea de Sud este evaluată la 60 – 90 mm

coloană de apă pe an, dar aceasta are o semnificaţie pentru corpul de apă numai în

zonele unde acviferul are nivel liber. Aceste caracteristici conjugate fac ca gradul de

protecţie globală de la suprafaţă să fie, în general, foarte bun (clasa PVG).

Din punct de vedere al caracteristicilor hidrogeologice sunt de amintit:

gradienţi hidraulici cu valori în ecartul 0,0002 şi 0,0016;

nivelul piezometric al apei, ascensional – cu excepţia unor zone dinspre

Dunăre unde este liber şi în jurul lacului Tatlageac unde este artezian;

parametrii hidrogeologici principali sunt evaluaţi după cum urmează: T =

1000 – 100000 m2/zi şi Q = 5-150 l/s pentru denivelări de câţiva metri.

Corpul este transfrontier, formaţiunile calcaroase barremian-jurasice

continuându-se în Bulgaria în lungul întregii graniţe cu această ţară. Mai mult decât

atât, modelul conceptual stabilit, pentru acviferul barremian–jurasic în urma unor

219

studii detaliate hidrogeologice şi prin izotopi de mediu fixează zona de alimentare

prin aflux dinspre Bulgaria, prin jumătatea vestică a graniţei (spre Dunăre) cu această

ţară.

Din punct de vedere calitativ apele acestui corp sunt potabile, de excepţională

calitate, în general bicarbonatate, cu mineralizaţii totale de aproximativ 650 mg /l.

b) zona Giurgiu – Călăraşi. O serie de foraje cu caracter de studiu care au fost

executate în zona limitrofă Dunării, cuprinsă între Zimnicea - la vest şi Feteşti – la

est, au interceptat o serie de roci carbonatice (calcare compacte sau fisurate,

albicioase sau cenuşii cu frecvente lentile de silex) de vârstă cretacic inferior şi

jurasic situată între adâncimile de 200 – 400 metri (figura 6.1.16-6.1.17). Acest

acvifer de adâncime este puternic ascensional, nivelul piezometric fiind situat la

adâncimi cuprinse între 4 şi 12 m. Debitele obţinute prin pompare sunt cuprinse între

20 – 60 l /s, debitele specifice fiind de ordinul a 10 – 25 l/s /m.

In zona Giurgiu, sub pietrişurile şi bolovănişurile terasei joase a Dunării, sub

adâncimile cuprinse între 15-25 m apar o serie de depozite constituite din marne şi

gresii de culoare cenuşie, albe sau verzui, atribuite Cretacicului superior (Turonian -

Senonian). La Călăraşi, prezenţa Cretacicului superior este marcată la 46 m

adâncime, iar la Mărculeşti (pe râul Ialomiţa, la vest de Slobozia) la adâncimea de

322 m.

La Alexandria, la adâncimea de 160 m, apar calcare compacte şi uneori

calcare cretoase, atribuite Cretacicului mediu şi inferior.

Aceste date au indicat o scufundare medie a acoperişului plăcii cretacice de

la sud la nord pe direcţia Giurgiu – Daia - Bucureşti cu un unghi de circa 2 grade,

ceea ce indică o adâncime a plăcii cretacice de 1800 m pentru zona de sud a

Municipiului Bucureşti.

In sectorul de la nord-est de Giurgiu la Oinacu, sub depozitele holocenului şi

Pleistocenului superior de luncă sau terasă, groase de circa 15 m, constituite din

bolovăniş cu pietriş şi nisip, au fost interceptate până la adâncimea de 140 m marne

şi calcare compacte sau cretoase, posibil de vârstă Cretacic superior.

Pentru alimentarea cu apă a oraşului Giurgiu au fost executate la nord de

oraş circa 12 foraje, la adâncimi cuprinse între 200-650 m, care au captat acviferul

cantonat în calcarele fisurate şi microcavernoase ale Cretacicului inferior

(Barremian), pe intervalele 150-180 m, 200-225 m, 340-400 m şi 500-580 m. Nivelul

220

piezometric este situat între 6-8 m adâncime. Debitele obţinute variază între 20-70 l

/s, pentru denivelări cuprinse între 0,2 şi 5 m.

Apa are valori ale mineralizaţiei totale cuprinse între 400-1100 mg /l, de tip

bicarbonatat calcic-magnezian, încadrându-se în limitele standardului pentru ape

potabile.

La circa 30 Km nord de Giurgiu, la Uzunu şi Călugăreni, forajele executate

până la adâncimi de 650 m, au întâlnit calcarele Cretacic-inferior şi Jurasic superior

(Kimeridgian) la adâncimea de 500 m, calcare de tip fisural şi cavernos, care au

debitat circa 40 l/s pentru denivelări de 6-7 m. Nivelul piezometric se află situat însă

la 75 m adâncime. Apele au o temperatură de 22º C şi un conţinut relativ ridicat de

hidrogen sulfurat (10-12 mg /l), ceea ce ridică probleme asupra admiterii lor ca ape

potabile.

Figura 6.1.16 Secţiune hidrogeologică între Urziceni şi Chirnogi – Corpul RODL06

Acest sistem acvifer (Cretacic inferior - Jurasic), care are o largă extensiune

în Depresiunea Valahă, se adânceşte de la sud la nord de la 150 m la peste 2800 m

(la nord de Bucureşti) având o temperatură care atinge 90º C.

221

Figura 6.1.17 Secţiune hidrogeologică între Chirnogi şi Modelu – Corpul RODL06

Domeniul acviferului Cretacic inferior - Jurasic superior (Barremian-Jurasic),

poate fi considerat un element strategic în economia apelor subterane, având în

vedere inexistenţa vulnerabilităţii lor la poluare şi capacităţile mari de exploatare,

care ar putea deveni un sistem extrem de eficient al alimentării cu apă potabilă a

marilor oraşe situate în apropierea cursului Dunării cum ar fi: Zimnicea, Giurgiu,

Olteniţa, Călăraşi.

Pe de altă parte, acest sistem acvifer constituie o sursă superioară de termo -

energie şi o apă cu proprietăţi terapeutice superioare prin conţinutul de hidrogen

sulfurat care îi conferă acest atribut.

Aflorând pe malul sudic al Dunării, acest sistem acvifer ar putea să nu fie

afectat de regimul precipitaţiilor.

Apa se încadrează în limitele admisibile de potabilitate.

Acest sistem acvifer, nevalorificat corespunzător până în prezent, poate face

obiectul unor analize specifice hidrogeologice şi economice în vederea integrării lui

cu maximă eficienţă în planurile regionale de gospodărire a apelor.

Corpul de apă subterană RODL07 Lunca Dunării (Hârşova – Brăila)

Corpul este de tip poros permeabil acumulat în depozitele holocene din lunca

Dunării.

222

În acest sector Dunărea are direcţia de curgere către nord, un curs meandrat

şi se desparte în mai multe braţe creând o serie de insuliţe şi ostroave de diferite

mărimi, dintre care cea mai importantă este Balta Brăilei prinsă între Dunăre şi

Dunărea Veche (Braţul Măcin).

Pe malul drept al braţului Măcin, zona de luncă mai importantă se află între

Hârşova-Dăeni, Pecineaga-Turcoaia, Caracliu-Măcin şi Măcin-Brăila.

In sectorul Hârşova - Brăila acviferul freatic din luncă are un conţinut ridicat de fier,

cloruri, sulfat şi durităţi mari.

Gradul de protecţie redus ca şi multitudinea depăşirilor la indicatorul NH4 ne

determină să admitem că acest corp este la risc din punct de vedere calitativ.

Lucrările de captare existente sunt reprezentate de 16 foraje aparţinând

Reţelei Hidrogeologice Naţionale şi 3 foraje de exploatare.

Diagramele Piper şi Schoeller (figura 6.1.18) executate pe forajele de

observaţie ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale arată că apa corpului are un chimism

ce variază de la clorosodic la bicarbonatat sodic sau sulfatat magnezian.

Figura 6.1.18 Diagramele Piper şi Schoeller efectuate pe baza analizelor

chimice ale apei provenite din unele foraje de observaţie ale Reţelei Hidrogeologice

Naţionale – Corpul RODL06

Corpul de apă subterană RODL08 Casimcea

Corpul de ape freatice este de tip carstic-fisural, fiind localizat în depozite

jurasic-medii (reprezentate prin calcare cu silicifieri, calcare gresificate, calcare

223

conglomeratice, marne) şi/sau în depozite jurasic-superioare (reprezentate prin

calcare cu silicifieri, calcare dolomitice, calcare recifale, marnocalcare, dolomite,

argile). Depozitele carbonatice prezintă numeroase fisuri şi goluri carstice.

Depozitele jurasic mediu-jurasic superioare se dispun discordant peste

şisturile verzi şi mulează un relief preexistent. Aceste depozite sunt uşor ondulate şi

formează, de-a lungul cursului inferior al râului Casimcea, sinclinalul Casimcea-Midia

orientat de la nord-vest spre sud-est. Sinclinalul este uşor asimetric, având flancul de

sud-vest mai înclinat. În interiorul său, sinclinalul prezintă mai multe cute secundare,

care-i imprimă un caracter de sinclinoriu. Situarea sinclinoriului de depozite jurasice

peste sinclinoriul şisturilor verzi precambrian-superioare arată că cele două entităţi

cronolitostratigrafice au fost afectate împreună în faza de cutare preaustrică,

deoarece depozitele apţiene sunt dispuse discordant peste cele jurasice.

Sistemul acvifer jurasic este reprezentat prin hidrostructura Târguşor-

Sârtorman-Piatra-Luminiţa. Aceasta reprezintă un sinclinal oientat de la nord-vest la

sud-est, ridicat axial spre nord-vest. Acviferul este alimentat din precipitaţii, din apele

de suprafaţă şi prin condensare endocarstică.

Fragmentarea hidrostructurii a determinat apariţia unor izvoare, aşa cum sunt

cele de la Vistierna (5 l/s), Piatra (2-5 l/s), Fântânele (15 l/s), Gura Dobrogei (9,7 l/s).

Într-o peşteră inundată, de pe malul nordic al lacului Taşaul, la poalele dealului

Piatra, a fost amenajată o alimentare cu apă prin aducţiune pentru localitatea

Fântânele. Nu se cunosc date certe privind chimismul apei şi debitul exploatat. Apa

provine din sistemul fisural-carstic al calcarelor jurasice. Nivelul piezometric al apelor

care inundă peştera este situat la cota absolută de 5 m. Drenajul apelor subterane a

fost diminuat prin obturarea parţială a fisurilor din calcare, pe măsura colmatării

lacului Taşaul.

Un corp compact de calcare este reprezentat de dealul Sârtorman şi dealul

Mare, intens exploatate în regim de carieră. La baza calcarelor, la contactul cu

şisturile verzi, condiţiile hidrogeologice locale au permis formarea unui important

acvifer. În anii 1975 şi 1976 au fost executate patru foraje (F1-F4) de exploatare a

apei pentru necesităţile carierei.

Astfel, forajul F1 a fost săpat la adâncimea de 20 m, debitul având valoarea de

3,11 l/s, la o denivelare de 5,68 m. Forajul F2, cu adâncimea de circa 25 m, a debitat

la execuţie 7 l/s. Forajul F3, cu adâncimea de 28 m, a debitat 10,55 l/s, la o

224

denivelare de 3,8 m. Forajul F4, cu adâncimea de 22,5 m, a debitat 8,33 l/s, la o

denivelare de 1,45 m.

În vederea exploatării acviferului acumulat în calcarele jurasice din zona

cursului inferior al râului Casimcea, se recomandă ca forajele care vor fi executate să

străbată întreaga stivă calcaroasă, după care vor fi oprite în şisturile verzi subiacente.

În zona Capul Midia a fost executat un foraj hidrogeologic de către S.C. FORADEX

S.A. Bucureşti, în anul 1976, la adâncimea de 90 m, fiind captat intervalul 20-26,4 m,

reprezentat prin depozite jurasic-medii. La execuţie, debitul a fost de 1,3 l/s, la o

denivelare de 5,93 m, adâncimea nivelului piezometric fiind de 12,7 m, iar

transmisivitatea de 209,6 m2/zi.

Infiltraţia eficace este cuprinsă între 157,5-220,5 mm/an, gradul de protecţie

fiind nesatisfăcător sau puternic nesatisfăcător.

Corpul de apă subterană RODL09 Dobrogea de Nord

Corpul de ape freatice este de tip poros-permeabil, fiind localizat în aluviuni

actuale şi subactuale (atribuite Holocenului), în depozite loessoide (Pleistocen

superior-Holocen), în loess (Pleistocen mediu-Pleistocen superior), precum şi la

limita dintre loessuri/loessoide şi partea terminală alterată a depozitelor precambrian-

superioare, paleozoice (siluriene, devoniene, carbonifer-inferioare) şi mezozoice

(triasice, jurasice, cretacice). Datorită constituţiei litologice, caracteristicilor

geomorfologice şi condiţiilor structural-tectonice, corpul prezintă mari variaţii de ordin

cantitativ şi calitativ, atât pe orizontală cât şi pe verticală.

În zona Nalbant, în cadrul Reţelei Hidrogeologice Naţionale, a fost executat

forajul F1, în anul 1974, la adâncimea de 31,5 m, care a captat intervalul 24-31,5 m.

La execuţie, debitul a fost de 0,7-0,53 l/s, la o denivelare de 7,7-4,9 m, adâncimea

nivelului hidrostatic de 16,3 m. Stratul acvifer este reprezentat prin silturi cu

concreţiuni calcaroase, care se dispun discordant peste calcare triasice la adâncimea

de 30,9 m. Din rezultatele analizei fizico-chimice, executată în anul 1974, s-au

constatat depăşiri peste concentraţia maxim admisă de Legea privind calitatea apei

potabile nr. 458/2002, modificată şi completată cu Legea nr. 311/2004, în cazul

manganului.

În zona Nicolae Bălcescu, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională a

fost executat la adâncimea de 34 m şi a captat intervalul 26,4-29,4 m (reprezentat

prin nisipuri siltice argiloase). La execuţie, debitul a fost de 0,2 l/s, la o denivelare de

225

6,6 m, adâncimea nivelului piezometric de 21 m, raza de influenţă de 31 m, iar

conductivitatea hidraulică de 0,45 m/zi. Stratul acvifer repauzează peste argile

roşcate cu concreţiuni calcaroase. Proba de apă recoltată şi analizată fizico-chimic în

anul 1974 a prezentat depăşiri peste concentraţia maxim admisă în cazul amoniului.

Forajele hidrogeologice executate de către S.C. SAFAR S.A. Bucureşti în

zona Mihail Kogălniceanu (3 foraje)-Rândunica (1 foraj), în perioada 1970-1979, din

care două foraje la adâncimea de 60 m şi două la 65 m, au captat acviferul freatic

localizat în depozitele aluviale poros-permeabile din lunca Teliţei. Debitul a fost

cuprins între 5 l/s (denivelare de 5,1 m) şi 13,3 l/s (denivelare de 10,7 m) la Mihail

Kogălniceanu, iar în forajul de la Rândunica, debitul a fost de 7,8 l/s (denivelare de

23,3 m). Grosimea totală a acviferului este cuprinsă între 12 m şi 17 m. Din punct de

vedere litologic, acviferul este constituit din nisipuri cu pietrişuri şi bolovănişuri Apele

acviferului au caracter uşor ascensional. Proba de apă prelevată din forajul executat

la Rândunica, din intervalul 1,5-19,5 m şi analizată chimic în anul 1974, prezintă

depăşiri ale concentraţiei maxim admise în cazul oxidabilităţii.

În zona Sarichioi, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională a fost

executat la adâncimea de 38,1 m şi a captat intervalul 16-35,95 m. La execuţie,

debitul a fost de 0,7-0,55 l/s, la o denivelare de 3,48 m, adâncimea nivelului

piezometric de 15,7 m, raza de influenţă de 98-43 m, iar conductivitatea hidraulică de

0,35 m/zi. Stratul acvifer este constituit din silturi cu concreţiuni calcaroase, silturi

nisipoase şi argile siltice cu elemente de calcar alterat. Proba de apă recoltată şi

analizată fizico-chimic în anul 1974 nu a prezentat depăşiri peste concentraţiile

maxim admise.

În zona Ceamurlia de Jos, forajul F1, foraj ce aparţine Reţelei Hidrogeologice

Naţionale, a captat două intervale acvifere: 24,6-28,7 m şi 37,5-46,58 m. Primul

interval este reprezentat prin argilă nisipoasă cu pietriş (Cuaternar), iar al doilea

interval prin aglomerate de concreţiuni calcaroase (Cretacic superior). Forajul a fost

executat la adâncimea de 47,2 m, întâlnind limita depozitele cuaternare şi depozitele

cretacic-superioare la 37,3 m. Debitul este de 0,34-0,27 l/s, la o denivelare de 18,2-

12,9 m, adâncimea nivelului piezometric de 18,2 m, raza de influenţă de 95-65 m, iar

conductivitatea hidraulică de 0,130-0,138 m/zi. Proba de apă recoltată şi analizată

fizico-chimic în anul 1975 nu a prezentat depăşiri peste concentraţiile maxim admise.

Infiltraţia eficace este cuprinsă între 3,15 şi 15,75 mm/an, gradul de protecţie


226

Corpul de apă subterană RODL10 Dobrogea de Sud

Corpul este de tip poros-permeabil sau fisural, fiind localizat în aluviuni actuale

şi subactuale (atribuite Holocenului), în depozite loessoide (Pleistocen superior-

Holocen), în loess (Pleistocen mediu-Pleistocen superior), precum şi la limita dintre

loessuri/loessoide/argile roşii (acestea din urmă fiind atribuite Pleistocenului inferior)

şi partea terminală a depozitelor sarmaţiene (Formaţiunea de Cotu Văii), badenian-

superioare (Formaţiunea de Seimeni) sau cretacic-inferioare. Datorită constituţiei

litologice, caracteristicilor geomorfologice şi condiţiilor structural-tectonice, corpul

prezintă mari variaţii de ordin cantitativ şi calitativ, atât pe orizontală cât şi pe

verticală.

Depozitele pleistocen-inferioare sunt reprezentate, pe alocuri, prin argile roşii.

Genetic, aceste argile constituie un depozit rezidual eluvial, considerat ca fiind un

grup de paleosoluri care s-a format subaerian, în anumite condiţii climatice (cald şi

umed), în urma proceselor de alterare a depozitelor precuaternare.

Depozitele pleistocen mediu-pleistocen superioare sunt reprezentate prin loessuri

(predominant silturi argiloase), care prezintă grosimi variabile în funcţie de

paleorelieful preexistent şi de procesele de remaniere care au afectat materialul

eolian primar. Loessurile sunt gălbui, nestratificate, omogene, poroase şi conţin

nivele de paleosol.

Depozitele pleistocen superior-holocene sunt reprezentate prin loessoide

(predominant silturi argiloase şi argile siltice). În urma proceselor de remaniere,

loessul eolian primar, depus în general în condiţii de climat rece şi uscat, a generat

depozite loessoide deluviale şi coluvial-aluviale, care prezintă unele modificări ale

caracterelor sedimentologice (urme de stratificaţie şi fragmente mai grosiere în masa

materialului constituient).

Depozitele holocene sunt reprezentate prin aluviuni actuale şi subactuale

(silturi argiloase, silturi, silturi argilos-nisipoase, silturi nisipoase, nisipuri şi pietrişuri).

În zona Siliştea, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională, executat în

anul 1975, a captat intervalul 8,5-13,1 m, reprezentat prin nisip argilos cu elemente

de pietriş şi bolovăniş. Forajul a fost executat la adâncimea de 15,1 m, având debitul

de 0,5-0,39 l/s (la o denivelare de 3,05-2,3 m), adâncimea nivelului piezometric de

5,45 m, raza de influenţă de 24-16 m, iar conductivitatea hidraulică de 2-1,75 m/zi.

Proba de apă recoltată şi analizată fizico-chimic în anul 1975 prezintă depăşiri peste

concentraţiile maxim admise de Legea privind calitatea apei potabile nr. 458/2002,

227

modificată şi completată cu Legea nr. 311/2004, în cazul manganului, clorurilor şi

sulfaţilor.

În zona Tortoman, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională a fost

executat în anul 1975, la adâncimea de 14,5 m şi a captat intervalul 9,6-12,2 m. La

execuţie, debitul a fost de 1-0,52 l/s (la o denivelare de 0,86-0,45 m), adâncimea

nivelului piezometric de 4,84 m, raza de influenţă de 37,2-16,3 m, iar conductivitatea

hidraulică de 36,1-30,7 m/zi. Stratul acvifer este constituit din pietriş cu elemente de

bolovăniş (reprezentat prin fragmente de cuarţite, calcare albe şi roşii, şisturi verzi).

Proba de apă recoltată şi analizată fizico-chimic în anul 1975 a prezentat o slabă

depăşire peste concentraţia maxim admisă în cazul substanţelor organice.

În zona Oltina, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională a fost executat

la adâncimea de 31,5 m şi a captat intervalul 27,8-29,5 m. La execuţie, debitul a fost

de 0,34-0,6 l/s (la o denivelare de 19,5-22,1 m), adâncimea nivelului piezometric de

5,15 m, raza de influenţă de 13-13,4 m, iar conductivitatea hidraulică de 8,03-12,5

m/zi. Stratul acvifer este constituit din nisip cu pietriş. Proba de apă recoltată şi

analizată fizico-chimic în anul 1975 a prezentat depăşiri peste concentraţia maxim

admisă în cazul fierului.

În zona Bărăganu, forajul F1 din Reţeaua Hidrogeologică Naţională, executat

în anul 1975, a captat intervalul 7,9-19,3 m, reprezentat prin silt cu concreţiuni

calcaroase. Forajul a fost executat la adâncimea de 20,3 m, având debitul de 0,9-0,5

l/s (la o denivelare de 3,3-1,2 m), adâncimea nivelului piezometric de 7,72 m, raza de

influenţă de 32-11 m, iar conductivitatea hidraulică de 2,2-2,1 m/zi. Proba de apă

recoltată şi analizată fizico-chimic în anul 1975 nu prezintă depăşiri peste

concentraţiile maxim admise.

Menţionăm că în zona Techirghiol au fost executate trei foraje hidrogeologice,

respectiv 5130, 5131 şi 5132, de către S.C. FORADEX S.A. Bucureşti, în anul 1976.

Astfel, în cazul forajului 5130, executat la adâncimea de 35,1 m, a fost captat

intervalul 23-33 m, debitul având valoarea de 6,1 l/s, la o denivelare de 6 m,

adâncimea nivelului piezometric de 1,25 m, conductivitatea hidraulică de 9,8 m/zi, iar

raza de influenţă de 189 m.

În forajul 5131, executat la adâncimea de 50,5 m, a fost captat intervalul 10-16

m, debitul fiind de 8,3 l/s, la o denivelare de 3,45 m, adâncimea nivelului piezometric

de 1,06 m, conductivitatea hidraulică de 6,8 m/zi, iar raza de influenţă de 172 m.

228

În forajul 5132, executat la adâncimea de 40 m, a fost captat intervalul 10-35 m,

debitul fiind de 4,16 l/s, la o denivelare de 3,65 m, adâncimea nivelului piezometric

de 2,05 m, conductivitatea hidraulică de 4,65 m/zi, iar raza de influenţă de 182 m.

Înfiltraţia eficace este cuprinsă între 3,15-15,75 mm/an, gradul de protecţie


6.2. Corpurile de apă subterană în interdependenţă cu corpuri de ape de

suprafaţă şi cu ecosisteme terestre

Toate informaţiile în legătură cu interdependenţa corpurilor de ape subterane

existente în spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral cu corpurile de apă de suprafaţă sau

cu ecosistemele terestre aferente sunt incluse în tabelul 6.2.1 si 6.2.2.

Tabelul 6.2.1 Corpurile de ape subterane in interdependenţă cu corpurile de apă de

suprafaţă

Nr.

crt.

Codul corpului

de apă

subterană Denumire corp

Interdependent cu râul

1 RODL05 Dobrogea Centrala Casimcea, Topolog, Hamangia

2 RODL07

Lunca Dunării

(Hârşova-Brăila) Dunărea, Călmăţui

3 RODL09 Dobrogea de Nord Ciucurova,Teliţa, Taiţa

4 RODL10 Dobrogea de Sud Dunărea, Valea Baciului

Tabelul 6.2.2. Corpurile de ape subterane in interdependenţă cu ecosisteme terestre

Nr.

crt.

Codul

corpului de

apă

subterană Denumire corp

Ecositem terestru

1 RODL05

Dobrogea

Centrala

Pajişti, tufărişuri şi păduri din Delta

Dunării

2 RODL07 Lunca Dunării -pajişti, păduri din Balta Mică a Brăilei

229

(Hârşova-Brăila)

3

RODL09

Dobrogea de

Nord

Pajişti, tufărişuri şi păduri din Delta

Dunării;

4

RODL10

Dobrogea de

Sud

Tufărişuri din fâneaţa Murfatlar;

tufărişuri, păduri de la Hagieni-Cotu

Văii; tufărişuri de liliac din Pădurea şi

Valea Canaraua Fetii - Iortmac

6.3. Prelevări de apă şi reîncărcarea corpurilor de ape subterane

În spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral există, la nivelul anului 2008, un număr

de 164 captări de apă subterană destinate potabilizării. Pentru 160 dintre acestea

există instituite zone de protecţie sanitară cu regim sever, stabilite conform HG

930/2005 (figura 6.3.1., Figura 6.2).

Fig.6.3.1. Situaţia instituirii zonelor de protecţie sanitară pentru captările de

apă subterană din spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral – Corpul RODL06

230

Figura 6.2

231

Captările de apă subterană care exploatează un volum de apă semnificativ

(>= 1.500 mii m3/an) sunt în număr de 13 şi sunt prezentate în tabelul 6.3.

Tabelul 6.3. Exploatări semnificative de ape subterane (>= 1.500 mii m3 /an) de pe

teritoriul Direcţiei Apelor Dobrogea Litoral

Nr.c

rt. Cod corp Nume captare Localizare

Nr.

puţuri

Volum captat

(mii m3/an)

1 RODL06 SC RAJA SA BASARABI I

Basarabi 10 2780,5

2 RODL06 SC RAJA SA CARAGEA-

DERMEN

Ovidiu 16 12116,3

3 RODL06 SC RAJA SA CIŞMEA I-A Constanţa 9 9798,7

4 RODL06 SC RAJA SA CIŞMEA I-B Constanţa 9 5938,9

5 RODL06 SC RAJA SA CIŞMEA I-C Constanţa 16 9456,7

6 RODL06 SC RAJA SA CIŞMEA II Constanţa 9 9874,7

7 RODL06 SC RAJA SA Constanţa

Nord Constanţa 5 3290,2

8 RODL06 DAC MEDGIDIA Medgidia 8 4108

9 RODL04 SC RAJA SA ALBEŞTI Albeşti 19 5346,8

10 RODL04 SC RAJA SA TATLAGEAC

Mangalia 6 2584,7

11 RODL04 SC RAJA SA DULCEŞTI Mangalia 13 2141,3

12 RODL04 SC RAJA SA BIRUINŢA I Eforie Sud 14 1741,96

13 RODL06 SC RAJA SA MEDGIDIA Medgidia

1936,3

TOTAL 2008 71115,06

232

Reîncărcarea acviferelor aferente corpurilor de ape subterane din spaţiul

hidrografic Dobrogea-Litoral se realizează prin infiltrarea apelor de suprafaţă şi

meteorice, precum şi prin drenanţă şi din pierderile difuze de apă din sistemele de

irigaţii existente.

In ceea ce priveşte balanţa prelevări/reîncărcare nu se semnalează probleme

deosebite, prelevările fiind inferioare ratei naturale de realimentare.

6.4. Evaluarea impactului antropic asupra resurselor de apă subterană

si riscul neatingerii obiectivelor de mediu

Impactul presiunilor antropice asupra corpurilor de apă subterană se

evaluează pe baza rezultatelor obţinute din monitorizarea cantitativă şi calitativă

(chimică) prezentată în sub-capitolul 8.1.2. De asemenea, în sub-capitolul 8.2.2. se

prezintă starea corpurilor de apă subterană.

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu are la bază criterii calitative şi

cantitative. Pentru evaluarea riscului se analizează mai întâi suficienţa informaţiilor

referitoare la numărul şi distribuţia forajelor de monitorizare.

Pentru determinarea riscului din punct de vedere calitativ se au în vedere:

corpul este considerat la risc dacă este poluat în cel puţin 20% din numărul

total al punctelor de monitorizare;

corpul nu este la risc calitativ dacă este total nepoluat, sau dacă, din numărul

punctelor de monitorizare, numărul celor poluate este mai mic de 20%.

Valorile indicatorilor de calitate ai apelor şi a altor parametri de poluare au fost

interpretaţi având ca reper valorile prag (pentru NO3,NO2, NH4, PO4, cloruri, sulfaţi,

plumb, cadmiu, mercur, arsen etc) determinate, după caz, pentru fiecare corp de apă

subterană.

În cazul corpurilor de ape subterane nepoluate s-au evaluat, în continuare,

presiunile antropice, astfel:

dacă nu există surse de poluare atunci corpul nu este la risc;

dacă există surse de poluare la suprafaţă s-a trecut la evaluarea gradului de

protecţie globală, prin luarea în consideraţie a doi parametri esenţiali, litologia

şi infiltraţia eficace (fig 6.4.1), astfel:

233

o conform caracteristicilor litologice ale stratelor acoperitoare se consideră

următoarele clase de protecţie:

- favorabilă (F): strat acoperitor continuu, grosime mare (mai mare

de 10 m), predominant coeziv (argila, loess, marnă);

- medie (M): strat acoperitor discontinuu, grosime variabilă, permeabilităţi

variate (coezive până la nisipuri siltice, marne fracturate);

- nefavorabilă (U): grosimi mici şi constituţie coezivă sau grosimi

mari şi permeabilitate mare (nisipuri + pietrişuri, carst etc.).

o conform infiltraţiei eficace (realimentării) din zona de alimentare se

consideră următoarele situaţii:

- realimentare scăzută, <100 mm/an;

- realimentare medie, 100-200 mm/an;

- realimentare mare, >200 mm/an.

De notat că acviferele sub presiune sau arteziene prezintă condiţii favorabile,

suplimentare de protectie.

Fig. 6.4.1 Diagrama de evaluare a gradului de protecţie globală a unui corp de apă

subterană – Corpul RODL06

mm/an

200 PM PU PVU

100 PG PM PU

PVG PG PM

F M U

Clasa de protectie a zonei acoperitoare

Re

alim

en

tare

PVG =protecţie globală foarte bună; PG = protecţie globală bună; PM = protecţie

globală medie; PU = protecţie globală nesatisfăcătoare; PVU = protecţie globală

puternic nesatisfăcătoare.

În funcţie de gradul de protecţie globală stabilit prin diagramă, corpurile de ape

subterane se caracterizează astfel:

pentru clasele PVG si PG, corpul nu este la risc;

234

pentru clasa PM, corpul este posibil să nu fie la risc dar este necesar să fie

monitorizat în viitor;

pentru clasele PU si PVU, corpul este la risc.

Pentru aprecierea corpurilor de ape subterane care sunt la risc cantitativ s-

au avut în vedere evaluarea următoarelor criterii:

- starea cantitativă a apelor subterane - scăderea continuă a nivelurilor

piezometrice, pe o durată de minim 10 ani, sub impactul unor exploatări;

- deteriorarea stării calitative a apelor subterane prin atragerea de poluanţi;

- starea ecosistemelor dependente de apele subterane ca urmarea a

variaţiei nivelurilor.

Ca urmare a analizei de risc efectuate pe baza criteriilor enumerate anterior

rezultă două clase de corpuri de apă:

- corpuri de apă subterana care nu sunt la risc - ele respectă criteriile de risc;

- corpuri de apă posibil la risc - cele pentru care în prezent nu sunt suficiente

date;

- corpuri de apă la risc - cele pentru care criteriile de risc nu sunt respectate.

Din punct de vedere al riscului neatingerii stării cantitative bune, se specifică că

in Spaţiul Hidrografic Dobrogea -Litoral, toate corpurile sunt clasificate ca nefiind la

risc.

Din punct de vedere al riscului neatingerii stării calitative (chimice) bune până în

anul 2015 se constată că pentru corpurile de apă subterană RODL07 Lunca Dunării

(Hârşova-Brăila) şi RODL09-Dobrogea de Nord (doar local), starea calitativă este

slabă.

Capitolul VII. Identificarea şi cartarea zonelor protejate

Zonele protejate reprezintă areale de pe teritoriul fiecărui bazin hidrografic care

au fost desemnate pe baza cerinţelor speciale de protecţie prevăzute în legislaţia

comunitară.

Astfel, conform Directivei Cadru pentru Apă (Anexa IV), au fost identificate şi

cartate urmatoarele categorii de zone protejate:

- zone de protecţie pentru captarile de apă destinate potabilizării;

235

- zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic;

-zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau

îmbunătăţirea stării apei este un factor important;

- zone sensibile la nutrienţi şi zone vulnerabile la nitraţi;

- zone pentru îmbăiere.

care se supun reglementărilor următoarelor directive europene:

Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman;

Directiva 75/440/CEE privind calitatea ceruta apelor de suprafaţa destinate

prelevarii de apă potabila;

Directiva 78/659/CEE şi 2006/44/CE privind calitatea apelor dulci care

necesită protejare sau îmbunătăţire pentru a permite viaţa piscicolă;

Directiva 79/923/CEE privind calitatea apelor pentru moluşte amendată de

Directiva 2006/113;

Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane

Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi

proveniţi din surse agricole;

Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice;

Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei

sălbatice;

Directiva 2006/7/CE privind gestionarea calităţii apei pentru îmbăiere şi de

abrogare a Directivei 76/160/CEE.

Conform Directivei Cadru pentru Apă, un rezumat al Registrului zonelor protejate

trebuie să fie inclus în Planul de management al bazinului/spaţiului hidrografic şi

trebuie să cuprindă hărţi cu localizarea fiecărei categorii de zonă protejată precum şi

lista actelor normative la nivel comunitar, naţional şi local pe baza cărora au fost

identificate şi desemnate aceste zone.

Menţionăm că datele utilizate pentru realizarea acestui capitol au la bază datele

din 2007-2009 privind zonele protejate cuprinse în Registrul zonelor protejate

actualizat în anul 2009.

Acest capitol prezintă aspecte referitoare la zonele protejate din Delta Dunării,

Spaţiul Hidrografic Dobrogea, Apele Costiere, precum şi cele aferente sectorului de

Dunăre administrat de Direcţia Apelor Dobrogea – Litoral. Celelalte arii protejate sunt

prezentate în Planurile de Management ale Direcţiilor de Apa Banat, Jiu, Olt, Argeş -

Vedea şi Buzău – Ialomiţa.

236

7.1 Zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării

Zonele de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării reprezintă

zonele pe corpurile de apă utilizate pentru captarea apei potabile destinate

consumului uman, care furnizează în medie cel puţin 10 m3/zi sau deservesc cel

puţin 50 de persoane. În funcţie de gradul diferit de risc faţa de factorii de poluare,

pentru fiecare captare se instituie în teren zonele de protecţie sanitară care pot fi cu

regim sever sau de restricţie, precum şi perimetrele de protecţie hidrogeologică.

Legislaţia specifică este reprezentată de:

Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman;

Directiva 75/440/CEE privind cerinţele de calitate pentru apa de suprafaţă

destinate prelevării de apă potabilă.

Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare (inclusiv

prin Legea nr. 310/2004 şi Legea nr. 112/2006, OUG nr. 3/2010);

Hotărârea de Guvern nr. 930/2005 privind caracterul şi mărimea zonelor de

protecţie sanitară.

Hotărârea de Guvern nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe

care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru

potabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de

prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de

apă potabilă, cu modificările şi completările ulterioare (HG 662/2005, HG

567/2006 şi HG 217/2007).

La nivelul anului 2007 au fost inventariate un număr de 14 captări de apă din

sursele de suprafaţă din care 2 au asigurate zone de protecţie (14,3 %). Pentru

acestea, debitul mediu prelevat a fost de 225,61 l/s.

Pentru sursele de apă din subteran au fost inventariate un număr de 159 captări

de apă din care 155 au asigurate zone de protecţie (97,5 %). Pentru acestea, debitul

mediu prelevat a fost de 51,75 l/s.

Numărul exact al populaţiei deservite, nu se poate stabili deoarece în Constanţa

exista un sistem interconectat de captare, iar la Tulcea, pentru unele captări,

racordarea se află în curs de desfăşurare.

In Figura 7.1 sunt reprezentate captările de apă destinate potabilizării din sursele

de suprafaţă şi din sursele subterane din spaţiul hidrografic Dobrogea.

237

238

7.2 Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere

economic

Desemnarea zonelor pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct

de vedere economic a avut în vedere identificarea cursurilor de apă care permit

dezvoltarea faunei acvatice cu potenţial economic şi interesul comercial pentru

aceste specii. Precizăm faptul că zonele protejate pentru speciile importante din

punct de vedere economic nu fac obiectul unor măsuri de protecţie speciale privind

calitatea apei, acestea regăsindu-se în cadrul prevăzut de H.G. 202/2002 şi H.G. nr.

201/2002 însă beneficiază de anumite măsuri de protecţie pentru protejarea

resurselor acvatice vii.

Protejarea speciilor importante din punct de vedere economic a avut în vedere:

- Măsurile de protecţie pentru protejarea resurselor acvatice vii

- Normele tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi

ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole şi privind calitatea apelor pentru

moluşte;

Desemnarea zonelor de protecţie pentru protecţia speciilor importante din punct

de vedere economic are la bază următoarele acte normative:

Hotărârea de Guvern nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind

calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul

susţinerii vieţii piscicole, cu modificările şi completările ulterioare (HG

563/2006, HG 210/2007) – transpune Directivele 78/659/CEE şi 2006/44/CE

privind calitatea apelor dulci care necesită protejare sau îmbunătăţire pentru a

permite viaţa piscicolă

Hotărârea de Guvern nr. 201/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind

calitatea apelor pentru moluşte, cu modificările şi completările ulterioare (HG

210/2007) – transpune Directiva 79/923/CEE privind calitatea apelor pentru

moluşte amendata de Directiva 2006/113;

Ordinul nr. 1950/2007/38/2008 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi

al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru delimitarea şi catalogarea

zonelor marine pretabile pentru creşterea şi exploatarea moluştelor;

Lege nr. 317 / 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr.

23/2008 privind pescuitul şi acvacultura

239

Legea nr.69/1994 prevede interzicerea comerţului internaţional cu specii

ameninţate cu dispariţia cu modificările şi completările ulterioare

Ordin nr. 8/126/2010 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al

ministrului mediului şi pădurilor privind prohibiţia pescuitului în anul 2010;

Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 342/2008 privind

dimensiunile minime individuale ale resurselor acvatice vii din domeniul public

al statului, pe specii, care pot fi capturate din mediul acvatic.

Ordinul nr. 20/2010 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ /

sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv precum şi

modelele permiselor de pescuit sportiv;

O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice cu modificările şi completările

ulterioare.

Ordinul nr. 262/330/2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al

ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale privind conservarea

populaţiilor de sturioni din apele naturale şi dezvoltarea acvaculturii de sturioni

din România;

Ordinul nr. 1231/812/2007 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi al

ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea Programului pentru

popularea de susţinere cu puiet de sturioni a Dunării în anul 2007.

Desemnarea zonelor protejate pentru specii importante din punct de vedere

economic are în vedere identificarea:

A. Zonelor cu specii care au potenţial economic în vederea practicării pescuitului

comercial;

B. Speciilor importante din punct de vedere economic (conform raportărilor ANPA

către Comisia Europeana) şi a zonelor de protecţie a resurselor acvatice vii;

C. Corpurilor de apă din care au fost realizate capturi semnificative.

A. Conform Directivei 78/659/CEE sunt stabilite:

- ape salmonicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite

dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinand speciilor de salmonide, precum

păstrăvul (Salmo trutta), lipanul (Thymallus thymallus) sau speciilor de

coregoni (Coregonus). Precizăm faptul că aceste specii nu au fost identificate

ca specii importante din punct de vedere economic.

240

- Ape ciprinicole – definite ca fiind acele ape care permit sau ar putea permite

dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinând speciilor de ciprinide (Cyprinidae)

sau altor specii, cum ar fi ştiuca (Esox lucius), bibanul (Perca fluviatilis).

Aceste specii au fost identificate ca specii importante din punct de vedere

economic.

In sensul Directivei 79/923/CEE, transpusă prin H.G. nr. 201/2002, apele pentru

moluşte sunt definite ca fiind apele costiere şi tranzitorii marine desemnate în

vederea protejării şi îmbunătăţirii stării pentru a întreţine viaţa şi pentru creşterea

crustaceelor (moluşte bivalve şi gasteropode).

B. Conform raportărilor, făcute la EUROSTAT de către ANPA, pentru perioada

1998-2007 capturile semnificative au fost pentru speciile: plătică, batcă, crap, caras,

lin, oblete, mreană, scobar, roşioară, babuşcă, cosaş, sânger, novac, morunaş, avat,

ştiucă, somn, biban, şalău şi sturioni. Aceste specii sunt considerate de către

autorităţile responsabile în domeniul pescuitului comercial ca fiind specii importante

din punct de vedere economic şi se regăsesc în zona ciprinicolă.

Protejarea resurselor acvatice vii este definită conform Legii nr. 317 / 2009 pentru

aprobarea OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, astfel încat anual, la

propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, prin ordin comun al

autorităţilor responsabile în domeniul pescuitului şi în domeniul protecţiei mediului se

stabilesc perioadele şi zonele de protecţie a acestora. Aceste zone au fost stabilite

prin “Ordinul nr. 8/126/2010 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al

ministrului mediului şi pădurilor privind prohibiţia pescuitului în anul 2010” şi prevăd:

- zone de protecţie pentru resursele acvatice vii, perioadele de protecţie şi

activităţile interzise;

- speciile şi perioadele de prohibiţie.

In zonele de protecţie, în perioadele stabilite, cu excepţia pescuitului ştiinţific şi de

cercetare sau pentru prevenirea inundaţiilor, sunt interzise:

a) pescuitul oricaror specii de peşti, crustacee, moluşte şi al altor vieţuitoare acvatice;

b) lucrări care împiedică migrarea, reproducerea sau pun în pericol existenţa

populaţiilor piscicole, cum ar fi îngustarea / bararea cursului apei, tăierea şi

recoltarea plantelor, extragerea de nămol, nisip şi pietriş, colectarea gheţii;

c) lucrări în zona malurilor, precum şi tăierea arborilor şi arbuştilor de pe mal;

d) admiterea în zonă a raţelor şi găştelor domestice.

241

Prin acelaşi act normativ sunt stabilite pentru resursele acvatice vii măsuri de

protejare, de cruţare, precum şi măsuri preventive. În România pescuitul speciilor de

lostriţa, păstrăv de mare, mihalţ, sturioni şi delfini este interzis tot timpul anului, în

timp ce pentru speciile de ştiuca, păstrăvul indigen, păstrăvul fântânel, coregonul,

scrumbie şi calcan sunt stabilite zone şi perioade de prohibiţie anual.

C. Conform informaţiilor furnizate de către ANPA în 2008 capturi semnificative au

fost înregistrate in: Dunăre inclusiv zona Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării, lacurile de acumulare din aval de Râmnicu Vâlcea pe râul Olt, lacurile de

acumulare Sascut-Bereşti judetul Bacău, Călimăneşti - judeţul Vrancea şi Stânca-

Costeşti - judeţul Botoşani.

Totodată numeroase cursuri de apă, lacuri şi o parte din zona costieră

românească sunt parte componentă a unor arii naturale protejate ceea ce asigură un

grad de protecţie impus de prevederile legislaţiei din domeniul ariilor naturale

protejate, în special de măsurile de management.

Conform O.U.G. nr. 57/2007 prelevarea din natură şi exploatarea exemplarelor

tuturor speciilor de Acipenseridae aşa cum prevede anexa nr. 5, se vor face în

condiţii compatibile cu menţinerea acestor specii într-o stare de conservare

favorabilă, luându-se, după caz, următoarele măsuri:

a) reglementarea accesului în anumite zone şi/sau anumite perioade;

b) interdicţia temporară şi/sau locală a recoltării şi capturării anumitor specii;

c) reglementarea perioadelor, a modurilor şi a mijloacelor de recoltare/capturare;

d) instituirea unui sistem de autorizare a recoltării/capturării, transportului şi

comercializării, inclusiv stabilirea de cote;

e) încurajarea cultivării şi creşterii în captivitate, în vederea reducerii presiunii

asupra populaţiilor naturale;

f) evaluarea măsurilor adoptate.

Convenţia Internaţionala privind Comerţul cu specii ameninţate de faună şi floră

sălbatică (CITES) a fost ratificată de România prin Legea nr.69/1994 care prevede

interzicerea comerţului internaţional cu specii ameninţate cu dispariţia, înscrise pe o

listă agreată (Anexa I), şi reglementează şi supraveghează comerţul altor specii, care

ar putea deveni ameninţate cu dispariţia (listate în Anexa II). La propunerea

Germaniei în 1997, 25 de specii de sturioni şi pesti cu padelă au fost trecute în

Anexa II a Convenţiei, acest moment a marcat o cotitură istorică în conservarea şi

242

comerţul cu aceste specii. Ţările care pescuiesc sturioni au fost solicitate să

întreprindă anual acţiuni de coordonare inter-guvernamentală la nivel de bazin

hidrografic, pentru a conveni împreună asupra cotelor de captură şi de export de

sturioni.

Speciile de acipenseride fac obiectul măsurilor de management atât pentru

prelevare din natură cât şi pentru exploatare fiind interzisă folosirea oricaror mijloace,

sisteme sau metode pentru capturarea ori omorarea pe scară largă sau neselectivă

sau care pot conduce la dispariţia pe plan local ori la perturbarea lor gravă.

Acipenseridele au valoare economică semnificativă însă populaţiile acestora au

suferit un declin semnificativ în ultima perioadă astfel că au fost necesare măsuri

care să asigure reducerea presiunilor (s-a instituit prohibiţia pentru pescuitul

comercial pentru perioada 2006-2016) şi se implementează un program de refacere

a populaţiilor de sturioni prin repopularea Dunării. În acelaşi timp este încurajată

acvacultura acestor specii.

Până în prezent au fost realizate programe de repopulare cu sturioni anual

[2005-2009] numărul de exemplare vii care au ajuns în Dunăre crescând de la 4864

în 2005 până la peste 100 000 exemplare în 2009.

La nivelul fluviului Dunărea, (sectorul aferent Direcţiei Apelor Dobrogea –

Litoral), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, prin

suprapunerea zonelor ciprinicole şi a zonelor cu acipenseride identificate în Raportul

2004 şi pe baza informaţiilor furnizate de ANPA privind desemnarea zonelor de

protecţie a resurselor acvatice vii şi privind capturile realizate în 2008, au fost

identificate zone de protecţie pentru specii importante din punct de vedere economic

la nivelul fluviului Dunărea, aşa cum se poate observa în Figura 7.2. precum şi zone

marine pentru creşterea şi exploatarea moluştelor.

Conform ANPA la nivelul fluviului Dunărea, (sectorul aferent Direcţiei Apelor

Dobrogea – Litoral), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea sunt prezente

urmatoarele specii importante din punct de vedere economic: sturioni (cega,

păstrugă, nisetru, morun), scrumbia de Dunăre, ştiucă, lin, babuşcă, roşioară, plătică,

somn, caras, biban, şalău şi avat. Lungimea zonelor ciprinicole este de 657,66

km.

ANPA a înregistrat şi transmis la nivelul anului 2008 capturi în zona

Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi fluviului Dunărea.

243

In condiţiile specifice zonei costiere româneşti, s-au delimitat urmatoarele 4

zone marine pentru creşterea şi exploatarea moluştelor aprobate prin OM comun nr.

1950/2007/38/2008 şi pentru care se aplica Normele tehnice privind calitatea apelor

pentru moluşte (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 201/2002). Aşa cum se poate

observa şi în Figura 7.2, aceste zone sunt următoarele:

Zona 1 – cuprinsă între Sulina şi Sfântu Gheorghe cu suprafaţa de 142 Mm2;

Zona 2 – cuprinsă între Perişor şi Chituc cu suprafaţa de 215 Mm2;

Zona 3 – cuprinsă între Năvodari şi Portul Constanţa (Baia Mamaia) cu suprafaţa de

109 Mm2;

Zona 4 – cuprinsă între Agigea şi Mangalia cu suprafaţa de 101 Mm2.

În conformitate cu prevederile Directivei 79/923/CEE, în aceste 4 zone sunt

prezente speciile următoare:

molusca bivalvă epibiontă – Mytilus galloprovincialis Lamark (midia);

moluştele bivalve psamobionte – Mya arenaria Linnaeus, Corbula

mediteranea maeotica Milaschevich, Scapharca inequivalvis Bruguire,

Cerastoderma edule lamarki (Reeve);

gasteropodul Rapana venosa (Valenciennes).

Din clasa moluşte, două specii prezintă, în momentul de faţă, un interes deosebit

pentru consumul uman, Mytilus sp şi Rapana sp, dar se exploatează, la scară

redusă, din populaţiile naturale existente la litoralul românesc.

Aproximativ 95% din suprafaţa totală a acestor 4 zone se află în arii naturale

protejate.

244

245

7.3 Zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau

îmbunătăţirea stării apei este un factor important

Zonele destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau

îmbunătăţirea stării apei este un factor important cuprind ariile naturale protejate

desemnate în mod oficial prin acte de reglementare la nivel comunitar, naţional şi

local şi care au legatură cu corpurile de apă.


Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva

Păsări);

Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei

sălbatice (Directiva Habitate);

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 154/2008 pentru modificarea şi

completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul

ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei

sălbatice şi a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006;

Legea nr. 454/2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

112/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind

constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării"

Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului naţional - Secţiunea a III-a,

zone protejate;

Hotărârea de Guvern nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei,

parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor

acestora (modificată de Hotărârea de Guvern nr. 1529/2006);

Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie

naturală protejată pentru noi zone;

Hotărârea de Guvern nr. 1581/2005 privind instituirea regimului de arie

naturală protejată pentru noi zone;

Hotărârea de Guvern nr. 1586/2006 privind încadrarea unor arii naturale

protejate în categoria zonelor umede de importanţă internaţională;

Ordonanţa de urgenţă nr. 164/2008 pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului;

Hotărârea de Guvern nr. 1143/2007 privind instituirea de noi arii naturale

protejate;

246

Hotărârea de Guvern nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie

specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura

2000 în România;

Ordinul nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a

siturilor de importanţa comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice

europene Natura 2000 în România.

La legislaţia naţională şi comunitară se adaugă şi legislaţia existenta la nivel local

prin care se stabileşte un regim de protecţie pentru alte arii naturale.

În funcţie de categoria de management, aşa cum se poate observa în Figura 7.3,

se prezintă la nivelul fluviului Dunărea, (sectorul aferent Direcţiei Apelor Dobrogea –

Litoral), Deltei Dunarii, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, zonele

destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea

stării apei este un factor important se întind pe urmatoarele suprafeţe:

- parcuri nationale 11321 ha;

- parcuri naturale 17529 ha;

- rezervaţii naturale 71947.53 ha;

- rezervaţii ale biosferei 580000 ha;

- arii de protecţie specială avifaunistică (SPA – Special Protected Areas) 944346

ha;

- situri de importanţă comunitară (SCI – Sites of Community Importance) 695985

ha.

Astfel, la nivelul anului 2007, pentru Fluviul Dunărea, (sectorul aferent Direcţiei

Apelor Dobrogea – Litoral), Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apele

Costiere, zonele destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea

sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important, totalizează un numar de 23 şi o

suprafaţă totală de 974930,17 ha, din care 6 sunt transfrontiere (Tabelul 7.1). Din

totalul de 23 zone protejate:

22 zone protejate au legatură cu corpurile de apa subterană fără risc;

1 zonă protejată are legatură cu corpurile de apă subterană la risc;

13 zone au custode/ administrator;

10 zone au regulament si/sau plan de management.

247

Tabelul 7.1 Ariile naturale protejate transfrontaliere aferente fluviului Dunărea

(sectorul aferent Direcţiei Apelor Dobrogea - Litoral), Deltei Dunării,

Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Nr.

crt.

Numele ariei naturale

protejate desemnate în

România

Numele ariei naturale

protejate desemnate în

Bulgaria şi Ucraina

Plan de

management

1. ROSCI0065 Delta Dunării

Ucraina - Rezervaţia Biosferei

Delta Dunării

Da

2. ROSCI0071

Dumbrăveni-Valea Urluia –

Lacul Vederoasa

Bulgaria - SCI 19 Izvorovo

Kraishte

Nu

3. ROSCI0172

Pădurea şi Valea Canaraua

Fetii - Iortmac

Bulgaria

SCI 68 Suha reko

SPA 27 Suha reko

Nu

4 ROSCI0149

Pădurea Esechioi-Lacul

Bugeac

Bulgaria

SCI 17 Harsovska reka

SPA 10 Harsovska reka

Nu

5. ROSCI0157

Pădurea Hagieni - Cotul

Văii

Bulgaria

SCI 26 Kraimorska

Dobrudzha

Nu

6. ROSPA0031

Delta Dunării şi Complexul

Razim - Sinoie


Delta Dunării

Da

7. ROSPA0008

Băneasa - Canaraua Fetei

Bulgaria

SCI 68 Suha reko

SPA 27 Suha reko

Nu

8. ROSPA0076

Marea Neagră


Delta Dunării

Da

248

249

Comparând suprafaţa totală a ariilor naturale protejate cu situaţia centralizată în

anul 2005, se observă o creştere a acesteia de la 84569,7 ha la 974930,17 ha

datorită, în principal, îndeplinirii de către ţara noastră a obligaţiilor asumate în

Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana, respectiv constituirea reţelei Natura

2000. Reţeaua Natura 2000 cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică

desemnate conform prevederilor Directivei Păsări şi situri de importanţa comunitară

desemnate conform cerinţelor Directivei Habitate.

În ariile naturale protejate aferente fluviului Dunărea, (sectorul aferent Direcţiei

Apelor Dobrogea – Litoral), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere se regăsesc 3 specii prioritare şi 8 habitate prioritare (specii şi habitate

naturale aflate în pericol de dispariţie) prezente în 11 arii naturale protejate. În

ceea ce priveşte analiza privind lungimea şi suprafaţa corpurilor de apă, aflate în

ariile naturale protejate, relevă urmatoarele date (fără Delta Dunării):

- 638 km pentru cursurile de apă si

- 166,54 kmp pentru lacuri.

Anumite zone protejate la nivel naţional şi comunitar sunt recunoscute pe plan

internaţional ca Rezervaţii ale Biosferei, sub egida Programului UNESCO - Omul

şi Biosfera (M.A.B.) precum şi Zone Umede de Importanţa Internaţionala

desemnate de Secretariatul Convenţiei Ramsar.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării din România este o zonă umedă vastă

care acoperă Delta Dunării propriu-zisă, lacurile litorale Razim - Sinoe şi cursul

Dunării în amonte, până la Cotul Pisicii având o suprafata de 647 000 ha. Zona a

fost declarată, de către UNESCO, rezervaţie a biosferei inclusă în Programul

UNESCO “Omul şi Biosfera” - MAB, este sit RAMSAR şi reprezintă totodată un

teritoriu înscris în Lista Patrimoniului Mondial instituită prin Convenţia UNESCO

privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural. Delta Dunării se află

inclusă în Reţeaua Natura 2000 fiind propusă şi validată ca sit de importanţă

comunitară şi arie de protecţie specială avifaunistică.

Delta Dunării (partea română) constă dintr-o zonă fluvială caracterizată de

zone de tranziţie cu lacuri mari, mlaştini de stuf şi zone împădurite, precum şi o

zonă marină, dominata de dune şi complexe de plajă. În arealul rezervaţiei se află

o floră bogată, faună piscicolă abundentă (75 specii) şi populaţii importante de

mamifere. Zona este importantă la nivel internaţional pentru reproducere, popas şi

250

hibernare a păsărilor de apă. Speciile cuibăritoare includ un număr important la

nivel internaţional de cormorani şi pelicani.

Lacul Techirghiol din judeţul Constanţa, are statut de arie naturală protejată

pentru suprafaţa de 1462 ha, a fost desemnat sit Ramsar şi se află inclus în

Reţeaua Natura 2000 fiind propus şi validat arie de protecţie specială avifaunistică.

Lacul este situat în vecinătatea coastei Mării Negre, fiind împarţit în trei părţi de

două baraje construite în anii 1980: partea de est a rămas sărată, apa dintre

baraje a devenit sălcie, iar în extremitatea vestică a lacului apa este dulce. În

astfel de condiţii s-au dezvoltat continuu odată cu habitatele de coastă şi zonele

umede, diverse populaţii de plante (Suaeda Maritima şi Puccinellia distans),

amfibieni (Triturus dobrogicus, Bombina bombina,) specii vulnerabile de lilieci

(Miniopterus schreibersi). Situl este foarte important pentru adăpostirea păsărilor

de apă, în special gâşte şi raţe. Caracteristicile de tip marin din lac sunt benefice

pentru dezvoltarea speciei Artemia salina, crustaceu care produce nămolul biogen

sapropelic care este folosit pentru activităţi medicale terapeutice.

Balta Mică a Brăilei are statut de arie naturală protejată pentru suprafaţa de

20.460 ha, a fost desemnată sit Ramsar şi se află inclusă în Reţeaua Natura 2000

fiind propusă şi validată ca sit de importanţă comunitară şi arie de protecţie

specială avifaunistică. Reprezentată de un grup de zone umede în regiunea

Dunării Inferioare, una dintre zonele rare, de-a lungul râului, care a păstrat

condiţiile sale naturale hidrologice şi care conţine un eşantion reprezentativ de

habitate caracteristice zonelor inundabile, precum şi o fostă Deltă interioară. Situl

este de interes major pentru cel puţin 34 de specii de păsări protejate pe plan

internaţional

7.4 Zone sensibile la nutrienţi. Zone vulnerabile la nitraţi.

Un aspect foarte important în ceea ce priveşte distribuţia zonelor protejate este

acela că tot teritoriul României a fost identificat ca fiind zonă sensibilă la

poluarea cu nutrienţi (azot total şi fosfor total), pe baza criteriilor de identificare

din Anexa II a Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane şi în

conformitate cu documentul de poziţie încheiat între România şi Comunitatea

Europeană referitor la capitolul de mediu, finalizat în decembrie 2004.

251

Zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi sunt suprafeţele de teren agricol de

pe teritoriul ţării prin care se drenează scurgerile difuze în apele poluate sau

expuse poluării cu nitraţi din surse agricole şi care contribuie la poluarea acestor

ape.

Identificarea zonelor vulnerabile s-a realizat de către „Institutul Naţional de

Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie şi Agrochimie şi Protecţia Mediului” pe

baza evaluării condiţiilor naturale (sol, teren, climă, hidrologie, hidrogeologie) ale

arealelor cu potenţial de transmitere a nitraţilor din sistemul agricol către corpurile

de apa de suprafaţă şi subterane.

Detalii legate de zonele sensibile la poluarea cu nutrienţi şi de zonele

vulnerabile la poluarea cu nitraţi veţi găsi în capitolul 11 din prezentul Plan de

Management.


Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane;

Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi

proveniţi din surse agricole;

Hotărârea de Guvern nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind

condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate

Hotărârea de Guvern nr. 352/2005 privind modificarea şi completarea

Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind

condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

Hotărârea de Guvern nr. 964/2000 privind protecţia apelor împotriva poluării

cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

Ordinul nr. 1552 din 3 decembrie 2008 al Ministrului Mediului şi Dezvoltării

Durabile şi Ordinul nr.743 din 12 decembrie 2008 al Ministrului Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există

surse de nitraţi din activităţi agricole.

Pe teritoriul Spaţiului Hidrografic Dobrogea – Litoral şi Deltei Dunării se află

4 zone vulnerabile: Măcin, Dobrogea Sud, Lunca Dunării 5 şi Podişul Dobrogei

(Figura 7.4 şi Anexa 7.1).

Din cele 4 zone vulnerabile fac parte 112 localităţi (comune+oraşe), împarţite

în: Măcin, 14 localităţi, Dobrogea Sud, 8 localităţi, Lunca Dunării 5, 35 localităţi

şi Podişul Dobrogei, 55 localităţi.

252

7.5 Zone pentru îmbăiere

Totalul terenului aflat în zonele vulnerabile din cadrul spaţiul hidrografic

253

Dobrogea-Litoral şi Delta Dunării este de 12468.81 km2, împărţit în: Măcin –

1827,10 km2, Dobrogea Sud – 977,98 km2, Lunca Dunării 5 – 4117.29 km2,

Podişul Dobrogei – 5546,44 km2.

În anexa 7.1 se prezintă tabelul cu localităţile situate în zonele vulnerabile din

Spaţiul Hidrografic Dobrogea – Litoral şi Delta Dunării.Prevederile legislaţiei

europene în domeniu (Directiva 2006/7/CE privind gestionarea calităţii apei pentru

îmbăiere şi de abrogare a Directivei 76/160/CEE) au fost transpuse în legislaţia

românească prin:

Hotărârea de Guvern nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate

pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere;

Hotărârea de Guvern nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere,

inspecţie sanitară şi control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere;

Hotărârea de Guvern nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de

îmbăiere.

Până în anul 2014 raportarea anuala a calităţii apei de îmbăiere se realizează

în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 459/2002 şi, respectiv, ale

Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control al zonelor naturale

utilizate pentru îmbăiere, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2004, cu

modificările şi completările ulterioare, urmând ca de la 01.01.2015 prevederile HG

546/2008 să intre în totalitate în vigoare.

Conform reglementărilor în vigoare, pentru anul 2007, Autoritatea de Sănătate

Publică Constanţa şi Direcţia Apelor Dobrogea – Litoral au identificat 15 zone cu

35 sectoare de îmbăiere localizate în apele costiere ale Mării Negre reprezentate

în Figura 7.5, fiind raportate Comisiei Europene.

Încadrarea din punct de vedere calitativ a apelor de îmbăiere identificate în

anul 2007 s-a realizat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare (HG

459/2002). Zonele de îmbăiere identificate au fost monitorizate şi evaluate din

punct de vedere al calităţii apei de Autoritatea de Sănătate Publică Constanţa. Pe

baza zonelor de îmbăiere declarate pentru anul 2007, Institutul de Sănătate

Publică Bucureşti a elaborat Raportul privind calitatea apelor de îmbăiere pe care

l-a transmis Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Mediului şi Dezvoltării

Durabile. Acest raport a fost transmis Comisiei Europene de către Ministerul

Sănătăţii Publice, începând cu data aderării la Uniunea Europeană.

254

255

Capitolul VIII. Monitorizarea şi caracterizarea stării apelor

8.1 Reţelele şi programele de monitorizare

În conformitate cu Articolul 8 (1) al Directivei Cadru din domeniul apelor

(2000/60/EC), Statele Membre ale Uniunii Europene au stabilit programele de

monitorizare pentru apele de suprafaţă, apele subterane şi zonele protejate în

scopul cunoaşterii şi clasificării “stării“ acestora în cadrul fiecărui district

hidrografic.

În România programele de monitorizare stabilite au devenit operaţionale la

22.12.2006, aplicându-se corpurilor de apa de suprafaţă, corpurilor de apa

subterană şi zonelor protejate.

Sistemul Naţional de Monitoring Integrat al Apelor cuprinde următoarele 6 sub-

sisteme:

Râuri;

Lacuri;

Ape tranzitorii;

Ape costiere;

Ape subterane;

Ape uzate (monitoringul de control al apelor uzate evacuate în receptorii

naturali).

Mediile de investigare sunt reprezentate de apa, sedimente şi biota,

elementele de calitate, parametrii şi frecvenţele minime de monitorizare fiind în

concordanţă cu cerinţele Directivei Cadru în domeniul apei, funcţie de tipul de

program.

Monitorizarea stării apelor în România pe baza programelor de monitorizare

stabilite în conformitate cu Art. 8 (1,2) ale Directivei Cadru Apă se realizează de

către Administraţia Naţională “Apele Romane” prin unităţile sale teritoriale. Pentru

unele corpuri de apă din Delta Dunării monitorizarea se efectuează de către

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare “Delta Dunării”-Tulcea iar pentru

corpurile de apă costiere monitorizarea este realizată de Direcţia Apelor Dobrogea

Litoral împreună cu Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore

Antipa” – Constanţa.

256

Programele de monitorizare a apelor de suprafaţă includ:

programul de supraveghere;

programul operaţional;

programul de investigare.

În abordarea naţională, o secţiune de monitorizare poate servi atât

programului de supraveghere, cât şi programului operaţional de monitorizare.

Programele de monitorizare a apelor subterane includ:

programul de monitorizare cantitativă;

programul de monitorizare calitativă de supraveghere şi operaţional.


În conformitate cu anexa V din Directiva Cadru, informaţiile furnizate de

sistemul de monitoring al apelor de suprafaţă sunt necesare pentru:

Clasificarea stării corpurilor de apă (având în vedere atât starea ecologică,

cât şi starea chimică);

Validarea evaluării de risc;

Proiectarea eficientă a viitoarelor programe de monitoring;

Evaluarea schimbărilor pe termen lung datorită cauzelor naturale;

Evaluarea schimbărilor pe termen lung datorate activităţilor antropice;

Estimarea încărcărilor de poluanţi transfrontalieri sau evacuaţi în mediul

marin;

Evaluarea schimbărilor în starea corpurilor de apă identificate ca fiind la

risc, ca răspuns la aplicarea măsurilor de îmbunătăţire sau prevenire a

deteriorării;

Stabilirea cauzelor datorită cărora corpurile de apă nu vor atinge obiectivele

de mediu;

Stabilirea magnitudinii şi impactului poluărilor accidentale;

Utilizarea în exerciţiul de intercalibrare;

Evaluarea conformităţii cu standardele şi obiectivele ariilor protejate;

Cuantificarea condiţiilor de referinţă pentru apele de suprafaţă.

257

Secţiunile de monitorizare pentru apele de suprafaţă aferente Fluviului Dunărea

(sectorul aferent Direcţiei de Apă Dobrogea – Litoral), Delta Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi a Apelor Costiere se prezintă în figura 8.1.

Programul de supraveghere

Monitoringul de supraveghere are rolul de a evalua starea tuturor apelor din cadrul

bazinului hidrografic, furnizând informaţii pentru: validarea procedurii de evaluare a

impactului, proiectarea eficientă a viitoarelor programe de monitoring, evaluarea tendinţei de

variaţie pe termen lung a resurselor de apă, inclusiv datorită impactului activităţilor antropice.

În România, programul de supraveghere se realizează în fiecare an pe perioada unui

plan de management şi majoritatea secţiunilor de monitorizare au fost definite ca fiind de

supraveghere.

Râuri

Pentru programul de supraveghere, la nivelul Fluviului Dunărea, Delta Dunării şi

Spaţiului Hidrografic Dobrogea, numărul secţiunilor de monitorizare pentru râuri este de 33.

Elementele de calitate monitorizate, parametrii şi frecvenţele de monitorizare pentru

fiecare element de calitate sunt prezentate în Tabelul 8.1.

Tabel 8.1. Elemente, parametri şi frecvenţe de monitorizare în programul de supraveghere şi

operaţional – râuri

El mente de calitate Parametri

Frecvenţa

Program

Suprave-

ghere

Program

Operaţi-

onal

Elemente

biologice

Fitoplancton Componenţa taxonomică (lista şi

nr. de specii) densitate (expl/l) 2/an 3/an

Microfitobentos Componenţa taxonomică (lista şi

nr. de specii) densitate (expl/m2) 2/an 3/an

Macrofite Componenţa taxonomică (lista şi

nr. de specii) densitate (expl/m2) 1/3 ani 1 ani

Zoobentos Componenţa taxonomică (lista şi 2/an 3/an

258

nr. de specii) densitate (expl/m2)

Fauna piscicolă

componenţa taxonomică (lista şi

nr. de specii) densitate

(exp/100m2) structura pe vârste

1/3 ni 1/3 ani

Elemente

hidromor-

fologice

Regimul

hidrologic

Nivelul şi debitul apei H = 2 / zi *

Q = 2 -60

/an*

H = 2 / zi

*

Q = 20-

60/an*

Conectivitatea cu corpurile de apă

subterană 1/3 zile 1/3 zile

Continuitatea râului 1/6 ani 1/6 ani

Pa ametri

morfologici

Variaţia adâncimii şi latim i râului 1/an 1/an

Structura şi substratul patului

albiei 1/6 ani 1/6 ani

Structura zonei riverane 1/6 ani 1/6 ani

Elemente

fizico-

chimice

Transparenţa Materii în suspensie, Turbiditate,

Culoare 6/an /12/an**

Condiţii termice Temperatura

6/an 6 2/an*

*

Condiţii de

oxigenare

Oxigen dizolvat CCO - Mn şi/sau

CCO - Cr CBO5 şi în une e

cazuri COT şi COD

6/an 6/12/an**

Salin tate Conductivitate/reziduu fix 6/an 6/12/an**

Starea

acidifierii

pH Alcal nitate 6/an 6/12/an**

Nutrienţi Azotiţi, Azotaţi, Amoniu Ntotal,

Ortofosfaţi Ptotal Clorofila „ ” 6/an

6 12/an*

*

Nutrienţi

(materii în

suspensie)

Ntotal, Ptotal

6/an 6/an

Substanţe

prioritare - apă

1) 12/an 12/an

259

Substanţe

prioritare

(materii în

s spensie)

Metale grele: Cd, Ni, Pb, Hg

6/an 6/a

Substanţe

prioritare

(sedimente)

Metale grele şi

micropoluanţi organici relevanţ

pentru sedimente

1/an 1/an

Substanţe

prioritare

(biota)

Metale grele şi micropoluanţi

organici relevanţi pentru biota 1/ n

Poluanţi

specifici

neprioritari

2)

6/an 6/

Poluanţi

specifici

neprioritari

(materii în

suspensie)

lte metale grele (lista II)

6/an 6/a

Poluanţi

specifici

neprioritari

(sedimente)

Substanţe din lista I şi II relevante

pentru sedimente 1/an 1/an

Poluanţi

specifici

neprioritari

(biota)

Substanţe din lista I şi II relevante

pentru biotă 1/a

Alţi poluan i 3) 6/an 6/an

Elemente

micro io-

logice

Parametri

bacteriologici *

**

coliformi totali, coliformi fecali,

streptococi fecali, Salmonella 4-12/ n 4-12/an

* în cazul viiturilor frecvenţa de monitorizare va fi crescută funcţie de regimul hidrologic al

râului

** se monitorizează de 12/an când este la risc datorită nutrienţilor şi substanţelor organice

260

Lacuri

La nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea reţeaua pentru

monitoringul de supraveghere se realizează prin 48 secţiuni în cazul corpurilor de

apă lacuri naturale şi prin 2 secţiuni în cazul corpurilor de apă lacuri de acumulare.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare pentru fiecare

element de calitate inclusiv parametrii, sunt prezentate în Tabelul 8.2. În cazul

lacurilor de acumulare, dar şi în cazul lacurilor naturale mari, monitorizarea

elementelor fizico-chimice şi biologice se face de la suprafaţă.

Ape tranzitorii

În cadrul programului de supraveghere (similar programului operaţional), reţeaua

de monitorizare a Deltei Dunării şi a Apelor Costiere, cuprinde 12 secţiuni,

acoperind cele 2 tipuri de ape tranzitorii): apele tranzitorii lacustre şi marine.

Elementele de calitate, parametrii şi frecvenţele de monitorizare pentru

elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice sunt prezentate în Tabelul

8.3. Monitorizarea apelor marine tranzitorii se face pe profile şi secţiuni la diverse

izobate (5m, 20m şi 30 m).

Ape costiere

Reţeaua de monitorizare a apele costiere este alcatuită dintr-un număr de

42 secţiuni aferente corpurilor de apă costieră.

** se monitorizează de 6/an când este la risc datorită alterărilor hidromorfologice şi

substanţelor prioritare

*** numai în cazul secţiunilor de captare a apei de suprafaţă în vederea obţinerii de apă

potabilă

1) Substanţele prioritare (anexa X din Directiva Cadru – Decizia 2455/2001/EC): în cazul

existenţei surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe;

2) Poluanţi specifici neprioritari (substanţe din Anexa 8 şi 9 din Directiva Cadru): în cazul

existenţei surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe

3) Alţi poluanţi: substanţe ce nu se regăsesc în anexele 8, 9 şi 10 din Directiva Cadru: în

cazul existenţei surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe.

261

Monitorizarea apelor costiere se face pe profile, existând secţiuni/staţii de

monitorizare la ţărm, precum şi secţiuni de larg la izobate de 5 m, 10 m, 20 m, 30

m şi la distanţe de 5 mile, 10 mile, 12 mile, 20 mile şi 30 de mile marine.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare sunt în conformitate

cu prevederile Anexei V, 1.3.1. din Directiva Cadru, cărora li s-au asociat

parametrii şi frecvenţele prezentate în Tabelul 8.4

Programul operaţional

Monitoringul operaţional are ca scop stabilirea stării corpurilor de apă din

cadrul bazinului hidrografic ce prezintă riscul de a nu îndeplini obiectivele de

mediu şi a stării corpurilor de apa posibil la risc, precum şi evaluarea oricăror

schimbări în starea acestor corpuri de apă, schimbări datorate aplicării

programului de măsuri. Programul operational se aplică tuturor corpurilor în care

sunt evacuate substanţe prioritare.

Pentru Fluviului Dunărea (sectorul aferent Direcţiei de Apă Dobrogea

Litoral), Delta Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere,

monitoringul operaţional se realizează printr-un număr de 121 secţiuni de

monitorizare.

Râuri

Reţeaua pentru monitoringul operaţional pentru râuri, de la nivelul Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea, este alcatuită dintr-un

număr de 26 secţiuni.

Elementele de calitate şi frecvenţa de monitorizare

Directiva Cadru prevede că monitoringul operaţional să fie specific şi să

aibă la bază monitorizarea unor parametrii relevanţi (care să indice riscul

neatingerii stării bune). În Tabelul 8.1. se prezintă elementele, parametri şi

frecvenţele de monitorizare pentru elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-

chimice.

Lacuri

Reţeaua pentru monitoringul operaţional la lacuri din cadrul Deltei Dunării şi

Spaţiului Hidrografic Dobrogea este alcatuită dintr-un număr de 41 secţiuni.

262


În Tabelul 8.2. se prezintă elementele de calitate biologice,

hidromorfologice şi fizico-chimice, parametri şi frecvenţele de monitorizare ale

acestora. Ca şi în cazul programului de supraveghere, monitorizarea elementelor

fizico-chimice şi biologice se face de la suprafaţă.

Ape tranzitorii

Reţeaua de monitorizare operaţionala pentru apele tranzitorii este alcatuită

dintr-un număr de 12 secţiuni aferente corpurilor de apă tranzitorie, acoperind cele

2 tipuri de ape tranzitorii, având aceeaşi structură spaţială ca cea din programul de

supraveghere.


În Tabelul 8.3 se prezintă elementele, parametri şi frecvenţele de

monitorizare pentru elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice.

Ape costiere

Reţeaua de monitorizare operaţională pentru apele costiere este alcătuită

dintr-un număr de 42 secţiuni (ca şi în programul de supraveghere).

Monitorizarea apelor costiere se face pe profile, existând secţiuni de

monitorizare la ţărm precum şi sectiuni de larg la izobate de 5 m, 10m, 20m, 30m

şi la distanţe de 5 mile, 10 mile, 12 mile, 20 mile şi 30 de mile marine.


În Tabelul 8.4 se prezintă elementele monitorizate şi frecvenţele de

monitorizare pentru elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice.

Programul de investigare

Programul de monitorizare investigativă în România a fost stabilit pe baza

prevederilor Directivei Cadru în domeniul apei, fiind reprezentat de:

Identificarea cauzelor depăşirilor limitelor prevăzute în standardele de

calitate şi în alte reglementări din domeniul gospodăririi apelor,

263

Certificarea cauzelor pentru care un corp de apa nu poate atinge

obiectivele de mediu (acolo unde monitoringul de supraveghere arată că

obiectivele stabilite pentru un corp de apă nu se pot realiza, iar monitoringul

operaţional nu a fost încă stabilit),

Stabilirea impactului poluărilor accidentale, furnizând informaţii referitoare la

programele de măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu şi

a măsurilor specifice necesare pentru remedierea efectelor poluărilor

accidentale.

Programul de investigare se aplică, dacă este necesar, la completarea

cunoştinţelor privind calitatea apei, la testarea noilor metode de evaluare calitativă,

la probarea ipotezelor privind evaluarea presiunilor şi a impactului, nefiind

necesară stabilirea în avans a reţelei de monitoring investigativ şi a elementelor de

calitate monitorizate.

264

265

Tabel 8. 2 Elemente, parametri şi frecvenţe de monitorizare în programul de

supraveghere şi operaţional – lacuri

Elemente de calitate

Parametri

Frecvenţa

Lacuri

naturale

Program

supravegh

ere

Lacuri de

acumulare

Program

supravegh

ere

Lacuri

naturale

Program

operaţion

al

Lacuri de

acumulare

Program

operaţion

al

Elemente

biologice

Fitoplancton

componenţa

taxonomică (lista

şi nr. de specii)

densitate (expl./l)

biomasa(mg/l)

4/an 4/an 4/an* 4/an*

Microfitobentos

componenţa

taxonomică (lista

şi nr. de specii)

densitate

(exp./m2)

1/an 1/an 2/an 2/an

Macrofite

componenţa

taxonomică (lista

şi nr. de specii)

densitate

(exp./m2)

1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani

Zoobentosul

componenţa

taxonomică (lista

şi nr. de specii)

densitate

(exp./m2)

1/an 1/an 1/an 1/an

Fauna

piscicolă

componenţa

taxonomică (lista

şi nr. de specii)

densitate (exp

1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani 1/3 ani

266


Parametri

Frecvenţa

Lacuri

naturale

Program

supravegh

ere

Lacuri de

acumulare

Program

supravegh

ere

Lacuri

naturale

Program

operaţion

al

Lacuri de

acumulare

Program

operaţion

al

/100m2) structura

pe varste

Elemente

hidromor-

fologice

Parametri

hidrologici

Nivelul apei în lac

şi debitele

afluente şi

defluente

1-30 / 30

zile 1/zi

1-30 / 30

zile 1/zi

Timpul de

retenţie al lacului 1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani

Conectivitatea

lacului cu

corpurile de apă

subterană

1/3 zile 1/3 zile 1/3 zile 1/3 zile

Parametri

morfologici

Variaţia adâncimii

lacului 1/6 ani

1/6 ani

(variabil) 1/6 ani

1/6 ani

(variabil)

Volumul şi

structura patului

lacului

1/6 ani 1/6 ani

(variabil) 1/6 ani

1/6 ani

(variabil)

Structura malului

lacului 1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani 1/6 ani

Elemente

fizico-

chimice

Transparenţa

Discul Secchi

turbiditate

culoare

4/an 4/an 4/an* 4/an*

Condiţii

termice

Temperatura 4/an 4/an 4/an* 4/an*

Condiţii de

oxigenare

Oxigen dizolvat

CCO - Mn şi/sau

CCO - Cr CBO5

4/an 4/an 4/an* 4/an*

267


Parametri

Frecvenţa

Lacuri

naturale

Program

supravegh

ere

Lacuri de

acumulare

Program

supravegh

ere

Lacuri

naturale

Program

operaţion

al

Lacuri de

acumulare

Program

operaţion

al

şi în unele cazuri

COT şi COD

Salinitate Conductivitate

/reziduu fix 4/an 4/an 4/an* 4/an*

Starea

acidifierii

pH alcalinitate 4/an 4/an 4/an* 4/an*

Nutrienţi Azotiţi, azotaţi,

amoniu, Ntotal,

ortofosfaţi,

Ptotal,clorofila „a”

4/an 4/an 4/an* 4/an*

Substanţe

prioritare-apă

1) 12/an 12/an 12/an 12/an

Substanţe

prioritare

(sedimente)

Metale grele şi

micro-poluanţi

organici relevanţi

pentru sedimente

1/an 1/an 1/an 1/an

Substanţe

prioritare

(biota)

Metale grele şi

micropoluanţi

organici relevanţi

pentru biotă

1/an 1/an

Poluanţi

specifici

neprioritari

2)

4/an 4/an 4/an 4/an

Poluanţi

specifici

neprioritari

(sedimente)

Substanţe din

lista I şi II

relevante pentru

sedimente

1/an 1/an 1/an 1/an

268


Parametri

Frecvenţa

Lacuri

naturale

Program

supravegh

ere

Lacuri de

acumulare

Program

supravegh

ere

Lacuri

naturale

Program

operaţion

al

Lacuri de

acumulare

Program

operaţion

al

Poluanţi

specifici

neprioritari

(biota)

Substanţe din

lista I şi II

relevante pentru

biotă

1/an 1/an

Alţi poluanţi 3) 4/an 4/an 4/an 4/an

Elemente

microbio-

logice

Parametrii

bacteriologici**

coliformi totali,

coliformi fecali,

streptococi fecali,

Salmonella

4-12/an 4-12/an 4-12/an 4-12/an

* frecvenţa de monitorizare poate deveni lunară sau mai mare funcţie de evoluţia

procesului de eutrofizare (mai-septembrie)

**numai în cazul secţiunilor de captare a apei de suprafaţă în vederea obţinerii de

apă potabilă şi la lacurile utilizate pentru îmbăiere (Techirghiol)

1) Substanţele prioritare (anexa X din Directiva Cadru – Decizia 2455/2001/EC):

în cazul existenţei surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe;

2) Poluanţi specifici neprioritari (substanţe din Anexa 8 şi 9 din Directiva Cadru):

în cazul existenţei surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe

3) Alţi poluanţi: substanţe ce nu se regăsesc în anexele 8, 9 şi 10 din Directiva

Cadru: în cazul existenţei surselor de poluare care evacuează astfel de

substanţe.

269

Tabel nr. 8.3 Ementele de calitate şi frecvenţele de monitorizare în programul de supraveghere şi programul operaţional -

ape tranzitorii-

Elemente de calitate Parametri

Program

supraveghere Program operaţional

Ape

tranzitorii

lacustre

Ape

tranzitorii

marine

Ape

tranzitorii

lacustre

Ape

tranzitorii

marine

Elemente

biologice

Fitoplancton componenţa taxonomică (lista şi nr. de

specii), densitate (expl./l), biomasa (mg/l) 4/an ** 4/an**** 4/an****

Macroalge componenţa taxonomică (lista şi nr. de

specii) densitate (exp./m2) 1/an 1/an 2/an***** 2/an*****

Angiosperme componenţa taxonomică, lista şi nr. de

specii), densitate (exp./m2) 1/3ani 1/3ani 1/3ani 1/3ani

Zoobentos componenţa taxonomică (lista şi nr. de

specii) densitate (exp./m2) 1/an 1/an 1/an 1/an

Faună piscicolă componenţa taxonomică (lista şi nr. de

specii) densitate (exp/100m2) structura

pe vârste

1/3 ani 1/3ani 1/3 ani 1/3ani

Elemente

hidromorfologice Parametri

morfologici

Variaţia adâncimii apelor tranzitorii 1/6ani 1/an 1/6ani 1/an

Volumul şi structura patului apelor

tranzitorii

1/6 ani 1/an 1/6 ani 1/an

Timpul de retenţie al lacului 1/6 ani NA 1/6 ani NA

270

Parametri

hidrologici

Nivelul apei 1/zi 1/zi 1/zi 1/zi

Debitul de apă dulce NA NA NA NA

Expunerea la valuri NA 4/an NA 4/an

Elemente fizico-

chimice

Transparenţa materii în suspensie, culoare, turbiditate,

discul Sechi 4/an ** 4/an**** 4/an****

Condiţii termice temperatura 4/an ** 4/an**** 4/an****

Condiţii de

oxigenare

oxigen dizolvat CCO - Mn şi/sau CCO-Cr

CBO5 şi în unele cazuri COT şi COD 4/an ** 4/an**** 4/an****

Salinitate salinitate-conductivitate 4/an ** 4/an**** 4/an****

Starea acidifierii pH alcalinitate 4/an ** 4/an**** 4/an****

Nutrienţi Azotiţi, azotaţi, amoniu, Ntotal,

ortofosfaţi, Ptotal, clorofila "a", siliciu 4/an ** 4/an**** 4/an****

Nutrienţi (materii în

suspensie)

N total, P total

Substanţe

prioritare-apa

1)

12/an 12/an 12/an 12/an

Substanţe prioritare

(materii în

suspensie)

Metale grele: Cd, Ni, Pb, Hg

Substanţe prioritare

(sedimente)

Metale grele şi micropoluanţi organici

relevanţi pentru sedimente 1/an 1/an 1/an 1/an

Substanţe prioritare Metale grele şi micropoluanţi organici 1/an 1/an

271

* parametri şi frecvenţa sunt cele prevăzute de TNMN

** frecvenţa este cea prevăzută de TNMN şi CMN

*** se monitorizează de 6/an când CA este la risc datorită alterărilor hidromorfologice şi substanţelor

**** frecvenţa de monitorizare poate deveni lunară în cazul fenomenelor de eutrofizare (mai-septembrie)

***** frecvenţa de monitorizare de 2 /an se aplică în cazul fenomenelor de eutrofizare (mai-septembrie)

NA =not applicable/neaplicabilă

(biota) relevanţi pentru biota

Poluanţi specifici

neprioritari

2)

4/an ** 4/an 4/an

Poluanţi specifici

neprioritari materii

în suspensie)

Alte metale grele (lista II)

Poluanţi specifici

neprioritari

(sedimente)

Substanţe din lista I şi II relevante pentru

sedimente

1/an 1/an 1/an 1/an

Poluanţi specifici

neprioritari (biota)

Substanţe din lista I si II relevante pentru

biotă

1/an 1/an

Alţi poluanţi 3) 4/an 4/an 4/an 4/an

Elemente

microbiologice

Parametrii

bacteriologici

*,**

NA NA

272

1) Substanţele prioritare (anexa X din Directiva Cadru – Decizia 2455/2001/EC): în cazul existenţei surselor de poluare care

evacuează astfel de substanţe;

2) Poluanţi specifici neprioritari (substanţe din Anexa 8 şi 9 din Directiva Cadru): în cazul existenţei surselor de poluare care

evacuează astfel de substanţe;

3) Alti poluanţi: substanţe ce nu se regăsesc în anexele 8, 9 şi 10 din Directiva Cadru: în cazul existenţei surselor de poluare care

evacuează astfel de substanţe

273

Tabel 8.4.Elemente de calitate şi frecvenţele de monitorizare în programul de

supraveghere şi programul operaţional-ape costiere

Elemente de calitate Parametri Program

supraveghere

Program

operational

Elemente

biologice

Fitoplancton componenta

taxonomică (lista şi nr.

specii); densitate

(expl./l); biomasa

(mg/l)

4/an 4/an*

Macroalge componenta


specii)

densitate (exp./m2)

1/an 2/an***

Angiosperme componenta


specii)

densitate (exp./m2)

1/3ani 1/3ani

Zoobentos componenta


specii)

densitate (exp./m2)

1/an 1/an

Elemente

hidromorfologice

Parametri

morfologici

variaţia adâncimii

apelor costiere

1/an 1/an

structura patului apelor

costiere

1/6 ani 1/6 ani

Parametri

hidrologici

nivelul apei 1/zi 1/zi

direcţia curenţilor

dominanţi

4/an 4/an

expunerea la valuri 4/an 4/an

Elemente fizico-

chimice

Transparenta discul Sechi turbiditate

culoare

4/an 4/an*

Conditii termice temperatura 4/an 4/an*

274


supraveghere

Program

operational

Conditii de

oxigenare

oxigen dizolvat CCO-

Mn şi/sau CCO-Cr,

CBO5 şi în unele

cazuri COT şi COD 4/an 4/an*

Salinitate salinitate-

conductivitate 4/an 4/an*

Starea acidifierii pH 4/an 4/an*

Nutrienţi Azotiţi, azotaţi, amoniu

Ntotal, ortofosfaţi

Ptotal, siliciu

clorofila "a"

4/an 4/an*

Substanţe

prioritare-apa

1) 12/an 12/an

Substanţe

prioritare

(sedimente)

Metale grele şi

micropoluanţi organici

relevanţi pentru

sedimente

1/an 1/an

Substanţe

prioritare (biota)

Metale grele şi

micropoluanţi organici

relevanţi pentru biota

1/an

Poluanţi

specifici

neprioritari

2) 4/an 4/an

Poluanţi

specifici

neprioritari

(sedimente)

Substanţe din lista I şi

II relevante pentru

sedimente

1/an 1/an

Poluanţi

specifici

neprioritari

(biota)

Substanţe din lista I şi

II relevante pentru

biota

1/an

275


supraveghere

Program

operational

Alţi poluanţi 3) 4/an 4/an

Elemente

microbiologice

Parametrii

bacteriologici **

coliformi totali,

coliformi fecali,

streptococi fecali,

Salmonella,

enterovirusuri

2/luna 2/luna

* frecventa de monitorizare poate deveni lunara sau mai mare functie de evolutia

procesului de eutrofizare (mai-septembrie)

** frecventa de monitorizare numai pe durata sezonului estival

*** frecventa de monitorizare de 2 /an se aplica in cazul fenomenelor de eutrofizare

(mai-septembrie)

1) Substantele prioritare (anexa X din Directiva Cadru–Decizia 2455/2001/EC): in

cazul existentei surselor de poluare care evacueaza astfel de substante;

2) Poluanti specifici neprioritari (substante din Anexa 8 si 9 din Directiva Cadru): in

cazul existentei surselor de poluare care evacueaza astfel de substante;

3) Alti poluanti: substante ce nu se regasesc in anexele 8, 9 si 10 din Directiva

Cadru: in cazul existentei surselor de poluare care evacueaza astfel de substante.


Articolul 8 al Directivei Cadru stabileşte cerinţele de monitorizare pentru starea

apelor subterane, iar anexa V indică faptul că informaţiile furnizate de sistemul de

monitoring al apelor subterane sunt necesare pentru:

Evaluarea stării cantitative a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă

subterană (inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană disponibile);

Estimarea direcţiei şi a debitului din corpurile de apă subterană care

traversează graniţele Statelor Membre;

Validarea procedurii de evaluare a riscului, realizată conform Articolului 5;

276

Evaluarea tendinţelor pe termen lung a diverşilor parametrii cantitativi şi

calitativi, ca rezultat al schimbărilor condiţiilor naturale şi datorită activităţii antropice;

Stabilirea stării chimice pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă

subterană identificate a fi la risc de a nu atinge starea buna;

Identificarea prezenţei tendinţelor importante şi continue de creştere a

concentraţiilor de poluanţi;

Evaluarea schimbării (inversării) tendinţelor în concentraţia poluanţilor în apele

subterane;

Stabilirea, proiectarea şi evaluarea programului de măsuri.

Secţiunile de monitorizare pentru apele subterane din Spaţiul Hidrografic

Dobrogea se prezintă în Figura 8.2.

Parametrii monitorizaţi şi frecvenţele de monitorizare, inclusiv elementele de

calitate sunt prezentate în Tabelul 8.5.

Monitorizarea cantitativă a corpurilor de apă subterană are ca scop

principal validarea caracterizării realizate în conformitate cu Articolul 5 şi a procedurii

de evaluare a riscului de a nu atinge starea cantitativă bună la nivelul tuturor

corpurilor de apă subterană sau a grupurilor de corpuri.

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

a Apelor Costiere, au fost identificate un număr de 31 secţiuni (foraje/izvoare)

monitorizate din punct de vedere cantitativ (31 foraje, 0 izvoare).

Monitorizarea calitativă (chimică)

Programul de supraveghere


a Apelor Costiere, numărul secţiunilor (forajelor/izvoarelor) monitorizate din punct de

vedere calitativ cu programul de supraveghere este de 38 (34 foraje, 4 izvoare).

Programul operaţional


a Apelor Costiere, numărul secţiunilor (forajelor/izvoarelor) monitorizate din punct de

vedere calitativ în programul operaţional este de 21 (19 foraje şi 2 izvoare).

277

278

Tabel 8.5. Elemente, parametri şi frecvenţe de monitorizare în programul de

supraveghere şi operaţional – ape subterane

Elemente Parametri

Frecvenţa*

Program

supraveghere

Program

operaţional

Elemente

cantitative

H 2-120/an 2-120/an

Q 2-12/an la

izvoare

2-12/an la

izvoare

Elemente

fizico-

chimice

oxigen 1/6 ani 2/an

pH 1/6 ani 2/an

conductivitate 1/6 ani 2/an

azotaţi 1/6 ani 2/an

amoniu 1/6 ani 2/an

oxidabilitate(CCO-Mn) 1/6 ani 2/an

alcalinitate 1/6 ani 2/an

alţi nutrienţi (azotiţi, ortofosfaţi) 1/6 ani 2/an

substanţe prioritare şi substanţe

prioritare periculoase 1/6 ani 2/an

poluanţi specifici neprioritari 1/6 ani 2/an

alţi poluanţi şi parametri

(inclusiv ionii majori) 1/6 ani 2/an

*Frecvenţa măsurătorilor de nivel la forajele reţelei hidrogeologice naţionale

pentru apele freatice este funcţie de rezultatele analizei regimului de variaţie al

acestora (la 3, 6 sau 15 zile).


Conform Articolului 6 şi Anexei IV din Directiva Cadru, corpurile de apă

desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman sunt considerate

zone protejate.

279

De asemenea, în conformitate cu Articolul 7 al Directivei Cadru, Statele

Membre trebuie să identifice toate corpurile de apă utilizate sau care vor fi în viitor

utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman, care furnizează, în medie,

mai mult de 10 m3/zi sau deservesc mai mult de 50 de persoane. De asemenea,

Statele Membre trebuie să monitorizeze toate corpurile de apă care furnizează mai

mult de 100 m3/zi (în medie).

Pentru apele de suprafaţă, din cadrul Fluviului Dunărea şi Deltei Dunării, au

fost identificate un nr. de 23 captări de apă, unde s-au stabilit secţiuni de

monitorizare în conformitate cu prevederile Directivei Cadru.

Parametrii monitorizaţi sunt cei definiţi de Directiva 75/440/EEC şi Directiva

79/869/EEC. De asemenea, Directiva Cadru prevede monitorizarea substanţelor

prioritare şi altor substanţe descărcate în cantităţi semnificative care ar putea afecta

starea corpurilor de apă şi care sunt prevăzute în Directiva privind calitatea apei

potabile.

Frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor de apă de suprafaţă utilizate

pentru captarea apei potabile este prezentată în tabelul următor:

Comunitate

deservită

Frecvenţa

<10.000 4/an

10.000-30.000 8/an

30.000 12/an

Pentru apele subterane, la nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea, au fost

identificate un număr de 18 foraje utilizate pentru monitorizarea captărilor de apă

destinată consumului uman.

Referitor la parametrii şi frecvenţa de monitorizare, se specifică:

Măsuratorile de niveluri în forajele de observaţie ale Reţelei

Hidrogeologice Naţionale (situate în raza de influenţă a acestor captări) se realizează

odată la 3 -15 zile funcţie de regimul de variaţie al nivelurilor;

280

Monitorizarea parametrilor fizico-chimici obligatorii, precum şi

poluanţii/parametrii prevăzuţi de Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile,

modificată şi completată de Legea 311/2005) se efectueaza de 4 ori pe an.

Referitor la alte tipuri de zone protejate, se specifică că la nivelul Fluviului

Dunărea (sectorul aferent Direcţiei de Apa Dobrogea – Litoral), Deltei Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere, au fost identificate urmatoarele

secţiuni:

o Pentru zone de protecţie a speciilor acvatice importante din punct de vedere

economic: 5 secţiuni pentru apele cu sturioni;

o 18 secţiuni pentru zonele marine pentru creşterea şi exploatarea moluştelor;

o Pentru zone destinate protecţiei habitatelor sau speciilor unde menţinerea sau

îmbunătăţirea stării apei este un factor important - 18 secţiuni;

Zonele naturale amenajate pentru îmbăiere şi recreere sunt monitorizate de

către Autoritatea de Sănătate Publică Constanţa, cu frecvenţa prevăzută în legislaţia

în vigoare.

8.2. Caraterizarea stării apelor


8.2.1.1. – Definiţii, normative şi principii

Directiva Cadru Apă defineşte în Art.2 starea apelor de suprafaţă prin:

starea ecologică

starea chimică

Starea ecologică reprezintă structura şi funcţionarea ecosistemelor acvatice,

fiind definită în conformitate cu prevederile Anexei V a Directivei Cadru Apă, prin

elementele de calitate biologice, elemente hidromorfologice şi fizico-chimice

generale cu funcţie de suport pentru cele biologice, precum şi prin poluanţii

specifici (sintetici şi nesintetici).

Conceptul promovat de Directiva Cadru Apă privind starea apelor are la bază

o abordare nouă, integratoare care diferă fundamental de abordarile anterioare în

domeniul calităţii apei în care elementele hidromorfologice nu erau considerate, iar

preponderenţa revenea elementelor fizico-chimice.

281

Caracterizarea stării ecologice în conformitate cu cerinţele Directivei Cadru

pentru Apă (transpuse în legislaţia românească prin Legea apelor nr. 107/1996 cu

modificările şi completările ulterioare), se bazează pe un sistem de clasificare în 5

clase, respectiv: foarte bună, bună, moderată, slabă şi proastă, definite şi

reprezentate astfel:

pentru starea foarte bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor hidromorfologice şi fizico-chimice ale apelor de suprafaţă se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterari antropice minore;

pentru starea bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin abateri uşoare faţă de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore. Valorile elementelor fizico-chimice generale se caracterizează prin abateri minore faţă de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterari antropice minore;

pentru starea moderată - valorile elementelor biologice pentru apele de suprafaţă deviază moderat de la valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterari antropice minore;

pentru starea slabă – există alterări majore ale elementelor biologice; comunităţile biologice relevante diferă substanţial faţă de cele normale asociate condiţiilor nealterate din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;

pentru starea proastă - există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un număr mare de comunităţi biologice relevante sunt absente faţă de cele prezente în zonele nealterate(de referinţă) sau cu alterări antropice minore.

282

Se remarcă faptul că elementele biologice sunt luate în considerare în

definirea tuturor celor 5 clase, având la bază principiul conform căruia elementele

biologice sunt integratorul tuturor tipurilor de presiuni.

Elementele fizico-chimice se iau în considerare în caracterizarea stării “foarte

bună” şi “bună”, iar cele hidromorfologice numai în caracterizarea stării “foarte bună”,

în cazul celorlalte stări neexistând o definire specifică a acestora.

În cazul poluanţilor specifici sintetici starea ecologică foarte bună este definită

prin valori apropiate de zero sau cel puţin sub limita de detecţie a celor mai avansate

tehnici analitice folosite. În cazul poluanţilor specifici nesintetici starea ecologica

foarte bună este definită prin concentraţii care rămân în intervalul asociat în mod

normal cu valorile de fond.

Starea ecologică bună, atât pentru poluanţii specifici sintetici, cât şi pentru cei

nesintetici este definită prin concentraţii ce nu depaşesc valorile standardelor de

calitate pentru mediu; pentru poluanţii specifici nesintetici aplicarea acestor valori nu

implică reducerea concentraţiilor de poluanţi sub nivelul fondului natural.

Clasificarea stării ecologice a apelor de suprafaţă se bazează pe principiile

prezentate în Fig. 8.3., iar starea globală este determinată de cea mai

defavorabila situaţie, luând în considerare starea ecologică şi starea chimică.

Clasificarea şi încadrarea în cele 5 clase ecologice se realizează prin

compararea valorilor parametrilor monitorizaţi specifici categoriilor de apă de suprafaţă

(Tab. 8.1, 8.2, 8.3, 8.4) din secţiunea respectivă cu valorile parametrilor din secţiunea

de referinţă sau cu alterări antropice minore. Acest raport are valori între 0 - 1, indicând

o stare cu atât mai bună cu cât se apropie de 1.

Transpunerea definiţiilor normative ale Directivei Cadru Apă pentru starea

ecologică şi stabilirea celor 5 clase se bazează pe studii stiinţifice*.

Limitele dintre starea ecologică foarte bună/bună şi bună/moderată în cadrul

sistemelor de clasificare ecologică sunt componentă a procesului european de

intercalibrare, asigurând corelarea cu definiţiile din Anexa V a Directivei Cadru Apă şi

comparabilitatea acestora la nivel european.

*În România elaborarea sistemului de clasificare şi evaluare globală a stării apelor se

realizează de către institutele de specialitate de cercetare- dezvoltare şi universităţi

283

Directiva Cadru defineşte starea chimică bună a apelor de suprafaţă, ca fiind

starea chimică atinsă de un corp de apă la nivelul căruia concentraţiile de poluanţi nu

depaşesc standardele de calitate pentru mediu, stabilite în Anexa IX şi sub Art. 16(7),

precum şi sub alte acte legislative Comunitare ce stabilesc astfel de standarde.

Standardele de calitate pentru mediu (EQS) sunt definite drept concentraţiile de

284

poluanţi ce nu trebuie depăşite, pentru a se asigura o protecţie a sănătăţii umane şi a

mediului.

Corpurile de apă care nu se conformează cu toate valorile standard de calitate

pentru mediu se indică ca neândeplinind obiectivul de stare chimică bună.

În evaluarea stării chimice, substanţele prioritare prezintă relevanţă. În acest sens,

Comisia Europeană a aprobat Directiva nr. 2008/105/EC privind standardele de

calitate pentru mediu în domeniul politicii apei şi care amendează Directiva Cadru a

Apei (Anexa II a Directivei 2008/105/EC a înlocuit Anexa X a Directivei Cadru Apă)

care prezintă valorile standard de calitate pentru mediu pentru substanţele prioritare

şi alţi poluanţi (33 de substanţe şi grupuri de substanţe sintetice şi nesintetice + 8 alţi

poluanti sintetici).

De asemenea Directiva Cadru Apă, introduce un concept nou privind starea

corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale, reprezentată de potenţialul

ecologic şi de starea chimică.

În cazul corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale sunt definite 4 clase

ale potenţialului ecologic, respectiv: potenţial ecologic maxim şi bun, potenţial

ecologic moderat, potenţial ecologic slab, potenţial ecologic prost.

Reprezentarea grafică a potenţialului ecologic se realizează astfel: *potenţial ecologic maxim şi bun –verde *potenţial ecologic moderat –galben *potenţial ecologic slab – portocaliu

*potenţial ecologic prost – roşu,

la care se adaugă o linie de culoare GRI DESCHIS pentru CORPURILE ARTIFICIALE si GRI ÎNCHIS pentru CELE PUTERNIC MODIFICATE

ANTROPIC.

Pentru ilustrarea stării chimice la nivelul unui corp de apă se utilizează două culori si anume:

albastru pentru starea chimică bună

roşu pentru altă stare decat bună.

285

Elementele de calitate ale corpurilor de apa de suprafaţă artificiale şi puternic

modificate sunt acelea aplicabile la oricare dintre categoriile de apă de suprafaţă

menţionate anterior, valorile elementelor biologice şi fizico-chimice pentru potenţialul

ecologic maxim, reflectând valorile asociate cu cel mai comparabil tip de apă de

suprafaţă, ca urmare a condiţiilor hidromorfologice care rezultă din caracteristicile de

corp de apă puternic modificat şi artificial.

În cazul poluanţilor specifici sintetici şi nesintetici, precum şi pentru

caracterizarea stării din punct de vedere chimic, se aplică aceleaşi principii şi criterii

ca în cazul corpurilor de apă naturale.

8.2.1.2.Caracterizarea stării corpurilor de apă

Caracterizarea stării globale a corpurilor de apă naturale aferente Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere în

conformitate cu Directiva Cadru Apă a fost definită pe baza stării ecologice şi stării

chimice.

Starea ecologică caracterizată pe baza principiului celei mai defavorabile

situaţii, a fost evaluată prin utilizarea sistemelor de clasificare conforme cu

prevederile Directivei Cadru Apă aplicabile:

Elementelor biologice:

Râuri - fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna piscicolă;

Lacuri – fitoplancton;

Ape tranzitorii - fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna piscicolă,

* elaborarea sistemului de clasificare şi evaluare globală a stării apelor a fost

realizată de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia

Mediului – ICIM Bucureşti şi colaboratorii, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare

Marină “Grigore Antipa” – Constanţa

Starea corpurilor de apă aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea si Apelor Costiere este reactualizată pe baza sistemelor de clasificare şi evaluare conforme cu prevederile Directivei Cadru Apă*. Sistemul de clasificare şi evaluare al stării apelor în conformitate cu Directiva Cadru Apă este prezentat în anexa nr 8.1. a Planului de Management.

286

Ape costiere - fitoplancton, macronevertebrate bentice.

Ape costiere - fitoplancton, macronevertebrate bentice.

Pentru fitoplancton, macronevertebrate bentice şi fauna piscicolă au fost

stabilite valori caracteristice celor 5 clase de calitate şi au fost definite rapoartele de

calitate ecologica, specifice tipurilor RO 01- RO 16 (prezentate în anexă).

Pentru macronevertebrate au fost stabilite valori caracteristice celor 5 clase de

calitate şi au fost definite rapoartele de calitate ecologică şi pentru tipurile RO 17-

RO 20 (prezentate în Anexa 6.1.1.B a Planului Naţional de Management).

Referitor la parametrii biologici analizaţi pentru apele costiere şi tranzitorii, s-

au stabilit valori caracteristice pentru cele 5 clase de calitate având în vedere

următoarele elemente: fitoplancton (densitate, biomasă, clorofila “a”),

macrozoobentos (indicii biotici AMBI şi M-AMBI) pentru toate corpurile de apa

costiere şi ihtiofauna (număr de specii) pentru corpul de apă tranzitoriu marin Chilia –

Periboina.

Elementelor fizico – chimice:

- Elemente fizico-chimice generale:

Râuri - condiţii termice (temperatura apei), condiţii de oxigenare (oxigen

dizolvat), starea acidifierii (pH), nutrienţi (N-NH4, N-NO2, N-NO3, P-PO4, P total);

Lacuri – condiţii de oxigenare (oxigen dizolvat) şi nutrienţi (fosfor total);

Ape tranzitorii şi ape costiere - transparenţă, condiţii de oxigenare (oxigen

dizolvat, saturabilitatea în oxigen, CBO5), starea acidifierii (pH), salinitate,

nutrienţi (N-NH4, N-NO2, N-NO3, P-PO4, Si-SiO4)

- Poluanţi specifici:

Râuri şi lacuri: Zn, Cu, As, Cr, toluen, acenaften, xilen, fenoli, PCB;

Ape tranzitorii şi ape costiere – metale grele, hidrocarburi totale, hidrocarburi

aromatice polinucleare, pesticide organoclorurate

Pentru elementele fizico-chimice generale şi poluanţii specifici au fost stabilite

valorile limită şi metodologiile necesare evaluării stării ecologice, pe baza cărora se

realizează încadrarea în 3 clase de calitate (foarte bună, bună şi moderată) pentru

tipurile prezentate în anexa 6.1 a Planului Naţional de Management.

Elementele hidromorfologice sunt considerate numai în evaluarea stării

ecologice foarte bune, fiind specifice categoriei corpului de apă:

287

pentru râuri- regimul hidrologic (nivelul şi debitul apei), conectivitatea cu

corpurile de apă subterană, continuitatea râului), parametrii morfologici (variaţia

adâncimii şi lăţimii râului, structura şi substratul patului albiei, structura zonei

riverane)

pentru lacurile naturale: parametrii hidromorfologici (modificare amplitudine

maximă a variaţiilor de nivel (m) ∆Hnat/∆Hmod, modificarea frecvenţei variaţiilor de nivel

semnificative fnat/fmod, conectivitate ape subterane, coeficient de dragare Kd, structură

zonă riverană, coeficient consolidare maluri Kmal)

pentru apele tranzitorii- condiţii morfologice (caracteristicile granulometrice ale

substratului), condiţii hidrologice (parametrii caracteristici ai valurilor, debitul de apa

dulce)

pentru apele costiere - condiţii morfologice (caracteristicile granulometrice ale

substratului), condiţii hidrologice (parametrii caracteristici ai valurilor, nivelul apei,

curenţii marini/costieri, curenţii litorali de întoarcere).

La evaluarea stării chimice se are în vedere conformarea cu valorile standard de

calitate pentru mediu, pentru substanţele prioritare definite de Directiva 2008/105/EC

în Anexa I – partea A, atât pentru valoarea medie cât şi pentru valoarea concentraţiei

maxime admise.

Starea chimică este determinată de cea mai defavorabilă situaţie. Orice depaşire

a standardelor de calitate mediu conduce la neconformare şi la neatingerea

obiectivelor de stare bună.

Pentru evaluarea conformării substanţelor prioritare nesintetice (metale grele) s-a

elaborat metodologia de definire a valorilor fondului natural şi a standardelor de

calitate specifice, aceasta fiind aplicată corpurilor de apă care prezintă o astfel de

caracteristică.

Prin utilizarea elementelor de calitate menţionate anterior şi a unor abordări

metodologice specifice (prezentate în anexa nr. 8.1.) pentru corpurile de apă

aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

caracterizarea stării globale a evidenţiat că, din 122 corpuri de apă au fost

monitorizate 19 corpuri de apă râuri şi 24 corpuri de apă lacuri, din care un singur

corp de apă pentru lacuri atinge starea bună.

Pentru apele tranzitorii şi costiere au fost identificate 6 corpuri de apă (2 – pentru

apele tranzitorii şi 4 – pentru apele costiere). Prin utilizarea elementelor de calitate

288

specifice, menţionate anterior, s-a evidenţiat faptul că nici unul dintre aceste corpuri

de apă nu ating starea globală bună.

Starea corpurilor de apă din actualul plan de management evaluată pe baza

respectivelor elemente de calitate reprezintă starea de la care se va evalua

aplicarea principiului “nedeteriorarii stării“ corpurilor de apă (evaluarea se va

realiza prin utilizarea datelor de monitoring, a instrumentelor de modelare, etc).

Deteriorarea stării corpurilor de apă se va permite numai cu respectarea cerinţelor şi

prevederilor Art. 4.7 al Directivei Cadru Apă, pentru cazuri specifice.

Râuri

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea au

fost identificate un număr de 28 corpuri de apă râuri: 20 corpuri sunt în stare

naturală, 3 sunt puternic modificate şi 5 sunt artificiale. Din totalul de 28 corpuri apă

râuri au fost monitorizate 19 corpuri.

Starea ecologică a corpurilor de apă râuri este reprezentată în Fig. nr. 8.3.1.

şi 8.3.2., indicând că din cele 20 corpuri de apă aflate în stare naturală:

Nici un corp de apă râuri nu atinge starea ecologică foarte bună (0%);

Nici un corp de apă râuri nu atinge starea ecologică bună (0%);

17 corpuri de apă (85%) sunt în stare ecologică moderată;

3 corpuri de apă (15%) sunt în stare ecologică slabă;

Nici un corp nu se află în stare ecologică proastă (0%).

85%

15%

stare moderata stare slaba

Fig.8.3.1. - Starea ecologică a corpurilor de apă (râuri) aferentă Fluviului Dunărea,

Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

289

290

Starea corpurilor de apă pe baza elementelor biologice investigate corespunzător celor

5 clase de calitate se prezintă astfel (Fig.8.3.3.):

Nici un corp de apă râuri nu atinge starea ecologică foarte bună (0%);

Nici un corp de apă râuri nu atinge starea ecologică bună (0%);

17 corpuri de apă (85%) sunt în stare moderată;

3 corpuri de apă (15%) sunt în stare slabă;

Nici un corp de apă nu se află în stare proastă (0%).

85%

15%

stare moderata stare slaba

Fig.8.3.3. - Starea corpurilor de apă (râuri) pe baza elementelor biologice, la nivelul

Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

Analiza efectuată indică că un număr de 20 (100%) corpuri de apă, nu ating

starea bună datorită fitoplanctonului, urmate de macronevertebratelor bentice.

Referitor la macronevertebratele bentice, scopul Intercalibrărilor internaţionale

este de a stabili cât mai exact limitele între starea ecologica foarte bună/bună,

respectiv bună/moderată şi de a asigura corelarea cu definiţiile normative din Anexa

V a Directivei Cadru Apă şi comparabilitatea acestora la nivel european. La nivelul

Fluviului Dunărea au participat la Exerciţiul European de Intercalibrare – Râuri – un

număr de 3 secţiuni (Amonte Confluenţă Argeş şi Pristol pe corpul de apă PF2-Chiciu

291

şi secţiunea Chiciu pe corpul Chiciu-Isaccea) toate cele 3 secţiuni având limitele stării

ecologice pentru bună/moderată.

Valorile caracteristice rapoartelor de calitate ecologică şi clasele de calitate pentru

macronevertebrate au fost raportate pentru corpul de apă Chiciu - Isaccea, aferent

sectorului fluviului Dunărea administrat de Direcţia Apelor Dobrogea – Litoral, în

cadrul exerciţiului test de raportare către Agenţia Europeană de Mediu (august 2009),

cu scopul de a analiza comparabilitatea datelor la nivel european şi a eficientiza

procesul de intercalibrare.

Caracterizarea stării ecologice a corpurilor de apă pentru care au fost utilizate

date de monitoring şi/sau principiul grupării corpurilor de apă, prezintă un nivel de

confidenţă mediu, ce a fost evaluat pe baza criteriilor specifice claselor de confidenţă

definite în concordanţă cu cele utilizate în evaluarea stării apelor în cadrul Planului de

Management al Districtului Dunării (realizat sub coordonarea Comisiei Internaţionale

pentru Protecţia Fluviului Dunărea).

Caracterizarea stării corpurilor de apă nepermanente (râuri) aferente Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea (Agi Cabul, Râmnic şi

Cartal) s-a realizat pe bază de,,expert judgement” (utilizând informaţii referitoare la

prezenţa presiunilor existente), datorită inexistenţei datelor de monitoring şi

imposibilităţii aplicării principiului „grupării” corpurilor de apă (consecinţă

a caracteristicilor diferite). Nivelul de confidenţă se păstrează scăzut.

Din totalul de 3 corpuri apa râuri (nepermanente), 3 corpuri (100%) au fost

evaluate, utilizând informaţii referitoare la prezenţa/absenţa presiunilor chimice şi

hidromorfologice, fiind la stare moderată.

În evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă (râuri) nu au fost incluse date şi

informaţii privind microfitobentosul şi macrofitele acvatice, sistemele de evaluare şi

caracterizare a stării corpurilor pe baza acestor elemente fiind în curs de elaborare.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru elementele fizico-chimice neabordate (ex.

salinitate, alţi poluanţi specifici). În cadrul procesului de reactualizare a raportării

Articolului 5 al Directivei Cadru Apă sau a altor raportări specifice, starea corpurilor de

apă urmează să fie reevaluată şi pe baza acestor elemente.

Pentru starea chimică, analiza efectuată indică faptul că la nivelul Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea (Fig. 8.3.4 şi 8.3.5), din

totalul de 20 corpuri de apă râuri, 17 corpuri de apă ating starea bună (85%) şi 3

corpuri de apă (15%) nu ating starea bună.

292

85%

15%

stare buna alta stare decat buna

Fig. 8.3.4. Starea chimică a corpurilor de apă (râuri), la nivelul Fluviului Dunărea,

Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

Pentru corpurile de apă nepermanente, din cauza lipsei datelor de monitoring

şi imposibilităţii aplicării principiului „grupării” corpurilor de apă, evaluarea stării

chimice s-a realizat pe bază de “expert judgement” (utilizând informaţii referitoare la

prezenţa presiunilor existente). Dintre cele 3 corpuri de apă nepermenante, 2 se află

în stare chimică bună şi 1 nu atinge aceasta stare, nivelul de confidenţă fiind scazut.

Lacuri naturale

La nivelul Deltei Dunării şi a Spaţiului Hidrografic Dobrogea au fost identificate

un număr total de 75 corpuri de apă lacuri naturale, dintre care sunt monitorizate un

număr de 17 corpuri. Evaluarea stării ecologice pentru aceste corpuri s-a bazat pe

analiza fitoplanctonului (considerat element reprezentativ), a parametrilor fizico-

chimici generali (oxigen dizolvat şi fosfor total) şi a poluanţilor specifici.

Pentru restul de 58 de corpuri lacuri naturale evaluarea stării ecologice s-a

realizat utilizând „principiul grupării corpurilor de apă”, informaţiile furnizate prin

„Studiul pentru realizarea Planului de management al Deltei Dunării” elaborat de

I.N.C.D.D.D., precum şi pe baza judecăţii experţilor, gradul de confidenţă fiind

scăzut.

293

294

Starea ecologică a lacurilor naturale (fig 8.3.2., fig. 8.3.6), la nivelul Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Deltei Dunării se prezintă astfel:

Nici un corp de apă nu atinge starea ecologică foarte bună(0%),

2 corpuri (3 %) sunt în stare ecologică bună,

62 corpuri (83 %) sunt în stare ecologică moderată,

7 corpuri (9 %) sunt în stare ecologică slabă şi

4 corpuri (5 %) sunt în stare ecologică proastă.

3%

83%

9%5%

stare buna stare moderata stare slaba stare proasta

Fig.8.3.6. - Starea ecologică a corpurilor de apă (lacuri naturale) din Delta Dunării şi


Pentru corpurile de apă (lacuri naturale) pentru a căror caracterizare a stării

ecologice au fost utilizate date de monitoring, având în vedere că evaluarea stării s-

a realizat luând în calcul un singur parametru biologic, se păstrează un nivel de

confidenţă scăzut.

În evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă nu au fost incluse date şi

informaţii privind celelalte elemente biologice şi fizico-chimice, sistemele de evaluare

şi caracterizare a stării corpurilor pe baza acestor elemente fiind în curs de elaborare.

În cadrul procesului de reactualizare a raportării Articolului 5 al Directivei Cadru Apă

sau a altor raportări specifice, starea corpurilor de apă urmează să fie reevaluată şi

pe baza elementelor neabordate în actualul proiect al planului de management.

295

Situaţia stării chimice a corpurilor de apă – lacuri naturale, aferentă Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Deltei Dunării este prezentată în figura 8.3.7 şi este

realizată pentru un număr de 75 corpuri de apă, dintre care 6 corpuri de apă fiind la

stare bună şi 69 la altă stare decat cea bună.

9%

91%

stare buna alta stare decat buna

Fig. 8.3.7. Starea chimică a corpurilor de apă – lacuri naturale din Delta Dunării şi


Pentru evaluarea stării chimice s-au utilizat date de monitoring precum şi

„principiul grupării corpurilor de apă”, informaţiile furnizate prin „Studiul pentru

realizarea Planului de management al Deltei Dunării” elaborat de I.N.C.D.D.D.,

precum şi judecata experţilor, gradul de confidenţă fiind mediu pentru un număr de

19 corpuri şi scăzut pentru restul de 56 corpuri.

Corpuri de apă puternic modificate şi artificiale

Corpurile de apă desemnate puternic modificate şi corpurile artificiale

sunt clasificate în funcţie de potenţialul ecologic şi starea chimica.

Pentru stabilirea potenţialului ecologic există 2 metode la nivel european:

1. Metoda Praga prin care potenţialul ecologic bun este definit ca fiind starea

la care se ajunge prin implementarea măsurilor de reducere (atenuare) care

nu au efecte negative semnificative asupra folosinţelor şi asupra mediului,

precum şi pe cele cu eficienţă ecologică scăzută;

2. Definirea valorilor elementelor biologice de calitate relevante.

296

Valorile elementelor biologice de calitate la potenţial ecologic maxim (PEM)

reflectă, “pe cât posibil, pe acelea asociate cu cel mai apropiat tip de corp de apă de

suprafaţă comparabil, date fiind condiţiile fizice ce rezultă din caracteristicile artificiale

sau puternic modificate ale corpului de apă”. Definiţia relevă faptul că valorile biologice

ale PEM (a) depind de condiţiile hidromorfologice ale PEM şi (b) pot fi diferite de

acelea ale oricărui tip de corp de apă de suprafaţă natural deoarece nici un astfel de

tip natural nu este în totalitate comparabil.

Directiva Cadru Apă defineşte condiţiile hidromorfologice ale PEM ca fiind

acelea „compatibile doar cu impactul asupra corpurilor de apă care rezultă din

caracteristicile artificiale sau puternic modificate ale corpului de apă din momentul în

care au fost luate toate măsurile de reducere (atenuare) a impactului acestora pentru

a asigura cea mai buna apropiere de continuitatea ecologică, în special cu privire la

migrarea faunei şi la locurile adecvate (habitate) pentru depunerea icrelor şi

reproducere”.

Măsurile de reducere la care se face referire în definiţia condiţiilor

hidromorfologice ale PEM se limitează la cele care nu vor avea un efect negativ

semnificativ asupra mediului şi folosinţei/folosinţelor care sunt dependente de

caracteristicile modificate.

Caracterizarea potenţialului ecologic pentru corpurile puternic modificate

şi artificiale are la bază aplicarea principiului “celei mai defavorabile situaţii” dintre

elementele biologice şi fizico-chimice relevante.

Râuri

În cazul râurilor, caracterizarea potenţialul ecologic (fig. 8.3.2. şi 8.3.8) s-a

bazat pe analiza macronevertebratelor bentice, a elementelor fizico-chimice generale

şi a poluanţilor specifici, constatându-se că dintr-un număr de 3 corpuri de apă

puternic modificate, aferente Fluviului Dunărea şi Deltei Dunării (PF2-Chiciu, Chiciu-

Isaccea şi Isaccea-Sulina) nici un corp nu atinge potenţialul ecologic maxim şi bun,

toate cele 3 corpuri de apă ating un potenţial ecologic moderat.

Pentru aceste corpuri de apă caracterizarea potenţialului ecologic s-a realizat

cu un grad de confidenţă scăzut, ce a fost determinat de utilizarea unui singur

element biologic în procesul de evaluare – nevertebrate bentice.

297

Fig.8.3.8. – Potenţialul ecologic al corpurilor de apă puternic modificate (râuri)

Evaluarea din punct de vedere al elementelor fizico-chimice pentru corpurile de

apă puternic modificate (râuri) şi artificiale a avut în vedere aceeaşi abordare şi limite

ca şi în cazul corpurilor de apă naturale.

Evaluarea stării chimice s-a realizat urmând aceeaşi metodologie ca şi în

cazul celorlalte categorii de corpuri de apă.

La nivelul Fluviului Dunărea şi Deltei Dunării din totalul de 3 corpuri de apă

puternic modificate-râuri, nici un corp de apă nu atinge starea chimică bună.

Lacuri de acumulare

Potenţialul ecologic al corpurilor de apă puternic modificate pe baza

fitoplanctonului, a parametrilor fizico-chimici generali şi ai poluanţilor specifici,

corespunzătoare claselor de potenţial definite se prezintă astfel (fig. 8.3.2. şi 8.3.9.):

Nici un corp de apă nu atinge potenţialul ecologic maxim şi bun (0%)

6 corpuri de apă sunt evaluate la potenţial ecologic moderat (100%)

Nici un corp de apă nu este evaluat la potenţial ecologic slab (0%)

Nici un corp de apă nu se află la potenţial ecologic prost (0%)

În cazul corpurilor de apă PF I şi PF II caracterizarea potenţialul ecologic s-a

bazat pe analiza macronevertebratelor bentice, a elementelor fizico-chimice generale

şi a poluanţilor specifici, cele două corpuri de apă având un potenţial ecologic

moderat.

298

Fig.8.3.9. – Potenţialul ecologic al corpurilor de apă (lacuri de acumulare)

În cazul lacurilor de acumulare, evaluarea potenţialului ecologic s-a realizat

având în vedere elementele fizico-chimice generale: condiţii de oxigenare (oxigen

dizolvat), nutrienţi (fosfor total) şi starea acidifierii (pH) în conformitate cu

metodologiile din Anexa 6.1.4.B a Planului Naţional de Management.

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea, din totalul de 4 lacuri de acumulare,

au fost monitorizate numai 2, evaluarea potenţialului ecologic al celorlalte două

corpuri fiind realizată pe baza principiului grupării corpurilor de apă.

Evaluarea pe baza poluanţilor specifici s-a realizat ca şi pentru celelalte

categorii de corpuri de apă.

Din punct de vedere al stării chimice evaluarea s-a făcut în acelaşi mod cu

cea efectuată pentru corpurile de apă naturale, având aceleaşi obiective, respectiv

standardele de mediu definite de Directiva 2008/105/CE.

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea

din totalul de 6 corpuri de apă puternic modificate - lacuri de acumulare, 4 corpuri de

apă ating starea chimică bună şi 2 corpuri altă stare decât cea bună.

Corpuri de apă puternic modificate - lacuri

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Deltei Dunării au fost identificate

un număr de 7 lacuri, declarate datorită alterărilor hidromorfologice, corpuri de apă

puternic modificate.

Având în vedere faptul că la ora actuală nu au fost elaborate sisteme de

clasificare pentru corpurile de apă puternic modificate – lacuri, pentru 3 dintre aceste

299

corpuri de apă, a fost realizată evaluarea stării ecologice, pe baza elementelor

biologice, fizico-chimice şi a poluanţilor specifici, iar pentru restul de 4 corpuri s-au

utilizat „principiul grupării corpurilor de apă”, informaţiile furnizate prin „Studiul pentru

realizarea Planului de management al Deltei Dunării” elaborat de I.N.C.D.D.D.,

precum şi judecata experţilor, cele 7 corpuri de apă fiind identificate la potenţial

moderat.

Ţinând cont de faptul că pentru corpurile de apă puternic modificate, obiectivul

de mediu este reprezentat de potenţialul ecologic bun, pe măsura ce vor fi elaborate

metode ştiinţifice de evaluare a potenţialului ecologic, în conformitate cu Directiva

Cadru a Apei, evaluarea actuală a acestor corpuri va suferi modificări faţă de

încadrarea realizată în prezent.

Din punct de vedere al stării chimice evaluarea s-a făcut în acelaşi mod cu

cea efectuată pentru corpurile de apă naturale, având aceleaşi obiective, respectiv

standardele de mediu definite de Directiva 2008/105/CE.

La nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea s-a realizat

evaluarea stării chimice pentru toate cele 7 corpuri de apă puternic modificate -

lacuri, un singur corp fiind evaluat la stare chimică bună şi 6 corpuri la altă stare

decât cea bună.

Pe masură ce vor fi disponibile metode ştiinţifice de evaluare a stării actuale şi

pentru alte elemente biologice, se va realiza o reevaluare a caracterului celor 7

corpuri de apă.

Pentru corpurile de apă artificiale aferente Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Deltei Dunării (fig. 8.3.2.) s-a constatat că:

Nici un corp de apă (0%) nu atinge potenţialul ecologic maxim şi bun

5 corpuri de apă (100 %) ating potenţialul ecologic moderat

Pentru 2 corpuri de apă artificiale (CDMN1 şi CDMN2-CPAMN) aferente

Spaţiului Hidrografic Dobrogea s-au folosit, pentru evaluarea potenţialului ecologic,

date obţinute prin sistemul de monitorizare.

Pentru cele 3 corpuri de apă artificiale aferente Deltei Dunării (canalele:

Crişan-Caraorman, Sulina-Sf.Gheorghe şi Mila 35) evaluarea s-a realizat pe baza

principiului grupării corpurilor, a informaţiilor furnizate de „Studiul pentru realizarea

Planului de management al Deltei Dunării” elaborat de I.N.C.D.D.D., şi a judecăţii

experţilor.

300

În cadrul Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Deltei Dunării, toate cele 5 corpuri

de apă artificiale nu ating starea chimică bună.

Caracterizarea potenţialului ecologic al lacurilor de acumulare, precum şi al

corpurilor de apă artificiale s-a realizat cu un grad de confidenţa scăzut.

Ape Tranzitorii şi Costiere

Pentru apele tranzitorii şi costiere au fost identificate un număr de 6 corpuri de

apă: 2 corpuri pentru apele tranzitorii (Lacul Sinoe şi corpul tranzitoriu marin Chilia-

Periboina) şi 4 corpuri pentru apele costiere (Periboina-Cap Singol, Cap Singol –

Eforie Nord, Eforie Nord-Vama Veche şi Mangalia).

Dintre aceste 6 corpuri, 2 au fost desemnate corpuri de apă puternic

modificate (Cap Singol – Eforie Nord şi Mangalia), restul de 4 fiind identificate în

stare naturală.

Pentru apele tranzitorii şi costiere nu s-au desemnat corpuri de apǎ artificiale.

Corpurile de apǎ puternic modificate antropic au fost identificate şi desemnate pe

baza alterǎrilor fizice. Alterǎrile fizice luate în consideraţie se referǎ la lucrǎrile

hidrotehnice care au un impact semnificativ asupra morfologiei şi regimului

hidrologic, respectiv lucrǎrile de protecţie a plajelor şi amenajǎrilor portuare.

În cazul apelor costiere şi tranzitorii caracterizarea stării şi a potenţialului

ecologic s-a realizat folosind,, Studiile privind elaborarea sistemelor de clasificare şi

evaluare globală a stării apelor de suprafaţă (respectiv ape tranzitorii şi ape costiere)

conform cerinţelor Directivei Cadru a Apei 2000/60/CE pe baza elementelor

biologice, chimice şi hidromorfologice“, atât pentru corpurile de apă naturale cât şi

pentru corpurile de apă puternic modificate (Anexele 6.1.1.E, 6.1.1.F, 6.1.2.C,

6.1.2.D, 6.1.3.D, 6.1.4.C, 6.1.5.A ale Planului Naţional de Management), elaborate

de Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină,, Grigore Antipa “.

Referitor la elementele biologice s-au propus limite pentru clasele de calitate

pentru: fitoplancton (densitate, biomasă, clorofila “a”) şi macrozoobentos (indicii

biotici AMBI şi M-AMBI) pentru toate corpurile de apa costiere precum şi pentru

corpul de apă tranzitorie marină Chilia – Periboina pentru care s-au stabilit limite ale

claselor de calitate şi pentru elementul ihtiofaună (numărul de specii).

Sistemul de clasificare şi evaluare pentru apele costiere şi tranzitorii pe baza

elementelor biologice este prezentat în Anexele 6.1.1.E şi 6.1.1.F ale Planului

Naţional de Management.

301

Studiul structurii calitative şi cantitative a componentei fitoplanctonice, ca

indicator de stare a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor prelevate pe

parcursul anului 2007 pe profilele stabilite de-a lungul întregului litoral pe izobatele

5m, 20m şi 30m şi de asemenea pe analiza probelor bisăptămânale prelevate din

staţia Cazino- Mamaia care asigură un flux de date continue. Analiza datelor de

monitoring subliniază tendinţa de diminuare a cantităţilor de fitoplancton.

Indicele propus a fi utilizat pentru clasificarea stării de calitate ecologică a

macrozoobentosul este indicele biotic AMBI. Indicele biotic AMBI (Marine Biotic

Index) împarte speciile marine bentale în 5 grupe ecologice în funcţie de gradul de

toleranţă la creşterea unui gradient de presiune (poluare). Speciile bentale se

caracterizează printr-un anumit nivel de toleranţă sau sensibilitate în răspunsul dat

faţă de un factor perturbator. Nevertebratele bentale au fost caracterizate ca

sensibile la poluare, indiferente, tolerante, oportuniste de ordinul II şi oportuniste de

ordin I sau colonizatori, toate contribuind la compoziţia comunităţii în concordanţă cu

nivelul de creştere (îmbogăţire) organică sau alte surse de perturbare. Speciile

oportuniste sunt cele avantajate de condiţiile de mediu adverse şi care prosperă în

locaţiile în care speciile foarte sensibile nu pot supravieţui; acestea sunt capabile să

colonizeze foarte repede habitatul şi să supravieţuiască.

Indicele biotic AMBI (Borja, A. ş.a., 2000), combină procentul relativ al

diferitelor grupe ecologice (specii) într-o formulă numerică, dând astfel o serie de

valori continue delimitate prin limite între diferite clase. Pentru o mai bună

interpretare a datelor şi pentru a veni în completarea indicelui biotic AMBI a fost

elaborată o altă variantă de calcul - Multivariate AMBI (M-AMBI) care combină

factorial valorile AMBI cu 2 parametrii structurali: indicele de diversitate, Shannon –

Wienner, (H‟) şi bogaţia în specii (S) (Muxica, I. ş.a., 2006).

Pentru apele costiere şi tranzitorii marine a fost analizată lista faunei

macrobentale din perioadă de referinţă în comparaţie cu listele de specii identificate

în perioada actuala (2002 – 2006), perioadă în care comunitatea

macronevertebratelor bentale se află sub influenţa diverselor presiuni antropice şi

ţinând cont de compoziţia taxonomică (specii) şi abundenţă (densitate), s-au calculat

indicii AMBI şi M- AMBI.

Se observă că în perioada actuală comunităţile bentale au suferit o serie de

modificări sau perturbări ale compoziţiei specifice, taxonii sensibili scăzând drastic, în

schimb au apărut speciile opurtuniste neafectate de alterarea condiţiilor de mediu,

302

grupa taxonilor care domină în proporţie de 46-68% fiind cea a taxonilor indiferenţi,

ceea ce indică o îmbunătăţire a stării calităţii populaţiilor de macronevertebrate

comparativ cu perioada aniilor ‚80, considerată perioada de declin a ecosistemului

marin.

Pentru identificarea limitelor claselor de calitate, pentru elementele biologice

fitoplancton şi macrozoobentos s-a ţinut cont şi de rezultatele exerciţiului de

intercalibrare desfăşurat în perioada 2004-2007, între România şi Bulgaria, pentru

tipul comun de apă costieră, limite ce coincid cu cele propuse de Institutul Naţional

de Cercetare Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” în studiile sus-menţionate (aceste

limite sunt prezentate în anexa 6.1.1. F a Planului Naţional de Management).

Componentă a ecosistemului marin, reprezentând verigile superioare ale

lanţului trofic, ihtiofauna Mării Negre este supusă în cea mai mare măsură

presiunilor antropogene atât direct, sub acţiunea condiţiilor de mediu, cât şi indirect

prin schimbările produse de aceste condiţii în verigile trofice intermediare.

Ihtiofauna din zona apelor tranzitorii marine şi în mod particular populaţiile de

interes comercial au cunoscut, în ultimele decenii, schimbări severe şi de cele mai

multe ori imprevizibile. Cauzele sunt multiple, de la pescuitul intensiv care a depăşit

creşterea naturală a stocurilor, până la pierderea locurilor de reproducere prin

poluare şi construcţii hidrotehnice. Astfel, deşi numărul speciilor care au contribuit la

realizarea capturii totale a rămas aproximativ constant totuşi s-au produs schimbări

majore din punct de vedere cantitativ, modificări induse atât de situaţia stocurilor

principalelor specii de peşti, cât şi datorită schimbărilor intervenite în calitatea

factorilor de mediu.

Parametrii chimici pentru care s-au propus limitele claselor de calitate sunt

parametrii fizico-chimici generali şi poluanţii specifici (metale grele, hidrocarburi

totale, hidrocarburi poliaromatice, pesticide organoclorurate).

Investigarea apelor costiere şi tranzitorii, pentru evaluarea stării chimice, s-a realizat

pentru toate cele trei medii prevăzute de Directiva Cadru: apă, sedimente şi biotă.

Analiza datelor experimentale obţinute în cadrul programului de monitoring din

anul 2007 arată că valorile parametrilor fizico-chimici se menţin în limitele de

calitate ecologică admise şi chiar apropiate de valorile de fond pentru unii parametrii

(transparenţă, pH, salinitate, grupa substanţelor organice). Referitor la grupa

nutrienţilor la nivelul anului 2007, s-au înregistrat depaşiri ale parametrului NH4, în

majoritatea secţiunilor urmărite, restul nutrienţilor încadrându-se în valorile limită.

303

Monitoringul metalelor grele de-a lungul zonei litorale în anul 2007 s-a

efectuat prin analiza eşantioanelor de apa marină (orizont suprafaţă), sedimente

superficiale (izobatele 0, 5, 20 m) şi moluşte din zona cuprinsă între Sulina – Vama

Veche. Domeniile de variaţie a concentraţiilor medii anuale ale metalelor grele în

apele de tranziţie şi costiere au arătat depăşiri, mai ales pentru metalele cupru şi

cadmiu.

Hidrocarburile totale au fost identificate în toate eşantioanele de apă şi

sedimente studiate în 2007. Hidrocarburile poliaromatice (PAH) au fost identificate

în 100% din totalul eşantioanelor abiotice analizate. S-a constatat creşterea

frecvenţei şi a concentraţiilor compuşilor PAH cu numar mare de nuclee benzenice

condensate în moleculă, caracterizaţi prin remanenţă şi toxicitate crescută, respectiv,

antracen, fenantren, fluoranten, etc, compuşi înregistraţi în lista de substanţe

prioritare – prioritare periculoase.

Analiza datelor experimentale obţinute în cadrul programului de monitoring în

ultimii ani (2004-2007) arată că în această perioadă peste 50% din valorile

hidrocarburilor totale în apă şi sedimente, precum şi din valorile hidrocarburilor

aromatice polinucleare în apă şi sedimente, la nivelul apelor costiere şi tranzitorii

depăşesc valorile limită stabilite pentru starea bună.

Pesticidele organoclorurate reprezintă poluanţi sintetici specifici care datorită

intensei utilizări în trecut şi a persistenţei lor îndelungate continuă să reprezinte un

motiv de îngrijorare fiind încă considerabil răspândiţi în mediul marin. În raport cu

valorile limită stabilite pentru starea bună, se înregistrează depăşiri minore în cazul

p,p‟ DDT şi ale metaboliţilor acestuia, în timp ce pentru ceilalţi compuşi (HCB; lindan;

aldrin; dieldrin; endrin) procentul este cuprins între 20 şi 50 %.

Starea ecologică şi potenţialul ecologic pentru corpurile de apă costiere şi

tranzitorii sunt reprezentate în fig. 8.3.10. şi 8.3.2., indicând că din 6 corpuri de apă:

2 corpuri de apă (32 %) sunt în stare ecologică moderată

1 corp de apă (17 %) este în stare ecologică slabă

1 corp de apă (17 %) este în stare ecologică proastă.

1 corp de apă (17 %) este în potenţial ecologic moderat

1 corp de apă (17 %) este în potenţial ecologic prost

304

Fig.8.3.10. - Starea ecologică şi potenţialul ecologic pentru corpurile de apă costiere

şi tranzitorii

Evaluarea corpurilor de apă costiere şi tranzitorii pe baza elementelor

biologice investigate se prezintă astfel (Fig.8.3.11.):

1 corp de apă (16%) este în stare bună;

1 corp de apă (16%) este în stare moderată;

1 corp de apă (17%) este în stare slabă;

1 corp de apă (17%) este în stare proastă;

1 corp de apă este la potenţial moderat (17%);

1 corp de apă este la potenţial prost (17%).

Fig.8.3.11. - Evaluarea corpurilor de apă costiere şi tranzitorii pe baza elementelor

biologice

305

Analiza efectuată indică faptul că 5 corpuri de apă (tranzitorii şi costiere) nu ating

starea bună datorită în primul rând elementului biologic fitoplancton urmat de

macrozoobentos şi ihtiofaună (pentru corpul de apa tranzitoriu marin).

Referitor la elementele biologice fitoplancton şi macrozoobentos, acestea au

constituit componentă a exerciţiului european de intercalibrare pentru apele costiere

desfăşurat între România şi Bulgaria, în scopul de a asigura corelarea cu definiţiile

normative din Anexa V a Directivei Cadru Apă şi comparabilitatea acestora la nivel

european.

Derularea exerciţiului a început în anul 2004, prima etapă fiind finalizată în

iunie 2007, când cele doua state participante au raportat Grupului de Lucru

ECOSTAT, organizat la nivelul Comisiei Europene, valorile limită dintre clasele de

calitate foarte bună/bună şi bună/moderată precum şi valorile agreate de comun

acord pentru EQR-urile celor doua elemente biologice luate în considerare pentru

acest exerciţiu. Rezultatele finale, agreate de experţii celor 2 ţări au fost stabilite

luând în considerare: biomasa pentru elementul biologic fitoplancton şi indicii de

diversitate: AMBI, M-AMBI şi SHANNON pentru elementul biologic macrozoobentos

(Anexa 6.1.1.F a Planului Naţional de Management).

Acest exerciţiu nu este încă finalizat, a fost finalizată numai prima etapă, cea

de a doua urmând a se încheia în anul 2011. Această cea de-a doua etapă vizează

includerea altor elemente biologice caracteristice apelor costiere: macroalge şi

angiosperme.

Valorile caracteristice rapoartelor de calitate ecologică şi clasele de calitate

pentru fitoplancton şi macrozoobentos au fost raportate pentru corpul de apă costieră

Eforie Nord-Vama Veche.

Caracterizarea stării ecologice a corpurilor de apă pentru care au fost utilizate

date de monitoring, prezintă un nivel de confidenţă mediu, ce a fost evaluat pe baza

criteriilor specifice claselor de confidenţă definite în concordanţă cu cele utilizate în

evaluarea stării apelor în cadrul Planului de Management al Districtului Dunării

(realizat sub coordonarea Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea).

În evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă costiere nu au fost utilizate date

şi informaţii privind macrofitele acvatice, sistemele de evaluare şi caracterizare a stării

corpurilor pe baza acestor elemente fiind în curs de elaborare. În cadrul procesului de

reactualizare a raportării Articolului 5 al Directivei Cadru Apă sau a altor raportări

306

specifice, starea corpurilor de apă urmează să fie reevaluată şi pe baza acestor

elemente.

Pentru starea chimică, analiza efectuată indică faptul că toate corpurile de apă

tranzitorii şi costiere nu ating starea bună.

Fig. 8.3.12. Starea chimică a corpurilor de apă costiere şi tranzitorii

8.2.1.3. Confidenţa evaluării stării

Directiva Cadru Apă în Anexa V prevede necesitatea prezentării nivelului de

confidenţă şi precizie al rezultatelor furnizate de programele de monitoring.

În acest sens au fost definite 3 nivele (clase) de confidenţă pentru sistemul de

evaluare al stării apelor de suprafaţă, în concordanţă cu cele utilizate în evaluarea

stării apelor în cadrul Planului de Management al Districtului Dunării.

Cele 3 clase de confidenţă pentru starea ecologică şi starea chimică sunt definite

astfel: mare, medie şi scăzută.

307

Starea ecologică

Nivelul de

confidenţă

al evaluării

corecte

Descriere Reprezentare

grafică

Confidenţă

MARE

Toate criteriile următoare trebuie îndeplinite:

Biologie:

Datele de monitoring sunt conforme cu Directiva

Cadru Apă

Monitoringul biologic este în conformitate deplină cu

cerinţele de prelevare şi analiză

Metodele conforme cu cerinţele Directivei Cadru Apă

au fost incluse în procesul de intercalibrare la nivel

european

Rezultatele monitoringul biologic sunt susţinute de:

rezultatele elementelor hidromorfologice

(pentru alterări/degradări structurale)

rezultatele elementelor fizico-chimice (pentru

nutrienţi şi poluare organică)

Agregarea (procedura de grupare) a corpurilor de

apă, în conformitate cu Directiva Cadru Apă, indică

rezultate plauzibile

Chimie

EQS (standardele de calitate ale mediului) sunt

disponibile pentru poluanţii specifici; sunt disponibile

date de monitoring suficiente (cu frecvenţă conformă

cu Directiva Cadru Apă)

Agregarea (procedura de grupare) a corpurilor de

apă, în conformitate cu Directiva Cadru Apă, indică


308

Confidenţă

MEDIE

Unul sau mai multe din următoarele criterii se aplică:

Biologie:

Metodele conforme cu cerinţele Directivei Cadru Apă

nu sunt incluse în procesul de intercalibrare la nivel

European

Datele de monitoring sunt conforme cu Directiva

Cadru Apă, dar

rezultatele elementelor hidromorfologice nu

sunt în concordanţă cu elementele suport sau

sunt disponibile puţine date biologice (posibil

să indice rezultate diferite)

Confidenţă medie în gruparea corpurilor de apă

Monitoringul biologic nu este în conformitate deplină

cu cerinţele de prelevare şi analiză (de ex:

prelevarea într-o perioadă de timp neadecvată)

Chimie:

EQS (standardele de calitate ale mediului) naţionale

sunt disponibile, dar datele disponibile sunt

insuficiente (în conformitate cu Directiva Cadru Apă)

Confidenţă medie în gruparea corpurilor de apă

Confidenţă

SCĂZUTĂ

Unul sau mai multe din urmatoarele criterii se aplica:

Biologie:

Nu există metode şi/sau date de monitoring conforme

cu Directiva Cadru Apă;

Concluzii simple ale evaluării de risc legate de

clasele de calitate ecologică (reactualizarea evaluării

de risc este obligatorie)

Chimie

Nu există EQS (standardele de calitate ale mediului)

naţionale pentru poluanţii specifici, dar sunt date

disponibile (poluarea este detectabilă)

309

Starea chimică

Nivelul de

confidenţă

al evaluării

corecte

Descriere Reprezentare

grafica

Confidenţă

MARE

Fie:

Fără evacuare de substanţe prioritare

Sau toate următoarele criterii se vor aplica:

Datele/măsuratorile sunt conforme cu cerinţele

Directivei Cadru Apă (12 pe an). Agregarea

(procedura de grupare) corpurilor de apă, în

conformitate cu Directiva Cadru Apă, indică


Confidenţă

MEDIE

Toate următoarele criterii se vor aplica:

Data/măsurătorile sunt disponibile

Frecvenţa nu este conformă cu cerinţele

Directivei Cadru Apă (sunt disponibile mai

puţin de 12 măsurători pe an)

Confidenţă medie în gruparea corpurilor de

apă

Confidenţă

SCĂZUTĂ

Unul sau mai multe din următoarele criterii se

aplică:

Fără date/măsuratori disponibile

Presupunerea că starea bună nu poate fi

atinsă datorită emisiilor respective (analiza de

risc)

Nivelele de confidenţă atinse în evaluarea stării ecologice şi chimice sunt

ilustrate în Figurile 8.3.2 şi 8.3.5.

310


În cazul corpurilor de apă subterană, Directiva Cadru defineşte starea

calitativă (chimică), precum şi starea cantitativă.

Starea calitativă (chimică)

Metodologia evaluării stării corpurilor de apă subterană a urmat, în general,

recomandările documentului „Îndrumar asupra stării apelor subterane şi evaluării

tendinţelor” realizat de Grupul de Lucru C – Ape Subterane al Comisiei Europene.

Evaluarea stării corpurilor de apă subterană s-a realizat pe baza comparării

analizelor chimice efectuate în anii 2006 şi 2007 cu valorile prag (TV), valori ce au

fost determinate pentru fiecare corp de apă subterană în parte (prezentate în

subcapitolul 9.2).

Primul pas al metodologiei adoptate a fost verificarea depăşirii TV. În cazul în

care nu au fost înregistrate depăşiri ale TV corpul de apă subterană a fost considerat

ca fiind în stare chimică bună. În cazul în care s-au înregistrat depăşiri ale acestor

valori, pentru evaluarea stării au fost efectuate următoarele teste recomandate de

documentul amintit:

Evaluarea generală a stării chimice: A fost realizată agregarea datelor şi

s-a verificat dacă suprafaţa pe care se înregistrază depăşirile este sau nu mai mare

de 20% din suprafaţa totală a corpului de apă subterană. Dacă suprafaţa afectată a

depăşit valoarea de 20% din suprafaţa corpului, corpul a fost considerat în stare

chimică slabă din punct de vedere a acestui test;

Testul intruziunilor saline sau de altă natură: Acest test a fost

considerat ca nefiind relevant pentru corpurile de apă subterană din spaţiul

hidrografic Dobrogea-Litoral;

Testul diminuării stării chimice sau ecologice a apelor de suprafaţă

asociate datorate transferului de poluanţi din corpurile de apă subterană: În

cadrul acestui test s-a verificat dacă depăşirile TV s-au înregistrat în zone unde

poluanţii ar putea fi transferaţi către apele de suprafaţă. Dacă încărcarea de poluant

transferată din corpul de apă subterană către corpul de apă de suprafaţă nu

depăşeşte 50% din încărcarea totală a acestuia din urmă, corpul a fost considerat ca

fiind în stare chimică bună din punct de vedere a acestui test;

Testul afectării Ecosistemelor Terestre Dependente de Apele

Subterane: În cadrul acestui test s-a verificat dacă există ecosisteme terestre

311

dependente de apa subterană şi care prezintă deteriorări semnificative. Dacă nu

există ecosisteme terestre dependente de apele subterane deteriorate în zonele cu

depăşiri ale TV din cadrul corpurilor de apă subterană sau deteriorarea lor nu se

datorează încărcăturii de poluant transferată către ecosistem, corpul de apă

subterană a fost considerat în stare chimică bună din punct de vedere al acestui test;

Testul îndeplinirii cerinţelor Articolului 7(3) al Directivei Cadru a Apei.

S-a verificat dacă există dovada creşterii necesităţii de tratare a apei subterane

captate ca urmare a depăşirilor înregistrate, caz în care corpul a fost considerat ca

fiind în stare chimică slabă din punct de vedere al acestui test.

În final, pentru a considera corpul de apă subterană în stare chimică bună a

fost necesar ca toate testele efectuate să indice starea chimică bună a acestuia.

În cadrul spaţiului hidrografic Dobrogea - Litoral evaluarea a fost făcută pentru

toate cele 10 corpuri de apă subterană delimitate în acest spaţiu hidrografic, conform

Figurii 8.3.13.

RODL01 – Tulcea

În anul 2007 calitatea apei din corpul de apă subterană RODL01 a fost

urmărită într-un punct de observaţie (foraj). Nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor

prag la nici unul dintre indicatorii de calitate.

În anul 2003 corpul de apă subterană RODL01 nu a fost considerat la risc din

punct de vedere calitativ.

Având în vedere cele de mai sus, se consideră corpul de apă subterană

RODL01 ca fiind în stare bună din punct de vedere calitativ.

RODL02 – Babadag


urmărită în două puncte de observaţie (foraje). Nu s-au înregistrat depăşiri ale

valorilor prag la nici unul dintre indicatorii de calitate.





312

Figura 8.3.13

313

RODL03 – Hârşova - Ghindăreşti








RODL04 – Cobadin – Mangalia


urmărită în şase puncte de observaţie (5 foraje şi un izvor). Nu s-au înregistrat

depăşiri ale valorilor prag la nici unul dintre indicatorii de calitate.





RODL05 – Dobrogea Centrală


urmărită în 4 puncte de observaţie (foraje). Nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor


Corpul de apă subterană RODL05 este nou delimitat.



RODL06 – Platforma Valahă


urmărită în 11 puncte de observaţie (foraje). Nu s-au înregistrat depăşiri ale

valorilor prag la nici unul dintre indicatorii de calitate.





314

RODL07 – Lunca Dunării (Hârşova – Brăila)


urmărită în zece puncte de observaţie (foraje). Dintre acestea s-au înregistrat

depăşiri ale valorilor prag în 7 foraje la indicatorii: NH4 (3 foraje), NO2 (1 foraj), NO3

(3 foraje). Prezenţa acestor substanţe se datorează impactului antropic.

S-au mai înregistrat de asemenea depăşiri ale CMA pentru indicatorii Cl (5

foraje) însă prezenţa acestora se datorează unor cauze naturale.



Având în vedere că forajele cu depaşiri la indicatorii NH4 şi NO3 (6 foraje)

reprezintă peste 20% din punctele de observaţie şi acestea sunt uniform distribuite

pe suprafaţa monitorizată, se consideră că acest corp de apă este în stare slabă

din punct de vedere calitativ pentru aceşti indicatori.

RODL08 – Casimcea








RODL09 – Dobrogea de Nord


urmărită în 3 puncte de observaţie (foraje). S-a înregistrat o depăşire a valorilor

prag la indicatorul Hg.

Corpul de apă subterană RODL 09 este un corp de apă nou delimitat.

Având în vedere că depăşirea mai sus menţionată se înregistrază într-un

singur punct de observaţie, situat în zona oraşului Tulcea, se consideră că problema

de calitate are o dezvoltare locală iar corpul de apă subterană RODL09 ca fiind în

stare bună din punct de vedere calitativ.

315

RODL10 – Dobrogea de Sud


urmărită în 7 puncte de observaţie (foraje). Nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor


Corpul de apă subterană RODL10 este un corp de apă nou delimitat.



Starea cantitativă

Conform Anexei V din Directiva Cadru Apă, starea bună din punct de vedere

cantitativ a apei subterane are loc atunci când nivelul apei subterane în corpul de

apă subterană este astfel încât resursele de apă subterană disponibile nu sunt

depăşite de rata de captare medie anuală pe termen lung.

Pentru evaluarea stării cantitative a corpurilor de apă subterană s-au utilizat

recomandările ghidului European în domeniu, elaborat în cadrul Strategiei Comune

de Implementare a Directivei Cadru. Astfel, au fost utilizate criteriile următoare:

Bilanţul hidric

Conexiunea cu apele de suprafaţă

Influenţa asupra ecosistemelor terestre dependente de apa subterană

Intruziunea apei saline sau a altor intruziuni

Prin aplicarea acestor criterii în evaluarea stării cantitative a corpurilor de apă

subterană a rezultat faptul că toate corpurile de apă subterană delimitate sunt în

stare cantitativă bună.


Zonele de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării

Evaluarea stării calităţii apelor de suprafaţă destinate captărilor pentru

producerea de apă potabilă se realizează conform Hotărârii de Guvern nr. 100/2002

pentru aprobarea normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de

suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare

şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate

producerii de apă potabilă (NTPA 013/2002), cu modificările şi completările

ulterioare.

316

Conform NTPA 013/2002, apele de suprafaţă destinate potabilizării sunt

clasificate, în funcţie de valorile limită, în trei categorii: A1, A2 şi A3, în funcţie de

caracteristicile fizice, chimice şi microbiologice, astfel fiecărei categorii de apă

corespunzându-i o tehnologie standard adecvată de tratare.

În anul 2007 în bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, Delta Dunării şi Spaţiul

Hidrografic Dobrogea au fost monitorizate 13 secţiuni pentru apa de suprafaţă

destinată captărilor pentru producerea de apă potabilă din care 11 secţiuni

îndeplinesc condiţiile impuse de NTPA 013/2002 aşa cum se poate observa în

Tabelul 8.6.

Tabelul 8.6. Situaţia sintetică privind caracterizarea apei de suprafaţă destinată

potabilizării (în secţiunile monitorizate)

Nr.

crt

Nume secţiune

de prelevare

Sursa

de apă

Debit mediu

prelevat în

2007, mc/zi

Populaţia

deservită

Categoria

de calitate

conform HG

100/2002

Indicatori

depăşiti

(valori medii

2007), mg/l

1. Priza Galeşu CPAMN 399600 Sistem

intercone

ctat

A2 -

2. Cernavodă

(S.C.Detacan

S.A.Cernavodă)

Dunăre 11306,849- 9548,9 A2 -

3. Măcin hm 8340 Dunăre În anul

2007a fost

prelevată

numai apă

din subteran

0 A2 CCOCr

4. Dăieni Km 225 Dunăre 38071,2 92600 A2 suspensii*

5. Chilia hm 450 Dunăre 54,7 2014 A2 suspensii*

6. Tulcea hm 9942 Dunăre 38071,2 92600 A2 suspensii*

7. Maliuc hm

10300

Dunăre 68,5 130 A2 suspensii*

8. Crişan hm Dunăre 58,1 171 A2 -

317

Nr.

crt

Nume secţiune

de prelevare

Sursa

de apă

Debit mediu

prelevat în

2007, mc/zi

Populaţia

deservită

Categoria

de calitate

conform HG

100/2002

Indicatori

depăşiti

(valori medii

2007), mg/l

10520

9. Sulina hm

10670

Dunare 1443,8 3179 A2 -

10. Mahmudia hm

900

Dunăre 569,8 2557

A2 CCOCr,

suspensii*

11. Sf.Ghe. hm 50 Dunăre 268,5 997 A2 -

12. Smârdan Dunăre 117,8 982 A2

nemonitoriza

tă

13. MILA 23

Hm.10370 Dunăre 32,3 123 A2

nemonitoriza

tă

Zonele pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de

vedere economic

Evaluarea stării calităţii apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi

ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole se realizează conform prevederilor

Hotărârii de Guvern nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea

apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii

piscicole, cu modificările şi completările ulterioare, amendat de Hotărârea de Guvern

563/2006.

Programul de monitorizare pentru fauna piscicolă se aplică zonelor

salmonicole şi ciprinicole identificate. În anul 2007, la nivelul Spaţiului Hidrografic

Dobrogea, nu au fost identificate situaţii de conformitate.

Referitor la zonele marine existente la litoralul românesc pentru creşterea şi

dezvoltarea moluştelor s-au delimitat următoarele 4 zone:

- Zona 1 (între Sulina şi Sf. Gheorghe) cu o secţiune de monitorizare: Mila 9

(5,20,30m);

- Zona 2 (între Perişor şi Chituc) cu o secţiune de monitorizare: Portiţa

(5,20,30m);

318

- Zona 3 (între Năvodari şi portul Constanţa) cu două secţiuni de

monitorizare: Cazino Mamaia (5,20,30m) şi Constanţa Nord (5,20m);

- Zona 4 (între Agigea şi Mangalia) cu trei secţiuni de monitorizare: Eforie

Sud (5,20m), Costineşti (5,20m) şi Mangalia (5,20m).

Starea calităţii apelor în cele 4 zone existente au fost conforme Hotărârii de

Guvern nr. 467/2006 în anul 2007, cu o singură excepţie şi anume în cazul salinitatii,

în zona 1 unde nivelul conformării a fost de 37.5% faţă de 95% cât prevăd

reglementarile aflate în vigoare.

Zonele vulnerabile la nitraţi

Evaluarea stării calităţii apelor de suprafaţă şi subterane în zonele vulnerabile

se face având în vedere, în principal, concentraţiile de azotaţi care nu trebuie să

depăşească pragul de 50 mg/l în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.

964/2000 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, cu

modificările şi completările ulterioare.

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea au fost identificate 4 zone

vulnerabile la nitraţi în care sunt cuprinse un număr de 112 localităţi.

Din totalul de 82 secţiuni de monitorizare pentru apele de suprafaţă localizate

în zone vulnerabile, 4 au depăşit pragul de 50 mg/l.

Pentru apele subterane, din totalul de 21 puncte de monitorizare (foraje,

izvoare) localizate în zone vulnerabile, niciunul nu a depăşit pragul de 50 mg/l.

Zonele pentru îmbăiere

Conform reglementărilor în vigoare, pentru anul 2007, Autoritatea de Sănătate

Publică Constanţa şi Direcţia Apelor Dobrogea – Litoral au identificat 15 zone de

îmbăiere, cu 35 sectoare de îmbăiere, localizate în apele costiere ale Mării Negre

fiind raportate Comisiei Europene, a căror conformare este prezentată în Tabelul 8.7

şi figura 8.3.14.

Încadrarea din punct de vedere calitativ a apelor de îmbăiere identificate în anul

2007 s-a realizat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, respectiv

Hotărârea de Guvern nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa

din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere.

319

Tabel 8.7. Identificarea şi conformarea calităţii apelor zonelor de îmbăiere

Nr.

crt.

Denumire

zonă

îmbăiere

Lungime

zonă

(Km)

Calitatea apei*

Tipologia

corpurilor de

apă

(codul)

Corpul de apă

(codul)

1 Tabară

copii

Năvodari

1,5 86,67 % coresp. cf.

valorilor obligatorii din

HG 459/2002

RO_CT01

RO_CT01_WB1

2 Mamaia 6,7 100 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT01

RO_CT01_WB1

3 Plaja

Modern –

dig nord

0,7 100 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT01

RO_CT01_WB1

4 Eforie Nord 1,9 95,83 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB1

5 Eforie Sud 1,5 93,33 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

6 Costineşti 2,5 93,75 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

7 Olimp 2 100 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

8 Neptun 2 92,85 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

9 Jupiter 2 100 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

320

Nr.

crt.

Denumire

zonă

îmbăiere

Lungime

zonă

(Km)

Calitatea apei*

Tipologia

corpurilor de

apă

(codul)

Corpul de apă

(codul)

10 Cap Aurora 0,9 100 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

11 Venus 3 93,75 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

12 Saturn 2 91,66 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

13 Mangalia 1 66,6 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

14 2 Mai 1,8 85,71 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

15 Vama

Veche

1,2 100 % coresp. cf..


HG 459/2002

RO_CT02

RO_CT02_WB2

321

Fig.8.3.14 – Sectoarele de îmbăiere – sezonul 2007

322

8.3 Desemnarea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale

Aşa cum s-a arătat în Capitolul 2.4.3, presiunile hidromorfologice au fost grupate

în 4 mari categorii şi anume:

- lucrări de barare transversală a cursurilor de apa – baraje, stăvilare, praguri de

fund;

- lucrări în lungul râului – îndiguiri, lucrări de regularizare şi consolidare maluri;

- şenale navigabile;

- lucrări de captare şi evacuare a apei de la folosinţe, precum şi lucrări de derivare

a debitelor.

Presiunile hidromorfologice pot conduce la:

modificarea habitatelor datorită alterărilor fizice: baraje, praguri de fund, diguri,

canale, prize de apă, etc care influenţează fauna şi flora acvatică.

modificarea regimului hidrologic al apei şi sedimentelor datorită regularizării

scurgerii, prelevărilor sau restituţiilor importante de debite.

modificari ale chimismului apei cu impact local.

Datorita modificarilor hidro-morfologice corpurile de apă se împart în două mari

categorii:

corpuri de apă puternic modificate;

corpuri de apă care nu sunt puternic modificate.

Conform Directivei Cadru a Apei, corpurile de apă puternic modificate sunt acele

corpuri de apă de suprafaţă care datorită „alterărilor fizice” şi-au schimbat substanţial

caracterul lor natural. În cazul corpurilor de apă puternic modificate obiectivul este

atingerea unui „potenţial ecologic bun”, ceea ce presupune conservarea amenajării

râului în condiţiile în care el se află în prezent şi îmbunătăţirea calităţii şi regimului

apei.

Conform Art. 2.8 din Directiva Cadru a Apei, corpurile de apă artificiale – sunt

corpurile de apă de suprafaţă create prin activitatea umana. De exemplu, se

consideră corpuri de apă artificiale derivaţiile interbazinale, canalele pentru navigaţie,

porturi, docuri, etc. Ca şi în cazul corpurilor de apă puternic modificate corpurile de

apă artificiale au ca obiectiv atingerea unui „potenţial ecologic bun”.

Analiza presiunilor hidromorfologice în conformitate cu prevederile Art. 5 al

Directivei Cadru Apă a condus la clasificarea corpurilor de apă identificate în capitolul

323

2.3 în trei categorii: corpuri de apă naturale, corpuri de apă puternic

modificate/artificiale şi corpuri “candidate” la puternic modificate (tabel 8.8).

Testul de desemnare s-a aplicat corpurilor de apă candidate la puternic

modificate şi corpurilor de apă preliminar desemnate puternic modificate

(stabilite pe baza criteriilor abiotice pentru delimitarea corpurilor de apă ca urmare a

acţiunii presiunilor semnificative – Tabel 8.8), care nu ating starea ecologică bună

(SEB) din punct de vedere al elementelor biologice, consecinţa a alterarilor

hidromorfologice.

Deoarece metodologia pentru elaborarea sistemelor de clasificare şi evaluare

globală a stării apelor de suprafaţă (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) conform

cerinţelor Directivei Cadru a Apei 2000/60/CE pe baza elementelor biologice, chimice

şi hidromorfologice a fost finalizată şi a fost parcurs şi testul de desemnare finală a

corpurilor de apă, în momentul de faţă, clasificarea corpurilor de apă cuprinde 3

categorii: corpuri naturale, corpuri puternic modificate şi corpuri artificiale.

Un corp de apă poate fi încadrat în categoria corpurilor de apă puternic

modificate sau artificiale dacă nu este în stare ecologică bună (utilizând datele

din 2007) şi a parcurs toate etapele din testul de desemnare conform cu

Articolul 4.3 din Directiva Cadru Apă (Figura 8.5).

Într-o primă etapă la elaborarea Planului de Management s-a folosit abordarea

„clear cut situation” (situaţii evidente cu grad de confidenţă de 100%) – care au

fost stabilite de ICPDR şi utilizate şi în elaborarea Planului de Management al

Districtului Fluviului Dunărea.

Criteriile de evaluare a presiunilor hidro-morfologice (situaţii evidente), sunt:

Schimbarea categoriei din râu în lac,

- lungimea pe care se manifestă impactul barării este:

> 1 km pentru râurile cu suprafaţa bazinului < de 1000 km2;

> 2km pentru râurile cu suprafaţa bazinului > de 1000 km2;

- lungime râu regim lentic/lungime totală corp > 50%

Regularizare/consolidare intensivă a malurilor >70 % din corpul de apă;

Efectul pulsatoriu al undelor (hydropeaking) > 50% din corpul de apă;

Densitate mare a barierelor în râurile din zona potamon: densitatea pragurilor

≥ 2/km;

324

Lacuri de acumulare (cu folosinţe: producerea de energie, irigaţii, apă

potabilă, apărare împotriva inundaţiilor, piscicultură).

Corpurile de apă care au fost desemnate corpuri puternic modificate în primul

plan se vor reevalua în urmatoarele planuri şi vor putea fi desemnate, corpuri

naturale ca urmare a îmbunătăţirii stării lor. Este posibilă această abordare deoarece

obiectivele de mediu pentru corpurile de apă puternic modificate sunt mai puţin

severe decât cele pentru corpurile naturale prin urmare se poate trece de la un

obiectiv mai puţin sever la un obiectiv mai sever în următoarele planuri.

Desemnarea finală a corpurilor de apă artificiale şi a corpurilor de apă

puternic modificate s-a realizat conform metodologiei Administraţiei Naţionale

„Apele Romane” – Desemnarea finală a corpurilor de apă puternic

modificate şi artificiale – elaborată în conformitate cu ghidul european „CIS

Guidance no.4 Identification and Designation of Heavily Modified and Artificial

Water Bodies”

Principalele etape se referă la identificarea măsurilor de renaturare şi

analizarea lor, identificarea impactului măsurilor asupra folosinţelor şi a mediului

în sensul larg al cuvântului, analiza opţiunilor alternative (alte măsuri) şi

justificarea desemnarii pentru fiecare corp de apă.

325

Tabel nr. 8.8

Criterii pentru clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă

Nr.

Construcţii

hidrotehnice (alterări

hidromorfolog.)

Efecte

Parametrii ce reflectă

presiunea

Categorii de corpuri de apa

Corp

natural/cvasi-

natural

“candidate”

la CAPM

CAPM

1

Lucrări de barare

transv.

a) baraje, deversoare,

praguri de fund

Asupra regimului hidrologic,

transportului sedimentelor şi

migrării biotei 1)

Densitatea pragurilor (nr. /km)

sau

< 1 2 > 3

Înălţimea obstacolului (cm) < 20 20 – 50 > 50

b) lacuri de acumulare –

evacuare unde pulsatorii

Asupra curgerii minime şi

biotei

Debitul minim în albie /

Q*2) (%)

>100 100 - 50 < 50

Asupra regimului hidrologic,

stabilităţii albiei şi florei

Gradientul (des) creşterii

nivelului apei (cm) / ora

< 50 50 - 100 > 1003)

2

Lucrări în lungul râului

a) diguri, amenajări

agricole, piscicole, etc

Asupra conectivităţii laterale,

vegetaţiei din lunca

inundabilă şi zonelor de

reproducere

Lungime diguri / Lungime

corp de apă (%)

< 30 30 - 70 > 70

Suprafaţa afectată / suprafaţa

luncii inundabile (%)

< 30 30 - 70 > 70

326

b) Lucrări de

regularizare şi

consolidare maluri,

tăieri de meandre

Asupra profilului longitudinal

al râului, structurii substratului

şi biotei

Lungime lucrare de

regularizare / Lungime corp

de apă (%)

< 30 30 - 70 > 70

3 Şenale navigabile Asupra stabilităţii albiei şi

biotei

Lăţimea şenalului (dragat) /

Lăţimea albiei (%)

< 30 30 - 70 > 70

4

Prize de apă, restituţii

folosinţe (evacuări),

derivaţii

Asupra curgerii minime,

stabilităţii albiei şi biotei

Debitul prelevat sau restituit /

Debitul mediu multianual (%)

< 10 10 - 50 > 50

Debitul minim în albie /

Q*2) (%)

> 100 100 - 50 < 50

1) se consideră doar biota migratoare

2) Q* = Q95% (m3/s)+ 0,1 pentru Q95% > 200 l/s; Q* = 1,25 x Q95% (m3/s)+ 0,05 pentru Q95% < 200 l/s; pentru bazine cu suprafaţa <

3000 km2. Dacă suprafaţa bazinului > 3000 km2 se vor considera debitele de servitute menţionate în regulamentele de exploatare

ale acumularilor. Pentru bazine având Q95% < 0.1 m3/s Q*=1,1* Q95%; Q95% - debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de 95 %

(mc/s)

3) frecvenţa > 1 / zi

327

Figura 8.5 - Etapele desemnării finale a corpurilor de apă artificiale şi puternic

modificate [2]

328

Etapele testului de desemnare sunt aceleaşi pentru corpurile de apă

artificiale cât şi pentru corpurile de apă identificate preliminar puternic modificate

sau candidate la puternic modificate. În continuare se vor prezenta etapele

testului de desemnare.

Etapa I – Reanalizarea corpurilor de apă utilizând datele din 2007.

S-au reanalizat corpurile de apă unde se manifestă presiuni hidro-morfologice

semnificative şi s-au selectat corpurile de apă care nu sunt în stare ecologică

bună.

Etapa a II – a – Caracterizarea folosinţelor şi a mediului în general.

S-au luat în considerare toate folosinţele de apă/activitaţile în ordinea importanţei

şi au fost caracterizate din punct de vedere social şi economic şi de asemenea

din punct de vedere al mediului. Caracterizarea mediului a avut două

componente: caracterizarea corpului de apă şi caracterizarea mediului în

general. Această caracterizare s-a făcut atât din punct de vedere al valorilor

obţinute cât şi al valorilor pierdute. Se menţionează că modificările datorate

alterărilor hidromorfologice au un impact negativ cât şi pozitiv, de exemplu

construirea unui lac de acumulare a contribuit la dezvoltarea unui habitat pentru

păsări, o suprafaţă din lac facând parte acum din site-urile Natura 2000.

Etapa a III –a – Identificarea măsurilor de restaurare

Posibilele măsuri de restaurare se prezintă în tabelul nr. 8.9

Tabel. 8.9

Măsuri de restaurare şi de atenuare a efectelor presiunilor hidromorfologice

Nr.crt Activităţi

Antropice

Tipul de

presiune

Nr. Denumire Eficienţa

Amenajări

Morfologică

1.1 Realizarea unor

pasaje de trecere

pentru migraţia

ihtiofaunei

- Creşterea biodiversităţii

- Îmbunătăţirea

parametrilor de stare a

apei

1.2 Îndepărtarea

barierelor

transversale şi

refacerea


- Îmbunătăţirea

parametrilor de stare a

apei

329

1

Hidrotehnice conectivitaţii

longitudinale a

cursului de apă

-Refacerea unor habitate

1.3. Capturarea şi

transportul peştilor

migratori, inclusiv

repopularea


- Creşterea abundenţei şi

diversităţii biologice şi

genetice

1.4 Restaurarea

zonelor umede


- Reciclarea nutrienţilor

- Atenuarea debitelor

maxime

1.5 Diversificarea

structurii malului, a

albiei şi a

habitatelor din

lunca inundabilă

- Diversificarea

morfologiei care va

conduce la creşterea

biodiversităţii

Hidrologică 1.6 Stabilirea regimului

hidrologic pentru

lacurile de

acumulare care să

asigure

satisfacerea

folosinţelor de apă

şi compatibilitatea

acestuia cu

cerinţele ecologice


- Asigurarea cu apă a

folosinţelor

1.7 Îmbunătăţirea

continuitţii

transportului

sedimentelor

- Refacerea peisajului

natural


Etapa a IV–a - Identificarea impactului măsurilor de restaurare

asupra folosinţelor şi asupra mediului. În această etapă, se realizează o

330

descriere detaliată a impactului măsurilor asupra folosinţelor specifice şi a

mediului şi o evaluare din punct de vedere tehnic şi economic.

Măsurile propuse nu trebuie să aibă efecte semnificativ negative asupra

mediului în general şi asupra folosinţelor/activităţilor menţionate în Directiva

Cadru Apă. Folosinţele/activităţile specifice menţionate în Art 4(3) (a) din DCA

sunt următoarele: alimentări cu apă, hidroenergie, irigaţii, regularizări,

combaterea inundaţiilor, drenaje navigaţie, porturi, activităţi recreaţionale şi alte

activităţi umane la fel de importante.

Efecte semnificativ negative asupra folosinţelor/activităţilor specifice

a) Dispariţia completă a folosinţei:

Sistarea alimentării cu apă;

Pierderea producţiei hidroenergetice;

Abandonarea navigaţiei (datorată, de exemplu scăderii nivelurilor apei,

în special în perioadele secetoase);

Dispariţia unor amenajari piscicole;

Pierderea folosinţelor de agrement şi recreaţionale;

Pierderea folosinţei de apărare împotriva inundaţiilor.

b) Reducerea folosinţei sau creşterea riscului de a pierde obiectivele

benefice ale folosinţei de apă

Reducerea suprafeţei folosite pentru urbanizare (extinderea

localităţilor) şi agricultură (cu mai mult de 30% din suprafaţa actuală

sau potenţială);

Limitarea navigaţiei pentru pasageri (cu mai mult de 50%/an);

Efecte asupra zonelor populate prin inundarea zonelor respective (cu

mai mult de 20 %);

Creşterea riscului la inundaţii (creşterea pagubelor cu mai mult de 20

% pe an).

c) Pierderi de producţie sau socio-economice

Reducerea producţiei agricole (cu mai mult de 20%/an la nivel local);

Reducerea producţiei hidroenergetice (cu mai mult de 2%/an pentru o

singură hidrocentrală şi cu mai mult de 5%/an pentru amenajarea

hidroenergetică a râului în ansamblul ei);

331

Reducerea locurilor de muncă (cu mai mult de 10% pe termen lung -

20 ani, sau cu mai mult decat 2% / an).

Efecte semnificativ negative asupra mediului, în sensul larg al

cuvântului

inundarea unor zone populate;

creşterea nivelului apelor subterane;

dispariţia unor zone umede, etc.

Dacă măsurile de restaurare intră în conflict cu alte directive europene (de ex.

Directiva habitate, Directiva păsări) sau cu alte obiective cultural-istorice şi

naturale din patrimoniul universal vor fi considerate ca având efect

semnificativ negativ asupra mediului.

Etapa a V-a Identificarea altor îmbunătăţiri sau măsuri tehnic fezabile (soluţii

alternative) care pot fi realizate cu costuri nedisproporţionate. În această etapă

se face diferenţa între:

1. măsurile de restaurare din etapa a III-a care implică modificări ale

activităţii/folosinţei specifice existente şi conduc la atingerea stării ecologice

bune;

2. măsurile alternative care vor îndeplini obiectivele benefice furnizate (de ex.

irigaţii) de caracteristicile modificate ale corpului de apă (acumulare) implicând

însă înlocuirea folosinţei (de ex din sursă subterană) sau mutarea ei în alt corp

de apă (agricultură în altă zonă).

Identificarea „altor mijloace” / „opţiunilor alternative”

Opţiunile alterantive se pot încadra în următoarele:

1) Înlocuirea folosinţei existente; exemplu: înlocuirea hidroenergiei cu alte surse,

înlocuirea navigaţiei cu alte mijloace de transport, înlocuirea alimentării cu apă din

sursa de suprafaţă cu apă din subteran;

2) „Mutarea” folosinţei existente deservite de corpul de apă respectiv la alt corp

de apă/alt bazin; exemplu: mutarea facilităţilor de agrement şi a producţiei agricole

prin reactivarea terenurilor agricole abandonate în afara luncii inundabile sau

alimentarea cu apă din alte bazine hidrografice

3) Menţinerea folosinţei existente cu reducerea impactului asupra mediului; de

exemplu: în cazul folosinţei hidroenergetice sau a alimentărilor cu apă, opţiunea

presupune/include folosirea unor debite compensatorii şi a regimului de regularizare

332

a debitelor ecologice; în cazul navigaţiei, opţiunea presupune/include crearea unui

canal lateral cu rol de „habitat”; în cazul agriculturii, opţiunea presupune/include

crearea de ferme ecologice sau scăderea activităţii agricole în imediata vecinatate a

cursului de apă şi crearea unei zone tampon; în cazul activităţilor recreaţionale,

opţiunea presupune/include limitarea unor activităţi în anumite locaţii şi în anumite

perioade de timp.

Evaluarea „fezabilităţii tehnice”

În cazul în care se pot identifica „alte mijloace” care să furnizeze obiectivele

benefice deservite de corpul de apă respectiv, mai întâi se face o evaluarea dacă

aceste „alte mijloace” sunt tehnic fezabile. Fezabilitatea tehnică se referă la:

Aspecte fizice (inginereşti);

Creşterea cerinţei şi a gradului de asigurare a folosinţelor deservite de

corpul de apă respectiv;

Aspecte legale.

Evaluarea opţiunii (semnificativ) mai bune din punct de vedere al

mediului

În cazul în care aceste „alte mijloace” sunt tehnic fezabile, urmează să se

evalueze dacă reprezintă o opţiune de mediu semnificativ mai bună.

Evaluarea costurilor disproporţionate

Aceste „alte mijloace” considerate „tehnic fezabile” şi care reprezintă o

„opţiune de mediu semnificativ mai bună” trebuie să facă – mai apoi - subiectul unei

evaluări de cost, respectiv să nu implice costuri foarte mari (disproporţionate).

Etapa a VI–a – Justificarea desemnarii

Pentru corpurile de apă care au fost desemnate final ca fiind puternic

modificate sau artificiale este necesară elaborarea unei justificări a desemnării (un

rezumat al etapelor precedente).

În Fig. 8.6 se prezintă harta cu clasificarea corpurilor de apă de suprafaţă

aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor

Costiere

333

De asemenea, în Figura 8.7 se prezintă situaţia (în procente) privind

clasificarea corpurilor de apă aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, având în vedere un număr total de corpuri

de apă identificate de 122 din care:

99 corpuri de apă naturale (20 din categoria râuri, 75 din categoria lacuri

naturale, 2 din categoria apelor costiere şi 2 din categoria apelor tranzitorii);

18 corpuri de apă puternic modificate (3 categoria râuri, 6 categoria lacuri de

acumulare, 7 din categoria lacuri naturale şi 2 din categoria apelor costiere);

5 corpuri de apă artificiale;

CAPM15%

C.Artificiale

4%

C.Naturale

81%

Fig 8.7 Clasificarea corpurilor de apă aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Justificarea desemnării corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale


Costiere se prezintă în Anexa 8.2.

334

335

Capitolul IX. Obiectivele de mediu

Obiectivele de mediu prevăzute în Directiva Cadru Apă, reprezintă unul dintre

elementele centrale ale acestei reglementări europene, având ca scop protecţia pe

termen lung, utilizarea şi gospodărirea durabilă a apelor.

Directiva Cadru Apă stabileşte în Art. 4 (în special pct.1) obiectivele de mediu

indicand ca elemente principale:

Prevenirea deteriorării stării apelor de suprafaţă şi subterane (Art4.1.(a)

(i), Art. 4.1.(b) (i));

Protecţia, îmbunătăţirea şi restaurarea tuturor corpurilor de apă de

suprafaţă, inclusiv a celor care fac obiectul desemnării corpurilor de apă puternic

modificate şi artificiale, precum şi a corpurilor de apă subterană în vederea

atingerii “stării bune” până în 2015 (Art4.1) (a) (b) (ii);

Protecţia şi îmbunătăţirea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale

în vederea atingerii “potenţialului ecologic bun” şi a “stării chimice bune”

până în 2015 (Art4.1.(a) (iii));

Reducerea progresivă a poluării cu substanţe prioritare şi încetarea

evacuărilor de substanţe prioritar periculoase în apele de suprafaţă prin

implementarea măsurilor necesare;

Reducerea tendinţelor semnificative şi susţinute de creşteri ale poluanţilor

în apele subterane;

Atingerea standardelor şi obiectivelor stabilite pentru zonele protejate

de către legislaţia comunitară (Art. 4,1(c).

În esenţă, atingerea obiectivelor de mediu până în Anul 2015, include:

pentru corpurile de apă de suprafaţă: atingerea stării ecologice bune şi a

stării chimice bune, respectiv a potenţialului ecologic bun şi a stării chimice bune

pentru corpurile de apă puternic modificate şi artificiale;

pentru corpurile de apă subterane: atingerea stării chimice bune şi a stării

cantitative bune;

pentru zonele protejate: atingerea obiectivelor de mediu prevăzute de

legislaţia specifică;

nedeteriorarea stării apelor de suprafaţă şi subterane.

336

În cazul în care unui corp de apă i se aplică unul sau mai multe obiective de

mediu, se va selecta cel mai sever obiectiv de mediu pentru corpul respectiv (Art.

4.2.).

Obiectivele de mediu se reactualizează o dată la 6 ani, prin Planurile de

Management bazinale.

În cazul în care obiectivele de mediu nu pot fi atinse, în condiţiile

prevăzute de Art. 4(4),(5), (6) şi (7) ale Directivei Cadru apă se pot cere excepţii de

la atingerea obiectivelor de mediu, ce sunt prezentate detaliat în Cap. 10.

9.1. Ape de suprafaţa

Pentru apele de suprafaţă, obiectivele de mediu reprezentate de „starea

bună” şi „potenţialul ecologic” sunt definite în anexa 8.1 a Proiectului Planului de

Management, caracterizarea detaliată a stării corpurilor de apă aferente Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, în

conformitate cu prevederile Directivei Cadru apă fiind prezentata în Cap. 8.2.1.2.

Pentru fiecare corp de apă aferent Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere au fost stabilite obiectivele de mediu

specifice categoriilor: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere (corpuri naturale),

corpuri de apă puternic modificate (râuri, lacuri, lacuri de acumulare, ape costiere) şi

corpuri de apă artificiale.

Pentru zonele protejate, obiectivele de mediu sunt cele prevăzute de

legislaţia specifică, fiind caracteristice categoriilor de zone protejate definite în Cap.

7 - Identificarea şi cartarea zonelor protejate.

Se menţionează că în cazul în care unui corp de apă i se stabilesc unul sau

mai multe obiective de mediu, se aplică cel mai sever obiectiv de mediu pentru

corpul respectiv (Art. 4.2.al Directivei Cadru Apă).

În Anexa 9.1. sunt prezentate obiectivele de mediu asociate corpurilor de

apă aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere. Obiectivele de mediu asociate corpurilor de apă respective se vor

reactualiza o data la 6 ani, în urmatorul Plan de Management bazinal. Pentru

corpurile de apă lacuri identificate iniţial ca fiind „puternic modificate”, obiectivele de

mediu incluse în tabelul 9.1 pot suferi modificări pe măsură ce vor fi disponibile

sisteme de clasificare şi pentru alţi parametrii biologici. În situaţia în care se va

constata că presiunile hidromorfologice existente nu au impact asupra biotei, acestea

vor fi considerate corpuri naturale, obiectivul de mediu fiind starea ecologica bună.

337

Obiectivul “nedeteriorării stării“ corpurilor de apă de suprafaţă aferente

Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere,

evaluata pe baza elementelor de calitate prezentate în Cap.8.2.1.2., se va analiza

prin utilizarea datelor de monitoring, instrumentelor de modelare, etc.

Deteriorarea stării corpurilor de apă se va permite numai cu respectarea

cerinţelor şi prevederilor Art. 4.7 al Directivei Cadru Apă, pentru cazuri specifice.

9.2. Ape subterane

Directiva Cadru a Apei stabileşte urmatoarele obiective pentru apele

subterane:

obiective pentru stare: realizarea unei stări bune (cantitativă şi chimică) şi

garantarea nedeteriorării acesteia

„prevenirea sau limitarea” evacuării de poluanţi;

luarea unor măsuri de reducere a oricăror tendinţe semnificative şi durabile

de creştere a concentraţiilor de poluanţii.

În cazul apelor subterane, starea bună implică o serie de “condiţii” definite în

Anexa V din Directiva Cadru a Apelor (Directiva 2000/60/CE). Condiţii suplimentare

pentru starea chimică şi procedurile de evaluare sunt dezvoltate în Directiva Fiică a

Apelor Subterane (Directiva 2006/118/EC). Corpurile de apă subterană trebuie

clasificate în doua clase, respectiv bună şi slabă, atât pentru starea cantitativă, cât

şi pentru cea chimica.

Pentru reflectarea acestei clasificari, Directiva Cadru specifică utilizarea

codurilor de culori, respectiv: verde pentru starea bună şi roşu pentru starea slabă.

Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, concentraţiile determinate

în punctele de monitoring stabilite conform DCA trebuie comparate cu valorile de

prag (threshold values - TV) care sunt considerate astfel obiective vizate

pentru o stare bună a corpului de apă subterană. Pentru nitraţi (50 mg/l) şi

pesticide (0,1 μg/l individual şi 0,5 μg/l total) valorile prag sunt stabilite în

standardele europene, urmând ca fiecare ţară membră să stabilească TV pentru

celelalte substanţe poluante, având la bază valorile fondului natural (natural

background level - NBL).

Lista minimă de parametri ce trebuie luaţi în considerare la evaluarea stării

calitative a corpurilor de ape subterane şi pentru care este necesară determinarea

TV este următoarea:

338

“substanţe, ioni, sau indicatori care pot apărea natural şi/sau ca rezultat al

activităţilor umane”: As, Cd, Pb, Hg, NH4+, Cl-, SO4

2- ;

“substanţe sintetice”: tricloretilena, tetracloretilena;

“parametrii indicatori ai intruziunilor saline sau a altor intruziuni”: conductivitatea

sau Cl- şi SO42-, în funcţie de alegerea statelor membre.

Din cauza lipsei datelor de monitorizare privind unii dintre indicatorii mai sus

menţionaţi pentru unele dintre corpurile de apă subterană nu s-au putut stabili

valorile fondului natural şi Valorile prag, urmând ca acestea să fie stabilite pe baza

unor studii ulterioare.

De asemenea se pot stabili valori prag şi pentru alte substanţe, în funcţie de

particularităţile specifice fiecăreia.

În cadrul Proiectului MATRA PPA06/RM/7/5 “Stabilirea măsurillor de

reabilitare a apelor subterane poluate datorită depozitelor de deşeuri, în vederea

atingerii obiectivelor de mediu cerute de Directiva Cadru a Apei şi Directiva Apelor

Subterane” în care MMDD, ANAR şi DA BANAT au fost parteneri iar INHGA,

colaborator, a fost elaborată o metodologie pentru determinarea fondului natural

şi a valorilor prag.

Primul pas al metodologiei a fost determinarea valorilor fondului natural

(NBL) pe baza datelor de calitate a apei existente în baza de date a Direcţiei de

Ape.

Pentru determinarea valorilor fondului natural, într-o primă etapă, s-a realizat

o bază de date, sub formă de tabele în EXCEL, care a cuprins, pentru fiecare corp

de apă subterană în parte, înregistrarea rezultatelor tuturor analizelor chimice din

toate punctele de monitorizare calitativă şi pentru toată perioada de observaţie

(bază de date privind calitatea apelor subterane), precum şi date tehnice de la

execuţia forajelor (bază de date extinsă).

Baza de date privind calitatea apelor subterane a stat la baza determinării

valorii fondului natural. După introducerea informaţiilor în baza de date privind

calitatea apelor subterane, prelucrarea acestora în vederea determinării valorilor

fondului natural s-a facut parcurgând următoarele etape:

ordonarea analizelor chimice pe foraje şi pe corpuri de apă subterană, în

ordine cronologică, transformarea concentraţiilor din mg/l în meq/l şi calcularea

erorii balanţei ionice;

verificarea analizelor cu eroare > 10 % pentru a depista şi corecta

eventualele greşeli de introducere a datelor

339

înlăturarea, fiind considerate ca incorecte sau nereprezentative a:

- probelor cu balanţa ionică incorectă (eroarea> 10 %)

- probelor cu adâncimea necunoscuta

- probelor nepotrivite cu tipologia acviferului

- probelor cu > 1000 mg NaCl

Transformarea seriilor de timp în valori mediane

Excluderea probelor cu aport antropic:

- probele cu substanţe artificiale (cum ar fi pesticide)

- probele cu alţi indicatori anorganici antropici

Selectarea forajelor nepoluate folosind următoarele criterii (conform

proiectului European BRIDGE şi a draft-ului Ghidului european pentru determinarea

TV) pentru eliminarea forajelor cu aport antropic, criterii ce se aplică pe mediile pe

foraje:

- Foraje cu o concentraţie medie a Cl > 200 mg/l

- Foraje cu o concentraţie medie a NO3 > 10 mg/l

Calcularea valorilor fondului natural (NBL) ca percentila 90 din probele

rămase sau percentila 50 din toate probele (fără a elimina forajele prin aplicarea

criteriilor “cloruri” şi “azotaţi”); percentila 50 se aplică atunci când, dacă s-ar aplica

cele două criterii mai sus menţionate, rămân prea puţine foraje (sub 20)

Analizarea şi validarea valorile fondului natural obţinute având în vedere

caracteristicile litologice şi hidrogeologice ale corpului de apă subterană (analiza

specialistului – “expert judgement”

Valorile prag TV au fost determinate utilizând ca punct de pornire valorile

fondului natural NBL, ce au fost comparate cu un standard sau cu o valoare de

referinţă.

În România s-au folosit ca valori de referinţă valorile concentraţiilor maxim

admise CMA conform “Legii privind calitatea apei potabile” (Legea nr.458/2002)

completată cu “Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind

calitatea apei potabile “ (Legea nr.311/2004) şi standardul pentru ape de suprafaţă

Ordinul 161/2006 pentru aprobarea “Normativului privind clasificarea calităţii apelor

de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă”. Dintre aceste

standarde se utilizează valorile cele mai restrictive, dar având în vedere utilizările

relevante ale apei subterane şi legăturile hidraulice slabe dintre acestea şi apele de

suprafaţă, s-a optat pentru folosirea valorilor din Legea 458/2002 (conform Anexei

II.A din GWD).

340

Din compararea valorilor fondului natural NBL cu valorile de referinţă (CMA)

din Legea 458/2002 au apărut următoarele situaţii:

valoare fondului natural a fost mai mică decât valoarea CMA, situaţie în care

valoarea prag TV a fost considerată ca fiind egală cu valoarea CMA;

valoarea fondului natural a fost mai mare decât valoarea CMA, situaţie în

care valoarea prag s-a obţinut prin înmulţirea valorii fondului natural cu un coeficient

de multiplicare E=1,2 (conform Guidance on Groundwater Status and Trend

Assessment).

Această valoare a fost aleasă având în vedere, pe de-o parte, faptul că prin

metodologia de determinare a NBL - percentila de 90 - 10 % din valori sunt mai mari

decât NBL determinat, iar, pe de altă parte, erorilor care au apărut în urma efectuării

operaţiilor de prelevare, conservare şi procesare a probelor. Valorile obţinute au fost

rotunjite în sens crescător, numărul de zecimale pentru fiecare indicator fiind în

funcţie de ordinul de mărime al CMA din Legea 458/2002. Validarea valorilor prag s-

a facut avându-se în vedere caracteristicile litologice şi hidrologeologice ale fiecarui

corp de apă subterană (expert judgment).

Această metodologie a fost aplicată pentru determinarea NBL şi TV pentru

toate corpurile de apă subterană din spaţiul hidrografic Dobrogea - Litoral. Valorile

acestora sunt prezentate în anexa 9.2.

9.3. Zone protejate

Obiectivele de mediu pentru zonele protejate sunt cele specificate în legislaţia

care le desemnează, aşa cum se arată în capitolul VII.

Obiectivele de mediu generale ale directivelor specifice se referă la:

Protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a

apei potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă - zone de

protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării.

Protecţia şi ameliorarea calităţii acelor ape dulci care întreţin sau care, dacă

poluarea ar fi redusă ori eliminată, ar putea întreţine ihtiofauna, precum şi protecţia

şi ameliorarea calităţii acelor ape marine şi salmastre în scopul susţinerii vieţii şi

dezvoltării speciilor de moluşte bivalve şi gasteropode pentru creşterea şi

exploatarea acestora - zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct

de vedere economic.

Conservarea habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică şi

tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul naţional şi

341

care au legătură cu corpurile de apă - zone destinate pentru protecţia habitatelor şi

speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este un factor important.

Reducerea poluării apelor cauzată de nitraţii proveniţi din surse agricole,

prevenirea poluării cu nitraţi, raţionalizarea şi optimizarea utilizării îngrăşămintelor

chimice şi organice ce conţin compuşi ai azotului - zone vulnerabile la nitraţi.

Protejarea mediului împotriva deteriorării datorate evacuărilor de ape

reziduale (ape uzate orăşeneşti şi ape uzate provenite din sectoarele industriale) -

zone sensibile la nutrienţi.

Conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, precum şi

protejarea sănătăţii oamenilor, printr-un management corespunzător al calităţii

apelor de îmbăiere – zone pentru îmbăiere.

Pentru fiecare din aceste categorii de zone protejate au fost elaborate şi

aprobate norme tehnice necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu, cu

excepţia zonelor destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea

sau imbunătăţirea stării apei este un factor important, pentru care există legislaţie

specifică în domeniul ariilor naturale protejate.

Capitolul X. Analiza Economică

10.1 Analiza economică a utilizării apei

10.1.1 Caracterizare Generală

Obiectivul acestei secţiuni este de a evalua importanţa apei pentru folosinţe,

precum şi a dezvoltării socio – economice a Spaţiului Hidrografic Dobrogea – Litoral.

Analiza importanţei economice a utilizării apei furnizează profilul economic al

spaţiului hidrografic din punct de vedere al indicatorilor demografici şi macro-

economici privind populaţia şi veniturile populaţiei exprimate prin PIB/spaţiu

hidrografic precum şi evoluţia în timp a acestora pentru a putea evidenţia tendinţele

cerinţei de apă. Totodată este furnizată şi o caracterizare a folosinţelor de apă,

precum şi a activităţilor specifice de gospodărire a apelor specifice bazinului.

Spaţiul Hidrografic al Direcţiei de Apă Dobrogea - Litoral este situat în

Regiunea de Dezvoltare Sud - Est.

Regiunea Sud - Est participă la formarea PIB-ului naţional cu o pondere de

11,48%, ceea ce o clasează pe poziţia 6 între cele 8 regiuni ale României. Din punct

342

de vedere al evoluţiei demografice în ultimii 2 ani se constată o creştere a populaţiei

cu aproximativ 6%.

În Tabelul 10.1 se prezintă situaţia demografică şi situaţia indicatorilor

macroeconomici aferenţi Spaţiului Hidrografic Dobrogea.

Tabel 10.1. Indicatori socio economici generali.

Anul

Populaţie

în Spaţiul

Hidrografic

Dobrogea Litoral

- mii locuitori

PIB

Regiuni de

dezvoltare

(milioane lei)

PIB /locuitor corespunzator

Regiunii de dezvoltare

- lei/loc -

(din statistică)

Sud - Est Sud - Est

Urban Rural

2004 633 285 29425,1 11068,4

2005 632 284 33096,7 11627,7

2006 631 338 Nu sunt date statistice disponibile

2007 630 340 Nu sunt date statistice disponibile

10.1.2 Activităţi specifice de gospodărire a apelor

Direcţia Apelor Dobrogea Litoral aparţinând Administraţiei Naţionale „Apele

Române” este în conformitate cu prevederile art. 81 alin. (3) din Legea apelor nr.

107/1996 cu modificările şi completările ulterioare singurul furnizor al apei prelevate

direct din sursele de apă de suprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de

deţinătorul cu orice titlu al amenajării şi din sursele subterane aparţinând spaţiului

hidrografic Dobrogea Litoral.

Principalele atribuţii ale Direcţia Apelor Dobrogea Litoral în conformitate cu

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2005 sunt:

a) Gospodărirea durabilă a resurselor de apă, aplicarea strategiei şi a politicii

naţionale şi urmărirea respectării reglementărilor în domeniu, precum şi a

programului naţional de implementare a prevederilor legislaţiei armonizate cu

directivele Uniunii Europene;

b) Administrarea şi exploatarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a

apelor;

c) Gestionarea şi valorificarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, cu

potenţialele lor naturale, şi a fondului naţional de date din domeniu;

343

d) Gospodărirea unitară şi durabilă a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi

protecţia acestora împotriva epuizării şi degradării, precum şi repartiţia raţională şi

echilibrată a acestor resurse;

e) Administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea infrastructurii

naţionale de gospodărire a apelor, aflată în administrarea sa;

f) Administrarea, exploatarea şi întreţinerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor

lacurilor şi bălţilor, în starea lor naturală sau amenajată, a falezei şi plajei mării, a

zonelor umede şi a celor protejate, aflate în patrimoniu;

g) Administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii Sistemului naţional de

veghe hidrologică şi hidrogeologică;

h) Administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului naţional de supraveghere a

calităţii resurselor de apă;

i) Realizarea sistemului informatic şi de telecomunicaţii în unităţile sistemului de

gospodărire a apelor; elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi

apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;

j) Alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, în

toate formele sale de utilizare, cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor

acvatice vii, pe bază de abonamente, conform prevederilor Legii apelor nr.

107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi a serviciilor comune pe bază

de contracte economice încheiate cu utilizatorii de apă şi cu alţi beneficiari;

k) Apărarea împotriva inundaţiilor prin lucrările de gospodărire a apelor aflate în

administrarea sa şi constituirea stocului de materiale şi mijloace specifice de

apărare împotriva inundaţiilor, aferente acestora;

l) Întreţinerea şi exploatarea lucrărilor de gospodarire a apelor din domeniul public al

statului, cu rol de apărare împotriva inundaţiilor aflate în administrare;

m) Avizarea lucrărilorşi activităţilor ce se execută pe ape sau au legătură cu apele,

precum şi eliberarea autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

n) instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în

centrele proprii de formare profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii

specializate;

o) Realizarea de anuare, sinteze, studii şi cercetări de hidrologie, hidrogeologie, de

gospodarire a apelor şi de mediu, instrucţiuni şi monografii, studii de impact,

bilanţuri de mediu;

p) Realizarea de tipărituri în domeniul apelor;

344

r) Elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor

hidrografice;

s) Efectuarea şi/sau participarea la audituri şi consultanţă pentru terţi în vederea

functionării în siguranţa a lucrărilor şi construcţiilor hidrotehnice.

Activităţile specifice de gospodărire a apelor sunt servicii publice dupa cum

urmează:

- de asigurare a cerinţelor de apă brută în sursă;

- pentru cunoaşterea resurselor de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ,

activităţi de hidrologie operativă şi prognoze hidrologice;

- de primire în apele de suprafaţă a substanţelor poluante din apele uzate evacuate

în limita reglementărilor legale;

- de apărare împotriva inundaţiilor;

- în legatura cu implementarea Directivei Cadru a Apei şi a celorlalte Directive UE în

domeniul apei, inclusiv de raportare a stadiului implementării acestora.

10.1.3 Situaţia prelevărilor de apă în SH Dobrogea Litoral

În anul 2007 a fost prelevat şi livrat către utilizatori un volum de 2.509.766 mii

m³ din sursele de suprafaţă şi subterane, din care 95,79% din sursele de suprafaţă

şi 4,21% din sursele subterane (Fig.10.1)

Operatorilor economici producători de energie electrică au prelevat un volum

de 2.023.144 mii m³.

Fig.10.1 Repartiţia pe surse a volumelor prelevate şi livrate utilizatorilor cu

excepţia CNE Prod.

345

Repartiţia volumelor de apă livrate pe tipuri de utilizatori se prezintă astfel:

Din sursele de suprafaţă (râuri, lacuri naturale şi lacuri de acumulare

amenajate) a fost livrat un volum de (Fig.10.2):

- 18.456 mii m³, - Populaţiei prin unităţile de gospodărie comunală.

- 237.338 mii m³ pentru Industrie (cu excepţia agenţilor producători de energie

electrică)

- un total de 125.209 mii m³ pentru agricultură din care:

- 108.476 mii m³- pentru sectorul irigaţii.

- 16.217 mii m³ - pentru sectorul acvacultură.

Din sursele subterane a fost livrat un volum de apa 105.619 mii m³ din care

pentru (Fig.10.3):

- populaţie prin gospodării comunale un volum de 97.422 mii m³.

- industrii un volum de 5.869 mii m³.

- agricultură un volum de 2.328 mii m³.

Fig.10.2 Repartiţia pe utilizatori a Fig.10.3 Repartiţia pe utilizatori a

volumelor de apă livrate din surse volumelor de apă livrate din surse

de suprafaţa (mii m³) subterane (mii m³)

Referitor la volumele apă prelevate în sistem propriu nu există o evidenţă

clară a volumelor prelevate. S-a realizat astfel o estimare a acestora pornind de la

ipoteza că populaţia neconectată la sisteme centralizate de alimentare cu apă din

bazin utilizează sisteme proprii de alimentare iar consumul specific este de 110

l/om/zi, în conformitate STAS 1343/1-91. Astfel volumul de apă prelevat de sistem

propriu reprezintă circa 11 milioane m³.

346

Referitor la volumele de apă restituite de la folosinţele de apă în anul 2007 la

nivelul DA Dobrogea Litoral a fost evacuat un volum de:

- 12.280 mii m³ de către populaţie;

- 2.027.999 mii m³ de către industrie;

- 14.310 mii m³ de către agricultură.

În Figura 10.4 se prezintă Repartiţia pe utilizatori a volumelor de apă restituite

de la folosinţele de apă.

Fig.10.4 – Repartiţia pe utilizatori a volumelor de apă restituite de la folosinţele

de apă – An 2007

Din totalul de 2.054.589 mii m³ restituiţi, au fost epurate conform cerinţelor

Directivei privind calitatea efluentului evacuat un volum de 2.895 mii m³, iar un

volum de 2.037.263 mii m³ nu necesită epurare.

În Figura 10.5 se prezintă repartiţia pe utilizatori a volumelor de apă restituite

de la folosinţele de apă.

Fig.10.5 – Situaţia Volumelor de apă restituite de la folosinţele de apă şi

epurate - An 2007

347

10.1.4 Servicii comunitare de utilităţi publice - alimentare cu apă, canalizare,

epurare

În conformitate cu Legea nr. 51/2006 din 8 martie 2006 (“Legea serviciilor

comunitare de utilităţi publice”) cu modificările şi completările ulterioare, serviciile

comunitare de utilităţi publice denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt

definite ca totalitatea activităţilor de utilitate şi interes public general, desfăşurate la

nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor de catre operatorii specifici

sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice

locale, în scopul satisfacerii cerinţelor comunităţilor locale.

Infrastructura serviciilor publice de alimentare cu apă, canalizare, epurare din

Spaţiul hidrografic DA Dobrogea Litoral este formată în principal din:

- 14 staţii de tratare a apei în stop potabil;

- 3446,9 km reţea de distribuţie a apei potabile (date statistice);

- 1253,8 km reţea de canalizare (date statistice);

- 13 staţii de epurare cu o capacitate de epurare corespunzatoare a

4.168.991 locuitori echivalenţi.

Serviciile asigurate la nivelul gospodăriilor comunale/primăriilor:

- Serviciul de tratare şi clorinare a apei brute prelevate din surse de suprafaţa în

scopul potabilizării;

- Serviciul de tratare şi clorinare a apei prelevate din subteran în scopul potabilizării;

- Serviciul de distribuţie a apei potabile prin reţeaua centralizată de alimentare cu

apă;

- Serviciul de colectare a apelor uzate evacuate de gospodăriile individuale şi

unităţile industriale în reţeaua centralizată de canalizare;

- Serviciul de epurare a apelor uzate.

În Tabelul 10.2 se prezintă evaluarea preliminară a gradului de racordare al

populaţiei la reţeaua centralizată de alimentare cu apă, canalizare şi epurare la

nivelul anului 2006 şi date statistice 2000-2002.

Este de notat totuşi începutul procesului de creştere a ratei de racordare a

populaţiei la reţeaua centralizată de alimentare cu apă de la 64% în 2000 la 78 % în

2006 şi la reţeaua de canalizare de la 42% in 2000 la 60 % în 2006, ca urmare a

demarării lucrărilor de investiţii în domeniul implementării Directivei nr. 98/83/CE

privind calitatea apei destinate consumului uman şi a Directivei nr. 91/271/CEE

privind epurarea apelor uzate urbane.

348

Tabel 10.2 Gradul de racordare al populaţiei la reţeaua de alimentare cu apă,


Anu

l

Populaţie conectată la

sisteme centralizate

de alimentare cu apă


canalizare


staţii de epurare

Total Urban Rural Total Urba

n

Rural Total Urban Rural

mii

loc.

%

mii

loc.

%

mii

loc.

%

mii

loc.

%

mii

loc.

%

mii

loc.

%

mii

loc.

%

mii

loc.

%

mii

loc.

%

5 6 7 8 9 10 11 12 13

200

0

650

64%

541

81%

109

32%

431

42%

431

64%

-

443

44%

443

66% -

200

1

760

75%

648

96%

112

32%

550

54%

550

82% -

452

45%

452

68% -

200

2

748

77%

618

98%

130

37%

545

56%

545

86% -

446

46%

446

71% -

200

6

759

78%

563

89%

196

58%

578

60%

538

85%

40

12%

420

43%

408

65%

12

4%

Datele preliminare au la baza premisele estimării realizate la nivelul

Administraţiei Naţionale Apele Române în baza datelor statistice înregistrate la

nivelul Instititului Naţional de Statistică în anul 2002 şi a Documentului de Poziţie al

României privind accesul la Uniunea Europeană Cap.22 Mediu, precum şi datele

rezultate ca urmare a „Studiului pentru cunoaşterea resurselor de apă în vederea

fundamentării planurilor de amenajare”.

În conformitate cu Metodologia de recuperare a costurilor în domeniul

gospodăririi apelor la nivel de Spaţiu Hidrografic, Anexa 2, elaborată la nivelul

Administraţiei Naţionale „Apele Române”, situaţia racordării populaţiei echivalente la

reţeaua de canalizare se prezintă astfel din totalul de 1.157.832 locuitori echivalenţi

înregistraţi la nivelul SH Dobrogea Litoral în anul 2007 la reţeaua de canalizare au

fost racordaţi un număr de 857.235 locuitori echivalenţi iar la staţiile de epurare un

număr de 701.175 locuitori echivalenţi.

349

Fig.10.6 - Gradul de racordare al populaţiei echivalente la Reţelele de

canalizare şi Staţiile de Epurare in SH Dobrogea Litoral

În conformitate cu situaţia inventariată în cadrul Raportării Directivei ape

Uzate Directiva nr. 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane în Tabelul

10.3 se prezintă caracteristicile Staţiilor de Epurare.

Tabel 10.3 Caracteristicile staţiilor de epurare

Anul

Staţii de epurare a

apelor uzate

Staţii de epurare

cu treaptă

mecanică

Staţii de epurare

cu treaptă

mecanică+

biologică

Staţii de

epurare

avansate/staţii

moderne cu

treaptă terţiară

Nr.

total

Capacitate

totală

Nr.

total

Capacitat

e totală

Nr.

total

Capacitat

e totală

Nr.

total

Capacita

te totală

nr. 1000 l.e. nr. 1000 l.e. nr. 1000 l.e. nr. 1000 l.e.

2006 13 4168,991 0 0 12 1597,954 1 2571,037

10.2 Tendinţe în evoluţia cerinţelor de apă

Estimarea cerinţei de apă se regăseşte în „Studiul privind scenarii de evoluţie

a cerinţelor de apă ale folosinţelor în vederea fundamentării acţiunilor şi măsurilor

necesare atingerii obiectivelor gestionării durabile a resurselor de apă ale bazinelor

350

hidrografice” elaborat în anul 2008 la nivelul Institului Naţional de Hidrologie şi

Gospodarirea Apelor, având drept beneficiar Ministerul Mediului şi Dezvoltării

Durabile.

Menţionăm că evaluarea tendinţelor în evoluţia cerinţelor de apă s-a realizat

având la bază indicatorii economici şi prognoza acestora în anul 2008. Se

precizează că în anul 2010 va avea loc o reevaluare a acestor tendinţe datorită

noilor condiţii socio-economice.

Obiectivele acestui studiu sunt:

- stabilirea pe fiecare Spaţiu hidrografic a scenariilor privind evoluţia viitoare a

cerinţelor de apă ale folosinţelor în perioada de prognoză 2010-2020;

- compararea disponibilului de apă la surse cu cerinţele folosinţelor de apă, în

scopul determinării deficitelor sau excedentelor de apă.

Studiul a fost structurat pe două paliere:

- la nivelul ţării;

- la nivel de Spaţiu Hidrografic.

La nivelul ţării studiul este organizat în 4 volume numerotate I, II, III şi IV,

astfel:

Volumul I - Identificarea tendinţelor în evoluţia cerinţelor de apă ale folosinţelor;

Volumul II - Prevederi privind dezvoltarea folosinţelor şi a cerinţelor de apă cuprinse

în planurile naţionale de dezvoltare a României, cadrul strategic naţional de referinţă

şi alte strategii, programe şi planuri;

Volumul III - Prevederi ale planurilor de dezvoltare regională în domeniul gestionării

resurselor de apă sau în activităţi legate de apă;

Volumul IV - Prognoza cerinţelor de apă ale folosinţelor. Bilanţul apei.

La nivel de Spaţiu Hidrografic studiul este organizat într-un singur volum pentru

fiecare Spaţiu hidrografic şi este denumit Volumul 2 în vederea asigurării

continuităţii cu volumele 1 (1A – Memoriu şi 1B – Anexe, elaborate în anul 2007 şi

intitulate “Situaţia actuală a gestionării pe folosinţe a resurselor de apă”):

- Spaţiul Hidrografic Dobrogea - Litoral - Volumul 2 - Prognoza cerinţelor de

apă ale folosinţelor. Bilanţul apei;

Notă: rezumatul studiului se regăseşte în Anexa 10.1 – Evaluarea

cerinţei de apă. Tendinţe.

351

10.3 Mecanismul economico financiar în domeniul gospodăririi apei

10.3.1 Mecanismul economico financiar în domeniul gospodăririi apei.

Evaluarea recuperării costurilor pentru activităţile specifice de gospodărire a

apelor

Mecanismul economic specific în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative

a resurselor de apă include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi

penalităţi, ca parte a modului de finanţare pe principii economice a

Administraţiei Naţionale “Apele Române“ (şi implicit ale tuturor Direcţiilor de

Ape) în scopul funcţionării în siguranţa a Sistemului Naţional de Gospodărire

a Apelor în conformitate cu Art.108 din Constituţia României, republicată, al

Art.4 alin (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind

infiinţarea Administraţiei Naţionale „„Apele Române” aprobată cu modificări

prin Legea nr.404/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi al Art.81,

alin. 1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare.

Sistemul de plăţi se bazează pe regula beneficiarul, respectiv poluatorul

plăteşte în funcţie de activităţile prestate şi de cele privind folosirea raţională a

resurselor de apă. În funcţie de modul de folosire a resurselor de apă, se pot acorda

bonificaţii utilizatorilor care demonstrează grijă pentru folosirea şi protecţia calităţii

apei sau penalităţi pentru utilizatorii la care se constată abateri de la prevederile

contractuale.

În conformitate cu Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările

ulterioare, Administraţia Naţionalã “Apele Române“ este singura în drept să aplice

sistemul de plãti pentru activităţile specifice de gospodãrire a apelor tuturor

utilizatorilor, indiferent de deţinãtorul cu orice titlu al amenajãrii precum şi din sursele

subterane, cu excepţia apelor geotermale.

Activităţile specifice de gospodărire a apelor sunt servicii publice după cum

urmează:

- de asigurare a cerinţelor de apă brută în sursă;

- pentru cunoaşterea resurselor de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ,

activităţi de hidrologie operativă şi prognoze hidrologice;

- de primire în apele de suprafaţă a substanţelor poluante din apele uzate evacuate

în limita reglementărilor legale;

- de apărare împotriva inundaţiilor;

352

- în legătură cu implementarea Directivei Cadru a Apei şi a celorlalte Directive UE în

domeniul apei, inclusiv de raportare a stadiului implementării acestora;

Veniturile proprii se asigură prin aplicarea mecanismului economic specific

domeniului gospodăiriii cantitative şi calitative a resurselor de apă, care include

sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi şi care funcţionează conform

următoarelor principii: poluatorul plăteşte şi utilizatorul plăteşte, în funcţie de

activităţile prestate şi de cele privind folosirea raţională a resurselor de apă.

Mecanismul economic specific domeniului gospodăririii cantitative şi calitative

a resurselor de apă are deci la bază principiul recuperării costurilor financiare privind

gospodărirea apei, gestionarea durabilă a resurselor de apă, refolosirii şi

economisirii resursei de apă prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei

ce manifestă o preocupare constantă în protejarea calităţii şi cantităţii apei;

aplicarea de penalităţi celor care rispesc sau poluează resursele de apă.

Hotărârea Guvernului nr. 803/2008 stabileşte cuantumul contribuţiilor

specifice de gospodărire a resurselor de apa, a tarifelor şi penalităţilor.

Notă: Hotărârea Guvernului nr. 522/2009 privind reactualizarea

cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a

tarifelor şi a penalităţilor reactualizează cuantumul contribuţiilor specifice de

gospodãrire a resurselor de apã, a tarifelor şi a penalitãţilor, prin majorarea

acestuia cu indicele de inflaţie aferent perioadei 1 ianuarie 2008-1 martie 2009,

stabilit şi comunicat de Institutul Naţional de Statisticã.

Tabelul 10.4 prezintă structura tipului de contribuţii percepută de Direcţia

Apelor Dobrogea Litoral în planul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de

apă.

CANTITATE CALITATE ALTELE

Contribuţii pentru utilizarea resurselor de

apă

Contribuţii pentru

primirea apelor

uzate în

resursele de apă

Tarife pentru

serviciile de

emitere a actelor

de reglementare

Contribuţii pentru potenţialul asigurat

Penalităţi pentru

depăşirea

concentraţiilor

Tarife pentru

activitati conexe

353

în scop hidroenergetic prin barajele din

maxime admise

ale poluanţilor

legate de

valorificarea

patrimoniului

administrarea ANAR

din apele uzate

evacuate

Tarife pentru alte

activităţi conexe

Contribuţii pentru exploatarea nisipurilor şi

pietrişurilor din albiile, malurile cursurilor de

apă, cuvetele lacurilor de acumulare

necesare

desfăşurării

activităţii de

baz ă(caiete

sarcini, licitaţii,

etc.)

Tarife pentru serviciile comune de captare,

pompare şi transport

Tarif pentru transportul apei pe canal casetat

M. Bucureşti

Tarife pentru valorificarea potenţialului

apelor cu asigurarea condiţiilor pentru

practicarea acvaculturii, pescuitului sportiv şi

agrementului

Penalităţi pentru abateri de la normele de

utilizare exploatare a resursei

Tabel 10.4 - Structura în plan cantitativ şi calitativ a tipului de contribuţii

Contribuţiile pentru utilizarea resurselor de apă (lei/mii m3 apă brută utilizată),

sunt diferenţiate pe categorii de surse (suprafaţă, subteran, Dunăre), ca urmare a

condiţiilor diferite de asigurare a apei şi pe utilizatori (gospodării comunale,

industrie, energetic, agricultură, unităţi cult) şi se regăsesc în HG nr. 803/2008 –

Anexat.

354

Fig.10.7 prezintă Cuantumul contribuţiilor pentru utilizarea resursei de apă

din râurile interioare Dunăre, subteran pentru utilizatorul gospodărie comunală

agrozootehnică de tip industrial.

Fig.10.7 - Cuantumul contribuţiilor pe surse pentru gospodărie comunală

Fig.10.8 prezintă Cuantumul contribuţiilor pentru utilizarea resursei de apă

din râurile interioare, Dunăre, pentru utilizatorul: operator economic producător

de energie electrică în centrale nucleare din SH Dobrogea Litoral.

Fig. 10.8 - Cuantumul contribuţiilor pe surse de suprafaţă a operatorilor

economici producători de energie electrică în centrale nucleare.

355

*Contribuţia pentru temperatură se aplică prin diferenţa dintre temperatura de

la evacuarea apei uzate şi temperatura apei prelevate din sursă, iar unitatea de

măsura este lei/ mii m³*gC conform HG nr. 803/2008 şi HG nr. 522/2009 privind

reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resusrselor de

apă, a tarifelor şi penalităţilor.

În ceea ce priveşte contribuţiile pentru activitatea de primire a apelor uzate în

resursele de apă (lei/mii kg substanţă poluantă evacuată), acestea se diferenţiază

pe tipul de substanţă poluatoare, ca urmare a efectului diferit a acestora asupra

resurselor de apă.

Cuantumul contribuţiilor aferente primirii apelor uzate în resursele de apă şi

al penalităţilor pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor se

regăsesc în Anexa (HG 803/2008, respectiv HG 522/2009).

Fig.10.8.1 prezintă Cuantumul contribuţiilor pentru utilizarea resursei de apă

din râurile interioare, Dunăre, subteran pentru utilizatorul: Irigaţii şi acvacultură.

Fig.10.8.1 Cuantumul contribuţiilor pe surse de suprafaţă, Dunăre

subteran pentru utilizatorul agricultură: acvacultură şi irigaţii

Cerinţa de unicitate a nivelului contribuţiilor în plan naţional este

datorată echipării economice diferite la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice,

precum şi condţiei de a nu influenţa semnificativ costurile de producţie a apei

potabile, de producere a energiei, precum şi din faptul asigurării redistribuirii şi

împãrţirii riscurilor, realizând astfel o echitate relativ stabilă în ceea ce priveşte

gradul de înzestrare a diferitelor spaţii hidrografice, bazine hidrografice.

356

DA Dobrogea Litoral subordonată Administraţiei Naţionale, în calitate de unic

operator în domeniul activităţilor specifice de gospodărire a apelor se confruntă cu

valori semnificative de debite (Fig 10.9), astfel numai în anul 2007 şi numai pentru:

- pentru serviciile facturate operatorilor economici (inclusiv servicii de

gospodărie comunală), instituţii publice, unităţi de cult, agrozootehnice de tip

industrial, circa 63 %.

- operatorilor producători de energie electrică în centrale nucleare, circa 11%.

Figura 10.9 - Debite înregistate de DA Dobrogea Litoral pentru

serviciile facturate - An 2007

Cheltuielile legate de activitatea de gospodãrire a apelor au caracter

constant indiferent de volumul de apã prelevat, iar reducerea acestuia influenţeazã

negativ veniturile unitãţilor de gospodãrire a apelor şi implicit realizarea lucrãrilor

necesare menţinerii în siguranţă a Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor.

Astfel:

Structura principalelor cheltuieli în 2007 necesare efectuării lucrărilor specifice de

gospodărire a apelor, precum şi managementului calitativ al resurselor de apă, este

prezentată în Figura 10.10.

357

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

mii lei

Fig 10.10 - Structura principalelor cheltuieli DA Dobrogea Litoral - An 2007

Astfel, pentru anul 2007, din situaţia cheltuielilor reiese că, acele cheltuieli

destinate activitãţii de bazã au pondere sub 50%.

De asemenea, cheltuielile de exploatare, întreţinere şi reparaţii a utilajelor şi

mijloacelor de transport deţin o pondere mare în detrimentul cheltuielilor destinate

activitãtii de bazã.

Cheltuielile aferente lucrãrilor cu specific activităţilor de gospodãrire a apelor

nu au fost acoperite din veniturile obţinute din activitţile specifice de asigurare a apei

brute, datoritã subdimensionãrii cuantumului contribuţiilor şi a reducerii volumului de

apã prelevat datorat restrângerii activităţilor economice.

Rezultatul patrimonial al deficitului financiar la nivelul Direcţiei de Apă

Dobrogea Litoral la nivelul anului 2007, este de 1,935 mii lei.

Astfel, rata de recuperare a costurilor financiare la nivelul DA Dobrogea

Litoral este de 90%.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt stabilite pentru toţi

utilizatorii resursei de apă respectiv de gospodărie comunală, industrie, agricultură,

şi sunt aferente activităţilor specifice de gospodărire a apelor prestate de operatorul

unic în domeniul gospodăririi apelor – Administraţia Naţională Apele Române în

scopul asigurării accesului acestora la sursă şi al menţinerii în siguranţă a

Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor. Această contribuţie are la bază

cantitatea şi calitatea sursei de care beneficiază utilizatorul respectiv şi nu ţine cont

358

de puterea financiară a unui sau altui utilizator astfel că, în cazul stabilirii

cuantumului contribuţiilor pentru activitătile specifice de gospodărire a apelor, nu se

poate vorbi de o subvenţie încrucişată.

10.3.2 Mecanismul economico financiar în domeniul serviciilor publice de apă.

Evaluarea recuperării costurilor pentru serviciile publice de alimentare cu apă

şi canalizare

În conformitate cu Legea nr. 241 din 22 iunie 2006 (“Legea serviciului de

alimentare cu apă şi de canalizare”), serviciul public de alimentare cu apă şi de

canalizare al localităţilor, denumit în continuare serviciul de alimentare cu apă şi de

canalizare, se află sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţii

administraţiei publice locale, care are drept scop asigurarea alimentării cu apă,

canalizarea şi epurarea apelor uzate pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor.

În cazul gestiunii delegate pentru funcţionarea serviciului, autorităţile

administraţiei publice locale transferă unuia sau mai multor operatori toate sarcinile

şi responsabilităţile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, cât şi

administrarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare

aferente acestuia, pe baza unui contract denumit în continuare contract de delegare

a gestiunii.

În conformitate cu prevederile art.20 din Legea nr. 241/2006, operatorii care

desfăşoară activitatea de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de

canalizare în regim de gestiune delegată sunt cei stabiliţi prin Legea nr. 51/2006 cu


Operatorii servicii de alimentare cu apă, canalizare şi epurare îşi desfăşoară

activitatea de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare

prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia,

pe baza contractului de delegare a gestiunii şi a licenţei eliberate de A.N.R.S.C.

Contractul de delegare a gestiunii se aprobă prin hotărârea de atribuire,

adoptată de Consiliile Locale, Consiliile Judeţene, Consiliul General al Municipiului

Bucureşti sau de Asociaţia de Dezvoltare Comunitară, după caz. În condiţiile legii,

contractul de delegare a gestiunii poate fi materializat printr-un:

a) contract de concesiune;

b) contract de parteneriat public-privat.

În conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 241/2006, preţurile şi

tarifele pentru plata serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se

359

fundamentează, se stabilesc, se ajustează, se modifică, se avizează şi se aprobă în

condiţiile Legii nr. 51/2006.

Fundamentarea preturilor şi tarifelor serviciului de alimentare cu apă şi

de canalizare se face de către operator, astfel încât structura şi nivelul acestora:

a) să acopere costul justificat economic al furnizării/prestării serviciului;

b) să asigure funcţionarea eficientă şi în siguranţă a serviciului, protecţia şi

conservarea mediului, precum şi sănătatea populaţiei;

c) să descurajeze consumul excesiv şi să încurajeze investiţiile de capital;

d) să garanteze respectarea autonomiei financiare a operatorului;

e) să garanteze continuitatea serviciului.

Preţurile şi tarifele pentru plata serviciilor de apă şi de canalizare se

fundamentează pe baza costurilor de producţie şi exploatare, a costurilor de

întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active

corporale şi necorporale şi includ cote pentru plata dobânzilor şi restituirea

creditelor, pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor

tehnico-edilitare, precum şi profitul operatorului, în condiţiile legii, cu respectarea

următoarelor condiţii:

structura şi nivelul tarifelor să fie stabilite astfel încât să reflecte costul efectiv

al furnizării/prestării serviciilor de apă şi de canalizare, să descurajeze

consumul excesiv, să încurajeze funcţionarea eficientă a acestora şi protecţia

mediului, să încurajeze investiţiile de capital şi să fie corelate cu gradul de

suportabilitate de către utilizatori;

să fie asigurată şi respectată autonomia financiară a operatorului;

operatorul să aibă dreptul de a propune tarife binome care au: o componenta

fixă, proporţională cu cheltuielile necesare pentru menţinerea în exploatare şi

funcţionarea în condiţii de siguranţa şi eficienţă a sistemului de alimentare cu

apă, respectiv de canalizare, şi una variabilă, în funcţie de consumul de apă,

respectiv de cantitatea de ape uzate, înregistrate la utilizatori;

operatorul să aibă dreptul de a indexa periodic tarifele în funcţie de rata

inflaţiei, în baza unor formule de indexare avizate de autoritatea de

reglementare şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale

responsabile;

360

aprobarea tarifelor să se facă de către consiliile locale, consiliile judeţene

sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în conformitate

cu dispoziţiile legale, în baza avizului autorităţii de reglementare.

În anul 2007 Administraţia Naţională împreună cu Asociaţia Română a Apei a

iniţiat o intervieviere a operatorilor de servicii publice de alimentare cu apă şi

canalizare, operatori regionali şi în curs de regionalizare a căror aplicaţie a fost

aprobată sau este în curs de aprobare la AUTORITATEA DE MANAGEMENT din

cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu, Ministerul Mediului şi Dezvoltării

Durabile, rezultând un nivel al tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă

şi canalizare, după cum urmează. (Tabel 10.5)

Tabel 10.5 - Tarifele serviciilor publice

Operator

Tarif apă

potabilă

consumatori

casnici

An 2006

(lei cu TVA

/m³)

Tarif apă

potabilă

consumatori

industriali

An 2006

(lei cu TVA

/m³)

Tarif

canalizare

consumatori

casnici

An 2006

(lei cu TVA

/m³)

Tarif

canalizare

consumatori

industriali

An 2006

(lei cu TVA

/m³)

Observaţii

SC RAJA SA

Constanta

2,14 2,14 1,48 1,48

Tariful aferent

serviciilor de

epurare este inclus

în tariful de

canalizare.

SC

DETACAN

SA

Cernavodă

1,83 1,83 0,59 0,59

Tariful aferent

serviciilor de

epurare este inclus

în tariful de

canalizare.

SC

AQUASERV

SA Tulcea

1,62 1.62 0,68 0,68

S.C. AQUASERV

S.A nu asigură

servicii de epurare

a apei uzate.

361

Tarifele sunt unice pentru toate tipurile de consumatori, respectiv pentru

populatie şi pentru agenţii economici.

Finanţarea activităţii curente a serviciilor publice de alimentare cu apă şi

canalizare se face prin încasarea contravalorii acestora de la consumatori, la

preţurile şi tarifele aprobate de către autorităţile locale.

Prin urmare, activitatea de exploatare nu se subvenţionează şi nu se

practică sisteme de protecţie socială directă la serviciile publice de alimentare cu

apă şi canalizare, procentul de recuperare a costurilor financiare la nivelul serviciilor

facturate este mai mare de 100%, diferenţa constand în nivelul cotei de dezvoltare

şi a cotei de profit stabilit în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Capitolul XI. Programe de măsuri

Directiva Cadru privind Apa (DCA), adoptată la 23 octombrie 2000 de către

Parlamentul Eurpean şi Consiliu, are ca obiectiv ambiţios stabilirea unui cadru

European unic şi coherent pentru politica şi gestiunea apelor, integrând deopotriva

şi directivele europene din domeniul apelor. Se fixează astfel un cadru de protecţie

a apelor care să permită:

- Prevenirea degradării mediului acvatic, conservarea sau ameliorarea stării

apelor;

- Promovarea unei utilizări durabile a apei, bazată pe protecţia pe termen lung a

resurselor de apă disponibile;

- Reducerea sau eliminarea treptată a emisiilor de substanţe prioritare/ prioritar

periculoase în apele de suprafaţă;

- Reducerea poluării apelor subterane;

În vederea atingerii obiectivelor de mediu se implementează un proces

global, inclusiv pregătirea unor documente de planificare şi reactualizarea lor la

fiecare 6 ani:

- Caracterizarea stării actuale a corpurilor de apă;

- Planul de Management al Bazinului Hidrografic care include programe de

măsuri;

- Programul de monitoring care are ca scop supravegherea calităţii corpurilor de

apă şi verificarea dacă obiectivele de mediu sunt atinse.

362

Natura ciclică şi etapele necesare procesului de planificare a planului de

management, precum şi locul programului de măsuri în acest context, sunt

prezentate în Figura nr. 11.1.

Figura nr. 11.1. - Locul programului de măsuri în cadrul procesului de

planificare a planului de management.

În conformitate cu prevederile art. 23 - 25 din Legea apelor nr.107/1996 cu

modificările şi completările ulterioare, Planul Naţional de Management a apelor din

România, ca parte a schemei directoare, trebuie să conţină „un rezumat al măsurilor

necesare pentru a aduce corpurile de apă, în mod progresiv, la starea cerută până

la termenul limită extins, pentru orice întârziere semnificativă a realizării măsurilor

operaţionale şi planificarea implementării acestora.”

363

De asemenea, în Art. 43 (18) şi (19) se corelează programul de măsuri cu

politicile şi strategiile dezvoltării durabile şi gospodăririi apelor şi se stabilesc

termenul de realizare 22 decembrie 2009 şi termenul la care programul de măsuri

devine operaţional (22 decembrie 2012). „Programele de măsuri se revizuiesc, dacă

este necesar, se reactualizează până cel târziu la data de 22 decembrie 2015 şi

apoi la fiecare 6 ani”.

Potrivit cerinţelor Art. 14 al Directivei Cadru trebuie asigurată şi informarea,

consultarea şi participarea factorilor implicaţi în luarea deciziilor pentru stabilirea

programului de măsuri.

Programul de măsuri este rezultatul concret al DCA, conţinutul sau fiind fixat

de Art. 11 şi Anexa VI ale Directivei. Directiva Cadru defineşte 2 categorii de măsuri,

şi anume măsuri de bază şi măsuri suplimentare.

"Măsurile de bază" sunt cerinţele minime de conformare şi constau în acele

măsuri cerute de implementarea legislaţiei comunitare pentru protecţia apelor,

inclusiv măsurile sub legislaţia specificată în Articolul 10 şi în partea A a Anexei VI

(lista măsurilor de bază ce urmează a fi incluse în programele de măsuri), şi anume:

I. Directiva privind calitatea apelor utilizate pentru îmbăiere (76/160/EEC);

II. Directiva privind conservarea păsărilor sălbatice (79/409/EEC);

III. Directiva privind apa potabilă (80/778/EEC), amendată de Directiva

(98/83/EC);

IV. Directiva privind accidentele majore (Seveso) (Directiva 96/82/EC);

V. Directiva privind evaluarea impactului de mediu (Directiva 85/337/EEC);

VI. Directiva privind nămolurile din staţiile de epurare (Directiva 86/278/EEC);

VII. Directiva privind epurarea apelor uzate urbane (91/271/EEC);

VIII. Directiva privind produsele pentru protecţia plantelor (91/414/EEC);

IX. Directiva privind poluarea cu nitraţi din surse agricole (91/676/EEC);

X. Directiva privind conservarea parcurilor naturale precum şi a animalelor şi

plantelor din zonele neamenajate (92/43/EEC);

XI. Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (96/61/EC),

amendată prin Directiva 2003/35/EC si Directiva 2008/1/CE

"Măsurile suplimentare" sunt acele măsuri identificate şi implementate în

plus faţă de măsurile de bază cu scopul de a atinge obiectivele stabilite în

Articolul 4, şi anume:

I. Instrumente legislative;

II. Instrumente administrative;

364

III. Instrumente economice sau fiscale;

IV. Inţelegeri/acorduri de mediu negociate;

V. Controlul emisiilor;

VI. Coduri de bună practică;

VII. Refacerea şi restaurarea zonelor umede;

VIII. Controlul captărilor;

IX. Măsuri de management de necesitate (ex. Promovarea producţiei agricole

adaptate, cum ar fi culturi fără cerinţe mari de apă în zonele afectate de

secetă);

X. Maăuri de eficientizare şi reutilizare (ex. Promovarea în industrie a

tehnologiilor ce utilizează eficient apa, precum şi a tehnicilor de irigare cu

consum mic de apă);

XI. Proiecte de construcţie;

XII. Uzine de desalinizare;

XIII. Proiecte de reabilitare;

XIV. Reîncărcarea artificială a acviferelor;

XV. Proiecte educaţionale;

XVI. Proiecte de cercetare, dezvoltare şi testare;

XVII. Alte măsuri relevante.

Etapele de stabilire a programului de măsuri

Presiunile identificate în Rapoartele 2004 la nivelul celor 11 bazine/spaţii

hidrografice reprezintă baza pentru stabilirea listei de posibile măsuri. Aşa cum s-a

subliniat anterior, lista de măsuri va conţine în mod obligatoriu măsurile de bază,

precum şi eventuale măsuri suplimentare avănd în vedere atingerea stării bune a

apelor. Prin aplicarea analizei economice şi a scenariilor (prin modelare), vor fi

selectate combinaţiile de măsuri (măsuri de bază + măsuri suplimentare) care

prezintă cel mai bun raport cost-eficienţă.

Programul de măsuri se aplică presiunilor semnificative de la nivelul

corpurilor de apă. În anumite cazuri, datorită relaţiei de transfer a poluanţilor din

amonte în aval, măsurile se pot lua la nivelul corpurilor de apă din amonte (care pot

să nu aibă risc), iar efectele/beneficiile să fie identificate la nivelul corpurilor de apă

din aval. De asemenea, în cazul surselor difuze de poluare măsurile pot fi stabilite la

nivel de sub-bazin.

365

Datorită considerentelor mai sus menţionate, stabilirea programului de măsuri

la nivel de bazin/spaţiu hidrografic necesită parcurgerea următoarelor etape:

Stabilirea listei de măsuri de bază la nivel de bazin/spaţiu hidrografic prin

reactualizarea inventarului presiunilor semnificative şi realizarea inventarului

măsurilor de bază.

Realizarea inventarului măsurilor suplimentare - identificarea surselor de

poluare cărora li se aplică măsuri suplimentare (în concordanţă cu Anexa VI a

Directivei Cadru) atunci cănd aplicarea măsurilor de bază nu conduce la

atingerea obiectivelor de mediu; evaluarea costurilor aferente şi a efectelor

acestor măsuri vor fi utilizată în analiza economică.

Aplicarea scenariilor şi analizei economice prin utilizarea unor modele pentru

estimarea efectelor măsurilor şi aplicarea analizelor cost – eficienţă (şi anume că

gradul maxim posibil al eficienţei ecologice să fie atins cu costuri cât mai reduse)

şi cost – beneficiu pentru prioritizarea măsurilor şi estimarea beneficiilor.

Stabilirea programului de măsuri final - programul de măsuri trebuie să

permită crearea unei sinergii şi complementarităţi între diferitele măsuri legale

obligatorii cu instrumente financiare, acorduri voluntare şi programe

educaţionale.

11.1 Măsuri pentru implementarea legislaţiei Europene pentru protecţia

apelor

Măsurile impuse de legislaţia naţională care implementează Directivele

Europene au ca obiectiv general conformarea cu cerinţele Uniunii Europene în

domeniul calităţii apei, prin îndeplinirea obligaţiilor asumate prin Tratatul de Aderare

la Uniunea Europeana şi documentul “Poziţia Comună a Uniunii Europene (CONF-

RO 52/04), Bruxelles, 24 Noiembrie 2004, Capitolul 22: Mediu”.

Documentele naţionale de aplicare cuprind atât planurile de implementare

ale directivelor europene în domeniul calităţii apei, cât şi documentele strategice

naţionale care asigură cadrul de realizare a acestora. Astfel, pentru implementarea

Directivelor Europene s-au elaborat Planurile de implementare, dintre care cele

mai importante sunt:

- Planul de implementare pentru Directiva 98/83/CE privind calitatea apei

destinate consumului uman;

366

- Planul de implementare pentru Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor

uzate orăşeneşti modificată prin Directiva 98/15/CE;

- Planul de implementare pentru Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi

controlul integrat al poluarii;

- Planul de implementare pentru Directiva 76/464/CEE şi “directivele fiice”

referitoare la poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în

mediul acvatic al Comunităţii;

- Planul de implementare pentru Directiva 91/676/EEC privind protecţia apelor

împotriva poluării cauzate de nitraţii proveniţi din surse agricole;

- Planul de implementare pentru Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării;

- Planul de implementare pentru Directiva nr. 1999/31/CE privind depozitarea

deşeurilor

Documentele strategice naţionale care asigură cadrul general de

implementare a măsurilor din acest plan sunt:

- Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (2007-2030);

- Planul Naţional de Dezvoltare – 2007-2013;

- Planul Naţional de Dezvoltare pentru Protecţia Mediului;

- Cadrul Strategic Naţional de Referinţă pentru perioada 2007-2013;

- Planuri Naţionale de Dezvoltare Sectoriale:

o Programul Operaţional Sectorial de MEDIU pentru perioada 2007 –

2013;

o Programul Sectorial “Creşterea competitivităţii economice” pentru

perioada 2007 – 2013;

o Programul Operaţional pentru Pescuit al României 2007-2013;

o Programul Operaţional Sectorial "Transport" 2007 – 2013;

o Strategia şi politica naţională în domeniul gospodăririi apelor;

o Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen

mediu şi lung;

o Strategia naţională privind reducerea efectelor secetei, prevenirea şi

combaterea degradării terenurilor şi deşertificării, pe termen scurt,

mediu şi lung;

o Strategia Energetică a Romaniei (2007 - 2013);

- Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie ale

României;

367

o Strategia naţională a României privind schimbările climatice (2005-

2007);

o Strategia industriei miniere pentru perioada 2008-2020;

o Strategia Naţionala pentru dezvoltarea durabilă a serviciilor publice

pentru alimentare şi canalizare;

o Strategia de implementare a obligaţiilor privind controlul activităţilor

care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate

substanţe periculoase – SEVESO II, pentru perioada 2005-2006;

o Strategia Naţionala de Gestionare a Deşeurilor (SNGD);

o Strategia de Dezvoltare a Sectorului Forestier din România (2001-

2010);

o Programul Forestier National;

o Planul Naţional de Gestionare a Deseurilor (PNGD);

o Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice (2005-2007).

La aceste documente naţionale se adaugă şi programele, planurile de

acţiune regionale, judeţene şi locale prevăzute a se realiza în următoarea perioadă,

respectiv:

- Planurile judeţene de măsuri prioritare - Capitolul 22 Mediu la tratatul

de aderare al României la Uniunea Europeană;

- Planurile regionale de acţiune pentru mediu (PRAM) 2007 - 2013;

- Planurile judeţene de dezvoltare economică şi socială – secţiunea

Protecţia Mediului;

- Planurile regionale de dezvoltare economică şi socială – secţiunea

Protecţia Mediului;

- Programele de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi;

- Planurilor Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD);

- Planurilor Judeţene de Gestionare a Deşeurilor (PJGD).

Legislaţia care asigură implementarea măsurilor de bază privind protecţia

mediului şi în special a apelor şi ecosistemelor acvatice se prezintă în Anexa 11.1.

În continuare sunt prezentate principalele directive europene din domeniul

calităţii apelor cu referire la obiective, cerinţe, autorităţi responsabile, perioade de

tranziţie, evaluare financiară pentru implementare, măsurile stabilite, precum şi

sursele de finanţare pentru acestea.

368

DIRECTIVA 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman

Obiectivele principale ale Directivei sunt:

Protejarea sănătăţii populaţiei de efectele adverse ale oricarui tip de

contaminare a apei destinate consumului uman;

A asigura că apa destinată consumului uman este sanogenă şi curată.

Cerinţele principale ale Directivei sunt:

Obligaţia de a stabili parametrii de calitate pentru apă destinată

consumului uman şi valori pentru parametrii relevanţi (Articolele 2-5).

Obligaţia de a determina punctele (locurile) (Articolul 6), în care apa

trebuie să fie corespunzatoare valorilor stabilite conform Articolului 5.

Obligaţia de a asigura monitorizarea reglementată, pe întreaga ţară, a

calităţii apei destinate consumului uman (Articol 7) şi informarea adecvată

şi actualizată a consumatorilor (Articolul 13), inclusiv publicarea regulată a

rapoartelor şi prezentarea lor către Comisie.

Obligaţia de a asigura că toate măsurile necesare de remediere să fie

luate pentru a se restabili calitatea apei care nu este corespunzatoare

valorilor parametrilor de calitate, interzicerea folosirii apei a cărei calitate

constituie un pericol potenţial pentru sănătate, acordarea de posibile

derogări în condiţiile prevăzute de directiva şi informarea consumatorilor

(Articolele 8, 3, 9 şi 13)

Obligaţia de a asigura ca substanţele sau materialele folosite la tratarea

sau distribuţia apei destinate consumului uman nu vor diminua protecţia

sănătăţii publice (Articol 10).

Cerinţele orizontale de reprezentarea României în Comitetul ştiinţific cu

reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii.

Prin derogare de la dispoziţiile Articolelor 5 alineatul (2) şi 8, precum şi ale

Anexei I părţile B şi C la Directiva 98/83/CE, valorile stabilite pentru următorii

parametrii nu se aplică în întregime pe teritoriul României în condiţiile stabilite mai

jos:

Până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate în aglomerările urbane cu mai

puţin de 10000 de locuitori;

Până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate şi turbiditate în aglomerările

urbane cuprinzând între 10 000 şi 100 000 de locuitori;

369

Până la 31 decembrie 2010, pentru oxidabilitate, amoniu, aluminiu, pesticide, fier

şi mangan în aglomerările urbane cu peste 100.000 de locuitori;

Până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, turbiditate, aluminiu, fier,

plumb, cadmiu şi pesticide în aglomerările urbane cu mai puţin de 10.000 de

locuitori;

Până la 31 decembrie 2015, pentru amoniu, nitraţi, aluminiu, fier, plumb, cadmiu,

pesticide şi mangan în aglomerările urbane cuprinzând între 10.000 şi 100.000 de

locuitori.

Autorităţi responsabile:

Ministerul Sănătăţii

(MS)

Responsabil pentru Transpunerea Directivei

Scopul activităţilor Promovarea măsurilor legislative având ca scop protejarea

sănătăţii publice prin stabilirea cerinţelor pentru calitatea

apei potabile, inspecţia sistemelor de aprovizionare cu apă

potabilă a populaţiei, supravegherea şi monitorizarea

calităţii apei potabile, consilierea populaţiei şi diseminarea

informaţiei, raportarea.

Instituţii colaboratoare Ministerul Mediului (MM),

Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI)

Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

(MADR)

Producătorii şi distribuitorii de apă.

Implementare Ministerul Sănătăţii va asigura elaborarea calendarului şi

estimarea costurilor monitorizării de audit.

Ministerul Administraţiei şi Internelor centralizează

planurile de conformare, monitorizează şi controleaza

implementarea acestora.

Ministerul Mediului va elabora planul şi calendarul

activităţilor de conformare pentru monitorizarea calităţii

apelor de suprafaţă.

Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va

elabora

planul şi calendarul activităţilor de conformare pentru

370

producătorii din industria alimentară.

Producătorii şi distribuitorii de apă vor asigura

aprovizionarea cu

apa potabilă, conformarea cu standardele, monitorizarea

de control şi acoperirea costurilor monitorizării de audit.

Proprietarii imobilelor pentru asigurarea calităţii reţelelor

interioare de distribuţie a apei.

Producatorii de apă îmbuteliată pentru asigurarea calităţii

şi monitorizării apei îmbuteliate.

Scopul activităţilor Iniţierea şi aplicarea măsurilor pentru asigurarea unei

aprovizionări cu apă potabilă în conformitate cu prevederile

Directivei.

Perioada de tranziţie

solicitată

Perioade de tranziţie etapizate, până cel târziu 31

decembrie 2015.

Măsuri pentru implementarea cerinţelor

Directiva 98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman, a fost

transpusă în legislaţia naţionalp. Până la 31 decembrie 2015 România va iniţia şi

aplica toate măsurile necesare pentru a asigura alimentarea cu apă potabilă în

conformitate cu prevederile Directivei, stabilind cerinţele pentru apă potabilă,

inspecţia pentru sistemele de alimentare cu apă, supravegherea şi monitorizarea

calităţii apei potabile, diseminarea informaţiilor şi raportarea.

Una dintre obligaţiile importante este aceea de a aplica măsuri pentru

asigurarea calităţii apei destinate consumului uman, care trebuie să aibă

anumite valori pentru parametrii relevanţi (Art. 2-5). Apa să fie lipsită de orice

microorganisme sau substanţe care, prin număr sau concentraţii, constituie un

pericol potenţial pentru sănătatea umană. Cerinţele minime referitoare la parametrii

de calitate şi valorile lor sunt stabilite în Anexa I, Partea A şi B a Planului de

implementare a Directivei.

În cadrul planurilor de conformare ce au fost elaborate de către producătorii de

apă potabilă se face evaluarea situaţiei existente, identificarea punctelor de risc

pentru calitatea apei potabile, identificarea soluţiilor tehnice pentru reducerea sau

eliminarea riscurilor de neconformitate; de asemenea, vor fi stabilite graficele de

realizare a activităţilor şi investiţiilor, incluzând costurile acestora şi impactul asupra

costului apei.

371

Următoarele măsuri trebuie să asigure o calitate a apei conformă cu cerinţele:

Construirea de noi captări de apă de suprafaţă şi subterană din zone de

protecţie pentru captările de apă din surse de suprafaţă şi subterane destinate

potabilizării;

Reabilitarea reţelelor de apă existente în vederea îmbunătăţirii distribuţiei apei

potabile şi reducerea riscurilor de accidente frecvente, pierderi importante de

apă şi contaminarea ulterioară a apei;

Construirea de noi reţele de distribuţie;

Reabilitarea tehnologiilor de tratare;

Îmbunătăţirea tehnologiilor de tratare;

Costruirea de noi staţii de tratare;

Schimbarea instalaţiilor interioare;

Îmbunătăţirea managementului deşeurilor municipale nepericuloase (clasa “b”)

rezultate de la tratarea apei (depozitarea deşeurilor nepericuloase solide se va

realiza până la 16 iulie 2009 pe depozitele existente, sau, în paralel, pe

depozitele conforme de deşeuri nepericuloase din zona urbană).

Pentru evitarea impactului negativ asupra sănătăţii publice având în vedere

standardele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii relevante, au fost luate măsuri care

vizează:

Asigurarea supravegherii şi controlului protecţiei sanitare a surselor de apă

destinate consumului uman;

Autorizarea sanitară a staţiilor de tratare a apei pentru potabilizare, autorizare

care se revizuieşte anual;

Clorinarea apei;

Monitorizarea apei la ieşirea din staţia de tratare, la ieşirea din rezervoarele de

stocare a apei;

Introducerea parametrilor microbiologici în monitorizarea de audit;

Inspecţia sanitară periodică a staţiei de tratare şi a reţelei de distribuţie;

aplicarea măsurilor de remediere;

Utilizarea instalaţiilor, a materialelor şi a substanţelor în contact cu apa este

permisă numai cu avizarea acestora de către MS (Ordinul ministrului sănătăţii

nr. 1030 din 20 august 2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare

sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru

funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de

372

sănătate a populaţiei);

Colaborarea dintre autorităţile locale implicate (sănătate publică, administraţie

publică, mediu, serviciile de apă) pentru remedierea deficienţelor şi realizarea

conformării etapizate;

Informarea populaţiei în situaţia în care se constată probe necorespunzătoare

pentru un parametru relevant pentru sănătatea publică şi asupra măsurilor ce

trebuie luate;

Notificarea îmbolnăvirilor asociate apei conform Ordinului ministrului sănătăţii şi

familiei nr. 8/2000 privind informarea operativă în probleme de epidemiologie şi

igienă;

Elaborarea raportului anual privind monitorizarea calităţii apei de băut în mediul

urban.

Măsurile necesare pentru îmbunătăţirea calitătii apei destinate consumului

uman vor avea o eficienţă în ceea ce priveşte:

Îmbunătăţirea eficienţei de tratare a apei brute în vederea respectării

prevederilor Directivei 98/83/CE şi a termenelor asumate prin Poziţia Comună

(ex. limita clor rezidual în apă distribuită de 0,2-0,5 mg/l);

Asigurarea condiţiilor de prelevare a apei brute;

Înlocuirea materialelor care nu corespund standardelor ţi regulamentelor

europene (conducte din azbest);

Îmbunătăţirea condiţiilor tehnice de distribuţie a apei brute şi potabile în

conformitate cu standardele europene;

Îmbunătăţirea performanţelor hidraulice ale reţelei de distribuţie şi a apei

potabile;

Reducerea pierderilor de apă pe reţelele de aducţiune şi distribuţie a apei

(obiectiv 10-25%);

Creşterea gradului de conectare la reţeaua de alimentare cu apă potabilă în

scopul respectării termenelor şi angajamentelor asumate;

Asigurarea dezvoltării sistemului de furnizare a apei potabile către populaţie.

Cheltuielile estimate de la bugetul de Stat, bugetele locale, fonduri structurale

şi de coeziune, alte fonduri (ISPA, SAPARD, SAMTID, etc.), parteneriate publice

private în perioada 2004-2015 sunt prezentate pentru fiecare localitate în Anexa

11.2 şi în mod centralizat în Tabelul nr. 11.1. Costurile de investiţii au fost estimate

pe baza informaţiilor din: Master planurile judeţene aprobate până în prezent

(judeţul Tulcea) sau în curs de aprobare (judeţul Constanţa), pe baza programelor

373

de etapizare sau proiectelor (pentru acele măsuri finalizate sau prevăzute), precum

şi pe baza aplicării metodologiei ANAR “Aplicarea metodologiei de recuperare a

costurilor în domeniul apelor la nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu - Isaccea),

Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere, aplicând

costurile unitare utilizate la elaborarea Master Planurilor judeţene. Costurile de

investiţii totale necesare implementării cerinţelor Directivei sunt în valoare de 372.13

mil. Euro.

Tabel nr. 11.1 – Măsuri necesare pentru asigurarea alimentării cu apă potabilă

a localităţilor din Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Nr.

crt.

Denumire familie de măsuri Cod

familie

de

măsuri

Termen de

conformare

Costuri

Investiţii

(Euro)

Costuri de

operare&

Întreţinere

anuale

1. Reabilitarea / modernizarea

infrastructurii existente

pentru apă

1.1.a 2007-2018 55051697 4106640

Reabilitarea surselor de

alimentare cu apă

(reabilitarea şi dotarea cu

echipamente a captărilor

pentru apă de suprafaţă şi

subterană, Reabilitarea

reţelelor de aducţiune captare

– rezervor pentru apă de

suprafaţă şi subterană)

1.1.a1 2007-2018 27891487 2206519

Reabilitarea / Modernizarea

staţiilor de tratare a apei

(reabilitarea facilităţilor de

tratare - pompare, colectare,

floculare, filtrare, dozare,

clorinare, reabilitarea

clădirilor şi modernizarea

1.1.a2 2007-2018 25386000 1636080

1.1.a3 2007-2018 45487000 3638960

374

echipamentelor de

automatizare şi aparatură de

analiza pentru laborator)

2. Construirea / extinderea

infrastructurii pentru apă

1.1.b 2007-2018 32155651 432400

Extinderea / construirea

sistemului de distribuţie a

apei

1.1.b3 2007-2018 64449164

Cost operare Jud.

Constanţa*

109690000

TOTAL - 250420999 121710599

*Costurile sunt conform datelor din MP realizat pentru Judetul Constanta, la

nivelul anului 2006 si nu pot fi defalcate pe familii de masuri si investitii.

În vederea accesării fondurilor europene, Ministerul Mediului şi Dezvoltării

Durabile a elaborat Programul Operaţional Sectorial (POS Mediu), în

concordanţă cu Liniile directoare ale strategiei comunitare, Planul de Dezvoltare

Naţională, Cadrul Naţional Strategic de Referinţă pentru Perioada de Programare

2007 - 2013. Obiectivul axei prioritare 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de

apă şi apă uzată“, are drept obiectiv îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la

infrastructura de apă şi apă uzată, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă în

majoritatea zonelor urbane până în 2015 şi stabilirea structurilor regionale eficiente

pentru managementul serviciilor de apă.

POS Mediu acoperă perioada 2007-2013, iar obiectivele sale urmăresc nevoile

de dezvoltare ale României prin punerea bazelor dezvoltării economice durabile.

POS va contribui la îndeplinirea obligaţiilor pe care România le are în sectorul de

mediu, oferind oportunităţi de investiţii în toate regiunile ţării. Rezolvarea problemei

de alimentare cu apă potabilă se va realiza integrat, concomitent cu asigurarea

infrastructurii de apă uzată (canalizare şi epurare).

Directiva Consiliului nr. 76/160/CEE privind calitatea apei de îmbăiere şi

Directiva 2006/7/EC privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere

La nivel European au fost elaborate în domeniul apelor de îmbăiere o serie de

instrumente legislative (Directiva 76/160/EEC privind calitatea apelor de îmbăiere) şi

Directiva 2006/7/EC privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere) care au drept

375

scop asigurarea unei calităţi corespunzatoare a apelor de îmbăiere în vederea

conservării şi protecţiei mediului, precum şi protejarea sănătăţii publice în

Statele Membre.

Prevederile acestor directive au fost transpuse în legislaţia româneasca prin:

HG nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apă din zonele

naturale amenajate pentru îmbăiere.

HG nr. 88/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară

şi control a zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere.

HG nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere.

Pentru aceste Directive nu sunt necesare măsuri specifice pentru atingerea

stării bune a apelor, însp implementare la nivelul celor 15 zone de îmbăiere

identificate în „Cap. 7.5 - Zone naturale amenajate pentru îmbăiere”, sunt aplicabile

urmatoarele măsuri şi activităţi generale:

Autorizarea zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere – anual, cu 2

săptămâni înainte de începerea sezonului de îmbăiere;

Monitorizarea apelor de îmbăiere;

Identificarea cauzelor neatingerii obiectivelor şi definirea măsurilor

necesare pentru conformarea cu cerinţele Directivei, în cadrul procesului

de autorizare;

Elaborarea planurilor de măsuri pentru atingerea obiectivelor de calitatea

a apelor de îmbăiere, anual, în cadrul procesului de autorizare.

Ministerul Sănătăţii, conform OM nr. 598/2003 privind supravegherea stării de

sănătate în relaţie cu factorii de mediu, publică anual rapoarte naţionale, inclusiv

pentru calitatea apei potabile şi de îmbăiere, precum şi în situaţia epidemiilor

hidrice.

Responsabilitatea identificării anuale a apelor de îmbăiere revine Institutului de

Sănătate Publică Bucureşti şi Administraţiei Naţionale “Apele Române” prin

autorităţile de sănătate publică şi respectiv, prin direcţiile bazinale, până la data de

15 mai a anului în curs.

Conform reglementărilor în vigoare monitorizarea calităţii apei din zonele

naturale amenajate pentru îmbăiere se realizează după cum urmează (Art. 14 din

HG nr. 88/2004):

Operatorul plajei are obligaţia de a asigura monitorizarea calitătii apei de

îmbăiere la un laborator care trebuie să fie acreditat pentru parametrii

analizaţi sau să aparţină reţelei Ministerului Sănătăţii Publice.

376

Autoritatea de sănătate publică teritorială stabileşte programul de

monitorizare pe care trebuie să îl realizeze operatorul plajei şi evaluează

rezultatele conform prevederilor Art. 6 din normele aprobate prin HG nr.

459/2002, în următoarele condiţii:

Programul de monitorizare a calităţii apei începe cu două săptămâni înaintea

debutului sezonului de îmbăiere;

Frecvenţa de monitorizare nu poate fi mai mică decât cea prevazută în

normele aprobate prin HGi nr. 459/2002;

Zona de îmbăiere va avea un număr de puncte de prelevare a probelor de

apă care să fie adecvat întinderii ţărmului, amplasării surselor de poluare şi

concentraţiei utilizatorilor care ar putea afecta calitatea apei de îmbăiere.

Monitorizarea calitţii apei folosite pentru îmbăiere din zone naturale

neamenajate se realizează după cum urmează (Art. 16 din HG 88/2004):

Autoritatea de sănătate publică teritorială are urmatoarele responsabilităţi:

- să identifice pe teritoriul său toate zonele naturale de îmbăiere neamenajate,

dar utilizate conform prevederilor Art. 2 lit. b);

- să monitorizeze calitatea apei din zonele naturale de îmbăiere neamenajate,

dar utilizate conform prevederilor Art. 2 lit. b), în funcţie de disponibilitatea de

resurse financiare şi umane, cel puţin pentru parametrii microbiologici şi

pentru alţi parametrii fizico-chimici consideraţi relevanţi, în funcţie de

condiţiile locale, conform metodelor prevăzute de normele aprobate prin HG

nr. 459/2002;

- să informeze populaţia şi, în măsura posibilităţilor, să afişeze rezultatele

monitorizării în locuri vizibile şi într-un limbaj accesibil, conform Art. 14 alin.

(8).

În situaţia în care autoritatea de sănătate publică teritorială nu are posibilităţi pentru

monitorizarea calităţii apei din zonele naturale neamenajate, dar utilizate conform

prevederilor Art. 2 lit. b), acest fapt trebuie anunţat administraţiei publice locale.

Autoritatea administraţiei publice locale în al cărui teritoriu există zonele

naturale de îmbăiere neamenajate va asigura, prin avertizoare-panou, informarea

populaţiei locale şi a turiştilor despre absenţa controlului sanitar al zonei respective:

"Zonă necontrolată sanitar şi nerecomandată îmbăierii".

De asemenea Administraţia Naţională "Apele Române" va include în

programele de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă şi puncte de prelevare pe

evacuările de ape uzate ale folosinţelor de apă, dacă acestea pot influenţa direct

377

calitatea apei din zona naturală amenajată pentru îmbăiere, şi vor comunica aceste

date direcţiilor de sănătate publică teritoriale. Administraţia Naţională "Apele

Române" va furniza date privind clasa de calitate a apei de îmbăiere:

Operatorilor plajelor, în scopul obţinerii autorizaţiei sanitare şi ori de câte ori

aceştia le solicită;

Direcţiei de sănătate publică teritorială, ori de câte ori aceasta le solicită.

Orice poluare care poate afecta zona de îmbăiere va determina monitorizarea

de către Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului, Administraţia Naţională

"Apele Române" şi autorităţile de Sănătate Publică teritoriale a poluanţilor cunoscuiţ

sau presupuşi a fi deversaţi, cu o frecvenţă stabilită de comun acord, în funcţie de

situaţie. În cazul apelor de suprafaţa care sunt afectate de fenomenul eutrofizării,

care reprezintă procesul dezvoltării necontrolate a masei algale din cauza creşterii

concentraţiilor de nutrienţi în apă, Administraţia Naţională "Apele Române" şi

autorităţile de Sănătate Publică teritoriale trebuie să monitorizeze fenomenul atât

pentru efectele indirecte produse de alge, cât şi pentru posibila toxicitate algală.

Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului şi Administraţia Naţionali "Apele

Române" trebuie să supravegheze sursele de poluare care pot influenţa calitatea

apei din zonele naturale folosite pentru îmbăiere, pe întreaga perioadă a sezonului

de îmbăiere, şi să informeze direcţiile de sănătate publică teritoriale în scopul

protejării sănătăţii populaţiei şi mediului.

Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului trebuie să impună măsuri de

reducere până la eliminarea gradului de poluare a apei în zonele naturale folosite

pentru îmbăiere şi să facă cunoscute aceste măsuri direcţiei de sănătate publică

teritoriale şi publicului.

Până în anul 2014 urmărirea anuală a calităţii apei de îmbăiere se va realiza în

conformitate cu prevederile HG nr. 459/2002 şi, respectiv, ale Normelor de

supraveghere, inspecţie sanitară şi control a zonelor naturale utilizate pentru

îmbăiere, aprobate prin HG nr. 88/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

urmând ca de la 01.01.2015 prevederile HG 546/2008 să intre în totalitate în

vigoare.

DIRECTIVA 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane modificată

prin Directiva 98/15/CE

Directiva Consiliului 91/271/EEC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor

uzate urbane, amendată de Directiva Comisiei 98/15/EC în 27 februarie 1998, este

378

baza legală a legislaţiei comunitare în domeniul apei. Obiectivele se referă la

protecţia mediului împotriva efectelor negative ale evacuărilor de ape uzate urbane

şi de ape uzate din anumite sectoare industriale (în principal prelucrarea şi

fabricarea produselor din industria alimentară).

Având în vedere atât poziţionarea României în Bazinul Hidrografic al fluviului

Dunărea şi Bazinul Mării Negre, cât şi necesitatea protecţiei mediului în aceste

zone, România a declarat întregul său teritoriu ca zonă sensibilă.

În vederea îndeplinirii cerinţelor Directivei, ţara noastră trebuie să asigure:

I. Reglementarea iniţială şi/sau autorizarea specifică pentru toate evacuările în

mediul natural a apelor uzate care aparţin atât staţiilor de epurare urbane şi

staţiilor de epurare din industria agro-alimentară, cât şi unităţilor industriale care

evacuează ape uzate în reţele de canalizare ale aglomerărilor şi staţiilor de

epurare urbane;

II. Realizarea de sisteme de colectare a apelor uzate urbane pentru toate

aglomerările cu peste 2000 l.e.;

III. Realizarea nivelului de epurare biologică pentru aglomerarile cu 2000 – 10000

l.e.; de asemenea, nivelul de epurare trebuie să fie mai stringent (epurare

secundară plus epurare avansată) pentru evacuările de ape uzate de la

aglomerările cu mai mult de 10000 l.e.;

IV. Până la 31 decembrie 2007, apele uzate biodegradabile de la staţiile de epurare

ale sectorului industrial menţionat în directivă, înainte de evacuarea în apele

receptoare, respectă condiţiile stabilite în autorizaţiile specifice, pentru toate

evacuările de la staţiile care reprezintă 4000 l.e sau mai mult;

V. Implementarea unor reguli generale şi a unor activităţi de avizare / autorizare

care să asigure un control asupra depozitării finale pe termen lung a nămolului

rezultat din staţiile de epurare; în România legislaţia interzice deversarea

nămolului direct în apele de suprafaţă (HG 188/2005);

VI. Monitorizarea evacuărilor de la staţiile de epurare şi efectul lor asupra mediului;

VII. Stabilirea programelor de implementare şi publicarea la fiecare 2 ani a

rapoartelor privind situaţia existentă pentru public şi Comisia Europeană.

Autorităţile competente pentru implementarea Directivei 91/271/CEE

privind epurarea apelor uzate urbane şi responsabilităţile acestora sunt

prezentate în continuare:

379

Factori de decizie Responsibilitate

Ministerul Mediului

Stabilirea standardelor şi obiectivelor de calitate

a apelor.

Elaborarea normelor pentru condiţiile de

evacuare ale apelor uzate.

Stabilirea sistemului de monitoring al evacuărilor

de ape uzate.

Ministerul Administraţiei şi

Internelor

Elaborarea unui program de aciţune pentru

reabilitarea, modernizarea şi construcţia

sistemelor de colectare în aglomerările cu peste

2000 l.e.

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice şi Locuinţelor

Promovarea standardelor şi reglementărilor

tehnice privind construcţia şi exploatarea

sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare a

apelor uzate orăşeneşti.

Garda Naţională de Mediu Inspecţia şi controlul evacuărilor de ape uzate.

Administraţia Naţională “Apele

Române” (Direcţiile de Apă)

Asigurarea avizării/autorizării evacuării apelor

uzate provenite de la aglomerări umane sau de

la industria agro-alimentară asimilată, conform

normativelor NTPA 001/2002 şi NTPA 002/2002.

Monitoringul apelor de suprafaţă, a receptorilor

naturali în care se evacuează apele uzate

urbane sau industriale.

Autoritatea Naţională de

Reglementare pentru Serviciile

Publice de Gospodărie

Comunală (ANSRC)

Licenţierea operatorilor pentru servicii publice de

epurare a apelor uzate.

Administraţia publică locală Realizarea sistemelor de canalizare şi epurarea

apelor uzate.

380

Companii Locale de Apă şi

Canalizare

(sub autoritatea municipalităţii –

proprietate de stat sau

proprietate privată)

Exploatarea şi întreţinerea sistemelor de

colectare şi a staţiilor de epurare a apelor

uzate urbane

Automonitoringul şi raportarea către Direcţiile

Apelor din cadrul Administraţiei Naţionale

“Apele Române”.

Conformarea cu condiţiile de evacuare.

Managementul şi depozitarea nămolului.

Pentru implementarea şi conformarea cu prevederile Directivei Consiliului

91/271/EEC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate urbane, România a

obţinut perioade de tranziţie pentru:

Colectarea apelor uzate urbane (Art. 3 al Directivei), după cum urmează:

Până la 31 decembrie 2013 conformarea cu directiva va fi realizată

pentru un număr de 263 aglomerări umane cu mai mult de 10000 l.e.;


pentru un număr de 2346 aglomerări umane cu mai puţin de 10000 l.e;

Epurarea apelor uzate urbane şi evacuarea acestora (Art. 4 (1a,b) şi Art. 5(2):


pentru un număr de 263 aglomerări umane cu mai mult de 10000 l.e.;


pentru un număr de 2346 aglomerări umane cu mai puţin de 10000 l.e.

Responsabilitatea realizării programelor de acţiune pentru reabilitarea,

modernizarea şi construcţia sistemelor de colectare în aglomerările cu peste 2000

l.e revine autorităţilor administraţiei publice locale (consilii judeţene, primării),

proprietare a sistemelor de colectare (reţele de canalizare şi staţii de epurare).

Ministerul Mediului, în baza atribuţiilor de elaborare, actualizare şi urmărire a

aplicării strategiilor, planurilor şi programelor naţionale sectoriale, în domeniul

protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, monitorizează planurile, respectiv

urmăreşte realizarea programelor de acţiune pentru reabilitarea, modernizarea şi

construcţia sistemelor de colectare în aglomerările cu peste 2000 l.e.

În plus, MAI elaborează şi promovează Strategia Naţională a serviciilor

comunitare de utilităţi publice (Legea 51/2006, Art. 12.a). Acest fapt a fost convenit

şi ca mod de operare în cadrul Comitetului Interministerial al Apelor, prin

regulamentul său de organizare şi funcţionare (HG 316/2007), unde se coordonează

381

56.00

46.00

78.24

72.16

87.27

83.07

94.9195.14

100.00100.00

-

20.00

40.00

60.00

80.00

100.00

%

2002 2010 2013 2015 2018

Gradul de racordare la canalizare a locuitorilor

echivalenti (%)

Gradul de racordare la statia de epurare a

locuitorilor echivalenti (%)

elaborarea şi urmărirea implementării programelor de realizare a infrastructurii

pentru apă potabilă şi pentru apă uzată, în conformitate cu angajamentele asumate

de România în procesul de integrare europeană.

Referitor la soluţiile de vidanjare a apelor uzate sau de epurare în instalaţii mici

compacte, acestea se aplică în zonele unde nu există sisteme centralizate de

canalizare şi nu este posibil să fie construite (în general în aglomerări cu mai puţin

de 2000 l.e.). Legislaţia prevede strict tipul de bazine vidanjabile admise (cu

impermeabilizare şi etanşare) şi eficienţele de epurare de realizat, iar prin avizare /

autorizare se asigură respectarea acestor cerinţe. Autorităţilor care realizează

activităţile de autorizare, control şi inspecţie le revine sarcina să se asigure că

vidanjarea periodică se realizează corespunzător.

În ceea ce priveşte gradele de racordare la reţele de canalizare şi staţii de

epurare necesar a fi realizate până la termenul de conformare cu cerinţele Directivei

91/271/CEE în Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea (Figura nr. 11.2),

acestea trebuie să asigure anumite încărcări organice biodegradabile preconizate

să fie realizate până în anul 2018 (Tabelul nr. 11.2).

Figura nr. 11.2 Gradele de racordare la reţele de canalizare şi staţii de epurare

necesar a fi realizate până la perioda de conformare cu cerinţele Directivei 91/271-

Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea.

382

Tabel nr. 11.2 - Numărul sistemelor de colectare şi epurare şi populaţia

echivalentă prevăzute a se conforma la sfârşitul termenului de tranziţie.

Anii

Aglomerări cu mai mult de 2000 l.e.

Sisteme de colectare Staţii de epurare

Ape suprafaţă Ape costiere Ape suprafaţă Ape costiere

Nr.

Total l.e.

racordaţi Nr. Total l.e. Nr.

Total l.e.

racordaţi Nr. Total l.e.

2010 11 257515 7 819526 4 156261 6 757071

2013 5 50077 1 32390 2 57133 1 62455

2015 15 93227 0 0 24 186971 0 0

2018 52 178329 0 0 51 172455 0 0

Total 83 579148 8 851916 81 572820 7 819526

Valorile din Tabelul nr. 11.2 au fost preluate din Master Planurile Judeţene

(Judeţ Tulcea) şi acolo unde acestea n-au fost disponibile în forma finală (Judeţ

Constanţa), informaţiile au fost estimate prin metodologia elaborată de ANAR

privind recuperarea costurilor, 2006.

Cheltuielile estimate de la bugetul de stat, bugetele locale, fonduri structurale

şi de coeziune, alte fonduri (ISPA, SAPARD, SAMTID, etc.), parteneriate publice

private în perioada 2004-2020 sunt prezentate pentru fiecare aglomerare în Anexa

11.3 şi în mod centralizat în Tabelul nr. 11.3.

Costurile de investiţii totale necesare implementării cerinţelor Directivei sunt în

valoare de 458,54 mil Euro.

Datele au fost estimate pe baza Master Planurilor judeţene disponibile la

sfârşitul anului 2009 aplicaţiilor pentru fonduri de coeziune transmise la Comisia

Europeană precum şi metodologiei elaborată de ANAR “Aplicarea metodologiei de

recuperare a costurilor în domeniul apelor la nivelul Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea, Cap. 2 – Evoluţia locuitorilor.

România a definitivat la începutul anului 2004 Strategia naţională pentru

dezvoltare durabilă în domeniul serviciilor publice. Prin această strategie care se

reactualizează după necesităţi s-au stabilit măsuri având drept scop stabilirea cererii

reale de finanţare pentru lucrările din domeniile serviciilor de apă, cât şi a unui cadru

credibil şi stabil de planificare a investiţiilor pe baza unor principii recunoscute la

nivel internaţional (de exemplu, subsidiaritatea, eficienţa şi “poluatorul plăteşte”).

383

Tabel nr. 11.3 – Măsurile necesare pentru implementarea cerinţelor Directivei

91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane - Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Nr.

crt.

Denumire familie de măsuri

Cod

familie

de

măsuri

Costuri

Investiţii

(Euro)

Costuri de

operare&

Întreţinere

anuale

1. Reabilitarea / modernizarea

sistemului de colectare şi epurare a

apelor uzate existent

Reabilitarea reţelelor de canalizare 1.2.a1 251197270 10629287

Modernizare / Reabilitare staţie de

epurare

1.2.a2 44446230 16230

Construirea / extinderea reţelelor de

canalizare

1.2.b1 93795737 1518017

Construirea / extinderea staţiilor de

epurare

1.2.b2 69103606 562925

2. Managementul deşeurilor

nepericuloase (nămol)

1.2.c 0 0

3. Costuri operare Constanţa* 124050000

TOTAL - 458542843 136776459

*Costurile sunt conform MP realizat pentru Judetul Constanta, la nivelul anului 2006

şi nu pot fi defalcate pe familii de măsuri si investiţii.

Resursele financiare avute în vedere sunt: utilizarea de fonduri multilaterale

sau nerambursabile, credite pentru finanţarea serviciilor publice şi investiţii în

infrastructură cu garanţii guvernamentale sau locale, stimularea participării

capitalului privat şi a parteneriatelor public-private (30% bugetul de stat şi local, 40%

din fonduri Europene - structurale şi de coeziune) şi 30% din alte surse

(împrumuturi, parteneriate etc.).

Măsurile aplicate sunt menite să asigure eficienţe de epurare conforme cu

prevederile Directivei 91/271/CEE, respectiv minim 70-90% CBO5, 75% CCO-Cr,

90% MTS, 70-80% Nt si 80% Pt, astfel încât efluentul de la staţia de epurare să aibă

o calitate conform legislaţiei în vigoare (HG 352/2005).

384

România a beneficiat de importante instrumente financiare de pre-aderare

ale Uniunii Europene (ISPA, SAPARD, SAMTID, PHARE) care au permis

asigurarea în primii ani a susţinerii financiare necesare pentru realizarea lucrărilor

de investiţii în infrastructură în domeniul canalizării şi epurării apelor uzate. De la

data aderării, în calitate de Stat membru, România beneficiază de Fonduri de

Coeziune pentru infrastructura de mediu. În vederea accesării fondurilor europene,

Ministerul Mediului a elaborat Programul Operaţional Sectorial (POS Mediu), în

concordanţă cu Liniile directoare ale strategiei comunitare, Planul de Dezvoltare

Naţională, Cadrul Naţional Strategic de Referinţă pentru Perioada de Programare

2007 - 2013. Obiectivul axei prioritare 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de

apă şi apă uzată“, în valoare de 3,267 miliarde Euro (85% finanţare din fonduri de

Coeziune) are drept obiectiv îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la infrastructura de

apă şi apă uzată, prin asigurarea serviciilor de alimentare, canalizare şi epurare în

majoritatea zonelor urbane până în anul 2015 şi stabilirea structurilor regionale

eficienţe pentru managementul serviciilor de apă.

La aceste fonduri se vor adăuga permanent cele provenite de la bugetul

statului, administraţia locală sau întreprinzătorii privaţi, astfel încât în

perioada de tranziţie solicitată, pentru atingerea conformării, să existe

suficiente posibilităţi de finanţare pentru lucrările de investiţii planificate.

DIRECTIVA 86/278/EEC privind protecţia mediului şi în special a solurilor

când se utilizează nămoluri de la staţiile de epurare în agricultură

Directiva 86/278/CCE privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când

se utilizează nămoluri de la staţiile de epurare a fost transpusă prin OM 334/2004

privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de la

staţiile de epurare.

Directiva a fost promovată în sensul de a încuraja utilizarea potenţialului

agrochimic al nămolului din staţiile de epurare şi de a reglementa utilizarea lui într-o

manieră care să prevină şi să reducă efectele nocive asupra solurilor, apelor,

vegetaţiei, animalelor şi omului, astfel încât să se asigure utilizarea corectă a

acestora.

Obiectivele gestionării nămolurilor provenite de la staţiile de epurare a apelor

uzate urbane şi industriale, ca deşeuri, conform Strategiei Naţionale pentru Protecţia

Mediului şi Planului Naţional pentru Gestiunea Deşeurilor sunt:

385

- Asigurarea, în măsura posibilităţilor, a recuperării şi utilizării ca fertilizant sau

amendament agricol, a nămolurilor ce corespund calităţii stabilite în cerinţele

legale.

- Deshidratarea şi pre-tratarea în vederea eliminării prin co-incinerare în

cuptoarele din fabricile de ciment.

- Prevenirea eliminării necontrolate pe soluri.

- Prevenirea eliminării nămolurilor în apele de suprafaţa.

Prin acest ordin se stabilesc măsurile necesare a fi luate de către operatorii de

servicii publice pentru apă, unităţi industriale şi autorităţile competente în vederea

implementării cerinţelor directivei, respective:

- Valorile pentru concentraţiile de metale grele (Cadmiu, Cupru, Nichel, Plumb,

Zinc şi Mercur), în solurile pe care se aplică nămoluri, concentraţiile de metale

grele din nămoluri şi cantităţile maxime anuale ale acestor metale grele care

pot fi introduse în solurile cu destinaţie agricolă.

- Interzicerea utilizării nămolurilor atunci când unul sau mai multe metale grele

din soluri depăşeste valorile limită pe care le stabilesc şi necesitatea de a lua

măsuri pentru asigurarea ca aceste valori limită să nu fie depăşite ca urmare a

utilizării nămolurilor.

- Obligativitatea producătorilor de nămoluri de epurare de a furniza utilizatorilor

toate informaţiile menţionate.

- Obligativitatea de reglementare a utilizării nămolurilor în aşa fel încât

acumularea de metale grele în soluri să nu conducă la o depăşire a valorilor

limită. Astfel se vor stabili: cantităţile maxime de nămoluri exprimate în tone

materie uscată care poate fi aplicată pe sol pe unitatea de suprafaţă şi pe an,

în acelaşi timp cu respectarea valorilor limită pentru concentraţia de metale

grele în nămoluri. Este necesar să se respecte valorile limită pentru cantităţile

de metale introduse în soluri pe unitatea de suprafaţă şi pe unitatea de timp.

- Obligativitatea ca nămolurile să fie tratate înainte de a fi utilizate în agricultură.

- Interzicerea utilizării de nămoluri sau livrarea de nămoluri în vederea utilizării

lor:

Pe păşuni sau pe culturi furajere în anumite condiţii.

Pe culturile de legume şi fructe în timpul perioadei de

vegetaţie.

Pe solurile destinate culturilor de legume şi fructe care sunt în contact direct

cu solul.

386

- Obligativitatea utilizatorilor de nămoluri de a ţine cont de necesităţile

nutriţionale ale plantelor astfel încât să nu fie compromisă calitatea solurilor,

apelor de suprafaţă şi subterane.

- Înregistrarea cantităţilor de nămoluri produse, compoziţia şi caracteristicile

nămolurilor, tipul de tratament efectuat, precum şi numele şi adresele

destinatarilor de nămoluri şi locurile de utilizare a nămolurilor. Aceste registre

sunt la dispoziţia autorităţilor competente.

Producătorul de nămol are obligaţia să ţină la zi registrele cu:

a) cantităţile de nămoluri produse şi cantităţile de nămoluri furnizate pentru

agricultură;

b) compoziţia şi caracteristicile nămolurilor, conform indicatorilor de

caracterizare a nămolurilor din prezentul ordin;

c) tipul de tratament efectuat;

d) numele şi adresele destinatarilor de nămoluri şi locurile de utilizare a

nămolurilor şi “să comunice, la cererea autorităţilor competente, informaţiile

care se găsesc în registrele de evidenţă”.

Aceste registre se solicită doar când este necesară autorizarea pentru

împrăştierea nămolului de la staţiile de epurare pe terenuri agricole. Ministerul

Mediului realizează anual, pe baza informaţiilor din registre transmise de producători

la Agenţiile Locale de Protecţia Mediului, rapoarte naţionale privind nămolurile

provenite de la staţiile de epurare din România. Aceste rapoarte sunt disponibile

publicului pe site-ul Ministerului Mediului şi la nivel local la Agenţiile de Protecţie a

Mediului.

Administraţia Naţională „Apele Române” a colectat informaţii despre

cantităţile de nămol rezultate de la staţiile de epurare şi utilizarea acestora,

informaţii redate mai jos.

Tabel nr. 11.4 - Utilizarea nămolului de la staţiile de epurare urbane în Anul

2007 în Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării

Utilizări ale nămolului

Cantităţi nămol uscat

utilizate (tone/an)

Utilizate în agricultură 45

Depozitate pe depozite de deşeuri 0

Incinerare 498

387

Alte forme de eliminare (depozitare

temporară pe platforme proprii, tratarea

nămolului prin alte metode, compostare,

etc.)

5763.2

Total 6306.2

În prezent nu este disponibilă o strategie naţională privind utilizarea nămolului

provenit din staţiile de epurare a apelor uzate. Aceasta este promovată şi se

estimează că va fi finalizată la sfârşitul anului 2011. În vederea realizării unui

scenariu privind trendul producţiei şi utilizării nămolului, s-au avut în vedere

rezultatele raportului european Environmental, economic snad social impacts of use

of sewage sludge on land”. Raportul a fost realizat de către compania Milieu Ltd si

WRC pentru Comisia Directoratul general de Mediu. Scopul proiectului este acela

de a furniza Comisiei europene elementele necesare pentru evaluarea impacturilor

economice, sociale şi de mediu, inclusiv impactul asupra sănătăţii, atât în ceea ce

priveşte practicile existente de utilizare a nămolului pe terenuri, cât şi perspectiva

oportunităţilor / riscurilor, precum şi opţiunilor de utilizare a nămolului.

Rata de producere a nămolului pe cap de locuitor este considerată ca fiind un

bun indicator pentru estimările realizate. Astfel, în scenariul de baza s-a considerat

că producţia de nămol va creşte şi se va stabiliza odată cu implementarea finală a

Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, în cazul României

acest termen fiind anul 2018. Producţia de nămol în ţările care deja s-au conformat

cu cerinţele Directivei (Austria, Danemarca şi Germania) a fost determinate ca

variind între 23 şi 29 kg s.u./locuitor şi an. De aceea s-a considerat că media de 25

kg s.u. / locuitor şi an poate fi o rată de producere a nămolului maximă şi

acceptabilă. Această valoare se va utiliza şi în cazul României a cărei rată de

producere a nămolului este scăzută. Pentru România a rezultat următoarea

prognoza a ratelor de producere a nămolului:

perioada 2005-2010 - 6 kg s.u/loc/an;

perioada 2011-2015: - 7.2 kg s.u./loc/an;

perioada 2015 – 2018 - 25 kg s.u./loc/an;

Până la termenul de implementare al Directivei (Anul 2018), cantitatea de

nămol estimată a fi generată de la staţiile de epurare urbane va fi aproximativ:

16351 tone substanţă uscată/an în anul 2010;


388


32754 tone substanţă uscată/an în anul 2018.

Din aceasta cantitate estimată, 20% vor fi utilizate în agricultură, 10%

incinerate, 30% valorificate energetic şi 40% prin alte metode (depozitare

temporară, utilizare în lucrări de reconstrucţie ecologică a zonelor miniere, în

silvicultură, depozitare în depozite speciale).

Din analiza Master Planurilor judeţene care au primit finanţare pe baza

aplicaţiilor de la Comisia Europeană se remarcă faptul că soluţiile recomandate şi

acceptate de administraţiile locale sunt cele de tratare a nămolului în staţiile de

epurare, cu producerea de energie prin fermentare anaerobă în metantancuri şi

depozitarea ulterioară a acestora pe platforme în incinta staţiei sau în alte platforme

pentru deşeuri locale sau zonale. Se recomandă şi împrăştierea pe terenuri agricole

a nămolurilor, dar numai în zonele agricole, de câmpie, cu luarea în considerare şi a

cerinţelor Directivei Nitraţi. Faţă de cantităţile de nămol rezultat de la staţiile de

epurare a apelor uzate urbane şi industriale existente în anul 2007, de cca.6306.2,

se estimează că se va ajunge în anul 2018 la 32754 tone substanţă uscată/an. Ca

atare, procentele privind cantităţile de nămol produse ce vor fi valorificate/utilizate

sunt următoarele:

20% utilizare în agricultură;

10% incinerare;

30% valorificare energetică;

40% altele (depozitare temporară, utilizare în lucrări de reconstrucţie ecologică a

zonelor miniere, în silvicultură, depozitare în depozite speciale).

Procentele propuse iau în considerare următoarele aspecte:

Tendinţa de descreştere a numărului populaţiei în România;

o dezvoltare moderată a agriculturii în perioada luată în considerare (2010-

2018)

respectarea prevederilor Directivei Nitraţi: extinderea zonelor vulnerabile la

57,69% din suprafaţă agricolă a României;

problema nutrienţilor în bazinul fluviului Dunărea;

existenţa a 22 aglomerări mari, cu peste 150,000 l.e. care vor avea staţii de

epurare cu treptă avansată de îndepărtare a conţinutului de nutrienţi şi vor fi

responsabile de producerea unor cantităţi importante de nămol.

Sunt necesare investiţii importante pentru construirea unor instalaţii adecvate

de tratare a nămolului rezultat din staţiile de epurare pentru ca acesta să poate fi

389

utilizat în agricultură, investitii legate de construirea noilor staţii de epurare sau de

modernizarea celor existente. Se menţionează că aceste investiţii au fost prevăzute

în POS Mediu, la axa prioritară 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi

apă uzată”. Astfel, costurile de investiţie şi operare pentru lucrările de utilizare a

nămolului au fost estimate în cadrul Master Planurilor judeţene în mod integrat cu

lucrările necesare staţiilor de epurare (Anexa nr. 11.3). Acestea au fost estimate

având în vedere costurile unitare pentru reabilitarea facilităţilor de tratare, depozitare

şi utilizare a nămolului secundar / terţiar (prelucrare, depozitare, utilizare, transport)

de cca. 107 – 355 €/tonă nămol s.u.. În ceea ce priveşte utilizarea nămolului în

agricultură şi silvicultură, costurile aferente pentru investitii şi operare a lucrărilor

sunt considerate a fi:

- împrăştiere pe terenuri agricole (suspensie): 110 €/tonă

- împrăştiere pe terenuri agricole (nămol solid): 115 €/tonă

- utilizare în silvicultură: 210 €/tonă.

Disponibilitatea utilizării terenurilor agricole pentru împrăştierea nămolului din

staţiile de epurare este afectată de prevederile Directivei Nitraţi în sensul că

Romania are declarat în proporţie de 57,69% teritoriul (suprafaţă agricolă) ca fiind

vulnerabil la nitraţi. În plus, perspectiva de creştere a suprafeţei agricole, corelată cu

dezvoltarea agriculturii, pentru care se prevede o dezvoltare moderată, nu indică o

creştere importantă pentru a putea folosi cantităţi mari de nămol de epurare ca

îngrăşământ.

În acelaşi timp, în ceea ce priveşte prevederile Directivei Cadru Apă, care

indică atingerea stării bune a apelor până în anul 2015, nămolurile de epurare

trebuie transportate în conditii de siguranţă, care să nu afecteze mediul şi totodată

la utilizarea în agricultură, prin împrăştiere pe terenurile agricole, să se ia în

considerare compoziţia nămolurilor provenite de la staţiile de epurare, bogată în

nutrienţi, în metale grele, streptococi fecali, etc.

De aceea utilizarea trebuie să se facă cu prudenţă, pentru a nu ajunge în

emisarii naturali (lucru interzis în România prin Legea Apelor), utilizarea nămolurilor

fiind posibilă numai după tratarea acestora. În acest sens trebuie elaborat un cod de

bune practici în ceea ce priveşte împrăştierea nămolurilor pe terenurile agricole,

astfel încât să respecte prevederile tuturor Directivelor, respectiv DCA şi Directiva

Nitraţi.

Aglomerările cu mai puţin de 2000 l.e. au obligativitatea de a realiza o epurare

corespunzătoare (art. 2 (9) şi Art. 3 ale Directivei) ceea ce înseamnă că se pot

390

construi staţii de epurare de dimensiuni mici sau sisteme individuale de epurare

(nămolul rezultat se poate supune cerinţelor Directivei 86/278/CEE) sau se pot

utiliza bazine vidanjabile, acolo unde nu este posibilă realizarea unor sisteme de

epurare; în acest ultim caz nămolul se transportă prin vidanjare la staţiile de epurare

cele mai apropiate.

Măsurile necesare asigurării unui management al deşeurilor de tip nămol din

staţii de epurare, respectiv măsurile de dotare a laboratorului pentru analiza

cantitativă şi de utilizare a nămolului în agricultură, au ca efect nu numai

respectarea prevederilor Directivei 86/278/CEE, precum şi:

Minimizarea contaminării apelor subterane datorită depozitării nămolului la

standarde Europene.

Protejarea sănătăţii populaţiei şi mediului prin reducerea riscului de contaminare.

Îmbunătăţirea monitoringului de calitate pentru nămol.

DIRECTIVA CONSILIULUI 91/676/EEC privind Protecţia apelor împotriva

poluării cu nitraţi din surse agricole

Principalele obiective ale Directivei Consiliului 91/976/EEC privind Protecţia

apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, cuprinse în Planul de acţiune

sunt următoarele:

Reducerea poluării produsă sau indusă de nitraţi din surse agricole;

Prevenirea poluării apelor cu nitraţi;

Principalele cerinţe ale Planului de acţiune pentru implementarea acestei

Directive sunt:

Identificarea apelor afectate de poluarea cu nitraţi sau susceptibile de a fi

expuse unei astfel de poluări şi stabilirea unor programe corespunzatoare de

monitorizare şi control;

Întocmirea cadastrului acestor ape;

Desemnarea zonelor vulnerabile.

Elaborarea unui cod al bunelor practici agricole şi a unor programe privind

instruirea şi informarea fermierilor în scopul promovării codului.

Elaborarea, implementarea şi punerea în practică a programelor de acţiune.

Alte cerinţe pentru implementare se referă la responsabilităţi, raportare,

revizuiri periodice ale planului de acţiune şi elaborarea şi adoptarea

391

reglementărilor naţionale necesare în vederea implementării planului de

acţiune.

Directiva 91/676/EEC a fost transpusă în totalitate în legislaţia românească

prin acte legislative specifice prezentate în Anexa nr. 11.1. Cele mai importante acte

în transpunerea acestei directive şi care au relevanţă la stabilirea programului de

măsuri sunt:

Hotărârea de Guvern nr. 964/13.10.2000 privind aprobarea Planului de

acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din

sursele agricole cu modificările şi completările ulterioare;

Ordinul comun nr. 1552/743/2008 al Ministrului Mediului şi al Ministrului

Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru aprobarea listei

localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole.

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1182/22.11.2005 şi al

Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor si al Ministrului Agriculturii,

Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1270/30.11.2005 privind aprobarea

Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării

cu nitraţi din surse agricole;

Autorităţile responsabile pentru stabilirea programelor de acţiune şi

controlul eficienţei acestora sunt:

Autorităţile locale de la nivelul comunelor elaborează un Plan de acţiune

care va cuprinde măsurile din program, termen de îndeplinire şi sursele de

finanţare.

Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi Garda Naţională de

Mediu controlează modul de aplicare a Programului de acţiune pentru

zonele vulnerabile şi raportează semestrial Ministerului Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale, respectiv Ministerului Mediului, stadiului implementării

acestui program;

Administraţia Naiţonală „Apele Române” prin Direcţiile de Ape şi Institutul

Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia

Mediului-ICPA prin Oficiile pentru Studii Pedologice şi Agrochimice-OSPA,

elaborează schemele de monitorizare pentru nitraţi din surse agricole în

apele de suprafaţă, subterane respectiv sol, în vederea stabilirii eficienţei

acestor planuri la nivel de comună.

392

România nu a obţinut perioadă de tranziţie pentru această Directivă,

programele de acţiune se pun în practică în termen de patru ani de la elaborarea lor

(Art. 5 alin. 4 din Directivă).

Zonele Vulnerabile au fost identificate de Institutul de Cercetări pentru

Pedologie şi Agrochimie (ICPA) împreună cu Administraţia Naţională “Apele

Române” (ANAR) având în vedere prevederile HG 964/2000 privind aprobarea

Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din

surse agricole.

Întrucât zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi sunt considerate zone

protejate, numărul şi suprafeţele aferente lor sunt prezentate în Capitolul 7.4 “Zone

sensibile la nutrienţi. Zone vulnerabile la nitraţi”. Lista localităţilor pe bazine/spaţii

hidrografice cu zonele desemnate ca fiind vulnerabile la poluarea cu nitraţi (zone

vulnerabile) s-a prezentat în Anexa 7.1.

Conform Art. 4 din Directiva 91/676/EEC, s-a elaborat Codul de bune practici

agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. Codul

de buna practică agricolă vizează reducerea poluării cu nitraţi se aplică în zonele

vulnerabile ţi ţine cont de condiţiile dominante în diferite regiuni ale ţării, cele mai

importante prevederi din acest cod sunt:

- perioadele în timpul cărora împrăştierea fertilizanţilor este necorespunzătoare;

- condiţiile de împrăştiere a fertilizanţilor pe soluri foarte abrupte;

- condiţiile de împrăştiere a fertilizanţilor pe solurile moi, inundate, îngheţate sau

acoperite cu zăpadă;

- condiţiile de împrăştiere a fertilizanţilor în apropierea cursurilor de apă;

- capacitatea şi construirea bazinelor/platformelor destinate stocării dejecţiilor

animale, în special măsurile privind împiedicarea poluării apelor prin scurgerea

şi infiltrarea în sol sau scurgerea în apele de suprafaţa a lichidelor care conţin

dejecţii animale şi dejecţii de materii vegetale precum furajele insilozate;

- modurile de împrăştiere a îngrăşamintelor chimice şi a dejecţiilor animale, în

special nivelul şi uniformitatea acestora, pentru a putea menţine la un nivel

acceptabil scurgerea în ape a elementelor nutritive;

- gestionarea terenurilor, în special utilizarea unui sistem de rotaţie a culturilor şi

proporţionarea terenurilor consacrate culturilor permanente în raport cu culturile

anuale;

393

- menţinerea unei cantităţi minime de strat vegetal în cursul perioadelor

(ploioase) destinate absorbţiei azotului din sol care, în lipsa unui astfel de strat

vegetal, ar provoca o poluare a apelor cu nitraţi;

- elaborarea planurilor de fertilizare în funcţie de fiecare exploataţie şi ţinerea

registrelor de utilizare a fertilizanţilor;

- prevenirea poluării apelor prin scurgerea şi percolarea apei departe de sistemul

radicular al plantelor în cazul culturilor irigate.

În conformitate cu cerinţele legislatiei în vigoare s-au elaborat Programele

de acţiune pentru zonele vulnerabile* la nivel de unităţi teritorial – administrative,

precum şi particulărizările pentru condiţiile naturale şi socio-economice ale fiecărei

unităţi teritorial-administrative încadrată în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi.

În continuarea acestui sub-capitol se tratează programele de măsuri de bază

pentru sursele difuze - zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi. În Capitolul 11.5 se

prezintă măsurile pentru sursele semnificative punctiforme de poluare, indiferent

dacă sunt sau nu localizate în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi.

Programele de măsuri de bază aplicate surselor agricole difuze cu nitraţi s-au

stabilit la nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului hidrografic Dobrogea având în vedere în

principal:

Planul de implementare al Directivei 91/676/EEC;

Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu

nitraţi din surse agricole;

Programele de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi;

În vederea reducerii poluării cu nitraţi din surse agricole, la nivelul întregului

bazin/spaţiu hidrografic s-a prevazut ca masură generală de bază, aplicarea

programelor de acţiune şi respectarea codului de bune practici agricole.

În Anexa 11.4.a se prezintă măsurile de bază pentru reducerea efectelor

presiunilor cauzate de activităţile agricole (zone vulnerabile), inclusiv estimarea

costurilor implementării acestor măsuri. Se specifică ca până la re-calcularea

costurilor de implementare ale acestei Directive, având în vedere re-actualizarea

listei de zone vulnerabile şi mărirea suprafeţei considerată vulnerabilă la poluarea

cu nitraţi din surse agricole, într-o primă aproximare s-au estimat costuri de cca. 1

milion de Euro (costuri de investiţii, întreţinere şi exploatare) pentru fiecare localitate

situată în zonele vulnerabile. Astfel, costul implementării măsurilor prevăzute de

programele de acţiune s-au estimat la cca. 112 milioane Euro, în Spaţiul

Hidrografic Dobrogea.

394

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Deltei Dunării au fost

identificate 4 zone vulnerabile la nitraţi proveniţi din surse agricole, pe

teritoriul cărora se află situate un număr de 112 localităţi (comune şi oraşe).

De asemenea, în Anexele 11.4.b şi Anexa 11.4.c se prezintă corpurile de apă de

suprafaţă şi subterane localizate în zonele vulnerabile sau influenţate de activităţile

agricole din zonele vulnerabile şi efectele măsurilor de bază asupra acestora.

DIRECTIVA CONSILIULUI 91/414/CEE privind plasarea pe piaţă a

produselor de protecţie a plantelor

Directiva 91/414/CEE reglementează procedura de autorizare a produselor de

protecţie a plantelor pe teritoriul Comunităţii.

Principalele obiective: reducerea riscului pentru sănătatea oamenilor,

animalelor şi mediului pe care il implică utilizarea produselor de protecţie a

plantelor.

Autorităţile competente pentru implementarea şi controlul acestei Directive

sunt: Unităţile fitosanitare, Comisia Naţională de Omologare a Produselor de

Protecţie a Plantelor, Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Inspectoratele Teritoriale

de Muncă, Inspectoratele Judeţene de Poliţie, Direcţiile pentru Agricultură şi

Dezvoltare Rurală, etc.

Având în vedere că poluarea cu nitraţi este principalul factor al poluării

apelor subterane din spaţiul hidrografic Dobrogea - Litoral şi în acord cu

obiectivele Planului de Management, este esenţială eliminarea sau reducerea

cantităţii de nitraţi ce intră în apele subterane. Prevenirea deteriorării calităţii

apelor subterane precum şi prevenirea oricărei tendinţe crescătoare şi

semnificative a concentraţiei poluanţilor în apele subterane trebuie realizată în

primul rând prin impementarea Directivei 91/676/EEC referitoare la nitraţi şi, de

asemenea, a Directivei 91/271/EEC privind tratarea apelor urbane reziduale

modificată prin Directiva 98/15/CE.

Eliminarea prezenţei substanţelor periculoase în apele subterane va fi

realizată, de asemenea, prin măsurile cerute de următoarele Directive:

Directiva 91/414/EEC referitoare la produsele fitofarmaceutice;

Directiva 92/43/EEC referitoare la habitate;

Directiva 96/61/EC privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.

395

În vederea alinierii procedurii naţionale de omologare a produselor de protecţie

a plantelor la cea comunitară, a fost necesară armonizarea legislaţiei romăneşti cu

reglementările Uniunii Europene cu privire la plasarea pe piaţă şi utilizarea acestor

produse pe teritoriul ţării. În acest sens, a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr.

1559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în

vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi

completările ulterioare, care transpune prevederile Directivei Consiliului nr.

91/414/CEE privind plasarea pe piaţă a produselor de protecţie a plantelor.

Comisia Europeană a început în Anul 1995 reevaluarea substanţelor active

existente pe piaţa Uniunii Europene. Substanţele active a căror utilizare a fost

aprobată de către Comisia Europeană, adică cele care prezintă cel puţin o utilizare

sigură, au fost incluse în Anexa I a Directivei 91/414/CEE. Conform hotărârii

Guvernului nr. 1559/2004, în România se omologhează numai produse de protecţie

a plantelor formulate pe baza substantelor active incluse în Anexa I la Directiva

91/414/CEE, anexă care a fost transpusă Hotărârea Guvernului nr. 437/2005 privind

aprobarea Listei cu substanţele active autorizate pentru utilizare în produse de

protecţie a plantelor pe teritoriul României. Potrivit prevederilor Art. 3 din hotararea

Guvernului nr. 437/2005, pe măsura evaluării şi autorizării de noi substanţe active

de către Comisia Europeană, anexa la HG se va completa corespunzător. Astfel,

lista prevazută în anexă a fost completată prin anexa la Hotărârea Guvernului nr.

838/2006 modificată şi completată prin anexa la hotărârea Guvernului nr. 539/2007,

prin transpunerea prevederilor directivelor de modificare a Anexei I, publicate în

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Pentru includerea în programul de măsuri a acestor reglementări în domeniu,

Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) a elaborat “Metodologia privind

stabilirea programului de măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor din

agricultură”. Aceasta metodologie cuprinde o secţiune cu măsuri de reducere a

presiunilor generate de utilizarea produselor de protecţie a plantelor.

Familiile de măsuri stabilite pentru a fi implementate în vederea controlului

produselor de protecţia plantelor, precum şi pentru reducerea emisiilor de astfel de

produse au ţinut cont de:

Aplicarea măsurilor generale din Directiva 91/414/EEC transpusă prin HG

1559/2004, modificată şi completată cu HG 894/2005, 628/2006, precum şi

OM 134/2006 şi a măsurilor din Ordonanţa nr. 41/2007, precum şi din alte

reglementări în vigoare;

396

Reducerea riscului la manipularea şi stocarea produselor fitosanitare.

Măsurile specifice stabilite pentru fiecare unitate care omologhează,

comercializează, distribuie, stochează/deţin, utilizează şi care nu se conformează în

totalitate cerinţelor specifice, au ţinut cont, în special, de prevederile cu privire la:

condiţiile de stocare a produselor fitofarmaceutice, condiţiile de organizare şi

funcţionare, modalităţile de manipulare/utilizare, utilaje de împrăştiere a pesticidelor

pe suprafeţele agricole, etc.

În aceste condiţii, la nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu – Isaccea), Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere s-a facut o centralizare

a măsurilor propuse de unităţile care omologhează, comercializează, distribuie,

stochează/deţin, utilizează pesticide, având în vedere conformarea cu legislaţia

specifică. Această centralizare se regăseşte în Anexa nr. 11.5.

Se precizează că la nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu - Isaccea), Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere există 152 unităţi care

utilizează, depoziteaza şi comercializează produse fitosanitare şi care nu au stabilit

măsuri, întrucât conform autorizaţiilor de mediu emise de către APM-urile Constanţa

şi Tulcea se conformează legislaţiei în vigoare, nefiind necesare întocmirea unor

programe de conformare.

Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice

(Directiva Păsări)

Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale,

a florei şi faunei sălbatice (Directiva Habitate)

În acest subcapitol se prezintă în comun măsurile referitoare la Directiva

79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) şi Directiva

92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

(Directiva Habitate) având în vedere faptul că la nivel naţional prevederile sunt

transpuse prin acte normative comune, autorităţile competente sunt aceleaşi, multe

proiecte care se desfăşoară prevăd acţiuni comune pentru îndeplinirea obligaţiilor

celor două directive, dar şi pentru că o serie de măsuri trebuie luate concomitent.

Potrivit angajamentelor asumate de România prin documentul de poziţie

complementar – Capitolul 22 „Mediu”, pentru domeniul „protecţia naturii” nu există

perioade de tranziţie, transpunerea şi implementarea prevederilor comunitare

trebuiau să fie depline la data aderării.

397

Principalele obiectivele ale Directivei 79/409/CEE privind conservarea

păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) sunt:

Conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe

teritoriul european al statelor membre pentru care se aplică Tratatul.

Reglementează protejarea, managementul şi controlul asupra acestor specii

şi stabileşte regulile pentru exploatarea acestora.

Se aplică pentru păsări, precum şi pentru ouăle, cuiburile şi habitatele

acestora.

Principalele obiectivele ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice (Directiva Habitate) sunt:

Contribuie la menţinerea biodiversităţii prin conservarea habitatelor naturale

şi a speciilor de floră şi faună sălbatică de pe teritoriul statelor membre în

care se aplică Tratatul.

Realizarea unei reţele ecologice europene coerente, care să reunească ariile

speciale de conservare, care permite menţinerea sau, dacă este cazul,

readucerea la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere

naturală a tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor respective.

OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei şi faunei sălbatice cu modificarile si completarile ulterioare

prevede o serie de măsuri de bază pentru implementarea directivelor:

- Identificarea şi apoi stabilirea în acord cu Comisia Europeană a listei SCI-

urilor/SAC-uilor şi a SPA-urilor;

- Interzicerea scoaterii (definitive sau temporare) din circuit agricol sau silvic a

terenurilor de pe raza ariilor naturale protejate;

- Stabilirea unui sistem de monitorizare a stării de conservare a speciilor şi

habitatelor comunitare (în special a celor prioritare);

- Stabilirea modalităţilor de administrare / preluare în custodie a ariilor naturale

protejate;

- Constituirea Consiliilor Consultative şi a Consiliilor Ştiinţifice;

- Necesitatea avizului administratorilor/custozilor pentru planuri şi proiecte;

- Realizarea planurilor de management şi regulamentelor;

- Măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor

naturale.

- Măsuri speciale în vederea conservării unor habitate naturale şi/sau specii

sălbatice de interes comunitar;

398

- Zonarea internă;

- Obligativitatea stabilirii şi implementrăii măsurilor compensatorii precum şi

necesitatea informării Comisiei Europene de către autoritatea publică

centrală pentru protecţia mediului;

- Interzicerea activităţilor din siturile Natura 2000 şi cele din afara ariilor

naturale protejate care au efect semnificativ asupra habitatelor şi speciilor

pentru protecţia şi conservarea păsărilor sălbatice;

- Realizarea unor studii de evaluare adecvată pentru planuri şi proiecte şi

competenţele privind emiterea avizul Natura 2000;

- Realizarea regulamentului cadru de urbanism pentru ARBDD şi evidenţierea

obligatorie a ariilor naturale protejate şi a coridoarelor ecologice în planurile

naţionale, zonale şi locale de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în

planurile cadastrale şi în cărţile funciare.

În tabelul de mai jos sunt prezentate autorităţile responsabile pentru

implementarea prevederilor legale la nivel naţional:

Ministerul Mediului

(MM)

Responsabil pentru transpunerea Directivelor

Scopul activitaţilor Promovarea măsurilor legislative având ca scop

garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului

natural, obiectiv de interes public major şi componentă

fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare

durabilă,

Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi

faună sălbatică de pe teritoriul naţional inlusiv a tuturor

speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe

teritoriul naţional,

Organizarea şi participarea la seminariile biogeografice,

Desemnarea ariilor speciale de conservare si a ariilor de

protecţie specială avifaunistică,

Transmiterea către Comisia Europeană a informaţiilor

privind ariilor speciale de conservare si ariile de protecţie

specială avifaunistică,

Adoptarea de măsuri de conservare specifice,

399

Raportări către Comisia Europeană,

Educarea şi informarea publicului.

Instituţii colaboratoare Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)

Agenţiile regionale şi locale pentru Protecţia Mediului

(ARPM-uri şi APM-uri)

Garda Naţională de Mediu (GNM) şi inspectoratele

teritoriale

Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate

(ANAP).

Administraţia Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării“ are

obligaţia de a elabora regulamentul şi planul de

management al rezervaţiei, în conformitate cu atribuţiile

sale legale.

Custozii şi administratorii celorlalte arii naturale

protejate (cu excepţia Rezervaţiei Biosferei “Delta

Dunării“)au obligaţia de a elabora şi de a aplica

regulamentele şi planurile de management ale ariilor

naturale protejate.

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta

Dunării (INCDD).

Implementare Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

colaborează cu Ministerul Mediului în activitatea de

monitorizare a ariilor de protecţie specială avifaunistică şi a

siturilor de importanţă comunitară, în scopul realizării

Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 şi asigură

educarea şi informarea publicului privind obligaţiile ce le

revin pentru protecţia şi conservarea capitalului natural la

nivel naţional, regional şi local.

Agenţiile regionale şi locale pentru Protecţia Mediului

identifică şi propun arii naturale pentru includerea acestora

în reţeaua europeană de situri Natura 2000, organizează

campanii de informare şi consultare a publicului cu privire

la dezvoltarea reţelei Natura 2000 şi monitorizează şi

elaborează rapoarte cu privire la starea de conservare a

400

ariilor naturale protejate.

Garda Naţională de Mediu şi inspectoratele teritoriale

sunt responsabile privind controlul modului de respectare a

legislatiei in domeniul ariilor naturale protejate şi a

masurilor de conservare, precum si controlul lucrarilor cu

impact asupra speciilor si habitatelor naturale.

Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate este

responsabila cu asigurarea cadrului necesar pentru

realizarea administrarii unitare si eficiente a ariilor naturale

protejate.

Custozii şi administratorii ariilor naturale protejate au

obligaţia de a elabora şi de a aplica regulamentele şi

planurile de management ale ariilor naturale protejate.

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta

Dunării este coordonatorul tehnic în cadrul procesului de

validare a siturilor Natura 2000.

Scopul activităţilor Iniţierea şi aplicarea măsurilor privind conservarea

habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică,

inclusiv a tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare

sălbatică pe teritoriul naţional.

Perioada de tranziţie

solicitată

Nu există perioadă de tranziţie.

Statele Membre pun în aplicare dispoziţiile legale, de reglementare şi

administrative necesare aducerii la îndeplinire a directivei în termen de doi ani de la

notificarea acesteia. România a transpus prevederile Directivelor 79/409/CEE si

92/43/CEE prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 154/2008 pentru modificarea

şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul

ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

şi a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi în 2007 a

transmis Comisiei Europene informaţiile privind ariile de protecţie specială

avifaunistică, inclusiv actul normativ de desemnarea a acestora (HG 1284/2007

privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a

reţelei Natura 2000 în România) si ariilor speciale de conservare (OM 1964/2007

privind instituirea regimului de arie naturala protejata a siturilor de importanţă

401

comunitar,ă ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în

România).

La intervale de trei ani, începând cu sfârşitul celor 2 ani de la notificarea

Directivei Pasari (79/409/CEE), statele membre transmit Comisiei Europene un

raport asupra punerii în aplicare a prevederilor legislative naţionale. România va

trebui să raporteze la Comisia Europeană în anul 2010. La fiecare şase ani

începând cu data expirării termenului de doi ani de la notificarea Directivei Habitate

(92/43/CEE), statele membre întocmesc un raport asupra punerii în aplicare a

măsurilor adoptate în temeiul directivei. România va trebui să raporteze la Comisia

Europeană în anul 2013.

Măsuri pentru implementarea cerinţelor:

În procesul de implementare a reţelei Natura 2000 trebuie implicaţi toţi factorii

interesaţi, respectiv instituţii publice, autorităţi ale administraţiei publice locale,

proprietari de terenuri, organizaţii neguvernamentale, astfel la nivel judeţean s-au

desfăşurat campanii de informare susţinute de agenţiile locale şi regionale pentru

protecţia mediului, în colaborare cu Inspectoratele teritoriale ale Gărzii de Mediu,

Agenţiile Locale de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură şi Agenţiile de Plăţi, Dezvoltare

Rurală şi Pescuit, administraţii de arii naturale protejate. Aceste activităţi de

conştientizare şi participare publică au fost sustinute si de proiecte PHARE si Life

Natura si ale AFM.

Pentru implementarea reţelei Natura 2000 Ministerul Mediului a contractat

pentru completarea fişelor standard de date pentru siturile Natura 2000 Institutului

Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, care, la rândul lui, a subcontractat o

serie de instituţii, universităţi, muzee, organizaţii neguvernamentale, institute de

cercetare (Institutul Naţional de Cercetări Marine „Grigore Antipa”, Institutul de

Cercetări Biologice Bucureşti, Asociaţia Grădinilor Botanice din România, Institutul

de Speologie Emil Racoviţă, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti,

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, WWF România, Societatea

Ornitologică Română, Grupul Milvus etc).

In acelasi timp a fost creat un sistem informaţional care ofera informaţiile

necesare pentru caracterizarea şi evaluarea reţelei Natura 2000 şi pentru a permite

selectarea siturilor, schimbul de opinii, analizarea datelor, verificarea, validarea şi

consultarea publicului.

402

În urma derularii acestor proiecte s-a obţinut lista naţională de arii de protecţie

specială avifaunistică şi propuneri de situri de importanţă comunitară. Lista cuprinde

273 de propuneri de situri de importanţă comunitară O.M. nr. 1964/2007 (13% din

suprafaţa ţării) şi 109 arii de protecţie specială avifaunistică desemnate prin H.G.

1284/2007 (12% din suprafaţa ţării). Reţeaua ecologică Natura 2000 se întinde pe

aprox 17% din suprafaţa ţării. In 2008 s-au desfăşurat seminariile biogeografice

pentru negocierile Comisiei Europene cu Guvernele României şi Bulgariei.

După finalizarea procesului de constituire a reţelei Natura 2000 va trebui să se

asigure un management eficient al siturilor. Acest lucru presupune elaborarea de

planuri de management sau, cel puţin, a unor măsuri minime de conservare a

habitatelor şi speciilor. În cazul suprapunerii mai multor categorii de protectie pentru

arii protejate in aceeasi zona, managementul acestora va presupune respectarea

celei mai restricitve funcţii de protecţie. De asemenea, în cadrul planului de

management, trebuie realizata o corelare corespunzătoare între atributele avute în

vedere la desemnarea sitului Natura 2000 şi cele pentru alte desemnări naţionale

sau internaţionale (perioada de raportare, accentul pe anumite capitole, hărţi etc.).

Această atribuţie revine custozilor sau administratorilor de arii naturale protejate. În

Anexa 11.21 sunt prezentate măsurile suplimentare necesare pentru buna

conservare a habitatelor şi speciilor dependente de apă.

Costurile pentru îndeplinirea măsurilor necesare implementării cerinţelor

directivelor 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) si

92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

(Directiva Habitate) sunt reprezentate pana in prezent de cheltuielile realizate în

cadrul proiectelor Phare şi LIFE Natura ale Administratiei Fondului de Mediu

derulate sau aflate în derulare, cheltuielile de la bugetul de stat, bugetele

administraţiilor de parcuri naturale şi naţionale. Acestea se vor realiza pentru

intocmirea:

- regulamentelor şi planurilor de management ale ariilor naturale protejate,

- inventarierea, cartarea şi monitorizarea speciilor şi habitatelor naturale,

- implementarea diferitelor acţiuni de reconstrucţie ecologică,

- achiziţionarea de echipamente necesare cercetării ştiinţifice.

- realizarea de panouri informative, materiale şi broşuri pentru conşientizarea

publicului.

Anexa 11.6 prezinta proiecte privind Directiva Habitate 92/43/CEE si

Directiva Pasari 79/409/CEE, inclusiv perioadele de desfasurare si sumele alocate.

403

Sumele pentru această prioritate conform POS Mediu vor fi finanţate din Fondul

European pentru Dezvoltare Regională si sunt prevăzuţi din aprox. 150 Mil. €.

Aceste sume sunt destinate in mod deosebit conformarii cu Directivele Păsări şi

Habitate, pentru intărirea sistemului instituţional în scopul asigurării controlului,

aplicării legislaţiei şi asigurării unei capacităţi instituţionale suficiente pentru

pregătirea şi implementarea planurilor de management pentru ariile protejate.

Obiectivul este acela de a asigura managementul corespunzator al ariilor protejate

pentru a stopa degradarea biodiversitătii şi resurselor naturale şi a riscului asociat

mediului şi dezvoltării durabile.

Axa prioritară 4 din POS Mediu „Implementarea sistemelor adecvate de

management pentru protecţia naturii”, care urmăreşte managementul ariilor

protejate, este strâns legată de măsurile de compensare pentru proprietarii

terenurilor din cadrul ariilor protejate. Acţiunile vor fi coordonate între POS Mediu şi

PNDR şi Programul Operaţional pentru Pescuit în legătură cu reţeaua Natura 2000,

în vederea asigurarii plăţilor compensatorii pentru proprietari/ administratori.

DIRECTIVA 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării

Scopul sistemului integrat este implementarea de măsuri de prevenire sau de

reducere a emisiilor în atmosferă, apă şi sol, inclusiv a măsurilor privind

managementul deşeurilor, pentru activităţile menţionate în Anexa I a directivei în

vederea atingerii unui înalt nivel de protecţie a mediului ca un întreg.

Cerinţele specifice privind abordarea integrată, în conformitate cu prevederile

Directivei 96/61/CE, sunt transpuse în totalitate prin OUG nr. 152 din 10 noiembrie

2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, (M.Of. 1078/30.11.2005),

aprobată prin Legea nr. 84 / 2006 (M.Of. 327/11.04.2006).

Cerinţele pentru implementarea prevederilor Directivei 96/61/CE se referă la:

Măsuri pentru prevenirea poluării, utilizarea eficientă a energiei şi minimizarea

cantităţii de deşeuri produse în vederea respectării prevederilor Art. 3 al Directivei

96/61/CE;

- Stabilirea de valori limită de emisie şi parametrii tehnici pe baza BAT (Art. 9,18,

Anexa I, II si III din Directiva 96/61/CE);

- Măsuri speciale referitoare la protecţia calităţii aerului, apei şi solului (Art. 8 al

Directivei 96/61/CE);

404

- Monitorizarea şi raportarea de date în conformitate cu Registrul Emisiilor de

Poluanţi (Art. 9 al Directivei 96/61/CE);

- Măsuri pentru reducerea polurăii în context transfrontier (Art. 9, 17 ale Directivei

96/61/CE);

- Măsuri suplimentare pentru a acoperi cerinţele speciale referitoare la atingerea

standardelor de calitate a mediului (Art. 10 al Directivei 96/61/CE);

- Elaborarea procedurilor pentru emiterea acordurilor/autorizaţiilor integrate de

mediu în conformitate cu prevederile Directivei 96/61/CE:

- Elaborarea de programe de control şi inspecţie, comune cu operatorul în

vederea verificării conformării cu condiţiile impuse prin autorizaţia integrată de

mediu (Art. 14 al Directivei 96/61/CE);

- Introducerea sistemului de schimb de informaţtii privind dezvoltarea celor mai

bune tehnici disponibile (Art. 11 al Directivei 96/61/CE);

- Publicarea informaţiilor în concordanţă cu cerinţele Directivei 96/61/CE;

- Realizarea sistemului de cooperare transfrontieră în situaţia în care activităţile

pot avea impact major negativ asupra calităţii mediului dintr-o ţară membră a

Uniunii Europeane (Art. 17 al Directivei 96/61/CE);

- Asigurarea conformării cu prevederile Directivelor listate în Anexa II a Directivei

96/61/CE;

- Asigurarea accesului la informaţiile privind datele de monitorizare şi emisie,

precum şi participarea publicului la decizia de mediu (Art. 15 al Directivei

96/61/CE);

- Inventarierea instalaşiilor/activităţilor aflate sub incidenţa prevederilor Directivei

şi a emisiilor provenite de la acestea.

- Întocmirea rapoartelor privind implementarea, nivelul conformării precum şi a

rapoartelor pentru Registrul poluanţlor emisi, în conformitate cu Decizia

2000/479/CE –EPER.

Alte instrumente legislative relevante pentru implementarea prevederilor

directive IPPC, corelate cu calitatea apei:

Directiva Consiliului nr.76/464/CEE si Directivele “fiice”;

Directiva Cadru Apă 2000/60/CE;

Directiva 75/440/CEE privind calitatea apei de suprafaţă destinate preparării apei

potabile în Statele Membre, modificată de Directiva 91/692/CEE;

Directiva 2006/44/CE privind calitatea apelor dulci care necesită protecţie sau

îmbunătăţiri în vederea susţinerii vieţii piscicole.

405

Perioade de tranziţie obţinute pentru Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării se intind de la 31 decembrie 2008 până la 31 decembrie

2015. În OUG 152/2005 se nominalizează unităţile industriale. Instalaţiile cu

perioadă de tranzitie sunt acelea pentru care s-a obţinut o anumită perioadă de

timp, după 30 octombrie 2007, necesară pentru conformarea cu prevederile

Directivei IPPC, în acord, deci, cu cerinţele UE. Cele fară perioadă de tranziţie, sunt

acele instalaţii pentru care s-a considerat ca până la data de 30 octombrie 2007

există suficient timp pentru conformare.

În procesul de negociere cu Uniunea Europeană privind Directiva IPPC, au

existat la nivelul Fluviul Dunărea (sectorul Chiciu - Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere un număr de 12 instalaţii industriale cu

perioadă de tranziţie. Din punct de vedere al gospodăririi apelor, la sfărşitul anului

2008 au fost inventariate un nr. de 29 de folosinţe de apă care intră sub incidenţa

Directivei IPPC, din care 9 folosinţe de apă au perioada de tranziţie (Anexa nr. 11.7)

25 folosinţe deţin autorizaţii de gospodărire a apelor, 1 folosinţa de apă este în

procedură de autorizare şi 3 nu au depus documentaţia pentru autorizare.

Măsurile necesare implementării Directivei IPPC în vederea reducerii

poluării se referă la introducerea tehnologiilor curate şi a celor mai bune tehnologii

disponibile în domeniu (BAT) în procesul de producţie, în vederea încadrării

efluentului evacuat în valorile limită de emisie stabilite în autorizaţia de gospodărirea

apelor şi în autorizaţia integrată de mediu respectiv:

Reducerea pierderilor de substanţe periculoase în apă, modernizarea

tehnologiilor, recircularea / recuperarea solvenţilor.

Reabilitarea / modernizarea instalaţiilor de răcire şi mărirea gradului de

recirculare internă al apei tehnologice (recuperarea condensului pur, modificarea

circuitului de de alimentare cu apă la staţiile de spălare);

Introducerea de instalaţii noi de răcire şi de mărire a gradului de recirculare

internă al apei tehnologice

Utilizarea aburului secundar.

De asemenea, sunt incluse şi măsurile care se referă la diminuarea impactului

deşeurilor asupra solului şi apelor subterane:

Introducerea manipulării şi depozitării în siguranţă a materiilor prime, produselor

finite şi intermediarilor

Introducerea manipulării şi depozitării în siguranţă a substanţelor chimice cu risc

de inflamare, explozie, toxic, etc.

406

Ecologizarea depozitelor de combustibili (ulei, motorină, etc.)

Închiderea depozitelor de reziduuri la bataluri

Realizarea de depozite de deşeuri nepericuloase

Îmbunătăţirea funcţionarii în siguranţă a batalurilor

Reactivarea / construirea forajelor de observaţie din vecinătatea batalurilor şi a

haldelor de depozitare

Instruirea personalului privind introducerea tehnologiilor BAT.

Obligaţiile generale ale operatorului privind exploatarea instalaţiei, cum ar fi

luarea tuturor măsurilor de prevenire eficientă a poluării, în special prin aplicarea

recomandărilor celor mai bune tehnici disponibile, evitarea producerii de deşeuri,

iar în cazul în care aceasta nu poate fi evitată, valorificarea sau neutralizarea şi

depozitarea lor, luarea măsurilor necesare pentru prevenirea accidentelor şi

limitarea consecinţelor acestora, luarea măsurilor necesare, în cazul încetării

definitive a activităţilor, pentru evitarea oricărui risc de poluare şi pentru aducerea

amplasamentului şi a zonelor afectate, etc.

Pentru a se asigura de aplicarea cerinţelor legale autoritatea competentă

pentru protecţia mediului emite autorizaţiile integrate de mediu, conform

dispozitiilor legale în vigoare, numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute OUG

nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea

nr. 84/2006 cu modificările şi completările ulterioare. Măsurile menţionate sunt

incluse în programele de etapizare şi programe de conformare care sunt anexe la

autorizaţia integrată de mediu.

Pentru unităţile care fac parte din Registrul Poluanţilor Emisi (E-PRTR) din

anul 2007 (Anexa 11.8), pe care România l-a transmis la Comisia Europeană,

unităţile industriale trebuie să aplice măsuri în conformitate cu cerinţele Directivei

IPPC pentru factorul de mediu apă. La nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu -

Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere, a fost

identificată 1 singură unitate care face parte din registrul poluanţilor emişi, costurile

estimate asociate măsurilor pentru aceasta unitate se ridică la 534000 Euro.

407

DIRECTIVA CONSILIULUI 96/82/CE din 9 decembrie 1996 privind controlul

asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase

(SEVESO II) şi DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

2003/105/CE din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei Consiliului

96/82/CE

Directiva Consiliului Europei nr. 96/82/EC privind

controlul asupra riscului de accidente majore care implică

substanţe periculoase („Seveso II”), se aplică

amplasamentelor în care sunt prezente substanţe

periculoase în cantităţi suficiente ca să existe pericolul producerii unui accident

major.

Scopul acestei Directive este de a preveni accidentele majore în care sunt

implicate substanţe periculoase şi de a limita consecinţele

acestora pentru populaţie şi mediu.

Directiva Consiliului Europei nr. 2003/105/EC din

16 decembrie 2003 privind amendarea Directivei

Consiliului Europei nr. 96/82/EC („Seveso II”)

urmăreşte extinderea ariei de aplicare a Directivei, având

în vedere accidentele industriale recente şi studiile efectuate asupra substanţelor

cancerigene şi periculoase pentru mediu, precum şi clarificarea unor prevederi ale

acesteia.

Directiva SEVESO II este transpusă total în legislaţia românească prin HG nr.

804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt

implicate substanţe periculoase. Implementarea legislaţiei europene s-a realizat

pe baza procedurilor şi normativelor specifice menţionate în Anexa 11.1.

Conform HG nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident

major în care sunt implicate substanţe periculoase, Art. 5(1), autorităţile publice

investite şi responsabile pentru aplicarea acestei hotărâri sunt următoarele:

a) la nivel central

Ministerul Mediului, prin:

Secretariatul de risc;

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin secretariatul de risc;

Garda Naţională de Mediu;

408

Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgentă.

b) la nivel regional

Agenţiile regionale pentru protecţia mediului, prin secretariatul de risc;

Comisariatele regionale din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu;

c) la nivel judeţean:

Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului, prin secretariatul de risc;

Comisariatele Judeţene din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu;

Inspectoratele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă, denumite în continuare

ISU.

Autorităţile publice investite la nivel regional şi judeţean, prevăzute la Art. 5,

utilizând informaţiile primite de la operator, conform Art. 7 şi 10, identifică

amplasamentele sau grupurile de amplasamente unde există posibilitatea producerii

unui accident major, precum şi pericolul amplificării acestuia prin efectul "Domino",

din cauza amplasării şi a proximităţii unor astfel de locaţii, precum şi a inventarului

de substanţe periculoase de pe aceste amplasamente.

Pentru Directiva SEVESO II nu s-a obţinut perioadă de tranziţie în urma

negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Unităţile economice care intră sub

incidenţa Directivei SEVESO trebuie să implementeze măsuri pentru prevenirea

accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi de a limita

consecinţele acestora pentru populaţie şi mediu.

Operatorii amplasamentelor care intră sub incidenţa Directivei Seveso au

obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore

şi de a limita consecinţele acestora. Titularul activităţii are obligaţia de a furniza

personalului propriu şi persoanelor care pot fi afectate de un accident major generat

de obiectivul respectiv informaţii asupra măsurilor de securitate în exploatare şi

asupra acţiunilor necesare în cazul în care survine un astfel de accident. Informaţiile

vor cuprinde cel puţin elementele prevăzute în HG nr. 804/2007. Aceste informaţii

se evaluează de către titularul activităţii, cu avizul autorităţilor teritoriale pentru

protecţia mediului şi protecţia civilă, la intervale de 3 ani. Titularul activităţii are

obligaţia de a pune la dispoziţia publicului un raport de securitate, în scopul de a

demonstra:

implementarea politicii de prevenire a accidentelor majore, precum şi planul de

management al securităţii pentru aplicarea acestei politici;

409

identificarea pericolelor potenţiale de accidente majore, măsurile necesare pentru

prevenirea unor astfel de accidente şi limitarea consecinţelor acestora asupra

sănătăţii populaţiei şi mediului;

includerea unor măsuri adecvate de siguranţa în proiectarea, construcţia,

exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, unităţilor de stocare, echipamentului şi

infrastructurii din interiorul amplasamentului, care prezintă riscuri de accidente

majore;

elaborarea planului de urgenţă internă a fost elaborat, iar informaţiile necesare

pentru elaborarea planului de urgenţă externă au fost furnizate Inspectoratelor

pentru Situaţii de Urgenţă, în vederea luării măsurilor necesare în cazul producerii

unui accident major;

asigurarea informaţiilor necesare autorităţilor publice competente la nivel regional

şi judeţean şi autorităţilor publice locale responsabile cu planificarea amenajării

teritoriului, pentru a permite luarea deciziilor cu privire la amplasarea de noi

activităţi sau dezvoltarea ulterioară în jurul amplasamentelor existente.

Operatorii amplasamentelor identificate conform prevederilor art 9, alin. (1), din

HG 804/2007, au obligaţia să ia următoarele măsuri:

să demonstreze că au realizat un schimb reciproc adecvat de informaţii, astfel

încât în elaborarea politicilor de prevenire a accidentelor majore, a sistemelor de

management al securităţii, a rapoartelor de securitate şi a planurilor de urgenţă

internă pentru aceste amplasamente să fie avute în vedere natura şi amploarea

pericolului global de accident major;

să furnizeze informaţiile necesare Inspectoratul Situaţiilor de Urgenţă în vederea

întocmirii planului de urgenţă externă;

să asigure cooperarea pentru informarea publicului asupra acestor categorii de

amplasamente;

operatorii trebuie să elaboreze un plan de urgenţă internă care să cuprindă

măsurile ce trebuie aplicate în interiorul amplasamentului în cazul producerii unui

accident major pentru a limita consecinţele acestuia şi să notifice autorităţile

competente în urma producerii unui accident major.

Directiva Seveso acorda drepturi publicului atât în domeniul accesului la

informaţii, cât şi cel al consultării; atât autorităţile publice cât şi operatorii au

obligaţii privind informarea publicului. Este vorba atât de informarea pasivă, care

constă în accesul continuu la informaţii (internet, mass-media, direct la operatori),

dar şi de cea activă; operatorii şi autorităţile competente este necesar să participe

410

activ prin distribuirea de pliante şi broşuri, de exemplu, care să informeze publicul cu

privire la comportamentul în caz de accident. Totodată, autorităţile competente

(Minsietrul Mediului, Agenţiile de Protecţia Mediului, etc.) sunt obligate să

organizeze un sistem de inspecţie, care să asigure evaluarea sistematică a

operatorilor /stabilimentelor sau, cel puţin o inspecţie pe an la nivelul fiecăruia.

Documentaţiile întocmite de către operatori sunt puse la dispoziţia publicului

interesat şi în cadrul procedurii de emitere a autorizaţiilor de mediu. Operatorii

amplasamentelor Seveso care intră sub incidenţa prevederilor Art.10, HG 804/2007

furnizează informaţii privind măsurile de securitate în exploatare şi

comportamentul în caz de accident, tuturor persoanelor precum şi factorilor de

decizie din cadrul unităţilor care deservesc publicul, care ar putea fi afectate de un

accident major produs pe amplasament.

Tipul de informaţii disponibile publicului sunt stipulate la Art 14, HG 804/2007

acestea putănd fi incluse în planurile de management ale bazinelor hidrografice.

Categoriile şi grupurile de substanţe periculoase se regăsesc în Anexa nr.1 la HG

804/2007. Astfel, operatorul amplasamentului care intră sub incidenţa prevederilor

art. 10 al HG 804/2007, cu modificările şi completările ulterioare, furnizează, din

oficiu, periodic şi în forma cea mai adecvată, informaţii privind măsurile de securitate

în exploatare şi comportamentul în caz de accident tuturor persoanelor, precum şi

factorilor de decizie din cadrul unităţilor care deservesc publicul, care ar putea fi

afectate de un accident major produs pe amplasament. Aceste informaţii trebuie

revizuite la intervale de 3 ani. Operatorul are obligaţia de a pune la dispoziţia

publicului raportul de securitate. Din motive de confidenţialitate industrială,

comercială, personală, de securitate publică sau de apărare naţională, operatorul

poate solicita autorităţilor publice competente la nivel regional şi judeţean ca

anumite date din raport să nu fie făcute publice. În acest caz, cu aprobarea

autorităţilor publice competente la nivel regional şi judeţean, operatorul are obligaţia

de a pune la dispoziţia publicului un raport modificat din care sunt excluse

informaţiile confidenţiale.

Autorităţile publice locale responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, în

colaborare cu autorităţile publice competente la nivel regional şi judeţean, trebuie să

ia măsurile necesare ca în politica de dezvoltare a teritoriului său în alte politici

relevante să fie luate în considerare obiectivele de prevenire a accidentelor majore

şi de limitare a consecinţelor acestora.

411

De asemenea, se vor lua măsurile necesare pentru ca politicile de dezvoltare

şi amenajare a teritoriului sau alte politici relevante şi procedurile de punere în

aplicare a acestora să ţină cont, pe de o parte, de necesitatea menţinerii unor

distanţe adecvate, stabilite în funcţie de nivelul de pericol, între amplasamente şi

zone rezidenţiale, clădiri şi zone de utilitate publică, căi principale rutiere, zone de

recreere şi zone protejate de interes şi sensibilitate deosebite şi, pe de altă parte, în

cazul amplasamentelor existente, de necesitatea unor măsuri tehnice suplimentare

conform prevederilor Art. 6, astfel încât sp se reducp riscurile pentru populaţie.

Inspectoratele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă şi Comisariatele Judeţene

ale Gărzii Naţionale de Mediu organizează sistemul de inspecţie şi control

adaptat tipului de amplasament în cauza, indiferent de primirea raportului de

securitate sau a oricărei alte documentaţii elaborate de operator.

La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi a Apelor Costiere, unităţile care

intră sub incidenţa Directivei SEVESO II şi care pot afecta calitatea apelor de

suprafaţă şi subterane, au fost inventariate împreună cu unităţile IPPC, iar costurile

nu au putut fi defalcate. În Anexa nr. 11.12 unde se prezintă măsurile pentru

reducerea presiunilor de la activităţile industriale s-au menţionat şi directivele sub

care pot fi încadrate măsurile de implementat. La nivelul anului 2008 au fost

inventariate un număr de 17 unităţi industriale care intră sub incidenţa Directivei

SEVESO II. (Anexa 11.9)

DIRECTIVA 85/337/EEC privind evaluarea impactului asupra mediului

(Directiva EIA)

Procedura EIA este o cerinta a Directivei Consiliului 85/337/EEC privind

evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului, amendata

de Directiva Consiliului 97/11/EC şi de Directiva Parlamentului European si a

Consiliului 2003/35/CE de instituire a participarii publicului la elaborarea anumitor

planuri si programe privind mediul si de modificare a Directivelor Consiliului

85/337/CEE si 96/61/CE in ceea ce priveste participarea publicului si accesul la

justitie, asa numita Directiva EIA.

Directiva EIA este transpusa in legislatia româneasca prin HG 445/2009

privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi

implementata prin urmatoarele acte normative:

- OM 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor

procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului;

412

- OM 864/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra

mediului in context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea

deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră;

- OM 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evalu[rii

impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private.

Solicitarea şi obtinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte

publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente,

inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra

mediului. Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii in aplicare a

proiectului.

Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot

avea impact semnificativ asupra mediului, datorită printre altele, naturii, dimensiunii

sau localizării lor, sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului

care consta in:

- evaluarea iniţială a proiectului realizatã de către autorităţile publice pentru

protecţia mediului în care este identificată localizarea proiectului în raport cu

ariile naturale protejate de interes comunitar;

- încadrarea proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

- definirea domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul

asupra mediului;

- analiza calităţii raportului privind impactul asupra mediului.

Lista proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului, precum şi lista

proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuãrii evaluării impactului

asupra mediului sunt menţionate în Anexele 1 şi 2 ale HG 445/2009.

Cateva proiecte importante supuse Procedurii EIA in perioada 2005 – 2009

sunt prezentate in Anexa 11.10, in special proiectele care au relevanta pentru apa.

Dintr-un total de 14 proiecte supuse procedurii EIA, a obţinut acordul de mediu

un singur proiect.

Măsuri pentru dezvoltarea sectorului de piscicultură şi acvacultură şi

reducerea efectelor asupra resurselor de apă

Legislaţia comunitară în domeniul pescuitului, precum şi legislaţia naţională

care implementează prevederile documentelor europene, asigură cadrul legal

pentru implementarea măsurilor de bază în domeniul pisciulturii şi acvaculturii,

conform prevederilor Art. 4 (i) al Directivei Cadru a Apei.

413

Principalele documente din legislaţia comunitară sunt cele promovate de DG

Pescuit şi care au în centru Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1198/2006 din 27

iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit, precum şi alte documente

europene relevante. În România s-a implementat legislaţia naţională

corespunzătoare domeniului de piscultură şi acvacultură, elaborându-se

documentele strategice Planul Naţional Strategic de Pescuit pentru perioada 2007-

2013, Programului Operaţional pentru Pescuit pentru perioada 2007-2013 şi

legislaţia aferentă (Anexa nr. 11.1). Planul Naţional Strategic de Pescuit este în

conformitate cu Politica Comună de Pescuit şi politica de guvernare a României

pentru dezvoltarea acesteia şi prezintă priorităţile, obiectivele şi resursele financiare

publice necesare implementării Politicii Comune de Pescuit în România. Planul

Naţional Strategic reprezintă strategia de dezvoltare a sectorului ale cărei obiective

vor fi atinse prin implementarea Programului Operaţional pentru Pescuit.

Agentia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) a lansat la 11 iulie

2009 Programul Operaţional pentru Pescuit (POP), care urmăreşte implementarea

în România a unui pescuit durabil şi diversificarea activităţilor economice în zonele

de pescuit. Pescării, organizaţiile şi autorităţile publice locale pot obţine finanţare din

fondurile structurale acordate de Uniunea Europeană (UE) pentru pescuit şi

acvacultură. Ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 317/2009 care, prin modificarea

art. 4 din OUG 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, conferă Administraţiei

Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării“ rolul de administrator al resurselor acvatice vii

din habitatele pisciole natural din rezervaţie.

Programul Operaţional pentru Pescuit cuprinde activităţile prioritare şi

stabileşte metodologia prin care se pot accesa fondurile nerambursabile alocate

României de către Uniunea Europeană pentru perioada 2007 - 2013 în domeniul

pescuitului şi acvaculturii. POP a fost elaborat de către Agenţia Naţională pentru

Pescuit şi Acvacultură în urma unui proces de consultare a agentilor socio-

economici, a autorităţilor publice centrale şi locale, sindicatelor, ONG-urilor şi

organizaţiilor profesionale. POP reprezintă implementarea Planului Naţional

Strategic pentru Pescuit şi Acvacultură pentru perioada 2007 - 2013, cum a fost

denumită strategia de dezvoltare a sectorului pisciculturii şi acvaculturii.

Programul Operaţional pentru Pescuit cuprinde patru obiective specifice,

acestea fiind:

- Dezvoltarea competivităţii şi durabilităţii sectorului pescăresc primar;

- Dezvoltarea pieţei produselor pescăreşti;

414

- Sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor pescăreşti şi îmbunătăţirea calităţii în

aceste zone.

- Sprijinirea elaborării unui P.O. în concordanţă cu Politica Comună de Pescuit.

Pe baza obiectivelor specifice au fost dezvoltate cinci axe prioritare de

intervenţie în care se acordă o atenţie specială selectării măsurilor adecvate de

reducere a impactului asupra mediului şi pentru compensarea efectelor negative

potenţiale ce pot apărea. Cel mai probabil, efectele pozitive vor apărea în urma

realizării măsurilor planificate în cadrul următoarelor axe prioritare:

- Axa Prioritară 2: Acvacultură, pescuit în apele teritoriale, procesarea şi

comercializarea produselor piscicole şi de acvacultură (140 mil. Euro);

- Axa Prioritară 3: Măsuri de interes comun (40 mil. Euro);

- Axa Prioritară 4: Dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit (100 mil. Euro).

Având în vedere obiectivele relevante ale axelor prioritare, s-au propus

următoarele măsuri de bază:

- elaborarea unui Master Plan pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în

România pentru următorii 20 de ani, care să determine capacitatea de susţinere

a acvaculturii în cadrul bazinelor hidrografice. În zonele sensibile aceasta va fi o

condiţie obligatorie pentru acordarea finanţării pentru proiecte; planurilor de

management bazinale, planurile de amenajare a teritoriului judeţean, regional şi

naţional vor trebui să fie adaptate potrivit rezultatelor acestui Master Plan;

- elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru a se vedea în ce măsura este

posibilă reconstruirea rutei de migraţie a sturionilor de-a lungul Dunării; aceasta

se va concentra asupra barajelor de la Porţile de Fier;

- măsuri pentru promovarea acvaculturii organice;

- introducerea unor scheme de acvamediu în fermele piscicole pentru protejarea

faunei ţi florei naturale;

- introducerea de măsuri pentru protecţia / refacerea unor specii acvatice în

pericol (delfinii din Marea Neagră, reintroducerea lostritei în apele interioare

etc.);

- elaborarea unui studiu de fezabilitate privind oportunitatea creării unor recife

artificiali de-a lungul coastei Mării Negre.

- Se recomandă ca rezultatele Master Planului să fie comunicate autorităţilor

naţionale şi judeţene pentru adaptarea planurilor de nmanagement bazinale,

planurilor de amenajare a teritoriului judeţean, regional şi naţional Este

415

necesară, de asemenea, introducerea unor scheme de acvamediu în fermele

piscicole pentru protejarea faunei şi florei naturale.

În cadrul Axei Prioritare 2: Acvacultură, pescuit în apele teritoriale, procesarea

şi comercializarea produselor piscicole şi de acvacultura, se vor aplica măsuri

pentru investiţii productive în acvacultură, măsuri de acua-mediu şi masuri

pentru pescuitul în apele interioare.

Măsurile de acua-mediu au în vedere introducerea de noi metode pentru

producţia din acvacultură care sunt compatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea

condiţiilor de mediu, peisajului şi resurselor naturale şi diversitatea genetică li

managementul peisajelor şi caracteristicile tradiţionale ale zonelor de acvacultură

(Delta Dunării, zonele montane). Măsurile de acua-mediu au scopul de a promova

practicile de producţie prietenoase cu mediul în sectorul de acvacultură românesc,

intenţionându-se acordarea de prime fermierilor din acvacultură care se angajează

să aplice formele de acvacultură cuprinse în Art. 30 din Regulamentul Comisiei

privind Fondul European pentru Pescuit.

Această măsura poate oferi sprijin sub formă de primă pentru:

- Compensaţii pentru maximum 2 ani pentru fermele care s-au transformat în

ferme ecologice (producţii organice)

- Compensaţii reprezentând o valoare maximă la hectar în fermele de acvacultură

unde sunt aplicate obligaţiile de acua-mediu în plus faţăa de cadrul legal.

- Compensaţii pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate

în concordanţă cu NATURA 2000, numai pentru unităţile de acvacultură care

desfăşurau activităţi de acvacultură anterior deciziei.

De asemenea. se vor aplica măsuri pentru pescuitul în apele interioare

astfel încât să se asigure durabilitatea resurselor din apele interioare, a patrimoniul

genetic sălbatec şi a mediului, prin crearea punctelor de colectare centrale pentru

comercializarea capturilor în Delta Dunării şi de-a lungul fluviului Dunărea, întărirea

controlului pentru folosirea acestor locuri de către pescari şi descurajarea pescuitul

ilegal.

În cadrul Axei Prioritare 3 “Măsuri de interes comun” se urmăreşte crearea

unei infrastructuri comune pentru lucrătorii sectorului piscicol, sprijinirea

restructurării sectorului prin intermediul acţiunilor colective, acţiuni care urmăresc

dezvoltarea pieţei. Programul va reţine 5 măsuri din cele 6 propuse de regulamentul

Fondului European pentru Pescuit:, dintre care măsura 3.2 Protecţia şi

dezvoltarea faunei şi florei salbatice are relevanţă pentru bazinele hidrografice.

416

Astfel se prevede crearea de zone protejate acolo unde pescuitul este interzis.

Refacerea zonelor de reproducere şi alte acţiuni similare se pot dovedi de

asemenea necesare pentru managementul durabil al pescuitului în apele interioare.

Aceasta masură va sprijini acţiuni pentru:

- construirea sau instalarea facilităţilor statice sau mobile destinate protecţiei şi

dezvoltării faunei şi florei acvatice;

- reabilitarea apelor interioare, inclusiv a zonelor de reproducere şi a rutelor de

migraţie pentru speciile migratoare;

- protecţia şi îmbunătăţirea mediului în cadrul programului NATURA 2000, dacă

sunt legate de activităţi de pescuit.

Sprijinul conform Art. 38(2)(c) din FEP (de ex. măsuri cu privire la protecţia şi

îmbunătăţirea mediului ariilor protejate din cadrul reţelei NATURA 2000, unde

aceste zone sunt direct legate de activităţi piscicole) poate acoperi de asemenea

costurile pentru consultarea actorilor implicaţi pe durata discuţiilor planurilor de

management, studiilor pentru monitorizarea şi supravegherea speciilor şi a

habitatelor, incluzând cartarea şi a managementului de risc (sisteme de avertizare),

prelucrarea informaţiilor şi material publicitar.

În ceea ce priveşte finanţarea aplicării măsurilor prin Programul Operaţional

pentru Pescuit (POP), Uniunea Europeană alocă fonduri nerambursabile în valoare

de 230,7 de milioane de Euro până în anul 2013 (75%), la care se adaugă

contribuţia României, de 77 de milioane de Euro (25%), cu următoarea

defalcare financiară:

Tabel nr. 11.5 - Alocare financiara a POP pe axele prioritare

Prioritate Contribuţia

publică totală

(Euro)

Contribuţie

FEP

(Euro)

Contribuţie

Naţională

(Euro)

Rata de

Cofinanţare

FEP

(%)

Axa 1 13.300.000 9.975.000 3.325.000 75

Axa 2 140.000.000 105.000.000 35.000.000 75

Axa 3 40.000.000 30.000.000 10.000.000 75

Axa 4 100.000.000 75.000.000 25.000.000 75

Axa 5 14.318.942,7 10.739.207 3.579.735,7 75

Total 307.618.942,7 230.714.207 76.904.735,7 75

417

Beneficiarii sunt operatori, organisme sau firme, autorităţi publice sau private

responsabile pentru iniţierea sau pentru implementarea măsurilor. Aceştia primesc

ajutor public conform Art. 3 (l) din Regulamentul Fondului European pentru Pescuit

(FEP).

În vederea asigurării corelării necesare a măsurilor pentru categoria de

presiuni piscicultură din planul de management bazinal cu strategiile, proiectele şi

acţiunile prevăzute la nivel naţional, regional şi local în acest domeniu, Ministerul

Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Durabile, împreună cu Administraţia Naţională

“Apele Române” şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvcultură, au iniţiat un

protocol de colaborare pentru promovarea şi realizarea obiectivelor comune în

vederea asigurării implementarii eficiente a Programului Operaţional pentru Pescuit

al Romaniei 2007-2013.

În ceea ce priveşte peştii migratori, sturionii sunt preferaţi de către pescari

deoarece ei sunt producători de icre negre, din care se prepară renumitul caviar de

Marea Neagră. Sturionii trăiesc în apele de coastă ale Mării Negre şi se reproduc pe

Dunăre. În vederea protejarii acestora a fost iniţiat Programul de populare a

Dunării cu sturioni de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

împreună cu Ministerul Mediului odată cu apariţia Ordinului comun nr. 239 din 28

aprilie 2009 privind interzicerea pescuitului acestei specii pe o perioadă de 10 ani.

Astfel timp de 10 ani se interzice pescuitul comercial al sturionilor în România.

Această măsură de populare şi de susţinere a Dunării cu puiet de sturioni

corespunde realizării obligaţiilor pe care ţara noastră şi le-a asumat atât faţă de

celelalte ţări din regiune, cât şi faţă de Secretariatul CITES (Convenţia privind

Comerţul Internaţional cu Specii sălbatice de Faună şi Floră) de la Geneva.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Devoltării Rurale a alocat un milion de euro

pentru repopularea apelor Dunării cu pui de sturioni. În total, vor fi aduţi în Dunăre

peste 100.000 de pui de sturioni, proveniţi din crescătorii de peşte.

Speciile şi numărul de exemplare de sturioni sunt stabilite de comun acord cu

Ministerul Mediului, iar aceştia se monitorizează de către specialiştii în acvacultură

cu ajutorul unor cipuri speciale. Ele emit semnale care vor fi recepţionate, iar apoi

redirecţionate cu ajutorul sateliţilor. Programul se derulează prin intermediul Agenţiei

Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

418

11.2 Măsurile şi etapele pentru aplicarea principiilor recuperării costurilor

serviciilor de apă

Nota: În conformitate cu HG 176/2005 privind statutul de organizare şi funcţionare al

Administraţiei Naţionale "Apele Române", aceasta administreazã resursele de apă

din domeniul public al statului şi infrastructura Sistemului naţional de gospodãrire a

apelor, formatã din lacuri de acumulare, diguri de apãrare impotriva inundaţiilor,

canale, derivaţii, prize de apă şi alte lucrãri specifice, precum şi infrastructura

sistemelor naţionale de veghe hidrologică, hidrogeologică şi de monitorizare a

calitãţii resurselor de apă aflate în patrimoniul său, în scopul cunoaşterii şi al

gestionãrii unitare pe ansamblul ţării a resurselor de apă de suprafaţă şi subterană

pentru care prestează activităţi specifice de gospodărire a apelor.

Serviciile publice de alimentare cu apă, canalizare şi epurare sunt prestate de

operatori economici la nivelul fiecărui judeţ. În conformitate cu Art 9 al Directivei

Cadru informaţii aferente acestor servicii publice sunt incluse în Planul De

Management pe Bazin Hidrografic.

11.2.1 Preambul

Mecanismul de recuperare al costurilor pentru activităţile specifice de

gospodărire a apelor are la bază contribuţiile aferente activităţilor specifice de

gospodărire a apelor pe categorii de utilizatori şi surse luând în considerare

cheltuielile aferente exercitării următoarelor atribuţii:

Protecţia, restaurarea şi valorificarea resurselor de apă;

Administrarea, exploatarea şi întreţinerea reţelei naţionale de observaţii şi

măsurători hidrologice, hidrogeologice;

Administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii “Sistemului Naţional

de Gospodărire a Apelor”, întreţinerii cursurilor de apă, lucrării de apărare

împotriva inundaţiilor – activităţi cu caracter social;

Supravegherea calităţii resurselor de apă, de prevenire şi avertizare în caz de

poluări accidentale,

Constituirii şi gestionării fondului naţional de date hidrologice, hidrogeologice

şi de gospodărire a apelor;

Cheltuielile curente pentru funcţionarea Administraţiei Naţionale “Apele

Române” sunt asigurate în principal din venituri proprii.

Veniturile proprii se asigură prin aplicarea mecanismului economic specific

domeniului gospodăririii cantitative şi calitative a resurselor de apă, care include

419

sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii şi penalităţi şi care funcţionează conform

următoarelor principii: poluatorul plăteşte şi utilizatorul plăteşte, în funcţie de

activităţile prestate şi de cele privind folosirea raţională a resurselor de apă.

Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative

a resurselor de apă are deci la bază principiul recuperării costurilor privind

gospodărirea apei, gestionarea durabilă a resurselor de apă, refolosirii şi

economisirii resursei de apă prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei

ce manifesta o preocupare constantă în protejarea calităţii şi cantităţii apei;

aplicarea de penalităţi celor care rispesc sau poluează resursele de apă.

Cerinţa de unicitate a nivelului contribuţiilor în plan naţional este

datorată echipării economice diferite la nivelul Bazinelor/Spaţiilor Hidrografice,

precum şi condiţiei de a nu influenţa semnificativ costurile de producţie a apei

potabile, de producere a energiei, precum şi din faptul asigurării redistribuirii şi

împãrţirii riscurilor, realizând astfel o echitate relativ stabilă în ceea ce priveşte

gradul de înzestrare a diferitelor spaţii hidrografice, bazine hidrografice.

Contribuţia specifică pentru utilizarea resursei de apă pe categorii de resurse

şi utilizatori este aferentă accesului la sursã şi depinde în mod direct de cheltuielile

de întretinere şi exploatare a lucrãrilor de gospodãrire a apelor şi de volumul de apã

brutã prelevat.

Dacã volumul lucrãrilor de întreţinere şi exploatare au un caracter relativ

constant, volumul de apã prelevat variazã în funcţie de cerinţa utilizatorilor. (Figura

11.3 Dinamica cerinţelor de apă).

Fig.11.3 - Dinamica cerinţelor de apă

420

La dimensionarea preţurilor făcută în anul 1990, s-a luat în calcul un volum

anual de apă solicitat de către beneficiari de circa 20 mld.m3 (din sursa utilizabilă),

luând ca bază datele din economie.

Restrângerea drastică a activităţii în unele ramuri ale economiei (minerit,

siderurgie, agricultura, irigatii) au condus la reducerea continuă a volumului de apă

brută prelevat la 9,05 mld. m3 în anul 1998, în anul 2001 la 7,5 mld. m3, in anul 2005

la 7,5 mld m3 iar in anul 2007 la 7,9 mld m3 ceea ce reprezintă o reducere de 4,2 ori

faţă de anul 1990.

Diminuarea cererii de servicii publice de gospodărire a apelor, a condus la

reducerea veniturilor necesare realizării reparaţiilor şi întreţinerii lucrărilor de

gospodărire a apelor din administrare. Situaţia s-a menţinut astfel în anul 2007,

când s-au realizat lucrări în valoare de 305.000 mld.lei, faţă de necesarul de cca.

530.700 (conform Normativului pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii la

mijloacele fixe aflate în administrarea Autoriţatii Publice Centrale în Domeniul Apelor

- Administraţia Naţională „Apele Române” - ANAR).

Un alt inconvienent major îl reprezintă faptul că deşi Administraţia Naţională

Apele Române (ANAR) realizează activităţi de apărare împotriva inundaţiilor, în

definitiv comenzi sociale în conformitate cu Legea apelor nr. 107/1996 cu

modificările şi completările ulterioare, statul nu realizează şi susţinerea financiară

prin Bugetul de Stat.

Efectul economic al ajustării contribuţiilor la cel puţin nivelul indicilor preţurilor

de consum asupra utilizatorilor este nesemnificativ. În prezent cheltuielile cu apă

brutã în sectorul industrial sunt sub 4%, iar la unitãtile de gospodãrire comunală,

costurile cu apa brutã sunt sub 6%., în sectorul energetic, 0,96% din producerea de

energie electrică la 1000 mc uzinat si 0,22% din producerea de energie electrică din

termocentrale la 1000 mc (Figura 11.4)

Figura 11.4 - Ponderea

cheltuielilor cu apa brută

421

11.2.2 Deficienţe ale sistemului actual de recuperare a costurilor

activităţilor specifice de gospodărire a apelor

1. Indicele de ajustare a contribuţiilor pentru activităţile specifice de gospodărire a

apelor– indicele preţurilor de consum, controlat de stat, a fost întotdeauna sub

necesar, având în vedere că analiza de preţ s-a făcut pe baza costurilor

înregistrate, la care s-au adăugat influenţele din alte ramuri şi nu necesarul ce

trebuie realizat.

2. Majoritatea preţurilor de consum au fost liberalizate, iar cele pentru activităţile

specifice de gospodărire a apelor au rãmas controlate de stat, dar nu au fost

corelate în timp real cu indicele preţurilor de consum.

Astfel până în anul 2008 nivelul contribuţiilor aplicate în scopul gospodãririi

raţionale şi durabile a resurselor de apã a fost menţinut la nivelul anului 2005 (cf.

OUG 73/2005) neasigurãnd realizarea programului de menţinere în siguranţã a

lucrãrilor de gospodãrire a apelor din administrare şi a celui de monitorizare

calitativã a resurselor de apã. (Fig.11.5)

Desi cuantumul contribuţiilor aferente activităţilor specifice de gospodărire a

apelor a fost ajustat prin HG 803/2008 în august 2008 cu indicele de inflaţie

aferent perioadei august 2005-ianuarie 2008, perioada de 3 ani constantă în

nivelul contribuţiilor a dus la o puternică decapitalizare. prin lipsa fondurilor de

investiţii cu circa 50 miliarde lei.

Figura 11.5 Evoluţie Indici Preţuri Consum

422

3. Amortizarea se calculează în baza Legii 15/1994, republicată în M.O.242/31 mai

1999, pentru activele aflate în patrimoniul public valoarea amortizării nefiind

calculată. Astfel amortizarea acoperă numai active relativ nesemnificative şi

elimină activele mari (baraje, diguri, etc). Astfel rata de revenire în investiţii este

foarte scazută. De aceea investiţia de capital este dependentă de bugetul

naţional.

4. Deşi cerinţa de apă, deci implicit de activităţi specifice de gospodărire a apelor,

s-a diminuat faţă de anul 1995, doar în anul 1992 s-a luat în considerare acest

fapt la ajustarea preţurilor, prin luarea în calcul a unui volum de 11,0 mild.mc/an

faţă de cca 20 mild.mc.

5. Întârzierile de la 6 luni la 2,5 ani a ajustãrii contribuţiilor specifice de gospodărire

a apelor a condus la decapitalizarea Adminitraţiei Naţionale Apele Române cu

repercursiuni în constituirea surselor pentru finanţarea lucrãrilor de gospodãrire

a apelor necesare menţinerii în siguranţă a Sistemului Naţional de Gospodărire

a Apelor.

6. Principiul recuperării costurilor, aşa cum este menţionat în Directiva Cadru Apă

se referă la recuperarea atât a costurilor de operare, administrare cât şi a celor

de investiţii. Veniturile Autorităţii Publice Centrale în domeniul Apelor - ANAR

contribuie parţial la recuperarea costurilor de resursă, de gestiune calitativă a

resursei, şi într-un procent mult mai redus la cele de administrare.

Veniturile înregistrate nu contribuie la recuperarea costurilor de investiţii şi nici la

finanţarea lucrărilor majore de infrastructură. Deoarece acest gen de

infrastructură este de interes naţional, aceste lucrări sunt finanţate din bugetul

de stat şi, conform legislaţiei române, pentru ele nu se plătesc cheltuieli de

amortisment. ANAR va continua să finanţeze investiţii de valoare mică,

necesare în special pentru conformarea cu DCA şi implementarea acesteia.

Datorită limitărilor la finanţările din bugetul de stat, ANAR va trebui să finanţeze

parţial, din fonduri proprii, reabilitarea unor lucrări majore de infrastructura.

ANAR va plăti amortismente penru aceste investiţii, la valorile investite din

fonduri proprii.

423

11.2.3 Măsuri privind dimensionarea mecanismului economic în domeniul

gospodăririi apelor în vederea asigurării recuperării costurilor pentru

activităţile specifice de gospodărirea apelor

Articolul 9 din Directiva Cadru prevede:

Principii în abordarea politicii aferente activităţilor specifice de gospodărire a

apelor:

principiul poluatorul plăteşte;

principiul utilizatorul plăteşte;

principiul recuperării costurilor incluzând aici costul de mediu şi resursa

pentru activităţile specifice de gospodărire a apelor;

Recuperarea cheltuielilor pentru serviciile de apă

1. Statele Membre trebuie să țină seama de principiul recuperării cheltuielilor

serviciilor de apă inclusiv cheltuielile din punct de vedere al mediului și de

resurse, având în vedere analizele economice conform Anexei III și în particular,

în concordanța, cu principiul poluatorul plătește.

Statele Membre trebuie să asigure până în 2010:

-politicile de prețuri ale apei asigură motivele adecvate pentru folosirea eficientă a

resurselor de apă de către utilizatori și de aceea contribuie la obiectivele

Directivei din punct de vedere al mediului;

-contribuție corespunzatoare pe diferite folosințe de apă clasificate în: industrie,

gospodării individuale și agricultură, pentru recuperarea cheltuielilor din serviciile

de apă, bazată pe o analiză economică efectuată în conformitate cu Anexa III și

luând în considerare principiul poluatorul plătește.

Statele Membre pot, în timpul acestui proces, să aibă în vedere efectele sociale,

de mediu și economice ale recuperării cât și condițiile geografice și climatice ale

regiunii sau regiunilor afectate.

Statele Membre nu trebuie să încalce această Directivă dacă se hotărăște în

conformitate cu practicile stabilite să nu aplice prevederile paragrafului 1 fraza a

doua, și în acest scop prevederile importante ale paragrafului 2, pentru o

activitate dată folositoare de apă, unde acest lucru nu compromite scopurile și

realizarea obiectivelor acestei Directive. Statele Membre trebuie să raporteze

motivele pentru neaplicarea deplina a paragrafului 1, fraza a doua, în Planurile de

gospodărire la nivel de bazin.

424

Considerente în abordarea politicii aferente activităţilor specifice de gospodărire a

apelor:

Din punct de vedere al nivelurilor unice în plan naţional pe surse şi

utilizatori, sistemul actual de contribuţii specifice de gospodărire a apelor

prezintã un avantaj faţă de un sistem de contribuţii specific de gospodărire a

apelor pe Spaţii Hidrografice/Bazine hidrografice, prin asigurarea redistribuirii

şi împãrţirii riscurilor şi asigurã o echitate în ceea ce priveşte gradul de

înzestrare a diferitelor spaţii hidrografice/bazine hidrografice.

Din punct de vedere al gradului de acoperire a necesarului de cheltuieli

pentru menţinerea în siguranţă a Sistemului Naţional de Gospodărire a

Apelor mecanismul economic este inadecvat fiind strict necesară

îmbunătăţirea acestuia

Măsuri şi etape

Politica în domeniul mecanismului economico-financiar va ţine cont de

îmbunătăţirea actualului mecanism economico – financiar în domeniul gospodăririi

apelor respectând principiul evitării sistemelor concurenţiale, ANAR gestionând o

resursă cu caracter de monopol de stat.

Redimensionarea cuantumului contribuţiilor pentru activităţile specifice de

gospodărire a apelor va fi realizată în 2 etape. Se va reanaliza totodata sistemul de

bonificaţii acordat utilizatorilor care contribuie la protecţia calităţii ca instrument

stimulativ în stabilirea cuantumului contribuţiilor.

Etapa 1

Redimensionarea cuantumului contribuţiilor pentru asigurarea resursei de

apă pe surse şi utilizatori.

Etapa 2

Redimensionarea cuantumului contribuţiilor activităţilor de primire în apele de

suprafaţă a substanţelor poluante din apele uzate evacuate în limita

reglementărilor legale precum şi a contribuţiilor pentru cunoaşterea resurselor

de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, activităţi de hidrologie

operativă şi prognoze hidrologice;

Etapa 1 Redimensionarea cuantumului contribuţiilor pentru asigurarea

resursei de apă pe surse şi utilizatori

425

Ipoteze

Stabilirea unor contribuţii specifice de gospodărirea apelor de tip binom pe

baza unui element fix, proporţional cu cheltuielile necesare pentru menţinerea

exploatării şi a funcţionării sistemului naţional de gospodărirea apelor.

Subetape

Definirea tipurilor de costuri pentru care se va realiza redimensionarea

cuantumului contribuţiilor în vederea realizării analizei de recuperare a

costurilor;

Realizarea structurii cheltuielilor pe centre generatoare de cost;

Dimensionarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la nivelul necesarului

Normativului de Întreţinere şi reparaţii;

Defalcarea cheltuielilor pe centre generatoare de cost;

Alocarea costurilor pe categorii de surse şi utilizatori;

Dimensionarea costurilor de resursă;

Centralizarea costurilor la nivelul Administraţiei Naţionale “Apele Române”

Analiza privind influenţa noului cuantum al contribuţiilor asupra preţurilor apei

potabile şi energiei;

Stabilirea noului cuantum al contribuţiilor.

Etapa 2 Redimensionarea cuantumului contribuţiilor activităţilor de primire în

apele de suprafaţă a substanţelor poluante din apele uzate evacuate în limita

reglementărilor legale precum şi a contribuţiilor pentru cunoaşterea resurselor de

apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, activităţi de hidrologie operativă şi

prognoze hidrologice.

Ipoteze

Determinarea/aplicarea unei contribuţii specifice pentru protecţia calităţii

apelor în baza activităţii de monitoring pentru toate categoriile de apă de suprafaţă

şi subterană având în vedere: realizarea programelor de monitoring stabilite în

concordanţă cu cerinţele Directivei Cadru Apă, dar şi cu celelalte Directive din

domeniul calităţii apelor; elementele de monitorizare (cantitative şi chimice – ape

subterane; biologice, fizico-chimice şi hidromorfologice – ape de suprafaţă), precum

şi mediile de investigare (apă, sedimente biota).

Subetape

Definirea tipurilor de costuri pentru care se va realiza redimensionarea

cuantumului contribuţiilor în vederea realizării analizei de recuperare a

costurilor;

426

Realizarea structurii cheltuielilor pe centre generatoare de cost aferente.

Defalcarea cheltuielilor pe centre generatoare de cost aferente activităţilor de

primire în apele de suprafaţă a substanţelor poluante din apele uzate precum

şi a contribuţiilor pentru cunoaşterea resurselor de apă din punct de vedere

cantitativ şi calitativ, activităţi de hidrologie operativă şi prognoze hidrologice;

Alocarea costurilor aferente primirii de substanţe uzate pe tip de poluant;

Centralizarea costurilor la nivelul Administraţiei Naţionale “Apele Române” şi

stabilirea noului cuantum al contribuţiilor.

11.2.4 Măsuri de recuperare a costurilor pentru serviciile publice de alimentare

cu apă, canalizare şi epurare

Cadrul general

Primul şi cel mai important domeniu de intervenţie, din cadrul POS Mediu, îl

reprezintă sectorul care vizează "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi

apă uzată", cu investiţii axate pe extinederea şi modernizarea reţelelor de apă şi

canalizare, construirea de staţii de epurare, precum şi eficientizarea serviciilor

publice de apă şi canalizare.

Obiectivele majore ale acestei axe urmăresc să asigure servicii de apă şi

canalizare, la tarife accesibile, calitatea apei potabile în toate aglomerările

umane, îmbunătăţirea calităţii cursurilor de apă şi a gradului de gospodărire a

nămolurilor (provenite de la staiţiile de epurare a apelor uzate), precum şi crearea

de structuri eficiente de management al apei.

Beneficiarii eligili care pot accesa fondurile europene alocate prin acest

program sunt Autorităţile Locale (Consilii Judeţene şi Locale) în colaborare cu

Operatorii regionali (societăţi comerciale deţinute de Unităţile Administrativ

Teritoriale asociate în Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară). Operatorii regionali

sunt consideraţi eligibili în baza unui set de criterii privind mărimea, capacitatea

profesională şi managerială, performanţele tehnice şi financiare, precum şi în funcţie

de tarifele şi serviciile furnizate de acesta.

Totodată, pentru gestionarea implementării măsurilor de investiţii, se

stabileste la nivelul fiecărui Operator câte o Unitate de Implementare a Proiectului

(UIP). Acordarea finanţării în sectorul de apă este condiţionată de infiinţarea

Operatorilor Regionali şi a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară. În acest

427

fel, operatorii sunt încurajaţi să se asocieze în vederea înfiinţării unei companii

regionale de apă, pentru a depăşi eventualele probleme administrative.

Master Planul are scopul de a stabili şi prioritiza nevoile şi investiţiile în

realizarea lucrării cu costuri cât mai mici, criteriu pe baza căruia se atribuie

eligibilitate unui proiect. De asemenea, master planul trebuie să redea soluţiile

tehnice viabile şi de dezvoltare, în cazul acesta, a serviciilor de alimentare cu apă şi

apa uzată.

Măsuri în sectorul serviciilor publice de alimentare cu apă, canalizare şi

epurare

Promovarea sistemelor integrate de apă şi apă uzată într-o abordare

regională, urmărind astfel maximalizarea eficienţei costurilor prin realizarea de

economii la scară, optimizarea costurilor de investiţii globale şi cele de operare

induse de asemenea investiţii.

Pentru a realiza acest lucru, comunităţile din ariile geografice clar definite (de

ex. dintr-un bazin hidrografic) sunt încurajate să se grupeze şi să dezvolte un

program de investiţii comun, pe termen lung, pentru dezvoltarea sectorului de apă

(Master Planuri pentru apă/apă uzată).

Investiţiile prioritare la nivel regional urmăresc să ofere populaţiei utilităţi

corespunzătoare de apă şi apă uzată, la calitatea cerută şi la tarife acceptabile.

Proiectele regionale se vor adresa iniţial nevoilor din sectorul de apă din

aglomerările urbane, acolo unde impactul asupra mediului este de obicei mai mare

şi unde populaţia beneficiară este mai numeroasă. Unele dintre zonele rurale pot fi

de asemenea integrate în proiectul regional dacă un impact semnificativ asupra

mediului poate fi justificat şi/sau dacă componente eficiente din punct de vedere al

costului pot îmbunătăţi sustenabilitatea investiţiei în ansamblu.

Prioritizarea investiţiilor în aria proiectului va ţine de asemenea cont de

angajamentele asumate de România în negocierile pentru Capitolul 22 Mediu.

Infrastructura sistemelor de alimentare cu apă, canalizare şi epurare va trebui

să genereze costuri de investiţie minime şi, de asemenea, să genereze costuri

de operare minime, pentru că orice cost de operare va fi acoperit prin tariful pe

care operatorul îl va percepe utilizatorilor.

Un obiectiv esenţial al acestor operaţiuni (proiecte regionale) este de a

promova o mai mare eficienţă şi calitate în oferirea de servicii publice locale, prin

428

investiţii şi promovarea de operaţiuni independente, bine coordonate şi sustenabile

din punct de vedere financiar.

Regionalizarea este un element-cheie în îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei

din punct de vedere al costului a infrastructurii locale de apă şi a serviciilor în

scopul îndeplinirii obiectivelor de mediu, dar şi pentru asigurarea durabilităţii

investiţiilor, a operaţiunilor, a unei strategii de dezvoltare pe termen lung în sectorul

de apă şi a unei dezvoltări regionale echilibrate.

Analiza economico - financiara in contextul Master Planului realizeaza un

calcul al costurilor şi costurile de operare şi întreţinere asociate cu proiectele

identificate în programul de investiţii pe 30 de ani.

Anexa 11.10.1 sintetizează Analiza economico - financiară pentru serviciile

publice de alimentare cu apă, canalizare şi epurare, la nivelul fiecărui Master Plan

aprobat de Ministerul Mediului.

Master Planurile sunt aprobate de Autoritatea de management pentru

Programele Operaţionale Sectoriale de Mediu din cadrul Ministerului Mediului

şi pot fi consultate la Consiliile Judeţene sau la Ministerul Mediului – Direcţia

Generală pentru Managementul Instrumentelor Structurale.

11.3 Măsuri pentru protejarea corpurilor de apă utilizate sau care vor fi

utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman

În jurul lucrărilor de captare, construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării cu

apă potabilă în conformitate cu prevederile art. 5 alin.(1) din Legea apelor nr.

107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie zone de protecţie

sanitară şi perimetre de protecţie hidrogeologică, în scopul prevenirii pericolului de

alterare a calităţii surselor de apă.

Realizarea zonelor de protecţie se face în conformitate cu prevederile Legii

apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare şi a HG nr.

930/11.08.2005 - pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea

zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică pentru sursele de ape subterane sau

de suprafaţă, precum şi captările aferente acestora.

În cadrul celor 2 zone de protecţie pentru captări de apă din surse de suprafaţă

pentru potabilizare şi 155 zone de protecţie pentru captări de apă subterane pentru

potabilizare, identificate în Capitolul 5.1. ”Zone de protecţie pentru captările de apă

destinate potabilizării”, se impun măsuri de interdicţie a unor activităţi şi de utilizare

429

cu restricţii a terenului, pentru prevenirea riscului de contaminare sau de

impurificare a apei, ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale. De

asemenea, întrucât nu pentru toate captările de apă din sursele de suprafaţă şi

sursele subterane se asigură zone de protecţie, se impune asigurarea acestor zone

având în vedere legislaţia în vigoare.

În cele 157 zone de protecţie sanitară cu regim sever (2 pentru captările din

ape de suprafaţă şi 155 pentru captările din ape subterane) sunt interzise:

Utilizarea îngrăşămintelor animale sau chimice şi a substanţelor fitofarmaceutice;

Irigarea cu ape care nu au caracter de potabilitate;

Culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventp sau folosirea tracţiunii

animale;

Păşunatul;

Amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de

exploatarea sursei;

Excavaţii de orice fel;

Depozitarea de materiale, cu excepţia celor strict necesare exploatării sursei şi a

instalaţiei. În aceste cazuri se vor lua măsuri pentru a preintâmpina pătrunderea

în sol a oricăror substanţe impurificatoare;

Pescuitul şi scăldatul;

Recoltarea gheţii, precum şi adaptarea animalelor;

Activităţile menţionate pentru perimetrele de protecţie hidrogeologică şi pentru

zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie, etc.

Terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară cu regim sever vor putea fi

folosite numai pentru asigurarea exploatării şi întreţinerii sursei, construcţiei şi

instalaţiei de alimentare cu apă; se vor lua următoarele măsuri de protecţie

constructive şi de exploatare:

Cel care exploatează lucrările de captare pentru ape subterane trebuie să aibă

în proprietate cel puţin suprafaţa de teren aferentă zonei de protecţie sanitară cu

regim sever;

Nu sunt permise nici un fel de intervenţii asupra stratului de sol activ şi

depozitelor acoperitoare ale acviferului;

Terenul va fi protejat împotriva eroziunii şi inundaţiilor;

Lucrările vechi de excavaţii deschise vor fi asigurate pentru prevenirea infiltrării

apelor cu potenţial poluant.

430

Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul

zonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât, prin aplicarea de

măsuri de protecţie, În funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare

a calitătii apei.

În cele 157 zone de protecţie sanitară cu regim de restricţie (2 pentru captările

din ape de suprafaţă şi 155 pentru captările din ape subterane) terenurile pot fi

exploatate agricol de către deţinătorii acestora, pentru orice fel de culturi, dar cu

interzicerea:

Utilizării îngrăşamintelor naturale;

Utilizării substanţelor fitofarmaceutice care nu se degradează într-un timp mai

scurt de 10 zile;

Irigării cu ape uzate, chiar epurate complet;

Crescătoriilor de animale şi depozitării de gunoaie animale.

În afara măsurilor restrictive cu privire la exploatarea agricolă, pe aceste

terenuri sunt interzise:

Toate activităţile menţionate pentru perimetrele de protecţie hidrogeologică;

Executarea de construcţii pentru activităţi industriale şi agricole: grajduri, silozuri

de cereale, depozite de îngrăşăminte şi de substanţe fitosanitare;

Amplasarea de campinguri;

Spălarea maşinilor şi efectuarea schimburilor de ulei;

Amplasarea de sere;

Depozitarea de carburanţi, lubrefianţi, combustibili solizi, etc.

Perimetrul de protecţie hidrogeologică cuprinde arealul dintre domeniile de

alimentare şi de descărcare la suprafaţă şi/sau în subteran a apelor subterane prin

emergenţe naturale (izvoare), drenuri şi foraje, iar măsurile de protecţie au drept

scop păstrarea regimului de alimentare a acviferelor cât mai aproape de cel natural,

precum şi evitarea poluării apelor subterane şi a lacurilor faţă de substanţe poluante

greu degradabile sau nedegradabile, respectiv regenerarea debitului prelevat prin

lucrările de captare.

În perimetrele de protecţie hidrogeologică se interzic:

Evacuarea de ape pluviale din zone urbane sau din zone de trafic rutier;

Amplasarea de unităţi care evacuează ape reziduale cu risc mare de poluare;

Depozitarea, staţionarea sau introducerea în subteran a substanţelor poluante;

Efectuarea de irigaţii cu ape uzate, neepurate sau insuficient epurate;

Amplasarea de unităţi zootehnice;

431

Amplasarea de platforme de gunoi, containere cu deşeuri;

Executarea de descopertări prin care stratul acoperitor, protector al acviferului

este îndepărtat;

Executarea de foraje pentru prospecţiuni, explorări şi exploatări de petrol, gaze,

etc.

Direcţia de Apă Dobrogea - Litoral întocmeşte şi ţine la zi evidenţa

computerizată a zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrelor de protecţie

hidrogeologică din Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi o transmite la sfârşitul fiecărui an

calendaristic direcţiei de specialitate din cadrul Ministerul Mediului şi Dezvoltării

Durabile, în vederea înscrierii acestora în Registrul zonelor protejate.

Direcţia de Apă Dobrogea - Litoral acordă avizul, respectiv autorizaţia de

gospodărire a apelor, pentru captările de ape destinate alimentării cu apă potabilp.

În cazul în care în aceste zone nu poate fi asigurată protecţia sanitară, în

conformitate cu normele din HG nr. 930/2005, având în vedere situaţia preexistentă

în zona de amplasament, avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor se vor acorda

numai dacă documentaţia de fundamentare a acestora demonstrează că nu este

fezabilă nici o altă soluţie de alimentare cu apă. Documentaţia trebuie să prevadă

lucrări suplimentare pentru supravegherea calităţii apei în amonte de captare,

precum şi programul de monitoring pe care deţinătorul captării urmează să îl

efectueze în lucrările respective, în vederea avertizării în timp util a consumatorilor

asupra oricărei eventuale poluări a apei.

Supravegherea modificărilor regimului cantitativ şi calitativ al apelor subterane

în perimetrele de protecţie hidrogeologică a lucrărilor de captare se face prin

reţeaua hidrogeologică naţională, parte componentă a Reţelei Naţionale de

Observaţii şi Măsuratori pentru Gospodărirea Apelor a Administraţiei Naţionale

“Apele Romăne” – Sistemul de monitoring integrat al apelor.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către

autorităţi desemnate prin lege, respectiv:

Inspectorii Inspecţiei de Stat a Apelor din cadrul Ministerului Mediului şi

inspectorii din cadrul Direcţiei de Apă Dobrogea - Litoral;

Comisarii Gărzii Naţionale de Mediu;

Inspectorii compartimentelor de inspecţie teritorială pentru resurse minerale ale

Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale;

Alte persoane împuternicite de conducătorul autorităţii publice centrale din

domeniul apelor sau al autorităţii administraţiei publice locale.

432

11. 4 Măsuri pentru controlul prelevărilor din sursele de apă pentru folosinţe

Măsurile pentru controlul prelevărilor din sursele de apă pentru folosinţe –

populaţie, industrie şi agricultură (prezentate în Cap. 8.1 “Analiza economică asupra

utilizării apei”) se concretizează în următoarele tipuri de activităţi şi măsuri:

Controlul respectării cerinţelor din avizele şi autorizaţiile de

gospodărirea apelor, respectiv pentru stabilirea condiţiilor de cantitate pentru

prelevarea din sursele de apă pentru folosinţe.


ulterioare, precum şi în baza Ordinului nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii şi

a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor,

controlul activităţii de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărirea apelor se

realizează de către personalul împuternicit al autorităţii centrale pentru gospodărirea

apelor.

Ministerul Mediului elaborează strategia şi politica naţională în domeniul

gospodăririi apelor, stabileşte regimul de folosire a resurselor de apă de către

folosinţe, organizează şi desfaşoară pe bazine hidrografice activitatea de

gospodărire unitară, raţională şi complexă a apelor şi asigura coordonarea şi

controlul aplicării reglementărilor legale în acest domeniu. Autoritatea publică

centrală poate institui un regim de supraveghere specială, în caz de nerespectare a

măsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de gospodărire

a apelor.

Conform prevederilor art. 4 din Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările şi

completările ulterioare, stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent

de formă de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin

Ministerul Mediului, cu excepţia apelor geotermale. Apele din domeniul public se

dau în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" de către Ministerul

Mediului, în condiţiile legii. Reglementarea navigaţiei şi a activităţilor conexe

acesteia pe căile navigabile se face de către Ministerul Transporturilor, prin unităţi

de profil.

Administraţia Naţională “Apele Române” avizează/autorizează folosinţele

construite pe ape sau în legătură cu apele în scopul gospodăririi raţionale a

resurselor de apă şi al protecţiei acestora împotriva epuizării şi poluării, în

interdependenţă cu principiile gospodăririi apelor şi asigurării dezvoltării durabile.

433

Coordonarea şi monitorizarea activităţii de emitere a avizelor şi a autorizaţiilor

de gospodărire a apelor se organizează şi se exercită de către direcţia de

specialitate din cadrul Ministerului Mediului prin personalul propriu, precum şi prin

personalul de specialitate al Administraţiei Naţionale "Apele Române" de la nivelul

celor 11 Direcţii de Apă şi Sistemelor de Gospodărirea Apelor (SGA).

ANAR, în calitatea pe care o are de administrator al domeniului public al

apelor, emite avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor, acte care reglementează

legătura cu resursa de apă, respectiv, indicatorii de capat privind prelevarea apei

(cantitate apa prelevată) şi evacuarea apelor uzate (volume, indicatori de calitate).

Avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor se emit în baza Ordinului nr.

662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea “Procedurii şi a competenţelor de emitere a

avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor” publicat în MONITORUL OFICIAL

nr. 661 din 01 august 2006.

Avizul de gospodărire a apelor se emite, potrivit Art.52 din Legea Apelor

nr.107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, în baza documentaţiilor de

fundamentare a solicitării întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 661

din 28 iunie 2006 al Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor publicat în

MONITORUL OFICIAL nr. 658 din 31 iulie 2006 şi trebuie să se bazeze pe studii

hidrologice, de gospodărire a apelor şi de impact al lucrărilor respective asupra

resurselor de apă. Documentaţiile de fundamentare trebuie să demonstreze că

solicitantul avizului de gospodărire a apelor se poate conforma cerinţelor legale în

ceea ce priveşte valorile parametrilor de capăt.

Funcţionarea folosinţei de apă este reglementată prin autorizaţia de

gospodărire a apelor, iar pe parcursul funcţionarii acesteia, în cazul în care se

constată nerespectarea (depăşirea) valorilor indicatorilor de calitate reglementaţi

prin autorizaţie, autoritatea din domeniul apelor aplică penalităţi pentru depăşirea

valorilor reglementate, care se suportă de către titular, conform mecanismului

economic aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.73/2005 aprobată cu

modificări şi completări prin Legea 400/2005 privind înfiinţarea şi funcţionarea

Administraţiei Naţionale “Apele Române”.

Pentru implementarea prevederilor Directivelor Europene în domeniul apelor

şi conformarea la termenele stabilite a folosinţelor de apă în temeiul Art.107 din

Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, acestea

întocmesc programe de etapizare care cuprind lucrările şi măsurile necesare a fi

executate în vederea protecţiei calităţii apelor, care se negociază în vederea

434

aprobării cu Direcţiile de Apă şi/sau ANAR. Programele de etapizare cuprind lucrări

şi măsuri, termene de conformare, surse de finanţare, responsabilii de realizare a

măsurilor şi efectul măsurii aplicate. Nerealizarea lucrărilor la termenele scadente

conduce la aplicarea de sancţiuni precum şi retragerea actului de reglementare.

Analiza de fond şi realizarea lucrărilor şi măsurilor din programul de etapizare

includ din partea unităţilor de gospodărire a apelor următoarele aspecte:

- Inspecţia - destinată verificării încadrarii în prevederile actelor de reglementare şi

a legislaţiei în domeniul gospodăririi apelor a folosinţelor de apă şi aplicării

amenzilor, penalităţilor şi sancţiunilor cuvenite pentru încălcarea dispoziţiilor

legale;

- negocierea – stabilită între folosinţă de apă ce urmează a fi reglementată şi

emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor, în vederea conformării acestora la

termenele stabilite;

Lista lucrărilor şi categoriilor de activităţi desfăşurate pe ape sau care au

legatură cu apele, pentru care este necesară emiterea avizului şi autorizaţiei de

gospodărirea apelor este menţionată în Ordinul nr. 662/2006, Anexa 1a, respectiv

cele care au legătură cu prelevări din surse de apă pentru folosinţe:

- Lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiilor aferente:

alimentări cu apă potabilă inclusiv cele din mediul rural, unde trebuie asigurate

condiţii de realizare treptată a canalizării şi epurării apelor uzate, alimentări cu apă

industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe

hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare,

amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel;

- Lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care

influenţează calitatea apelor: lucrări de canalizare şi evacuare de ape uzate, staţii

şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape în subteran, alte asemenea

lucrări;

- Lucrări şi instalaţii pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau

urmărirea automată a calităţii apei.

În Ordinul 662/2006, Anexele 1b1 şi 1b2 sunt menţionate lucrările şi

categoriile de activităţi pentru care nu este necesară solicitarea şi obţinerea

avizului de gospodărirea apelor, respectiv cele care au legatură cu prelevarea din

surse de apă pentru folosinţe, pentru alimentarea cu apă pentru folosinţe destinate

satisfacerii nevoilor gospodăriei proprii, în condiţiile în care, pentru aceasta, nu se

folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii cu capacitate de până la 0,2 l/s. De

435

asemenea, tot în Anexa 1b1, pct. III, sunt prevăzute lucrări pentru care este

necesară notificarea către unităţile din subordinea Administraţiei Naţionale "Apele

Române", în conformitate cu prevederile art. 54, alin. (1) din Legea apelor nr.

107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, pentru începerea execuţiei şi

anume, lucrări de captare a apei, dacă debitul prelevat nu depăşeşte 2 l/s, iar apele

evacuate rezultate după folosire nu influenţează calitatea resurselor de apă.

În Anexele 1c2 şi 1d2 ale aceluiaşi ordin sunt menţionate competentele de

emitere a avizului de gospodărire a apelor, referitor la FOLOSIREA APELOR:

- Alimentări cu apă potabilă, industrială şi pentru irigaţii – competentă în funcţie

de cerinţa Qzi.max;

- Centrale hidroelectrice inclusiv microhidrocentrale - competentă în funcţie de

puterea instalată;

- Amenajări piscicole, iazuri agropiscicole - competentă în funcţie de suprafaţa

totală amenajată;

- Alimentări cu apă din subteran prin foraje - competentă în funcţie de debit;

- Lucrări de explorare/exploatare prin foraj - competentă de autorizare doar

pentru Direcţiile de Apă.

Controale planificate, tematice şi comune pentru activităţile de

prelevare din sursele de apă pentru folosinţe


ulterioare, OG nr. 21/2002 – privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, OUG

nr. 21/2004 – privind sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă,

activităţile de monitoring ale utilizatorilor de apă, a lucrărilor construite pe ape

sau care au legătură cu apele se realizează de către SGA-uri. Scopul este

realizarea unei gospodăriri operative a resurselor de apă şi asigurării integrale cu

apă a folosinţelor. Activităţile constau în analiza cerinţelor de apă ale beneficiarilor

în funcţie de realizările anilor anteriori şi de solicitările de resurse de apă.

Conform prevederilor art. 12, din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi

completările ulterioare, utilizatorii de apă sunt obligaţi să respecte normele de

consum de apă pe unitatea de produs sau pe activitate şi să economisească apa

prin folosire judicioasă, recirculare şi folosire repetată. De asemenea, au obligaţia să

asigure întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de

alimentare cu apă şi canalizare-epurare, după caz. Normele de consum de apă pe

unitatea de produs sau pe activitate se determină şi se reactualizează periodic.

436

Procedural, normele de consum se propun de utilizatorii de apă, la nivelul celor mai

bune performanţe ale tehnologiilor folosite, se avizează de ministerele interesate şi

se aprobp de MM. Soluţionarea eventualelor divergenţe este de competenţa

Guvernului.

Conform prevederilor art. 13 şi 14 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu

modificările şi completările ulterioare, MM şi ANAR sunt în drept să ia măsuri de

limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei, pentru a face faţă unui

pericol sau consecinţelor unor accidente, secetei, inundaţiilor sau unui risc de lipsă

de apă datorat supra exploatării resursei, precum şi condiţiile de aplicare a

restricţiilor temporare de folosire a resurselor de apă. La nivelul SGA-urilor şi

Direcţiilor de Ape se elaborează Planuri de restricţii în folosirea apei în perioade

deficitare (secetă).

Verificarea activităţii folosinţelor de apă se realizează prin acţiuni de control

periodice efectuate de către ANAR, Direcţii de Apă şi SGA-uri, prin compartimente

de specialitate. Modul în care se desfăşoară controlul activităţii de gospodărire a

apelor este inspecţia realizată prin controale planificate, controale tematice şi

controale comune.

În cadrul Birourilor de Inspecţie Teritorială a Apelor de la nivelul ANAR, Direcţii

de Apă şi SGA, se efectuează controalele planificate.

În baza dispoziţiilor transmise de MM şi ANAR se desfăşoară controalele

tematice şi comune. Controalele comune se desfăşoară împreună cu reprezentanţi

ai MM, ANAR, Garda de Mediu şi Agenţiile Regionale de Protecţia Mediului.

Controalele tematice se desfăşoara în baza dispoziţiilor primite din partea MM şi

ANAR şi se concretizează prin întocmirea unui raport de activitate. Activitatea de

control presupune deplasare în teren la utilizatorii de apă. Deplasările se încheie

prin întocmirea de procese verbale de constatare, în care se evidenţiază:

- Realizarea măsurilor impuse prin procesele verbale anterioare;

- Constatările din teren;

- Măsuri de îmbunătăţire şi termene precise, atunci când este cazul.

Dacă se constată încălcări ale legislaţiei în domeniul apelor, se întocmesc

procese verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

La deplasarea în teren a inspectorilor din cadrul Direcţiilor de Ape, de obicei,

se deplasează şi un reprezentant al SGA-ului pe raza căruia se desfăşoară

controlul.

437

11.5 Măsuri pentru diminuarea poluării din surse punctiforme

şi pentru alte activităţi cu impact asupra stării apelor

Stabilirea măsurilor pentru diminuarea poluării din surse punctiforme şi pentru

alte activităţi cu impact asupra stării apelor se face având în vedere informaţiile din

documentele strategice şi legislative, documentele de autorizare şi pe baza

informaţiilor colectate de la nivelul Direcţiilor de Ape, Sistemelor de Gospodărirea

Apelor, operatorilor de servicii publice pentru apă, agenţi economici, Agenţiilor

Regionale şi Judeţene de Protecţia Mediului.

Măsurile au fost grupate în funcţie de tipul activităţilor şi presiunilor create de

acestea cu impact asupra stării apelor, respectiv:

- Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la

aglomerări umane – aglomerări cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi şi

aglomerări cu mai puţin de 2000 locuitori echivalenţi;

- Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din

activităţile industriale;

- Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din

activităţile agricole.

Măsurile ce trebuie luate pentru diminuarea acestor presiuni punctiforme

trebuie să ia în considerare următoarele:

- Strategii naţionale, regionale şi locale, programe cu referire la măsurile

aplicate pentru implementarea Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate

urbane şi a altor directive europene asociate. Pentru aglomerări se vor avea în

vedere, acolo unde există, Master Planurile elaborate la nivel judeţean şi măsurile

recomandate de acestea, precum şi sursele de finanţare;

- Strategii naţionale, regionale şi locale, cu referire la măsurile aplicate

activităţilor industriale, pentru fiecare directivă europeană (DEAUU, IPPC,

SEVESO II, substanţe periculoase/prioritar periculoase, deşeuri, etc.) şi ramura

industrială, surse de finanţare;

- Strategii naţionale, regionale şi locale, cu referire la măsurile aplicate

activităţilor agricole. Pentru presiunile punctiforme (fermele zootehnice) stabilirea

mpsurilor trebuie să ţină cont de categoriile de ferme existente, iar aceste măsuri

trebuie să conducă la respectarea legislaţiei de mediu în vigoare.

438

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la

glomerări umane – aglomerări cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi şi

aglomerări cu mai puţin de 2000 locuitori echivalenţi

Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii de la

glomerări umane au fost stabilite având în vedere reducerea poluării provenite de la

sursele de poluare punctiforme şi difuze pentru respectarea legislaţiei în vigoare.

Măsurile sunt asociate cu implementarea cerinţelor directivelor europene în

domeniu, respectiv cele care se referă la:

Directivele nr. 75/440/CEE, nr. 98/83/CE, nr. 79/869/CEE, nr. 76/160/CEE şi nr.

78/659/CEE pentru măsura alimentarea cu apă potabilă;

Directivele nr. 91/271/CEE pentru colectarea şi epurarea apelor uzate

Directivele nr. 86/278/CEE, nr. 99/31/CE şi nr. 91/676/CEE pentru

managementul nămolului şi deşeurilor;

Directiva nr. 76/464/CEE şi cele 7 directive fiice.

Măsurile de bază trebuie să fie fundamentate pe baza de strategii naţionale,

regionale şi locale care indică:

Măsuri implementate în trecut;

Măsuri impuse de legislaţia naţională care implementează Directivele Europene;

Priorităţi indicate de politicile naţionale, regionale şi locale;

Disponibilitatea resurselor financiare, etc.

Măsurile implementate în trecut se referă la lucrările de canalizare-epurare

realizate deja sau în curs de finalizare, prin intermediul proiectelor promovate la

nivel naţional, respectiv proiecte finalizate şi în derulare privind serviciile de apă

(ISPA, MUDP, SAMTID, SAPARD), programe ale Băncii Mondiale sau parteneriate

public-private, etc.

Măsurile impuse de legislaţia naţionala care implementează Directivele

Europene au ca obiectiv general asigurarea conformării cu cerinţele UE în domeniul

apei, respectiv îndeplinirea obligaţiilor asumate prin “Poziţia Comună a Uniunii

Europene (CONF-RO 52/04), Bruxelles, 24 Noiembrie 2004, Capitolul 22: Mediu –

Calitatea apei”. Documentele naţionale de aplicare cuprind atât planurile de

implementare ale directivelor europene în domeniul apei, cât şi documentele

strategice care asigură cadrul de realizare a acestora:

- Planul Naţional de Dezvoltare pentru Protecţia Mediului;

- Planul de implementare pentru Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor

uzate orăşeneşti modificată prin Directiva 98/15/CE;

439

- Planul de implementare pentru Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul

integrat al poluării;

- Planul de implementare pentru Directiva 76/464/CEE şi “directivele fiice”

referitoare la poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în

mediul acvatic al Comunităţii;

- Planul de implementare pentru Directiva nr. 1999/31/CE privind depozitarea

deşeurilor.

Priorităţi indicate de politicile naţionale, regionale şi locale se referă la strategia

şi politica naţională în domeniul gospodăririi apelor au ca obiective:

- Aplicarea Programului de Guvernare;

- Respectarea angajamentelor asumate în cadrul procesului de negociere a

Capitolului 22 – Protecţia mediului aplicat şi:

- Aplicarea Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013;

- Implementarea Programul Operaţional Sectorial de MEDIU 2007 – 2013;

Programul Operaţional Sectorial de MEDIU 2007 – 2013, prin Axa prioritară

“Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă / apă uzată”, Anexa 2 (lista indicativă

a proiectelor majore pentru POS mediu) mentionează Master planurile judeţene

pentru sectorul apă:

o Finanţate prin ISPA 2002/RO/16/P/PA/013-04 şi 2002/RO/16/P/PA/013-05;

o Finanţate prin MF ISPA (proiecte de investiţii);

o Cu asistenţă tehnică finanţată prin ISPA AT 2005/RO/16/P/PA/01;

o În pregătire pentru finanţare din credite externe.

- Aplicarea Strategiei şi politica naţională în domeniul gospodăririi apelor;

- Aplicarea Strategiei Naţionale pentru dezvoltarea durabilă a serviciilor publice

pentru alimentare şi canalizare.

Lucrările necesare pentru colectarea şi epurarea apelor uzate de la

aglomerările umane constau în reabilitarea, modernizarea şi extinderea reţelelor

de canalizare a apelor uzate, precum şi a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor

uzate, pentru realizarea conformării din punct de vedere tehnic cu prevederile

Directivei 91/271/CEE. Efluentul realizat prin aplicarea acestor măsuri trebuie să

respecte standardul de calitate a apelor uzate prevăzut în NTPA 001 (Anexa 3 la

HG 352/2005, Tabel 1).

Pentru colectarea şi epurarea apelor uzate sunt prevăzute următoarele tipuri

de lucrări / măsuri:

Construirea (extinderea) şi modernizarea sistemelor de canalizare;

440

Construirea (extinderea) şi modernizarea sistemelor de canalizare mixte;

Construirea (extinderea) şi modernizarea sistemului de canalizare pentru ape

pluviale;

Reabilitarea sistemelor de canalizare;

Construirea de staţii de epurare pentru aglomerări umane mici, medii şi mari cu

mai mult de 2000 locuitori echivalenţi;

Extinderea, reabilitarea şi modernizarea staţiilor de epurare existente;

Modernizarea tehnologiilor de epurare în staţiile de epurare existente;

Construirea de sisteme de epurare individuale pentru aglomerări cu mai puţin de

2000 locuitori echivalenţi;

Construirea de rezervoare tampon şi platforme de depozitare controlată a

nămolului din staţiile de epurare, etc.


aglomerări umane cu mai mult de 2000 locuitori echivalenţi sunt centralizate în

Anexa 11.3, în baza informaţiilor furnizate de:

Operatorii de servicii publice de apă de la nivel local şi regional;

Proiectele ISPA “Asistenta tehnică pentru pregătirea proiectelor în sectorul de

apă / apă uzată” (Anexa 2 la POS Mediu) – elaborarea Master Planurilor pentru

judeţe;

Documentul de Poziţie – Cap. 22 “Mediu”, Calitatea Apei, Anexa 3 la Planul de

implementare al Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane;

Programele de etapizare anexate la autorizaţiile de gospodărirea apelor;

Programele de conformare anexate la autorizaţia de mediu;

Metodologia elaborată de ANAR “Aplicarea metodologiei de recuperare a

costurilor în domeniul apelor la nivelul Deltei Dunării şi a Spaţiului Hidrografic

Dobrogea ” cu referire la evoluţia locuitorilor, evaluarea apelor uzate şi a încărcării

cu poluanţi a acestora, evaluarea cheltuielilor în domeniul producerii şi distribuţiei

apei potabile, evaluarea cheltuielilor în domeniul canalizării şi epurarii apelor uzate.

Termenul de conformare este stipulat în Anexa A4 (pentru aglomerările din

Master Planuri) şi, respectiv în Planul de implementare al Directivei 91/271/CEE

privind epurarea apelor uzate urbane, Anexa 3 (pentru aglomerările din judeţe fără

Master Planuri).

Pentru aglomerările care au prevăzute în autorizaţia de gospodărirea apelor

limite pentru substanţe din Lista I si Lista II ale HG 351/2005 şi în a căror reţea de

canalizare se evacuează ape uzate de la unităţi industriale care intră sub incidenţa

441

Directivei nr. 76/464/CEE şi cele 7 directive fiice, se iau în considerare şi măsurile

prevăzute în programele de eliminare a substanţelor prioritar periculoase /

reducerea treptată a evacuărilor de substanţe prioritare.

Cheltuielile de investiţii necesare implementării măsurilor pentru reducerea

efectelor presiunilor punctiforme semnificative cauzate de efluenţii de la aglomerări

umane (presiuni punctiforme stabilite la Cap. 2.4.1 si prezentate detaliat pentru

fiecare aglomerare în Anexa nr. 11.3) au fost estimate în Delta Dunării şi Spaţiul

Hidrografic Dobrogea la circa 278,63 mil. Euro, repartizate astfel:

Tabel nr. 11.6 - Cheltuielile de investiţii necesare implementării măsurilor de

bază pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme semnificative – Delta


Nr.

crt.

Denumire măsura Cheltuieli de investiţie

mil. Euro (%)

1. Reabilitarea/modernizarea reţelelor de

canalizare

179.66 64.48

2. Extinderea reţelelor de canalizare 34.11 12.24

3. Extinderea / modernizarea staţiilor de

epurare

15.21 5.46

4. Construirea de noi staţii de epurare 49.65 17.82

Total 278.63 100

Figura nr. 11.6 - Repartizarea cheltuielilor de investiţii pentru implementarea

măsurilor de bază pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme – efluenţii de la

aglomerări umane din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea Litoral.

442

Cheltuielile de investiţii au fost obţinute prin însumarea pe tipuri de măsuri

aplicate numai surselor de poluare punctiforme (aglomerări umane > 2000 l.e. şi,

dacă e cazul, aglomerări umane < 2000 l.e. care au sistem de canalizare centralizat

/ staţii de epurare) cu termen de conformare 2015.

Referitor la reducerea poluării după implementarea măsurilor, în anul 2015

situaţia se prezintă centralizat în Tabelul nr. 11.7.

Tabelul nr. 11.7 - Reducerea încărcării de poluanţi (tone poluant) de la presiunile

punctiforme semnificative – efluenţii de la aglomerări umane din Delta Dunării şi


Dimensiunea

aglomerării

Reducerea încărcării (tone) în perioada 2006-2015

MTS CBO5 CCO NT PT

Aglomerări cu sistem centralizat de canalizare

< 2000 l.e. 45,285 49,67 95,106 8,879 1,462

2000-10000 l.e 1797,225 1964,717 3744,166 353,787 58,17

10000-150000 l.e. 0 0 0 0 0

>150000 l.e. 0 0 0 0 0

Total 1842,51 2014,387 3839,272 362,666 59,632

Aglomerări cu staţii de epurare

< 2000 l.e. 0 0 0 0 0

2000-10000 l.e 2767,349 3008,387 5750,7 532,635 89,881

10000-150000 l.e. 5546,221 5251,033 10628,075 952,552 162,613

>150000 l.e. 817,534 813,679 1102,609 437,338 124,028

Total 9131,104 9073,099 17481,384 1922,525 376,522

Reducere totala

< 2000 l.e. 45,285 49,67 95,106 8,879 1,462

2000-10000 l.e 4564,574 4973,104 14372,241 886,422 148,051

10000-150000 l.e. 5546,221 5251,033 10628,075 952,552 162,613

>150000 l.e. 817,534 813,679 1102,609 437,338 124,028

Total 10973,614 11087,486 21320,656 2285,191 436,154

Valorile din tabel s-au obţinut prin însumarea concentraţiilor de poluanţi

reduse, estimate conform “Metodologiei de evaluare a măsurilor pentru reducerea

efectelor presiunilor punctiforme semnificative cauzate de efluenţii de la aglomerări

443

umane”, respectiv Anexa nr. 11.11 referitoare la eficienţa măsurilor de bază pentru

diminuarea efectelor presiunilor de la aglomerările umane în vederea îmbunătăţirii

stării apelor.

15617.155

4643.541

14829.792

3742.306

33260.098

11939.442

3394.017

1108.826 581.756145.602

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

MTS CBO5 CCO-Cr Nt Pt

2006

2015

Cant

itat

e po

luan

t (t

one/

an)

Figura nr. 11.7 Evoluţia încărcării de poluanţi rezultate prin implementarea

măsurilor de bază pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme semnificative

- efluenţii de la aglomerări umane din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

Prin realizarea sistemelor de colectare pentru toate aglomerările umane cu

evacuare în amonte de corpul de apă de suprafaţă, concentraţiile pentru unii

poluanţi (substanţe organice şi nutrienţi) ar putea creşte deoarece poluarea de tip

difuz de la aglomerările fără sisteme de colectare existente în anul 2006 se

transformă în poluare punctiformă de la sistemele de colectare ce se vor realiza

până în anul 2015.

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii

din activităţile industriale


activităţile industriale au fost stabilite avănd în vedere reducerea poluării provenite

de la sursele de poluare punctiforme şi difuze pentru respectarea legislaţiei în

vigoare.

Măsurile sunt asociate cu implementarea cerinţelor directivelor europene în

domeniu, respectiv cele care se referă la:

444

Directiva 76/464/CEE şi cele 7 directive fiice privind poluarea cauzată de

anumite substanţe periculoase descărcate în mediul acvatic al Comunităţii

modificată şi completată prin Directiva 2006/11/CE privind poluarea cauzată de

anumite substanţe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunităţii;

Directiva privind controlul şi prevenirea integrată a poluării 96/61/EC (IPPC);

Directiva 96/82/EC privind accidentele majore (Seveso II);

Directiva 80/68/CEE privind privind protecţia apelor subterane împotriva poluării

cauzate de anumite substanţe periculoase;

Directiva 2006/118/CE privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi

deteriorării;

Directiva 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane, modificată prin

Directiva 98/15/CE;

Directiva 75/442 /CEE – Directiva cadru a deşeurilor;

Directiva 91/689/CEE privind deşeurile periculoase;

Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor;

Directiva 2000/76/Ce privind incinerarea deşeurilor;

Directiva 85/337/CEE modificată prin Directivele 97/11/CE şi 2003/35/CE privind

evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

Administraţia Naţională “Apele Române” a elaborat o “Metodologie de evaluare

a măsurilor pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii din activităţile

industriale”, pe baza măsurilor necesare respectării legislaţiei europene în domeniul

protecţiei mediului, a legislaţiei naţionale de implementare, strategiilor aplicate pe

termen mediu, precum şi informaţiilor furnizate de agenţii economici şi previziunilor

statistice elaborate pentru sectorul industrial.

Măsurile impuse de legislaţia naţională care implementează Directivele

Europene au ca obiectiv general asigurarea conformării cu cerinţele UE în domeniul

apei, respectiv îndeplinirea obligaţiilor asumate prin “Poziţia Comună a Uniunii

Europene (CONF-RO 52/04), Bruxelles, 24 Noiembrie 2004, Capitolul 22: Mediu”

(Planurile de implementare pentru Directivele Europene 76/464/CEE, 96/61/CE,

91/271/CEE, 1999/31/CE, 2000/76/CE).

Disponibilitatea resurselor financiare se referă la alte măsuri cu finanţare certă:

- Fonduri Structurale Europene (Fonduri de Coeziune, Fonduri Europene pentru

Dezvoltare Regională, Programul Sectorial “Creşterea competitivităţii

economice” pentru perioada 2007-2013) cu cofinanţare privată şi naţională;

445

- Finanţare din surse publice conform strategiei guvernamentale pentru sectoare

industriale (Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013);

- Împrumuturi interne şi externe (ex. BEI, BERD, Banca Mondială, etc.).

La stabilirea măsurilor s-au analizat informaţiile cuprinse în diverse

documentaţii şi acte de reglementare, cum sunt:

Poziţia Comună a Uniunii Europene pentru Capitolul 22 - Mediu: CONF – RO

52/04:

- Anexa III - Perioade de tranziţie sub Directiva 1999/31/EC privind

depozitarea deşeurilor;

- Anexa VI (Lista unităţilor industriale care fac obiectul perioadei de

tranziţie pentru Directiva 76/464/CEE şi “directivele fiice” 82/176/CEE,

83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE şi 86/280/CEE, modificate prin

88/374/CEE şi 90/415/CEE referitoare la descărcările de substanţe

periculoase în apele de suprafaţă);

- Anexa VIII (Perioade de tranziţie sub Directiva 96/61/CE privind

prevenirea şi controlul integrat al poluării).

Programul de etapizare anexat la autorizaţia de gospodărirea apelor;

Programul de conformare anexat la autorizaţia de mediu;

Programul de conformare anexat la autorizaţia integrată de mediu;

Programe de eliminare/reducere a poluării cu substanţe din Lista I/II pentru

evacuare în receptori naturali şi reţele de canalizare;

Inventarul detaliat al substanţelor periculoase evacuate în corpurile de apă şi în

sistemele de canalizare.

Proiecte noi care se derulează dupa emiterea autorizaţiei de gospodărirea

apelor.

Metodologia elaborată de ANAR “Aplicarea metodologiei de recuperare a

costurilor în domeniul apelor la nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic

Dobrogea” - Capitolul 6 - Evaluarea apelor uzate şi a încărcării cu poluanţi a

acestora;

Inventarul măsurilor de bază s-a aplicat unităţilor industriale după următoarele

criterii:

criteriul evacuării în resursele de apă:

- evacueaza direct ape uzate epurate în ape de suprafaţă;

- evacuează ape uzate preepurate în canalizare (numai cele care deţin

autorizaţie de gospodărirea apelor).

446

criteriul tipului de poluare:

- surse punctiforme – care evacuează ape uzate prin staţii de epurare proprii;

- surse difuze – care deţin activităţi ce implică manipulare, depozitare de

substanţe chimice periculoase sau stocare de deşeuri pe platforme, precum

şi epurare extensivă în iazuri, bataluri etc. cu infiltrare în sol;

- ambele surse de tip punctiform şi/sau difuz dacă prezintă riscul de

producerea poluării accidentale.

criteriul sectoarelor industriale de activitate:

- activităţi industriale care intră sub incidenţa unor directive specifice pentru

poluare;

- activităţi industriale care sunt monitorizate şi deţin autorizaţii de gospodărirea

apelor cu programe de etapizare şi autorizaţii de mediu cu programe de

conformare.

Inventarul măsurilor de bază pentru activităţile industriale cele mai importante

s-a realizat pentru acele activităţi specifice sectorului industrial din spaţiul hidrografic

Dobrogea Litoral, respectiv: industria metalurgică, industria chimică, transport,

depozitare şi comunicaţii, transporturi terestre, transporturi prin conducte, industria

de prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari,

industria alimentară şi a băuturilor, energie electrică, termică, gaze şi apă, industria

extractivă şi prelucrătoare, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, alte activităţi, etc.

Măsurile cuantificabile pentru sursele de poluare punctiforme se referă la efluenţii de

la staţiile de epurare finale, precum şi la descările directe de ape uzate sau pluviale

prin sistemele de colectare urbane.

Costurile de investiţii au fost preluate din programe de etapizare sau proiecte

(pentru acele măsuri finalizate sau prevăzute). Dacă nu au fost disponibile astfel de

informaţii s-a recurs la estimarea costurilor utilizând costurile unitare specifice

pentru fiecare sector industrial. Rezultatele sunt prezentate pentru fiecare unitate

industrială în Anexa 11.12 şi în mod centralizat în Tabelul nr. 11.8.

447

Tabel nr. 11.8 Cheltuielile de investiţii necesare implementării măsurilor de bază

pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme semnificative – efluenţii de la

activităţile industriale din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea- Litoral

Nr.

crt.

Sector industrial Cheltuieli de

investiţii

Interval

termen de

conformare mil. Euro %

1 Industria metalurgică 0,366 2007-2013

2 Industria chimică 0,697 2007-2013

3 Transport şi depozitare.

Transporturi terestre şi transporturi

prin conducte.

2,523 2008-2012

4 Industria de prelucrare a ţiţeiului,

cocsificarea cărbunelui şi tratarea

combustibililor nucleari

9,397 2012

6 Industria alimentară şi a băuturilor 1,868 2007-2012

7 Producţia şi furnizarea de energie

electrică şi termică, gaze, apă

caldă şi aer condiţionat

0,200 2010

8 Industria extractivă 0,893 1999-2013

9 Comerţ cu ridicata 0,072 2007

10 Alte activităţi (Agricultură,

Construcţii, Fabricarea altor

produse din minerale nemetalice,

Activităţi spitaliceşti, Activităţi de

tipărire etc.)

1,964 2006-2010

Total 17,979 2007-2013

448

Figura nr. 11.8 Repartizarea cheltuielilor de investiţii pentru implementarea

măsurilor de bază reducerea efectelor presiunilor punctiforme semnificative cauzate

de efluenţii de la activitățile industriale din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic

Dobrogea - Litoral

Cuantificarea reducerii încărcării de poluant (tone poluant) ca diferenţă

dintre încărcarea de poluant realizată în anul 2006 şi încărcarea de poluant

prevazută a fi realizată în anul 2015, a valorilor concentraţiilor maxim admise la

evacuarea în apele de suprafaţă din HG nr. 351/2005, HG nr. 352/2005 cu

modificările şi completările ulterioare sau valorile autorizate în condiţiile în care

aceste valori sunt mai mici decăt cele prevăzute de legislaţie, este prezentată pentru

fiecare agent economic în Anexa 11.13. Indicatorii de calitate analizaţi sunt

indicatorii generali pentru substanţe organice (CCO, CBO5), nutrienţi (azot total,

amoniu, azotiţi, azotaţi, fosfor total şi fosfaţi), precum şi alţi indicatori specifici

industriali care se regăsesc în autorizaţia de gospodărirea apelor.

449

459.62

366.381

37.109 27.95617.764 12.577

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

Ca

nti

tate

po

lua

nt

(to

ne

/an

)

MTS NH4 C C O

2006

2015

Figura nr. 11.9 Evoluţia încărcării de poluanţi rezultate prin implementarea

măsurilor de bază pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme cauzate de

efluenţii de la activităţile industriale din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic

Dobrogea - Litoral

Măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluenţii

din activitătile agricole

Măsurile pentru reducerea efectelor presiunilor cauzate de efluentii de la

activitatile agricole au fost stabilite avand în vederea reducerii poluării provenite de

la sursele de poluare punctiforme pentru respectarea legislaţiei în vigoare.

Măsurile de bază sunt asociate cu prevederile legislaţiei care implementează

cerinţele directivelor europene în domeniu, respectiv:

HG 964/2000 privind aprobarea planului de acţiune pentru protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi

completările ulterioare, care transpune în legislaţia românească Directiva

91/676/EEC;

HG 783/2006 care modifică şi completează HG 351/2005 privind aprobarea

programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe

prioritar periculoase care transpune în legislaţia românească Directiva 76/464/EEC

şi cele 7 directive fiice, precum şi Directiva 80/68/EEC;

Legea 84/2006 pentru aprobarea OUG nr. 152/2005 privind prevenirea şi

controlul integrat al poluării, cu modificările şi completările ulterioare, care transpune

Directiva 96/61/EC (IPPC);

450

HG 352/2005 care modifică şi completează HG nr. 188/2002 pentru

aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a

apelor uzate.

În vederea stabilirii măsurilor, Administraţia Naţională Apele Române (ANAR)

a elaborat o “Metodologie privind stabilirea programului de măsuri pentru reducerea

efectelor presiunilor din agricultură”. În aceasta metodologie se prezintă o strategie

globală de stabilire a măsurilor pentru reducerea efectelor presiunilor din agricultură,

în concordanţă cu cerinţele Directivei Cadru, ca parte a programului de măsuri din

cadrul primului Plan de Management la nivel de bazin hidrografic. De asemenea,

metodologia are în vedere stabilirea programului de măsuri pentru presiunile

punctiforme şi difuze din agricultură exercitate la nivelul apelor de suprafaţă, precum

şi la nivelul apelor subterane, avănd în vedere presiunile existente. Abordarea

pentru presiunile viitoare trebuie să ţină seama de procedura de evaluare a

impactului de mediu (Directiva EIA) şi de procedura de evaluare strategică de mediu

(Directiva SEA).

Scopul metodologiei este de a realiza o listă de măsuri de bază sau combinaţii

de măsuri (de bază + suplimentare) aplicabile la nivelul corpurilor de apă (cazul

surselor punctiforme) sau la nivel de sub-bazin hidrografic (cazul surselor difuze)

care să conduc la atingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă.

Programul de masuri a fost stabilit avand in vedere urmatoarele etape:

- Realizarea/reactualizarea inventarului presiunilor semnificative din agricultură;

- Realizarea inventarului măsurilor de bază la nivel de bazin/spaţiu hidrografic;

- Realizarea inventarului posibilelor măsuri suplimentare pentru atingerea

obiectivelor de mediu.

Referitor la măsurile de bază pentru sursele agricole, în sub-capitolul 11.1 s-au

prezentat măsurile de bază pentru surse agricole difuze din zonele vulnerabile

stabilite în concordanţa cu cerinţele Directivei 91/676/EEC privind protecţia apelor

împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, precum şi măsurile de baza stabilite

sub incidenţa Directivei 91/414/EEC privind produsele pentru protecţia plantelor. În

această secţiune se tratează numai măsurile de bază pentru sursele agricole

punctiforme semnificative (fermele zootehnice).

La stabilirea măsurilor de bază pentru sursele agricole punctiforme

semnificative, s-au analizat informaţiile cuprinse în diverse documentaţii şi acte de

reglementare, cum sunt:

Documentul de Poziţie – Cap. 22 “Mediu”;

451

Programul de etapizare anexat la autorizaţia de gospodărirea apelor;

Programul de conformare anexat la autorizaţia de mediu;

Programul de conformare anexat la autorizaţia integrată de mediu;

Având în vedere, legislaţia mai sus menţionată, măsurile de bază pentru

fermele zootehnice aparţin următoarelor familii de măsuri:

1. Construcţia/reabilitarea sistemelor de colectare a apelor uzate;

2. Construcţia/modernizarea/extinderea/reabilitarea staţiei de epurare (treaptă

mecanică, treaptă biologică, eventual treaptă terţiară, dezinfecţie) – în cazul

evacuării în apele de suprafaţă;

3. Construcţia/impermeabilizarea bazinelor de stocare ape uzate/epurate şi

utilizarea lor ca apă de spălare şi/sau irigare;

4. Construcţia/reabilitarea platformelor de depozitare a nămolului rezultat în urma

epurării apelor uzate;

5. Construcţia platformelor de stocare a gunoiului de grajd (ferme cu pat uscat)

pentru perioadele de interdicţie a aplicării;

6. Aplicarea BAT - IPPC (cele mai bune tehnologii existente) la nivelul fermelor

zootehnice cu creştere intensivă a porcilor şi păsărilor: cu capacitate de peste

40.000 de păsări, peste 2000 de porci (cu mai mult de 30 kg) şi peste 750 de

scroafe.

Măsurile de bază stabilite pentru fiecare fermă zootehnică identificată ca fiind

presiune semnificativă sunt prezentate în Anexa 11.14. Datele/informaţiile din Anexa

11.14 sunt prezentate la nivelul anului 2006. Numărul unităţilor zootehnice din Delta

Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea pentru care s-au stabilit măsuri de

bază este de 5.

Termenul de conformare (termenul final de realizare) pentru fiecare măsura în

parte a fost preluat din programul de etapizare anexat la autorizaţiile de

gospodărirea apelor sau/şi din programul de conformare anexat autorizaţiei de

mediu sau/şi din programul de conformare anexat autorizaţiei integrate de mediu,

având în vedere eventualele perioade de tranziţie obtinuţe de unităţiile cu instalaţii

IPPC. De asemenea, acolo unde au fost disponibile, costurile de investiţii au fost

preluate din programele de etapizare şi de conformare sau din documentaţia

diverselor proiecte; în situaţia în care aceste costuri nu au fost disponibile, acestea

au fost estimate utilizând costurile unitare specifice din metodologia ANAR. În

Tabelul nr. 11.9 se prezintă costurile de investiţie estimate precum şi perioadele de

452

conformare pentru familiile de măsuri la nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului

Hidrografic Dobrogea.

Se observă, că în Delta Dunării şi Spatiul Hidrografic Dobrogea, termenul

final de implementare al măsurilor este anul 2015. De asemenea, in Fig 11.10 se

prezintă repartizarea costurilor de investiţii, pe familii de măsuri, pentru

implementarea măsurilor de reducere a efectelor presiunilor punctiforme

semnificative cauzate de efluenţii de la fermele zootehnice.

Pentru evidenţierea reducerii cantităţilor de poluanţi din apele de suprafaţă s-

a facut o analiză cantitativă, avănd în vedere compararea cantităţilor de poluanţi

evacuaţi în anul 2006 cu cantităţile estimate a fi evacuate în anul 2015, având în

vedere volumul de ape epurate evacuate în resursele de apă de suprafaţă în anul

2015, precum şi valorile limită ale concentraţiilor de poluanţi din legislaţia în vigoare

(HG 352/2005 – NTPA 001) sau valorile din autorizaţia de gospodărirea apelor dacă

în aceasta sunt prevîzute concentraţii mai mici faţă de legislaţia în vigoare. Volumul

de ape tratate evacuate în apele de suprafaţă în anul 2015 a fost estimat având în

vedere volumul evacuat în anul 2006 la care se adaugă o creştere medie de 10% (Q

2015 = Q 2006 * 1,1).

În Tabelul nr. 11.10 şi Figura nr. 11.10 se prezintă centralizat la nivelul Deltei

Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea costurile pentru reducerea încărcării de

poluanţi (materii în suspensie – MTS; reziduu fix; substanţe organice - CCO-Cr,

CBO5; nutrienţi) de la surse punctiforme semnificative agricole prin implementarea

măsurilor de bază propuse.

Tabel nr. 11.9. Costuri de investiţii şi termene de conformare pentru măsurile de

bază privind presiunile punctiforme agricole semnificative în Delta Dunării şi

Spaţiului Hidrografic Dobrogea - Litoral

Codul

familiei

de

măsuri Denumirea măsurii specifice

Cost de

investiţie

(EURO)

Termen de

implementare/

conformare

(interval)

3.1

Construcţia/reabilitarea sistemelor de

colectare a apelor uzate 975000 2006-2015

3.2

Construcţia/ modernizarea/extinderea/

reabilitarea staţiei de epurare (treaptă 1731000 2006-2015

453

mecanică, treaptă biologică, eventual

treaptă terţiară, dezinfecţie) –în cazul

evacuăriiîin ape de suprafaţă

3.3

Construcţia/ impermeabilizarea bazinelor de

stocare ape uzate/epurate şi utilizarea lor ca

apă de spălare şi/sau irigare 536900 2006-2015

3.4

Construcţia/reabilitarea platformelor de

depozitare a nămolului rezultat în urma

epurării apelor uzate 40800 2006-2015

3.5

Construcţia platformelor de stocare a

gunoiului de grajd (ferme cu pat uscat)

pentru perioadele de interdicţie a aplicării 17500 2006-2015

3.6 Aplicarea BAT - IPPC - -

3.a

Alte măsuri: Realizare foraje de observaţie,

verificare rezervor şi instalaţie aferente

depozitului CLU, betonare spaţii libere pe

amplasamentul staţiei de epurare şi a

bazinelor de depozitare dejecţii 114000 2006-2010

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

masura 3.1 masura 3.2 masura 3.3 masura 3.4 masura 3.5 altele

Euro

Figura nr. 11.10. Costuri de investiţii pentru implementarea măsurilor de

bază pentru reducerea efectelor presiunilor punctiforme agricole

semnificative din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea

454

În Tabelul nr. 11.10 şi Figura nr. 11.11 se prezintă centralizat la nivelul Deltei

Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea reducerea încărcării de poluanţi

(materii în suspensie – MTS; reziduu fix; substanţe organice - CCO-Cr, CBO5;

nutrienţi) de la surse punctiforme semnificative agricole prin implementarea

măsurilor de bază propuse.

Tabelul nr.11.10 Reducerea cantitaţilor de poluanţi evacuate în resursele de

apă (2006-2015) prin implementarea măsurilor de bază pentru presiunile

agricole punctiforme semnificative din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic

Dobrogea

Poluanţi 2006 (t) 2015 (t)

Reducere

Poluanţi (t)

MTS 214,12 12,2 201,92

Reziduu fix 993,58 585,2 449,5

CBO5 421,46 8,71 412,75

CCO - Cr 1132,09 43,58 1088,49

Amoniu (NH4+) 0 0 0

Azot total 69,25 3,32 65,93

Fosfor total 1,35 0,34 1,01

0

200

400

600

800

1000

1200

MTS Reziduu CBO5 CCO N total P total

2006 2015

Cantita

te p

olu

ant (t

one/a

n)

Figura nr. 11.11. Evoluţia încărcării de poluanţi (2006-2015) rezultată prin

implementarea măsurilor de reducere a efectelor presiunilor agricole

punctiforme semnificative din Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea, la

nivelul anului 2006

455

Se menţionează că la nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic

Dobrogea, la nivelul anului 2006 existau un număr de 6 unităţi zootehnice pentru

care nu s-au stabilit măsuri de bază, acestea conformandu-se cu legislaţia în

vigoare.

11.6 Identificarea cazurilor în care evacuările directe în apele subterane au

fost autorizate

Conform Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, nu

sunt permise evacuări directe în apele subterane. Conform Art. 48 alin(1), lit. m,

este permisă doar injectarea în structurile din care au provenit sau în

formaţiunile geologice de foarte mare adâncime care, din motive naturale,

sunt permanent improprii pentru alte scopuri a apelor de zăcământ de la

schelele de extracţie, fără a produce poluarea straturilor de ape subterane

traversate. Evacuările directe în apele subterane a apelor uzate provenite de la

sursele de poluare semnificativă este interzisă şi prin HG nr. 352/2005 privind

modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor

norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate.

Ordinul nr. 662/2006 din 28 iunie 2006 privind aprobarea “Procedurii şi a

competentelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor”, Art. 8,

Anexa 1a - “Lista lucrărilor şi categoriilor de activităţi desfăşurate pe ape sau care

au legătură cu apele, pentru care este necesară emiterea avizului şi autorizaţiei de

gospodărirea apelor”, menţionează faptul că avizarea / autorizarea se acordă

pentru lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calitătii apelor sau care

influenţează calitatea apelor de tip injecţii de ape în subteran.

Competenţele de emitere a avizului de gospodărirea apelor şi a autorizaţiei

de gospodărirea apelor pentru injecţii de ape uzate (de mină, de zăcământ,

industriale) în straturi de foarte mare adâncime, indiferent de mărimea debitului,

aparţine Administraţiei Naţionale “Apele Române” (nivel central). Avizarea /

autorizarea se face numai în baza avizului emis de Agenţia Naţională pentru

Resurse Minerale pentru injectarea, în straturi de foarte mare adâncime şi pe baza

unor studii speciale, a apelor uzate industriale, ca şi a apelor de mină sau de

zăcământ pentru care nu există tehnologii sau procedee de epurare eficiente.

456

Conform Ordinului nr. 661 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Normativului de

conţinut al documentaţiilor tehnice de fundamentare necesare obţinerii avizului de

gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor, Art.18, în cazul

injecţiilor de ape uzate de mină, de zăcământ, industriale în straturi de foarte mare

adâncime, documentaţia tehnică trebuie să cuprindă:

Analiza tehnologică şi economică din care să rezulte imposibilitatea aplicării unei

soluţii de epurare;

Studiu hidrogeologic din care să rezulte că substanţele poluante evacuate nu

afectează structurile geologice, apele subterane şi subsţantele minerale

exploatabile;

Precizarea zonei de injectare cu caracteristicile hidrogeologice şi geomorfologice

ale acesteia şi a lucrărilor de injectare cu caracteristicile constructive specifice;

Proprietăţile fizico-chimice ale subsţantelor ce urmează a fi injectate în subteran;

Descrierea tehnologiei de injectare şi a posibilelor consecinţe negative asupra

calităţii apei subterane;

Descrierea şi datele tehnice ale lucrărilor necesare pentru realizarea injecţiei de

ape uzate; asigurări asupra durabilităţii lucrărilor.

În acest context, în bazinul hidrografic al fluviului Dunărea (sectorul

aferent DA Dobrogea-Litoral), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere nu au fost identificate unităţi industriale care evacuează ape

uzate direct în apele subterane.

11.7 Măsuri pentru reducerea poluării cu substanţe prioritare

Directiva Cadru a Apei are scopul de a stabili cadrul legal pentru protecţia

apelor de suprafaţă şi subterane şi de a îmbunătăţi mediul acvatic prin aplicarea

măsurilor de reducere progresivă a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe

prioritare şi a celor de eliminare a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe

prioritar periculoase.

În decembrie 2008 a intrat în vigoare Directiva 2008/105/EC privind

Standardele de Calitate de Mediu pentru substanţele prioritare/prioritar periculoase

şi care înlocuieţte Anexa X a Directivei Cadru Apă.

Întrucât multe din substanţele prioritare din Directiva 2008/105/EC (Anexa X a

Directivei Cadru Apă) se regăsesc în listele de substanţe periculoase (Lista I şi Lista

457

II) din legislaţia Uniunii Europene, măsurile pentru reducerea poluării cu substanţe

prioritare răspund cerinţelor de implementare a următoarelor Directive Europene:

- Directiva Consiliului nr.76/464/CEE înlocuită de Directiva 2006/11/CE

privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în

mediul acvatic al Comunităţii şi Directivele “fiice” 82/176/CEE,

83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE şi 86/280/CEE, modificate prin

88/347/CEE si 90/415/CEE;

- Directiva Consiliului 80/68/CEE privind protecţia apelor subterane

împotriva poluării provocate de anumite substanţe periculoase;

- Directiva Consiliului 2006/118/EC privind protecţia apelor subterane

împotriva poluării şi deteriorării, transpusă în legislaţia din România prin

HG 53/2009.

Obiectivul acestor directive este reducerea poluării cu substanţe din Lista II

(lista gri) în toate Statele Membre şi eliminarea poluării cu substanţe periculoase,

respectiv Lista I (lista neagră), precum şi eliminarea/reducerea poluării cu substanţe

prioritare periculoase /substanţe prioritare.

În legislaţia din România care transpune Directiva 76/464/CEE cu directivele

fiice şi Directiva 80/68/CEE, respectiv HG 351/2005 completată cu HG 783/2006 şi

HG 210/2007, pe lăngă substanţele din lista I şi lista II este definit şi termenul «

substanţe prioritare» termen definit de Directiva Cadru Apă şi Directiva 2008/105/EC

privind Standardele de Calitate de Mediu. Astfel, HG 351 defineşte următorii

termeni: „substanţe periculoase” – substanţele sau grupurile de substanţe care sunt

toxice, persistente şi care tind să se bioacumuleze şi alte substanţe sau grupuri de

substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de preocupare; „substanţe

prioritare” – substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra

mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă;

„substanţe prioritar periculoase” sunt subsţantele sau grupurile de substanţe care

sunt toxice, persistente şi care tind să se bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe

de substanţe care creează un nivel similar de risc;

HG 351/2005 aprobă Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi

pierderilor de substanţe prioritar periculoase în cadrul căruia:

- se stabileşte cadrul legal unitar şi instituţional necesar prevenirii poluării

resurselor de ape interioare de suprafaţă, ape maritime teritoriale, ape litorale şi ape

subterane cu familiile şi grupele de substanţe periculoase din Listele I şi II şi cu

substanţe prioritare/prioritar periculoase;

458

- se prevăd măsurile corespunzătoare pentru a elimina poluarea apelor

prevăzute în subpunctul anterior, cu substanţe periculoase din familiile şi grupele de

substanţe incluse în Lista I, pentru a reduce poluarea cauzată de substanţele

periculoase din familiile şi grupele de substanţe incluse în lista II şi de substanţele

prioritare/prioritar periculoase, în vederea limitării consecinţelor de natura să pună în

pericol resursele de apă şi ecosistemele acvatice, să degradeze zonele de

frumuseţe sau să interfereze cu utilizarea durabilă a resurselor de ape pe tot

cuprinsul ţării.

Perioada de tranziţie asumată în Documentul de Poziţie CONF-RO 37/01 pentru

Directiva 76/464/EEC este de 3 ani (până la 31 decembrie 2009) pentru urmatoarele

substanţe periculoase din Lista I:

Hexaclorbenzen, Hexaclorbutadienă, 1, 2 –diclor-etan, Tricloretilenă,

Triclorbenzen – se solicită perioadă de tranziţie pentru 21 de unităţi industriale

din industria chimică (anorganică, organică, cauciuc, petrochimie, celuloză şi

hârtie);

Cadmiu şi Mercur - se solicită o perioadă de tranziţie pentru 27 de unităţi

industriale;

Lindan - România solicită perioadă de tranziţie pentru 3 unităţi industriale.

Substanţele din Lista II sunt inventariate şi monitorizate în conformitate cu

cerinţele Directivei, iar programele de reducere a poluării vor include de asemenea

obiective de calitate, standarde de emisie pentru substanţe din lista II, alte măsuri

de reducere necesare precum şi prevederi pentru monitoring. Aceste programe vor

fi introduse în autorizaţia de gospodărire a apelor, prin programe de etapizare.

Domeniul de aplicare al programului de eliminare treptată a evacuărilor,

emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, vizează apele uzate

industriale epurate sau neepurate, apele uzate evacuate din staţiile de epurare

urbane care primesc ape uzate industriale epurate sau neepurate, precum şi apele

de suprafaţa şi apele subterane. De asemenea, programul se aplică tuturor

utilizărilor industriale de apă, surselor punctiforme sau difuze care evacuează una

sau mai multe din substanţele periculoase (Lista I, II) şi din substanţele

prioritare/prioritar periculoase) în apele de suprafaţă şi subterane şi în canalizare.

Programul nu se aplică evacuărilor de efluenţi menajeri proveniţi de la locuinţe

izolate neracordate la un sistem de canalizare şi situate în afara zonelor de protecţie

sanitară, evacuărilor de materiale conţinând substanţe radioactive şi evacuărilor de

apă uzată în apele maritime prin conducte, evacuări care trebuie reglementate prin

459

dispoziţii speciale care sa nu fie mai puţin stricte decât cele prevăzute în prezentul

program de acţiune.

Potrivit HG 351/2005, orice evacuare directă sau indirectă în resursele de apă,

care ar putea conţine una sau mai multe substanţe periculoase (Lista I şi II) şi

substanţe prioritare/prioritar periculoase, trebuie să fie autorizată din punct de

vedere al gospodăririi apelor, potrivit dispozitiilor Legii Apelor 107/1996 cu

modificările şi completările ulterioare. Autorizaţia de gospodărirea apelor specifică

valorile limită maxime ale standardelor de evacuare pentru familiile şi grupele de

substanţe periculoase şi de substanţe prioritare/prioritar periculoase, în concordanţă

cu prevederile HG 351/2005.

Programele de reducere sau de eliminare a poluării cu astfel de substanţe sunt

incluse în programele de etapizare anexate autorizaţiei de gospodărire a apelor

(conform OM nr. 662/2006 şi OM nr. 661/2006). Aceste programe includ măsuri

aplicabile atât pentru epurarea apelor uzate, căt şi pentru schimbările tehnologice în

procesul de producţie în vederea reducerii/eliminării evacuărilor, emisiilor, pierderilor

de substanţe prioritare/prioritar periculoase. Întrucăt, în cele mai multe cazuri,

unităţile care evacuează astfel de substanţe se află şi sub incidenţa altor directive

privind poluarea industrială (Directiva IPPC, Directiva SEVESO II), măsurile care se

aplică se referă, în special, la implementarea celor mai bune tehnologii disponibile

(BAT). Astfel, programele de reducere/eliminare a poluării cu substanţe periculoase

şi substanţe prioritare/prioritar periculoase sunt incluse în măsurile prezentate

detaliat în sub-capitolele 11.1, 11.5 şi Anexa nr.11.12. O altă măsură importantă

este obligativitatea realizării auto-monitoringului apelor uzate epurate evacuate de

către unităţile care evacuează astfel de substanţe, avănd în vedere substanţele

specifice tipului de activitate.

La nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu – Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, la nivelul anului 2007 au fost inventariate

un număr de 11 unităţi industriale care intră sub incidenţa Directivei Consiliului

nr.76/464/CEE înlocuită de Directiva 2006/11/CE privind poluarea cauzată de

anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii şi

Directivele “fiice” 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE şi

86/280/CEE, modificate prin 88/347/CEE si 90/415/CEE şi care pot afecta calitatea

apelor de suprafaţă şi subterane. Măsurile aplicate în vederea reducerii substanţelor

prioritare/prioritar periculoase au fost luate pentru un număr de 8 surse punctuale,

iar substanţele pentru care s-au luat aceste măsuri se regăsesc în Anexa 11.15.

460

Anexa 11.15 cuprinde totodată, măsurile pentru reducerea concentraţiilor de

substanţe prioritare/prioritar periculoase din sursele punctiforme şi difuze de poluare

în vederea atingerii standardelor de calitate pentru mediu (şi implicit atingerii stării

chimice bune pentru toate categoriile de corpuri de apă), în conformitate cu cerinţele

Directivei 2008/105/CE.

Investiţiile în sectorul industrial vor fi finanţate în special din sursele proprii ale

agenţilor economici, însă se iau în considerare şi următoarele surse de finanţare:

Fondurile Structurale Europene (Fonduri de Coeziune, Fonduri Europene

pentru Dezvoltare Regională) cu cofinanţare privată şi naţională;

Finanţarea din surse publice conform strategiei guvernamentale pentru

sectoare industriale din Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013;

Împrumuturi interne şi externe (ex. BEI, BERD, Banca Mondială, etc.).

La nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu – Isaccea), Deltei Dunării,

Spaşiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, pentru aplicarea măsurilor de

bază necesare reducerii/eliminării de substanţe prioritare/prioritar periculoase sunt

prevazute costuri în valoare de 20.830.200 Euro.

În cadrul politicii comunitare în domeniul mediului, se derulează o serie de

activităţi care vor conduce la o cunoaştere mai bună a stării corpurilor de apă din

punct de vedere chimic, dar şi la cunoaşterea emisiilor din diverse surse de poluare.

Având în vedere că poluarea chimică a apelor de suprafaţă reprezintă o ameninţare

atât pentru mediul acvatic cât şi pentru sănătatea umană, ca o masură prioritară, vor

trebui identificate cauzele poluării, iar emisiile trebuie tratate la sursă, într-un mod

cât mai eficient din punct de vedere economic şi al mediului.

Astfel, a fost adoptată, urmând a fi implementată Directiva 2008/105/EC (EQS)

privind Standardele de Calitate a Mediului în domeniul apei, a cărui obiectiv principal

este obţinerea unei stări chimice bune a apelor de suprafaţă prin stabilirea de

standarde de calitate a mediului pentru subsţantele prioritare şi pentru o serie de alţi

poluanţi.

La nivel european este în curs de finalizare Ghidul tehnic privind identificarea

zonelor de amestec în conformitate cu Art.4 al Directivei EQS cu ajutorul căruia

Statele Membre vor desemna zone de amestec adiacente punctelor de evacuare.

Este încă în proces de elaborare Ghidul privind stabilirea standardelor de

calitate privind mediul şi Ghidul privind monitorizarea sedimentelor şi biotei.

461

La acelasi nivel, se lucrează la elaborarea unei Metodologii generale pentru

revizuirea listei de substanţe prioritare, care presupune adăugarea de noi substanţe

prioritare, stabilirea de standarde de calitate pentru noile substanţe în apă,

sedimente şi/sau biota şi revizuirea celor existente, precum şi stabilirea măsurilor de

control pentru substanţele prioritare.

În 2009 a intrat în vigoare Directiva 2009/90/EC a Comisiei Europene, directiva

care stabileşte specificaţiile tehnice pentru analiza chimică şi monitorizarea stării

apelor şi care trebuie transpusă şi implementată de toate Statele Membre.

Tot în cadrul politicii comunitare în domeniul mediului se va elabora Ghidul

pentru evaluarea riscului apelor subterane şi care va sta la baza actualizării

caracterizării în conformitate cu Art.5 al Directivei Cadru Apă şi a Directivei

2006/118/EC privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării.

Pe lângă avantajul cunoaşterii mai exacte a stării corpurilor de apă, rezultatele

obţinute în urma derulării acestor activităţi au scopul de a sprijini activitatea de

stabilire a măsurilor de reducere a concentraţiilor de substanţe prioritare/prioritar

periculoase din mediul acvatic. Acest lucru se va oglindi în următorul Plan de

Management Bazinal.

În cadrul Districtului Hidrografic al Fluviului Dunărea, viziunea privind poluarea

cu substanţe prioritar periculoase este de a nu exista nici un risc sau ameninţare

asupra sănătăţii omului şi a ecosistemelor acvatice ale apelor din bazinul hidrografic

al Fluviului Dunărea.

11.8 Măsuri pentru prevenirea şi reducerea impactului poluărilor accidentale

Măsurile pentru prevenirea şi reducerea impactului poluărilor

accidentale se referp în special la implementarea planurilor proprii de

prevenire şi combatere a poluărilor accidentale ale unităţilor potenţial

poluatoare şi la implementarea sistemului de avertizare în cazul poluărilor

accidentale.

Implementarea planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluărilor

accidentale ale unităţilor potenţial poluatoare

462

Organizarea activităţii de prevenire şi

combatere a poluărilor accidentale la

folosinţele de apă potenţial poluatoare

este realizată în conformitate cu

prevederile Legii Dezastrelor 124/1995

(Legii nr. 124/1995 privind unele

ordonanţe ale Guvernului), precum şi a

Legii Apelor 107/1996 cu modificările şi

completările ulterioare.

Această activitate are la bază Planurile elaborate la nivelul fiecărui bazin

hidrografic, cât şi planurile proprii ale unităţilor potenţial poluatoare şi ale folosinţelor

de apă.

Cadrul metodologic de elaborare a “Planului de prevenire şi combatere

a poluărilor accidentale” este precizat în Ordinul MAPPM nr. 278/1997.

Scopul Planului de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale este de a

preveni poluările accidentale şi de a asigura managementul optim al situaţiilor de

crizp ce se ivesc în cazul producerii acestora. Planul de prevenire şi combatere a

poluărilor accidentale are ca obiectiv global prevenirea şi intervenţia rapidă pentru

combaterea poluărilor accidentale, respectiv:

Asigurarea unui cadru de prevenire a poluărilor accidentale şi a pagubelor

cauzate folosinţelor de apă;

Asigurarea unui sistem operativ de avertizare a autoritătilor şi a folosinţelor

din aval asupra producerii poluării accidentale şi asupra evoluţiei propagării undei

poluante;

Asigurarea unor măsuri operative de intervenţie “in situ” la sursa de poluare,

pe cursul de apă şi la folosinţele de apă în caz de poluare accidentală pentru

localizarea şi limitarea ariei de răspândire a efectelor.

Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale a resurselor de apă din

Spaţiul hidrografic Dobrogea este avizat de Comitetul de Bazin al Direcţiei Apelor

Dobrogea – Litoral.

Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale se elaborează de

către orice folosinţă potenţial poluatoare sau la care se pot produce evenimente ce

pot conduce la poluarea accidentală a resurselor de apă. Filialele bazinale ale

Administraţiei Naţionale "Apele Române" acordă asistenţă tehnică folosinţelor de

463

apă, pentru elaborarea planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluărilor

accidentale.


Apelor Costiere au fost stabilite planuri proprii de prevenire şi combatere a poluărilor

accidentale pentru 14 utilizatori de apă ce pot produce poluări accidentale.

Implementarea sistemului de avertizare în cazul poluărilor accidentale

În România funcţioneaza în baza Ordinului ministrului nr. 223/2006, Sistemul

de Alarmare în Caz de Poluări Accidentale (SAPA - ROM), cu subsistemul

Centrul Internaţional pentru Alarmare (PIAC) pentru cazurile de poluări accidentale

majore transfrontiere.

Obiectivul principal al Sistemul de alarmare în caz de poluare accidentală

este transmiterea datelor necesare pentru avertizarea populaţiei prin factorii de

răspundere, atât în caz de poluare a apelor pe cursurile interioare, cât şi în caz de

poluări accidentale majore cu efect transfrontier, conform regulamentelor cu statele

vecine.

În situaţia poluărilor accidentale, sistemul are capacitatea de alertare a

serviciilor responsabile în vederea definirii pericolului, stabilirii cauzelor, determinării

factorilor răspunzatori, stabilirii măsurilor de prevenire şi pregătire pentru intervenţii.

De asemenea, Sistemul coordonează şi/sau realizează acţiuni operative de

monitorizare a undei poluante, limitarea raspândirii, colectarea, neutralizarea şi

distrugerea poluantului, luării unor măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi

refacerea echilibrului ecologic, precum şi de prevenire a altor consecinţe.

Structura sistemului de alarmare este de tip piramidal cu trei nivele: de baza,

cuprinzand Sisteme de Gospodarire a Apelor, intermediare - respectiv Directiile de

Apa ale A.N. “Apele Romane” şi nivelul superior, format din A.N. “Apele Romane” si

Ministerul Mediului şi Dezvoltarii Durabile care asigura si rolul de Centru

International de Alarmare in caz de Poluari Accidentale - CIPA-ROM (PIAC).

Comunicarile se concentreaza in principal pe colectarea de date suficiente

asupra tipului si continutului in poluanti si de transmitere a informatiilor, respectiv de

alarmare la nivel national si international, autoritati regionale si alte organisme. Cea

de-a doua functiune a PIAC o constituie aprecierea impactului posibil al poluarii

raportate, asupra sanatatii umane si/sau mediului. O data ce impactul poluarii este

bine cunoscut, cea de-a treia functiune o reprezinta nominalizarea institutiei care

trebuie sa fie informata sau alertata si ce actiuni sunt necesar a fi luate. La nivelul

464

PIAC trebuie sa se confirme daca poluarea raportata are un impact transfrontier si in

consecinta daca alarmarea internationala este necesara.

La nivelul bazinului Dunării, funcţionează Sistemul de Avertizare în caz de

Accidente (Accident Emergency Warning System - AEWS), care are ca obiectiv

general creşterea siguranţei şi protecţia mediului în cazul unei poluări accidentale

prin furnizarea rapidă de informaţii tarilor riverane afectate. Acest sistem a început

să opereze în 1997 şi funcţionează, în prezent, în toate ţările dunărene. Acest

sistem are următoarele scopuri:

Comunicarea informaţiilor privind schimbările brusce în caracteristicile apei,

cum ar fi de exemplu cele cauzate de poluări accidentale sau de modificări

neprognozabile ale nivelului apei (nu se includ inundaţiile);

Asigurarea unui sistem operativ de avertizare, transnaţional şi naţional,

cuprinzând atât cursul major al Dunării cât şi afluenţii.

Sistemul AEWS este format din subsisteme similare organizate la nivelul

ţărilor riverane. Fiecare din acestea sunt prevăzute cu un Centru Principal

Internaţional de Alarmare (PIAC) care intră în structura reţelei transnaţionale de

informare în caz de poluări sau situaţii de urgenţă. Fiecare Centru de Alarmare are 3

unităţi de bază:

Unitatea de Comunicare, care primeşte şi trimite mesaje de avertizare

(funcţionează continuu);

Unitatea de Experţi, care evaluează impactul transfrontalier posibil al unui

accident;

Unitatea de Decizie, care decide cu privire la avertizările internaţionale.

Procedurile de operare ale Sistemului AEWS sunt descrise în Manualul

Internaţional de Operare, care este tradus în limbile naţionale ale ţărilor din bazinul

Dunării. Comunicarea se face prin internet şi mesaje SMS, fiind o parte integrală al

sistemului informatic al ICPDR (Danubis). Unitatea de Experţi utilizează baza de

date de substanţe periculoase pentru a evalua posibilul impact asupra mediului şi

Modelul de Alarmare în bazinul Dunării pentru a evalua şi prognoza transferul de

poluanţi în reţeaua hidrografică.

Sistemul AEWS pentru Dunăre este activat în eventualitatea unui pericol de

poluare transfrontalieră a apei sau în cazurile în care nivelele concentraţiilor

poluanţilor au fost depăşite. În prezent, sistemul se ocupă doar cu poluările

accidentale, dar este planificat a se extinde în viitor cu activităţile de avertizare în

caz inundaţii şi cu alte fenomene periculoase (îngheţ). Modul de operare al

465

sistemului AEWS a fost testat de multe ori pe parcursul diverselor alerte şi a arătat

că, Sistemul AEWS este capabil să transmită mesajele de avertizare în conformitate

cu Manualul de Operare.

În cazul poluărilor accidentale, probele de apă sunt prelevate şi analizate de

laboratoarele Administraţiei Naţionale “Apele Romăne” de la nivelul Direcţiilor de

Ape şi de la nivelul Sistemelor de Gospodărirea Apelor pe raza cărora s-a semnalat

poluarea, precum şi de alte laboratoare sub coordonarea sau subordonarea

Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile (Ex.: ICIM Bucureşti). După identificarea

poluanţilor, se monitorizează unda poluantă, analizându-se indicatorii specifici până

la normalizarea concentraţiilor acestora în apele receptoare. De asemenea,

impactul poluărilor accidentale este măsurat, atât pe parcursul incidentului, cât şi

după acesta, având în vedere parametrii biologici sensibili la tipul de poluant.

Informaţiile privind tipul de poluant, variaţia concentraţiilor în apele de suprafaţă,

impactul poluării asupra florei şi faunei acvatice sunt transmise factorilor

responsabili de la toate nivelele din Sistemul de Alarmare în caz de Poluări

Accidentale, care retransmit aceste informaţii ţărilor din aval (în caz de poluare

transfrontieră), folosinţelor din aval (pentru restricţionarea utilizării apei) şi pentru

luarea celor mai eficiente măsuri de combatere a poluării.

Un rol important în identificarea eventualelor fenomene de poluări accidentale îl

are implementarea Programului Naţional DESWAT la nivelul Fluviului Dunărea

(sectorul Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea.

Unul dintre obiectivele acestui program este modernizarea sistemului de

monitoring cantitativ şi calitativ al resurselor de apă din România. Astfel, în cadrul

acestui proiect se vor moderniza şi automatiza 24 staţii pentru măsurarea nivelului

apei, precipitaţiilor, temperaturii apei şi aerului precum şi pentru măsurarea

debitelor, şi 6 staţii automate pluviometrice numai cu senzori de precipitaţii.

11.9 Măsuri pentru corpurile de apă care riscă să nu atingă

obiectivele de mediu.

Măsuri suplimentare pentru atingerea obiectivelor de mediu

O cerinţă esenţială a Directivei Cadru Apă este stabilirea obiectivelor de

calitate pentru toate corpurile de apă (Art.4) şi implicit dezvoltarea de programe de

măsuri pentru atingerea acestor obiective (Art.11). Măsurile de bază şi măsurile

466

suplimentare, componente ale programului de măsuri, au fost prezentate detaliat la

începutul Capitolului XI.

Pentru atingerea obiectivelor de mediu prevăzute de Directiva Cadru a Apei

s-au luat în considerare două scenarii şi anume:

Scenariul de bază ce presupune luarea de măsuri pentru implementarea

Directivelor europene din domeniul calităţii apei în conformitate cu prevederile

acestora;

Scenariul optim ce presupune măsuri suplimentare faţă de scenariul de bază

pentru atingerea în anul 2015 a stării bune/a potenţialului ecologic bun a apelor

în conformitate cu prevederile Directivei Cadru pentru Apă.

Figura nr.11.12 – Scenarii pentru atingerea obiectivelor de mediu

În Capitolul IV, subcapitolul 2.4 s-au analizat presiunile semnificative din

Spaţiul Hidrografic Dobrogea, iar în Capitolul 2.5 s-a evaluat impactul antropic

asupra corpurilor de apă şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu datorită:

Poluării cu substanţe organice;

Poluării cu nutrienţi;

Poluării cu substanţe periculoase;

Presiunilor hidromorfologice.

Măsurile de bază pentru reducerea poluării cu substanţe organice, a poluării cu

nutrienţi şi a poluării cu substanţe periculoase au fost prezentate în sub-capitolele

11.1, 11.5 şi 11.7.

O etapă importantă este corelarea rezultatelor analizei presiune – impact cu

rezultatele analizei economice a utilizării apei pe baza scenariilor de dezvoltare

467

până în anul 2015, în vederea stabilirii unui program de măsuri coerent şi integrat,

pentru corpurile de apă care riscă să nu îndeplinească obiectivele de mediu.

Măsuri necesare pentru reducerea efectului presiunilor

hidromorfologice

În vederea reducerii efectelor presiunilor hidromorfologice asupra corpurilor

de apă şi asupra mediului în general, legislaţia românescă în domeniu prevede o

serie de măsuri ce se regăsesc în reglementări specifice; dintre aceste măsuri

menţionam următoarele:

- Aplicarea prevederilor din Normativul Tehnic al Lucrărilor Hidrotehnice

1215/2008 al OM 1163/2007;

- Aplicarea prevederilor din HG 1854/2005 pentru aprobarea Strategiei

naţionale de management al riscului la inundaţii;

- Respectarea prevederilor din autorizaţia de gospodărire a apelor pentru toate

tipurile de lucrări (inclusiv balastiere);

- Respectarea prevederilor actelor de reglementare emise de autorităţile

competente din domeniul protecţiei mediului.

- Respectarea prevederilor actelor de reglementare emise de autorităţile

competente din domeniul transporturilor.

În conformitate cu prevederile art. 64 alin. (1), din Legea apelor nr. 107/1996

cu modificările şi completările ulterioare, deţinătorii de lucrări hidrotehnice (prize,

baraje şi lacurile de acumulare) sunt obligaţi să asigure în aval debitele necesare

folosinţelor, precum şi debitul necesar protecţiei ecosistemului acvatic.

În etapa actuală, în elaborarea Planului de Management, pe baza studiilor

disponibile realizate de institutele de cercetare abilitate, s-a considerat debitul

ecologic ca fiind minimul dintre Q95% (unde Q95% este debitul mediu lunar minim

anual cu asigurarea de 95%.) şi 10% Q (debitul mediu multianual). În etapele

următoare se vor realiza studii de aprofundare a aceastei problematici pentru o mai

bună corelare între aspectele cantitative şi elementele biologice. În funcţie de

raspunsul biotei se va trece gradual la stabilirea valorilor optime de debit ecologic

pentru fiecare situaţie specifică. În acest sens, pentru următoarea etapă este

necesară realizarea unui normativ care să reglementeze valorile debitului ecologic.

Menţionăm că în prezent, debitul care trebuie asigurat în avalul lucrărilor

hidrotehnice transversale trebuie să respecte condiţiile din actele de reglementare

privind gospodărirea apelor, având în vedere asigurarea funcţionării ecosistemelor

468

acvatice în aval de lucrarea hidrotehnică (debit ecologic/salubru), precum şi

asigurarea debitelor pentru celelalte folosinţe de apă (debit de servitute). Dacă în

actele de reglementare din domeniul gospodăririi apelor este prevazută asigurarea

unui debit mai mare decat valoarea minimă mai sus menţionată a debitului ecologic,

este necesară menţinerea valorilor autorizate.

În situaţia în care autoritatea de gospodărire a apelor are în vedere o posibilă

dezvoltare a folosinţelor în aval, implicit a conservării şi dezvoltării ecosistemelor

acvatice, rezultată din aplicarea Schemelor Directoare de Amenajare şi

Management a Bazinelor Hidrografice, se poate lua în considerare o creştere a

acestui debit, ţinând cont şi de aportul de bazin, pe baza unor studii bine

fundamentate si de a căror rezultate se va ţine cont în autorizaţiile emise.

Asigurarea debitului minim necesar pentru menţinerea condiţiilor de viaţă pe

corpurile de apă din avalul construcţiilor hidrotehnice trebuie să aibe în vedere o

strânsă corelare între măsurile de reducere a presiunilor hidromorfologice aplicate în

amonte de bararea transversală şi starea ecologică determinată pe corpul de apă

din aval. Asigurarea şi menţinerea debitului ecologic va trebui să ţină cont totodata

şi de fezabilitatea tehnică a măsurii aplicate.

Directiva Cadru Apă prevede măsuri pentru reducerea efectelor presiunilor

hidro-morfologice pentru corpurile de apă care riscă să nu atingă obiectivele de

mediu. În Capitolul 8.3 s-a prezentat abordarea privind desemnarea finală a

corpurilor de apă puternic modificate pentru corpurile de apă (testul de desemnare)

care nu ating starea ecologică bună (SEB) din punct de vedere al elementelor

biologice, consecinţă a alterărilor hidromorfologice, aferente Fluviului Dunărea,

Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere.

În cadrul testului de desemnare s-au prezentat familii de măsuri (Tabel 8.9)

în vederea atingerii stării bune/potenţialului ecologic bun.

Analiza corpurilor de apă în vederea elaborării programului de măsuri pentru

reducerea efectelor presiunilor hidromorfologice se poate sintetiza funcţie de două

categorii - corpuri naturale şi corpuri puternic modificate/artificiale după cum

urmează:

1. Selectarea măsurilor de restaurare şi planificarea obiectivelor pentru

corpurile de apă naturale la risc să nu atingă starea ecologica bună (SEB)

în anul 2015 sau un obiectiv mai puţin sever în anul 2021 sau 2027 (Figura

nr. 11.13);

469

2. Selectarea măsurilor de atenuare a efectelor presiunilor

hidromorfologice şi planificarea obiectivelor pentru corpurile de apă

puternic modificate şi artificiale pentru a atinge potenţialul ecologic bun -

PEB sau un obiectiv mai puţin sever decât PEB (Figura nr. 11.14).

Prin măsuri de restaurare se înţeleg măsurile ce conduc la atingerea stării

ecologice bune a apei (SEB). Măsurile de atenuare a efectelor presiunilor

hidromorfologice sunt măsurile ce nu conduc corpul la atingerea stării ecologice

bune (SEB), ci doar la atingerea potenţialului ecologic bun (PEB).

În continuare se va folosi noţiunea de măsuri de renaturare prin care se

înţeleg atât măsurile de restaurare cât şi cele de atenuare a efectelor

presiunilor hidromorfologice.

Măsurile de renaturare a râurilor sunt în general reprezentate de

următoarele tipuri/categorii:

restaurarea habitatelor/elementelor landscape-ului natural;

restaurarea proceselor naturale;

măsuri specifice diverselor specii pentru creşterea biodiversităţii.

Măsurile de renaturare a elementelor landscape-ului natural în cazul

refacerii conectivităţii longitudinale sunt următoarele:

Îndepărtarea tuturor obstacolelor care barează cursurile de apă şi care nu sunt

utilizate pentru un anumit scop sau funcţia pentru care au fost create a dispărut;

Realizarea unor pasaje de trecere a ichtiofaunei pentru lucrările de barare

transversale a cursului de apă.

Măsurile de renaturare a elementelor landscapului natural pentru

îmbunătăţirea conectivităţii laterale sunt următoarele:

Restaurarea zonelor umede: foste bălţi;

Restaurarea albiei: vaduri, bălţi, nisip, pietriş, bolovăniş, meandre/braţe

secundare, renaturare maluri;

Restaurarea reliefului din lunca inundabilă.

Pasajele de trecere a ihtiofaunei se propun a fi realizate numai pe sectoarele

cursurilor de apă în care trăiesc specii migratoare.

Pentru creşterea biodiversităţii mediului acvatic este necesar pe lângă

renaturarea elementelor landscape-ului natural şi restaurarea proceselor naturale

respectiv a unui regim hidrologic corespunzător folosinţelor şi speciilor acvatice şi a

unei legături funcţionale între râu şi lunca inundabilă prin modificarea regimului de

exploatare a sistemelor de gospodărire a apelor.

470

Figura nr. 11.13 Selectarea măsurilor de restaurare şi planificarea obiectivelor

pentru corpurile de apă naturale la risc să nu atingă starea ecologică

bună (SEB) în anul 2015 din cauza alterărilor hidromorfologice

Identificarea efectelor negative din

punct de vedere ecologic al alterărilor

hidromorfologice asupra SEB

Identificarea măsurilor pentru a restaura

condițiile necesare pentru atingerea

SEB

Aceste măsuri sunt tehnic fezabile și nu

au costuri disproporționate pentru a fi

operaționale în anul 2012 ?

Atingerea SEB în anul

2015

DA

NU

Identificarea îmbunătățirilor

ce pot fi făcute cu costuri

nedisproporționate și anul

cand pot fi operaționale

Atingerea SEB sau un

obiectiv mai puțin sever în

anul 2021 sau 2027

471

Figura nr. 11.14 - Selectarea măsurilor de atenuare a efectelor presiunilor

hidromorfologice şi planificarea obiectivelor pentru corpurile de apă puternic

modificate şi artificiale pentru a atinge potenţialul ecologic bun - PEB sau un obiectiv

mai puţin sever decât PEB

De asemenea, trebuie luate măsuri specifice funcţie de tipul de specie.

De exemplu:

Măsuri de realizare a unui pescuit raţional;

Măsuri de repopulare în cazul unor specii în declin etc.

Prin realizarea măsurilor de renaturare a râurilor, prezentate anterior,

ecosistemele acvatice antropizate evoluează de la starea actuală la o altă stare

Identificarea efectelor negative din punct

de vedere ecologic al alterărilor

hidromorfologice

Selectarea măsurilor care conduc la

atingerea PEB, care nu au efecte

semnificativ negative asupra folosințelor

de apă și asupra mediului în general

Este fezabil din punct de vedere tehnic

să se implementeze aceste măsuri până

în anul 2012 implicând costuri

nedisproporționate (acceptabile) ?

Atingerea PEB în an

2015

DA

NU

Identificarea îmbunătățirilor

ce pot fi făcute cu costuri

nedisproporționate și anul

când pot fi operaționale

Atingerea PEB sau un

obiectiv mai puțin sever

decât PEB în anul 2021 sau

2027

472

reprezentată de potenţialul ecologic bun sau la starea ecologica bună funcţie de

tipul corpului de apă.

În cazul în care nu se poate aprecia efectul măsurii asupra stării ecologice a

apei sau este dificil de găsit o soluţie tehnică pentru o situaţie concretă se pot

propune studii de specialitate.

Corpurile de apă care nu vor atinge obiectivele de mediu până în anul 2015

vor fi subiectul unei proceduri de justificare a excepţiilor (amânarea termenului

pentru atingerea obiectivelor peste 6 sau 12 ani, sau adoptarea unor obiective mai

puţin severe prezentate în Capitolul 12.) Directiva Cadru Apă prevede revizuirea

listei cu corpurile de apă puternic modificate şi artificiale la fiecare 6 ani, la

reactualizarea planului de management. Testul de desemnare al corpurilor de

apă puternic modificate şi artificiale trebuie refăcut la fiecare 6 ani, acesta

depinzând de modificările sociale, economice şi de mediu. Aceste modificări

depind la rândul lor de dezvoltarea noilor tehnologii.

O altă categorie importantă de măsuri o reprezintă măsurile privind

reducerea efectelor datorate transportului pe apă.

Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR),

Comisia Dunării (DC), Comisia Internaţională a Bazinului Râului Sava (SRBC)

au avut iniţiativa de a elabora „Declaraţia Comună privind principiile directoare de

dezvoltare a navigaţiei şi de protejare a mediului în Bazinul Dunării (Joint Statement

on Guiding Principles for the Development of Inland Navigation and Environmental

Protection in the Danube River Basin)”.

Această Declaraţie Comună are ca obiectiv ghidarea factorilor de decizie din

domeniul transportului pe apă şi al mediului cât şi a gospodăririlor de apă în vederea

realizării unor proiecte, programe şi planuri care să ţină cont de cerinţele navigaţiei

cât şi de cerinţele ecologice.

Declaraţia Comună privind Navigaţia şi Mediul prezintă cerinţele ecologice

necesare conservării integrităţii ecologice ale Fluviului Dunărea:

- Conservarea/protejarea peisajelor şi sectoarelor de râu naturale sau a celor

cu valoare ecologica ridicată şi a populaţiilor acvatice;

- Restaurarea sectoarelor de râu modificate şi a luncilor adiacente;

- Restaurarea echilibrului dinamic şi a continuităţii cu lunca inudabilă

(conectivităţii laterale);

- Cale de migraţie liberă în lungul râului şi în lunca inudabilp pentru toate

speciile de peşti şi alte specii acvatice în vederea asigurării dezvoltării durabile;

473

- Asigurarea transportului sedimentelor.

Masuri privind reducerea efectelor datorate navigatiei:

- Standarde privind emisiile viitoare datorate transportului pe apa;

- Proiectarea vapoarelor (studii privind materialele, forma etc.);

- Sisteme de propulsare (noi tehnici);

- Controlul vitezei (temporizatoare).

În cazul unor proiecte de navigaţie, încă din timpul fazei de proiectare este

necesar a se aplica următoarele principii:

- Abordare de la caz la caz tinând cont de cerinţele ecologice pentru fiecare

sector de râu, de integrarea la nivel de district hidrografic şi de cerinţele strategice

ale transportului pe apă pe râurile interioare atunci când se determină adâncimea şi

lăţimea şenalului navigabil;

- “Convieţuind cu natura” de câte ori este posibil, prin implementarea unor

măsuri în concordanţă cu procesele morfologice naturale ale râului bazate pe

principiul intervenţiei inginereşti minime şi temporare;

- Proiectare integrată a structurilor hidrotehnice respectând criterii hidraulice,

morfologice cât şi ecologice pe cât posibil în proporţii egale;

- Implementarea unor măsuri care să ţină cont de toate cerinţele hidraulice,

morfologice şi ecologice (stabilizarea patului albiei prin îmbunătăţirea

granulometriei, regularizarea apelor mici prin epiuri);

- Utilizarea optimă a potenţialului de restaurare a râului şi reconectarea

braţelor moarte;

- Asigurarea că nivelurile maxime nu vor creşte datorită proiectului.

În Tabelul 11.11 se prezintă exemple de măsuri necesare pentru asigurarea

navigaţiei în condiţii de siguranţă precum şi pentru asigurarea conformităţii cu

cerinţele de mediu aşa cum sunt prezentate în Documentul ICPDR – Declaraţia

Comună privind principiile directoare de dezvoltare a navigaţiei şi de protejare a

mediului în bazinul Dunării (Joint Statement on Guiding Principles for the

Development of Inland Navigation and Environmental Protection in the Danube

River Basin).

În acest Plan de Management s-a avut în vedere o serie întreagă de

propuneri de măsuri (Tabel 8.9), măsuri rezultate în urma desemnării finale a tuturor

corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale (sub-capitolul 8.3), în special

pentru corpurile de apă situate pe cursurile de apă cu specii de peşti migratori

de medie şi lungă distanţă (Anexa 11.16).

474

Tabel 11.11 - Catalog cu posibile măsuri pentru navigaţie

(ICPDR - Joint Statement on Guiding Principles for the Development of Inland Navigation and Environmental Protection in the

Danube River Basin)

Condiţii de

navigaţie

Măsuri pentru

navigaţie

Efecte generale Presiuni/ Efecte

asupra ecologiei

Cerinţe

ecologice

Măsuri ce asigură

conformitatea cu cerinţele

de mediu

Adâncimea minimă

a apei. (şenal

navigabil)

Transformarea albiei

pentru asigurarea

şenalului navigabil

(asigurarea

adâncimii minime),

regularizarea

scurgerii minime,

dragarea şi

refacerea cantităţii

de sedimente în

secţiunile erodate

(rambleiere).

Creşterea nivelului

apei în perioada de

ape mici.

Regularizarea

râului, reducerea

morfodinamicii.

Reducerea

activităţilor

inginereşti.

Restaurarea râurilor. (în

special îndepărtarea digurilor

şi restaurarea luncilor

inundabile)

475

Condiţii de

navigaţie

Măsuri pentru

navigaţie


asupra ecologiei

Cerinţe

ecologice

Măsuri ce asigură


de mediu

Reducerea vitezei

curenţilor laterali.

Îmbunătăţiri ale

scurgerii apei în

zonele de confluenţa

cu afluenţii şi

reconectarea

canalelor laterale.

Viteze mici ale apei în

secţiune transversală.

Reducerea

morfodinamicii la

confluente, viteze

mai mici în

secţiunea

transversală.

Eliminarea

restricţiilor în

ceea ce priveşte

dinamica din

zona de mal şi a

canalelor

laterale.

Reconectarea canalelor

laterale (conectivitatea

laterală) şi restaurarea

confluenţelor cu afluenţii.

Nu sunt permise

schimbări bruşte ale

regimului scurgerii

(viteza)

Limitarea schimbării

regimului scurgerii

(schimbări graduale

ale vitezei) pe

sectoare (de ex. noi

lucrări de

regularizare pentru

ape mici).

Variabilitate spaţială

scăzută a condiţiilor

pentru navigaţie.

Schimbarea

condiţiilor de

curgere faţă de

condiţiile naturale

Variaţie mare a

vitezelor –

condiţii de

perspectivă.

(prognoze,

previziuni)

Măsuri inginereşti pentru a

îmbunătăţi regimul scurgerii.

476

Condiţii de

navigaţie

Măsuri pentru

navigaţie


asupra ecologiei

Cerinţe

ecologice

Măsuri ce asigură


de mediu

Poziţie previzibilă şi

geometrică a

canalului de

navigaţie (Pozarea

canalului de

navigaţie)

Reducerea

sedimentării

spontane prin

utilizarea epiurilor,

dragajului şi re-

aranjarea

sedimentelor

(autodragarea)

Minimizarea

întreruperilor/îngreunăr

ii navigaţiei

Modificarea

transportului

sedimentelor şi a

morfologiei râului,

alterarea

habitatului

Adăncimi

variabile ale

apei, lăţimi

variabile ale

albiei,

granulometrie

diversă,

gradienţi

moderaţi ai

scurgerii

Măsuri de reabilitare care

conduc spre realizarea unor

adâncimi variabile ale apei,

unor lăţimi variabile ale albiei,

diversificarea granulometriei,

gradienţi moderaţi

477

Condiţii de

navigaţie

Măsuri pentru

navigaţie


asupra ecologiei

Cerinţe

ecologice

Măsuri ce asigură


de mediu

Oprirea tendinţelor

de

eroziune/sedimenta

re ale canalului

principal

De ex. Construcţia

de epiuri, dragarea

sau re-aşezarea

materialului,

asigurarea unei

lăţimi variabile a

râului, îmbunătăţirea

granulometriei

Stabilitatea albiei De asemenea

există o necesitate

ecologică dat fiind

faptul ca presiunea

nu este rezultatul

navigaţiei

Oprirea

tendinţelor de

eroziune/sedim

entare ale

canalului

principal

De ex. Construcţia de epiuri,

dragarea sau re-aşezarea

materialului, asigurarea unei

lăţimi variabile a râului,

îmbunătăţirea granulometriei

Situaţia

morfodinamică

a canalului

Conservarea sau

îmbunătăţirea morfologiei

râului: fără dalări ale albiei,

menţinerea morfodinamicii,

epiuri cu forme specifice

pentru a îmbunătăţi

morfodinamica, evitarea

construirii a numeroase epiuri

478

Condiţii de

navigaţie

Măsuri pentru

navigaţie


asupra ecologiei

Cerinţe

ecologice

Măsuri ce asigură


de mediu

Morfodinamica

malurilor râului

Adoptarea lucrărilor de mal cât

mai naturale: restaurarea

malurilor râului, înlăturarea

regularizărilor şi digurilor,

protecţiei, permiterea eroziunii

laterale, coborarea sau

înclinarea epiurilor care să

permită eroziune laterală

Conectivitate

lateral

Luncă inundabilă/zonă

umedă/reconectarea braţelor

laterale/mai multă apă în lunca

inundabilă/zonă cu aluviuni,

ameliorarea habitatelor.

Cerinţe generale Măsuri generale

479

Condiţii de

navigaţie

Măsuri pentru

navigaţie


asupra ecologiei

Cerinţe

ecologice

Măsuri ce asigură


de mediu

Asigurarea

protecţiei contra

inudaţiilor

Îmbunătăţirea

zonelor de retenţie,

lăţime adecvată a

albiei, fără creşterea

gradului de risc la

inundaţii

480

Pe râurile interioare se consideră că nu există soluţie tehnic

fezabilă privind amenajările pentru migraţia peştilor pentru barări

transversale ale cursului de apă cu înălţimea mai mare de 15 m.

Menţionăm că pe plan european, în general, au fost realizate amenajări

pentru migraţia peştilor pentru barări cu înălţimea de până la 15 m. În al

doilea ciclu de planificare este posibil ca acest prag să fie revizuit pentru

barajele cu înălţimi mai mari de 15 m, pe baza rezultatelor unor studii de

cercetare, studii de fezabilitate şi proiecte pilot; de altfel acestea constituie în

prezent propuneri de măsuri pentru acele baraje cu o înălţime cuprinsă între

15-50 m.

În această etapă de elaborare a Planului de Management s-a avut în

vedere, în general, o prioritizare a măsurilor care să asigure în primul rând

conectivitatea longitudinală în cazul barărilor transversale mai mici de 15 m

(considerate fezabile tehnic) pe cursurile de apă cu specii de peşti migratori.

În cazul în care rezultatele activităţilor de monitoring au evidenţiat prezenţa

unor specii de peşti migratori, atât în amonte, cât şi în aval de barierele

transversale (datorită existenţei speciilor migratoare şi pe afluenţi), s-a

considerat că nu mai este necesară refacerea conectivităţii longitudinale.

Ţinând cont de aceste aspecte, în al doilea ciclu de planificare, odată

cu creşterea confidenţei în evaluarea stării/potenţialului ecologic, precum şi

odată cu finalizarea studiilor de cercetare, fezabilitate şi a studiilor pilot, se va

reanaliza eficienta măsurilor implementate şi eventual se vor propune alte

măsuri care să asigure atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de

apă afectate de presiunile hidromorfologice.

O sinteză a testului de desemnare şi implicit a măsurilor de re-

naturare pentru corpurile de apă care riscă să nu atingă obiectivele de

mediu datorită presiunilor hidro-morfologice se prezintă în Anexa

nr.(11.17 b si c).

În Figura nr.11.15 se prezintă locaţia unde se vor realiza, măsurile de

asigurare a conectivităţii longitudinale, a conectivităţii laterale precum şi alte

tipuri de măsuri necesare a fi luate pentru fluviul Dunărea şi Delta Dunării,

având în vedere atingerea obiectivului de mediu propus.

481

482

Pentru Fluviul Dunărea, în această primă analiză, s-a propus

elaborarea unui studiu de cercetare în vederea asigurării migraţiei sturionilor

de la Marea Neagră spre amonte, studiu ce va stabili cea mai bună soluţie din

punct de vedere economic şi tehnic (incluzând şi aspectele legate de

abilităţile de înot ale sturionilor în diferite faze de dezvoltare şi adâncimea

apei la care îşi au habitatul) în special, pentru lacurile de acumulare Porţile de

Fier I şi II - principalele bariere în calea migraţiei.

Pentru celelalte corpuri de pe fluviul Dunărea şi anume Dunăre-corp

Porţile de Fier II-Chiciu, km 863-375.5, Dunăre-corp Chiciu-Isaccea, km

375.5-100 şi Dunăre-corp Isaccea-br. Sulina-vărsare km 100-0 vor fi propuse

măsuri în principal din studiul de cercetare – Redimensionarea ecologica

si economica pe sectorul romanesc al luncii Dunării proiect realizat de

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării în colaborare cu alţi

parteneri, sub coordonarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi din

studiul de fezabilitate şi proiectare protecţie de mal pentru canalul

Sulina beneficiar Administraţia Fluvială a Dunării de Jos.

Pentru SH Dobrogea nu au fost identificate cursuri de apă interioare

care să prezinte fauna piscicolă, nefiind necesare măsuri pentru asigurarea

continuităţii longitudinale.

Pentru apele costiere având în vedere activitatea desfăşurată în zonele

identificate ca fiind puternic modificate, la această primă analiză nu au putut fi

identificate măsuri care să nu afecteze folosinţele din zonă. (activitate

portuară, navigaie, etc).

Măsuri suplimentare pentru reducerea poluării cu substanţe

organice, nutrienţi şi substanţe periculoase în vederea atingerii

stării bune a apelor

În situaţia în care măsurile de bază implementate nu sunt suficiente

pentru atingerea stării bune a apelor, trebuie avută în vedere introducerea de

măsuri suplimentare. Măsurile suplimentare sunt acele măsuri desemnate şi

implementate pe lângă măsurile de bază, în scopul realizării obiectivelor

stabilite. Se pot adopta de asemenea măsuri suplimentare ulterioare pentru

creşterea gradului de protecţie sau îmbunătăţirea apelor aflate sub incidenţa

483

Directivei Cadru a Apei, inclusiv în implementarea acordurilor internaţionale

importante la care se face referire în Art. 1.

Pentru corpurile de apă care riscă să nu atingă obiectivele de mediu,

respectiv corpurile de apă stabilite la Capitolul 2.5 şi obiectivele de mediu

prezentate la Capitolul 9, se propun măsuri suplimentare pentru presiunile

punctiforme şi difuze aparţinând activităţilor industriale şi agricole, dar şi

aglomerărilor umane.

Combinaţia optimă de măsuri de bază şi măsuri suplimentare selectată

pe baza aplicării analizelor cost-eficienţă şi cost beneficiu, conduce la

stabilirea unui program de măsuri care să asigure atingerea obiectivelor de

mediu, respectiv la care pot fi aplicate excepţiile de la obiectivele de mediu

conform Art. 4.4 - 4.7 ale Directivei Cadru Apă. Aceste excepţii se prezintă

detaliat în Capitolul 10.

Figura nr. 11.16 – Combinaţia măsurilor de bază şi suplimentare din

cadrul programului de măsuri

Există o delimitare între măsuri şi instrumente. Termenul de “măsură”

se referă la o aplicaţie tehnică concretă care tinde sa aibă un efect local, cum

ar fi o aplicaţie structurală, pe când instrumentele sunt de natura

administrativă, economică sau consultativă. Instrumentele servesc la

Măsuri suplimentare

Corpuri / Grup corpuri de apă

Sta

rea c

orp

ulu

i d

e

ap

a

Măsuri de bază

484

susţinerea implementării măsurilor (care tind să aibă un caracter mai tehnic)

prin stimularea schimbării comportamentului principalilor factori implicaţi. O

consecinţă a acestui fapt este că instrumentele sunt aplicabile pe termen

lung, au un efect mai larg comparativ cu măsurile şi necesită o coordonare la

un înalt nivel administrativ. Totuşi, atât măsurile, cât şi instrumentele, trebuie

văzute ca „‟măsuri‟‟ în concepţia Art. 11 din Directiva Cadru a Apei.

Instrumentele pot fi înglobate în grupul de măsuri suplimentare.

Pentru a realiza o prognoză a calităţii apelor la nivel de bazin/spaţiu

hidrografic în anul 2015, s-a utilizat modelarea matematică cu ajutorul a două

modele de calitate a apei (modelele WaQ si QUAL 2K). Modelul WaQ s-a

aplicat pentru toate corpurile de apă la nivel de sub-bazine, iar modelul

QUAL2K numai pe corpurile la risc din punct de vedere al substanţelor

organice.

Modelul WaQ (Water Quality) prognozează calitatea apei din punct de

vedere al nutrienţilor (azot total şi fosfor total). Se aplică ecuaţia de bilanţ de

încărcări (emisii şi imisii) luând în considerare sursele de poluare punctuale,

difuze cât şi fondul natural. Rezultatele aplicării modelării calităţii în anul 2015

constituie instrumente de evaluare a impactului măsurilor de bază, precum şi

instrumente de selectare a priorităţilor în luarea măsurilor suplimentare de

reducere a poluării.

Modelul QUAL 2K (A Modelling Framework for Simulating River and

Stream Water Quality) se aplică pentru prognoza calităţii apelor din punct de

vedere al poluării cu substanţe organice, precum şi al poluării cu alţi poluanţi.

Categoriile de măsuri suplimentare propuse de Administraţia Naţională

“Apele Române” pentru diminuarea efectelor presiunilor din activităţile umane

în vederea îmbunătăţirii stării apelor, respectiv a reducerii poluării cu

substanţe organice, nutrienţi şi substanţe periculoase şi aplicabile activităţilor

economice (industriale şi agricole) şi aglomerărilor umane, sunt prezentate pe

familii de măsuri în Anexele nr. 11.18 - 11.20. De asemenea, sunt prezentate

şi estimări de costuri unitare specifice pentru evaluarea cheltuielilor de

investiţii şi operare a măsurilor suplimentare propuse.

În categoria instrumentelor de aplicare / sprijinire a programelor de

măsuri se regăsesc:

Taxe/subvenţii.

485

- taxa pe pescuit;

- subvenţii acordate pentru dezvoltarea agriculturii ecologice/organice;

- subventii/plăţi pentru aplicarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală,

în special pentru implementarea Axei prioritare 2 şi pentru implementarea

Directivei Cadru a Apei şi Natura 2000 (Art. 38 al Regulamentului 1698/2005).

Implementarea măsurilor necesare a fi luate de către fermieri pentru

atingerea obiectivelor Directivei Cadru Apă pot fi finanţate prin Fondul

European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) în conformitate cu

Regulamentul nr. 1698/2005 Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare

rurală. Acest sprijin are la bază Programul Naţional de Dezvoltare Rurală care

acoperă o perioadă de 7 ani (1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2013) şi care

conţine Axele şi Masurile propuse pentru fiecare axa, precum şi un plan de

finanţare.

Măsurile din cadrul Axei 2 vizează menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii

mediului rural din spaţiul rural prin promovarea unui management durabil atât

al suprafeţelor agricole cât şi al celor forestiere. Unul dintre scopurile

sprijinului prevăzut pentru Axa 2 şi care are relevanţă în acest context, este

de a acorda sprijin financiar agricultorilor şi proprietarilor de pădure pentru

prestarea de servicii de protecţie a mediului pentru conservarea şi protejarea

florei şi faunei salbatice, apei şi solului - conform priorităţilor de mediu ale UE

referitoare la agricultură şi silvicultură – şi de a menţine sistemele agricole de

tip HNV (high natural value- cu valoare natural înaltă), susţine Natura 2000,

îndeplini obligaţiile prevăzute de Directiva Cadru Apă şi Directiva Nitraţi şi de

a atenua efectele schimbărilor climatice.

În Axa 2 sunt incluse o serie de măsuri care pot contribui la reducerea

riscului poluării apelor (de ex. Cerinţele de agro-mediu referitoare la

eliminarea completă a utilizării îngrăşamintelor chimice, aplicarea practicilor

de agricultură ecologică precum şi a practicilor de prevenire a infiltrării

nitraţilor în sol prin promovarea culturilor verzi) şi la atingerea obiectivelor

Directivei Cadru Apă. Pe lângă aceste acţiuni din Axa 2 mai există şi alte

intervenţii, sprijinite atât prin Axa 1, căt si prin Axa 3, care vor aduce un aport

important protecţiei resurselor apelor (de ex. sprijinul acordat prin Axa 1

pentru respectarea normelor Directivei Nitraţi şi sprijinul din Axa 3, privind

sistemele de canalizare.

486

Axa 2 a PNDR are o valoare totală de aproximativ 2,3 miliarde Euro, din

care 82% reprezintă aportul FEADR.

În continuare se prezintă câteva măsuri de dezvoltare rurală legate de

managementul apei: investiţii (sisteme de stocare a gunoiului de grajd),

instruiri pentru fermieri, realizarea şi menţinerea zonelor tampon de-alungul

apelor, realizarea şi menţinerea zonelor de protecţie pentru captările de apă,

menţinerea terenurilor necultivate, conversia a terenurilor arabile în paşuni,

restaurarea şi întreţinetrea zonelor umede, conservarea solului (reducerea

arăturilor, acoperirea terenurilor, etc), reducerea utilizării fertilizanţilor şi a

pesticidelor, aplicarea agriculturii organice care pot fi susţinute prin FEADR.

Articolul 38 al Regulamentului 1698/2005 prevede suport ce se acordă

utilizatorilor, anual şi pe hectar de suprafaţă agricolă utilizată, pentru a

compensa în zonele în cauză costurile suportate şi pierderea de venituri

generate de dezavantajele rezultate în urma punerii în aplicare a Directivelor

79/409/CEE, 92/43/CEE (Directivele pentru reţeaua Natura 2000) şi

2000/60/CE (Directiva Cadru Apă).

Regulile de implementare ale Art. 38 al Regulamentului nr. 1698/2005

elaborate la nivel european vor fi adoptate până la sfarşitul anului 2009. Se

specifică că utilizarea acestui articol în programul de dezvoltare rurală cere ca

programul de măsuri al Planului de Management să fie stabilit. De asemenea,

propunerea de suport este de 500 Euro/ha pentru primii 5 ani şi 200 de

Euro/ha pentru următorii ani. Se precizează că odată cu prevederea sprijinului

măsurile devin obligatorii.

Întrucât în PNDR nu este prevazută o alocaţie financiară pentru

aplicarea acestui Articol este puţin probabil că acest sprijin să se acorde până

în anul 2013. În cazul în care acest sprijin se va acorda pana în anul 2013, se

vor identifica zonele/sub-bazinele pentru care este necesar a se implementa

măsurile specifice, putându-se chiar realiza un addendum la programul de

măsuri, dacă este necesar. Aplicarea măsurilor Art. 38 trebuie să aibă în

vedere, de asemenea o negociere între autorităţile de gospodărirea apelor şi

fermieri şi autorităţile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, având în vedere

acceptantă acestor măsuri.

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi Apelor Costiere sunt necesare măsuri suplimentare pentru

487

activităţile agricole pentru atingerea obiectivelor corpurilor de apă, iar măsurile

propuse se referă la: aplicarea codului de bune practici agricole în zonele ne-

vulnerabile, aplicarea codului de bune condiţii agricole şi de mediu şi a altor

coduri de bună practică în ferme, etc, realizarea şi menţinerea zonelor de

protecţie pentru captările de apă, menţinerea terenurilor necultivate, conversia

terenurilor arabile în păşuni, restaurarea şi întreţinerea zonelor umede,

reducerea utilizării fertilizanţilor şi a pesticidelor, aplicarea agriculturii

organice.

Aranjamente de cooperare

Ex.: Crearea unor structuri eficiente de cooperare între fermieri şi companiile

de apă.

Instrumentul reprezintă o posibilitate multiplă de posibile cooperări între diferiţi

actori la diferite nivele (ex. Subvenţii locale – producător agricol, caz de

secetă)

Consultanţă, studii

Ex: Consultanţă pentru fermieri, studii de cercetare ştiinţifica şi studii de

proiectare tehnică

Un exemplu pentru reducerea presiunilor de la aglomerările umane în

ceea ce priveşte poluarea cu nutrienţi este măsura suplimentară care poate fi

promovată, fie prin legislaţie, fie prin acorduri voluntare, de introducere şi

comercializare pe piaţa de profil a detergenţilor fără conţinut de fosfaţi.

Această măsura privind utilizarea detergenţilor fără fosfaţi este amplu

dezbatută la nivelul Uniunii Europene, şi în special la nivelul Districtul

Internaţional al Dunării, unde câteva ţări au implementat-o cu succes printr-o

abordare legislativă la nivel naţional. De asemenea, la nivel european există

preocupari privind promovarea unei Directive Europene pentru reglementarea

utilizării detergenţilor fără fosfaţi.

În România nu au existat angajamente voluntare care să se refere la

reducerea conţinutului de fosfaţi din detergenţi. În anul 2008, Ministerul

Mediului şi Dezvoltării Durabile a iniţiat câteva întâlniri cu Asociaţia

Producătorilor de Detergenţi şi Cosmetice (RUCODEM), precum şi cu

principalii producători de detergenţi din România, în vederea realizării unui

acord voluntar pentru producerea şi comercializarea detergenţilor fără fosfaţi.

488

Discuţiile vor continua până la realizarea unui acord pe baze voluntare, având

în vedere şi faptul că la nivelul Districtului Internaţional al Dunării, Comisia

Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea a agreat împreună cu statele

semnatare reducerea conţinutului de fosfaţi din detergeniţi de spălare

comercializaţi cu 90% până în anul 2013 (Resolution of the 10th ICPDR

Ordinary Meeting, December 2008).

În vederea realizării efective a unui acord voluntar cu producătorii şi

importatorii de detergenţi, sunt necesare eforturi pentru intensificarea

conştientizării producătorilor de detergenţi privind beneficiile asupra mediului,

pentru îmbunătăţirea comunicării dintre factorii de decizie şi sectorul privat,

precum şi acţiuni pentru acordarea unor facilităţi de promovare pentru

companiile producătoare.

Pentru buna implementare a prevederilor Directivelor 79/409/CEE şi

92/43/CEE sunt necesare măsuri suplimentare în domeniile:

conservarea habitatelor dependente de apă;

conservarea speciilor dependente de apă;

utilizarea durabilă a resurselor;

management şi administraţie.

Aceste măsuri sunt necesare pentru reducerea presiunilor

hidromorfologice, a efectelor schimbărilor climatice, a fenomenului de

eutrofizare în corpurile de apă precum şi protecţia corpurilor de apă

subterane. În acelaşi timp este necesară o cunoaştere mai bună a situaţiei pe

teren privind distribuţia spaţiala a habitatelor şi speciilor. O altă categorie de

măsuri sunt cele care contribuie la scăderea riscului de diminuare a suprafeţei

habitatelor protejate şi riscului de diminuare a speciilor protejate (de exemplu

prin identificarea şi cresterea suprafeţelor zonelor de reproducere). La nivel

administrativ este necesară coordonarea activităţii instituţiilor interesate şi

diminuarea situaţiilor conflictuale între acestea.

În Anexa nr. 11.21 sunt prezentate măsurile suplimentare necesare

pentru buna conservare a habitatelor şi speciilor dependente de apă. Aceste

măsuri suplimentare au fost extrase din planurile de management elaborate şi

aprobate până în prezent pentru ariile naturale protejate, finnd introduse doar

489

acele măsuri care au legatură cu habitatele şi speciile direct dependente de

apă.

Pe parcursul implementării practice, măsurile suplimentare şi

instrumentele trebuie adaptate fiecărei situatii în parte, suplimentate ţi

comparate cu valorile experimentale/ştiinţifice. Astfel, catalogul instrumentelor

şi măsurilor este un catalog “deschis”, care poate fi extins în cazuri specifice.

Potrivit cerinţelor Art. 14 al Directivei Cadru Apă, la stabilirea

programului de măsuri trebuie asigurată informarea, consultarea ţi implicarea

activă a factorilor interesaţi în luarea deciziilor şi a factorilor interesaţi în

domeniul gospodăririi apelor. În acest context, stabilirea finală a programului

de măsuri, respectiv adoptarea măsurilor suplimentare, se va realiza numai

pe baza consultării şi implicării active a acestora. Procesul s-a desfăşurat

începând cu 1 ianuarie 2009 şi s-a finalizat în 10 noiembrie 2009. Detalii

privind procesul de consultare pentru elaborarea planului de management se

regăsesc în Capitolul 14.

În cazul corpurilor de apă subterană, din analiza presiunilor şi impactului

asupra corpurilor de apă subterană a rezultat că, datorită condiţiilor naturale

de curgere şi a încărcării istorice cu poluant, corpul de apă subterană

RODL0707 – Lunca Dunării (Hârşova – Brăila) este la risc de a nu atinge

starea bună până în 2015 prin măsurile de bază, în acest caz fiind necesare

măsuri suplimentare.

Măsura suplimentară necesară se referă la realizarea unui proiect de

cercetare prin care să se evalueze natura şi cantitatea poluanţilor din sol şi

subsol, precum şi mecanismele de transfer şi de degradare prin mediul

subteran. Se va realiza un model matematic prin care să se urmărească

evoluţia în timp şi spaţiu a concentraţiei de poluant, estimându-se viteza de

degradare naturală a acestuia în apele subterane.

Rezultatele proiectului de cercetare va permite evaluarea timpului

necesar pentru atingerea obiectivelor de mediu prin luarea măsurilor de bază

şi/sau posibilitatea aplicării unor alte măsuri suplimentare

490

Analiza cost-eficienţă a măsurilor suplimentare grupate la scara sub-

bazinală

Analiza Cost eficienţă reprezintă o tehnică de evaluare care furnizează o

prioritizare, graduare a măsurilor suplimentare pe baza costului şi

eficienţei, ecologice unde celei mai “cost eficiente” măsuri i se atribuie

“ranking-ul” cel mai înalt (costul cel mai redus raportat la efectul cel mai

bun în plan ecologic).

Cadru general

Pe baza presiunilor de la nivelul corpurilor de apă identificate în cadrul

analizei de reevaluare a riscului, au fost selectate cele mai relevante măsuri

suplimentare, care în combinaţie cu măsurile de bază, duc la atingerea stării

bune a corpului de apă aflat la risc.

Analiza Cost Eficienţă realizată la scara subbazinului hidrografic

exclusiv pentru măsurile suplimentare, are drept scop prioritizarea măsurilor

suplimentare având gradul cel mai înalt de eficienţă în planul elementelor

biologice de calitate.

În contextul abordării analizei cost eficienţă există o delimitare între

măsuri şi instrumente. Termenul de “măsura” se referă la o aplicaţie tehnică

concretă care tinde să aibă un efect local, cum ar fi o aplicaţie structurală, pe

când instrumentele sunt de natură administrativă, economică sau

consultativă. Instrumentele servesc la susţinerea implementării măsurilor

(care tind să aibă un caracter mai tehnic) prin stimularea schimbării

comportamentului principalilor factori implicati. O consecinta a acestui fapt

este că instrumentele sunt aplicabile pe termen lung, au un efect mai larg

comparativ cu măsurile şi necesită o coordonare la un înalt nivel administrativ.

Totuşi, atât măsurile, cât şi instrumentele, trebuie văzute ca „‟măsuri‟‟ în

concepţia Art.11 din Directiva Cadru a Apei. Instrumentele pot fi înglobate

în grupul de măsuri suplimentare.

Prioritizarea celor mai “cost-eficiente” măsuri în scopul atingerii stării

bune este realizată pentru corpurile de apă de suprafaţă. Problematicile

apelor subterane sunt parţial acoperite de o serie de măsuri şi instrumente

care pot fi aplicate atât pentru apele de suprafaţă cât şi pentru cele subterane,

spre exemplu cele localizate în zone cu poluare difuză.

491

Abordare

Analiza cost eficienţă este realizată într-o succesiune de 5 etape,

astfel:

Etapa 1: Selectarea sistemului de măsuri suplimentare pe baza

presiunilor identificate

Analiza cost eficienţă realizată la scara subbazinului hidrografic, are în

vedere măsurile suplimentare la nivelul corpurilor de apă din cadrul sub-

bazinului care riscă să nu atingă obiectivele până în anul 2015, datorită

presiunilor semnificative. În ipoteza analizată măsurile suplimentare propuse

conduc în totalitate la atingerea stării/potenţialului bun prin realizarea reducerii

poluanţilor (cf modelărilor WAQ, QUAL 2K, balanţa masică).

Etapa 2: Clasificarea efectului măsurilor suplimentare în planul

elementelor biologice de calitate

Pentru evaluarea eficienţei în plan ecologic a măsurilor suplimentare

au fost luaţi în calcul principalele grupuri de indicatori definiţe în Anexa V a

Directivei Cadru a Apei (FP – fitoplancton, FB/MF - fitobentos/macrofite, MZB

– macronevertebrate, P-peşti (ihtiofaună).

Etapa 3: Evaluarea efectulului măsurilor suplimentare aferente

presiunilor de poluare cu nutrienţi, substanţe organice şi substanţe

prioritar periculoase din surse punctiforme şi difuze, precum şi a

măsurilor aferente alterărilor hidromorfologice

Efectele au fost evaluate în conformitate cu Anexa 1 “Efectul

măsurilor suplimentare aferente presiunilor de poluare cu nutrienţi, substanţe

organice şi substanţe prioritar periculoase din surse punctiforme şi difuze”

clasificate în funcţie de sursa de presiune/presiune/măsură şi Anexa 2

“Evaluarea efectelor măsurilor propuse pentru CAPM în cazul elementelor

biologice reprezentative” la “Elementele metodologice privind evaluarea

analizei cost eficienţă”

Etapa 4: Prioritizarea măsurilor în baza raportului " cost eficienţă "

Ţinând cont de valoarea de capital (valoarea investiţiei), de costurile de

operare şi întreţinere, de efectul măsurilor suplimentare în planul elementelor

biologice de calitate, măsurile suplimentare au fost prioritizate.

492

Evaluarea costurilor aferentă măsurilor suplimentare a ţinut cont de evaluarea

costurilor directe (la modul cantitativ) precum şi de evaluarea costurilor

indirecte (estimate calitativ).

Etapa 5: Analiza măsurilor suplimentare la nivelul subbazinului

hidrografic din punct de vedere al atingerii obiectivelor

Scopul acestei etape a fost:

- de a veni cu un raport logic care să arate cu care investiţie şi pe ce perioadă

obiectivele de mediu pot fi atinse;

- de a descrie un criteriu de prioritizare şi analiză a posibilităţii de

implementare a măsurilor. Identificarea unei singure şi optime soluţii s-a

dovedit dificilă, pentru că unele costuri şi probabilitatea atingerii ţintei pot fi

doar evaluate calitativ.

A fost realizată o analiză a măsurilor suplimentare prioritizate în baza

criteriului “cost – eficienţă din punct de vedere al probabilităţii de

implementare a măsurilor în anul 2012 şi al impactului acestora în plan

indirect, tradus prin evaluarea calitativă a costurilor indirecte.

Astfel la nivelul Direcţiei de Apă Dobrogea-Litoral, măsurile suplimentare

necesare atingerii obiectivelor de mediu au fost grupate la scara a 3 sub-

bazine (Fluviul Dunărea, Delta Dunării şi Spaţiul Hidrografic Dobrogea).

Analiza la scara fiecărui bazin hidrografic este prezentată în Anexa

nr.11.22 “Analiza cost eficienţă a măsurilor suplimentare grupate la scara

subbazinală”.

În Anexa nr. 11.23 se prezintă măsurile suplimentare şi

instrumentele aplicate la nivelul corpurilor de apă pentru diminuarea

efectelor poluanţilor în vederea îmbunătăţirii stării apelor.


Dobrogea şi Apelor Costiere au fost identificate un număr total de 79 măsuri

suplimentare şi 43 instrumente de aplicare / sprijinire a acestora, în scopul

atingerii stării bune / potenţialului ecologic bun ale corpurilor de apă. Costul

total necesar realizării măsurilor suplimentare şi aplicării instrumentelor suport

de realizare a acestora se ridică la 309,475 mil. Euro.

*

* *

493

În Tabelul nr. 11.12 în care se prezintă planificarea în perioada 2010 -

2027 a costurilor totale ale măsurilor de bază şi măsurilor suplimentare pentru

implementarea programului de măsuri la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, se observă că 63%

din alocarea financiara revine măsurilor aplicate pentru aglomerările umane,

respectiv finanţării măsurilor pentru asigurarea serviciilor de apă pentru

populaţie.

Valoarea planificată pentru implementarea măsurilor de bază şi a celor

suplimentare pentru perioada 2010-2015 este de 793,324 mil.Euro,

reprezentând aproximativ 71% din suma necesară pentru implementarea

măsurilor pe întreaga perioadă 2010-2027. Acest efort financiar se

concretizează în valoarea de 814 Euro/locuitor, aferent perioadei 2010-2015,

aşa cum este prezentat în Figura 11.17.

Figura nr. 11.17 – Alocarea per capita a costurilor totale pentru

implementarea măsurilor de bază şi suplimentare pentru perioada 2010-2015,

la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere

494

Tabelul nr. 11.12 - Planificarea costurilor totale pentru implementarea programului de măsuri la nivelul

Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Categoria de

presiune

Costul masurilor de baza

(mil.Euro)

Costul masurilor suplimentare

(mil.Euro) Costul total al masurilor (mil.Euro)

2010 2015 2021 2010 2015 2021 2027 2010 2015 2021 2027

Aglomerari 165,076 314,204 197,179 0 0 22,158 10,347 165,076 314,204 219,337 10,347

Industrie 8,359 9,912 0 0 0 0 0 8,359 9,912 0 0

Agricultura 30,861 84,554 0 0 142,983 0 0 30,861 227,537 0 0

Hidrologie 0 0 0 0 0,100 0,160 0 0,000 0,100 0,160 0

Morfologie 0 0 0 6,686 28,814 96,387 0 6,686 28,814 96,387 0

Alte 0 0 0 0,182 1,595 0,064 0 0,182 1,595 0,064 0

Total 204,296 408,669 197,179 6,868 173,491 118,769 10,347 211,164 582,161 315,948 10,347

495

Măsurile de bază şi suplimentare stabilite în acest prim ciclu de

planificare vor fi reanalizate în anul 2012, având în vedere identificarea

stadiului operaţional al acestora, îmbunătăţirea evaluării efectelor măsurilor

asupra stării corpurilor de apă, precum şi pe baza dezvoltării de noi

instrumente tehnice pentru modelarea substanţelor organice şi substanţelor

prioritar periculoase. De asemenea, continuarea şi dezvoltarea activităţilor de

monitoring integrat al calităţii apelor vor contribui la clarificarea aportului şi

impactului surselor de poluare asupra stării corpurilor de apă.

11.10 Măsuri pentru reducerea poluării apelor marine

Aşa cum s-a aratat şi în Raportul Naţional 2004, Fluviul Dunărea este

colectorul şi emisarul către Marea Neagră a tuturor evacuărilor/emisiilor de

poluanţi din ţările riverane, afectând calitatea apelor Dunării şi Deltei sale, dar

şi Zona Costieră a Mării Negre.

Astfel, starea calităţii apelor costiere şi marine româneşti este

determinată, în principal, de:

- Fluviul Dunărea care transportă cantităţi importante de poluanţi care

provin din tot bazinul Dunării;

- Sursele semnificative de poluare locale situate pe ţărmul românesc al

Mării Negre;

- Sursele situate pe ţărmul ucrainean al Mării Negre (consecinţa a

direcţiei predominante N-S a curenţilor marini).

În prezent, starea calitătii apelor costiere româneşti s-a îmbunătăţit

datorită reducerii după anul 1990 a activităţilor economice din ţările centrale şi

est-europene din bazinul Dunării şi modernizării staţiilor de epurare ale

aglomerărilor umane şi unităţilor industriale din Statele Membre ale UE.

Prin identificarea problemelor importante de gospodărire a apelor s-a

evidenţiat existenţa urmatoarelor 4 categorii majore: degradarea calităţii apei,

eutrofizarea, reducerea biodiversităţii florei şi faunei acvatice şi eroziunea

costieră a ţărmului românesc al Mării Negre.

Degradarea calităţii apei se datorează aportului de poluanţi generat de

activităţile antropice. Încărcarea cu substanţe poluante a apelor Dunării a

condus prin procesul de sedimentare în apele costiere la creşterea

496

concentraţiilor de nutrienţi, metale grele şi pesticide din sedimentele marine.

De asemenea, direcţia predominantă N-S a curenţilor marini favorizează

dispersia în apele costiere romăneşti a poluanţilor proveniţi din sectorul

ucrainean al Mării Negre.

În cazul apelor costiere şi marine eutrofizarea a constituit cauza

principală a dezechilibrului ecologic al Mării Negre cu precădere în sectorul

nord-vestic şi vestic. Modificarea stării trofice a apelor costiere româneşti s-a

datorat aportului de nutrienţi al fluviului Dunărea. Aportul surselor locale de

poluare la eutrofizarea apelor costiere româneşti a fost nesemnificativ în

comparaţie cu aportul Dunării, acestea având numai impact local. Astfel,

cercetările au evidenţiat ca încărcările de fosfor total transportat de Dunăre în

Marea Neagră sunt corelate cu concentraţiile de ortofosfaţi din apele costiere

din zona Constanţa.

Procesul de reducere a biodiversităţii manifestat mai ales în cazul

sistemului Dunăre-Delta Dunării-Marea Neagră a fost cauzat de diferite tipuri

de presiuni care de cele mai multe ori acţionează sinergic, efectele acestora

cumulându-se. Evaluarea reducerii biodiversităţii pentru sistemul Dunăre-

Delta Dunării-Marea Neagră s-a analizat în relaţie de cauzalitate şi cu

presiunile din sectoarele superior şi mijlociu al Dunării, având în vedere ca

Dunărea la intrarea în ţară prezintă caracteristici fizico-chimice şi biologice

modificate, la care se adaugă presiunile chimice şi hidromorfologice (lucrările

de îndiguire) existente pe sectorul românesc al Dunării.

Eroziunea costieră afectează aproximativ 127 km (57% din lungimea

litoralului românesc), fiind cauzată în principal de diminuarea cantităţii de

aluviuni transportate de Dunăre (consecinţă a realizării de lucrări hidrotehnice

în tot bazinul Dunării) şi reducerii nisipului biogen datorită scăderii populaţiilor

de moluşte ca urmare a creşterii poluării apelor costiere. Prezenţa în

concentraţii mari a nutrienţilor în apele costiere (cu valori maxime în 1987) a

determinat dezvoltarea excesivă a fitoplanctonului, cu producerea unor

fenomene de înflorire algală intense şi frecvente în perioada 1974-1992,

însoţită de scăderea progresivă a biodiversităţii, apariţia deficitului de oxigen,

simplificarea reţelelor / lanţurilor trofice, scăderea bioproductivităţii, mortalităţii

piscicole.

497

În ultimele decenii, litoralul României la Marea Neagră a avut de suferit

datorită eroziunii costiere. Deficitul de nisip manifestat în timp s-a facut simţit

în lungul litoralului României la Marea Neagră şi a dus la eroziunea puternică

a plajelor. Astfel, sectorul nordic al zonei costiere a României este cel mai

afectat, însă şi sectorul sudic, în care activităţile economice sunt dezvoltate,

inclusiv industria turismului, este de asemenea în pericol.

În ceea ce priveşte poluarea chimică a mediului marin, respectiv a

zonelor costiere, sursele de poluare semnificative ale apei Mării Negre din

sectorul românesc sunt descrise în Capitolul V – Apele Costiere, sub-capitolul

2.4.1. Aceste surse punctiforme de poluare vor aplica până în anul 2015

măsuri de reducere a poluării cu substanţe organice, nutrienţi (azot şi fosfor),

substanţe periculoase, etc., măsuri care au fost prezentate în Capitolul XI,

precum şi Anexele nr. 11.3 şi 11.12. O sursă importantă de poluare a zonei

costiere şi a mediului marin o constituie poluarea cu ape uzate menajere,

reziduuri şi deşeuri (produse petroliere, substanţe chimice periculoase, etc.)

provenite de la nave care tranzitează porturile şi care navighează pe Marea

Neagră.

În vederea rezolvării problemelor menţionate anterior, se propune

implementarea următoarelor măsuri şi instrumente:

Dezvoltarea şi creşterea rolului relaţiilor internaţionale în domeniul

apelor cu ţările vecine şi cu ţările din bazinul Dunării şi Bazinul Mării Negre în

vederea luării de măsuri pentru reducerea impactului antropic. Un rol

important, în acest sens, având întărirea colaborării în cadrul Convenţiei

pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării, precum şi în cadrul Convenţiei

privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea.

Astfel, deosebit de importantă este cooperarea dintre Comisia pentru

Protecţia Mării Negre împotriva Poluării şi Comisia Internaţională pentru

Protecţia Fluviului Dunărea având în vedere stoparea degradării

ecosistemului Mării Negre cauzată de fluviul Dunărea, care a condus la

înfiinţarea unui Grup de Lucru Tehnic Comun (Joint Technical Working

Group). Acest organism stabileşte liniile directoare pentru atingerea unei stări

bune a mediului în apele costiere ale Mării Negre, în conformitate cu legislaţia

Uniunii Europene. Cooperarea între cele două comisii a început în anul 1997

şi a fost parafată prin semnarea unui Memorandum de Înţelegere;

498

Extinderea, modernizarea şi realizarea de staţii de epurare la nivelul

aglomerărilor umane în conformitate cu prevederile strategiei naţionale şi cu

cerinţele Documentului de Poziţie – Capitolul 22 referitor la Directiva

91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane. Ritmurile de realizare a

acestor obiective sunt stabilite în Documentul de Poziţie încheiat între

România şi Comisia Europeană; de asemenea, datorită procesului de

eutrofizare al Mării Negre, România a identificat tot teritoriul că fiind zona

sensibilă, astfel aglomerările cu mai mult de 10.000 l.e. vor lua măsuri de

îndepărtare a nutrienţilor din apele evacuate în resursele de apă;

Modernizarea şi extinderea staţiilor de epurare ale unităţilor industriale,

precum şi reducerea emisiilor de substanţe poluante de la aceste unităţi,

având în vedere prevederile Documentului de poziţie referitor la Directivele

privind poluarea industrială (în special, Directiva 76/464/CEE înlocuită de

Directiva 2006/11/CE, Directiva IPPC, Directiva SEVESO). Ritmurile de

realizare ale acestor obiective sunt prevăzute, de asemenea, în Documentul

de Poziţie;

Transpunerea şi implementarea prevederilor Directivei 2008/56/CE de

instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii privind

mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) care va

contribui în perioada 2015-2020 la protecţia şi conservarea mediului marin, cu

obiectivul global de a promova utilizarea durabilă a mărilor şi conservarea

ecosistemelor marine.

De asemenea, deosebit de importante sunt aspectele privind poluarea marină

provenită de la nave, aspecte care sunt reglementate la nivelul Uniunii

Europene şi care transpuse în legislaţia romănească, conduc la

implementarea măsurilor de prevenire, reducere, control şi supraveghere,

după cum urmează:

Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, amendată de

Directiva 98/15/EC şi de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003, transpusă prin

HG 188/2002 (MO nr. 187/20.03.2002) pentru aprobarea unor norme privind

condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, modificată şi

completată de HG 352/2005 – Prin care se interzice evacuarea de ape uzate

neepurate de la bordul navelor în mediul marin;

499

Directiva 2007/71/CE a Comisiei din 13 decembrie 2007 de modificare a

anexei II la Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

privind instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor provenite din exploatarea

navelor şi a reziduurilor de încărcătură, transpusă prin Ordinului ministrului

transporturilor privind înlocuirea Anexei nr. 2 la Ordinul ministrului

transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 322/2006 privind instalaţiile

portuare de preluare a deşeurilor generate de nave şi a reziduurilor mărfii;

astfel, se urmăreşte diminuarea descărcării deşeurilor generate de nave şi a

reziduurilor de mărfuri în apele naţionale navigabile, în special a descărcărilor

ilegale de la navele care utilizează porturile româneşti, prin îmbunătăţirea

disponibilităţii şi utilizării instalaţiilor portuare de preluare a deşeurilor

generate de nave şi a reziduurilor mărfii, în vederea îmbunătăţirii protecţiei

mediului marin. De asemenea, „apele uzate” sunt identificate ca o categorie

suplimentară de deşeuri a căror existenţă trebuie notificată;

- Decizia nr. 2850/2000/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din

20 decembrie 2000 de stabilire a unui cadru comunitar de cooperare în

domeniul poluării marine accidentale sau deliberate, transpusă prin HG

1593/2002 privind aprobarea Planului naţional de pregătire, răspuns şi

cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi, modificată şi completată

de HG nr. 893/2006; riscurile de poluare marină accidentală includ evacuările

de substanţe nocive în mediul marin, indiferent de originea lor, provenind atât

de la nave, cât şi de pe litoral sau din estuare, inclusiv cele legate de prezenţa

materialelor imersate, cum ar fi muniţii, cu excepţia evacuărilor autorizate şi a

fluxurilor continue de poluare de origine terestră.

La nivel naţional legislaţia prevede măsuri pentru reglementarea

condiţiilor de evacuare a ape uzate şi reziduurilor de la bordul navelor. Astfel,

în Legea nr. 528/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 22/1999

privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi se aplică prevederile

protocolului din 1978 referitor la Convenţia internaţionalp din 1973 pentru

prevenirea poluării de către nave (Anexa IV revizuită la MARPOL 73/78) prin

care descărcarea apelor uzate în mare este interzisă, cu anumite excepţii

(regula 3). Evacuarea se face controlat, astfel:

- Realizarea inspecţiei tehnice a navelor astfel efectuată încât să asigure

că structura navei, echipamentul, sistemele, instalaţiile, amenajările şi

500

materialele sale corespund în întregime cerinţelor din Certificatul internaţional

de prevenire a poluării cu ape uzate;

- Navele trebuie să aibă un tanc de colectare a cărui capacitate trebuie

să fie suficientă, dupa aprecierea Administraţiei Portuare, pentru a colecta

toate apele uzate,

- Ţinând seama de condiţiile de exploatare, numărul de persoane de la

bord şi alţi factori semnificativi. Tancul de colectare trebuie să fie construit

astfel încât să îndeplinească cerinţele Administraţiei şi trebuie să aiba un

dispozitiv care să indice vizual cantitatea conţinută;

- Pentru a se permite racordarea tubulaturilor instalaţiilor de primire cu

tubulaturile de descărcare ale navei, amândouă tubulaturile trebuie prevăzute

cu un racord de descărcare standard;

- Asigurarea dotării porturilor şi terminalelor cu instalaţii de primire a

apelor uzate, pentru a satisface necesităţile navelor care le folosesc şi fără a

provoca întârzieri excesive acestora.

Nerespectarea condiţilor de evacuare a apelor uzate şi reziduurilor

conduce la aplicarea de sancţiuni, conform HG nr. 876 din 01/08/2007 pentru

stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul transporturilor navale cu


În contextul acţiunilor întreprinse pentru utilizarea şi depozitarea în

condiţii ecologice a deşeurilor industriale şi din transport, incinerării deşeurilor

şi adoptării unor măsuri speciale în ce priveşte deşeurile cu grad înalt de

pericol cuprinse în Programul de guvernare, proiectul privind mediul şi

infrastructura în Portul Constanţa (al cărui cost a fost estimat la suma de

30,5 milioane Euro) cuprinde şi o componentă privind ecologizarea Portului

Constanţa prin asigurarea depozitării deşeurilor rezultate din activităţile

desfăşurate în port, ca urmare a aderării României la Convenţia internaţională

pentru prevenirea poluării de către nave. Această componentă presupune

realizarea următoarelor obiective:

- Construirea unui incinerator pentru deşeuri menajere şi periculoase;

- Construirea unei rampe ecologice pentru depozitarea deşeurilor;

- Construirea unei staţii de epurare a apelor uzate;

- Achiziţionarea unei nave colectare multifuncţionale;

- Elaborarea de studii privind protecţia mediului.

501

De asemenea, rezervaţia marină “ACVATORIUL LITORAL MARIN

VAMA VECHE – 2 MAI” este protejată printr-un Regulament prin care se

interzice:

- Orice activitate care ar putea pune în pericol siguranţa elementelor de

mediu protejate şi a obiectivelor instituţionale ale Rezervaţiei, respectiv

modificarea directă sau indirectă, prin orice mijloace, a caracteristicilor

geofizice ale mediului (colectarea şi distrugerea substratului pietros) şi a celor

biochimice ale apei;

- Deversarea de reziduuri lichide şi solide şi introducerea oricăror

substanţe care ar putea schimba, chiar şi temporar, caracteristicile mediului

marin;

- Descărcarea de pe nave şi ambarcaţiuni sau deversarea în mare a

deşeurilor de orice tip (menajere, materiale dragate, apă de santina, apa de

balast etc.), precum şi spălarea tancurilor şi deversarea reziduurilor petroliere

în mare);

- Deversarea apelor menajere neepurate din perimetrul terestru al

Rezervaţiei.

Măsurile pentru conservarea stării morfologice a litoralului românesc al

Mării Negre au în vedere: implementarea Master Plan-ului de protecţie

costierp “The Study on Protection and Rehabilitation of the Southern

Romanian Black Sea Shore in Romania”, implementarea Master Plan-ului

pentru zonele costiere cu regim sever de protecţie, extinderea studiilor în

vederea întocmirii unui Master Plan de protecţie costieră din zona nordică a

Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” (sectorul Sulina – Corbu), executarea

lucrărilor de amenajare care au dus la îmbunătăţirea fluxului de sedimente

transportate de Dunăre, pe Braţele Sulina şi Chilia.

De asemenea, în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu, sunt

incluse obiective generale pentru protejarea şi reabilitarea litoralului Mării

Negre, respectiv sub Axa prioritară 5 “Implementarea infrastructurii

adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la

risc”. Scopul măsurilor ce vor fi promovate pe baza finanţării din fonduri de

coeziune şi naţionale (270 mil Euro contribuţie comunitară şi 59 mil Euro

contribuţie naţională) este acela de stopare a eroziunii costiere şi protejarea

valorii bunurilor şi creşterea siguranţei locuinţelor din această zonă. Investiţii

502

complementare în cadrul Programului Naţional de Protecţie a Mării Negre vor

fi sprijinite din împrumuturi externe şi vor acoperi litoralul nordic al Mării

Negre. Administraţia Naţională Apele Române va beneficia de intervenţiile din

cadrul acestei Axe prioritare. În calitate de beneficiar unic, ANAR va pregati

proiecte şi aplicaţii de finanţare în conformitate cu priorităţile naţionale.

Capitolul XII. excepţii de la obiectivele de mediu

12.1. Analiza Cost Beneficiu şi Analiza de disproporţionalitate

12.1.1. Analiza Cost Beneficiu

Analiza cost beneficiu (ACB) are drept scop determinarea beneficiului

net al unui program de măsuri aplicabil la o anumită scară (corp de

apă/subbazin/bazin/naţional)

Analiza cost-beneficiu (ACB) are ca rezultat final justificarea

aplicarii excepţilor de la obiectivele de mediu (respectiv aplicarea

Art.4.4., şi 4.5 din Directiva Cadru Apă).

În cadrul analizei Cost Beneficiu se vor investiga costurile şi beneficiile

programului de măsuri, din perspectiva beneficiului adus mediului.

Semnificaţia acestui lucru este că nu sunt avute în vedere doar costurile şi

beneficiile măsurilor în directa corelaţie cu mediul ci şi toate efectele indirecte

posibile care se pot manifesta asupra altor sectoare sau asupra mediului.

Abordare

Analiza Cost Beneficiu (ACB) a fost luata în considerare cand toate măsurile

de bază şi suplimentare necesare pentru atingerea stării ecologice au fost

identificate şi cuantificate.

ACB a fost aplicata numai măsurilor suplimentare în procesul de

justificare al excepţiilor

Analiza cost beneficiu este realizată într-o succesiune de 4 etape, astfel:

503

Etapa 1. Definirea scării de evaluare:

Scara de analiză: subbazinul hidrografic

Etapa 2. Prescreening-ul măsurilor suplimentare

Se bazează pe rezultatele Analizei Cost Eficienţa care a realizat o prioritizare

a măsurilor suplimentare în baza criteriului „cost – eficienţă”

Etapa 3. Evaluarea Costurilor şi Beneficiilor

Evaluarea costurilor directe, financiare (de investiţie, operare şi intreţinere)

– la modul cantitativ, precum şi costurilor indirecte – la modul calitativ), a

fost realizată în cadrul Analizei Cost eficienţa.

Evaluarea beneficiului are ca punct de plecare măsurile suplimentare

aferente presiunilor poluare cu nutrienţi, substanţe organice şi

substanţe prioritar periculoase din surse punctiforme şi difuze,

precum şi măsurile aferente presiunilor hidromorfologice care au

fost grupate şi prioritizate la scara subbazinala în analiza Cost

Eficienta şi pentru care au fost identificate de asemenea costurile.

Aceste măsuri au fost transpuse într-o Fişă de evaluare a beneficiului de

mediu în scopul evaluării, în prezent, la modul calitativ a beneficiului în

subbazinul respectiv pentru o serie de indicatori selectaţi ca fiind cei mai

relevanţi. Informaţii detaliate privind evaluarea beneficiului sunt prezentate în

Anexa 12.1 – Fişe de evaluare beneficii de mediu.

Etapa 4 Compararea costurilor şi beneficiilor

Include:

- comparaţia costurilor şi beneficiilor pentru toate măsurile suplimentare

identificate în cadrul analizei cost eficienţa

- evaluarea globala a raportului cost beneficiu ţinând cont şi de beneficiul

monetar estimat

Informaţii privind compararea costurilor şi beneficiului sunt prezentate în

Anexa 12.2 - Analiza comparativa cost beneficiu.

12.1.2 Analiza de disproporţionalitate

Analiza de disproporţionalitate, respectiv în ce proporţie costul total

(de capital şi indirect) va fi considerat disproporţionat a fost realizată din punct

de vedere al Beneficiului (Raport Cost Beneficiu) şi al susţinerii financiare

504

Abordarea analizei de disproporţionalitate este bazata pe rapoarte de

cercetare, prezentări şi schimburi informaţionale şi tine cont de 2 aspecte:

- beneficiul (de mediu şi monetar) adus de măsurile suplimentare.

- susţinerea financiară a măsurii

Astfel:

Costurile disproporţionate sunt acele costuri care depăşesc beneficiile de

mediu şi monetare realizate prin atingerea “stării bune” a corpurilor de apă

(sau posibil,dacă costurile depăşesc beneficiile printr-o marja de siguranţa-

prag) şi /sau dacă costurile nu sunt suportabile financiar

Analiza de disproporţionalitate a fost abordata în 2 etape, astfel:

- Proporţionalitatea costurilor a fost evaluată prin compararea costurilor şi

beneficiilor plecând de la rezultatele Analizei Cost Beneficiu;

- Proporţionalitatea costurilor a fost evaluata proporţional cu nivelul curent al

cheltuielilor folosind criteriul excedentului de la bugetul statului

Scara de analiză este cea a subbazinului hidrografic similar analizei cost

eficienţă.

Astfel:

Măsurile suplimentare aferente alterărilor hidromorfologice şi surselor agricole

vor fi analizate la scara naţionala prin prisma excedentului bugetar de la

bugetul de stat.

- costul măsurilor suplimentare aferente alterărilor hidromorfologice va fi

raportat la cota bugetară alocată lucrărilor de investiţii în domeniul lucrărilor

gospodăririi apelor incluzând aici şi lucrările de reconstrucţie ecologică

- costul măsurilor suplimentare aferente surselor agricole va fi raportat la

principalul indicator macroeconomic aferent agriculturii (Valoarea Adaugata

Bruta).

Analiza de disproporţionalitate a măsurilor suplimentare este prezentata în

Anexa 12.3.

505

12.2. Stabilirea excepţiilor de la obiectivele de mediu

12.2.1 Principii generale privind excepţiile de la obiectivele de mediu

În situaţiile în care nu este posibilă atingerea obiectivelor de mediu

prevăzute în cap. 7, se pot aplica excepţii de la obiectivele de mediu în

condiţiile prevăzute de Art. 4(4),(5), (6) şi (7) ale Directivei Cadru Apă.

Exceptiile* de la obiectivele de mediu sunt parte integranta a

obiectivelor de mediu şi a procesului de planificare în domeniul

gospodăririi calitative a apelor.

Procesul de stabilire al excepţiilor şi implicit al obiectivelor de mediu este

un proces dinamic şi iterativ ce va fi dezvoltat şi îmbunătaţit în urmatoarele

cicluri de planificare, pe baza rezultatelor din actualul Plan de Management

Bazinal.

Procesul de stabilire al obiectivelor de mediu şi al excepţiilor s-a

realizat la nivel de corp de apă, fiind mecanismul de prioritizare al

acţiunilor şi al programelor de măsuri, deoarece nu toate ”problemele”

referitoare la corpurile de apă pot fi abordate şi toate obiectivele de mediu să

fie atinse în cadrul actualului plan de management.

Excepţiile de la obiectivele de mediu aplicabile corpurilor de apă din

Planul de Management se clasifica în urmatoarele categorii (tipuri):

1. prelungirea termenului de atingere al “stării bune”, care poate fi

maximum de 2 ori x 6 ani, adica starea bună trebuie atinsă cel mai târziu

până în 2027 (art. 4(4);

2.atingerea unor “obiective de mediu mai puţin severe” în anumite

condiţii (art. 4 (5);

3.deteriorarea temporară a stării corpurilor de apă în cazul existenţei

unor cauze naturale sau “forţa majoră” (art. 4 (6);

4.noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de

suprafaţă, modificări ale nivelului apei corpurilor de apă subterană,

sau deteriorarea stării unui corp de apă de suprafaţă (inclusiv de la

starea foarte bună la starea bună) ca rezultat al noilor activităţi

durabile umane de dezvoltare.

506

Informaţii detaliate privind excepţiile de la obiectivele de mediu şi condiţiile de

aplicare ale excepţiilor sunt prezentate în Anexa 12.4.

Tuturor categoriilor de excepţii identificate în Planurile Bazinale le sunt

aplicabile două principii (Art. 4. (8), (9)):

Excepţiile care se aplică unui corp de apă nu trebuie să excludă sau să

afecteze/compromită permanent atingerea obiectivelor de mediu în alte

corpuri de apă din cadrul aceluiaşi district de bazin;

aplicarea excepţiilor să fie corelată/consistentă cu implementarea altor

reglementari legislative la nivel comunitar; cel puţin acelaşi grad de

protecţie trebuie atins prin aplicarea excepţiilor ca şi cel asigurat de

către legislaţia comunitara existentă.

12.2.2. Aplicarea excepţiilor la nivelul corpurilor de apă

Din analiza reactualizată a presiunilor şi a stării/impactului, coroborată

cu datele furnizate de analiza de risc reactualizată şi de modelare, analiza

cost-eficienţa şi cost-beneficiu a rezultat că 121 corpuri de apă nu pot atinge

starea bună până în 2015, fiind necesară stabilirea corpurilor de apă şi a

măsurilor care au prioritatea cea mai mare pentru atingerea obiectivelor de

mediu pana în 2015 şi a corpurilor pentru care pot fi utilizate excepţiile.


Dobrogea şi Apelor Costiere, dintr-un număr total de 122 corpuri de apă, un

corp de apă atinge obiectivele de mediu în 2015, pentru 121 corpuri de apă

aplicându-se excepţii de la obiectivele de mediu (fig.12.1., 12.3.)

507

508

Aplicarea excepţiilor de la obiectivele de mediu s-a realizat pentru 98 corpuri

de apă naturale şi pentru 23 corpuri puternic modificate şi artificiale, în acest caz

facându-se referire la “potenţialul ecologic bun”.

Pentru fiecare corp de apă caruia i s-au stabilit excepţii de la obiectivele de

mediu, se prezintă obiectivul alternativ preconizat (anexa 12.5.), precum şi

justificările de aplicare ale excepţiilor (anexa 12.6). În cazul corpurilor de apă care nu

ating obiectivele de mediu în anul 2015 datorită faptului că implementarea măsurilor

de bază pentru aglomerări umane (prezentate în Anexele 11.2, 11.3, 11.11),

activităţile industriale (Anexele 11.7, 11.12, 11.13 şi 11.15) şi agricultura (Anexele

11.4, 11.5, 11.14) nu se realizează până la 22 decembrie 2012 (2013 în cazul

Directivei 91/271/CEE), se stabilesc excepţii de tipul 4.4 (prelungirea termenelor).

Excepţiile de tipul 4.6. nu se regăsesc în actualul PMB, urmând a fi aplicate în

urmatoarele cicluri de planificare dupa ce evenimentele au avut loc, pentru a justifica

de ce un obiectiv din Planul de Management nu a fost atins.

Din analiza efectuata au rezultat următoarele:

predomină excepţii de tipul 4.4. (prelungirea termenelor) care sunt aplicate

117 corpuri de apă ce nu ating obiectivele de mediu datorită faptului că

implementarea măsurilor de bază şi a măsurilor suplimentare, nu se

realizează până la 22 decembrie 2012 (2013 în cazul Directivei 91/271),

atingerea obiectivelor de mediu urmând a se realiza după 2015;

excepţii de tipul 4.5. (obiective de mediu mai puţin severe) se aplica unui

număr de 4 corpuri de apă;

Dintre excepţiile de tipul 4.4 aplicate corpurilor de apă., 117 (100%) corpuri

de apă nu ating obiectivele de mediu în 2015 datorită fezabilităţii tehnice, niciunul

din corpuri neatingând obiectivele de mediu în 2015 datorită condiţiilor naturale sau

costurilor disproporţionate.

Dintre excepţiile de tipul 4.5. aplicate corpurilor de apă, 4 (100%) corpuri de

apă nu ating obiectivele de mediu în 2015 datorită nefezabilităţii tehnice, niciunul

neatingând obiectivele de mediu în 2015 datorită costurilor disproporţionate.


Apelor Costiere, numărul corpurilor de apă pentru care se aplica excepţii va scădea

în urmatoarele cicluri de planificare, de la 121 corpuri de apă cu excepţii în 2015, la

21 corpuri de apă în cadrul celui de al 2-lea ciclu de planificare şi la 4 corpuri de apă

509

în cadrul celui de al 3-lea ciclu de planificare, aplicarea excepţiilor urmând a fi

adaptata de fiecare data (fig. 12.2.-12.5).

Fig. 12.2 – Starea/potentialul corpurilor de apă aferente Fluviului Dunarea, Deltei

Dunarii, Spatiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere în anul 2007

Fig. 12.3 - Obiectivele de mediu atinse şi excepţii de la obiectivele de mediu aplicate

corpurilor de apă de suprafata aferente Fluviului Dunarea, Deltei Dunarii,

Spatiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere în 2015

510







Se menţionează ca starea corpurilor de apă din actualul plan de management

reprezinta starea de la care se va evalua aplicarea principiului “nedeteriorării stării “

corpurilor de apă. Deteriorarea stării corpurilor de apă se va permite numai cu

respectarea cerinţelor şi prevederilor Art. 4.7 al Directivei Cadru Apă, pentru cazuri

511

specifice. În anumite cazuri se poate constata deteriorarea stării corpului de apă ca

urmare a construirii unor staţii de epurare care transfera poluarea difuza de la

aglomerarile fără sisteme de canalizare în poluare punctiformă cu evacuare direct în

resursa de apa. În aceste condiţii cantitatea de nutrienţi şi substanţe organice se

constituie ca un aport suplimentar de poluare care va produce în anul 2015

deteriorarea stării corpului de apă de la stare foarte bună la starea bună sau de la

starea bună la starea moderată.

În cazul corpului de apă subterană RODL07, se solicita excepţia de la

atingerea obiectivelor de mediu conform art. 4(4) al Directivei Cadru a Apei, cu

prelungirea termenului de atingere a acestora cu doua cicluri de planificare (2027).

Obiectivul alternativ, preconizat pentru acest corp de apa, precum şi justificările de

aplicare a excepţiei sunt prezentate în Anexa 12.7 şi Anexa 12.8.

Capitolul XIII. Aspecte cantitative şi schimbări climatice

13.1 Aspecte cantitative

Schema Directoare de Amenajare şi Management a Bazinului Hidrografic

reprezintă instrumentul de planificare în domeniul apelor. Prin Ordinul

Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr 1258 din 20 noiembrie 2006 s-au

stabilit metodologia şi instrucţiunile tehnice necesare elaborării schemelor

directoare.

Schema directoare integrează cele două componente ale planificării şi

managementului, respectiv Planul de management bazinal, care constituie

componenţa de gestionare calitativă a resurselor de apă şi Planul de Amenajare a

Bazinului Hidrografic, care constituie componenţa de gestionare cantitativă a

resurselor de apă.

Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic are ca scop fundamentarea

măsurilor, acţiunilor, soluţiilor şi lucrărilor pentru:

- realizarea şi menţinerea echilibrului dintre cerinţele de apă ale folosinţelor şi

disponibilul de apă la surse;

512

- diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vieţii,

bunurilor şi activităţilor umane (inundaţii, exces de umiditate, secetă, eroziunea

solului);

- utilizarea potenţialului apelor (producerea de energie hidromecanică şi

hidroelectrică, navigaţie, extragerea de materiale de construcţii, acvacultură, turism,

agrement, peisagistica, etc.);

- determinarea cerinţelor de mediu privind resursele de apă.

Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic are următoarele obiective

principale:

- inventarierea resurselor hidrologice (naturale) de apă de suprafaţă şi

subterană;

- determinarea situaţiei actuale a utilizării pe folosinţe a resurselor de apă;

- determinarea cerinţelor viitoare socio-economice şi de mediu privind

resursele de apă;

- evaluarea preliminară a riscului potenţial la inundaţii pe bazinul hidrografic;

- identificarea acţiunilor, măsurilor, soluţiilor şi lucrărilor necesare pentru

atingerea gradului acceptat de protecţie la:

- inundarea aşezărilor umane şi a bunurilor;

- diminuarea efectelor secetelor, tendinţelor de aridizare, excesului de

umiditate şi a eroziunii solurilor;

- utilizarea potenţialului apelor.

Seceta. Fenomene de aridizare/deşertificare – în ceea ce priveste acest

fenomen este necesara prezentarea zonelor expuse la secetă în Romania (zona de

sud a ţarii, zona Dobrogei, parte din Podişul Central Moldovenesc, etc), şi

cuantificarea caracteristicilor acesteia:

-frecvenţa, durata, extinderea şi intensitatea secetelor;

-indicatori de secetă;

-zonarea teritoriului bazinului hidrografic din punct de vedere al riscului la secetă;

-variaţia în timp şi spaţiu a secetei;

-caracterizarea resurselor de apă în condiţii de secetă;

-populaţia afectată de fenomenele de secetă, pe judeţe,având la bază indicatorii de

vulnerabilitate la acest fenomen.

In cadrul Strategiei naţională privind reducerea efectelor secetei,

prevenirea şi combaterea degradării terenurilor şi deşertificării, pe termen

513

scurt, mediu şi lung sunt menţionate măsuri care să permita gestionarea situaţiilor

de urgenţă generate de secetă hidrologică.

Fiecare bazin hidrografic dispune de Planuri de restricţii şi folosire a apei în

perioade deficitare, care au fost reactualizate,completate şi aprobate în anul

2009 şi care conţin, în principal:

• sistemul informaţional-decizional şi de avertizare a populaţiei şi obiectivelor

social-economice;

• toate folosinţele de apă, cu menţionarea debitelor utilizate şi debitele minime

necesar

• secţiunile de control pe cursurile de apă pe care au fost stabilite faze

caracteristice pentru situaţii deosebite: faza normală, faza de atenţie-

avertizare, faza de restricţii.

La nivelul Directiilor de apă sunt elaborate Planuri bazinale de restrictii care

sa aplice restricţii în alimentarea cu apă, precum şi a măsurilor de raţionalizare în

folosirea apei, corespunzătoare condiţiilor locale concrete

Inundaţii - Se are în vedere o prezentare sintetică, la nivel de bazin

hidrografic, a situaţiei actuale a suprafeţelor afectate de exces de umiditate.

Suprafeţele vor fi identificate şi prezentate pe hărţile GIS, pe surse de producere a

fenomenului:

-nivel ridicat al apelor freatice (în condiţii naturale sau datorate unor acumulări);

-ape provenite din precipitaţiile căzute în incinte;

-ape provenite din scurgerile de pe terenurile învecinate, pe terenuri cu posibilităţi

foarte reduse de scurgere sau lipsite de scurgere (crovuri);

-exces de apă datorită funcţionarii sistemelor de irigaţii.

În cadrul acestei prezentări vor fi incluse şi suprafeţele predispuse la înmlăştinire sau

sărăturare şi separat a celor care prezintă interes pentru asanare.

Toate acţiunile, măsurile, soluţiile şi lucrările prevăzute în planul de amenajare

trebuie astfel concepute, realizate, administrate şi utilizate în exploatare încât

beneficiile obţinute să fie maxime

în condiţiile prezervării şi protecţiei florei, faunei, a habitatelor şi a condiţiilor de

mediu. Programele de măsuri se stabilesc cel mai târziu până la data de 22

decembrie 2009 şi vor fi operaţionale cel târziu la data de 22 decembrie 2012.

Elaboratorul schemelor directoare şi a programelor de măsuri prevăzute în

lege este nominalizat în Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările

514

ulterioare: “schemele directoare şi programele de măsuri prevăzute [...] se

elaborează şi se actualizează de către Administraţia Naţională “Apele

Române”, se avizează de către Comitetul de bazin la propunerea autorităţii

publice centrale din domeniul apelor şi se aprobă prin hotărâre a guvernului”.

Administratia Naţională “Apele Române” şi Institutul Naţional de Hidrologie şi

Gospodărire a Apelor au realizat eşalonarea elaborării componentelor planurilor de

amenajare astfel încât elaborarea să se desfăşoare simultan pentru toate bazinele

hidrografice;

Cerinţele Directivei 60/2007/CE privind evaluarea şi gestionarea riscurilor

la inundaţii trebuie integrate în schemele Directoare şi constă în urmatoarele etape

de transpunere şi implementare:

- Transpunere în Legea Apelor până cel târziu la 26.11.2009;

- Primul raport asupra zonelor de risc la inundaţii vor fi incluse în raportul asupra

schemelor directoare – luna septembrie 2009

- Evaluare preliminară a riscului la inundaţii 22.12.2011

- Hărţi de hazard şi risc la inundaţii 22.12.2013

- Planuri de gestiune a riscului la inundaţii 22.12.2015

- Revizuire / reactualizare la fiecare 6 ani.

În vederea stabilirii acţiunilor concrete pentru implementarea acestei directive

s-a elaborat Strategia naţională de management al riscului la inundaţii,

prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor.Activităţile de

management al inundaţiilor se constituie într-o problemă de politică, de planuri şi

programe de termen scurt, mediu şi lung, având că scop protecţia vieţii, a bunurilor şi

a mediului împotriva fenomenului de inundaţii. Aceste planuri se elaborează în

conformitate cu prevederile Strategiei naţionale de management al riscului la

inundaţii şi cu prevederile Directivei 60/2007/CE privind evaluarea şi managementul

riscului la inundaţii. Acestea sunt:

- Planul de Management al Riscului la Inundaţii, ce se elaborează la nivel de

bazin sau spaţiu;

- Programul Naţional de Prevenire, Protecţie şi Diminuarea Efectelor

Inundaţiilor. Acest program se elaborează la nivelul teritoriului naţional şi are

la bază planurile de management al riscurilor la inundaţii întocmite la nivelul

celor 11 bazine/spaţii hidrografice; acest plan va fi finalizat în cadrul schemelor

515

directoare de amenajare şi management a bazinelor hidrografice, în

decembrie 2009;

- planuri bazinale, judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale de apărare

împotriva inudaţiilor elaborate în conformitate cu prevederile legislaţiei

existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă şi care se vor

integra în prezenta strategie sub numele de planuri operative de intervenţie;

- Planul de management al zonelor inundabile;

Planului naţional pentru prevenirea şi combaterea inundaţiilor, va fi finalizat în cadrul

schemelor directoare de amenajare şi management a bazinelor hidrografice, în

decembrie 2009

Continuarea implementării Strategiei de management al riscului la inundaţii în

perioada 2009-2012 necesită investiţii în infrastructura de apărare împotriva

inundaţiilor, pentru lucrări noi în zonele afectate frecvent de inundaţii, mărirea

gradului de siguranţă a lucrărilor existente şi finalizarea lucrărilor aflate în derulare.

Se va acorda atenţie

- Amenajarea râurilor interioare

- Amenajarea bazinelor hidrografice cu scurgere torenţială, care constituie

surse de risc asupra populaţiei, mediului şi infrastructurii

- Reamenajarea fluviului Dunărea (Proiectul de Reabilitarea ecologica şi

economica a luncii Dunării, aprobat prin HG nr. 1208/2006)

- Întreţinerea şi exploatarea în condiţii de siguranţă a infrastructurii de apărare

împotriva inundaţiilor

13.2 Schimbari climatice

Schimbările rapide din mediul înconjurător sunt cauzate de creşterea

populaţiei globului, de creşterea ratei de consum a resurselor de către

societatea umană şi de schimbări ale tehnologiilor şi ale organizării politico-

sociale.

Cea mai importantă componentă a schimbărilor globale o reprezinta

modificarea climei datorita efectului de seră, care va avea un impact important

asupra mediului şi activităţilor economico – sociale. În zilele noastre, schimbările

climatice au devenit o realitate oficial recunoscuta.

516

Semnale ale schimbărilor climatice în România

Schimbările climatice reprezintă una dintre provocările majore ale secolului

nostru – un domeniu complex în care trebuie să ne imbunătăţim cunoaşterea şi

inţelegerea, pentru a lua măsuri imediate şi corecte în vederea adaptării la condiţiile

climatice viitoare.

Observaţiile şi măsurătorile efectuate pe mapamond şi pe teritoriul României

asupra unor parametri climatici şi efectelor climei asupra resurselor de apă indică

anumite semnale care susţin ipoteza schimbărilor climatice. Dintre semnalele

produse pe teritoriul României, demne de luat în considerare, menţionăm

următoarele:

În ultimii 100 de ani a fost pusă în evidenţă tendinţa globala de încălzire pe

teritoriul României, cu creşterile cele mai mari de până la 0.4° C în zonele

industriale;

Apariţia fenomenului de aridizare a climatului şi creşterea frecvenţei de

producere a unor valori extreme de temperatura şi precipitaţii:

- Producerea unor temperaturi extreme pe teritoriul României, de când există

măsurători meteorologice (1884): pe data de 5 iulie 2000 la staţia Giurgiu s-au

înregistrat 43,5°C şi la Bucureşti 42,4°C;

- Ploi foarte intense căzute pe suprafeţe mici care produc efecte catastrofale; de

exemplu ploaia de 120 mm căzuta în 40 de minute la Cuculeasa lânga Buzău

pe data de 22 iunie 1999 şi ploaia de 285 mm căzuta în 30 de ore în Bucureşti

în perioada 21-22 septembrie 2005, care reprezintă 60% din cantitatea anuală

de precipitaţii etc;

Apariţia unor fenomene meteorologice nespecifice climatului din România

În data de 12.08.2002 s-a produs la Facaieni o tornadă care a distrus 420 de

locuinţe şi retezat arborii din padurea din zonă. După aceast tornadă frecvenţa

producerii acestora pe teritoriul României a crescut.

Creşterea frecvenţei producerii inundaţiilor catastrofale

Cronicarii au consemnat cu regularitate, în decursul timpului, viituri

catastrofale: 10 în secolul al XVI-lea, 19 în secolul al XVII-lea, 26 în secolul al XVIII-

lea, 28 în secolul al XIX-lea şi 42 în secolul al XX-lea.

Frecvenţa de producere a inundaţiilor şi amploarea acestora au crescut,

datorită, schimbărilor climatice şi reducerii capacităţii de transport a albiilor, prin

dezvoltarea în general a localităţilor în albia majoră a cursurilor de apă.

517

Şase inundaţii catastrofale s-au produs pe teritoriul României în anul

2005 cu o probabilitate de producere între 1% şi 0,5% / aprilie bazinele Timiş şi

Bega; iunie bazinele Arges, Vedea şi Olt; iulie bazinele Trotus şi Siret inferior;

august bazinul Siret superior; septembrie bazinele Ialomiţa, Dimboviţa şi Litoral;

decembrie bazinele din spaţiul hidrografic Banat.

Creşterea debitului maxim anual pe Dunăre cu circa 1200 m3/s

În ultimii 166 ani se remarcă o tendinţă de creştere a debitelor maxime pe

Dunăre la Baziaş cu 1200 m3/s datorită, în principal, schimbărilor de ordin climatic şi

indiguirii în amonte a Dunării şi a afluenţilor. Acest debit suplimentar conduce la

supraînălţări ale nivelului apei cu 40-50 cm pe tot sectorul românesc al Dunării ceea

ce implică costuri suplimentare pentru a asigura acelasi grad de protecţie împotriva

viiturilor, a cetăţenilor şi bunurilor acestora.

Creşterea nivelului Mării Negre cu 34 cm în perioada 1860-2004.

Acţiuni pentru adaptarea managementului apelor la schimbările climatice

1. Dezvoltarea cercetarii stiinţifice pentru studiul vulnerabilităţii sistemelor de

gospodărirea apelor la schimbările climatice probabile, atăt a componentelor

structurale cât şi cele nestructurale şi pentru adaptarea graficelor dispecer şi a

programelor de exploatare a lacurilor de acumulare la regimul hidrologic modificat şi

la noile cerinte de apă, care ţin seama de schimbările de ordin climatic.

În districtul internaţional al Dunării în general, precum şi în România, au fost

dezvoltate o serie de proiecte stiinţifice menite să clarifice anumite aspecte privind

prognozarea efectului schimbărilor climatice asupra diferitelor componente de mediu,

sociale şi economice. În continuare sunt prezentate câteva proiecte relevante.

CECILIA: Impactul schimbărilor climatice în Europa Centrală şi de Est şi

evaluarea vulnerabilităţii

Obiectivul principal al proiectului CECILIA este de a stabili impactul schimbărilor

climatice şi de a evalua vulnerabilitatea zonelor vizate în Europa Centrală şi de Est.

Accentul a fost pus pe realizarea de aplicaţii de modelare pe climă şi studii de impact

în sectoare cheie din regiune. Proiectul conţine studii de hidrologie, de calitatea apei

şi de management al resurselor de apă (în principal pe râuri de lungime medie şi în

zona costiera a Mării Negre). În proiect a fost analizat şi impactul schimbărilor

climatice asupra marilor aglomerări urbane şi industriale. Astfel proiectul a fost

518

dezvoltat şi în România iar raportul tehnic efectuat către UE şi Ministerul Educaţiei şi

Cercetarii a cuprins următoarele etape:

Selectarea datelor de intrare meteorologice şi hidrologice necesare pentru

calibrarea modelului.

Crearea bazei de date şi validarea ei.

Calibrarea parametrilor modelului de simulare a scurgerii medii lunare.

Inventarierea consumatorilor de apă existenţi. Evaluarea cerinţelor viitoare de

apă din bazinele hidrografice analizate.

Evaluarea resurselor şi a posibilităţilor de asigurare a cerinţelor de apă

CICLE: proiect de cercetare a impactului climei pentru Europa

Diverse regiuni cu diferite/diverse probleme: în zonele costiere atenţia este

îndreptată spre efectele creşterii nivelului mării în timp ce în zonele montane înalte

atrage atenţia topirea gheţarilor care conduc la mişcari ample ale masei de apă. O

activitate importantă a proiectului implică schimbul de cunoştinte în domeniu şi

experienţa dobândită din alte proiecte naţionale pe tema practicilor de management.

CLAVIER: Schimbările climatice şi variabilitatea: impact asupra Europei

Centrale şi de Est

Statele din Europa Centrala şi de Est se confrunta cu o tripla provocare:

tranzitia economica şi politica în curs de desfaşurare; hazardul şi vulnerabilitatea de

mediu continuă; impactul pe termen lung al schimbărilor climatice globale. Obiectivul

general al proiectului este de a avea o contributie pozitivă şi de a face faţa acestor

provocări, prin studierea în detaliu a trei ţări din ECE: Ungaria, România şi Bulgaria.

În România s-au finalizat următoarele activităţi:

- descrierea modelului hidrologic conceptual HIDROZ selectat pentru cuplarea cu

modelele meteorologice regionale;

- descrierea regimului hidrologic actual al bazinelor hidrografice Mureş şi Argeş

selectate în vederea analizei de impact a schimbărilor climatice- serii de date ale

rezultatelor simulărilor hidrologice - râuri şi lacuri - care rezultă din diferite scenarii

climatice viitoare;

- realizarea interfeţelor software de preprocesare şi preluare a datelor meteorologice

de intrare, obţinute de către parteneri prin utilizarea modelelor meteorologice

regionale, în formatul specific modelului hidrologic de simulare;

519

- realizarea simularilor hidrologice în bazinele hidrografice Mureş şi Argeş

pentru perioada de referinţa 1950 – 2000 şi respectiv pentru perioada de analiza de

impact 2001 – 2050, utilizând diverse scenarii de evoluţie climatică.

ENSEMBLES: Proiect ce furnizeaza un ansamblu de predicţii climatice şi

impactul lor

Acest proiect implica folosirea de programe de schimbări climatice ce prelucrează

semnale după modelul Regional Climate Change condus de Comitetului

Interguvernamental pentru Schimbări Climatice

Proiectul are ca scop:

- dezvoltarea unui sistem de predicţie pentru schimbările climatice prin modele de

bună rezoluţie, globale şi regionale la scări diferite de timp de scurtă şi lungă

durată;

- cuantificarea şi reducerea incertitudinii în ceea ce priveşte răspunsurile Sistemului

Pământ la presiunile fizice, chimice, biologice şi umane (incluzând resursele de

apă, utilizarea terenurilor şi calitatea aerului şi ciclul carbon);

- maximizarea folosirii rezultatelor prin corelarea cu ieşirile din sistemul de predicţie

printr-o gama de aplicaţii privind: agricultură, sănătate, securitate alimentară,

energie, resurse de apă, asigurări şi managementul riscurilor;

Un alt proiect care se află în curs de desfăşurare în România este CCWaters –

Schimbările climatice şi impactul acestora asupra alimentării cu apă (Climate Change

and Impacts on Water Supply) (INTERREG SEE)

Activităţile de cercetare la nivel naţional şi european privind impactul

schimbărilor climatice pot fi utilizate în procesul de elaborarea a planurilor de

management bazinale. În vederea asigurării unei consistente între evaluarea

schimbărilor climatice şi planul de management, sunt necesare acordul adecvat la

nivel decisional, elaborarea de scenarii şi aplicarea de modele.

În luna martie 2009, Comisia Europeana a lansat un studiu privind

implementarea art. 9 al Directivei Cadru privind apa în care se va aborda rolul

preţului apei în contextul implementării Directive Cadru a Apei, al politicii privind

deficitul de apă şi secetă şi al adaptării la schimbările climatice. Termenul de

finalizare al proiectului este sfârşitul anului 2010.

În perioada 2009 – 2015, implementarea planului de management bazinal va

avea nevoie de o bază ştiinţifica riguroasa pentru a raspunde provocărilor legate de

schimbările climatice. În acest sens vor fi necesară promovarea de parteneriate

520

eficiente între organizaţiile de cercetare, organismele factorilor decizionali şi factorii

interesaţi (Policy paper, SSG Water and climate change, 2008)

2. Planificarea în domeniul gospodăririi apelor trebuie realizată la nivel de

bazin hidrografic

Resursele de apă se formează şi se gospodăresc pe bazine hidrografice.

apă dulce este o resursa vulnerabilă şi limitata, indispensabilă vieţii, mediului şi

dezvoltării societăţii. Gospodărirea raţională a resurselor de apă, cere o abordare

globală care să îmbine problemele sociale şi dezvoltarea economica, cu protecţia

ecosistemelor naturale. O gospodărire durabilă a resurselor de apă va integra

utilizatorii de apă dintr-un bazin hidrografic;

UE a legiferat în anul 2000 prin Directiva Cadru a Apei 2000/60/CE, acest

principiu potrivit căruia bazinul hidrografic este unitatea pe care se face planificarea

şi managementul apelor. Din acest punct de vedere, România deţine o experienţă

importantă având în vedere că managementul apelor pe bazine hidrografice se face

încă din anul 1959.

Ca urmare a constientizării riscului la inundaţii într-un bazin, este necesar să

se coreleze aspectele de management calitativ (plan de management) şi cantitativ

(plan de amenajare). De asemenea, ICPDR a dezvoltat o politică de protecţie

împotriva inundaţiilor, oficializată prin adoptarea programului: Action Programme on

Sustainable Flood Protection in the DRB in 2004.

În acest cadru a fost elaborat „Conceptul de apărare împotriva inundaţiilor în

bazinul Tisei”, ce reprezintă de fapt o metodologie de lucru ce stabileşte principiile şi

direcţiile colaborării părţilor, în scopul armonizării şi coordonării cooperării în

domeniul apărării împotriva inundaţiilor în bazinul Tisei. Partea română este

responsabilă cu elaborarea Planului de apărare împotriva inundaţiilor la nivelul

Bazinului hidrografic al Tisei (respectiv ANAR). Acest plan este în deplină

concordanţa cu cel realizat la nivelul Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Dunării

(ICPDR).

În ceea ce priveste rezervele de apă actuale în bazinul Tisei, acestea sunt

suficiente, dar există şi preocuparea că în viitor, prin creşterea cererilor pentru irigaţii

agricole, împreună cu un climat fluctuant, să fie nevoie de eforturi suplimentare

pentru a gestiona resursele în mod echitabil pentru toţi utilizatorii din bazin.

Integrarea privind calitatea şi cantitatea apei şi planificarea resursei de apă este o

521

problema esenţiala pentru a fi luată în considerare în Planul de management integrat

al bazinului hidrografic Tisa.

Deficitul de apă (seceta) şi inundaţiile reprezintă o provocare majoră în

Bazinul Tisei, amplificată de schimbările climatice. Inundaţiile şi seceta au efecte

negative asupra biodiversităţii şi a calităţii apei. Pe de altă parte, producerea acestor

fenomene extreme, pot la rândul lor, prin calitatea apei, să creeze probleme asupra

cantităţii de apă.

Obiectivul principal al programului de acţiune a fost realizarea pe termen lung

a unei abordări de gestionare a riscului de inundaţii în vederea protejării vieţii

oamenilor şi a bunurilor materiale. Prin acest program se incurajează atat

consevarea şi imbunătăţirea calităţii apei cât şi a ecosistemelor aferente.

Sinergia între planul de management bazinal şi managementul riscului de

inundaţii într-un sub-bazin este specificată în Programul de acţiune. În România, în

corelare cu prevederile schemelor directoare se elaborează programe de măsuri care

trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative

şi calitative a apelor, apărarea împotriva acţiunilor distructive a apelor, precum şi

valorificarea potenţialului apelor în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii

şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrărilor,

instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor.

Programul de acţiune încurajează promovarea şi armonizarea schimbărilor de

mediu în politicile de mediu, precum şi protectia mediului şi conservarea naturii cu

scopul de a îmbunătăţi managementul inundaţiilor. Programul de acţiune îsi propune

să îndeplinească obiectivele şi măsurile prevazute în Planul de Management

Integrat.

Rezultatele planului de acţiune la inundaţii constau în evaluarea zonelor

inundabile şi întocmirea hărţilor de risc de inundaţii care trebuiesc integrate în PMB.

Aceste hărti de risc la inundaţii vor furniza informaţii despre zonele de risc în scopul

constientizării/informării populaţiei, protejării populaţiei şi a bunurilor materiale şi în

vederea amenajării teritoriului.

Mai exact, legătura dintre PMB şi riscul la inundaţii se va realiza prin

următoarele acţiuni concertate:

- asigurarea unei bune coordonări în amenjarea teritoriului;

- realizarea zonelor umede şi a celor de inundare pentru a realiza reţinerea

apelor mari în scopul menţinerii stării bune a apelor de suprafaţă. Activităţile

522

de început constau în colectarea datelor pentru: realizarea unui inventar a

zonelor inundabile şi a luncilor care au fost sau nu redate râurilor de care

aparţin; identificarea de noi posibile zone inundabile; proiecte de infrastructură

pentru inundaţii;

- Prevenirea poluărilor accidentale în timpul inundaţiilor prin afectarea

instalaţiilor de depozitare a substanţelor periculoase;

- punerea în aplicare a măsurilor de mediu stabilite în DCA care să asigure în

acelasi timp şi protecţia împotriva inundaţiilor.

Carta Verde “Adaptarea la schimbările climatice în Europa – posibilităţile de

acţiune al UE” (iunie 2007) a recunoscut că DCA ofera un cadru coerent pentru

managementul integrat al resurselor de apă, dar nu face referire direct la schimbările

climatice. Cu toate acestea, Carta Verde a recunoscut că o provocare pentru statele

membre UE va fi să ia în considerare problemele legate de schimbările climatice în

primul ciclu al PMB, planificat până în 2009.

Comisia Europeana în Carta Alba cu privire la schimbările climatice, propune

să fie dezvoltată problema schimbărilor climatice în întregime, în următorul plan de

management (2015), tinând cont şi de implementarea Directivei de Inundaţii al EU

(Directiva 2007/60/EC evaluarea şi managementul riscului la inundaţii).

Proiectele viitoare trebuie să ţină cont de schimbările climatice:

- acestea trebuie sa fie coerente şi globale (să reunească toate sectoarele

relevante);

- trebuie să furnizeze instrumente şi măsuri flexibile, care să conducă la un

management eficient/responsabil.

În Bazinul Dunării, schimbările climatice sunt o ameninţare considerabila

pentru mediu astfel actţunile/măsurile viitoare trebuie luate în consecinţă. Prioritatea

în această etapa/stadiu/ciclu este de a identifica eventuale presiuni asupra mediului

acvatic, precum şi pentru a se asigura că măsurile care vor fi aplicate în viitor în BD

nu au un impact negativ asupra stării apei.

Noua strategie de amenajare a râurilor porneste de la ideea că râurile şi

coridoarele acestora formeaza ecosisteme complexe care includ terenurile

adiacente, flora şi fauna şi cursurile de apă. Aceste ecosisteme depind de regimul

cursurilor de apă în care debitele, transportul sedimentelor, temperatura apei şi alte

variabile au un rol bine definit. În cazul producerii unor modificări ale acestor variabile

faţa de valorile existente în mod natural echilibrul este dereglat. Este motivul pentru

523

care amenajarea râurilor prin lucrări inginereşti trebuie să aibă că obiectiv menţinerea

în timp şi spaţiu a echilibrului dinamic global al cursurilor de apă.

În locul încorsetarii râurilor între diguri, soluţie adoptata de regula până în

prezent, noul concept “Mai mult spaţiu pentru râuri” ilustrează ideea politica prin care

se susţine necesitatea redării râurilor a ceea ce “le-am luat” – luncile inundabile

– pentru că acestea să dreneze corespunzator viiturile.

Noul concept, “Mai mult spaţiu pentru râuri” ofera:

- noi spaţii pentru atenuarea viiturilor prin realizarea: unor zone umede;

realocării digurilor, unor zone de retenţie cu inundare controlata; unor brate

secundare etc.;

- noi spaţii pentru natura reprezentate de lunca inundabila, unde se vor dezvolta

noi ecosisteme care ofera condiţii pentru flora şi fauna specifica precum şi pentru

recreere şi turism.

În România a fost elaborata Strategia de Management al Riscului la Inundaţii

şi Planurile şi Programele necesare implementării strategiei având la baza noul

concept european “mai mult spaţiu pentru râuri”,

Îmbunătăţirea sistemului de monitoring pentru datele meteorologice şi

hidrologice se va realiza prin implementarea proiectului DESWAT pentru

automatizarea sistemului de monitoring al apelor şi dezvoltarea unor centre de

prognoză hidrologica la nivelul bazinelor hidrografice. De asemenea, proiectul

WATMAN, în curs de implementare, vizeaza crearea unui Centru Regional pentru

Situaţii de Urgenţa în vederea diminuării efectelor negative ale inundaţiilor, iar

proiectul SIMIN - Sistemul Naţional Integrat Meteorologic a fost finalizat şi este

format din staţii meteorologice şi sinoptice amplasate în ţara astfel încât asigură

reprezentativitatea informaţiilor meteorologice pe întreg teritoriul ţării. Tot acest flux

de date ce vor fi obţinute prin implementarea proiectelor vor contribui la

implementarea Strategiei Naţionale pentru Managementul Dezastrelor, ce va fi

conectat până în anul 2010 la sistemele ţărilor vecine, în special ale Ungariei,

Bulgariei şi Serbiei.

Cerinţele de planificare în domeniul gospodăririi apelor trebuie să ţină

seama de prevederile conţinute în politicile şi strategiile internaţionale în

domeniul schimbărilor climatice, în ghidurile europene tematice, precum şi de

direcţiile şi acţiunile stabilite în cadrul Grupurilor de lucru „Inundaţii” şi

„Schimbări Climatice şi Apa” de la nivelul Comisiei Europene. În plus, după

524

definitivarea în anul 2010 a documentelor ghid, se vor identifica necesitaţile specifice,

fiind necesară o coordonare a activităţilor de la nivelul bazinelor hidrografice cu cele

de la nivel european în ceea ce priveste adaptarea la schimbările climatice.

3. Dezvoltarea şi regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de


În România, din punct de vedere al asigurării populaţiei cu servicii de

apă, gradul de racordare a populaţiei la sistemele centralizate de alimentare cu

apă potabila este în prezent (iunie 2009), 65,4% iar gradul de racordare la

sistemele de canalizare şi staţiile de epurare este de 51,4% şi respectiv 42,6%.

Este încă un procent relativ redus, însă, România si-a propus un program

ambiţios care prevede că, până în anul 2018 localităţile cu mai mult de 2000 de

locuitori să fie racordate la sisteme regionale de alimentare cu apă, canalizare

şi epurare. Finantarea acestui program în valoare de 19,1 miliarde euro se va

asigura din surse bugetare şi fonduri europene care sunt prevazute în

Programul Operational Sectorial de Mediu.

Totodată sunt necesare măsuri pentru asigurarea alimentării cu apă a

populaţiei şi agenţilor economici pe timp de seceta şi inundaţii. În cadrul studiilor

elaborate de INHGA în anul 2008 privind scenarii de evoluţie a cerinţelor de apă

ale folosinţelor în vederea fundamentării acţiunilor şi măsurilor necesare

atingerii obiectivelor gestionării durabile a resurselor de apă ale bazinelor

hidrografice, sunt prezentate urmatoarele aspecte:

- stabilirea pe fiecare bazin / spaţiu hidrografic a scenariilor privind evoluţia viitoare

a cerinţelor de apă ale folosinţelor în perioada de prognoza 2010-2020;

- compararea disponibilului de apă la surse cu cerinţele folosinţelor de apă, în

scopul determinării deficitelor sau excedentelor de apă.

4. Creşterea colaborării internaţionale în domeniul apelor în vederea

realizării de acţiuni comune pentru reducerea efectelor negative ale apelor –

inundaţii, secete, poluări accidentale, etc. - efecte ce sunt accentuate de schimbările

de ordin climatic şi de impactul activităţilor umane asupra resurselor de apa.

Organizaţia Naţiunilor Unite şi agenţiile sale specializate în domeniul

apelor precum şi alte organizaţii internaţionale reprezentative trebuie sa joace

un rol central în acest proces.

Directiva Cadru pentru apă a Uniunii Europene 2000/60/CE şi a Directivei

privind evaluarea şi managementul riscului la inundatii (2007/60/EC) vor asigura

525

cadrul necesar pentru acţiuni şi măsuri pentru protecţia resurselor de apă şi pentru

diminuarea efectelor negative ale apelor, la nivel de bazine hidrografice.

Totodata, aceste Directive europene deschid posibilitatea împărţirii

responsabilităţilor între statele din acelasi bazin hidrografic, pentru

managementul apelor, în vederea diminuării efectelor transfrontieră.

România, alături de alte state dunărene, se afla în proces de elaborare a

Planului de management al Districtului Hidrografic al Dunării sub coordonarea

Comisiei Internaţionale de Protecţie a Fluviului Dunărea în vederea atingerii stării

bune a apelor.

5. Informarea şi conştientizarea publicului în ceea ce priveste efectele

negative ale schimbărilor climatice asupra apelor şi a altor activităţi economico-

sociale şi implicarea factorilor interesaţi în stabilirea măsurilor de reducere a efectelor

negative ale apelor - inundatii şi secete reprezinta una dintre preocupările prioritare

în acest moment în România.

Campania de dezbateri şi de consultare a publicului în legătură cu elaborarea

Schemelor directoare de amenajare şi management a bazinelor hidrografice, la care

au fost invitaţi membrii Comitetelor de Bazin, principalii consumatori de apă, principalii

deţinători de lucrări hidrotehnice, principalii furnizori de date şi informaţii necesare

fundamentării schemelor directoare a început în perioda iulie-decembrie 2007, fiind un

proces continuu.

În continuare sunt rezumate problemele ce ar putea aparea în viitor, pentru a fi

abordate în urmatoarele cicluri ale PMB (2015, 2021):

- să se asigure că sistemele de monitorizare utilizate au capacitatea de a

detecta impactul schimbărilor climatice asupra stării ecologice şi chimice a

apei, precum şi adaptarea efectelor măsurilor la schimbările climatice;

- să se investigheze efectele/impactul schimbărilor climatice asupra eco-

regiunilor, tipologiilor şi secţiunilor de referinţa precum şi soluţiile propuse;

- să se investigheze efectele schimbărilor climatice asupra diferitelor sectoare

active şi evaluarea creşterii (indirecte) impactului asupra stării apelor;

- evaluarea vulnerabilităţii ecosistemelor din bazin;

- proiectele de infrastructura sa fie integrate în procedurile EIA şi SEA;

- sa fie integrate în Schema Directoare toate cunoştintele, rezultatele şi

concluziile în legatura cu pericolul/ameninţările schimbărilor climatice.

526

Capitolul XIV. Informarea, consultarea şi participarea publicului

14.1 Cadrul operational de informare şi consultare a publicului

Statele Membre încurajează implicarea activă a tuturor părţilor interesate în

implementarea Directivei Cadru în domeniul Apei şi în elaborarea planurilor de

management pe bazin hidrografic.

Principalele prevederi referitoare la participarea şi consultarea publicului sunt

stipulate în articolul 14 al Directivei Cadru prin care se stabilesc trei forme principale

ale participării şi consultării publicului:

Accesul la informaţia de bază;

Implicarea Activă în toate aspectele implementării Directivei;

Consultarea în trei etape în cadrul procesului de planificare.

Întreaga activitate privind Participarea şi Consultarea Publicului a avut la baza

elaborarea de Instrucţiuni metodologice prin adaptarea Ghidului privind “Participarea

Publicului” elaborat de Uniunea Europeană şi a Strategiei privind participarea

publicului pentru Districtul Hidrografic al Dunării, strategie aprobată de Grupul de

lucru permanent al ICPDR în iunie 2003.

Strategia se bazează pe calendarul implementării Directivei Cadru, iar

activităţile ei se bazează pe cerinţele de îndeplinire a obligaţiilor Directivei Cadru şi

elaborează un cadru coerent cu legături la nivel naţional, prin oferirea unui model de

strategie în organizarea activităţilor.

Bazat pe Strategia ICPDR, s-a elaborat un PLAN OPERATIV pentru activităţi

la nivelul Districtului Hidrografic al Dunării, al cărui conţinut este propus pentru

includere în Planul de Management pe Bazin Hidrografic.

În conformitate cu documentele de lucru ale ICPDR, Participarea Publicului

este ceruta la mai multe niveluri geografice pentru a asigura informaţii semnificative

care se vor reflecta în planul de management pe bazin hidrografic.

În situaţia districtului hidrografic al Dunării, aceste niveluri sunt:

-Nivel Naţional (nivelul cheie de “implementare” şi management)

-Nivel de sub-bazin (regional)

-Nivel local (acolo unde Directiva Cadru se implementeaza efectiv).

527

În România, cadrul legal privind procesul de participare şi consultare a

publicului în conformitate cu Art.14 al Directivei Cadru a Apei, este asigurat prin

Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare; Hotărârea de

Guvern 1212/2000 privind organizarea şi funcţionarea Comitetelor de Bazin; Ordinul

Ministrului nr. 1012/2005 privind proceduri pentru accesul publicului la informaţii în

domeniul managementului apelor; Ordinul Ministrului nr. 1044/2005 cu privire la

procedurile pentru consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la luarea

deciziilor în domeniul gospodăririi apelor.

Obiectivul principal al activităţii de participare şi consultare a publicului este de

a îmbunătăţii procesul de luare a deciziilor, prin aplicarea unei proceduri eficiente de

cooperare la toate nivelurile administraţiei publice. Acesta are scopul de a asigura

participarea utilizatorilor de apă, a comunităţilor locale reprezentative şi a populaţiei,

prin contribuţia la procesul de armonizare a legislaţiei în domeniul apei în vederea

implementării legislaţiei Uniunii Europene şi prin recomandarea finanţării şi

conformării priorităţilor în scopul dezvoltării programelor de management al apei.

Participarea publicului poate fi definită în general ca admiterea publicului în

influenţarea rezultatului planurilor de management şi proceselor de stabilire a

programelor de măsuri, în vederea atingerii “stării bune“ a apelor în 2015, în care

informarea are un rol esenţial.

Consultarea publicului constitue o forma mai susţinuta de asociere a

publicului fiind vorba de un schimb interactiv de informaţii, prin organizarea unor

grupuri consultative, interviuri şi dezbateri publice cu participarea mass-media.

Participarea activă a părţilor interesate este o forma de implicare mult mai

intensă şi nu se referă la public, ci la persoane organizate în diferite grupuri ţintă care

participă activ la realizarea documentelor Directivei Cadru a Apei pe tot parcursul

implementării acesteia (Comitet de Bazin, ONG-uri, instituţii publice, autorităţi locale

administrative, asociaţii profesionale, unităţi economice, etc).

Principala unitate pentru consultarea şi informarea publicului la nivel bazinal şi

local este reprezentată prin Comitetul de Bazin creat pe baza HG nr. 1212/2000.

Comitetul de Bazin, organizat la nivelul fiecarei Directii de Apă, asigură participarea

publicului la luarea deciziilor din domeniul apelor şi a fost creeat din necesitatea

constituirii unor mecanisme de consultare la toate nivelurile:

Colectivităţile locale;

Utilizatorii din bazinul hidrografic;

528

Beneficiarii serviciilor de gospodărirea apelor.

Obiectivele fundamentale care au stat la baza creării acestor structuri au fost:

colaborarea eficientă a organismelor teritoriale de gospodărirea apelor cu organele

administraţiei publice locale şi menţinerea echilibrului între conservarea şi

dezvoltarea durabila a resurselor de apa.

Atribuţiile Comitetelor de Bazin sunt:

- colaboreaza cu Directiile de Apă în implementarea strategiilor şi politicilor

naţionale de management al apelor;

- avizeaza schemele directoare precum şi programele de măsuri pentru

atingerea obiectivelor;

- aproba lista ariilor protejate şi stabilesc măsuri de reconstrucţie ecologică;

- aprobă încadrarea în categorii de calitate a cursurilor de apă din

bazinele/spaţiile hidrografice;

- recomandă priorităţi privind finanţarea programelor de dezvoltare;

- propune revizuirea standardelor şi normativelor de calitate a apelor şi daca

este necesar, propune elaborarea normelor de calitate a apei specifice

bazinului hidrografic;

- asigura informarea publicului privind acţiunile organizate,cu cel putin 30 de zile

înainte de data desfăşurării acestora;

- asigură accesul publicului la şedinţe şi la documentele lor oficiale.

Fiecare Direcţie de Apă din cadrul Administraţiei Naţionale „Apele Române”, deţine

un birou de relaţii cu publicul care se ocupa cu pregătirea interviurilor şi a

conferinţelor de presă privind problemele ridicate de implementarea Directivelor

Europene şi de elaborarea capitolelor din Planul de Management al Bazinului

Hidrografic.

În cadrul şedinţelor Comitetelor de Bazin au fost prezentate:

Calendarul şi programul de lucru pentru elaborarea Planurilor de

management pe bazine / spaţii hidrografice şi rolul consultării publicului;

Rapoartele 2004 ale Planurilor de management pe bazinele / spaţiile

hidrografice.

imaginea de ansamblu a problemelor semnificative în managementul apei;

Ciclul de planificare al Directivei Cadru a Apei reprezintă un factor definitoriu

în organizarea în timp a procesului privind participarea publicului:

529

- identificarea bazinului hidrografic, desemnarea bazinelor de către autorităţile

competente, transpunerea Directivei în legislatia naţională – sfârşitul anului 2003;

- caracterizarea bazinului hidrografic, revizuirea impactului activităţii umane şi analiza

economică a folosinţelor de apă – sfârşitul anului 2004;

- planuri pentru stabilirea programelor de măsuri şi schiţarea planurilor de

management pe bazin hidrografic – sfârşitul anului 2006;

- cele mai importante probleme de management al apei din cadrul bazinului

hidrografic - 2007

- informarea şi consultarea publicului în legatură cu programele de măsuri şi planurile

de management pe bazin hidrografic - se vor oferi spre consultare şi comentare

drafturile acestora, pentru o perioada de cel putin 6 luni – sfârşitul anului 2008 şi

2009;

- reactualizarea Planului de Management pe baza observaţiilor şi comentariilor

publicului -2009

- publicarea planului de management pe bazin hidrografic-forma finală şi stabilirea

programelor de măsuri- sfârşitul anului 2009;

- implementarea programelor de măsuri – 2012;

- evaluarea şi aducerea la zi, derogări – 2015;

- termenul final pentru îndeplinirea obiectivelor Directivei Cadru – 2027.

Participarea şi consultarea publicului vizează în principal protecţia mediului şi

a sănătăţii umane, anticiparea situaţiilor de criza cum ar fi inundaţiile sau seceta,

impunerea şi imbunătăţirea unui sistem echilibrat de plăti pentru toti utilizatorii de

apă, întărirea, dezvoltarea şi susţinerea politicilor de management local.

14.2. Prezentarea rezultatelor şi evidenţierea propunerilor de îmbunătăţire a

Planului de Management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Elaborarea Draftului Planului de Management al fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere şi publicarea acestuia s-a

facut la 22 decembrie 2008.

Pe site-ul Direcţiei de Apă Dobrogea - Litoral s-au postat etapele de realizare şi

raportare ale planului de management al bazinului hidrografic şi conţinutul cadru al

acestuia.

530

Pentru “Informarea şi consultarea publicului” se au în vedere:

1. Publicarea calendarului şi a programului de lucru (cu 3 ani înainte de

realizarea Planului de Management revizuit) – decembrie 2006;

2. Publicarea celor mai importante probleme de gospodarirea apelor la nivel

naţional, sinteza a problemelor importante de gospodărire a apelor la nivel

bazinal (cu 2 ani înainte de realizarea Planului de Management revizuit) –

decembrie 2007;

3. Publicarea draftului Planului de Management (cu 1 an înainte de realizarea

Planului de Management (cu 1 an înainte de realizarea Planului de

Management revizuit) – decembrie 2008;

Consultarea în cursul anului 2008 a grupurilor ţintă de stakeholderi privind

elaborarea programelor de măsuri pentru industrie, agricultură, aglomerări

umane şi alterări hidromorfologice, etapelor importante în realizarea draftului

Planului de Management bazinal;

4. Consultarea publicului privind proiectul Planului de Management pe o

perioada de cel puţin 6 luni de la data publicării acestuia - noiembrie 2009.

În ceea ce priveşte activitatea de conştientizare a publicului în domeniul

protecţiei mediului, s-au desfăşurat numeroase întălniri şi seminarii cu reprezentanţi

Consultarea Publicului

531

ai operatorilor economici, autorităti administrative locale şi ONG-uri, s-au organizat

şedinte lărgite ale Comitetelor de Bazin, interviuri şi articole în mass-media.

Administratia Naţionala „Apele Române” prin intermediul celor 11 Direcţii de

Apă a demarat procedurile pentru realizarea unei campanii de informare şi consultare

a unităţilor economice şi a autorităţilor publice locale privind implementarea Directivei

Cadru pentru Apă.

Astfel, în cursul anului 2007 la nivelul Directiei de Apă Dobrogea - Litoral, s-au

realizat campanii de informare şi de consultare privind schemele directoare de

amenajare şi management a spaţiului hidrografic Dobrogea, unde ca punct focal au

fost prezentate şi dezbatute „Principalele probleme de gospodarire a apelor” din

spaţiul hidrografic Dobrogea. La aceste dezbateri publice au participat reprezentanţi

ai Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, Institutului Naţional de Hidrologie şi

Gospodărire a Apelor, Consiliilor locale, operatorii de apă, Consiliilor Judeţene, etc.

Scopul acestei acţiuni a fost o mai bună cunoaştere a problemelor specifice

domeniului gospodăririi apelor în spatiul hidrografic Dobrogea, dentificarea

necesităţilor privind lucrările de investiţii pentru apărarea împotriva inundaţiilor,

asigurarea resursei de apă şi protecţia calităţii apelor printr-un dialog cu toţi factorii

implicaţi în utilizarea resurselor de apă.

Cele mai importante probleme în domeniul gospodăririi apelor identificate în

spaţiul hidrografic Dobrogea au fost: patru probleme importante de gospodărirea

apelor în cadrul Districtului Hidrografic al Dunării pentru apele de suprafaţă: poluarea

cu substanţe organice nutrienţi şi substanţe periculoase şi alterări hidromorfologice

(de exemplu caracteristicile structurale ale formei, graniţelor şi conţinutul râurilor,

lacurilor, al apelor tranzitorii şi costiere); şi două probleme legate de apele subterane

transfrontaliere, incluzând alterări ale calităţii şi cantităţii.

Sesiunile de dezbateri publice s-au încheiat prin comunicate de presă şi

articole apărute în presa locală. Mass-media care a oglândit aceste evenimente la

nivel local: postul de televiziune TV Neptun, posturile de radio: Radio Constanţa şi

Radio Sky, presa locala: Telegraf, Replica, Ziua de Constanţa, Observator.

Au fost elaborate chestionare privind implicarea stekeholderilor reprezentativi

în diferitele stadii ale elaborării Planului de Management al Spaţiului Hidrografic

Dobrogea.

532

În luna mai 2008 s-au organizat acţiuni în cadrul Direcţiei de Apă Dobrogea

Litoral în care au fost prezentate cerinţele Directivei Cadru a Apei, metode şi

instrumente pentru dezvoltarea proceselor de participare şi consultare a publicului şi

de luare a deciziilor. Cu această ocazie s-au realizat pliante şi broşuri cu tematica

Campania naţională de informare privind prevederile Directivei Cadru Apă, care s-au

distribuit grupurilor reprezentative ale cetăţenilor, agenţilor economici şi autorităţilor

locale.

Prin intermediul compartimentului de Relaţii cu publicul din cadrul Direcţiei de

Apă Dobrogea – Litoral s-au dat interviuri şi s-au elaborat articole pentru mass-media

locală.

De asemenea, Manualul pentru autorităţi (privind accesul la informaţia de

gospodărire a apelor şi participarea publicului la luarea decizilor privind gospodărirea

apelor), care s-a elaborat de REC cu sprijinul Ministerului Mediului şi Dezvoltării

Durabile şi a Administraţiei Naţionale „Apele Române”, în cadrul proiectului UNDP-

GEF “Întărirea accesului la informaţie şi participării publicului la luarea deciziilor

privind mediul”, a fost distribuit tuturor Direcţiilor de Ape din ţară. Direcţia Apelor

Dobrogea – Litoral a distribuit manualul autorităţilor locale, agenţilor economici,

mass-media şi membrilor comitetelor de bazin.

Directiva apei

potabile

Directiva privind

poluarea cu subst. periculoase

Directiva apelor de

suprafaţă destinate potabilizării

Directiva calitatii

apei pentru îmbâiere

Directiva nitraţilor

din agricultură

Directiva apelor

uzate urbane

Calitatea apei pentru susţinerea vieţii

peştilor

Ape subterane

poluate

Directiva Cadru a Apei 2000/60/CE

533

Programul de măsuri reprezintă un capitol important al Planului de

Management al Bazinului Hidrografic, care cuprinde toate măsurile ce trebuie luate în

perioada 2010-2027, astfel încât obiectivele de mediu să fie atinse. Aceste măsuri

răspund principalelor probleme din Spaţiul Hidrografic Dobrogea. Reuşita

programelor de măsuri este condiţionată totodată şi de aplicarea cu stricteţe a

legislaţiei naţionale şi europene în domeniu.

Programul de măsuri se adresează atât autorităţilor locale şi regionale,

agenţiilor din domeniul mediului, tuturor factorilor importanţi din domeniul apei şi

utilizatorilor de apă.

Actorii locali implicaţi în aplicarea programele de măsuri, prin abordarea lor

teritorială, fixează cadrul de acţiune în domeniul apei precum şi modalităţile de

finanţare. Acest program de lucru trebuie implementat până la sfârşitul anului 2012,

termen stipulat de Directiva Cadru Apă, când aceste programe de măsuri trebuie să

devină operaţionale.

Privind dezvoltarea Programului de Măsuri, procesul de consultare a publicului

la nivelul spaţiului hidrografic Dobrogea a început în luna octombrie 2008.

Presiune (poluator)

Stare

Impact (efect)

Risc

Programe Masuri

Obiectiv de Mediucl. II calitate

Buna

Pe site-ul Direcţiei de Apă Dobrogea - Litoral a fost postat calendarul privind

informarea şi consultarea publicului privind Programele de Măsuri, direcţionat pe

534

grupuri ţinta de stakeholderi în acord cu măsurile pentru reducerea poluării privind

următoarele tipuri de presiuni: aglomerări umane, activităţi industriale şi activităţi

agricole.

Nr.

crt.

Direcţia de Apă Data programărilor întâlnirilor de consultare – informare

cu stakeholderii

POM domeniul

aglomerări

umane

POM domeniul

activităţi

industriale

POM domeniul

activităţi agricole

1 Dobrogea -

Litoral

24.11.2008 24.10.2008 10.10.2008

În cadrul acestor întâlniri au fost elaborate chestionare (Anexa 14.1 –

Chestionar privind colectarea şi epurarea apelor uzate din aglomerările umane)

pentru colectarea opiniilor şi comentariilor principalilor stakeholderi şi s-au distribuit

broşuri şi pliante. Întâlnirile s-au încheiat prin conferinţe şi articole de presă. Mass-

media care a oglindit aceste evenimente la nivel local: postul de televiziune TV

Neptun, posturile de radio: Radio Constanţa şi Radio Sky, presa locala: Telegraf,

Replica, Ziua de Constanţa, Observator.

În data de 28 noiembrie 2008 a avut loc un seminar la nivel naţional cu

participarea Direcţiilor de Apă riverane fluviului Dunărea şi a principalilor stakeholderi

privind Implementarea Directivei Cadru a Apei – Evaluarea presiunilor

hidromorfologice, a impactului acestora şi identificarea unor posibile măsuri pentru

fluviul Dunărea, în vederea atingerii obiectivelor de mediu cerute de Directiva Cadru

a Apei. Acest seminar a fost util pentru elaborarea unui set preliminar de măsuri

privind reducerea impactului presiunilor hidromorfologice – măsuri ce vor face parte

din primul Plan de Management pentru fluviul Dunărea.

Categoriile de stakeholderi invitaţi la aceste dezbateri de informare şi

consultare reflecta importanţă şi impactul semnificativ asupra problemelor de

gospodărire a apelor din cadrul spaţiului hidrografic Dobrogea.

Reacţiile factorilor interesaţi în stabilirea şi implementarea programelor de măsuri în

domeniile aglomerări umane, activităţi industriale şi activităţi agricole sunt luate în

considerare la elaborarea draftului Planului de Management Bazinal.

535

Scopul acestor întâlniri a fost de a discuta şi explica responsabilităţile stakeholderilor,

de a le aduce la cunoştinţă termenul final al implementării programelor de măsuri, de

a discuta posibilităţile de realizare şi finanţare a măsurilor.

În 22 decembrie 2008 s-a postat pe site-ul Direcţiei de Apă Dobrogea – Litoral

şi al Administraţiei Naţionale „Apele Române” proiectul Planului de Management al

fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere,

acesta fiind disponibil pentru publicul interesat cel puţin 6 luni în 2009, mai exact

până în data de 10 noiembrie 2009.

S-au organizat mai multe întâlniri în decursul anului cu principalii utilizatori şi

factori interesaţi, spre a le aduce la cunoştinţa conţinutul Planului de Management al

fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere.

Scopul acestor întâlniri a fost cel de responsabilizare şi conştientizare a

stakeholderilor, de a realiza importanţa acestui proiect, de asumare a măsurilor

propuse şi de a găsi resursele financiare necesare punerii în practică a cerinţelor

Directivei Cadru Apă.

Instrumentele de aducere la cunoştinţa a publicului despre realizarea Planului

de Management al fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere au fost multiple.

Au fost elaborate chestionare privind conţinutul Planului de Management al

fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

(Anexa 14.2). Aceste chestionare au fost postate pe site-ul Direcţiei de Apă

Dobrogea - Litoral şi distribuite electronic tuturor utilizatorilor importanţi.

De asemenea, au fost trimise prin poştă către principalii factori interesaţi,

scrisori prin care se aducea la cunoştinţă acestora postarea pe site-ul Direcţiei de

Apă a proiectului Planului de Management al fluviului Dunărea, Deltei Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere şi prin care erau invitaţi să se

informeze despre conţinutul acestui proiect în vederea participării la întâlnirile

organizate de către Direcţia de Apă. În cadrul acestor întâlniri de dezbateri publice,

fiecare stakeholder a avut posibilitatea să-si exprime punctul de vedere, să contribuie

cu propuneri de îmbunătăţire a Planului de Management, să-si exprime în mod

justificat acordul sau dezacordul cu privire la propunerile de măsuri stipulate.

Datele când s-au realizat toate aceste întâlniri publice, comentariile şi

observatiile făcute de principalii factori interesaţi precum şi modul în care Direcţia de

536

Apă a luat sau nu în considerare propunerile făcute atât în timpul dezbaterilor cât şi

prin alte instrumente avute la îndemână, au fost materializate în Anexele 14.3 şi 14.4.

Astfel, dintr-un număr de 168 chestionare distribuite, au fost completate

şi retransmise 66 chestionare.

A fost creat un link pe site-ul Direcţiei de Apă Dobrogea-Litoral prin care toţi

vizitatorii site-ului în care se afla postat Planul de Management al fluviului Dunărea,

Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere să-si poată exprima

opinia privind conţinutul acestui Plan.

Pe baza observaţiilor, comentariilor şi propunerilor venite din partea

principalilor factori interesaţi şi publicului, a fost reactualizat Planului de Management

al fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere.

În data de 20 noiembrie 2009, în cadrul Comitetului de Bazin a avut loc

dezbaterea publică finală privind Planului de Management al Fluviului Dunărea,

Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere urmată de avizarea

acestuia de către membrii Comitetului de Bazin.

Mass-media care a oglindit aceste evenimente la nivel local: postul de

televiziune TV Neptun, posturile de radio: Radio Constanţa şi Radio Sky, presa

locala: Telegraf, Replica, Ziua de Constanţa, Observator.

Capitolul XV. PPrroobblleemmee şşii iinncceerrttiittuuddiinnii

Ape de suprafaţă

Evaluarea stării ecologice şi a stării chimice a corpurilor de apă în conformitate

cu cerinţele Directivei Cadru reprezintă o provocare majoră, deoarece pentru prima

dată a fost necesară aplicarea la nivel european şi naţional a unor metode de analiză

şi evaluare conforme principiilor acestei Directive. Pe plan naţional, au fost şi sunt

depuse eforturi continue pentru asigurarea datelor de monitoring şi introducerea,

aplicarea şi testarea unor noi metode de analiza şi de evaluare a starii apelor.

Desemenea, ANAR participă încă din anul 2004 alături de celelalte ţări europene la

Exerciţiul European de Intercalibrare care are ca scop armonizarea sistemelor

naţionale de clasificare necesare conformării cu cerinţele Directivei Cadru. Faza a

537

doua a exerciţiului, planificat a se încheia în anul 2011, va aduce clarificări mai ales

în privinţa unor elemente de calitate biologice rămase încă neevaluate.

Au fost înregistrate progrese importante, dar cu toate acestea, în actualul Plan

de Management este evident că există încă probleme şi incertitudini, de care trebuie

ţinut cont atunci când se înterpreteaza rezultatele unor evaluari. În actualul ciclu de

planificare, starea ecologică şi potenţialul ecologic au fost evaluate având în vedere o

parte dintre elementele biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice. Datorită faptului

că metodele conforme cu cerinţele Directivei Cadru Apă au fost dezvoltate ulterior

primei etape a exerciţiului de intercalibrare europeană şi nu au fost incluse în acest

proces, confidenţă în evaluarea stării ecologice şi a potenţialului ecologic a fost

medie şi scăzută. La stabilirea condiţiilor de referinţă, o problemă întâmpinată a fost

insuficienţa datelor de monitoring pe o perioada mai lungă de timp (“datele istorice”),

întrucât sistemul de monitoring în conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apă a

fost implementat începând cu anul 2007.

Ca o componentă particulară a implementării Directivei Cadru, desemnarea şi

ulterior evaluarea potenţialului corpurilor de apă puternic modificate necesită o

validare bazată pe metode de evaluare intercalibrate şi cu un grad de confidenţă

ridicat. În actualul ciclu de planificare evaluarea potenţialului ecologic al corpurilor de

apă puternic modificate, este realizată cu o confidenţă scăzută, având în vedere

pentru râuri un singur element biologic de calitate (macronevertebrate bentice) şi în

unele cazuri ihtiofauna, precum şi fitoplanctonul pentru lacurile de acumulare.

Creşterea confidenţei în evaluarea CAPM este deci corelata cu evaluarea ulterioară

şi a altor elemente de calitate.

Astfel, se poate evidenţia că realizarea următoarelor activităţi vor conduce la

cresterea confidenţei în evaluare:

- Dezvoltarea sistemelor de clasificare având în vedere toate elementele de

calitate, toate categoriile şi tipurile de corpuri de apă în conformitate cu

cerinţele DCA prin continuarea şi aprofundarea studiilor de cercetare; sistemul

de clasificare trebuie să asigure corelarea între elementele de calitate

biologice, cele fizico-chimice şi elementele hidromorfologice suport; astfel,

pentru elementele biologice este necesară dezvoltarea metodelor de evaluare

pentru fitobentos, macrofite şi faună piscicolă, iar pentru elementele

hidromorfologice se consideră necesar a se dezvolta un indice multimetric în

care fiecare parametru hidromorfologic să aibă o anumită pondere;

538

- Testarea sistemelor de clasificare precum şi reglementarea acestora;

- Participarea la procesul de intercalibrare europeană în scopul asigurării unui

grad de confidenţă ridicat şi a asigurării comparabilitaţii limitelor dintre clasele

de calitate;

- Dezvoltarea şi aplicarea metodologiilor pentru evaluarea fondului natural

pentru corpurile de apă cu tipologia specifică;

- Realizarea unor studii referitoare la impactul pe care schimbările climatice îl pot

avea asupra stării corpurilor de apă de suprafaţă, în special în zonele expuse

la secetă (zona de sud, Dobrogea, etc.);

- Continuarea procesului de dezvoltare a sistemului de monitorizare pentru a

acoperi toate elementele de calitate (biologice, hidromorfologice şi fizico-

chimice) şi toate mediile de investigare (apă, sedimente şi biota), având în

vedere o frecvenţă care să asigure nivele de confidenţă şi precizie ridicate în

evaluarea stării corpurilor de apă; de asemenea, o atenţie deosebită trebuie

acordată monitorizarii poluanţilor specifici şi substanţelor prioritare (în special

micropoluanţilor organici), având în vedere asigurarea unor limite de

detecţie/cuantificare care să permită conformarea cu valorile standardelor de

calitate în domeniul mediului pentru îmbunătăţirea evaluarii stării chimice şi

ecologice a corpurilor de apă;

- Utilizarea metodelor de analiză conforme cu cerinţele Directivei Cadru şi o mai

bună cunoaştere a taxonomiei unor grupe sistematice pentru elementele

biologice;

- Îmbunătăţirea sistemelor de asigurare şi control a calităţii în laboratoarele

analitice;

- Crearea, menţinerea şi dezvoltarea unui baze de date, precum şi utilizarea

unui instrument (program unitar de evaluare) pentru toate elementele

(biologice, fizico-chimice, hidromorfologice), care să fie integrat cu sistemele

informatice existente;

Rezolvarea acestor situaţii necesită alocarea unor resurse suplimentare

financiare pentru dezvoltarea sistemului de monitoring şi pentru asigurarea elaborării

unor studii de cercetare specifice.

O categorie aparte de corpuri o reprezintă corpurile de apă nepermanente,

pentru care tot procesul de identificare şi caracterizare a fost îngreunat având în

vedere specificitatea acestora. În abordarea acestor corpuri s-a utilizat Atlasul Secării

539

Râurilor din România (Bucureşti 1974 - elaborat de Institutul de Meteorologie şi

Hidrologie şi de Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie şi Organizarea

Teritoriului). Analizele efectuate pe baza acestui Atlas au arătat necesitatea

actualizării acestuia, având în vedere schimbările suferite în timp de aceste corpuri

de apă, mai ales în contextul schimbărilor climatice actuale.

Pentru corpurile de apă nepermanente există incertitudini în determinarea

condiţiilor de referintă pentru cursuri de apă cu regim hidrologic nepermanent,

precum şi în caracterizarea şi evaluarea acestora, datorate lipsei unei baze de date

istorice privind monitoringul calitativ/cantitativ.

Ape subterane

În ceea ce priveşte problemele întâmpinate în caracterizarea apelor subterane

se consemnează:

- Caracterizarea chimică a apelor subterane nu s-a realizat pentru toţi poluanţii

prevăzuţi de Directivă privind apele subterane 2006/118/EC în special

micropoluanţii sintetici, datorită disponibilităţii reduse a datelor;

- Insuficienţă cunoaştere a emisiilor posibil poluatoare (în special sursele difuze)

pentru unele corpuri de apă subterane;

- Nu se cunosc efectele tuturor tipurilor de presiuni, funcţie de caracteristicile

stratului acoperitor;

- Insuficienţa cunoaştere a evoluţiei nivelurilor apelor subterane în cazul unor

captări de apă neprevăzute cu sistem de monitorizare.

- Lipsa instrumentelor de modelare matematică, atât pentru calculul

cantităţilor de poluanţi care ajung în apă subterană, cât şi pentru

comportarea poluanţilor în timp (transport, transformare, retenţie).

Referitor la incertitudini, acestea au fost generate de distribuţia neuniformă a

punctelor de monitorizare a calităţii în cazul anumitor corpuri de apă subterană,

numărul redus al analizelor fizico-chimice, în baza carora s-a evaluat riscul calitativ,

precum şi ne-asigurarea zonelor de protecţie la captările de apă instituite conform

normelor legale.

Zone protejate

Principala problemă identificată în ceea ce priveşte problematica speciilor de

peşti importanţi din punct de vedere economic este coordonarea activităţii instituţiilor

540

interesate, în special cu reprezentanţii ANPA şi a celorlalte autorităţi competente

pentru managementul resursele piscicole din râurile interioare şi lacurile naturale

(alocarea cotelor de pescuit, introducerea de specii alohtone etc). Totodata sunt

necesare informaţii suplimentare privind proiectele / strategiile de repopulare a apelor

cu specii de peşti migratori şi specii de peşti importanţi din punct de vedere

economic, atât pentru cele aflate în desfăşurare, cât şi pentru cele propuse a se

desfaşura pe termen scurt şi mediu.

În elaborarea planului de măsuri pentru speciile şi habitatele direct dependente

de apă atât pentru măsurile de bază cât şi pentru cele suplimentare au fost

identificate o serie de incertitudini şi/sau probleme. Pentru rezolvarea acestora s-a

constatat, în primul rând, necesitatea realizării unui ghid cu măsuri de gospodărire a

habitatelor şi speciilor direct dependente de apă, care să identifice măsurile necesare

pentru atingerea obiectivelor de conservare a speciilor şi habitatelor naturale din

siturile Natura 2000 şi sa estimeze costurile aferente.

În acelaşi timp s-a constatat necesitatea elaborării hărţilor pentru localizarea

habitatelor protejate direct dependente de apă, precum şi realizarea şi aprobarea

planurilor de management pentru fiecare arie naturală protejată. În prezent sunt

aprobate de autoritatea competentă planurile de management şi regulamentele doar

pentru trei zone protejate. Acoperirea acestor lipsuri depinde foarte mult de existenţă

administratorilor / custozilor pentru zone protejate unde există specii şi habitate direct

dependente de apă, precum şi existenţa unei autorităţi naţionale responsabilă cu

managementul unitar al ariilor naturale protejate, inclusiv siturile din reţeaua Natura

2000, în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Analiza economică a utilizării apei

Datorită faptului ca infrastructura Sistemului Naţional de Gospodărire a Apelor

face parte din patrimoniul public al statului, costurile de capital aferente investiţiilor nu

sunt integrate în rezultatele financiare ale Direcţiilor de Ape, ci numai costurile de

operare şi intreţinere aferente lucrărilor odată finalizate.

Estimarea cerinţei de apă în cele 3 scenarii a plecat de la prognozele aferente

anului 2008 –prognoze aferente unei creşteri economice. Noile estimări privind

evoluţia indicatorilor macroeconomici în condiţiile financiare actuale, respectiv

creşterea economică foarte redusă, pot influenţa evaluarea cerinţei de apă.

541

Analiza de recuperare a costurilor serviciilor specifice de gospodărire a apelor

a fost realizată exclusiv pentru costurile financiare. Estimarea costurilor de resursă va

fi realizată în cadrul implementării Art 9 în anul 2010. Estimarea costurilor de mediu

va ţine cont de rezultatele Proiectului AQUAMONEY „Evaluarea economică a

costurilor de resursă şi mediu şi beneficiile în contextul implementării Directivei Cadru

Apă. Ghid Practic de utilizare”.

Evaluarea economică a serviciilor conform DCA necesită mai mult decât

analiza financiară a costurilor asociate serviciilor de alimentare cu apă şi de colectare

şi epurare a apelor uzate, fapt care conduce la extinderea acesteia asupra

bunurilor/”resurselor regenerabile” cu valoare de piaţă (ex. apa potabilă, pescuit

comercial, biomasă vegetală, apa consumată în procesele de producţie) şi a

bunurilor şi serviciilor fără valoare de piaţă (reducerea impactului fenomenelor

extreme, a fluxurilor hidrologice, biodiversitate, recreere, calitatea apei etc.) furnizate

de către corpurile sau ecosistemele acvatice.

Având în vedere că serviciile publice de alimentare cu apă, canalizare şi

epurare aparţin operatorilor economici, datele privind structura cheltuielilor,

rezultatele financiare, nu au putut fi obţinute datorită statutului acestor companii.

Programul de măsuri

Măsurile de bază necesare implementării legislaţiei europene pentru protecţia

apelor sunt prevazute într-o serie de strategii, politici, planuri, programe şi acte de

reglementare la nivel naţional, regional şi local. Realizarea lor presupune un anumit

grad de incertitudine datorat urmatorilor factori:

- disponibilitatea autoritaţilor locale, operatorilor de servici publice de apă, unităţilor

industriale şi agricole în ceea ce priveşte pregătirea proiectelor finanţate din

fonduri europene (Fonduri de Coeziune şi Structurale, Fondul European de

Dezvoltare Regională, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, etc.) în

perioada 2007-2013;

- capacitatea instituţională şi administrativă a autorităţilor naţionale şi regionale cu

referire la managementul fondurilor europene şi implementarea la nivel central,

regional şi local a Programelor Operaţionale;

- gradul de coordonare la nivel naţional şi regional a strategiilor şi politicilor, inclusiv

corelarea fondurilor europene cu strategiile şi programele naţionale.

542

În ceea ce priveşte măsurile de bază pentru aglomerările umane, care deţine

principala pondere din totalul cheltuielilor de investiţii necesar implementării

programului de măsuri, acestea au fost stabilite pe baza Master Planurilor judeţene

elaborate şi aprobate până în acest moment. Pentru celelalte Master Planuri

judeţene aflate în diferite faze de realizare sau aprobare s-a luat în considerare

implementarea obligatorie a legislaţiei pentru apă şi apă uzată doar pentru acele

aglomerări pentru care s-a agreat oficial realizarea măsurilor cu operatorii de servicii

publice locale de apă sau administraţiile publice locale. De asemenea, au fost luate

în considerare şi proiectele în promovare sau derulare finanţate şi din alte fonduri.

Pentru aglomerările cu mai puţin de 2000 l.e., în acest moment nu este disponibilă o

strategie naţională care să planifice tipul măsurilor necesare pentru epurarea apelor

uzate. Acestea au fost totuşi estimate în cadrul Planului de Management pe baza

rezultatelor din Master Planurile Judeţene aprobate şi instrucţiunilor metodologice

elaborate de ANAR “Instrucţiuni metodologice pentru evaluarea cheltuielilor în

domeniul producerii şi distribuţiei apei potabile” şi “Instrucţiuni metodologice pentru

evaluarea cheltuielilor în domeniul canalizării şi epurării apelor uzate”.

Analiza economico-financiară efectuată în vederea recuperării costurilor în

infrastructura aferentă alimentării cu apă, canalizare şi epurare este realizată la

nivelul Master Planurilor aprobate, astfel încât nu există date economice – financiare

pentru toate judeţele. Master Planurile aprobate nu pot fi publicate, ele se pot

consulta numai la nivelul Consiliilor Judeţene şi Ministerul Mediului.

Evaluarea efectului măsurilor de bază şi suplimentare asupra stării corpurilor

de apă s-a realizat pe bază aplicării modelelor WaQ (pentru nutrienţi) şi QUAL2k

(pentru substanţe organice). Modelul WaQ s-a aplicat pentru toate corpurile de apă la

nivel de sub-bazine, iar modelul QUAL2K numai pentru corpurile la risc din punct de

vedere al substanţelor organice. Desigur incertitudinile legate de rezultatele obţinute

pot fi atribuite limitărilor modelelor matematice, care nu integrează în totalitate

aspectele de poluare difuză a solului şi subsolului, comportarea poluanţilor în apă

(transport, transformare, retenţie), ci doar estimează având în vedere criteriile din

literatura de specialitate pentru evaluarea fondului natural. În ceea ce priveşte

substanţele prioritar periculoase nu a fost disponibil un instrument de modelare a

impactului, acesta fiind apreciat pe baza unui bilanţ general masic între încărcări

(emisii şi imisii) luând în considerare sursele de poluare punctuale. De asemenea

trebuie menţionat faptul aplicarea modelului Qual2K la nivelul Spaţiului Hidrografic

543

Dobrogea nu a fost posibilă din cauza numărului limitat de secţiuni de monitorizare

existente.

De asemenea, au fost întâmpinate dificultăţi în estimarea aportului

surselor de poluare difuze, precum şi dificultaţi în corelarea aportului surselor

de poluare cu încărcările de substanţe poluante din apele de suprafaţa, având

în vedere stabilirea măsurilor suplimentare.

Referitor la măsurile pentru alterările hidromorfologice (măsurile de restaurare

şi măsurile de atenuare) rezultate din parcurgerea testului de desemnare, se

precizează că propunerea, analiza şi stabilirea acestor măsuri a fost o provocare

datorită dificultăţii în estimarea fezabilităţii tehnice a acestora şi evaluarea efectelor

acestor măsuri asupra biotei.

O altă problemă o constituie stabilirea debitului ecologic (debitul pentru

protecţia ecosistemelor acvatice) care trebuie asigurat în aval de lucrările

hidrotehnice, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (1), din Legea apelor nr.

107/1996 cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, se propune ca în etapele

următoare să se realizeze studii de aprofundare a aceastei problematici pentru o mai

bună corelare între aspectele cantitative şi elementele biologice. În funcţie de

răspunsul biotei se va trece gradual la stabilirea valorilor optime de debit ecologic

pentru fiecare situaţie specifică.

În aplicarea măsurilor pentru activităţile agricole pot aparea dificultăţi

legate de numărul mare de fermieri (cultivarea pe suprafeţe mici), având în

vedere procesul de instruire a acestora, de asigurare a consultanţei agricole şi

de control a aplicarii acestei măsuri. În acest sens, este necesara o mai buna

colaborare între autoritaţile privind agricultura şi dezvoltarea rurala şi

autoritaţile de gospodărirea apelor, având în vedere aplicarea programelor de

acţiune în zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, cât şi

aplicarea măsurilor prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

O altă incertitudine determinată este legată de efectul măsurilor asupra

calitaţii corpurilor de apă subterană, în general fiind greu de estimat perioada

necesară refacerii calitaţii acestora.

Din discuţiile şi negocierile avute cu utilizatorii de apă pentru stabilirea

măsurilor suplimentare a reieşit faptul că există un risc în ceea ce priveşte realizarea

măsurilor suplimentare la termenele convenite. Aceasta se datorează în principal

evoluţiei indicatorilor economici în condiţiile financiare actuale, respectiv reducerea

544

economică, care pot influenţa disponibilitatea financiară a unităţilor economice pe

următorii 2-3 ani.

În ceea ce priveşte realizarea analizei cost-eficienţă s-a constat lipsa

studiilor în vederea evaluării monetare a costurilor indirecte aferente măsurilor

suplimentare grupate la scara subbazinală, precum şi existenţa unui grad de

incertitudine privind evaluarea costurilor de implementare a unor măsuri

suplimentare pentru activităţile agricole (aplicarea agriculturii ecologice, a

codului bunelor practici agricole în zonele nevulnerabile, etc.).

Excepţii

Stabilirea excepţiilor la nivelul corpurilor de apă reprezintă atât o problematică

complexă, având în vedere caracterul integrator al acestora, cît şi o provocare

majoră având în vedere problemele şi incertitudinile aferente elementelor/activităţilor

utilizate în procesul de aplicare al excepţiilor la nivelul corpurilor de apă.

Pe măsură ce noi date şi informaţii vor fi disponibile la nivelul

elementelor/activităţilor utilizate în stabilirea excepţiilor (inclusiv creşterea gradului de

confidenţă în evaluarea stării/potenţialului corpurilor de apă) acestea vor conduce la

dezvoltarea şi imbunatăţirea aplicării excepţiilor la nivelul corpurilor de apă în

următorul ciclu de planificare.

În ceea ce priveşte analiza cost-beneficiu s-a constatat existenţa la nivel

naţional a unui număr foarte redus de studii empirice care au vizat evaluarea

economică a costurilor/beneficiilor asociate modificărilor în cantitatea şi calitatea

resursei de apă şi a serviciilor cheie asigurate de către ecosistemele acvatice, după

modele conceptuale şi analitice integratoare. De asemenea, nu a fost disponibila

evaluarea indicatorilor monetari de beneficiu care pot fi transferaţi la nivelul tuturor

corpurilor de apa aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic

Dobrogea şi Apelor Costiere.

545

CCaappiittoolluull XXVVII.. CCoonncclluuzziiii

Se poate aprecia că pe parcursul acestui proces de realizare a primului Plan

de Management, au fost parcurse toate etapele cerute de Directiva Cadru a Apei, în

strânsă legătură cu cerinţele celorlalte Directive Europene din domeniul mediului, în

general, şi în domeniul apelor, în special. Deşi au fost întâmpinate anumite greutăţi,

acestea au fost depăşite, urmând ca unele dintre aceste problematici să fie

înbunătăţite pentru următorul ciclu de planificare, atunci când vor exista o serie de

studii de cercetare, de fezabilitate, tehnico-economice şi studii pilot.

Cele mai importante concluzii care rezulta în urma elaborarii Planului de

Management al Fluviului Dunarea, Deltei Dunarii, Spatiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere sunt următoarele:

Ape de suprafaţă

Tipologia cursurilor de apă a fost redefinită şi sintetizată, conducând la

reducerea numărului de tipuri. Astfel au fost definite un număr de 6 tipuri de cursuri

de apă aferente Fluviului Dunarea, Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea.

Sintetizarea, respectiv reducerea numărului de tipuri a fost determinată de re-

evaluarea tipurilor existente, pe baza noilor date de monitoring, inclusiv pentru apele

tranzitorii şi costiere. La nivelul Fluviului Dunareă, Deltei Dunării şi Spaţiului

Hidrografic Dobrogea numărul de tipuri de lacuri naturale este de 13, iar pentru

lacurile de acumulare s-au definit un numar de 2 tipuri.

Prin aplicarea criteriilor de delimitare a corpurilor de apă, s-au identificat un

număr total de 122 corpuri de apă de suprafaţă, dintre care 23 corpuri de apă-râuri (3

corpuri de apă nepermanente), 6 corpuri de apă – lacuri de acumulare, 82 corpuri de

apă - lacuri (7 puternic modificate), 5 corpuri de apă artificiale (canale), 1 corp de apă

tranzitoriu lacustru, 1 corp de apă tranzitoriu marin şi 4 corpuri de apă costieră.

În urma analizării surselor de poluare punctiformă, a rezultat un număr de 54

surse punctiforme semnificative (urbane, industriale şi agricole). Aglomerările umane

cu peste 2000 l.e. sunt cele mai importante surse de poluare semnificativă, la nivelul

Direcţiei de Apă fiind identificate un număr de 91 de aglomerări umane, dintre care

59 aglomerări nu sunt dotate cu sisteme de colectare, iar 73 nu sunt dotate cu staţii

de epurare. Aglomerările umane, cât şi sursele de poluare industriale şi agricole

semnificative evacuează cantităţi importante de materii organice, nutrienţi şi metale

546

grele în resursele de apă. Sursele difuze (în general aglomerările umane şi activitaţile

agricole) contribuie la poluarea apelor de suprafaţa. Astfel, s-au determinat emisii

specifice de azot şi fosfor de 11,22 kg N/ha şi de 3,48 kg P/ha. De asemenea,

alterările hidromorfologice (în special lucrările hidrotehnice de barare transversală şi

cele în lungul albiei râului) afectează, în unele cazuri, semnificativ starea ecologică a

corpurilor de apă.

Pentru evaluarea riscului neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de

apă s-a ţinut cont de presiunile semnificative identificate luând în considerare

scenariul de bază, precum şi de evaluarea impactului acestora. Pentru evaluarea

impactului şi a riscului neatingerii obiectivelor de mediu s-au luat în considerare

următoarele categorii de risc: poluarea cu substanţe organice; poluarea cu nutrienţi;

poluarea cu substanţe periculoase; alterări hidromorfologice.

Având în vedere faptul ca fluviul Dunărea este colectorul şi emisarul către

Marea Neagră a tuturor evacuărilor din ţările riverane din amonte, afectând calitatea

apelor Deltei Dunării şi zona costieră a Mării Negre, evaluarea stării şi a impactului

pe sectorul românesc trebuie realizată în relaţie de cauzalitate şi cu presiunile din

amonte, Dunărea la intrarea in ţară având caracteristici hidrologice, fizico-chimice şi

biologice modificate.

De asemenea pentru evaluarea stării sectorului românesc al apelor costiere

trebuiesc considerate şi presiunile din sectorul ucrainean al Mării Negre, având în

vedere direcţia predominantă N-S a curenţilor marini.

Din analiza stării şi impactului pentru fluviul Dunărea, Delta Dunării şi Apele

costiere au rezultat următoarele aspecte importante:

sistemul de zone umede al Dunării inferioare a fost supus în special în

perioada 1950-1989 presiunilor antropice, care au condus la dispariţia a

aprox. 80% din ecosistemele naturale şi seminaturale în comparaţie cu situaţia

anilor 1950-1960. Consecinţa principală a fost schimbarea structurii pescăriei

Dunării şi Deltei Dunării, prin înlocuirea speciilor de crap cu specii cu valoare

economică scăzută, reducerea biodiversităţii şi reducerea semnificativă a

serviciilor oferite de zonele umede

reducerea transportului de sedimente pe Dunăre datorită realizării a

numeroase lacuri de acumulare în tot bazinul Dunării;

prezentă în concentraţii mari a nutrienţilor în apele costiere (cu valori maxime

în 1987) a determinat producerea fenomenelor de înflorire algală mai ales în

547

perioada 1974-1992. În ultima perioadă înfloririle algale s-au diminuat, datorită

în special reducerii cantităţilor de nutrienţi transportaţi de Dunăre;

calitatea apelor Dunării, Deltei şi apelor costiere este afectată şi de poluările

accidentale produse pe Dunăre datorită deversărilor necontrolate de la navele

fluviale şi/sau accidentele navale;

diversitatea marină a cunoscut, inclusiv la nivelul litoralului românesc,

modificări severe, privind compoziţia specifică, populaţiile şi biocenozele,

consecinţă a activităţilor antropice intense în special, în perioada 1970-1990.

În prezent asistăm la un proces de refacere partială a biodiversitaţii Mării

Negre, evidenţiata recent de reapariţia unor organisme aflate în trecut în

impas ecologic (nevertebrate şi peşti).

eroziunea costieră afectează aprox. 127 km (57%) din lungimea litoralului

românesc, determinată în principal de reducerea debitului aluviunilor

transportate de către Dunăre ca urmare a amenajărilor hidrotehnice din tot

bazinul hidrografic al Dunării, a reducerii populaţiilor de moluşte (midii) şi

implicit a cantităţii de nisip de origine biogenă şi devierii sedimentelor

transportate în lungul ţărmului datorită insulei Sahalin şi a jetelelor de la braţul

Sulina;

dupa 1989 şi pâna în prezent, consecinţă a reducerii activitaţilor economice în

ţările central şi est europene, asistăm la un proces de refacere a echilibrului

ecosistemelor Mării Negre. Acesta este un proces de refacere parţială

exprimat prin caracteristici fizico-chimice şi biologice actuale ale mediului

marin inferioare din punct de vedere calitativ perioadei anilor 1960,

considerată ca perioadă de referinta pentru starea Mării Negre.

Obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă sunt:

nedeteriorarea stării, atingerea stării ecologice bune si a stării chimice bune,

respectiv a potenţialului ecologic bun şi a stării chimice bune pentru corpurile de apă

puternic modificate şi artificiale, precum şi atingerea obiectivelor de mediu prevazute

de legislaţia specifică pentru zonele protejate.

În conformitate cu cerintele Directivei Cadru Apa, prin aplicarea sistemului de

clasificare la nivelul corpurilor de apă delimitate la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei

Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere, 2% din corpurile de apă

naturale au atins obiectivele de mediu (stare ecologică bună şi foarte bună), 0% din

corpurile de apă puternic modificate şi artificial au atins obiectivele specifice

548

(potenţialul ecologic maxim şi bun). Din punct de vedere al stării chimice, 23% din

corpurile de apă de suprafaţă au atins starea chimică buna.

Corpurile de apă care nu au atins starea ecologică bună, consecinţă a

alterărilor hidromorfologice semnificative, au parcurs testul de desemnare finală a

corpurilor de apă puternic modificate, ceea ce a condus la clasificarea corpurilor de

apă aferente Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere în: corpuri de apă naturale (81%), corpuri de apă puternic modificate

(15%) şi corpuri de apă artificiale (4 %).

Ape subterane

In spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral au fost identificate, delimitate şi descrise un

număr de 10 corpuri de ape subterane, două dintre acestea sunt transfrontaliere.

Dintre cele 10 corpuri de ape subterane identificate, 4 aparţin tipului poros-permeabil

(depozite holocene, pleistocen medii-superioare, jurasic-cretacice), 4 corpuri aparţin

tipului fisural - carstic (dezvoltate în depozite de vârstă triasică şi sarmaţiană) şi două

corpuri aparţin tipului carstic-fisural (de vârstă jurasică).

În evaluarea stării chimice şi cantitative a corpurilor de apă subterană au fost

urmate recomandările Indrumarului asupra stării apelor subterane şi evaluării

tendinţelor întocmit de Grupul de Lucru C – Ape Subterane al Comisiei Europene.

Aceasta s-a făcut pe baza comparării analizelor chimice efectuate în anii 2006 şi

2007 cu valorile prag, determinate pentru fiecare corp de apă subterană, în punctele

de monitorizare aferente fiecărui corp de apă subterană.

Punctele de monitorizare au fost reprezentate prin forajele Reţelei Hidrogeologice

Naţionale, foraje de exploatare şi izvoare.

Ca urmare a acestei evaluări au fost identificate 9 corpuri de apă subterană cu

stare chimică bună, 1 corp are starea chimică slabă (RODL07- Lunca Dunării

(Hârşova-Brăila), iar un corp de apă subterană are, local, stare chimică slabă

(RODL09-Dobrogea de Nord).

Din punct de vedere al stării cantitative, toate corpurile de apă subterană se află

în stare bună.

În scopul atingerii stării chimice bune pentru corpul RODL07 se vor aplica

măsurile de bază prevăzute în Directiva 91/676/EEC referitoare la nitraţi, a Directivei

91/271/EEC privind tratarea apelor urbane reziduale modificată prin Directiva

98/15/CE, a Directivei 2006/118/CE şi a Directivei Deşeurilor 75/442 /CEE. Având în

549

vedere dinamica apelor subterane este evidenta necesitatea aplicării măsurilor

suplimentare referitoare la realizarea sistemelor de colectare pentru aglomerări

umane (<2000 l.e.), aplicarea programelor de acţiune şi a codului de bune practici

agricole în zonele ne-vulnerabile şi aplicarea agriculturii organice. De asemenea, se

vor elabora proiecte de cercetare şi modele matematice prin care să se urmărească

evoluţia în timp şi spaţiu a concentraţiei de poluant, estimându-se viteza de

degradare naturală a acestuia în apele subterane.

În spaţiul hidrografic Dobrogea -Litoral există un număr de 164 captări de apă

subterană destinate utilizării în scop potabil. Pentru 160 dintre acestea există

instituite zone de protecţie sanitară, stabilite conform HG nr. 930/2005. Captările de

apă subterană care exploatează un volum de apă semnificativ (>= 1.500 mii m3/an)

sunt în număr de 16.

Reîncărcarea acviferelor se realizează, în principal, din precipitaţii şi, local, prin

infiltrarea apelor de suprafaţă sau prin drenanţă descendentă. In balanţa

prelevări/reîncărcare nu se semnalează probleme deosebite, prelevările fiind

inferioare ratei naturale de realimentare.

În scopul creşterii gradului de cunoaştere şi de protecţie a resurselor de ape

subterane, în aplicarea planului de management al spaţiului hidrografic Dobrogea -

Litoral se va lua în considerare pentru viitor rezolvarea problemelor semnalate.

Zone protejate

Planul de management al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului

Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere cuprinde, conform prevederilor art. 6 şi

anexei 4 din Directiva Cadru pentru Apă, un rezumat al Registrului zonelor protejate

actualizat în 2008 – 2009, inclusiv hărţile aferente acestor categorii de protectie (Fişe

de caracterizare cu un grad mare de detaliu fiind prezentate în registru).


Apelor Costiere au fost identificate şi cartate următoarele categorii de zone protejate:

zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării; zone pentru protecţia

speciilor acvatice importante din punct de vedere economic; zone destinate pentru

protecţia habitatelor şi speciilor unde menţinerea sau îmbunătăţirea stării apei este

un factor important; zone sensibile la nutrienţi şi zone vulnerabile la nitraţi; zone

pentru îmbăiere.

550

La nivelul anului 2007 din totalul captărilor de apă din sursele de suprafaţă

14% au asigurate zone de protecţie, iar pentru sursele de apa din subteran 97% au

asigurate zone de protecţie.

Pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic

au fost desemnate zone ciprinicole, zone cu acipenseride, cursuri de apă fără faună

piscicolă din cauze antropice, cursuri de apă fără faună piscicole din cauze naturale

şi cursuri de apă temporare (nepermanente). Din categoriile de zone cu acipenseride

77% se află în arii naturale protejate.

Zonele destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor, unde menţinerea sau

îmbunătăţirea stării apei este un factor important, reprezintă 60% din suprafaţa

Spaţiului Hidrografic Dobrogea.

Un aspect foarte important în ceea ce priveşte distribuţia zonelor protejate

este acela că tot teritoriul României a fost identificat ca fiind zonă sensibilă la

poluarea cu nutrienţi. Totalul terenului aflat în zonele vulnerabile la poluarea cu

nitraţi din cadrul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea este de 12468,81

km2 reprezentând un număr de 4 zone vulnerabile.

Până în prezent au fost identificate, monitorizate şi evaluate din punct de

vedere al calităţii apei, de către Autoritatea de Sănătate Publică, un număr de 15

zone de îmbăiere doar la Marea Neagră.

Analiza economică a utilizării apei

Dinamica cerinţelor de apă înregistrează un declin substanţial, astfel încât

restrângerea drastica a activitaţii în unele ramuri ale economiei (minerit, siderurgie,

agricultură, irigaţii) au condus la reducerea continua a volumului de apă brută

prelevat la 9,05 mld.m3 în anul 1998, în anul 2001 la 7,5 mld. m3, în anul 2005 la 7,5

mld. m3 iar în anul 2007 la 7,9 mld m3 ceea ce reprezintă o reducere de 4,2 ori faţa

de anul 1990.

În Spaţiului Hidrografic Dobrogea s-a studiat nivelul actual al recuperării

costurilor (financiare) serviciilor specifice de gospodărire a apelor. Astfel, pentru anul

2007, din situaţia cheltuielilor reiese că, acele cheltuieli destinate activităţii de baza

au pondere sub 50%. De asemenea, cheltuielile de exploatare, întreţinere şi reparaţii

a utilajelor şi mijloacelor de transport deţin o pondere mare în detrimentul cheltuielilor

destinate activiţatii de bază. Cheltuielile aferente lucrărilor cu specific activitaţilor de

gospodărire a apelor nu au fost acoperite din veniturile obţinute din serviciile

551

specifice de asigurare a apei brute, datorită subdimensionării cuantumului

contribuţiilor şi a reducerii volumului de apă prelevat datorat restrângerii activitaţilor

economice. Rezultatul patrimonial al deficitului financiar la nivelul Direcţiei de Apă

Dobrogea Litoral la nivelul anului 2007, este de 1,935 mii lei. Astfel rata de

recuperare a costurilor financiare la nivelul D.A Dobrogea Litoral este de 90%.

Ca o caracteristică, trebuie subliniat faptul că serviciul de apărare împotriva

inundaţiilor este o activitate foarte importantă prin multitudinea şi amploarea

lucrărilor, cheltuielile de operare şi întreţinere aferente acestei activitaţi fiind suportate

prin cuantumul contribuţiilor aferente serviciilor specifice de asigurare a apei brute în

sursă.

Contribuţiile specifice de gospodărire a apelor sunt stabilite pentru toţi

utilizatorii resursei de apă, respectiv de: gospodărie comunală, industrie, agricultură

şi sunt aferente serviciilor specifice de gospodărire a apelor prestate de operatorul

unic în domeniul gospodăririi apelor - Administraţia Natională „Apele Române”, în

scopul asigurării accesului acestora la sursa şi al menţinerii în siguranţă a Sistemului

Naţional de Gospodărire a Apelor. Această contribuţie are la baza cantitatea şi

calitatea sursei de care beneficiază utilizatorul respectiv şi nu ţine cont de puterea

finaciară a unui sau altui utilizator, astfel încât, în cazul stabilirii cuantumului

contributiilor pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor, nu se poate vorbi de

o subvenţie încrucişată.

Politica în domeniul mecanismului economico-financiar va ţine cont de

îmbunătăţirea actualului mecanism economico-financiar în domeniul gospodăririi

apelor, respectând principiul evitării sistemelor concurenţiale, ANAR gestionând o

resursă cu caracter de monopol de stat.

Redimensionarea cuantumului contribuţiilor pentru activităţile specifice de

gospodărire a apelor va fi realizată în 2 etape în anul 2010. Se va reanaliza totodată

sistemul de bonificaţii acordat utilizatorilor care contribuie la protecţia calitaţii, ca

instrument stimulativ în stabilirea cuantumului contribuţiilor.

Pentru activitatea de protecţie a calitaţii apelor, pentru toate categoriile de apă

de suprafaţă şi subterane, se va determina cunatumul contribuţiilor specifice având în

vedere realizarea programelor de monitoring stabilite în concordanţa cu cerinţele

Directivei Cadru Apă, dar şi cu celelalte Directive din domeniul calitaţii apelor.

552

Finanţarea activitaţii curente a serviciilor publice de alimentare cu apa şi

canalizare, se face prin încasarea contravalorii acestora de la consumatori, la

preţurile şi tarifele aprobate de către autorităţile locale.

Activitatea de operare, exploatare şi întreţinere a infrastructurii de apă şi apă

uzată nu se subvenţionează şi nu se practică sisteme de protecţie socială directă la

serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare, procentul de recuperare a

costurilor financiare la nivelul serviciilor facturate fiind mai mare de 100%, diferenţa

constand în nivelul cotei de dezvoltare şi a cotei de profit stabilit în conformitate cu

legislaţia în vigoare referitor la serviciile publice de gospodărire a apelor.

Programe de măsuri


Apelor Costiere a fost stabilit un program de măsuri care cuprinde atât măsuri de

bază, cât şi măsuri suplimentare în scopul atingerii obiectivelor de mediu stabilite

pentru toate corpurile de apă.

Măsurile de bază au fost stabilite având în vedere, în special, cerinţele

Directivelor europene în domeniul mediului, menţionate în anexa VI A a DCA,

precum şi alte prevederi europene şi naţionale.

Măsurile suplimentare pentru reducerea poluanţilor şi măsurile pentru

alterările hidromorfologice au fost prioritizate în baza criteriului cost eficienţă,

respectiv raportul dintre costul măsurii şi efectul acesteia în planul elementelor

biologice de calitate.

Pentru perioada 2010-2027 costurile totale ale măsurilor de bază şi măsurilor

suplimentare pentru implementarea programului de măsuri la nivelul Fluviului

Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere se

situeaza la valoarea de 1266,211 mil.Euro, din care: 76% revine măsurilor aplicate

pentru aglomerarile umane (respectiv finanţării măsurilor pentru asigurarea serviciilor

de apă pentru populaţie), 1,45% pentru măsurile aplicate activitaţilor industriale,

11,6% pentru măsurile activitaţilor agricole şi 10,46% pentru presiunile

hidromorfologice. Perioda în care se vor realiza cele mai mari investiţii este primul

ciclu al planului de management (2007-2015), cu o valoare planificată pentru această

perioadă de aproximativ 657 mil. Euro.

Deşi în perioada de pre-aderare s-a acumulat o experienţă semnificativă în

ceea ce priveşte elaborarea proiectelor pentru fiananţarea măsurilor, sunt necesare

553

eforturi viitoare pentru îmbunatăţirea eficienţei administrative şi asigurarea unei

absorbţii bune a Fondurilor de Coeziune şi Structurale, Fondului European de

Dezvoltare Regională, Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, fonduri

bugetare, etc. în perioada 2007-2013, prin:

- Eforturi continue pentru intărirea capacităţii administrative cu referire la

managementul fondurilor europene şi implementarea la nivel central, regional şi

local;

- Întărirea rolului de coordonare la nivel naţional şi regional, inclusiv corelarea

fondurilor europene cu strategiile şi programele naţionale;

- Dezvoltarea de proiecte consistente şi de înaltă calitate care să răspundă

prioritaţilor;

- Pregătirea atentă a proiectelor majore care necesită decizii importante, studii

extinse, analize de cost-beneficiu şi proceduri complexe;

- Asigurarea continua a sprijinului pentru potenţialii beneficiari în pregatirea şi

implementarea proiectelor;

- Aplicarea noii legislaţii privind achiziţiile publice în mod corect şi eficient, care

necesită instruirea intensivă a beneficiarilor;

- Punerea în operă a unui management financiar şi a unui sistem de control

eficiente pentru întreaga paletă de instituţii implicate în implementarea fondurilor

europene.

Măsurile de bază şi suplimentare stabilite în acest prim ciclu de planificare vor

fi reanalizate în anul 2012, având în vedere identificarea stadiului operaţional al

acestora, imbunătaţirea evaluarii efectelor măsurilor asupra stării corpurilor de apă,

precum şi pe baza dezvoltării de noi instrumente tehnice pentru modelarea

substantelor organice şi substanţelor periculoase. De asemenea, continuarea şi

dezvoltarea activitaţilor de monitoring integrat al calităţii apelor vor contribui la

clarificarea aportului şi impactului surselor de poluare asupra stării corpurilor de apă.

Excepţii de la obiectivele de mediu

Procesul de stabilire al obiectivelor de mediu şi al excepţiilor s-a realizat la

nivel de corp de apa, fiind mecanismul de prioritizare al acţiunilor şi al programelor de

măsuri, deoarece nu toate ”problemele” referitoare la corpurile de apa pot fi abordate

şi toate „obiectivele de mediu” să fie atinse în cadrul actualului plan de management

bazinal.

554

În cadrul analizei Cost Beneficiu au fost investigate costurile şi beneficiile

programului de masuri, din perspectiva beneficiului adus mediului. S-au avut în

vedere nu doar costurile şi beneficiile măsurilor în directa corelaţie cu mediul, ci şi

toate efectele indirecte posibile care se pot manifesta asupra altor sectoare sau

asupra mediului. Analiza Cost Beneficiu, aplicată măsurilor suplimentare, are ca

rezultat aplicarea excepţiilor în conformitate cu Art.4.4 pentru toate măsurile

suplimentare identificate la scara subbazinală.

Din analiza efectuată a rezultat ca 121 (99 %) corpuri de apă de suprafată


Costiere nu pot atinge starea buna/potenţialul bun până în anul 2015. Dintre corpurile

de apă cărora li s-au aplicat excepţii, 98 sunt excepţii aplicate corpurilor naturale şi

23 excepţii aplicate corpurilor puternic modificate şi artificiale, predominând excepţiile

de prelungire a termenelor sub art. 4.4. (ce au reprezentat 97 % din corpurile de

apă). Excepţii de tipul 4.5 s-au identificat în cazul a 4 corpuri de apă.

La nivelul apelor subterane au fost identificate un singur corp de apă

subterană căruia i s-au aplicat excepţii privind prelungirea termenelor (art. 4.4) pentru

atingerea stării chimice bune.

Numărul corpurilor de apă pentru care se aplică excepţii va scădea în

următoarele cicluri de planificare, aplicarea excepţiilor urmând a fi adaptată de

fiecare dată.

Pe masură ce noi date şi informaţii vor fi disponibile la nivelul

elementelor/activitaţilor utilizate în stabilirea excepţiilor, acestea vor conduce la

dezvoltarea şi îmbunătăţirea aplicării excepţiilor la nivelul corpurilor de apă în

urmatorul ciclu de planificare.

555

BIBLIOGRAFIE

1. *** (2004), Basin-wide Overview (Danube Basin Analysis - WFD Roof Report);

International Commission for the Protection of the Danube River;

2. *** (2008), Significant Water management Issues in the Danube River Basin District,

International Commission for the Protection of the Danube River;

3. *** (2009) Danube River Basin Management Plan (Basin-wide Overview) International

Commission for the Protection of the Danube River;

4. *** (2005), Raportul 2004 - Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice,

Administraţia Naţională “Apele Române”, Bucureşti;

5. *** (2005), Raportul 2004 - Planul de Management al Fluviului Dunărea, Delta Dunării,

Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi apelor costiere, Administraţia Naţională “Apele

Române”;

6. *** (2007), Cele mai importante probleme de gospodărirea apelor, Administraţia Naţională

“Apele Române”, Bucureşti;

7. xxx, (2000), Directiva 2000/60/EC a Parlamentului şi Consiliului European care stabileşte

un cadru de acţiune pentru ţările din Uniunea Europeană în domeniul politicii apei,

Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene;

8. xxx, (2008), Directive 2008/105/EC of the European Parliament and of the Council of 16

December 2008 on environmental quality standards in the field of water policy, amending

and subsequently repealing Council Directives 82/176/EEC, 83/513/EEC, 84/156/EEC,

84/491/EEC, 86/280/EEC and amending Directive 2000/60/EC of the European

Parliament and of the Council, Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene;

9. xxx, Common Implementation Strategy for the Water Framework Directive (2000/60/EC) –

Guidance on establishing reference conditions and ecological status class boundaries for

inland surface waters, European Commission;


Horizontal Guidance on the identification of surface water bodies, European Commission;


Guidance for the analysis of pressures and impacts in accordance with the Water

Framework Directive, European Commission;

556


Guidance document on identification and designation of heavily modified and artificial

water bodies, European Commission;


Guidance on monitoring for the Water Framework Directive, European Commission;


Statistical aspects of the identification of groundwater pollution trends and aggregation of

monitoring results, European Commission;


Transitional and coastal waters – Typology, reference conditions and classification,

European Commission;


Implementing the GIS elements of the Water Framework Directive, European

Commission;


Towards a guidance on establishment of the intercalibration network and the process on

the intercalibration exercise, European Commission;


Economics and the environment. The implementation challenge of the Water Framework

Directive, European Commission;


Guidance on public participation in relation to the Water FrameworkDirective, European

Commission;


Guidance document on Planning process, European Commission;


Guidance on surface water chemical monitoring for the Water Framework Directive,



Guidance on Reference conditions inland waters, European Commission;


Guidance on Overall Approach to the Classification of Ecological Status and Ecological

Potential, European Commission;

557


Guidance on Eutrophication Assessment in the context of European Water Policies,



Guidance on Exemptions to the environmental objectives, European Commission;


Guidance on role of wetlands in the Water Framework Directive;

27. xxx, Economics and Environment. The implementation Economics and the environment

The implementation challange of the Water Framework Directive. Accompanying

documents to the Guidance – Wateco Guidance;

28. *** „Basic Principles for selecting the most cost-effective combinations of measures for

inclusion in the programme of measures- Hanbook” – Research Report –

UMWELTBUNDESAmt. 2004;

29. *** ICPDR, Joint Danube Survey-Final Scientific Report, 2008;

30. *** Good practice in managing the ecological impacts of hydropower schemes; flood

protection works; and works designed to facilitate navigation under the Water Framework

Directive;

31. *** Guidance on the Classification of Ecological Potential for Heavily Modified Water

Bodies and Artificial Water Bodies UNTAG Final Draft 2008;

32. *** UK Technical Advisory Group on the WFD “Criteria and Guidance Principles for the

Designation of Heavily Modified Water Bodies”;

33. *** WFD and Hydromorphological Pressures, Technical Report – Case Studies,

November 2006;

34. *** Guidance on abstraction and flow regulation pressures on surface waters

UK Technical Advisory Group on the WFD;

35. *** Guidance for the assessment of hydromorphological features of rivers within the STAR

Project CNR-IRSA Water Research Institute Italy;

36. *** Guidance on Environmental Flow Releases from Impoundments to Implement the

WFD - WFD82, SNIFFER;

37. *** 2010 Reporting sheets - Final endorsed by Water Directors, 19th June 2007;

38. Management Strategies and Mitigation Measures Required to Deliver the Water

Framework Directive for Impoundments, Volume 1,2, Project WFD29 EA & SNIFFER;

39. Management Strategies and Mitigation Measures for the Inland Navigation Sector in

Relation to Ecological Potential for Inland Waterways *Appendix A - Pressures and Impact

558

Sheets, Appendix B - Mitigation Measures and Management Strategies Sheets

Waterways Ireland & Environment Agency & WFD TAG;

40. Management Strategies and Mitigation Measures Required to Deliver the Water

Framework Directive for Navigation Impoundment - Project WFD76SNIFER;

41. *** Guidelines and Recommendations for the Different Steps of the Planning Process

toward the Preparation of the River Basin Management Plan in Line with the WFD

Requirements - “Transboundary River Basin Management of the Körös/Crisuri River, a

Tisza/Tisa sub-basin” Project, 2007;

42. Proiect PHARE „Development of Ialomita-Buzau River Basin Management Plan”

EuropeAid /121477/D /SV/RO, PM Project No: 300098, 2007;

43. Establishing priorities for the measures to rehabilitate Heavily Modified Water Bodies,

through cost-efficiency analysis, in order to reach the environmental objectives required

by the EU-Water Framework Directive 2000/60/EC, EVD REF: PPA05/RM/7/4, Matra Pre-

accession Projects Programme (MPAP), consortium Euroconsult Mott MacDonald,

ARCADIS Regio and WL│Delft, 2007;

44. Establishing measure to rehabilitate the polluted groundwater altered duet o landfill, in

order to reach the environmental objectives required by the Water Framework Directive

and the Groundwater Directive, EVD REF: PPA 06/RM/7/5, Matra Pre-accession Projects

Programme (MPAM), consortium Euroconsult Mott MacDonald, ARCADIS Regio and

WL│Delft, 2007;

45. Proiect PHARE - Implementarea noii DIRECTIVE CADRU A APEI în bazine pilot

(WAFDIP)EuropeAid/114902/D/SV/RO TR-4, Ghid metodologic pentru identificarea şi

desemnarea corpurilor de apă puternic modificate şi artificiale, ARCADIS Euroconsult

(NL) În asociere cu: OIEAU (FR) MOTT MACDONALD (UK) ECOTERRA (RO) Batuca D;

46. Proiect PHARE - Implementarea noii DIRECTIVE CADRU A APEI în bazine pilot

(WAFDIP)EuropeAid/114902/D/SV/RO TR-7, Good Status-Environmental Objectives and

Methodology for Developing a Programme of Measures, ARCADIS Euroconsult (NL) În

asociere cu: OIEAU (FR) MOTT MACDONALD (UK) ECOTERRA (RO);

47. *** Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM Bucureşti-

„Studiu privind elaborarea sistemelor de clasificare şi evaluare globală a stării apelor de

suprafaţă (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) conform cerinţelor Directivei Cadru a

Apei 2000/60/CEE pe baza elementelor biologice, chimice şi hidromorfologice”-2008;

48. *** Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM

Bucureşti- „Studiu pentru elaborarea sistemului de clasificare şi evaluare globală a

559

potenţialului corpurilor de apă artificiale şi puternic modificate în conformitate cu

prevederile Directivei Cadru ”-2008;

49. *** Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa" -Constanţa-

“Studiu pentru elaborarea sistemului de clasificare şi evaluare globală a potenţialului

corpurilor de apă tranzitorii şi costiere puternic modificate în conformitate cu prevederile

Directivei Cadru”;

50. *** Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa" –Constanţa-

“Studiu privind elaborarea sistemelor de clasificare şi evaluare globală a stării

apelor de suprafaţă (respectiv ape tranzitorii şi ape costiere) conform cerinţelor

Directivei Cadru a Apei 2000/60/CEE pe baza elementelor biologice, chimice şi

hidromorfologice”;

51. *** Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor – Studii privind scenarii de

evoluţie a cerinţelor de apă ale folosinţelor în vederea fundamentării acţiunilor şi măsurilor

necesare atingerii obiectivelor gestionării durabile a resurselor de apă ale bazinelor

hidrografice, Bucureşti 2008;

52. ***Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, Raportul naţional privind calitatea apelor de

îmbăiere;

53. *** Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, Studiul 1.B.1. Cercetarea

proceselor hidrologice, hidrochimice şi morfodinamice pe râuri, Dunăre, Delta Dunării şi

zona costieră a Mării Negre şi bazinele reprezentative şi experimentale. Anuarul

hidrologic al Dunării – 2005., Contract M.M.D.D.- Decembrie 2007;

54. *** Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, Studiul 2.Tema C2.Studii

ecohidrologice, suport pentru realizarea obiectivelor de mediu prevazute pe Directiva

Cadru a Apei. Contract M.M.D.D. – Decembrie 2008;

55. *** Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD Tulcea), Studiu de

cercetare.Cod CPSA 7420.73, 7420.74 – Redimensionarea ecologică şi economică pe

sectorul românesc al Luncii Dunării, 2008;

56. *** Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD Tulcea), Studiu

pentru realizarea Planului de management al Deltei Dunării, Contract

M.M.D.D.3842/2007;

57. Behrendt H., Venohr M. - MONERIS model - MOdelling Nutrient Emissions in RIver

Systems;

58. Donita N, Popescu A, Pauca-Comanescu M, Mihailescu S, Biris I – Habitatele din

România, Ed. Tehnica Silvică, Bucureşti, 2005;

560

59. Kampa E., Hansen W., Heavily Modified Water bodies, Synthesis of 34 Sase Studies in

Europe, Editura Springer, 2004;

60. Liteanu E.şi colab., Raionarea hidrogeologică a teritoriului RPR, Probleme de geografie,

6/1958;

61. Platagea Gh., Meteorologie, Hidrologie şi gospodărirea apelor, 1/1958;

62. Priscu R., Constructii hidrotehnice,vol II, Editura didactică şi Pedagogică, 1974;

63. Stancioiu P, Lazar G, Tudoran Ghe, Bogza St, Predoiu Ghe, Sofletea N – Habitate

forestiere de interes comunitar incluse în proiectul LIFE05 NAT/RO/000176: “Habitate

prioritare alpine, subalpine şi forestiere din România. Măsuri de gospodărire”, Ed.

Universităţii “Transilvani” din Brasov, 2008;

64. Serban, P., Galie A., Managementul apelor. Principii şi reglementări europene, Editura

Tipored, 2006;

65. Steve Chapra,Greg Pelletier, Hua Tao, Simulating River and Stream Water Quality,

Version 2.04, March 7, 2006;

66. Vadineanu A., Vadineanu R.S., Cristofor S., Adamescu M. C., Cazacu C., Postoloache C.,

Risnoveanu G., Ignat G. - The 6th Symposium for European Freshwater Sciences - SINAIA

2009 – “Scientific arguments for identification of the Lower Danube River System (LDRS)

as “Heavily Modified Water Body” (HMWB);

67. *** Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României;

68. *** Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, Codul Bunelor Practici Agricole,

Bucureşti;

69. ***Administratori/custozi, Planuri de management ale ariilor naturale protejate;

70. ***Administraţia Naţională „Apele Române” - Sinteza Calităţii Apelor - anii 2005, 2006,

2007, 2008;

71. ***Administraţia Naţională „Apele Române” – Anuarul de gospodărirea apelor, 2007;

72. *** Administraţia Naţională „Apele Române” - Registrele zonelor protejate;

73. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice pentru delimitarea

corpurilor de apă de suprafaţă - râuri şi lacuri;

74. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice de definire a

tipologiei abiotice a corpurilor de apă-râuri;

75. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice de definire a

tipologiei biotice a corpurilor de apă-râuri;

76. ***Administraţia Naţională „Apele Române” Instrucţiuni metodologice de definire a

tipologiei abiotice a lacurilor din România;

561

77. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice pentru desemnarea

corpurilor de apă artificiale şi puternic modificate;

78. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind

stabilirea secţiunilor de referinţă;

79. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind

Modernizarea şi Dezvoltarea Sistemului Naţional de Monitoring integrat al apelor;


identificarea surselor punctiforme şi difuze de poluare şi evaluarea impactului

acestora asupra apelor de suprafaţă;

81. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice de stabilire

a valorilor de fond pentru poluanţi specifici şi substanţe prioritare nesintetice

(metale) pentru tipurile corpurilor de apă „Cursuri de apă influienţate calitativ din

cauze naturale” având în vedere mediul de investigare apa;


informarea, consultarea şi participarea publicului;

83. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind stabilirea

evolutiei locuitorilor şi a locuitorilor racordati la sistemele centralizate de alimentare cu

apă;

84. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind stabilirea

evolutiei cerinţelor de apă (aglomerări, industrie, agricultură, zootehnie, piscicultură,

irigaţii);

85. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice pentru evaluarea

cheltuielilor în domeniul canalizării şi epurării apelor uzate;


cheltuielilor în domeniul producerii şi distribuţiei apei potabile;


cheltuielilor în domeniul canalizării şi epurării apelor uzate;


apelor uzate şi a încărcării cu poluanţi a acestora;


veniturilor din domeniul mediului, în special pentru protecţia resurselor de apă;

90. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind restabilirea

conectivităţii laterale a cursurilor de apă;

91. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind restabilirea

conectivităţii longitudinale a cursurilor de apă;

562

92. ***Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice pentru stabilirea

măsurilor privind reducerea efectelor presiunilor cauzate de aglomerările umane;


măsurilor privind reducerea efectelor presiunilor cauzate de activităţile industriale;


măsurilor privind reducerea efectelor presiunilor cauzate de activităţile agricole;

95. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Elemente metodologice privind identificarea

presiunilor semnificative şi evaluarea impactului acestora asupra apelor de suprafaţa –

Identificarea corpurilor de apă care prezintă riscul de a nu atinge obiectivele Directivei

Cadru Apă;

96. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni de aplicare a modelului WaQ

pentru analiza prognozelor de calitate a apelor pentru anul 2015 (realizate la nivelul

Direcţiilor de Ape) în vederea stabilirii corpurilor de apă la risc;

97. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni de aplicare a modelului QUAL2K

pentru analiza prognozelor de calitate a apelor pentru anul 2015 (realizate la nivelul

Direcţiilor de Ape) în vederea stabilirii corpurilor de apă la risc;

98. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice de evaluare a

recuperării costurilor pentru serviciile de apă la nivelul bazinului hidrografic - model de

recuperare a costurilor pentru serviciile specifice de gospodarire a apelor;

99. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice privind analiza cost

eficienţa pentru programul de măsuri;

100. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice pentru identificarea

corpurilor de apă modificate antropic pe baza testelor de desemnare

101. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Elemente metodologice privind realizarea

analizei cost beneficiu pentru măsurile suplimentare;

102. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instructiunilor metodologice privind stabilirea

excepţiilor de la obiectivele de mediu ale Directivei Cadru în domeniul Apei (2000/60/EC);

103. *** Administraţia Naţională „Apele Române”, Instrucţiuni metodologice referitoare la

stabilirea indicatorilor/ variabilelor economice privind identificarea excepţiilor de la

obiectivele de mediu, a costurilor disproporţionate;

104. www.ramsar.org

105. http://ec.europa.eu/environment/life/index.htm (Proiecte LIFE pentru protecţia naturii)

106. http://www.mmediu.ro/proiecte_europene/axa4.htm (Proiecte prin Programul Operaţional

Sectorial de Mediu – Axa 4 Protecţia Naturii)

107. http://efi-plus.boku.ac.at/software/index.php (Adresa web pentru rularea EFI +)

http://www.ramsar.org/

http://ec.europa.eu/environment/life/index.htm

http://www.mmediu.ro/proiecte_europene/axa4.htm

http://efi-plus.boku.ac.at/software/index.php

563

108. Bandrabur Gh., Radu Rădiţa, (1994) Evaluarea rezervelor de ape subterane din

formaţiunile carbonatice ale Bazinului Babadag, Arh. S.C. Prospecţiuni S.A., Bucureşti.

109. Bretotean M., Macaleţ Rodica, Ţenu A., Munteanu M. T., Radu E., Radu Cătălina,

Drăguşin Doina, (2004) Studii privind corelarea metodologiilor de evaluare a resurselor de

apă cu DCA 60/2000/EC, Arh. I.N.H.G.A., Bucureşti.

110. Munteanu M. T., Munteanu E., Ştiucă E., Macaleţ R., Dumitraşcu G. (2008) – Some

aspects concerning the Quaternary deposits in South Dobrogea. Acta Paleontologica

Romaniae,vol.VI, pag. 229-236, Iaşi.

111. Petreş R., Stănescu G., Tenu A., Davidescu Fl. (2000) - Studii monografice privind

acviferele de importanţă strategică din România- Dobrogea de Sud. Arhiva INHGA

112. ***Directive 2000/60/EC du Parlement Européen et du Conseil du 23 octobre 2000

établissant un cadre pour une politique communautaire dans le domaine de l‟eau, Journal

officiel des Communautes européennes, Journal officiel des Communautees europeennes,

Bruxelles.

113. ***Legea nr. 458/2002- privind calitatea apei potabile.

114. ***Legea nr. 311/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind

calitatea apei potabile.

115. *** HG 930/2005 – Pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea

zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică

116. ***Ordinul Ministrului Mediului nr. 137/2009 privind aprobarea valorilor prag pentru

corpurile de ape subterane din România.

117. ***Proiectul MATRA PPA06/RM/7/5 Stabilirea măsurilor de reabilitare a apelor

subterane poluate datorită depozitelor de deşeuri, în vederea atingerii obiectivelor de mediu

cerute de Directiva Cadru a Apei şi Directiva Apelor Subterane.

Date post:	03-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	bianca-raduta
View:	138 times
Download:	4 times

Plan Management SH Dobrogea-Litoral - Vol. I

Documents