+ All Categories
Home > Documents > PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ECONOMIEI...

PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ECONOMIEI...

Date post: 31-Aug-2019
Category:
Upload: others
View: 24 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
47
UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ECONOMIEI ROMÂNEŞTI Coordonator ştiinŃific: Prof. Univ. Dr. H.C. Dan POPESCU Doctorand: Raluca Flavia RĂCHITAN SIBIU - 2009 -
Transcript

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE

PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII PIAłA BANCARĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ECONOMIEI ROMÂNEŞTI

Coordonator ştiinŃific: Prof. Univ. Dr. H.C. Dan POPESCU

Doctorand:

Raluca Flavia RĂCHITAN

SIBIU - 2009 -

CUPRINS

PARTEA I-A. PIAłA BANCARĂ: CONłINUT ŞI TRĂSĂTURI ÎN ECONOMIA MODERNĂ

INTRODUCERE.....................................................................................................................................................5 SCURT ISTORIC AL PIEłEI BANCARE ÎN UE ŞI ÎN ROMÂNIA...................................................................8 CAPITOLUL I. Radiografia pieŃei bancare...........................................................................................................14 I.1. RelaŃii intra- şi interbancare………………………….........……………............................................17 I.2. PiaŃa bancară internaŃională – începuturi şi evoluŃie…....……............................................................18 CAPITOLUL II. Sistemul bancar contemporan – elemente de funcŃionalitate.....................................................23 II.1. Principalele tipuri de bănci……………………………………..........................…............................23 II.2. ActivităŃile şi funcŃiile îndeplinite de bănci........................................................................................27 II.3. Structura organizatorică a unei bănci – organigrama..........................................................................29 CAPITOLUL III. Rolul Băncii Centrale ca instituŃie coordonatoare a pieŃei bancare..........................................33

III.1. Multiplele funcŃii îndeplinite de către Banca Centrală.....................................................................33 III.2. Obiectivele urmărite de Banca Centrală şi instrumentele de acŃiune utilizate pentru implementarea acestora..................................................................................................................................................................35 CAPITOLUL IV. PiaŃa bancară, componentă a pieŃei monetare...........................................................................37 IV.1. Oferta de monedă...............................................................................................................................39 IV.2. Cererea de monedă............................................................................................................................41 IV.3. Multiplicatorul creditului...................................................................................................................42 IV.4.Rezervele minime obligatorii–tehnică de control a pieŃei monetare..................................................45 CAPITOLUL V. OperaŃiunile bancare şi gestiunea lor.........................................................................................46 V.1. FuncŃiile active şi pasive ale băncilor.................................................................................................46 V.2. Gestiunea operaŃiunilor active şi pasive..............................................................................................47 V.2.1. Gestiunea operaŃiunilor active. Creditarea bancară.........................................................47 V.2.2. Gestiunea operaŃiunilor pasive. Depozitele bancare........................................................55 CAPITOLUL VI. Cuplul lichiditate – profitabilitate bancară. Gestionarea şi controlul riscurilor bancare...................................................................................................................................................................60 CONCLUZII..............................................................................................................................................67

PARTEA A-II-A. PIAłA BANCARĂ DIN ROMÂNIA - EVOLUłII ŞI INVOLUłII CAPITOLUL I. Rolul băncilor în economia naŃională şi mutaŃiile din sistemul bancar în perspectiva integrării europene.................................................................................................................................................................70 I.1. Geneza şi transformările pieŃei bancare naŃionale ..............................................................................70 I.2. ConsideraŃii privind restructurarea sistemului bancar românesc în perioada de tranziŃie la economia de piaŃă...................................................................................................................................................................73 CAPITOLUL II. Efectele modificărilor legislative asupra pieŃei bancare româneşti...........................................78

II.1. Cadrul de reglementare a activităŃii bancare româneşti.....................................................................78 II.2.Reforma sistemului bancar – etapă îndeplinită în evoluŃia pieŃei bancare naŃionale..........................89 II.3. Normele privind rezervele minime obligatorii în România...............................................................91 II.4. Ratele medii ale dobânzilor practicate pe piaŃa bancară românescă..................................................96

CAPITOLUL III. Banca NaŃională a României – pilonul central în coordonarea sistemului bancar românesc..............................................................................................................................................................105 III.1. Banca NaŃională a României, instituŃie coordonatoare cu rol de Bancă Centrală şi de emisiune...............................................................................................................................................................105 III.2. RelaŃiile de credit dintre BNR şi băncile comerciale......................................................................112 III.3. Stabilitatea financiară asigurată de către BNR...............................................................................115 CAPITOLUL IV. InstituŃia bancară din România...............................................................................................117 IV.1.EvoluŃia şi transformările ce au dus la modernizarea instituŃiei bancare româneşti........................120 IV.2. Structura şi dimensiunea sistemului bancar românesc...................................................................128

IV.2.1. Sectorul bancar românesc în perspectiva preaderării la UE – anul 2006. Modificări în structura sistemului bancar românesc în anul 2007.................................................................................128

IV.2.2. Băncile din România în prezent.......................................................................................143 CONCLUZII: Repere de actualitate privind situaŃia pieŃei bancare româneşti.......................................153

PARTEA A-III-A. INSTITUłIA BANCARĂ DIN ROMÂNIA DUPĂ 1989 ÎN PROCESUL INTEGRĂRII ÎN SISTEMUL BANCAR EUROPEAN

CAPITOLUL I. ImportanŃa Băncii NaŃionale a României pentru integrarea pieŃei bancare româneşti în piaŃa bancară europeană................................................................................................................................................163

I.1. Implicarea BNR în procesul de integrare europeană.........................................................................169 I.2. Rolul BNR în pregătirea participării la Eurosistem...........................................................................173

CAPITOLUL II. InstituŃia bancară din România sub impactul procesului de integrare.....................................177 II.1. Introducerea „leului greu” – fază premergătoare a adoptării euro...................................................177 II.2. Cunoaşterea activităŃii de integrare europeană.................................................................................182 II.3. Angajamentele României în domeniul bancar şi semnificaŃiile lor.................................................188

II.3.1. Acordul Basel şi implicaŃiile sale......................................................................................188 II.3.2.Implementarea directivelor europene privind conglomeratele financiare.........................194 II.3.3. CerinŃele minime de acces şi regimul de funcŃionare ale instituŃiilor de credit din alte state

membre, precum şi modalităŃile de supraveghere a acestora....................................................196 II.4.Activitatea de reglementare bancară contabilă......................................................................197

CAPITOLUL III. Activitatea de autorizare, reglementare şi supraveghere prudenŃială a pieŃei bancare româneşti..............................................................................................................................................................199 III.1. Identificarea riscurilor în procesul de supraveghere.......................................................................203 III.2. Reguli generale şi prudenŃa în creditare..........................................................................................207 III.3. Rolul fondurilor de garantare a creditelor în cadrul sistemului financiar-bancar din România.............................................................................................................................................................. 215 III.4.Instrumente de sprijin pentru supravegherea prudenŃială şi stabilitatea financiară.........................218 CAPITOLUL IV. Sistemul informatic şi sistemul de decontări şi plăŃi din România în vederea integrării europene ..............................................................................................................................................................221

IV.1. Sistemul informatic bancar românesc.............................................................................................221 IV.1.1. EvoluŃii ale sistemului informatic bancar românesc........................................................221 IV.1.2. Implementarea SEPA (Single European Payment Area)................................................226 IV.2. Sistemul de decontări şi plăŃi din România....................................................................................228 CONCLUZII............................................................................................................................................238

PARTEA A-IV-A. SISTEMUL BANCAR EUROPEAN ŞI REVERBERAłIILE SALE PENTRU ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

CAPITOLUL I. PIAłA BANCARĂ EUROPEANĂ.........................................................................................241 I.1.Sisteme bancare europene.................................................................................................................247

I.1.1. Sistemul bancar britanic.....................................................................................................247 I.1.2. Sistemul bancar german......................................................................................................248 I.1.3. Sistemul bancar francez......................................................................................................250 I.1.4. Sistemul bancar românesc..................................................................................................251

I.2. InstituŃii bancare cu vocaŃie europeană.............................................................................................252 I.2.1. Banca Reglementelor InternaŃionale (BRI)........................................................................252 I.2.2. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD).........................................255 I.2.3. Banca Europeană de InvestiŃii (BEI)..................................................................................257

CAPITOLUL II. ROLUL SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE ŞI AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE...................................................................................................................................261

II.1. Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC).............................................................................264 II.2. Banca Centrală Europeană (BCE)....................................................................................................265 II.3. Coordonarea şi supravegherea bancară la nivel european...............................................................268

II.4. Coordonarea participării BNR la structurile/substruturile SEBC/BCE. Rolul BNR în pregătirea participării la Eurosistem.....................................................................................................................................270 CAPITOLUL III. ORIENTĂRI LA NIVELUL PIEłEI BANCARE EUROPENE...........................................282

III.1. Aspecte privind integrarea în piaŃa bancară europeană..................................................................282 III.2. SituaŃia actuală a pieŃei bancare europene......................................................................................283

CAPITOLUL IV. PIAłA BANCARĂ DIN ROMÂNIA. DEMERSURI PRIVIND INTEGRAREA EUROPEANĂ.....................................................................................................................................................290

IV.1. ImplicaŃiile integrării pieŃei bancare româneşti..............................................................................294 IV.2. MutaŃii pe piaŃa bancară din România............................................................................................296

CAPITOLUL V. PIAłA BANCARĂ ÎN ROMÂNIA, ÎN UE ŞI PROBLEMELE CRIZEI ECONOMICO – FINANCIARE MONDIALE...............................................................................................................................299 V.1. Abordarea din punct de vedere istoric a crizei economico-financiare mondiale.............................299 V.2. Măsurile întreprinse pe piaŃa bancară pentru rezolvarea problemelor crizei mondiale...................302 V.3.Impactul crizei economico-financiare internaŃionale asupra economiei româneşti..........................306

CONCLUZII ŞI CONSIDERAłII PERSONALE..................................................................................312 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ...............................................................................................................319 LISTĂ TABELE, GRAFICE, FIGURI ŞI CASETE..............................................................................335

ANEXE....................................................................................................................................................338

INTRODUCERE

Contextul istoric, economic şi social al fiecărui stat a influenŃat de-a lungul timpului modul şi structura de funcŃionare a sistemului bancar şi a pieŃei bancare. Odată cu dezvoltarea capitalismului, a producŃiei industriale şi a comerŃului, comerŃul de bancă şi sistemele bancare naŃionale au cunoscut şi ele o dezvoltare remarcabilă începând cu secolul al XX-lea.

Prin activitatea desfăşurată de către bănci este influenŃată întreaga viaŃă economică contemporană. Practic nu mai există domeniu al vieŃii economice şi sociale care să nu aibă tangenŃă cu activitatea bancară.

În prima parte „PiaŃa bancară: conŃinut şi trăsături în economia modernă” am încercat o abordare teoretică a pieŃei bancare, în general. Am pornit de la un scurt istoric al activităŃii bancare europene şi româneşti, pentru a putea pune bazele următoarelor concepte necesare a fi definite în înŃelegerea transformărilor survenite de-a lungul timpului. Am insistat, în special, pe caracteristicile pieŃei bancare contemporane, considerate a fi direcŃii de analiză a sectorului bancar actual.

PARTEA I-A. PIAłA BANCARĂ: CONłINUT ŞI TRĂSĂTURI ÎN ECONOMIA MODERNĂ

SCURT ISTORIC AL PIEłEI BANCARE ÎN UE ŞI ÎN ROMÂNIA

Băncile au un trecut foarte îndepărtat, care nu poate fi stabilit cu precizie. Se pune adesea întrebarea dacă băncile au putut apărea înaintea apariŃiei banilor. Unii autori, invocând mărturii istorice, atestă faptul că operaŃiunile bancare au apărut şi s-au dezvoltat încă cu mii de ani înaintea erei noastre, concomitent cu apariŃia şi dezvoltarea vieŃii sociale, ei bazându-şi afirmaŃiile pe faptul că, în decursul timpului, băncile asigurau păstrarea unor obiecte de valoare, cum ar fi cele din metale preŃioase.

O altă problemă ridicată este dacă baterea monedei, operaŃiunile de preschimbare de monedă de către zarafi, ca şi cele de acordare de credite de către cămătari sunt o ilustrare a prezenŃei bancare. Banca nu este însă o emanaŃie a AntichităŃii sau a Evului Mediu, ci apariŃia ei este legată de de punerea în circulaŃie a unui tip de bani diferit de cel al monedei din metal preŃios sau al monedei cu valoare intrinsecă prin crearea monedei fiduciare. Putem vorbi de apariŃia propriu-zisă a băncilor doar din momentul în care acestea şi-au propus emisiunea de bilete de bancă.

După anul 1100, când comerŃul, schimbul, plăŃile şi creditul încep să ia o mare dezvoltare, se poate consemna începutul naşterii băncilor. Mai multe organizaŃii bancare au apărut în secolele XII-XVI, precum Banca de VeneŃia (1171), Banca de Barcelona (1341), Banca de San Giorgio (1407), Banca de Milano (1593), însă băncile autentice pot fi considerate cele începând cu Banca de Amsterdam (1608), Banca de Hamburg (1619), Banca de Stockholm (1650). Punctul culminant în procesul apariŃiei băncilor moderne a fost atins odată cu înfiinŃarea Băncii Angliei în anul 1694. Aceasta a apărut ca o societate pe acŃiuni privată, dar care acordând împrumuturi mari statului, a primit de la acesta privilegiul emisiunii bancnotelor.

Băncile au fost cele care au ajutat la colectarea şi fructificarea capitalului, în epoca de formare a capitalismului, concentrând micile şi marile economii din toate straturile sociale, pentru a le pune sub formă de capital la dispoziŃia întreprinzătorilor. Tot ele au jucat un rol important şi în operaŃiunile de bursă, în circulaŃia capitalului internaŃional şi în consolidarea economică a statelor ca organisme politice şi sociale.

În Dacia Antică schimbul de produse dintre populaŃia locală, a geŃilor dobrogeni, şi negustorii greci a presupus apariŃia echivalentului valoric. Într-o primă fază a schimbului s-au utilizat obiecte din bronz de dimensiuni mici. Primele dovezi ale desfăşurării activităŃii bancare pe teritoriul naŃional au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 (este vorba despre 55 plăci de piatră, descoperite în secolul al XVIII-lea într-o zonă de mine aurifere, care conŃin detalii referitoare la contractul de înfiinŃare a unei instituŃii de credit).

Băncile au apărut în România încă din secolul al XIX-lea1. Ele au fost ajutate atât prin contribuŃia capitalului străin (perioada cuprinsă între 1830 şi 1880), dar şi prin naŃionalizarea capitalului după 1880. Regulamentul Organic din anul 1831 propunea întemeierea unei „Bănci NaŃionale”, care a şi apărut în 1856 sub numele de Banca NaŃională a Moldovei.

Banca NaŃională a României a avut ca model Banca NaŃională a Belgiei şi este o întreprindere pe acŃiuni cu capital subscris în proporŃie de 2/3 de acŃionari particulari şi 1/3 deŃinute de stat. Sectorul bancar românesc s-a dezvoltat foarte mult între cele două războaie mondiale, Banca NaŃională având un rol istoric de regulator al vieŃii economice.

CAPITOLUL I. Radiografia pieŃei bancare

Pentru a putea înŃelege mai bine tema lucrării de faŃă trebuie clarificate în prealabil anumite concepte, precum şi legăturile stabilite între acestea. PiaŃa bancară reprezintă un mod specific de confruntare dintre producători şi consumatori, proces care ia forma unor relaŃii specifice dintre creditori şi debitori. Aparatul bancar reprezintă ansamblul coerent al diferitelor categorii de bănci care funcŃionează într-o Ńară, răspunzând cerinŃelor unui anumit mod de producŃie şi unei anumite etape de dezvoltare social-economică. În general, se face distincŃie între aparat bancar si sistem bancar, acesta din urmă cuprinzând înlănŃuirea logică a operaŃiilor şi tranzacŃiilor active şi pasive efectuate de aparatul bancar2.

PiaŃa bancară este formată din două mari componente: • Banca Centrală – instituŃia bancară aflată în fruntea sistemului bancar, cu rol de supraveghere şi organizare

a relaŃiior monetar-financiare ale unui stat, atât pe plan intern, cât şi în relaŃiile cu alte sisteme monetare; • băncile comerciale – denumire generică dată celorlalte bănci, altele decât Banca Centrală, ce îşi desfăşoară

activitatea atât pe plan intern, cât şi internaŃional RelaŃiile intrabancare sunt relaŃiile ce au la bază operaŃiuni desfăşurate între unităŃi ce aparŃin aceleiaşi

bănci (banca-mamă şi reŃeaua sa din străinătate). RelaŃiile interbancare sunt relaŃii apărute între bănci diferite, privite ca persoane juridice independente.

Vom avea următoarele tipuri de relaŃii3: • relaŃii dintre bănci şi Banca Centrală, derulate prin intermediul conturilor curente deschise de bănci la

Banca Centrală; • relaŃii interne sau relaŃii desfăşurate între băncile aparŃinând aceleiaşi pieŃe bancare, derulate prin

intermediul sistemului de compensare interbancară sau utilizând relaŃiile de corespondent create; • relaŃii externe dintre bănci ce aparŃin unor pieŃe bancare diferite, acestea sunt, în general, relaŃii de

corespondent sau de parteneriat cu bănci străine. PiaŃa bancară internaŃională este constituită din totalitatea pieŃelor bancare naŃionale şi, ca noŃiune

generică, reprezintă ansamblul instituŃiilor, reglementărilor şi relaŃiilor ce iau naştere în procesul atragerii şi plasării fondurilor disponibile şi necesare la nivel internaŃional pe termen scurt.

Fenomenul internaŃionalizării bancare îi face pe unii teoreticieni să vorbească de un sistem bancar internaŃional sau de o industrie bancară internaŃională4. AlŃi specialişti consideră însă, că în realitate nu putem vorbi de sistem atâta vreme cât tehnicile folosite de bănci sunt diferite în funcŃie de instituŃie, circuitele bancare ale fluxurilor creditelor şi dobânzilor se desfăşoară doar în interiorul aceleiaşi bănci, fie ea şi transnaŃională, şi nu există nici reglementări care să stabilească normele internaŃionale de comportament ale băncilor în desfăşurarea operaŃiunilor dincolo de graniŃele statelor sau ale modului de implantare şi organizare a activităŃilor pe teritoriul altor state5.

48 coord. Bogdan Ioan - “Tratat de management financiar-bancar”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002 2 Costin C. KiriŃescu – “Moneda: mica enciclopedie”, Edit. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p.20 3 Dedu Vasile, Enciu Adrian – “Contabilitate bancară”, Edit. Economică, Bucureşti, 2001, p. 25 4 Gaftoniuc Simona – „Practici bancare internaŃionale”, Edit. Economică, Bucureşti, 1995, p. 17 5 M. Gust – „InternaŃionalizarea activităŃii bancare”, Revista FinanŃe, bănci, asigurări, nr. 10-11/1998, p. 29

InternaŃionalizarea pieŃei bancare a fost urmată de globalizarea bancară, adică răspândirea mondială a serviciilor bancare. Serviciile bancare universale presupun armonizarea reglementărilor bancare, secondată de eliminarea barierelor din calea unei concurenŃe deschise pe toate pieŃele. Putem afirma, astfel, că internaŃionalizarea activităŃii societăŃilor bancare reprezintă etapa premergătoare a globalizării bancare6.

Universalizarea băncilor reprezintă o altă caracteristică a sistemului bancar internaŃional, care decurge din intensificarea procesului de concentrare şi centralizare bancară. Privită în corelaŃie cu celelalte trăsături caracteristice ale sistemului bancar, universalizarea constă, pe de o parte, în aplicarea unor măsuri de înfiinŃare a unor bănci de credit care să preia o parte din operaŃiunile băncilor comerciale, iar, pe de altă parte, ea presupune eliminarea deosebirilor dintre operaŃiunile pe care le efectuează diferite categorii de bănci.

Concomitent cu procesul de universalizare se desfăşoară, cu o intensitate mare, un proces contrar, cel de dezintermediere bancară. În condiŃiile apariŃiei pe pieŃele financiare a noi insituŃii financiare, a diversificării portofoliului de titluri cu care se operează pe aceste pieŃe şi a noilor produse financiare, asistăm la o schimbare de mentalitate a celor ce economisesc, care, redescoperind o mai mare profiotabilitate pentru averile lor, devin progresiv investitori. Procesul de dezintermediere bancară a fost iniŃiat de diferite cercuri industriale, în scopul obŃinerii de avantaje financiare7.

CAPITOLUL II. Sistemul bancar contemporan – elemente de funcŃionalitate

Din punct de vedere conceptual, banca poate fi definită a fi o firmă care mobilizează mijloace băneşti disponibile, finanŃează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăŃile în cadrul economiei naŃionale şi în relaŃiile cu celelalte state în scopul realizării profitului bancar. Astfel, băncile reprezintă firme particulare, societăŃi în nume colectiv, societăŃi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economia modernă şi le pun la dispoziŃia operatorilor economici, inclusiv a statului, sub formă de credite.

Din punct de vedere organizatoric, băncile îşi desfăşoară activitatea în condiŃii asemănătoare cu cele ale celorlalte societăŃi comerciale pe acŃiuni, iar sub aspect funcŃional, dimpotrivă, pot fi reŃinute anumite particularităŃi8. Pe plan organizatoric, conducerea, administrarea şi controlul sunt la fel ca la societăŃile pe acŃiuni, băncile dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală), de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedintele, consiliul de administraŃie, comitetul de direcŃie) şi de organe proprii de control (comisia de cenzori şi controlul intern al băncii). Structura organizatorică sau organigrama este o reprezentare grafică a activităŃilor pe care banca le desfăşoară.

FuncŃional, băncile sunt obligate să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Centrală pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plăŃi, de asigurare a prudenŃei bancare şi de supraveghere a instituŃiilor bancare.

CAPITOLUL III. Rolul Băncii Centrale ca instituŃie coordonatoare a pieŃei bancare

Banca Centrală este instituŃia financiară răspunzătoare pentru funcŃionarea fără perturbaŃii a pieŃei bancare a unei Ńări şi a altor instituŃii financiare. Banca Centrală are o influenŃă din ce în ce mai mare în economia contemporană, reprezentând interesul public general prin activitatea sa de supraveghere, control şi asistenŃă9.

Banca Centrală prezintă un dublu scop în realizarea obiectivelor sale, şi anume: primul, conceperea şi aplicarea politicii monetare şi, al doilea, supravegherea sistemului de plăŃi.

6 Nicolae Petria – “PieŃe financiare româneşti – conexiuni şi interrelaŃii cu transformările regionale şi globale”, Edit. UniversităŃii “Lucian Blaga” Sibiu, 2004, p.73-75 7 Teodor Roşca – „Monedă şi credit”, ediŃia a II-a, Edit. Altip, Alba Iulia, 2003, p.291 8 Elena Zaharciuc – „Contabilitatea societăŃilor bancare”, Edit. Teora, Bucureşti, 2001, p.17 9„Central Banking Issues in Emerging Market-oriented Economies” - A Symposium Sponsored by The Federal Reserve Bank of Kansas City, Jackson Hole, Wyoming, August 23-25, 1990, p.1-8

Obiectivele politicii monetare în economia Ńărilor dezvoltate sunt asemănătoare, dar instrumentele de acŃiune pot diferi în funcŃie de circumstanŃe. Cele mai întâlnite instrumente folosite de către Banca Centrală pentru a influenŃa oferta de lichidităŃi monetare sunt următoarele: operaŃiunile de tip open-market, politica ratei dobânzii, modificarea ratei rezervelor minime obligatorii, operaŃiunile cu devize, depozitele speciale, plafoanele de împrumut, consolidarea creditelor şi orientarea creditelor.

CAPITOLUL IV. PiaŃa bancară, componentă a pieŃei monetare

PiaŃa monetară interbancară se defineşte ca o piaŃă continuă, în care se efectuează operaŃiuni de atragere şi plasare de depozite la vedere şi la termen, în moneda naŃională, la nivelurile ratelor dobânzii determinate liber de societăŃile bancare participante.

PiaŃa monetară este o piaŃă specifică, care are drept obiect de tranzacŃie moneda-numerar, a cărei emisiune revine Băncii Centrale şi/sau banii de cont, crearea cărora este asigurată de băncile comerciale. Deşi marfa monedă este omogenă, preŃul tranzacŃiei diferă în funcŃie de termenul scadenŃei, de gradul de risc asumat de creditor şi de sumele tranzacŃionate. Tehnica rezervelor minime obligatorii permite întărirea influenŃei Băncii Centrale pe piaŃa monetară internă prin blocarea unor părŃi din lichidităŃile bancare la Banca Centrală, rezerve neremunerate, în general, ceea ce reduce posibilitatea acestora de a acorda credite.

Sunt utilizate texte sub forma regulamentelor emise de Banca Centrală, dar şi acordurile între Banca Centrală şi băncile comerciale. Impunerea rezervelor minime obligatorii reprezintă un instrument al politicii monetare şi de credit. Sistemul rezervelor minime obligatorii, potrivit dimensiunilor sale stabilite procentual, determină un anumit raport între volumul depozitelor şi volumul creditului ce se poate acorda în baza acestor resurse de creditare. Creşterea rezervei minime conduce la restrângerea posibilităŃilor de acordare de credit de către bănci, în timp ce reducerea rezervei minime are ca efect creşterea posibilităŃilor de creditare.

Potrivit BNR, rezervele minime obligatorii10 sunt disponibilităŃi băneşti ale băncii/casei centrale a cooperativelor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca NaŃională a României. LegislaŃia bancară permite BNR să stabilească regimul rezervelor minime obligatorii pe care instituŃiile de credit trebuie să le menŃină în conturile deschise la aceasta. Politica BNR de remunerare a rezervelor minime a cunoscut în timp modificări în funcŃie de obiectivele politicii monetare şi de credit. Modificările din ultimii ani în ceea ce priveşte evoluŃia ratei dobânzii la disponibilităŃi ale instituŃiilor de credit şi ratele rezervelor minime obligatorii se pot observa în Tabelul nr.1.

Tabelul nr.1 – EvoluŃia ratei dobânzii la disponibilităŃi ale instituŃiilor de credit şi ratele

rezervelor minime obligatorii

Sursa: BNR

10 Regulamentul nr. 6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii, emitent BNR; publicat în Monitorul Oficial nr. 566 din 1 august 2002

Multiplicarea creditelor este un concept (un instrument analitic) care permite exprimarea cantitativă a creaŃiei monetare, şi reprezintă procesul prin care băncile au posibilitatea creşterii volumului de credite acordate pe baza acordării unor altor credite11. Constituirea de rezerve de către bănci face ca acestea să-şi sporescă lichidităŃile, care mai departe vor duce la expansiunea creditelor. Multiplicatorul creditului este corespondentul cantitativ al acestui concept12.

CAPITOLUL V. OperaŃiunile bancare şi gestiunea lor

Serviciile financiar-bancare, indiferent de forma de proprietate a celor care le prestează, se desfăşoară pe bază comercială, lucrativă. Băncile îndeplinesc două categorii de funcŃii: active şi pasive.

FuncŃia activă a băncilor şi a celorlalte instituŃii financiare constă în acordarea de credite solicitanŃilor care întrunesc condiŃiile de bonitate financiară (capacitatea economică a unei persoane fizice sau juridice de a restitui, la scadenŃă creditele contractate împreună cu dobânzile aferente, dar şi încrederea inspirată de către un solicitant de credite).

FuncŃia pasivă a organizaŃiilor financiar-bancare se referă la primirea spre păstrare a economiilor populaŃiei şi agenŃilor economici nonfinanciari (depozitele), la primirea depunerilor unor clienŃi la ordinele acestora, conducerea operaŃiunilor de casă ale întreprinderilor şi instituŃiilor care solicită acest lucru.

În economia contemporană, sistemul bancar mai exercită pe lângă funcŃiile tradiŃionale şi o serie de funcŃii noi, prioritar macroeconomice. Băncile coordonează, în prezent, toate plăŃile şi economiile ce se efectuează în întreaga economie naŃională. Ele se ocupă de gestionarea monedei naŃionale şi de supravegherea relaŃiilor cu celelalte monede naŃionale. Băncile, precum şi celelalte instituŃii financiare, îndeplinesc rolul de intermediere financiară la nivelul economiei naŃionale, dirijând economiile acumulate spre domenii de mare interes pentru Ńară. PiaŃa bancară are rolul de a restricŃiona creditul, impunând anumite condiŃii restrictive pentru a limita riscul neacoperit al unor împrumutători şi pentru a asigura repartizarea lui relativ egală asupra tuturor debitorilor.

De asemenea, sistemul bancar are posibilitatea de a crea putere de cumpărare adiŃională, posibilitate ce decurge din mecanismul transformării maturităŃii depozitelor, al transformării depunerilor la vedere ale agenŃilor economici nonfinanciari în credite pe termen lung. Prin această posibilitate de transformare a depunerilor la vedere în surse de creditare, băncile selecŃionează proiectele pe care urmează să le susŃină prin credite, asigurând un pronunŃat rol de orientare economică, de modificări în structurile economice ale unei Ńări.

CAPITOLUL VI. Cuplul lichiditate - profitabilitate bancară. Gestionarea şi controlul

riscurilor bancare.

FuncŃionarea normală a unei bănci este structurată pe două principii de bază: 1. lichiditatea bancară, care reprezintă funcŃia principală de a asigura conversia depozitelor în bancnote.

Ea depinde de: capacitatea de a colecta suficiente depozite, capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la Banca Centrală pentru obŃinerea resurselor care îi lipsesc.

2. profitabilitatea bancară, care este legată în permanenŃă de problema lichidităŃii. Se confruntă cu următoarele situaŃii: creanŃele sunt de proastă calitate sau au termene lungi, depozitele sunt instabile sau insuficiente etc.

O bancă este considerată că are lichiditate dacă are acces imediat, la costuri rezonabile, la fondurile necesare. Aceasta înseamnă că banca fie dispune de sumele respective, fie le poate procura prin împrumuturi sau vânzare de active. Conducerea poate stabili o politică privind deŃinerea unui volum mai mare sau mai mic de lichidităŃi în funcŃie de necesarul anticipat de fonduri, de aversiunea faŃă de risc, de factorii de risc şi de alte considerente.

11 Silviu Cerna – “Sistemul monetar şi politica monetară”, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p.74-75 12 Panfil Banc – “Monedă şi credit”, Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului, Univ. “1 Dec 1918”, Alba Iulia, 2004, p. 66-73

În crearea unei asemenea strategii conducerea trebuie să ia în considerare şi cuplul lichiditate – profitabilitate. O bancă poate minimiza lichiditatea prin vânzarea activelor lichide şi investirea fondurilor astfel obŃinute pe termen lung în scopul maximizării profitului. Acest fapt atrage însă un risc crescut, pe de o parte, cel de lipsă de lichiditate într-un moment crucial pentru bancă şi, pe de altă parte, riscul ratei dobânzii asociat investiŃiilor pe termen lung. Invers, banca poate maximiza riscul de lichiditate prin deŃinerea unei părŃi importante a activelor în active lichide, dar profitabilitatea va fi substanŃial afectată.

PARTEA A-II-A. PIAłA BANCARĂ DIN ROMÂNIA - EVOLUłII ŞI INVOLUłII

CAPITOLUL I. Rolul băncilor în economia românească

La noi a existat o reorganizare graduală a sectorului bancar. Reorganizarea declanşată în 1991 a fost necesară nu numai ca urmare a schimbărilor fundamentale în teoria şi practica economică, ci şi pentru faptul că trebuia valorificat un potenŃial mare al activităŃii bancare, mai ales sub aspectele:

• pregătirii foarte bune a specialiştilor bancari existenŃi; • reŃelei teritoriale relativ dezvoltate; • nevoii de continuitate mai ales în creditarea economiei naŃionale, dar şi în efectuarea plăŃilor, înlăturarea

blocajului financiar, diversificarea produselor şi serviciilor bancare. Odată cu începerea perioadei de tranziŃie în 1990 şi cu restructurarea economiei româneşti, pentru a creşte

rolul băncilor în economia de piaŃă, printre primele sectoare restructurate s-a numărat cel bancar. Această restructurare a vizat următoarele aspecte:

� desfiinŃarea monopolului statului asupra sectorului bancar; � reorganizarea băncilor de stat ca societăŃi pe acŃiuni; � capitalizarea băncilor; � privatizarea băncilor de stat sau cu capital majoritar de stat; � înfiinŃarea unui număr foarte mare de bănci; � diversificarea tipurilor de bănci; � diversificarea produselor şi serviciilor bancare; � extinderea reŃelei teritoriale; � realizarea unui management performant, participativ şi eficient; � desfăşurarea activităŃii bancare după strategii şi statute proprii fiecărei bănci; � informatizarea bancară; � deschiderea către colaborarea cu băncile străine; � sprijinirea activităŃii de investiŃii şi de creditare; � perfecŃionarea relaŃiilor cu clienŃii.

Luând în considerare modelul structurii europene al unui sistem bancar, a fost creat un sistem bancar pe două nivele13. Sistemul bancar actual este organizat în formă piramidală, în vârful acestuia situându-se Banca Centrală, cu rol de autoritate de reglementare şi monitorizare, şi mai multe instituŃii bancare, considerate a fi organizaŃii de tip bancare secundare14.

SocietăŃile bancare din România se încadrează în categoria băncilor comerciale de tip universal ce efectuează toată gama de operaŃiuni bancare şi operează pe întreg teritoriul Ńării. Pentru a se dezvolta cât mai mult fiecare bancă urmăreşte să-şi extindă o reŃea de unităŃi proprii pe întreg teritoriul României.

13 V.T. Chirca – „Managementul relaŃiei cu clienŃii în sistemul bancar din România”, Edit. Economică, Bucureşti, 2006, p.16 14 D.Dăianu, R. Vrânceanu – “România şi Uniunea Europeană”, Edit. Polirom, Bucureşti, 2002, p. 15

CAPITOLUL II. Efectele modificărilor legislative asupra pieŃei bancare româneşti

Restructurarea şi reformarea sistemului bancar trebuie să aibă în vedere în cea mai mare măsură creşterea capacităŃii acestuia de a potenŃa finanŃarea proceselor economice generatoare de creştere economică, singura modalitate de a reduce decalajele existente între România şi Ńările comunitare. Un prim pas în reformarea si restructurarea pieŃei bancare este reprezentat de definitivarea legislaŃiei în domeniul activităŃii bancare15. Cadrul legislativ de după 1990 reglementează şi supervizează activitatea bancară. În România activitatea bancară se desfăşoară Ńinând cont de:

• reglementările din dreptul comun: Legea nr.31/1990 privind societăŃile comerciale, Legea nr.26/1990 privind Registrul ComerŃului, Legea nr.33/1991 privind activitatea bancară, Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului;

• reglementările specializate: Legea bancară nr.58/1998, Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii NaŃionale a României, OG nr.10/2004 privind falimentul instituŃiilor de credit;

• reglementările emise de Banca NaŃională a României sub formă de norme, adrese şi curiculare; • reglementările în materie de impozite, taxe şi alte vărsăminte.

PiaŃa bancară pentru a încheia cu bine perioada de tranziŃie trebuie astfel structurată instituŃional încât să faciliteze schimbările privind conŃinutul de ansamblu al relaŃiilor ce definesc sectorul bancar, cum ar fi16: modificarea unor condiŃii de creditare; îmbunătăŃirea sistemului de decontări; sporirea prin credit a ofertei de bunuri şi servicii la nivelul cererii potenŃiale, reprezentată prin fluxul monetar în circulaŃie; reducerea mijloacelor băneşti, acumulate pe căi ilicite; transformarea în capitaluri productive a economiilor în stare latentă ale populaŃiei, prin atragerea şi depunerea sumelor respective în conturi bancare cu dobânzi şi apoi investite în acŃiuni productive; stoparea investiŃiilor neproductive, întărirea rolului şi funcŃiilor controlului bancar etc17.

Procesul de remodelare a sistemului bancar românesc, specific unei economii de piaŃă, vizează restructurarea sistemului bancar, reglementarea, autorizarea şi supravegherea activităŃii bancare, dar şi armonizarea legislaŃiei româneşti cu aceea a Ńărilor din UE. Procesul restructurării sistemului bancar românesc a început la sfârşitul anului 1990 atunci când Banca Comercială Română nou înfiinŃată a preluat funcŃia comercială pe care BNR o îndeplinea. Fostele bănci de stat specializate (Banca Română pentru ComerŃ Exterior, Banca Agricolă, Banca de InvestiŃii) au fost transformate în bănci comerciale, ele putând efectua toate operaŃiunile bancare fără a mai Ńine cont de specializarea sectorială avută18.

Restructurarea pieŃei bancare româneşti s-a realizat prin parcurgerea următoarelor etape: • restructurarea financiară: cuprinde măsuri de asanare a activelor bancare şi recapitalizarea

băncilor; • reconsiderarea managementului băncilor: se referă la crearea şi consolidarea infrastructurii

sectorului bancar, în special a sistemelor informatice; • reformarea cadrului legislativ: s-a realizat prin măsuri legislative, normative şi instituŃionale, care

aua condus la crearea unui mediu stimulativ; • privatizarea băncilor de stat: s-au creat condiŃiile legislative, funcŃionale şi financiare pentru

derularea procesului în condiŃii de efiecienŃă mutuală. Din dorinŃa de a crea un sistem bancar modern, imediat după anul 1989, la începutul perioadei de

tranziŃie, în activitatea bancară din România s-au produs nişte modificări esenŃiale: • BNR a fost reorganizată şi şi-a asumat sarcinile sale de Bancă Centrală; • fostele bănci de stat pe bază de hotărâre a Guvernului au fost transformate în bănci comerciale, cu

capital de stat şi autohton privat, şi cu noi statute de organizare şi funcŃionare; • s-au înfiinŃat bănci cu capital privat autohton şi străin, precum şi sucursale ale unor bănci străine.

15 Nicolae Petria – “PieŃe financiare româneşti – conexiuni şi interrelaŃii cu transformările regionale şi globale”, Edit. UniversităŃii “Lucian Blaga” Sibiu, 2004, p.149 16Maricica Stoica - „Management bancar”, Ed. Economică, Sibiu, 1999, p.11 17 Sterian Dumitrescu, Ana Bal - “Economie mondială”, Edit. Economică, Bucureşti, 1999, p.221 18 Leontin Stanciu – „Activitatea bancară de la internaŃional la naŃional”, Edit. Alma Mater, Sibiu, 2005, p.127-139

CAPITOLUL III. Banca NaŃională a României – pilonul central în coordonarea sistemului bancar românesc

Cadrul instituŃional bancar cuprinde Banca Centrală, cu rol de coordonare şi supraveghere şi băncile comerciale. Potrivit Legii privind Statutul Băncii NaŃionale a României nr.312/28.06.2004, aceasta este Banca Centrală a României cu personalitate juridică şi este o instiutuŃie publică independentă, cu sediul central în municipiul Bucureşti şi poate avea sucursale şi agenŃii atât în municipiul Bucureşti, cât şi în alte localităŃi din Ńară19.

În înŃelegerea conceptului de firmă bancară, Banca NaŃională a României ocupă un loc deosebit, acela de „primus inter pares”20. Banca Centrală este o bancă de stat şi o „bancă a băncilor”. Este o bancă de stat pentru că administrează fondurile statului, consimte asupra anumitor limite ale avansurilor acordate administraŃiilor publice şi efectuează anumite operaŃiuni de prestări de servicii către stat. În calitatea sa de „bancă a băncilor”, Banca Centrală efectuează diferite operaŃiuni cu instituŃiile de credit, cum ar fi: păstrarea rezervelor de lichidităŃi ale băncilor; refinanŃarea băncilor; realizarea de tranzacŃii financiare naŃionale şi internaŃionale.

Banca NaŃională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor. Banca NaŃională este o bancă cu capital integral de stat.

Alături de obiectivul fundamental de asigurare a stabilităŃii preŃurilor, băncilor centrale le revine, derivând din atribuŃiile lor principale, un rol important în stabilitatea financiară. În sens larg, stabilitatea financiară poate fi definită ca fiind capacitatea sistemului financiar de a aloca eficient resursele economice, de a gestiona riscurile financiare şi de a face faŃă şocurilor sistemice pe bază durabilă. Acest rol natural al băncilor centrale este justificat în primul rând prin poziŃia băncii centrale de unic furnizor de lichiditate primară în vederea finalizării plăŃilor şi de decident în organizarea şi funcŃionarea sistemului de plăŃi. De asemenea, o bancă centrală este interesată în cel mai înalt grad în buna funcŃionare a sistemului bancar pentru asigurarea eficacităŃii mecanismului de transmisie a impulsurilor monetare. În ultimii ani, importanŃa asigurării stabilităŃii financiare a crescut semnificativ, atât la nivelul autorităŃilor monetare, cât şi la cel al instituŃiilor financiare internaŃionale, reflectând, pe de o parte, expansiunea şi liberalizarea sistemelor financiare, iar pe de altă parte, incidenŃa unor crize financiare sau şocuri exogene cu consecinŃe naŃionale şi internaŃionale negative deosebit de mari.

Prin statutul său, Banca NaŃională a României are atribuŃii implicite în planul stabilităŃii financiare prin responsabilităŃile în domeniile reglementării şi supravegherii instituŃiilor de credit, în monitorizarea sistemelor de plăŃi, în asigurarea de lichiditate şi prin rolul de împrumutător de ultimă instanŃă pentru instituŃiile de credit în cazuri excepŃionale.

În mod explicit, autoritatea monetară din România şi-a asumat, de la finele anului 2004, responsabilităŃi privind analiza şi evaluarea stabilităŃii sistemului financiar şi prezentarea, periodic, către public, a unui raport în acest sens. Asumarea acestei noi atribuŃii reflectă preocuparea Băncii NaŃionale a României faŃă de posibilele riscuri asociate cu sistemul financiar intern, cu liberalizarea financiară şi cu evenimente economice externe sau alte şocuri exogene.

Analiza sistemului financiar românesc din perspectiva capacităŃii sale de a aloca eficient resursele economice, de a gestiona riscurile endogene şi exogene şi de a face faŃă şocurilor sistemice indică o creştere a abilităŃii acestuia de a îndeplini atributele esenŃiale ale stabilităŃii financiare.

Expunerea sistemului bancar faŃă de populaŃie a crescut în ultimii ani, evoluŃie în principiu dezirabilă. În paralel au sporit însă şi riscurile din această expunere, fără a fi de natură sistemică. Creşterea gradului de îndatorare a populaŃiei reprezintă, pentru bănci, vulnerabilitatea cea mai vizibilă. Pe termen scurt este de aşteptat ca acest sector să-şi sporească îndatorarea îndeosebi sub forma creditelor de consum, în timp ce pe

19 Academia Română – „Cunoaşte România – membră a Uniunii Europene”, Edit. Economică, Bucureşti, 2006, p.443 20 HoanŃă Nicolae - “Mânuitorii de sfori – Bănci, bancheri, tehnici şi operaŃiuni bancare în economia de piaŃă”, Ed. Continent, Sibiu, 1993, p.25

termen lung se anticipează o sensibilă creştere a creditului ipotecar. PopulaŃia este sectorul care prezintă un risc valutar mai ridicat în condiŃiile în care se împrumută în măsură importantă în valută şi obŃine venituri preponderent în monedă naŃională.

Caracteristicile macroeconomice ale României indică o tendinŃă favorabilă a stabilităŃii financiare, în special prin evoluŃia descrescătoare a inflaŃiei. Banca centrală are ca responsabilitate fundamentală stabilitatea preŃurilor, la care se adaugă şi rolul natural de promovare a stabilităŃii financiare.

Graficul nr. 1 - Stabilitatea sistemului bancar românesc

Sursa: Banca NaŃională a României

CAPITOLUL IV. INSTITUłIA BANCARĂ DIN ROMÂNIA

PiaŃa bancară românească este formată din ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituŃii financiar-bancare, care funcŃionează în România, răspunzând necesităŃilor unei etape a dezvoltării social-economice21.

Sistemul bancar autohton cuprinde: � cadrul insituŃional, format din Banca NaŃională a României cu rol de coordonare şi supraveghere,

băncile comerciale şi celelalte instituŃii financiare asimilate acestora; � cadrul juridic, format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară românească. Sistemul bancar românesc, în evoluŃia sa, a parcurs anumite faze de specializare şi sectorizare22. Pentru a

ajunge o economie bazată pe un mediu de afaceri care să favorizeze întreprinzătorii şi în care concurenŃa şi performanŃa trebuie să fie componente obligatorii, pentru România au fost necesare:

• constituirea şi dezvoltarea unui sistem bancar în concordanŃă deplină cu structurile şi rigorile economiei de piaŃă;

• promovarea şi promulgarea unei legislaŃii specifice economiei de piaŃă şi, în perspectiva integrării economice a României, armonizarea acesteia cu cea a Ńărilor din Uniunea Europeană.

Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare masură similară cu cea a celorlalte economii din Europa Centrală şi de Est, totuşi, în anumite privinŃe era mai rigidă şi a avut un rol pasiv în

21 Cincă Cristina - Tribuna Economică, nr.35, sept. 2004, p. 67 22coord. Daniel Dăianu - European Institute of Romania - Study no. 2 - STRATEGIES OF MONETARY AND EXCHANGE RATE POLICY IN THE PERSPECTIVE OF ROMANIA’SACCESSION TO THE EUROPEAN UNION Romania’s Monetary Institutions And Policy: Meeting The EU Challenge, p.33

economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reformă consta din BNR, care juca rolul atât de Bancă Centrală, cât şi comercială şi din băncile specializate pentru investiŃii, comerŃ exterior, agricultură şi economii.

În perioada scursă din 1990, în pofida unor sincope ale câtorva bănci, receptate negativ de către populaŃie, sistemul bancar românesc este vizibil mai stabil şi mai bine reglementat decât restul economiei în ansamblu. Putem observa şi prezenŃa în sistemul bancar românesc a unor bănci străine alături de băncile cu capital mixt român-străin.

Reglementările cele mai importante în domeniul bancar adoptate în acea perioadă sunt cele legate de: cerinŃele de capital minim stabilit de BNR; crearea Bursei de Valori; reglementările prudenŃiale; sistemele de plată; asigurarea depozitelor populaŃiei la bănci; cerinŃele de rezerve minime obligatorii; constituirea fondului de rezervă şi a provizioanelor specifice de risc, deductibile fiscal; reglementările în domeniul valutar; înfiinŃarea sistemului de decontări interbancare prin intermediul Casei de CompensaŃie.

Ca urmare a şocului resimŃit de industria bancară românească în urma dificultăŃilor majore întâmpinate de unele bănci, cauzate şi de retragerile masive ale depozitelor populaŃiei, Banca NaŃională a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare23.

Uniunea Europeană a adoptat un sistem descentralizat de garantare a depozitelor caracterizat prin existenŃa a trei elemente: Directiva nr.94/19/CE privind schemele de garantare a depozitelor, reglementări naŃionale în domeniul protecŃiei deponenŃilor şi cooperare şi schimb de informaŃii între schemele de garantare naŃionale şi agenŃiile de supraveghere relevante24. În anul 2008, pe parcursul procesului de emitere a Directivei 2009/14/CE de modificare a Directivei nr.94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul de plată a compensaŃiilor, BNR s-a implicat activ prin formularea de puncte de vedere cu privire la proiectul de directivă în diferitele stadii de elaborare a acestuia. Pentru implementarea la nivel naŃional a noilor cerinŃe prevăzute de directiva mai sus menŃionată, BNR a realizat analiza cadrului legal din domeniul garantării depozitelor (OG nr. 39/1996 privind înfiinŃarea şi funcŃionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar) şi a demarat un proiect de act normativ prin care se va asigura transpunerea directivei până la data de 30 iunie 200925.

În anul 1996 a luat fiinŃă Fondul de Garantare a Depozitelor, finanŃat dintr-o taxă administrativă de 1% din capitalul băncilor, din contribuŃii anuale ale băncilor şi din drepturile băncilor insolvabile, în scopul protejării deponenŃilor în cazul falimentului băncilor. Legea nr.88/1997 stabileşte condiŃiile de funcŃionare a Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare, şi anume resursele constituite la dispoziŃia acestuia provin din: contribuŃii iniŃiale ale societăŃilor bancare, contribuŃii anuale ale societăŃilor bancare, împrumuturi, venituri din lichidarea creanŃelor, venituri din investirea resurselor.

Tabelul nr.2 - Plafoanele de garantare a depozitelor bancare26

Data Suma

de la 01.01.2003 5.000 Euro

de la 01.01.2004 6.000 Euro

de la 01.01.2005 10.000 Euro

de la 01.01.2006 15.000 Euro

de la 01.01.2007 20.000 Euro Sursa: Legea nr. 178/2004 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 39/1996 privind înfiintarea si functionarea Fondului

de garantare a depozitelor în sistemul bancar M.Of. 606 /06.07.2004

23 Legea nr. 178/2004 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 39/1996 privind înfiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar M.Of. 606 /06.07.2004 24 Cristian Bichi – „ÎmbunătăŃirea schemelor de garantare a depozitelor”, PiaŃa Financiară, decembrie 2006, p.50 25 Raportul Anual BNR 2008 26 Nicolae Petria – “PieŃe financiare româneşti. Conexiuni şi interrelaŃii cu transformările regionale şi globale”, Edit. UniversităŃii “Lucian Blaga” Sibiu, 2004, p.154

Din 01.07.2004 sunt garantate pe langa depozitele persoanelor fizice si depozitele I.M.M. si micro-intreprinderi. În prezent, suma garantată pe client se situează la nivelul de 50.000 eur. Conform directivelor europene aceasta va creşte la 100.000 eur.

PiaŃa bancară românescă este caracterizată în prezent de o creştere a segmentului de retail, cu cele două componente ale sale creditul de consum, respectiv creditul imobiliar. Relaxarea graduală a restricŃiilor din domeniul bancar face ca BNR să nu mai continue constrângerea privind supracapitalizarea portofoliului de credite. BNR a deschis sezonul liberalizărilor prin încetarea restricŃiilor de expunere provenită din creditarea în valută şi prin reducerea plafonului maxim al raportului de solvabilitate de la 12% la 8%. Ce a urmat, în momentul în care pe fondul unor conjuncturi internaŃionale stabile şi favorabile, a fost reducerea bruscă de către BNR a ratei dobânzii de referinŃă până la nivelul de 8 puncte procentuale.

Tabelul nr.3 - Măsurile de politică monetară ale BNR, valabile înainte şi

după aderarea României la UE Ianuarie

2006

Ianuarie

2007

Martie

2007

Rata dobânzii de politică monetară % 7,5 8,75 8,0

Rata rezervelor minime obligatorii lei - % 16 20 20

Rata rezervelor minime obligatorii valută - % 35 40 40

Pragul minim de solvabilitate % 12 8 8

Pragul maxim al expunerii din credite în valută % 300 eliminat eliminat

Rata expunerii maxime admise la creditele de consum % 30 30 eliminat

Rata expunerii maxime admise la creditele ipotecare % 35 35 eliminat

Rata expunerii maxime admise totale % 40 40 eliminat

Avansul minim obligatoriu la creditele ipotecare % 25 25 eliminat

Avansul minim obligatoriu la creditele de consum % 25 30 eliminat

Sursa: revista PiaŃa Financiară27

BNR a aprobat procedurile băncilor comerciale privind acordarea creditelor către persoanele fizice, astfel încât ratele lunare ale clienŃilor să se încadreze în anumite plafoane relativ la veniturile nete. Fiecare bancă poate acum să-şi creeze propria segmentare a clientelei, conform cu studiile şi analizele interne.

De asemenea, sectorul bancar românesc se caracterizează printr-o continuă luptă de creşterea a cotei de piaŃă, ceea ce duce la meŃinerea unui nivel încă ridicat al raportului cost/venit. TendinŃa de expansiune a reŃelelor de unităŃi din teritoriu este alimentată în continuare de dorinŃa de a continua creşterea portofoliului de credite acordate populaŃiei.

BNR se află pe o poziŃie calitativă slabă în raport cu băncile comerciale din România, cea de debitor net. Anticiparea trecerii treptate a băncii centrale spre o poziŃie calitativ mai bună, de creditor net în raport cu sistemul bancar şi, în consecinŃă, interesul mai mare al băncilor comerciale pentru atragerea de resurse financiare interne, ar putea scurta, în termeni relativi, decalajele de preluare la nivelul economiei reale a impulsurilor politicii monetare28.

Sistemul bancar românesc poate fi considerat a fi unul matur din punct de vedere al produselor oferite, însă nu şi în termenii reglementărilor existente şi al modului de utilizare a produselor. În ultima perioadă, piaŃa bancară românescă s-a înscris într-o puternică traiectorie ascendentă dată de coordonate ca dezvoltarea creditului, competiŃia ascuŃită şi preŃuri competitive29. Odată cu aderarea la structurile europene şi înlăturarea

27 Alexandra Popescu – “Libertatea de după tranziŃie”, PiaŃa Financiară, martie 2007, p.27 28 Frâncu Marin – “Ghidul pieŃelor europene industriale”, Edit. Tribuna Economică, Bucureşti, 2008 p. 92 29 Feleagă Niculae, Ionaşcu Ion – „Tratat de contabilitate financiară”, vol. II, Edit. Economică, Bicureşti, 1998, p.424

barierelor de intrare pe piaŃă, asistăm la intensificarea concurenŃei şi consolidarea sistemului pe fondul unor fuziuni şi achiziŃii de amploare.

Activitatea bancară de pe piaŃa românească a parcurs o schimbare profundă a coordonatelor sale datorită unor fenomene economice precum: � accentuarea concurenŃei între bănci în ceea ce priveşte realizarea unei cote de piaŃă cât mai mari; � diminuarea ratelor dobânzii active şi pasive sub impactul fixării unor Ńinte de inflaŃie anuale situate între 5-8%; � intensificarea preocupărilor societăŃilor bancare de a fi listate la bursă; � diversificarea activităŃilor bancare specifice derulate de bănci; � apariŃia unor servicii bancare bazate pe utilizarea tehnolgiei avansate de prelucrare şi transfer al informaŃiei; � dezvoltarea culturii de grup în cadrul instituŃiilor de credit prin completarea activităŃii specific bancare cu operaŃiuni de leasing, asigurare-reasigurare sau operaŃiunile derulate pe piaŃa de capital; � tendinŃele de expansiune ale băncilor prin dezvoltarea reŃelei de subunităŃi în teritoriu.

Structura de proprietate a sectorului bancar românesc a cunoscut transformări importante în cursul ultimului deceniu. Încă de la începutul procesului de tranziŃie, autorităŃile române au încurajat deschiderea sectorului financiar, aceasta opŃiune de politică materializându-se în libertatea de intrare pe piaŃa bancară şi deschiderea faŃă de investiŃiile străine. În acest sens, legislaŃia bancară adoptată în 1991 a permis înfiinŃarea liberă de bănci comerciale, organizate sub formă de societăŃi pe acŃiuni, de către persoane fizice şi juridice, autohtone şi străine, prin aceasta înlăturându-se barierele de intrare pe piaŃa bancară, de natură să promoveze structuri oligopoliste în cadrul sistemului bancar românesc. Totodată, spre deosebire de alte Ńări central-europene, băncilor străine li s-a permis accesul liber pe piaŃa bancară românească nu numai prin crearea de filiale, ci şi prin intermediul sucursalelor, în condiŃiile îndeplinirii cerinŃelor de autorizare.

Deşi numărul instituŃiilor bancare a crescut până în prezent, sectorul bancar românesc continuă să se caracterizeze printr-un grad relativ ridicat de concentrare, ceea ce denotă un nivel încă scăzut de competiŃie. În România există o densitate scăzută a reŃelei bancare comparativ cu Ńările Uniunii Europene şi până în prezent, competiŃia în domeniul activităŃii bancare de „retail” a fost scăzută. łinând însă cont de natura în schimbare a industriei bancare şi de redefinirea rolului agenŃiilor teritoriale sub impactul revoluŃiei informatice, creşterea viitoare a reŃelelor băncilor româneşti va fi contrabalansată de utilizarea altor canale de distribuŃie (internet banking, telephone banking etc.).

În anii recenŃi, numărul conglomeratelor financiare a crescut semnificativ în România. Aceste conglomerate îmbracă forma grupurilor bancare ce cuprind, în principal, filiale bancare, societăŃi de valori mobiliare şi societăŃi de leasing. Structura acestor conglomerate este influenŃată de cadrul de reglementare existent ce nu permite băncilor să opereze direct pe piaŃa de capital. Totodată, legislaŃia bancară prevede că operaŃiunile de leasing financiar vor fi desfăşurate de bănci prin societăŃi distincte, constituite în acest scop. Marile bănci comerciale şi-au înfiinŃat societăŃi de valori mobiliare pentru a putea opera indirect pe pieŃele de valori mobiliare şi sunt acŃionari principali la o serie de firme de leasing.

PiaŃa bancară românească a înregistrat progrese semnificative şi în evoluŃia indicatorilor care definesc calitatea portofoliului de active. Politica de autorizare a instituŃiilor de credit promovată de BNR a urmărit consolidarea sistemului bancar prin atragerea de investitori puternici, capabili să exercite un control eficient. Pe piaŃa bancară românească a anului 2006 a predominat procesul de achiziŃii, marcând astfel "anul preluărilor" pe segmentul bancar autohton30. PiaŃa bancară devine tot mai competitivă, în special din cauza apariŃiei unor noi jucători importanŃi, în primul rând prin preluarea Băncii Comerciale Române (BCR) de banca austriacă Erste Bank, dar şi prin implicarea unor bănci precum ATE Bank din Grecia, care a achiziŃionat peste 58% din acŃiunile Mindbank, C.R. Firenze, care a preluat peste 56% din acŃiunile Daewoo Bank sau Leumi Bank, care deŃine 95% din Eurom Bank. De asemenea, MKB (Ungaria) a reuşit să-şi majoreze participaŃia, devenind acŃionar majoritar la Romexterra-Bank.

30 Academia Română – „Cunoaşte România – membră a Uniunii Europene”, Edit. Economică, Bucureşti, 2006, p.455

Anul 2006 a marcat încheierea unui ciclu important din istoria sistemului bancar românesc, respectiv acela al preaderării la Uniunea Europeană. În ultimii ani sistemul bancar românesc a demonstrat că reprezintă cel mai solid segment al economiei româneşti, înregistrând o creştere constantă a ponderii activelor agregate în PIB31. Sub aspectul Ńării de origine a capitalului investit în instituŃiile de credit care funcŃionau pe piaŃa bancară românească la finele anului 2006 (Graficul nr.2), cele mai importante mutaŃii se regăsesc în cazul Greciei şi Ungariei, ale căror ponderi, în capitalul agregat străin, au crescut cu 4,5%, respectiv 2,6% faŃă de anul precedent, continuând să se claseze în topul marilor investitori din sectorul bancar românesc.

Graficul nr. 2 – Structura acŃionariatului străin la nivelul anului 2006

Sursa: BNR

Gradul de concentrare în sectorul bancar (Tabelul nr.4) în uşoară creştere, alături de majorarea ponderii băncilor cu capital majoritar străin în sistem şi a valorii indicelui Herfindahl-Hirschmann pot fi percepute ca semne de consolidare a sistemului bancar. Ponderea celor mai mari cinci instituŃii de credit în activul agregat situează România în imediata vecinătate a mediei înregistrate de cele 25 de state membre UE la 31 decembrie 2006.

Tabelul nr. 4 – Concentrarea sistemului bancar românesc (primele cinci bănci din sistem)

łări Ponderea celor mai mari 5

instituŃii de credit

Total active/Număr de

bănci mil euro

Austria 44 976

Belgia 84 10685

Bulgaria 50 697

Cehia 64 2013

Danemarca 65 4306

Finlanda 82 707

FranŃa 54 6910

Germania 22 3475

Grecia 66 5082

Italia 26 3461

31 Raportul Annual BNR 2006

Letonia 69 841

Lituania 83 225

Marea Britanie 36 24069

Olanda 85 5429

Polonia 47 262

Portugalia 68 2231

Spania 40 7146

Suedia 58 3793

Ungaria 54 442

Media UE 25 59 4362

România 2004 59 568

2005 59 874

2006 60 1310

2007 56 1653

* pentru Ńările din UE s-au utilizat datele aferente anului 2006 Sursa: BNR; BCE

Caracteristicile sectorului bancar şi structura acŃionariatului în septembrie 2006 sunt reprezentate în următoarea figură:

– 37 de bănci (din care 6 sucursale ale unor bănci străine) – Total active bancare: 43 miliarde EUR (circa 54% din PIB) – 61% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din sistem – Indicatorul de solvabilitate = 17,8% – AcŃionariat reprezentat în majoritate de entităŃi străine

Figura nr.1 – Structura acŃionariatului în cadrul instituŃiilor de credit din România

Sursa: BNR

În anul 2007, trendul descrescător consemnat în ultimii ani de raportul de solvabilitate agregat, calculat pentru instituŃiile de credit s-a accentuat, indicatorul pierzând 5,4% comparativ cu nivelul înregistrat în decembrie 2006, până la 12,7%. Principalul factor responsabil pentru această evoluŃie este continuarea expansiunii creditului neguvernamental, în condiŃiile în care fondurile proprii ale instituŃiilor de credit au consemnat un ritm de creştere inferior. Raportul de solvabilitate se menŃine la un nivel corespunzător, fiind superior pragului minim impus de reglementările de prudenŃă bancară aplicabile în România începând cu anul 2007 şi, totodată, pe plan european şi internaŃional (8 %).

Graficul nr. 3 - EvoluŃia raportului de solvabilitate în perioada 2000 – 2007

În zona euro, nivelul agregat al acestui indicator urmează acelaşi trend descrescător, însă într-un ritm mult mai lent. Comparativ cu situaŃia din anii anteriori, când, pe fondul unui grad de intermediere relativ redus, raportul de solvabilitate agregat calculat pentru sistemul bancar românesc era semnificativ mai mare decât al multor Ńări din regiune, anul 2007 situează România la niveluri comparabile cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Graficul nr.4 - EvoluŃia comparativă a raportului de solvabilitate în Ńări din UE

Pe fondul dinamicii accelerate a creditului neguvernamental, trendul de migrare a băncilor către paliere mai scăzute ale raportului de solvabilitate (Graficul nr.4) a continuat şi în 2007. Pentru prima dată în ultimii opt ani, trei bănci au raportat un nivel al indicatorului de solvabilitate care se încadrează în intervalul 8–10%, în timp ce alte trei bănci au înregistrat un nivel cuprins între 10% şi 12%. Cea mai mare concentrare se regăseşte în intervalul 12–16%, în care se încadrează indicatorul de solvabilitate raportat de un număr de 12 bănci. La finele anului 2007, numai 5 bănci mai înregistrau un nivel al solvabilităŃii mai mare de 30%, comparative cu situaŃia din decembrie 2006, când un număr de 8 bănci raportau un astfel de nivel.

Într-o economie concurenŃială, care este guvernată de principiul profitabilităŃii, instituŃiile de credit din peisajul bancar autohton au demonstrat că au dobândit aptitudini eficiente de gestionare a riscului financiar. O strategie bancară performantă cuprinde atât programe, cât şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare, care vizează minimizarea probabilităŃii producerii acestor riscuri şi a expunerii potenŃiale a băncii. Dinamica indicatorilor financiar-contabili şi prudenŃiali a fost influenŃată de ritmul mai lent al activităŃii de creditare, în condiŃiile menŃinerii unor valori subunitare ale indicatorilor privind creditele restante şi îndoielnice, de creşterea volumului capitalului propriu, de menŃinerea unui nivel acceptabil al solvabilităŃii, al lichidităŃii şi al indicatorilor de performanŃă financiară (ROA şi ROE).

Tabelul nr. 5 – Principalii indicatori de analiză ai sistemului bancar în perioada 1999 - 2007

Denumirea indicatorului 1999* 2000 2001 2002 2003 2004** 2005** 2006** 2007**

Raport de solvabilitate > 8% 17,9 23,8 28,8 25 21,2 20,6 21,1 18,1 13,8

Rata fondurilor proprii de nivel 1 (Fonduri

proprii de nivel/Total activ)

7,5 8,6 12,1 11,6 10,9 8,9 9,2 8,6 7,3

Credite restante şi îndoielnice/Total portofoliu

de credite***

- 0,6 0,7 0,4 0,3 0,3 0,3 0,2 0,2

Total creanŃe restante şi îndoielnice/Total

activ

2,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,2 0,1 0,2

Total creanŃe restante şi îndoilenice/Fonduri

proprii de nivel 1 ****

31,2 3,3 2,7 2,0 2,0 2,1 1,4 1,5 2,3

Total creanŃe restante şi îndoielnice/Surse

atrase şi împrumutate

2,6 0,3 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,2

Rata riscului de credit 35,4 3,8 2,5 1,1 3,4 2,9 2,6 2,8 4,0

Rata generală de risc 40,7 38,7 39,7 42,9 50,7 47,0 47,6 53,0 56,9

* anul 1999 reprezintă începutul procesului de asanare şi consolidare a sectroului bancar urmat de o perioadă de stabilizare a performanŃelor acestuia

** au fost incluse şi sucursalele băncilor străine şi CREDITCOOP *** indicatorul a fost calculat în baza Circularei BNR nr 6/2000 **** fonduri proprii de nivel 1 raportate de bănci în situaŃia fondurilor proprii

Conform Raportului Anual al BNR32, principalele schimbări înregistrate în cursul anului 2008 în sistemul bancar din România au fost următoarele:

� înfiinŃarea BCR Banca pentru LocuinŃe; � deschiderea unei sucursale a băncii Depfa Bank din Irlanda; � preluarea activităŃii Băncii di Roma – Sucursala Bucureşti de către UniCredit łiriac Bank, ca urmare a fuziunii la nivel european dintre acŃionarii celor două instituŃii (UniCredit Group şi Capitalia); � schimbarea denumirii Băncii Sanpaolo IMI Bank România în Banca Comercială Intesa Sanpaolo România, ca urmare a fuziunii dintre Intesa SpA şi SanPaolo IMI SpA; � modificarea denumirii C.E.C. în CEC Bank şi a Băncii Egnatia în MARFIN Bank; � preluarea ABN Amro de către Royal Bank of Scotland.

Pentru anul 2009, BNR şi-a propus îndeplinirea unor obiective în domeniul activităŃii de reglementare prudenŃială bancară, cum ar fi:

• finalizarea propunerii legislative care asigură transpunerea în legislaŃia naŃională a Directivei 2007/44/CE privind achiziŃiile în sectorul financiar, precum şi a cadrului de reglementare aferent;

• continuarea procesului de transpunere în reglementări ale Băncii NaŃionale a României a recomandărilor formulate de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni în cadrul ghidurilor emise, cu finalizarea proiectelor aflate într-un stadiu avansat la sfârşitul anului 2008, respectiv: regulamentul privind cadrul intern de administrare a activităŃii, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi externalizarea activităŃilor instituŃiilor de credit; regulamentul privind implementarea, validarea şi evaluarea abordării bazate pe modele interne de rating pentru instituŃiile de credit; regulamentul privind implementarea, utilizarea, validarea şi analiza abordării avansate de evaluare în scopul determinării cerinŃei de capital pentru riscul operaŃional şi aprobarea utilizării acestei abordări de către instituŃiile de credit;

32 Raportul Anual BNR 2008

• revizuirea cadrului legislativ şi de reglementare prudenŃială care prezintă relevanŃă în contextul evoluŃiilor înregistrate pe piaŃa financiară autohtonă şi internaŃională;

• modificarea/completarea cadrului de reglementare prudenŃială în funcŃie de evoluŃiile înregistrate la nivelul acquis-ului comunitar. În perspectiva anului 2010, pentru piaŃa bancară românească se consideră că nu ar fi prea optimist un

ritm de creştere al activelor de 30% pe an (cum s-a întâmplat în anul 2005), astfel încât să ajungă peste cinci ani la circa 130 mld euro. Între bancherii români se consideră că un nivel normal de realizat în 2010 ar fi un portofoliu de credite de circa 60 mld eur şi depozite atrase de circa 85 mld eur.

PARTEA A-III-A. INSTITUłIA BANCARĂ DIN ROMÂNIA DUPĂ 1989 ÎN PROCESUL

INTEGRĂRII ÎN SISTEMUL BANCAR EUROPEAN

CAPITOLUL I. ImportanŃa Băncii NaŃionale a României pentru integrarea pieŃei bancare româneşti în piaŃa bancară europeană

Acordul European reprezintă cadrul legal de desfăşurare a relaŃiilor dintre România şi Uniunea

Europeană. Documentul a fost semnat la data de 1 februarie 1993 şi ratificat prin Legea nr. 20/1993. Prin ratificarea Acordului European, România şi-a exprimat interesul de a deveni membru UE şi de a întreprinde măsuri graduale în vederea atingerii acestui obiectiv33. Acordul European a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1995, România depunând cererea de aderare la UE la data de 22 iunie 1995.

CerinŃele UE privind statele candidate la aderare se bazează pe concluziile Consiliului European de la Copenhaga (1993) care au stabilit condiŃii foarte clare, numite ulterior "Criteriile de la Copenhaga" pe care statele candidate trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membre ale UE34:

• stabilitatea instituŃiilor ce garantează democraŃia, statul de drept, drepturile omului şi protecŃia minorităŃilor;

• existenŃa unei economii de piaŃă funcŃionale şi capacitatea de a face faŃă presiunii concurenŃiale şi forŃelor pieŃei din Uniunea Europeană;

• capacitatea de asumare a obligaŃiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

Participarea la procesul de integrare europeană presupune un sistem politic pluralist şi o economie de piaŃă pentru Ńările din Europa Centrală şi de Est. Putem aprecia că Uniunea Europeană reprezintă, până în prezent, cea mai complexă şi avansată formă de realizare a integrării economice şi de globalizare a economiilor naŃionale35.

În urma semnării Tratatului asupra Uniunii Europene în februarie 1992 (Tratatul de la Maastricht), Uniunea Europeană s-a îndreptat către un grad şi mai sporit de integrare36. Dinamica UE este dată de transformarea ei într-o adevărată comunitate europeană prin primirea de noi state membre.

Începând cu anul 1989, România iese din economia de tip totalitar şi parcurge o perioadă de tranziŃie economică ce are drept scop trecerea la economia de piaŃă liberă şi integrarea europeană. În momentul de faŃă economia românească este încă extensivă, căci fără privatizare, restructurare şi concurenŃă nu s-a putut trece la

33 F. Iordache - “ReconstrucŃia sistemului financiar-bancar românesc în perspectiva integrării europene”, Studii şi cercetări economice, vol.9-10, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2002, p.53 34 BCE – „Banca Centrală Europeană. Eurosistemul. Sistemul European al Băncilor Centrale”, aprilie 2008, p. 4 35 Victor Duculescu – “Dreptul integrării europene. Tratat elementar”, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 448 36 D. Chalmers, C. Hadjiemmanuil, G. Monti, A. Tomkins – “European Union Law. Text and Materials”, Cambridge University Press, New York, 2006, p. 20

o economie intensivă. ConcepŃia generală a integrării europene vizează o politică monetară unică corelată cu o libertate pronunŃată a Ńărilor membre în derularea politicilor economice. Dar unitatea politicii monetare cere şi o corelare a politicilor economice pe multiple planuri.

Preocupările actuale şi de perspectivă privind dezvoltarea regională la nivel naŃional şi evoluŃia internă de până acum a pieŃei bancare româneşti aduc în atenŃie principalele elemente care pledează pentru adoptarea unei strategii regionale în domeniul bancar şi implicit a unor politici similare de produs şi de reŃea:

� disparităŃile intra şi interregionale – analiza acestora permite stabilirea elementelor economico-sociale reprezentative în particularizarea regională a ofertei bancare şi a politicii sale de reŃea;

� accentuarea concurenŃei în domeniul bancar, cu accent pe latura calitativă, atât în privinŃa gamei de produse/servicii oferite, cât şi a reŃelei de unităŃi teritoriale. BNR s-a ocupat de monitorizarea şi implementarea angajamentelor asumate în procesul de negociere

pentru capitolele aferente ariei sale de responsabilitate şi competenŃe, în vederea pregătirii aderării României la Uniunea Europeană37. Conform acestor angajamente, în septembrie 2006 a fost finalizată liberalizarea contului de capital, eliminându-se restricŃiile referitoare la operaŃiunile cu instrumente de piaŃă monetară.

Odată cu adoptarea monedei unice europene la 1 ianuarie 1999, sistemul multilateral ERM I a fost înlocuit cu unul bilateral, ERM II, prin care fiecare monedă participantă are definită o paritate centrală comparativ cu euro, menŃinându-se aceiaşi bandă de fluctuaŃie de ±15%. Dacă apar unele presiuni asupra cursului de schimb, Banca Central Europeană are obligaŃia de a acorda sprijin băncii centrale naŃionale, intervenind automat atunci când nivelul cursului atinge marginile benzii şi are posibilitatea să susŃină intervenŃiile băncii centrale naŃionale atunci când se situează în interiorul benzii de fluctuaŃie.

Portivit Tratatului de la Maastricht privind convergenŃa cursului de schimb, Ńările candidate care aderă la UE devin state membre cu o derogare temporară în ceea ce priveşte moneda comună. Ulterior aderării, noile state membre intră în ERM II, iar apoi, condiŃionat de îndeplinirea criteriilor de convergenŃă nominală, vor adopta moneda euro

În anul 2006, Banca NaŃională a României a contribuit la primul Program NaŃional de ConvergenŃă elaborat de Guvern. Conform acestui document, intrarea în mecanismul cursului de schimb ERM II este prevăzută pentru anul 2012, iar adoptarea euro, pentru anul 2014. Acest orizont de timp a fost considerat necesar pentru realizarea convergenŃei nominale, dar şi pentru asigurarea sustenabilităŃii acesteia prin avansarea suficientă a convergenŃei reale. De asemenea, BNR a fost solicitată să contribuie, conform domeniului său de activitate, la întocmirea Programului NaŃional de Reforme 2007-2010 (Strategia Lisabona), a Strategiei Post-Aderare 2007-2013, precum şi a Strategiei NaŃionale de Dezvoltare Durabilă (SNDD), documente care conturează traiectoria economiei româneşti pe termen mediu.

După adoptarea euro, responsabilitatea conducerii politicii monetare revine BCE care practică o strategie bazată pe doi piloni: unul cantitativ, dat de prognoza evoluŃiei masei monetare în sens larg (a cărei relaŃie cu inflaŃia este considerată stabilă şi predictibilă pe termen lung) şi unul calitativ care ia în considerare mai mulŃi indicatori financiar-bancari38 (evoluŃiile pieŃelor financiare, evoluŃia acŃiunilor şi a activelor reale, evoluŃia aşteptărilor inflaŃioniste).

Conform obiectivelor urmărite în domeniul integrării europene, Banca NaŃională a României a acŃionat în concordanŃă cu demersurile susŃinute ale României privind ajustarea instituŃională, structurală şi operaŃională a economiei româneşti la cerinŃele comunitare. BNR a continuat să acorde o atenŃie deosebită reformei sistemului bancar şi accelerării procesului de integrare financiară, în conformitate cu normele şi principiile aflate la baza politicilor europene39.

Astfel, obiectivele majore urmărite de BNR sunt: � respectarea angajamentelor asumate faŃă de UE;

37 Luciana-Alexandra Ghica – “Enciclopedia Uniunii Europene”, Edit. Meronia, Bucureşti, 2006, p. 276 38 BCE – Buletin lunar, martie 2009 39 D. Dăianu, R. Vrânceanu – “România şi Uniunea Europeană”, Edit. Polirom, Bucureşti, 2002, p. 29

� perfecŃionarea mecanismului instituŃional intern pentru o pregătire mai eficientă a procesului de integrare, pe domeniile specifice sistemului bancar.

Respectarea angajamentelor asumate prin documentele oficiale de poziŃie a necesitat elaborarea şi implementarea de către BNR a unor strategii specifice domeniului financiar-bancar. Aceste strategii corespund următoarelor trei capitole ale acquis-ului comunitar: Capitolul 3 - "Libera circulaŃie a serviciilor", Capitolul 4 - "Libera circulaŃie a capitalurilor" şi Capitolul 11 - "Uniunea Economică şi Monetară".

Pentru realizarea efectivă a preluării acquis-ului comunitar, BNR a acŃionat concomitent în două direcŃii: armonizarea legislaŃiei bancare româneşti cu cea comunitară şi întărirea capacităŃii administrative a BNR.

Abordarea pragmatică a procesului de integrare a României în UE presupune îndeplinirea obiectivelor şi priorităŃilor prevăzute în Planul de Măsuri Prioritare pentru Integrare Europeană, nu numai ca premise ale integrării, dar mai ales ca deziderate naŃionale. Preocuparea permanentă a BNR pentru întărirea capacităŃii sale instituŃionale s-a concretizat, pe de o parte, în eficientizarea activităŃii de supraveghere bancară, iar pe de altă parte, în întărirea cadrului legislativ şi de reglementare pentru sectorul bancar.

BNR participă direct şi nemijlocit, în strânsă colaborare cu Ministerul Integrării Europene, Comisia NaŃională pentru Prognoză şi Ministerul FinanŃelor Publice, la elaborarea secŃiunilor corespunzătoare politicii monetare şi de curs de schimb, echilibrului extern, activităŃii de reglementare, autorizare şi supraveghere prudenŃială a instituŃiilor de credit, de promovare şi monitorizare a bunei funcŃionări a sistemelor de plăŃi din următoarele documente cu caracter naŃional:

Programul Economic de Preaderare (PEP) reprezintă un instrument de participare la procedurile de coordonare a politicilor comunitare, înainte de aderare. Prin intermediul PEP, România îşi asumă continuarea proceselor de transformare a economiei în vederea realizării criteriilor economice de la Copenhaga.

Pregătirea BNR pentru aderarea la SEBC a reprezentat o prioritate de maximă atenŃie pentru conducerea BNR. Odată cu semnarea Tratatului de Aderare a României la UE, BNR este implicată tot mai activ, cu statut de observator în toate structurile şi substructurile aferente SEBC, dar şi în structurile instituŃiilor comunitare. Ca urmare, colaborarea dintre BCE şi BNR a căpătat noi dimensiuni, prin abordări concrete şi pragmatice de pregătire a participării la reuniunile de lucru ale comitetelor, grupurilor de lucru şi grupurilor de lucru speciale din structura SEBC.

Desemnată ca unitate de coordonare, DirecŃia Integrare Europeană şi RelaŃii Externe are sarcina de a monitoriza şi coordona, la nivel centralizat, întreg procesul de pregătire pentru participarea la reuniunile de lucru din cadrul SEBC.

Unul dintre obiectivele prioritare ale băncii centrale în ultimii ani a fost reprezentat de preluarea aquisului comunitar în reglementările BNR, obiectiv cuprins în strategia dezvoltării pe termen mediu a sistemului bancar, parte integrantă a Strategiei naŃionale de dezvoltare economică a României pe termen mediu. Astfel, Legea bancară nr.58/1998 este armonizată cu prevederile Directivei nr.2000/12/EC privind înfiinŃarea şi desfăşurarea activităŃii instituŃiilor de credit, iar cea mai mare parte a reglementărilor prudenŃiale emise de BNR sunt compatibile cu prevederile acestei directive. În acest sens, BNR a acŃionat în concordanŃă cu demersurile Guvernului privind pregătirea pentru aderarea la UE, contribuind la respectarea angajamentelor asumate de România prin Acordul European şi în cadrul negocierilor de aderare la capitolele corespunzătoare domeniului său de activitate.

Obiectivul central al activităŃii de autorizare, reglementare şi supraveghere prudenŃială este menŃinerea stabilităŃii şi viabilităŃii întregului sistem bancar. Reglementările elaborate de BNR sunt aliniate la standardele internaŃionale în materie, fiind în concordanŃă, atât cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară, cât şi cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităŃii instituŃiilor financiare şi de credit. Ansamblul acestor reglementări are un caracter deosebit, întrucât se porneşte de la un nou mod abordare a rolului BNR, care este fundamental diferit de acel practicat în economiile centralizate.

CAPITOLUL II. InstituŃia bancară din România sub impactul procesului de integrare

Unul dintre obiectivele esenŃiale ale pieŃei bancare româneşti a fost reprezentat de activitatea de integrare în structurile europene, principalele acŃiuni întreprinse de BNR încadrându-se în două categorii complementare exhaustive:

� finalizarea procesului de pregătire a sectorului bancar pentru aderarea la Uniunea Europeană (UE); � pregătirea pentru funcŃionarea eficientă ca o bancă centrală cu drepturi depline, membră a Sistemului

European al Băncilor Centrale (SEBC). Deoarece ultimii ani au fost caracterizaŃi printr-o moderare substanŃială a declinului leului pe fondul

ameliorării atât a politicilor, cât şi a structurilor economiei, înainte de adoptarea de către România a monedei unice europene trebuia parcursă etapa denominării leului din anul 2005 şi considerată a fi una de pre-aderare la euro. Anul 2005 a reprezentat anul punerii în circulaŃie a noii emisiuni monetare – cea a leului nou realizată în baza Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale. Totodată, a fost anul lansării în circulaŃie a ultimei serii de monede şi bancnote româneşti înaintea trecerii la moneda unică, euro.

Denominarea leului a reprezentat acŃiunea de reducere a valorii nominale a însemnelor monetare, prin tăierea a patru zerouri, 10.000 lei vechi devenind 1 leu nou, începând cu data de 1 iulie 2005. Această operaŃiune de denominare a leului este una tehnică, prin aceasta s-au simplificat evidenŃele economice, însă cele care au avut cel mai mult de suferit au fost băncile, deoarece au trebuit adaptate programele informatice.

Un alt aspect pozitiv al denominării este dat de faptul că trecerea la euro se va face mult mai uşor dacă raportul între leu şi euro va fi, de exemplu, 1:3 decât 1:30000. Banca NaŃională a României şi-a direcŃionat intervenŃiile punctuale pe piaŃa valutară în cazurile în care acestea au fost cerute de buna funcŃionare a pieŃei valutare pentru a evita fluctuaŃiile majore ale acesteia.

Pe piaŃa românescă, tranziŃia la moneda unică europeană are implicaŃii asupra propriului mediu financiar-bancar. Odată cu adoptarea euro la 1 ianuarie 1999, agenŃii economici români au fost obligaŃi să efectueze plăŃile către partenerii din UE în noua monedă. Pentru România, începând cu data de 3 martie 2003, euro a devenit monedă de referinŃă. Întreprinderile româneşti s-au adaptat din mers, întrucât contractele precedente introducerii euro, erau semnate în alte monede naŃionale europene. Primele care s-au adaptat, în acest nou context, au fost instituŃiile bancare. SocietăŃile bancare sunt cele care au iniŃiat agenŃii economici în utilizarea noii monede. Băncile au avut libertate de mişcare şi iniŃiativă, iar BNR a asigurat coordonarea procesului de trecere la euro în Ńara nostră, Ńinând permanent legătura cu BCE, în vederea informării rapide asupra eventualelor modificări ale programului de introducere a monedei euro.

Reglementarea sectorului financiar-bancar în UE a cunoscut trei faze distincte: impunerea unei reglementări stricte, care a atins un punct de maxim la sfârşitul anilor 1970; un proces de liberalizare de-a lungul anilor 1980 şi corelarea internaŃionalizării operaŃiunilor financiar bancare cu impunerea şi accentuarea supravegherii prudenŃiale (anii 1990).

Au fost adoptate pentru reglementarea domeniului financiar- bancar40: prima directivă bancară (a definit conceptul de instituŃie de credit), a doua directivă bancară (în anul 1989 a detaliat condiŃiile necesare care trebuiau îndeplinite pentru acordarea autorizaŃiei), directiva ratei de solvabilitate (in anul 1989 a stabilit reguli de supraveghere prudenŃială), directiva privind spălarea banilor (în 1991), directiva privind expunerile la riscuri de mari proporŃii (în 1992 şi stipulează obligaŃiile instituŃiilor bancare de a avea proceduri administrative şi contabile sănătoase şi un sistem de control intern eficient), o directivă complexă (în anul 1993 privind firmele care efectuează investiŃii cât şi societăŃile bancare), directiva privind garantarea depozitelor (în anul 1994).

Obiectivele pe termen scurt în domeniul bancar sunt: transpunerea directivelor comunitare în reglementările naŃionale; adaptarea normelor existente la specificul organizaŃiilor cooperatiste de credit; continuarea reformei sectorului bancar în scopul îmbunătăŃirii eficienŃei şi performanŃelor acestuia, reducerii costului capitalului şi îmbunătăŃirii accesului întreprinderilor la creditul bancar; întărirea capacităŃii instiuŃionale

40 Teodora Barbu, Georgeta Vintilă - “Consolidarea supravegherii bancare în contextul unui sistem bancar paneuropean”, Revista AGER “Theoretical and Applied economics” - economie teoretică şi aplicată, anul XIV, nr.3 (508), martie 2007, p.54

a băncii centrale, la nivelul standardelor necesare participării la Sistemul European al Băncilor Centrale; întărirea capacităŃii de supraveghere a BNR.

Pe termen mediu, un obiectiv important este continuarea armonizării legislaŃiei din domeniul bancar cu cea comunitară în materie pentru eficientizarea activităŃii de supraveghere bancară, inclusiv prin cooperarea cu alte autortăŃi de supraveghere. În acest sens este necesară emiterea de noi reglementări care să asigure armonizarea deplină cu directivele UE şi preluarea recomandărilor Comitetului de la Basel pentru Supraveghere Bancară. Realizarea acestor obiective va apropia piaŃa bancară românească de standardele UE, Ńinând cont de faptul că restructurarea completă a sectorului financiar a fost percepută ca fiind necesară pentru conservarea încrederii populaŃiei şi a investitorilor români şi străini. Acordul Basel II permite o evaluare mai bună a expunerii la riscuri, introducând în ecuaŃie riscul operaŃional şi pe cel de piaŃă, expunerile la risc fiind evaluate conform unor metode bazate pe observaŃii istorice41.

Un alt angajament asumat în cadrul negocierilor cu UE este cel referitor la implementarea Directivei 2002/87/CE privind conglomeratele financiare. În acest sens, s-a constituit un grup de lucru interministerial, având ca sarcină corelarea strategiilor sectoriale din domeniul financiar şi aplicarea noului cadru legislativ la 1 ianuarie 2007. Pentru acest proiect, BNR beneficiază de asistenŃă tehnică în cadrul ConvenŃiei de twinning încheiate cu un consorŃiu de bănci centrale (FranŃa, Italia, Olanda), precum şi de experienŃa specialiştilor comunitari în cadrul unor activităŃi finanŃate din fonduri TAIEX (Technical Assistance and Information Exchange).

Un alt angajament a vizat preluarea dispoziŃiilor Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, realizată prin adoptarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 99/2006. Aceasta defineşte cerinŃele minime de acces şi regimul de funcŃionare ale instituŃiilor de credit din alte state membre, precum şi modalităŃile de supraveghere a acestora. Transpunerea aspectelor de natură tehnică din directivele menŃionate a fost realizată în cadrul reglementărilor prudenŃiale emise în comun de Banca NaŃională a României, Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. În contextul îndeplinirii sarcinilor ce-i reveneau potrivit pachetului legislativ privind creditul ipotecar, BNR a modificat cadrul de reglementare existent, aplicabil instituŃiilor de credit, astfel încât să permită includerea în sfera de aplicare a acestuia şi a băncilor de credit ipotecar.

EvidenŃa contabilă joacă un rol deosebit în activitatea de ansamblu a unităŃilor bancare, fiind un instrument indispensabil în procesul îndeplinirii cu competenŃă a funcŃiilor atribuite, în creşterea rolului băncilor în viaŃa economică a Ńării42. EvidenŃa bancară este mijlocul de reflectare a activităŃii unei bănci, de urmărire a fluxurilor financiare şi monetare ale băncii şi este organizată la nivel ierarhic (centrală, sucursale, filiale, agenŃii) după criterii unitare, la scara economiei naŃionale, prin DirecŃia contabilităŃii generale din centrala fiecărei bănci.

Sistemul contabil aplicabil băncilor este, în general, armonizat cu standardele europene în materie. Au fost emise reglementări contabile armonizate cu Directivele UE şi cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate aplicabile instituŃiilor de credit.

Pornind de la evoluŃiile înregistrate în domeniul contabil pe plan european şi internaŃional, unde se manifestă tot mai evident tendinŃa de a se asigura un cadru comun, internaŃional agreat, de întocmire şi prezentare a situaŃiilor financiare prin care să se ofere informaŃii relevante şi credibile, precum şi în baza angajamentelor asumate faŃă de Uniunea Europeană prin Documentul de PoziŃie Complementar II, inclusiv a obiectivelor cuprinse în Strategia de Ńară pentru implementarea Planului de acŃiune pe Ńară, Banca NaŃională a României a continuat armonizarea reglementărilor naŃionale în domeniu, aplicabile instituŃiilor de credit, cu acquis-ul comunitar.

41S. Frederic Mishkin – “The Economics of Money, Banking and Financial Markets”, Third Edition, 1992, Mishkin Economics, Inc., p.234 42 Gabriel Popeangă, Gabriela Slusariuc – „Contabilitatea bancară”, Edit. Focus, Petroşani, 2002, p. 3

CAPITOLUL III. Activitatea de autorizare, reglementare şi supraveghere prudenŃială a pieŃei bancare româneşti

Activitatea de autorizare, reglementare şi supraveghere prudenŃială a societăŃilor bancare are ca obiectiv principal menŃinerea stabilităŃii şi viabilităŃii întregului sistem bancar. Reglementările elaborate de BNR sunt aliniate la standardele internaŃionale în materie, fiind în concordanŃă atât cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară, cât şi Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităŃii instituŃiilor financiare şi de credit43.

Procesul de supraveghere prudenŃială a sectorului bancar românesc s-a realizat pe trei planuri, legislativ, instituŃional şi operaŃional44. În plan legislativ, s-au emis reglementări privitoare la adecvarea capitalului, clasificare activelor, aplicarea legii falimentului bancar etc.

În plan instituŃional, s-a creat Fondul de Garantare a Depozitelor, Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de plăŃi etc. În plan operaŃional, s-a ameliorat climatul bancar prin îmbunătăŃirea indicatorilor de performanŃă bancară şi scăderea creditelor neperformante.

Supravegherea bancară din România este caracterizată în prezent de o adaptare la noile condiŃii ale tehnologizării informatice din sectorul bancar, impunându-se o verificare on-site, cât şi o evaluare de tip off-site, adaptarea managementului contabilităŃii bancare şi controlului intern la cerinŃele diversificării produselor şi serviciilor bancare45.

În linii mari putem spune că sistemul bancar românesc este consolidat, deşi încă se mai pot înregistra fuziuni şi achiziŃii pe piaŃa bancară cu scopul deŃinerii unei puteri mai crescute şi anihilării concurenŃei. Odată cu eliminarea băncilor neviabile de pe piaŃa bancară românească s-a înregistrat o explozie a creditelor bancare datorită ameliorării mediului economic şi a unei nevoi din ce în ce mai acute, dar nedublate de ofertă. Deoarece evidenŃa creditelor bancare nu se putea face strict, s-a înfiinŃat Biroul de Credite, care a degrevat de unele sarcini Centrala Riscurilor Bancare, aceasta putându-şi concentra activitatea asupra întârzierilor de plată şi lărgirii bazei de date cu privire la debitori şi fraude privind cardurile.

Centrala Incidentelor de PlăŃi este o structură care gestionează informaŃia specifică incidentelor de plăŃi atât din punct de vedere bancar (tragerea în descoperit de cont), cât şi din punct de vedere social (furt, falsificare de cecuri, cambii, bilete la ordin). InformaŃiile existente în baza de date a Centralei Incidentelor de PlăŃi sunt utilizate, în primul rând, pentru activitatea de supraveghere a pe care o desfăşoară Banca NaŃională a României.

CAPITOLUL IV. Sistemul informatic şi sistemul de decontări şi plăŃi din România în vederea

integrării europene

PiaŃa bancară existentă în Ńara noastră este rezultatul unei evoluŃii rapide pe parcursul anilor postrevoluŃionari. De la câteva bănci specializate existente în 1989, ulterior transformate în societăŃi pe acŃiuni, s-a ajuns în prezent la un număr semnificativ de societăŃi bancare, ale căror unităŃi bancare acoperă cea mai mare parte a unităŃilor administrativ-teritoriale ale Ńării. Activitatea de informatică bancară a cunoscut o evoluŃie marcată de condiŃiile noi create de trecerea la sistemul economiei de piaŃă. O schimbare semnificativă a fost renunŃarea la sistemul de prelucrare a datelor bancare de către centrele teritoriale de calcul. CondiŃiile concurenŃiale noi, pătrunderea masivă pe piaŃa românească a calculatoarelor personale au permis constituirea la nivelul unităŃilor bancare a unor compartimente responsabile cu prelucrarea automată a datelor. Caracteristica principală a unui sistem informatic bancar modern este nivelul de conectivitate asigurat între factorii implicaŃi în activitatea bancară.

43 Stoica Maricica – „Management bancar”, Edit. Economică, Bucureşti, 1999, p. 13 44 Florin Coman – “Activitatea bancară – profit şi performanŃă”, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.30-32 45 Studii şi cercetări economice vol. 9-10 – „ReconstrucŃia sistemului financiar-bancar românesc în perspectiva integrării europene”, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2002, p. 39

Un sistem informatic bancar este astfel conceput încât să automatizeze un set cât mai mare din operaŃiile curente ale băncii şi să asigure informaŃiile strategice, tactice şi operaŃionale necesare procesului decizional.

În anul 2004, sistemul bancar românesc a dat în funcŃiune sistemul naŃional de plăŃi electronice. Interconectarea la circuitul bancar european înseamnă şi introducerea unor coduri care presupun cheltuieli financiare importante, în special pentru băncile româneşti deoarece filialele celor străine au avut astfel de coduri, ce au trebuit doar a fi adaptate la Ńara noastră. BNR a introdus astfel în anul 2004 codul standard IBAN (International Bank Account Number) necesar în vederea introducerii sistemului de plăŃi electronice. Standardizarea este utilă în identificarea conturilor pe care le are deschise fiecare client şi este necesară în plăŃile externe.

Astfel se poate remarca faptul că în băncile româneşti există o mare varietate de sisteme informatice, utilizarea serviciilor bancare bazate pe tehnici moderne este încă într-un stadiu incipient. Acest lucru poate constitui un avantaj deoarece se pot alege de la bun început soluŃiile optime verificate de practica bancară internaŃională. Implementarea metodelor moderne în activitatea bancară românească necesită nu doar eforturi financiare deosebite, ci trebuie depăşite mentalităŃi care încă mai persistă, atât la nivelul factorilor decizionali, cât şi la nivelul consumatorului de servicii bancare46. Introducerea metodelor moderne în sistemul bancar trebuie să fie rezultanta a două tendinŃe convergente. Pe de o parte, societăŃile bancare urmăresc creşterea operativităŃii prin introducerea tehnicii de calcul şi a metodelor moderne. ÎnfiinŃarea unor noi societăŃi bancare şi extinderea ariei de cuprindere a celor existente, în condiŃiile în care numărul clienŃilor rămâne relativ constant, accentuează caracterul concurenŃial al activităŃii bancare. Pe de altă parte, un rol determinant revine Băncii NaŃionale a României care are puterea oferită de lege pentru a impune societăŃilor bancare niveluri minimale privind dotarea tehnică şi serviciile bancare oferite.

BNR are atribuŃia statutară de a promova funcŃionarea fără perturbări a sistemelor de plăŃi, în scopul asigurării stabilităŃii financiare şi menŃinerii încrederii publicului în moneda naŃională. Principalul instrument prin care se realizează acest obiectiv, în afara funcŃiei de reglementare, autorizare şi supraveghere a sistemelor de plăŃi, constă în operarea unor sisteme de plăŃi şi de decontare proprii ale băncii centrale, în măsură să asigure toate condiŃiile pentru dezvoltarea la nivel naŃional a unor sisteme de plăŃi şi de compensare eficiente şi sănătoase şi pentru implementarea cu succes a politicii monetare a băncii centrale.

Sistemul de plăŃi, privit atât din perspectiva volumului de tranzacŃii, cât şi ca număr de instrumente, precum şi ca gamă a acestora, atestând modernitatea şi calitatea sa, constiutuie un criteriu important pentru analiza performanŃei sistemului financiar-bancar, cât şi a economiei unui stat sau a întregii uniuni de state. Dacă facem o analiză asupra vitezei de rotaŃie a banilor, putem remarca faptul că zona euro se află ca mediu sub nivelul înregistrat de statele industriale dezvoltate.

Din punct de vedere al instrumentelor electronice de plată, care exprimă gradul de modernitate în structura sistemului de plăŃi şi, extinzând, în funcŃionarea sistemului bancar, ca principal participant la tranzacŃiile economico-financiare, zona euro se situează la un nivel considerabil mai scăzut decât SUA, Canada şi Japonia. Numărul de operaŃiuni, măsurat ca medie ponderată pe locuitor, arată intensitatea activităŃii economice şi, prin comparaŃie, zona euro se situează aproximativ la acelaşi nivel cu unele state europene care nu au aderat la moneda unică, dar sub nivelul SUA şi Canda.

46Romanian Academy National Institute of Economic Research „Victor Slăvescu” Institute of Financial and Monetary Research – Silviu Marius Şeitan - „International Banking Standards. Issues on Banking Regulation in Economies in Transition – A Study on Romania’s Situation”, Centre for Economic Information and Documentation, Bucharest, 2001, p.24-25

PARTEA A-IV-A. SISTEMUL BANCAR EUROPEAN ŞI REVERBERAłIILE SALE PENTRU ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

CAPITOLUL I. PIAłA BANCARĂ EUROPEANĂ

PiaŃa bancară europeană este constituită din totalitatea pieŃelor bancare naŃionale şi, ca noŃiune generică, reprezintă ansamblul instituŃiilor, reglementărilor şi relaŃiilor ce iau naştere în procesul atragerii şi plasării fondurilor disponibile şi necesare la nivel european pe termen scurt.

Principalele bănci de depozit ce îşi desfăşoară activitatea pe piaŃa bancară europeană sunt, în Marea Britanie: Barclays, Lloyds, Midland şi Westminster; în Germania: Deutsche Bank AG şi Commerzbank AG; în FranŃa: Credit Agricole, Banque Nationale de Paris, Credit Lyonnais şi Societe Generale, la care se adaugă băncile populare, care aparŃin sectorului cooperatist47. Sistemelor bancare din Europa continentală le este specific faptul că acestea realizează activităŃi care le sunt interzise în alte Ńări (operaŃiunile de plasament şi de achiziŃionare a acŃiunilor pe piaŃa de capital). Băncile europene de depozit sunt specializate pe acordarea creditelor întreprinderilor nefinanciare, mai ales cu scadenŃă pe termen scurt, creditele pe termen mediu şi lung fiind accesibile întreprinderilor de la băncile de afaceri.

Sistemul bancar în statele membre UE au un grad mult mai mic de concentrare decât în statele de tip anglo-saxon. Deşi se constată o tendinŃă evidentă de concentrare prin fuziunea unor bănci sau absorbŃia unor societăŃi bancare de către alte insituŃii financiar-bancare, în Europa se poate remarca existenŃa unei mari diversităŃi de bănci, răspândite pe tot teritoriul Ńării respective şi cu filiale şi sucursale în alte Ńări. Pe lângă sistemul bancar autohton, pe teritoriul fiecărei Ńări funcŃionează mai multe sau mai puŃine sucursale ale unor bănci străine în funcŃie de cât de atractivă este economia Ńării respective şi de concurenŃa pe care o întâmpină pe această piaŃă. De exemplu, în Germania numărul de bănci de retail este considerabil, sucursalele băncilor străine reprezentând o pondere nesemnifcativă. De cealaltă parte se situează însă Marea Britanie, unde unităŃile unor bănci străine reprezintă aproximativ jumătate din totalul societăŃilor bancare, dintre care o bună parte aparŃin unor state din afara UE, ceea ce arată deschiderea economiei englezeşti nu numai către celelalte state ale UE, dar şi către alte state din afara Uniunii.

Activitatea desfăşurată pe piaŃa bancară europeană se concretizează, în principal, în atragerea de depozite şi acordarea de credite, acest fenomen datorându-se nerestricŃionării în ceea ce priveşte constituirea de sucursale şi filiale, astfel încât instituŃiile bancare europene deŃin reŃele vaste, atât la nivel naŃional, cât şi la nivelul Uniunii Europene.

Modul de caracterizare al sistemului bancar şi rolul băncilor în mediul economic şi financiar al Ńărilor cu economie bazată pe concurenŃă este întregită de analiza pieŃei financiare48. Unul dintre indicatorii care au relevanŃă în acest sens este capitalizarea bursieră. Ratele dobânzii practicate explică atractivitatea resimŃită de investitori faŃă de plasamentul în active fizice sau financiare pe termen scurt sau mediu. Astfel, atât rata dobânzii pe piaŃa monetară, cât şi rata dobânzii fără risc s-au situat în zona euro, cel puŃin până în anul 2000, sub ratele practicate pe pieŃele americane. În zona euro, ratele de dobândă practicate de statele membre au fost coroborate cu ratele de referinŃă practicate, ca semnal de BCE, care funcŃionează cu rolul de bancă centrală pentru ansamblul Uniunii.

Rentabilitatea şi riscul mediu pe pieŃele bancare ale statelor dezvoltate din zona euro arată că s-a respectat nivelul convenit privind rata de solvabilitate. În ceea ce priveşte politica monetară adoptată de către băncile centrale, se observă că pe ansamblul UE este considerată ca model Bundesbank, deoarece aceasta se bucură de un grad mare de independenŃă faŃă de autorităŃile guvernamentale, ceea ce a făcut din această bancă modelul de referinŃă cu ocazia înfiinŃării BCE.

47 Probleme economice – „Sistemul bancar românesc: caracteristici, evoluŃii, tendinŃe şi comparaŃii internaŃionale”, Berea, A., vol. 152-153, Bucureşti, 2005, p.13 48 IMF Working Paper – „Banking Crises and Bank Resolution Experiences in Some Transition Economies”, ENOCH, C., GULDE, A., HARDY, D., International Monetary Fund, 2002, p.50

În statele membre ale UEM se aplică o politică monetară unică care este de competenŃa BCE. Responsabilitatea aplicării politicii monetare revine băncilor centrale naŃionale care sunt bine ancorate în realitate şi în practicile locale. BCE şi Băncile Centrale NaŃionale în exercitarea funcŃiunilor şi sarcinilor lor nu primesc instrucŃini venite din partea altor instituŃii ale ComunităŃii sau de la guvernele statelor membre. IndependenŃa deplină a BCE este una din condiŃiile ce trebuie urmate de Ńările membre şi este prevăzută în Tratatul de la Maastricht. Se realizează, în acest mod, stabilitatea şi disciplina ca însuşiri principale ale Europei unificate. Pe linia stabilităŃii financiare din Ńările Uniunii Europene, între autorităŃile cu responsabilităŃi, au fost încheiate trei acorduri, având drept obiectiv crearea unui cadru de colaborare transfrontalier în domeniul managementului crizelor financiar-bancare:

� Acordul de cooperare între autorităŃile cu responsabilităŃi de monitorizare a sistemelor de plăŃi şi autorităŃile de supraveghere bancară, în stadiul al treilea al Uniunii Economice şi Monetare (2001);

� Acordul de cooperare între autorităŃile de supraveghere bancară şi băncile centrale din Uniunea Europeană în domeniul gestionării situaŃiilor de criză (2003);

� Acordul de cooperare între autorităŃile de supraveghere bancară, băncile centrale şi ministerele de finanŃe din Ńările Uniunii Europene în domeniul situaŃiilor de criză financiară (2005). PiaŃa bancară europeană se caracterizează prin prezenŃa a două sisteme bancare, cel continental şi cel

anglo-saxon. Modelul anglo-saxon (sau modelul fondat pe pieŃele de capital) se bazează pe manifestarea liberă a cererii şi ofertei de produse financiare, pe pieŃele de capital, care prezintă instituŃii, instrumente şi operatori specifici.

Fiecare sistem bancar naŃional prezintă particularităŃile lui, în ceea ce priveşte denumirea băncilor şi tipurile de activităŃi cuprinse sub acestă denumire49. Transformările de pe piaŃa bancară europeană s-au manifestat cu precădere în structura operaŃiunilor bancare reflectate în situaŃiile financiare. Analiza succintă a unor sisteme bancare europene de referinŃă pune în evidenŃă principalele trăsăsturi caracteristice, precum şi noile tendinŃe în evoluŃia băncilor pe plan european.

CAPITOLUL II. ROLUL SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE ŞI AL

BĂNCII CENTRALE EUROPENE

Ca şi instituŃii monetare în cadrul UE au fost: Institutul Monetar European care a fost înlocuit cu Banca Centrala Europeană, Sistemul European al Băncilor Centrale format din Banca Europeană şi băncile centrale naŃionale.

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) este alcătuit din Banca Centrală Europeană şi din Băncile Centrale NaŃionale ale statelor membre ale Uniunii Economice şi Monetare. În acelaşi timp, Eurosistemul cuprinde Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naŃionale din statele membre ale UE care au adoptat euro. În cadrul SEBC s-a stabilit o diviziune a muncii conform căreia responsabilităŃile sunt împărŃite după cum urmează:

� BCE răspunde de elaborarea politicii monetare comune pentru toate statele membre ale zonei euro. Ea este aceea care ia hotărâri privind emisiune de euro, rata de schimb a euro, precum şi nivelul ratei dobânzii;

� BCN participă la punerea în practică a politicii monetare europene, ele desfăşurând o activitate prudenŃială de supraveghere a instituŃiilor bancare comerciale şin Ńările respective. BCN cedează o parte din rezervele lor valutare şi de aur, în beneficiul BCE.

Banca Central Europeană (ECB) consfinŃeşte că la 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeană s-a extins prin aderarea a două noi state membre, respectiv România şi Bulgaria. Începând cu această dată, Banca NaŃională a României a fost integrată în Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). Totodată, guvernatorii acesteia au devenit membrii ai Consiliului General al Băncii Central Europene (BCE).

49 Negruş, M., TOMA, R. – “InstituŃii bancare internaŃionale”, Edit. Alma Mater, Sibiu, 2002, p.255

Obiectivul principal al SEBC este reprezentat de menŃinerea stabilităŃii preŃurilor50. La data de 13 octombrie 1998, Banca Central Europeană a definit stabilitatea preŃurilor prin progresia indicelui armonizat al preŃurilor de consum (IAPC) în zona euro să fie sub 20%. În măsura în care acest obiectiv nu este îndeplinit, SEBC trebuie să susŃină politicile generale ale UE.

Alte obiective ale SEBC sunt reprezentate de: definirea şi implementarea politicii monetare unice în zona euro; conducerea operaŃiunilor de schimb valutar; menŃinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre; promovarea unui sistem de plăŃi eficient.

Eurosistemul contribuie la coordonarea politicilor autorităŃilor competente privind supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit şi asigurarea stabilităŃii sistemului financiar-bancar. Cu scopul de a îndeplini obiectivele propuse, BCE împreună cu băncile centrale naŃionale trebuie să colecteze informaŃiile statistice necesare, fie de la autorităŃile naŃionale competente, fie direct de la agenŃii economici. Eurosistemul este independent, în realizarea obiectivelor sale, nici BCE, nici băncile centrale naŃionale sau un alt memru al organelor de decizie neputând primi instrucŃiuni din partea unui organism extern.

BCE elaboreză şi aplică politica privind cursul de schimb în zona euro, emite reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacŃiilor valutare şi al altor operaŃiuni specifice51. În data de 1 ianuarie 1999, cursurile de schimb ale monedelor statelor participante au fost fixate irevocabil în raport cu euro. De la această dată, zona euro menŃine o politică unică a ratei de schimb în relaŃiile cu terŃe valute, politică formulată prin regulamentele Consiliului BCE şi Comisiei Europene. La 1 ianuarie 1999 băncile din zona euro erau efectiv pregătite să opereze în euro. Odată cu dispariŃia monedelor naŃionale ale statelor participante la Uniunea Monetară Europeană multe bănci corporatiste şi-au redus numărul relaŃiilor de corespondent bancar şi al conturilor pe care le deŃineau în diferite monede la alte bănci. Acest proces de reducere a continuat până în martie 2002 când toŃi agenŃii economici au fost obligaŃi să-şi aleagă banca care să opereze în euro.

Efectul introducerii euro asupra băncilor din Ńările în curs de dezvoltare este considerabil. Formarea unor grupuri bancare mari şi competitive în Europa presupune că pentru a-şi demonstra calitatea serviciilor oferite clienŃilor ele trebuie să ofere o acoperire internaŃională largă.

O serie de aspecte pot fi scoase în evidenŃă din punct de vedere al devenirii supravegherii bancare, ca urmare a procesului emergent de edificare a UEM. În primul rând, se prezintă ca importanŃă latura instituŃională a supravegherii bancare. Este evidenŃiat rolul băncilor centrale din statele naŃionale europene în calitatea lor de creditor de ultimă instanŃă, precum şi importanŃa modului împărŃirii responsabilităŃilor între autorităŃile bancare naŃionale, pe de o parte, şi BCE, pe de altă parte.

În al doilea rând, se poate vorbi de experienŃa statelor europene cu privire la schemele şi combinatorica garantării depozitelor bancare. În al treilea rând, se pune problema privind locul şi rolul supravegherii bancare în contextul liberalizării sectorului bancar52.

Integrarea sistemului bancar european şi a pieŃelor financiare prezintă importanŃă atât pentru băncile centrale naŃionale prin creşterea lichidităŃii şi scăderea costurilor pe care le presupune operarea în mai multe Ńări, cât şi pentru BCE, prin creşterea eficienŃei şi implementarea corespunzătoare a politicii monetare unice.

În momentul de faŃă se poate vorbi despre un sistem bancar unic în zona euro, caracterizat prin: o piaŃă monetară integrată pentru transferurile în euro, interconectarea băncilor naŃionale printr-o infrastructură de plăŃi comună, integrarea pieŃei de capital şi a serviciilor financiare. La nivel de piaŃă cu amănuntul, băncile naŃionale trebuie să trateze fiecare Ńară ca o piaŃă individuală, acesta datorită localizării cererii, produsele bancare specifice fiecărei Ńări şi diferenŃele în ceea ce priveşte regulile de protecŃie a consumatorilor şi practicile de reglementare şi supraveghere.

La nivel european, provocarea pentru băncile centrale şi autorităŃile de supraveghere este aceea de a răspunde unui sistem bancar unic cu scopul de a menŃine stabilitatea financiară. ExistenŃa unei monede şi a unei

50 BCE – “History, Role and Functions”, by HANSPETER K. SCHELLER SECOND REVISED EDITION 2006, p.45 51 Toma, Ramona – „Euro, moneda unică: între naŃional şi internaŃional”, Edit. Continent, Sibiu, 2004, p. 251 52 A. Nagy – „Reglementarea serviciilor financiare europene”, Probleme Economice, vol. 209 Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2006, p.14

bănci centrale comune determină un sistem bancar unificat. Accesul la o sursă comună de lichiditate şi pe o piaŃă monetară unică duce la creearea unor legături puternice între băncile centrale care operează în zona euro.

De asemenea, o piaŃă bancară comună implică pentru autorităŃi două provocări majore pentru realizarea stabilităŃii financiare: vulnerabilitatea la şocuri comune şi potenŃialul contagios al problemelor cu care se confruntă diferite state. Integrarea determină oportunităŃi de creştere şi contribuie la sporirea rezistenŃei sistemului. Ea aduce surse de finanŃare, nivelul diversificării riscurilor creşte, dar în acelaşă timp integrarea implică o expunere mai mare la şocurile comune ale instituŃiilor financiare. Pentru marile bănci, riscurile zonei afectează liniile specifice ale dezvoltării mai mult decât riscurile caracteristice fiecărui stat în parte.

În prezent băncile europene pot să se împrumute peste graniŃe în loc să apeleze la băncile centrale naŃionale. PiaŃa monetară unică poate absorbi mai multe distorsiuni decât înainte. Băncile care operează în sistemul comun formează o reŃea care facilitează o propagare rapidă a şocurilor în zonă.

Integrarea pieŃei bancare româneşti, în general, şi a instituŃiei supravegherii bancare, în special, se circumscriu relaŃiilor biunivoc stabilite cu BCE. De aceea sunt luate în considerare aspectele circumscrise fundamentării şi aplicării principiului recunoaşterii Ńării de origine, adică subsidiaritatea, văzută din perspectiva financiar-bancară.

În perspectiva integrării României la UE, permanent s-au efectuat modificări legislative în domeniul financiar-bancar. S-a regândit poziŃia BNR, ca bancă centrală a statului român cu personalitate juridică, în cadrul structurilor de decizie economică, ca şi în cadrul sistemului bancar în general53. În conformitate cu cerinŃele impuse prin reglementările Tratatului de la Maastricht, Statutul BNR asigură independenŃa BNR, astfel încât ea nu este subordonată Guvernului. IndependenŃa băncii centrale constituie un factor de creştere a credibilităŃii politicii monetare în asigurarea stabilităŃii preŃurilor.

CAPITOLUL III. ORIENTĂRI LA NIVELUL PIEłEI BANCARE EUROPENE

Necesitatea şi cerinŃele integrării bancare europene au fost concepute de-a lungul anilor, încurajate şi promovate, pe baza unor studii de anvergură care au angajat puternice colective de specialişti şi prin rezultatele lor au creat o platformă de sprijin pentru concept, dar şi pentru procedeele şi soluŃiile propuse54.

Argumentele principale pentru integrarea europeană se relevă pe trei planuri: • libertatea mişcării capitalului este necesară pentru înfăptuirea pieŃelor total integrate pentru toate

bunurile şi serviciile şi, de asemenea, pentru promovarea mişcării libere a forŃei de muncă peste frontiere;

• libertatea mişcării capitalurilor va acŃiona ca un puternic stimulent pentru guverne pentru a adopta politici macroeconomice care să conducă la stabilitatea preŃurilor şi cursurilor de schimb;

• deschiderea pieŃei de capital integrată va promova libertatea de alegere a investitorilor europeni şi va contribui la o eficientizare a alocării economiilor. În acest sens grupează acŃiunile întreprinse de factorii legislativi în 5 etape:

� dereglementarea pieŃelor interne între 1957 şi 1973; � diversele încercări către armonizarea reglementărilor bancare între 1973 şi 1983; � directiva privind o singură autorizare, controlul intern, recunoaşterea reciprocă şi liberalizarea serviciilor bancare -1992; � creearea unei singure monede în 1999; � planul de AcŃiune privind Serviciile Financiare (2001-2005).

PiaŃa bancară din Ńările Europei Centrale şi de Est rămâne dominată de bănci internaŃionale importante, investitori pe termen lung cu o strategie de poziŃionare bine definită. La sfârşitul anului 2006, cota de piaŃă a băncilor internaŃionale a continuat să crească pe fondul unui nou val de privatizări în Ńările din Europa de Sud Est, urcând de la 78% în 2005, la 82% în 2006 (exclusiv Rusia, Turcia şi Ucraina). Cu puŃine privatizări şi

53 Studii şi cercetări economice – “ReconstrucŃia sistemului financiar-bancar românesc în perspectiva integrării europene”, vol. 9-10, coord. Iordache, F., Bucureşti, 2002, p. 23 54 Liviu C. Andrei – “Euro”, Edit. Economică, Bucureşti, 2003, p.131-135

oportunităŃi de achiziŃii rămase pe pieŃele mai stabile din Europa Centrală şi de Est, investitorii internaŃionali încep să se concentreze spre est, către pieŃe ca Rusia, Ucraina, Georgia şi Kazakstan. În Rusia, Turcia şi Ucraina există cea mai mică proporŃie de bănci internaŃionale din regiune, deci sunt posibile consolidări ulterioare în această zonă.

Băncile internaŃionale continuă să joace un rol semnificativ în ECE, considerând această regiune drept piaŃă de creştere. Unele bănci au început să se extindă gradat către zone noi, în curs de dezvoltare. Specialiştii previzionează faptul că viitoarea transformare a peisajului bancar va avea legătură cu două motive majore: pe de o parte, concentrarea permanentă la nivel domestic în statele din ECE. Pe de altă parte, şi mai important, concentrarea în piaŃa ECE ar putea fi importată. Aceasta poate fi consecinŃa unui obiectiv mai amplu pentru fuziunile şi achiziŃiile transfrontaliere în Europa de Vest, căci doar trei dintre grupurile financiare internaŃionale din ECE sunt jucători semnificativi în privinŃa dimensiunii pe scena bancară europeană.

Toate sistemele bancare din regiunea ECE sunt caracterizate de jucători moderni şi dinamici, în contextul unei presiuni competitive accentuate. Întregul sector bancar din regiune cuprinde 2.600 de bănci, cu active totale de aproximativ 1.400 miliarde euro, care reprezintă circa 5,6% din bilanŃul financiar consolidat al tuturor băncilor din Zona Euro.

Marile bănci europene vor continua să preia instituŃii financiare mai mici şi să investească pe pieŃele emergente, înainte de a trece la fuziuni importante. În ultima vreme, fuziunile transfrontaliere din Europa s-au accelerat, însă au implicat aproape întotdeauna preluarea unor bănci mai mici.

Sectorul bancar este cel mai greu de uniformizat din rândul pieŃelor financiare ale zonei euro. Una din priorităŃile Agendei de la Lisabona, crearea unei pieŃe financiar-bancare unice pan-europene rămâne încă o Ńintă îndepărtată în ceea ce priveşte sectorul bancar. BCE face apel la autorităŃile naŃionale din Ńările zonei euro să elimine obstacolele care stau în calea uniformizării sistemului financiar-bancar.

În structura pieŃei bancare europeane întâlnim bănci mari (capabile să opereze atât pe teritoriul naŃional cât şi pe cel al întregii Uniuni Europene, numite bănci comunitare), bănci de mărime medie (activând preponderent pe piaŃa internă, dar având o acoperire naŃională, numite bănci naŃionale, fără însă să aibă vreo legătură cu activitatea de bancă centrală), bănci zonale mici (în principal bănci regionale şi doar ocazional operând la nivelul întregii Ńări) şi bănci locale (dezvoltate de regulă la nivel de localitate, dar unde se presupune că reuşesc cel mai bine să se apropie de clienŃi, mai ales de clienŃii persoane fizice, cărora reuşesc să le cunoască nevoile şi să le satisfacă cerinŃele), nu se poare considera că sectorul bancar românesc corespunde unei asemenea descrieri, posibil de întâlnit doar în cazul sistemelor bancare dezvoltate, din Ńări ca FranŃa, Marea Britanie sau Germania.

CAPITOLUL IV. PIAłA BANCARĂ DIN ROMÂNIA. DEMERSURI PRIVIND INTEGRAREA

EUROPEANĂ.

PiaŃa bancară românească a cunoscut, în ultimii ani o serie de mutaŃii, care au condus la transformarea

sa, dintr-o piaŃă bancară specifică unei Ńări cu economie de comandă, într-o piaŃă bancară funcŃională, specifică unei economii de piaŃă. Transformările nu au fost întotdeauna line, nu au venit întotdeauna din interiorul sistemului, BNR având în acest proces o misiune dificilă şi un rol hotărâtor, pe linia reglementărilor şi prin supravegherea bancară exercitată, în ultimii ani cu tot mai multă eficienŃă.

Nu trebuie omis faptul că de puŃină vreme băncile româneşti s-au integrat în piaŃa bancară europeană, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană55. Dincolo de latura legislativă, esenŃială ca punct de plecare, semnificând adoptarea acquis-ului comunitar, trebuie urmărită cu mai multă atenŃie latura funcŃională, şi evaluate posibilele efecte ale integrării europene asupra sistemului bancar românesc, dar şi identificarea

55 M. Paja – „Datoria externă – opŃiuni referitoare la perfecŃionarea structurii, gestionării şi a managementului”, Probleme Economice, vol. 176, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2005, p.46-47

factorilor şi măsurilor a căror implementare să permită băncilor noastre să se dezvolte în noul context, mult mai concurenŃial.

Libera mişcare a capitalurilor la nivelul pieŃei unice europene este de natură să ducă la creşterea oportunităŃilor de plasament, din perspectiva pieŃei bancare româneşti. În consecinŃă, băncile trebuie să ofere alternative atractive pentru disponibilităŃile băneşti ale cetăŃenilor români, astfel încât aceştia să nu fie tentaŃi în perspectivă de ofertele băncilor occidentale.

PiaŃa bancară românească este foarte atractivă pentru grupurile financiare străine, în condiŃiile în care statisticile spun că la sfârşitul anului 2005 gradul de penetrare bancară în România era de doar 40%. În ultimii ani, piaŃa bancară a cunoscut o evoluŃie spectaculoasă. Spre exemplu, numai în anul 2006 în România au fost deschise peste 1.100 de noi sucursale bancare, unde au fost angajate circa 7.000 de persoane. În 2007, în Ńară a fost planificată deschiderea a 600-700 de noi unităŃi bancare, care au angajat 2.000-3.000 de persoane. Targetul băncilor este acum reprezentat şi de localităŃile care au sub 50.000 de locuitori. Primul pas făcut în sectorul bancar românesc este reprezentat de instruirea angajaŃilor pentru obŃinerea de performanŃe.

ImplicaŃiile integrării europene, pentru băncile româneşti, sunt pe multiple planuri: din perspectiva modificării structurii sistemului bancar (creşterea ponderii capitalului privat, şi în special a celui străin, intensificarea activităŃii de retail banking, consolidarea structurii de tip supermarket financiar/grup financiar, creşterea gradului de concentrare a capitalului), din perspectiva creşterii stabilităŃii sistemului bancar (odată cu întărirea cerinŃelor prudenŃiale, creşterea mărimii capitalului social, implementarea unor formule pentru scăderea ponderii creditelor neperformante, de genul Biroului de Credite), din perspectiva rezultatelor financiare (prin creşterea ponderii veniturilor non-dobândă, prin lărgirea gamei de produse şi servicii bancare) etc.

CAPITOLUL V. PIAłA BANCARĂ ÎN ROMÂNIA, ÎN UE ŞI PROBLEMELE CRIZEI

ECONOMICO – FINANCIARE MONDIALE

Sectorul bancar european trece printr-o perioadă de criză începută în vara lui 2007 în afara graniŃelor europene. Începutul a fost dat de piaŃa bancară americană prin falimentul băncii Lehman Brothers56. Peste 50 de cazuri de ajutor de stat acordat băncilor sau sistemelor bancare din Ńările membre au intrat în atenŃia Comisiei Europene din iulie 2008. Printre beneficiari se numără bănci celebre precum Dexia, Fortis sau Erste, dar şi întregi sisteme financiare din Austria până în Marea Britanie, din Letonia până în Italia.

O serie de măsuri consistente au fost întreprinse pentru diminuarea consecinŃelor crizei financiare, reducerii influenŃei ei asupra sectorului real, neadmiterii transformării ei în una economică de proporŃii, de către autorităŃile financiare ale SUA, apoi şi cele ale UE, ale Japoniei, Coreei de Sud, Australiei, Canadei, Chinei etc., dintre care amintim:

� formarea unor fonduri publice, precum şi public-private, pentru a sprijini anumite instituŃii financiare aflate în dificultate, prin achiziŃionarea de acŃiuni ale acestora;

� declanşarea unui proces de etatizare a băncilor (parŃiale, majoritare sau integrale), simultan cu stoparea procesului de privatizare a lor, şi a unor instituŃii financiare importante;

� majorarea plafoanelor de garantare a depozitelor bancare pentru a evita retragerile massive (în SUA plafonul este de 250.000 dolari, iar în UE de cel puŃin 50.000 eur);

� fuzionarea diferitelor structuri economice şi financiare pentru creşterea capacităŃii de rezistenŃă a acestora în condiŃii de instabilitate;

� diminuarea ratelor dobânzilor de politică monetară în Ńările de bază şi contribuirea la creşterea investiŃiilor. Criza financiară, monetară şi bancară din 2008 a început ca o problemă de creditare subprime numai în

Statele Unite în trimestrul al II-lea şi s-a întins cu repeziciune în trimestrul al III-lea în vestul Europei, apoi în trimestrul al IV-lea în centrul şi estul Europei şi chiar în îndepărtata Asie. Principalele moduri de manifestare

56 Problèmes économiques. Banques – “Quelle banque après la crise?”, mercredi 10 décembre 2008, nr. 2960, p. 1-10

ale sale sunt: lipsa lichidităŃilor de pe piaŃa financiară şi bancară, precum şi scăderea importantă a valorilor acŃiunilor pe piaŃa bursieră.

În condiŃiile crizei financiare mondiale, care a atins acum şi Europa, băncile din România, deŃinute în majoritate de grupuri financiare europene, îşi schimbă rapid strategiile de afaceri, creditele fiind primele vizate. După ce în ultima perioadă instituŃiile financiare s-au concentrat pe atragerea de cât mai multe resurse de la populaŃie, acum sunt foarte prudente în privinŃa acordării de împrumuturi, mai ales când vine vorba de cele în valută. InstituŃiile bancare sunt tot mai prudente în acordarea de credite, iar leul ar putea reveni în preferinŃele clienŃilor. Astfel, băncile comerciale vor transmite BNR, începând cu 18 mai 2009, informaŃii despre clienŃii la care a început procedura de insolvenŃă, în termen de 2 zile lucrătoare de la momentul în care aceştia au îmştiinŃat instituŃia de credit57.

Băncile românesti pot fi acum recunoscătoare Băncii NaŃionale, care a iniŃiat măsuri de restricŃionare a creditelor şi de reducere a riscurilor aferente. În prezent, în condiŃiile unei crize financiare mondiale tot mai accentuate, care afectează şi Ńara noastră, băncile românesti au început să-şi ia măsuri de precauŃie, inclusiv cu privire la strategia de acordare a împrumuturilor. Prima grijă a băncilor a devenit, după cum este şi firesc, prudenŃa sporită cu privire la resursele proprii, astfel încât se gândesc acum de două ori înainte de a acorda o finanŃare.

Din cauza crizei de lichidităŃi în euro, a normelor BNR care descurajează creditarea în valută, precum şi a volatilităŃii foarte mari a cursului valutar, solicitanŃii de credite au început să prefere în următoarea perioadă împrumuturile în lei, iar acolo unde este posibil, cu dobânzi fixe. De altfel, decalajul dintre dobânda unui credit în lei şi al unuia în euro s-a redus substanŃial în ultima perioadă: dobânzile la lei au scăzut permanent, ca urmare a concurenŃei din piaŃa bancară, deşi BNR a urcat în acest an dobânda de politică monetară, în timp ce dobânzile la împrumuturile în euro s-au majorat, ca urmare a creşterii substanŃiale a costurilor de refinanŃare a băncilor de pe piaŃa internaŃională.

PrudenŃa determină băncile să adopte şi noi strategii cu privire la vânzarea de noi produse, pentru a putea compensa scăderea de pe alte categorii, precum creditele. Din punct de vedere al crizei instalate pe plan mondial, piaŃa bancară românească prezintă şi unele părŃi bune:

• Băncile româneşti deŃin rezerve minime obligatorii semnificative la banca centrală (18% în lei şi 40% în valută). Acest lucru demonstrează faptul că BNR are destule lichidităŃi la dispoziŃie pentru a le putea pompa treptat în sistem în caz de criză de lichidităŃi.

• Indicatorii de prudenŃialitatea şi profitabilitate, deşi s-au deteriorat uşor, arată că sistemul bancar românesc este unul solid.

• Începând cu data de 15 octombrie 2008, plafonul de garantare pe deponent garantat persoană fizică şi pe instituŃie de credit s-a majorat la echivalentul în lei al 50.000 euro, în timp ce plafonul de garantare pe deponent garantat persoană juridică şi pe instituŃie de credit a rămas la acelaşi nivel, respectiv echivalentul în lei la 20.000 euro.

• Noile reguli de creditare au micşorat apetitul de creditare al românilor, prin faptul că băncile au fost nevoite să devină mai restrictive în acordarea creditelor, pornind de la calitatea clienŃilor în primul rând.

• Rezerva valutară a BNR este una consistentă fiind gata oricând când nevoia o cere de a fi aruncată în piaŃă pentru a calma spiritele.

• Politica de comunicare a BNR este una din ce în ce mai activă, guvernatorul colaborând cu guvernul şi preşedenŃia în transmiterea de mesaje către public. Există o relaŃie de colaborare fructuasă în ultima perioadă între BNR şi AsociaŃia Română a Băncilor.

• Activitatea Biroului de Credit s-a intensificat, existând o evidenŃă din ce în ce mai cuprinzătoare a debitorilor.

57 Al. Rizea – „Sistemul bancar sub impactul restrângerii activităŃii companiilor şi veniturilor populaŃiei”, revista Economistul , nr.2872, 15-16 mai 2009, p.4

• Băncile româneşti nu au investit până în prezent în „produse toxice”, în special pe piaŃa europeană. PosibilităŃile de creştere economică şi de dezvoltare ale Ńarii noastre pot atrage în continuare investitori străini, dornici de plasamente mai bune.

PărŃile negative însă sunt şi ele prezente:

• Aproximativ 57% din credite sunt acordate în valută, ceea ce face sensibil la variaŃiile cursului de schimb portofoliul băncilor.

• Unii indicatorii macroeconomici au tendinŃe de deteriorare, ceea ce poate determina o instabilitate la nivelul fluxurilor de capital extern.

• Cea mai mare banca din sistem, BCR a fost retrogradată de Standard&Poor’s de la BBB- la BB+, tendinŃa putând să se menŃină şi pentru celelalte bănci;

• Gradul de concentrare a activităŃii bancare în România, deşi în scădere, este unul destul de ridicat.. • Conjunctura internaŃională, în special evoluŃiile de pe pieŃele valutare din regiune, fac vulnerabilă

România, în special în privinŃa atacurilor speculative. • Publicul pierde din încredere în sistemul bancar, datorită comportamentului neetic al anumitor bănci, în

special în perioada actuală, destul de tensionată. • ExistenŃa unor produse bancare cu dobânzi promoŃionale şi variabile ulterior, care ar putea afecta

capacitatea de rambursabilitate în viitor a unor clienŃi. • O posibilă reaşezare a preŃurilor pe piaŃa imobiliară, care ar putea afecta garanŃiile imobiliare. • Posibilitatea de faliment ale unor bănci din străinătate, care au sucursale sau achiziŃii şi în România. • Datorită crizei de lichidităŃi din străinătate, unele bănci mamă vor pompa mai puŃini bani în subsidiarele

din România. PiaŃa bancară din România nu traversează o criză de lichiditate, ci una de încredere. Sunt bănci care au şi

lichiditate, şi titluri de stat. Sunt însă şi bănci care nu au de nici unele. Băncile din prima categorie nu intră în relaŃii de schimb cu băncile din a doua categorie, ceea ce creează impresia că piaŃa nu este lichidă.

Se preconizează că România nu va depăşi criza actuală până în 2011, dar oferă mai multe oportunităŃi ca alte state din Uniunea Europeană şi este una dintre cele mai solide Ńări din punct de vedere al sectorului bancar.

CONCLUZII GENERALE

PiaŃa bancară a fost supusă în ultimele decenii unor modificări substanŃiale, determinate de factori precum: evoluŃiile economiei moderne; schimbarea atitudinii beneficiarilor de servicii bancare; politicile monetare curente şi de perspectivă; modificarea legislaŃiei bancare; modernizarea sistemului informatic şi al telecomunicaŃiilor.

InteracŃiunea acestor factori a făcut ca piaŃa bancară contemporană să capete anumite particularităŃi ale activităŃii curente:

� universalizarea activităŃii băncilor � modificarea structurii activelor deŃinute � dezetatizarea şi liberalizarea băncilor � manifestarea tendinŃei de concentrare � informatizarea tehnicilor şi activităŃilor bancare

În economia modernă, fenomenul specializării se menŃine, chiar au apărut şi alte bănci specializate, ca urmare a unor facilităŃi fiscale oferite de către stat. Chiar şi aşa, tendinŃa universalizării bancare îşi pune accentul. Marile bănci de afaceri nu se mai limitează numai la operaŃiuni de creditare pe termen mediu şi lung al investiŃiilor, a industriei, ci emit şi cumpără acŃiuni, concurează casele de economii în atragerea disponibilităŃilor băneşti ale populaŃiei.

Perioada de după al II-lea război mondial a fost marcată de imixtiunea statului în activitatea băncilor private. În economia contemporană asistăm la un proces de dezetatizare şi liberalizare a băncilor, principalele forme de intervenŃie ale statului fiind naŃionalizările băncilor private şi instituirea controlului statal în sfera operaŃiunilor bancare.

Concentrarea capitalurilor băneşti s-a concretizat într-o creştere a puterii marilor bănci atât pe plan naŃional, cât şi internaŃional. Marile bănci dispun de reŃele extinse de unităŃi operaŃionale, ceea ce le conferă avantaje considerabile sub raportul posibilităŃilor de atragere a depunerilor şi realizare a plasmentelor, în condiŃiile unei profitabilităŃi ridicate.

Fuziunile, achiziŃiile şi alianŃele sunt procese extrem de provocatoare. Dovezile de până acum arată că prin fuziuni şi achiziŃii, băncile s-au consolidat la nivel naŃional. Strategiile lor sunt de a atinge o dimensiune suficient de mare pentru a le permite să se angajeze în cumpărari internaŃionale. Între timp, cum băncile fuzionează la nivel naŃional, concentrarea creşte, ceea ce se manifestă în mai puŃină, nu mai multă concurenŃă. AlianŃele bancare reprezintă o alternativă la modurile de creştere tradiŃionale şi ele pot lua forme diverse, de la acorduri de distribuŃie a serviciilor financiare până la crearea unei noi entităŃi. Suprabancarizarea, scumpirea resurselor bancare atrase, absenŃa economiilor de scară semnificative, apariŃia supraefectivelor sub efectul informatizării, supracapacitatea de interemediere bancară au determinat băncile după anii ’70 să-şi restrângă reŃelele. AlianŃele, ca formă elaborată de parteneriat, au înlocuit progresiv primele tentative de cooperare, care se limitau la acorduri-cadru. Principalele dificultăŃi, mai ales în cazul alianŃelor transfrontaliere, sunt generate de diferenŃele culturale şi de dorinŃa guvernelor de a proteja băncile naŃionale de preluările externe.

Informatizarea tehnicilor şi activităŃilor bancare reprezintă rezultatul a două acŃiuni simultane: asimilarea şi introducerea în tehnica bancară propriu-zisă a celor mai moderne produse şi instrumente bancare; achiziŃionarea celor mai performante echipamente de informatică.

Banca viitorului este considerată a fi banca fără ghişee, banca la domiciliu. EvoluŃia tehnicilor de transfer al fondurilor prezintă avantaje, precum: simplificarea operaŃiunilor, reducerea costurilor şi creşterea operativităŃii, dar şi dezavantaje legate de riscurile de fraudă şi înstrăinării tot mai accentuate a clientului de banca sa.

În contextul integrării europene restructurarea sistemului bancar românesc reprezintă o necesitate stringentă. În primii zece ani de tranziŃie la economia de piaŃă, se poate spune că sectorul bancar românesc a fost substanŃial dominat de vechile bănci specializate. Sistemul bancar românesc este încă subdezvoltat, dar mai avansat decât celelalte ramuri economice. Procesul de integrără europeană este echivalent cu procesul de dezvoltare a României pe calea reformei, luând în considerare modelul existent al statelor europene.

Având în vedere tendinŃele şi standardele internaŃionale şi necesitatea îmbunătăŃirii structurii şi funcŃionării sistemului bancar românesc în contextul integrării europene, chiar sistemul bancar continental va impune şi băncilor româneşti, ca viitoarea structură a sistemului bancar românesc să cuprindă următoarele: � bănci mari competitive, cu reŃele naŃionale bine dezvoltate şi susŃinute de parteneri strategici, care vor efectua operaŃiuni pe teritoriul Ńării noastre, în cadrul UE ca şi în afara acesteia; � bănci de mărime medie (bănci naŃionale) care vor activa cu prioritate pe piaŃa bancară din România, care pot fi universale sau specializate; � bănci zonale mici care vor fi preponderent bănci universale; � bănci locale foarte mici cu caracter preponderent de bănci universale şi care vor acŃiona într-o localitate şi cel mult în zonele limitrofe acesteia.

Această posibilă structură piramidală a sistemului bancar românesc va avea dezavantaje, dar şi avantaje. Dezavantajul principal se referă la faptul că se încetineşte viteza transferurilor, iar avantajele sistemului privesc activitatea de reglementare şi control de către organismele financiar-bancare care va fi mult mai uşor de efectuat. Această posibilă configuraŃie a structurii sistemului bancar românesc este aceiaşi cu cea din Ńările europene, care la rându-i este relativ asemănătoare cu cea din sistemul bancar american.

În ciuda dezvoltării puternice a sectorului bancar din ultimii ani, România are, în continuare, un potenŃial imens de creştere a acestei pieŃe, inclusiv în privinŃa volumului de credite şi de servicii bancare acordate populaŃiei. PotenŃialul de dezvoltare puternică a pieŃei bancare româneşti, dar şi din alte Ńări din Europa Centrală şi de Est, este determinat de gradul încă foarte scăzut de intermediere financiară din Ńara noastră, mai precis de volumul de credite şi depozite, raportat la numărul de locuitori. România are cele mai redus grad de bancarizare din regiune, ceea ce înseamnă că există încă un potenŃial foarte mare pentru bănci de a-şi dezvolta noi unităŃi şi de a acorda noi credite.

Anul 2009 va fi unul foarte dificil pentru bănci, în special pentru cele mici, care nu au un public de nisă. Scăderea drastică a profiturilor prognozate pentru 2009 ar putea duce la concedieri si restrângerea activităŃii unor bănci. În România există multe instituŃii de creditare de dimensiuni mici, care intră într-o competiŃie inegală cu colosi precum BCR, BRD, Raiffeisen sau UniCredit, în timp ce băncile de nisă se numără pe degete, apreciază specialistii.

Majoritatea instituŃiilor de credit mai mici concurează direct cu marile bănci universale. Băncile mari nu sunt foarte interesate de preluarea unei reŃele de mică anvergură.

Băncile care s-au bătut în ultima perioadă pentru câstigarea unei cote de piaŃă cât mai mari ar putea fi depăsite de situaŃie. În căutarea de cotă de piaŃă, multe bănci au sacrificat profitul, mizând pe faptul că acesta va veni mai târziu. Această situaŃie a dus la concentrarea unei mari părŃi a profitului bancar în mâinile câtorva jucători puternici. Conform datelor BNR, primele trei instituŃii de creditare românesti în funcŃie de active, BCR, BRD si Raiffeisen Bank, au acumulat, în prima parte a acestui an, un profit de 421 milioane de euro, reprezentând peste 80% din profitul total al sistemului bancar, de 522 milioane de euro.

Probabil pe piaŃa bancară vor avea loc o serie de fuziuni sau preluări de bănci, un fenomen cauzat de dificultăŃile prin care trec instituŃiile de credit, unele dintre ele urmând a fi nevoite să-si strângă rândurile pentru a putea face faŃă crizei.

Doar câteva bănci mari din piaŃă, printre care BCR, BRD, Raiffeisen Bank, UniCredit, Alpha Bank sau CEC Bank mai sunt dispuse să împrumute populaŃia, iar cel puŃin 10 instituŃii de credit au suspendat acordarea de credite imobiliare. Băncile mari au avantajul că sunt susŃinute de grupuri bancare europene puternice, fiindu-le mai usor să se refinanŃeze în condiŃii de criză.

Gradul de concentrare a primelor cinci bănci românesti se află la un nivel asemănător celui din alte Ńări din regiune, însă avem destul de multe bănci cu cote de piaŃă foarte reduse. În România, există 29 de bănci, 12 sucursale ale unor instituŃii de credit din statele membre si trei bănci de economisire si creditare în domeniul locative.

Prin aderarea României la Uniunea Europeană, piaŃa bancară românescă se implică activ în proiectul zonei unice de plăŃi în Euro, al cărui obiectiv este crearea unei economii europene mai transparente şi mai competitive.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CĂRłI: 1. ALBU, D. Alexandru – „Cooperarea economică internaŃională – tehnici, virtuŃi, oportunităŃi”, Edit.

Expert, Bucureşti, 1995 2. ANDONE, Ioan, łUGUI, Alexandru - “Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanŃe-bănci

şi marketing”, Edit. Economică, Bucureşti, 1999 3. ANDREI, C. Liviu – „Euro”, Edit. Economică, Bucureşti, 2003 4. ANDRONACHE, Virgil – „Banca şi operaŃiunile comerciale. SpeŃe şi soluŃii practice în raporturile

dintre bancă şi client”, Edit. Universitară, Bucureşti, 2006 5. coord. ANGELESCU, Coralia, CIUCUR, Dumitru - „Economia României şi Uniunea Europeană”, vol.

I, II, Edit. ASE, Bucureşti, 2005 6. coord. ANGELESCU, C., CIUCUR, D., DOBROTĂ, N., GAVRILĂ, I., GHIłĂ, P.T., POPESCU, C.,

TÂRHOACĂ, C. – „Economie”, ediŃia a V-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2000 7. ANGHELACHE, Constantin – “România 2000”, Edit. Economică, Bucureşti, 2000 8. ANGHELACHE, Constantin – „România 2006. Starea economică înaintea aderării”, Edit. Economică,

Bucureşti, 2006 9. ANGHELACHE, Constantin - „ComerŃul exterior. FinanŃare şi analiză financiar-bancară”, Edit.

Economică, Bucureşti, 1999 10. ARTIS M., BANERJEE A., MARCELLINO M. – “The Central and Eastern European Countries and

the European Union”, Cambridge University Press, United Kingdom, 2006 11. AUERBACH, D. Robert – „Money, Banking and Financial Markets”, Third Edition, Macmillan

Publishing Company, 1988 12. BAL, Ana - „Economie mondială”, Edit. ASE, Bucureşti, 2006 13. BALDWIN Richard, WYPLOSZ Charles - „Economia integrării europene”, Edit. Economică,

Bucureşti, 2006 14. BALDWIN Richard, WYPLOSZ Charles – „Economia integrării europene”, Edit. Economică,

Bucureşti, 2006 15. BANC, Panfil - „Monedă şi credit”, Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului, Alba Iulia, 2004 16. BARI, Ioan - “Globalizare şi probleme globale”, Edit. Economică, Bucureşti, 2001 17. BARI, Ioan - “Probleme globale contemporane”, Edit. Economică, Bucureşti, 2003 18. BASNO C., DARDAC C. – “Management bancar”, Edit. Economică, Bucureşti, 2002 19. BASNO, C., DARDAC, N. – „Integrarea monetar-bancară europeană”, Edit. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1999 20. BASNO, Cezar – „Monedă, credit, bănci”, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994 21. BAUMAN, Zygmunt - “Globalizarea şi efectele ei sociale”, traducere, Edit. Antet 22. BLANCHARD O., DORNBUSCH R., KRUGMAN P., LAYARD R., SUMMER L. – „Reform in

Eastern Europe”, The Mit Press Cambridge, Massachuttes, London, England, 1991 23. BOGDAN, Ioan - “Tratat de management financiar-bancar”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002 24. BONDREA, Aurelian, STANCU Radu – Culegere legislativă „Activitatea bancară. Fondurile de

investiŃii. Bursele de valori. TranzacŃii nebursiere cu valori mobiliare.”, Edit. FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1995

25. BRAN Paul, COSTICĂ Ionela – “RelaŃii financiare şi monetare internaŃionale”, Edit. Economică, Bucureşti, 1999

26. BRICK R.J. - „Commercial Banking”, Text and Readings, Systems Publications, Inc., Michigan, 1984 27. BROYLES F., PETERSON P., PETERSON D. – „Study Guide. Corporate Finance. Concepts and

Applications.” Kent Publishing Company, A Division of Wadsworth, Inc., Belmont, California, 1985 28. BURCIU Aurel, SANDU Petru, SANDU Gheorghe - „Activitatea bancară internaŃională”, Edit.

Economică, Bucureşti, 2000

29. BUSUIOC Andrada - “Retail bankingul şi contrastele Europei”, PiaŃa Financiară, nr.6/2008 30. CAMPBELL D. Colin, CAMPBELL Rosemary – „An Introduction to Money and Banking”, Fourth

Edition, The Dryden Press, Hinsdale, Illinois, 1981 31. CAPANU Ion, ANGHELACHE Constantin – „Indicatori economici pentru managementul micro şi

macroeconomic - calcul, prezentare, analiză”, Edit. Economică, Bucureşti, 2000 32. coord. CÂMPEANU V., MUNTEANU G., ALBU C., RĂDULESCU O. – “Conjunctura economiei

mondiale 2007”, Academia Română institutul NaŃional de Cercetări Economice, editat de Institutul de Economie Mondială, Bucureşti, 2007

33. CERNA, Silviu – “Sistemul monetar şi politica monetară”, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 1996 34. CHABOT, N. Christian – „Euro moneda europeană”, Edit. Teora, Bucureşti, 2000 35. CHALMERS D., HADJIEMMANUIL C., MONTI G., TOMKINS A. – “European Union Law. Text

and Materials”, Cambridge University Press, New York, 2006 36. CHIRCĂ, Sergiu I. – “Mecanismele economice”, Edit. Economică, Bucureşti, 1999 37. CHIRCA, Valentin Titus – „Managementul relaŃiei cu clienŃii în sistemul bancar din România”, Edit.

Economică, Bucureşti, 2006 38. CLAUDE, Simon - „Băncile”, traducere, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1993 39. COMAN Florin – „Activitatea bancară: profit şi performanŃă”, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2000 40. COMAN, Florin – „Control şi audit bancar”; Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2000 41. CRECANĂ, Cornel – „Analiza afacerilor”, Edit. Economică, Bucureşti, 2002 42. coord. DAVIDESCU, Nicolae Dumitru - “Sisteme informatice financiar - bancare : AplicaŃii”, vol.2,

Edit. All Beck, Bucureşti, 1999 43. DAVIDESCU, Nicolae Dumitru - ”Sisteme informatice financiar-bancare. Concepte fundamentale.

Modelare prin metoda Merise.”, vol. 1, Edit. All Beck, Bucureşti, 1998 44. Coord. DĂIANU D., ISĂRESCU M. - ColecŃia Biblioteca Băncii NaŃionale – “Noii economişti despre

tranziŃia în România”, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 2003 45. DĂIANU D., VRÂNCEANU R. – “România şi Uniunea Europeană”, Edit. Polirom, Bucureşti, 2002 46. DĂIANU, Daniel – „Pariul României. Economia noastră: reformă şi integrare”, Edit. Compania,

Bucureşti, 2004 47. DĂNILĂ Nicolae, BEREA Aurel Octavian – „Managementul bancar. Fundamente şi orientări”, Edit.

Economică, Bucureşti, 2000 48. DEDU, Vasile - “Gestiunea bancară”, Centrul Editorial Poligrafic ASE, Bucureşti, 1995 49. DEDU, Vasile - „Management bancar”, Ed. Mondan, Bucureşti, 1997 50. DEDU, Vasile, Enciu Adrian - “Contabilitate bancară”, Edit. Economică, Bucureşti, 2001 51. DIACONESCU, Mariana – „Băncile. Sisteme de plăŃi. Riscuri”, Edit. Economică, Bucureşti, 2000 52. DIACONESCU, Mirela – „Economie Europeană”, Edit. Uranus, Bucureşti, 2002 53. DicŃionar - “ABC–ul economiei de piaŃă moderne - concepte, mecanisme, aplicaŃii practice - ”, Casa de

Editură şi Presă „ViaŃa Românească”, Bucureşti, 1991 54. DOBRESCU, Vasile – „Istoria băncilor româneşti din Transilvania în epoca modernă 1872-1918”,

Univ. Tehnică Târgu Mureş, 1994 55. DOBROTĂ, NiŃă – „Economie politică - Economics”, Edit. ASE, Bucureşti, 1992 56. DOBROTĂ, NiŃă – „Economie politică – o tratare unitară a problemelor vitale ale oamenilor”, Edit.

Economică, Bucureşti, 1997 57. DRAGOŞ, Dacian Cosmin – “Uniunea Europeană. InstituŃii - Mecanisme”, EdiŃia a II-a, Edit. All Beck,

Bucureşti, 2005 58. DRĂGOESCU, Elena – „Fondul Monetar InternaŃional”, Edit. Dimitrie Cantemir, 2000 59. DRUCKER, Peter – „Management strategic”, Edit. Teora, Bucureşti, 2001 60. DUCULESCU VICTOR – “Dreptul integrării europene – Tratat elementar”, Edit. Lumina Lex,

Bucureşti, 2003 61. DUMITRESCU Sterian, BAL Ana - “Economie mondială”, Edit. Economică, Bucureşti, 1999

62. EL-AGRAA, Ali M. – “The European Union”, Cambridge University Press, UK, 2007 63. FELEAGĂ Niculae, IONAŞCU Ion – „Tratat de contabilitate financiară”, vol. II, Edit. Economică,

Bicureşti, 1998 64. Coord. FERREOL Gilles – “DicŃionarul Uniunii Europene”, Armand Colin/HER, Paris, 2000 65. FRÂNCU, Marin – “Ghidul pieŃelor europene industriale”, Edit. Tribuna Economică, Bucureşti, 2008 66. FRÂNCU M., MOCEANU R. – „Ghidul firmei româneşti pe piaŃa europeană unică”, Edit. Tribuna

Economică, Bucureşti, 2006 67. GAFTONIUC, Simona - „FinanŃe internaŃionale”, Edit. Economică, Bucureşti, 2000 68. GAFTONIUC, Simona - „Practici bancare internaŃionale”, Edit. Economică, Bucureşti, 1995 69. GEORGESCU Florin - „Perspectivele sistemului bancar după aderarea Românie la Uniunea

Europeană”, Forumul Bancar Român, Bucureşti, 2006 70. GHICA LUCIANA A. – “Enciclopedia Uniunii Europene”, Edit. Meronia, Bucureşti, 2006 71. GHICA, L. – “România şi Uniunea Europeană”, Edit. Meronia, Bucureşti, 2006 72. GUP E. Benton, FRASER R. Donald, KOLARI W. James – „Commercial Bank Management”, 1989, by

John Wiley&Sons, Inc., Canada 73. GUST, M. - „InternaŃionalizarea activităŃii bancare”, revista FinanŃe, bănci, asigurări, nr. 10-11/1998 74. HADJIMICHALAKIS Michael and Karma - “Contemporary Money, Banking and Financial Markets”

Theory and Practice, Richard D. Irwin Series in Economics, INC., 1995 75. HARDWICK Philip, LANGMEAD John, KHAN Bahadur - „An Introduction to Modern Economics ”,

traducere, Edit. Polirom, Iaşi, 2002 76. HARTULARI, C., PĂUN, M., PĂUN R.M. – „Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-

bancare”, Edit. ASE, Bucureşti, 2005 77. HEMPEL G., SIMOSON D., COLEMAN A. - “Bank Management” Text and Cases, Fourth Edition,

John Wiley&Sons, INC., New Jork, 1996 78. HEN CHRISTIAN, LEONARD JACQUES – „Uniunea Europeană”, EdiŃia a 10-a, Editions La

Decouverte, 1998, 1999, 2001, 2002 79. HEN, C., LEONARD, J. – “Uniunea Europeană”, Editions La Decouverte, traducere GLIGOR, I., Edit.

CNI Coresi SA, Bucureşti 80. Hennie van GREUNING, Sonja BRAJOVIC BRATANOVIC - „Analyzing and Managing Banking

Risk: A Framework for Assessing Corporate Governance and Financial Risk”, traducere, Edit. Irecsnon, Bucureşti, 2004

81. HEłEŞ-GAVRA, Iosif – “Organizarea şi operaŃiunile băncilor”, Edit. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2003

82. HIRSCH Fred – “Money International”, Doubleday&Company, Inc., Garden City, New York, 1969 83. HOANłĂ, Nicolae - “Mânuitorii de sfori – Bănci, bancheri, tehnici şi operaŃiuni bancare în economia

de piaŃă”, Edit. Continent, Sibiu, 1993 84. IANCU Aurel – „Tratat de economie. ŞtiinŃa economică şi interferenŃele ei”, vol. I, Edit. Economică,

Bucureşti, 1993 85. IGELHORST, Frank - ”Ökologie als strategisches Geschäftsfeld für Banken”, Edit. Rosch-Buch,

Hallstadt, Wiesbaden, 1995 86. ILIE, Mihai - „Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare”, Ed. Expert, Bucureşti, 2003 87. IRIMIA, Horia – „BogaŃi şi săraci în Europa. Problema disparităŃilor”, Edit. Mirton, Timişoara, 2006 88. ISĂRESCU, Mugur – „România: drumul către euro”, ConferinŃa organizată de Colegiul Academic al

UniversităŃii „Babeş Bolyai”, Cluj-Napoca, 2004 89. IVAN, Ion – „Strategii de prevenire a riscului bancar”, FinanŃe. Bănci. Asigurări, nr.1, ianuarie 2007 90. JUCAN Cornel Nicolae - „Băncile private şi mixte din România”, Casa de Presă şi Editură „Tribuna”,

Sibiu, 2000 91. JUCAN Nicolae Cornel – „Managementul asigurării creditelor şi plasamentelor financiare”, Edit.

Alma Mater, Sibiu, 2005

92. JUCAN, Cornel - “Managementul asigurării creditelor şi plasamentelor financiare”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2005

93. KIRIłESCU, Costin - “Moneda: mica enciclopedie”, Edit. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982 94. LĂZĂRESCU, Vasile – „Băncile comerciale în economia de piaŃă din România”, Edit Agora, Bacău,

1998 95. coord. LIłOIU Valentin - “Sisteme informatice financiar-bancare”, Reprografia UniversităŃii din

Craiova, 1999 96. LLOYD B. Thomas – „Money, Banking and Economic Activity”, JR. 1979 by Pretince-Hall Inc.,

Englewood Cliffs New Jersey 97. MARIN, Dinu - “Economie contemporană. Ce este globalizarea?”, Edit. Economică, 2000 98. MARIN, Dinu - “Globalizarea şi aproximările ei”, Edit. Economică, Bucureşti, 2004 99. MATEI V. – “RelaŃii valutar-financiare internaŃionale”, Edit. FRM, Bucureşti, 2004 100. MANOLESCU G. – “Moneda şi politicile monetare”, Edit. FRM, Bucureşti, 2006 101. coord. MARINESCU, Cosmin – “Economia de piaŃă – fundamentele instituŃionale ale prosperităŃii”,

Edit. ASE, Bucureşti, 2007 102. MAYER T., DUESENBERRY J., ALIBER R. - “Money, Banking and the Economy” Sixth Edition,

W.W. Norton&Co., London, 1998 103. MILLER R. L., PULSINELLI R. W. – “Modern Money and Banking”, 1985, McGraw Hill, Inc., USA 104. MISHKIN S. Frederic – “The Economics of Money, Banking and Financial Markets”, Third Edition,

1992, Mishkin Economics, Inc. 105. MOCEANU Răzvan – „Standardizarea pe piaŃa europeană”, Edit. Tribuna Economică, Bucureşti, 2008 106. MOGA, Ilie - „Moneda, băncile şi creditul”, suport de curs, Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu 107. MOISUC C. (coordonator) – “RelaŃii valutar-financiare internaŃionale”, Edit. FRM, Bucureşti, 2002 108. NEGREA Radu – “Banii şi puterea”, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1990 109. NEGRUŞ M., TOMA R. – „Politici şi tehnici bancare”, Edit. Alma Mater, Sibiu 110. NEGRUŞ Mariana, TOMA Ramona - “Spre o nouă arhitectură monetar-financiară internaŃională”,

Edit. Univ. “Lucian Blaga”, Sibiu, 2005 111. NEGRUŞ Mariana, TOMA Ramona - „Asigurarea creditelor şi plasamentelor financiare”, Ed. Alma

Mater, Sibiu, 2003 112. NEGRUŞ, M., TOMA, R. – “InstituŃii bancare internaŃionale”, Edit. Alma Mater, Sibiu, 2002 113. NICA D., NEAGU T. – “Bănci Europene şi InternaŃionale”, Edit. FRM, Bucureşti, 2006 114. NICOLESCU, VERBONCU I. - „Management”, Edit. Economică, Bucureşti, 1997 115. NIłĂ, I – „Integrarea României în Uniunea Europeană”, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2005 116. PĂUN, Nicolae – „Bani şi bănci în structuri europene”, Edit. Bibliteca Apostrof, Cluj-Napoca, 1995 117. PECICAN, Eugen Ştefan – „PiaŃa valutară, bănci şi econometrie”, Edit. Economică, Bucureşti, 2000 118. PETRIA, Nicolae – “Monedă, credit, bănci şi burse”, Edit. Alma Mater, Sibiu, 2001 119. PETRIA, Nicolae – „PieŃe financiare româneşti: Conexiuni şi interrelaŃii cu transformări regionale şi

globale”, Edit. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2004 120. PINTEA Alexandru, RUSCANU Gheorghe – „Băncile în economia românească 1774-1995”, Edit.

Economică, Bucureşti, 1995 121. POPA, Ana, OPRIłESCU, Marin – „InstituŃii financiare ale economiei concurenŃiale”, Edit.

Universitaria, Craiova, 2002 122. POPEANGĂ, Gabriel, SLUSARIUC, Gabriela – „Contabilitatea bancară”, Edit. Focus, Petroşani, 2002 123. POPESCU, Dan, POPESCU Carmen - „Globalizarea între istorie şi realitate”, Edit. Continent, Sibiu,

1999 124. POPESCU, Dan – „Istorie economică – Istoria economiei naŃionale”, Edit. Continent, Sibiu, 2002 125. POPESCU, Dan - „Cetatea liberă: de la o civilizaŃie a temerilor spre o civilizaŃie a speranŃei”, Edit.

Continent, Sibiu, 2000 126. POPESCU, Dan, TRĂUŞAN, Bianca – „Economia dezvoltării durabile”, Edit. Continent, Sibiu, 2004

127. POPESCU, Dan -“Economie politică”, Edit. Continent, Sibiu, 2000 128. POPESCU, Dan – „Economia ca spaŃiu deschis. În ochiul Ciclonului.”, Edit. Continent, Sibiu, 2002 129. POPESCU, Dan – „Jurnal economic. Dileme şi speranŃe pentru o lume în schimbare. Spre un model

economic al planetei”, Edit. Continent, Sibiu, 2007 130. POSTELNICU Gheorghe, POSTELNICU Cătălin - „Globalizarea economiei”, Edit. Economică,

Bucureşti, 2000 131. RĂCHITAN, Raluca Flavia – “Does the Internet know too much?”, ConferinŃa ŞtiinŃifică InternaŃională

ediŃia a IX-a, Sibiu, 2002 132. RĂCHITAN, Raluca Flavia – “The Right Country in the Right Time”, ConferinŃa Economică

InternaŃională din 2004 “România – exigenŃe în procesul dezvoltării, din perspectiva integrării în anul 2007”, Sibiu

133. RIFKIN, J. – „The European Dream – How Europe’s Vision of the Future is Quietly Eclipsing the American Dream”, Edit. Penguin, 2004

134. ROTARU, Constantin - ”PerformanŃa bancarã”, Editura Expert, Bucureşti, 2000 135. ROŞCA, Teodor – „Monedă şi credit”, ediŃia a II-a, Edit. Altip, Alba Iulia, 2003 136. SANDU, Gheorghe - „Monedă şi credit”, Edit. UniversităŃii Suceava, 2001 137. SĂVOIU, V. – „Banca centrală şi sistemele de plăŃi de interes naŃional”, Edit. Enciclopedică,

Bucureşti, 1998 138. SILBERSTEIN, I. – „Banca NaŃională a României. De la organ al administraŃiei centrale la insituŃie

publică independentă”, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2006 139. SIMON, Claude – „Les Banques”, Editions La Decouverte, Paris, 1984, traducere din limba franceză de

Cornelia Atudosiei 140. SINKEY F. Joseph – „Commercial Bank. Financial Management in the Financial Services Industry”,

Third Edition, Jr. Macmillan Publishing Company 1989, New York 141. STANCIU, Leontin – „Activitatea bancară de la internaŃional la naŃional”, Edit. Alma Mater, Sibiu,

2005 142. STIGLITZ, Joseph E. - “Globalizarea: speranŃe şi deziluzii”, Edit. Economică, Bucureşti, 2005 143. STOICA, Maricica - „Management bancar”, Ed. Economică, Sibiu, 1999 144. STROE Radu, ARMEANU Dan - „FinanŃe”, ediŃia a II-a, Edit. ASE, Bucureşti, 2004 145. SZASZ, Andre – „Calea unificării monetare a Europei”, Edit. Pandora-M, Târgovişte, 2002 146. ŞEITAN, Silviu-Marius – „International Banking Standards. Issues on Banking Regulation in

Economies in Transition – A Study on Romanian’s Situation”, Centre for Economic Information and Documentation, Bucharest, 2001

147. The Department of the Treasury - „Modernizing the Financial System. Recommendations for Safer, More Competitive Banks”, february 1991

148. TOMA, Ramona – „Euro, moneda unică: între naŃional şi internaŃional”, Edit. Continent, Sibiu, 2004 149. TSOUKALIS, Loukas – “Noua economie europeană”, Edit. Arc, Chişinău, 2000 150. TSOUKALIS, Loukas – “What kind of Europe?”, Oxford University Press, 2005 151. TURCU, Ion – „OperaŃiuni şi contracte bancare. Introducere în teoria şi practica dreptului bancar”,

Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1994 152. TURCU, Ion – „OperaŃiuni şi contracte bancare”, Edit. Lumina Lex, 1995 153. TURLIUC, V., COCRIŞ, V., BOARIU, A., STOICA, O., DORNESCU, V., CHIRLEŞAN, D. –

„Monedă şi credit”, Edit. Economică, Bucureşti, 2005 154. VĂCĂREL, Iulian – „RelaŃii financiare internaŃionale”, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1995 155. coord. VĂCĂREL, Iulian – „Cunoaşte România”, Academia Română, Edit. Economică, 2006 156. ZAHARCIUC, Elena – „Contabilitatea societăŃilor bancare”, Edit. Teora, Bucureşti, 2001 157. coord. ZAHARIE Dorin Z - “Sisteme Expert: Teorie şi aplicaŃii”, Edit. Dual Tech, Bucureşti, 1999

STUDII: 1. CAIET DE STUDII NR.15 - „Creditul neguvernamental în România: perspective şi implicaŃii”,

NEAGU F., MĂRGĂRIT A., COPACIU M., RACARU I., MIRCEA R., ANDRASSY A., DirecŃia Studii şi PublicaŃii, februarie 2006

2. COLECłIA „BIBLIOTECA BĂNCII NAłIONALE” – „ConvergenŃa reală şi convergenŃa nominală în procesul aderării României la Uniunea Europeană”, ConferinŃa tinerilor economişti, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, septembrie 2004

3. coord. Daniel Dăianu - European Institute of Romania - Study no. 2 - STRATEGIES OF MONETARY AND EXCHANGE RATE POLICY IN THE PERSPECTIVE OF ROMANIA’S ACCESSION TO THE EUROPEAN UNION Romania’s Monetary Institutions And Policy: Meeting The EU Challenge

4. ConferinŃa ştiinŃifică internaŃională Economia românească – “Criză, adaptare, integrare euroatlantică”, Sibiu, 16-18 mai 1996, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de ŞtiinŃe, Catedra de ŞtiinŃe Economice, Edit. Continent, Sibiu

5. Simpozion ŞtiinŃific NaŃional – „Relansarea creşterii economice în România”, Edit. Economică, Bucureşti, 2000

6. Simpozionul de istorie şi civilizaŃie bancară „Cristian Popişteanu” – „Primul deceniu al reformei bancare din România”, vol. I şi vol. II, Bucureşti, 22-23 noiembrie 2002

7. The International Economic Conference, Section 3: Monetary and Financial Structures in East and Central Europe, Sibiu, 2006

8. „Central Banking Issues in Emerging Market-oriented Economies” - A Symposium Sponsored by The Federal Reserve Bank of Kansas City, Jackson Hole, Wyoming, August 23-25, 1990

9. ROMANIAN BANKING INSTITUTE – „The Economic and Monetary Environment”, 2007 10. Romanian Academy National Institute of Economic Research „Victor Slăvescu” Institute of Financial

and Monetary Research – Silviu Marius Şeitan - „International Banking Standards. Issues on Banking Regulation in Economies in Transition – A Study on Romania’s Situation”, Centre for Economic Information and Documentation, Bucharest, 2001

DOCUMENTE LEGISLATIVE ŞI OFICIALE: 1. LegislaŃia bancară, actualizat ianuarie 2005, Edit. All Beck, Bucureşti, 2005 2. Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS’s) incluzând Standardele InternaŃionale de

Contabilitate (IAS’s) şi Interpretările lor de la 1 ianuarie 2006 3. Regulamentul nr. 1 (r1) din 30/03/2000 privind operaŃiunile de piaŃă monetară efectuate de Banca

NaŃională a României şi facilităŃile permanente acordate de aceasta participanŃilor eligibili Republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 84 din 01/02/2008

4. Regulamentul Nr. 11 din 13 noiembrie 2007 privind autorizarea instituŃiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituŃiilor de credit din state terŃe Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837/06.12.2007

5. OUG nr. 98 din 06.12.2006 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1023 din 22.12.2006 privind supravegherea suplimentară a instituŃiilor de credit, a societăŃilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăŃilor de servicii de investiŃii financiare şi a societăŃilor de administrare a investiŃiilor dintr-un conglomerat financiar

6. OUG nr. 99 din 6.12.2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului Publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27/12/2006

7. LEGEA nr.70 din 8 mai 1934 pentru organizarea şi reglementarea comerŃului de bancă publicată în M.Of. nr. 105/8 mai. 1934

8. LEGEA nr.31 din 16 noiembrie 1990 cu privire la activitatea de comerŃ interior M.Of. nr.126 - 127/17 noi.1990

9. LEGEA nr.83/21 mai 1997 cu privire la privatizarea societăŃilor bancare la care statul este acŃionar, publicată în M.Of. nr. 98/23 mai 1997

10. LEGEA nr. 58/5 martie 1998 privind activitatea bancară publicată în M.Of. nr. 121/23 mar. 1998 11. LEGEA nr. 178/2004 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 39/1996 privind înfiinŃarea şi

funcŃionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar M.Of. 606 /06.07.2004 12. BNR – Buletine lunare, 2006 - 2008 13. BNR – Rapoarte anuale 2000 – 2008 14. BNR – Rapoarte asupra stabilităŃii financiare 2006 – 2008 15. Anuarul Statistic al României 2006, 2007 16. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, ediŃia I, Best Publishing România, septembrie

2006 17. DIRECTIVA 2000/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18/09/2000 privind iniŃierea,

exercitarea şi supravegherea prudenŃială a activităŃii instituŃiilor de bani electronici 18. DIRECTIVA 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16/12/2002 privind

supravegherea suplimentară a instituŃiilor de credit, a societăŃilor de asigurare şi a societăŃilor de investiŃii într-un conglomerat financiar

19. DIRECTIVE 2006/48/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 14 June 2006 relating to the taking up and pursuit of the business of credit institutions (recast)

20. DIRECTIVE 2006/49/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 14 June 2006 on the capital adequacy of investment firms and credit institutions (recast).

21. DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE din 12 decembrie 2008 de stabilire a măsurilor necesare pentru contribuția la valoarea acumulată a capitalului propriu al Băncii Centrale Europene și pentru ajustarea creanțelor băncilor centrale naționale echivalente activelor din rezervele valutare transferate (BCE/2008/27) (2009/57/CE)

22. DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE din 15 decembrie 2008 de stabilire a măsurilor necesare pentru vărsarea capitalului Băncii Centrale Europene de către băncile centrale naționale neparticipante (BCE/2008/28) (2009/58/CE)

23. ORIENTAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE din 11 septembrie 2008 privind colectarea datelor referitoare la euro și funcționarea Sistemului de informații privind numerarul 2 (BCE/2008/8) (2008/950/CE)

24. Aviz al Băncii Centrale Europene din 1 august 2007 la solicitarea Băncii NaŃionale a României cu privire la un proiect de circulară referitoare la regimul rezervelor minime obligatorii (CON/2007/22)

25. BCE - “The Single Monetary Policy in the Euro Era”, april, 2002 26. BCE - “Review of the International Role of the Euro”, December, 2004 27. BCE - “The Monetary Policy of the ECB”, 2004 28. BCE – Annual Report 2003-2006 29. BCE – “Indicators of Financial Integration in the Euro Area”, 2005 30. BCE – “Zona Unică de PlăŃi în Euro – SEPA. O piaŃă integrată de plăŃi de mică valoare”, 2006 31. BCE – “History, Role and Functions”, by HANSPETER K. SCHELLER SECOND REVISED

EDITION 2006, 32. BCE – “Statistics ”, April 2008 33. BCE – „Banca Centrală Europeană. Eurosistemul. Sistemul European al Băncilor Centrale”, apr.2008 34. BCE – “Banca Centrală Europeană. Eurosistemul. Sistemul European al Băncilor Centrale”, 2008 35. BCE – “Financial Integration in Europe”, 2008 36. BCE – “Implementarea politicii monetare în zona euro. DocumentaŃia generală privind instrumentele şi

procedurile de politică monetară ale Eurosistemului”, noiembrie 2008 37. BCE – Buletin lunar a 10-a aniversare a BCE 1998-2008 38. BCE – Raport anual 2008 39. BCE – Buletin lunar, martie 2009 40. BCE – Research Bulletin, No 8, March 2009 41. BCE – Statistics. Pocket Book, April 2009

REVISTE ŞI PERIODICE: 1. ROMANIAN ECONOMIC RESEARCH OBSERVER – „International Banking Standards. Issues on

Banking Regulation in Economies in Transition – A Study on Romanian’s Situation”, ŞEITAN, S.M., Centre for Economic Information and Documentation, Bucharest, 2001

2. IMF Working Paper – „Central Bank Losses and Experiences in Selected Countries”, DALTON, J., DZIOBEK, C., International Monetary Fund, april 2005

3. IMF Working Paper – „Consolidation and Market Structure in Emerging Market Banking System”, GELOS, R.G., ROLDOS, J., International Monetary Fund, november 2002

4. IMF Working Paper – „Banking Crises and Bank Resolution Experiences in Some Transition Economies”, ENOCH, C., GULDE, A., HARDY, D., International Monetary Fund, 2002

5. Journal of World Business – „The evolving role of cooperation among multinational corporations and indigenous organizations in transition economies: A migration away from confrontation”, Paula Danskin, Clay Dibrell, Ben L. Kedia, Volume 40, No.3, August 2005

6. Journal of World Business – „National cultural distance and initial foreign aquisition performance: The moderating effect of integration”, Arjen H.L. Slangen, Volume 41, No.2, June 2006

7. The Economist, dintre care: o “Ghidul indicatorilor economici”, Edit. Teora, Bucureşti, 2001 o „The End of the Cash Era”, february 17th, 2007

8. Problèmes économiques. Banques – “Quelle banque après la crise?”, mercredi 10 décembre 2008, nr. 2960

9. Revista AGER “Theoretical and Applied economics” - economie teoretică şi aplicată o CETINĂ, Iuliana, MIHAIL, Nora – “Price Strategies in Banking Marketing”, anul XIV, nr.1 (506),

ianuarie 2007 o EREMIA, Alexandra, STANCU, Ion – „Activitatea bancară pentru dezvoltare durabilă”, anul XIV,

nr.1 (506), ianuarie 2007 o SOCOL, Cristian, SOCOL, Aura – “Adoptarea euro: costuri sau beneficii?”, anul XIV, nr.1 (506),

ianuarie 2007 o BARBU, Teodora, VINTILĂ, Georgeta - “Consolidarea supravegherii bancare în contextul unui

sistem bancar paneuropean”, anul XIV, nr.3 (508), martie 2007 10. ColecŃia FinanŃe.Bănci.Asigurări. - 2005-2009, dintre care:

o GIOGA, Stere – „Unicredit preia HVB – cea mai mare tranzacŃie bancară transfrontalieră realizată în Europa”, FinanŃe. Bănci. Asigurări, nr. 7, iulie 2005

o TOBĂ, Daniel, SIMION, Dalia – „UE şi iontroducerea monedei unice-euro”, FinanŃe. Bănci. Asigurări, nr. 7, iulie 2005

o GYORGY, Attila – „Cum se acomodează mediul rural cu cardurile?”, FinanŃe. Bănci. Asigurări, nr. 7, iulie 2006

o MORANCIU, Paula – „Externalizarea în sectorul bancar”, FinanŃe. Bănci. Asigurări, nr. 9, septembrie 2006

o MATIŞ Dumitru, PALFI Cristina – „Creditul ipotecar în România în ultimii 10 ani”, FinanŃe. Bănci. Asigurări, , nr.11, noiembrie 2006

o IVAN, Ion – “Strategii de prevenire a riscului bancar”, FinanŃe.Bănci. Asigurări., nr.1, ianuarie 2007

o TĂNĂSESCU P., IACOB M. – „Asigurarea riscului operaŃional – concept nou pe piaŃa bancară românească”, FinanŃe. Bănci. Asigurări., nr.1, ianuarie 2007

o „BNR în Sistemul European al Băncilor Centrale”, nr.1, ianuarie 2007 o CIOCHINĂ I., GUST M., PANOIU L., ANDREI A - „Banca la distanŃă” FinanŃe. Bănci. Asigurări,

nr.3, martie 2007

o BOULESCU, Mircea – “Sistemul European al Băncilor Centrale”, FinanŃe. Bănci. Asigurări, nr. 11, 2008

10. ColecŃia PiaŃa Financiară 2006 – 2009, dintre care: o BICHI, Cristian – „ÎmbunătăŃirea schemelor de garantare a depozitelor”, PiaŃa Financiară,

decembrie 2006 o POPESCU, Alexandra – „Dincol de hotarele capitalei, peisajul bancar reflectă contrastele

României”, PiaŃa Financiară, decembrie 2006 o POPESCU, Alexandra – „Credite la metru pătrat”, PiaŃa Financiară, februarie 2007 o POPESCU, Alexandra – „Libertatea de după tranziŃie”, PiaŃa financiară martie 2007

11. ColecŃia Tribuna Economică 2006 -2009, dintre care: o VOICAN, Răzvan - „În marş spre active de peste 100 mld eur”, Ziarul Financiar. Anuarul de

business al României – 2006. Cei mai buni jucători din economie, iunie 2006 o COCOARĂ, Mihai – „Controlul modificărilor la legea societăŃilor comerciale”, Tribuna

Economică, nr.17, 25 aprilie 2007 o TREAPĂT, LaurenŃiu Mihai – „Acordul Basel II. Elemente de noutate şi modalităŃi de abordare”,

Tribuna Economică nr. 13/2008 12. Revista Business Standard 2008 - 2009 13. Seria „Probleme economice”

o vol. 83-84 – „Modelul structural şi funcŃional al sistemului financiar românesc”, coord. M. DIMITRIU, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2003

o vol. 152-153 - „Sistemul bancar românesc: caracteristici, evoluŃii, tendinŃe şi comparaŃii internaŃionale”, BEREA, A., Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2005

o vol. 161-162 – „EvoluŃia financiar-monetară a ComunităŃii Europene”, C. ALEXANDRU, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2005

o vol. 174 – „InstituŃii financiare implicate în managementul datoriei externe”, M. PAJA, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2005

o vol. 176 – „Datoria externă – opŃiuni referitoare la perfecŃionarea structurii, gestionării şi a managementului”, M. PAJA, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2005

o vol. 198-199 – „Conduita politicii monetare în contextul strategiei Ńintirii inflaŃiei”, POP, N., Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2006

o vol. 202 – „Globalizarea pieŃelor şi spălarea banilor”, G.D. POPA, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2006

o vol. 206-207 - „Coordonate ale dezvoltării economico-sociale regionale cu impact în activitatea bancară”, R.O. POPESCU, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2006

o vol. 209 – „Reglementarea serviciilor financiare europene”, A. NAGY, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2006

o vol. 225 - „Procedura codeciziei în cadrul Uniunii Europene. Prevederile Tratatelor de la Maastricht şi Amsterdam”, C. Dumitrescu, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2006

14. Seria „Studii şi cercetări economice” o vol.9-10 - “ReconstrucŃia sistemului financiar-bancar românesc în perspectiva integrării europene”,

coord. IORDACHE, F., Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2002 o vol.11-12 – „Strategia fiscal-bugetară a României în perspectiva integrării în structurile europene”,

Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2002 o vol.5 – „Reforma instituŃională a Uniunii Europene extinse”, Centrul de Informare şi Documentare

Economică, Bucureşti, 2003 15. ColecŃia Euroeconomia XXI 2007 - 2009

o POPESCU, Dan – „Criza economico-financiară mondială-marginaŃii şi semnificaŃii”, nr.211, 17 aprilie 2009

o POPESCU, Dan - „Keynes contra Friedman?-basculări între etica economică şi economia de speculaŃie”, nr.210, 10 aprilie 2009

o POPESCU, Dan – „În culisele principiale ale crizei economico-financiare – de ce „pentru” bursă - ”, nr.190, 31 octombrie 2008

o SUCIU, Dan – „Sfârşitul convergenŃei Est-Vest?”, nr.209, 3 aprilie 2009 o PETRAŞCU, Daniela – „Încă o sirenă în concertul de alarmă al crizei financiare mondiale: limitele

riscului creditului bancar”, nr.204, 27 februarie 2009 o MĂRGINEAN, Silvia – „George Soroş: De la criza capitalismului global la criza creditelor

ipotecare”, nr.194, 28 noiembrie 2008 o IORDĂNESCU, Eugen – „Criza economică în România”, nr.189, 24 octombrie 2008

16. ColecŃia Economistul 2008 – 2009 o RIZEA, Al. – „Sistemul bancar sub impactul restrângerii activităŃii comapniilor şi populaŃiei”, nr.

2872, 15-16 mai 2009 o RIZEA, Al. – „Sistemul bancar sub impactul acordului de împrumut cu CE”, nr.2871, 14 mai 2009 o MIHAI, Ilie – „Acordul de împrumut al României cu FMI şi CE”, nr. 2869, 12 mai 2009 o MIHAI, Ilie – „Uniunea Europeană în confruntare cu efectele crizei globale”, nr. 2867, 8-9 mai

2009 17. ColecŃia Capital 2007 - 2008 18. ColecŃia Info Economic 2007 19. ColecŃia Ziarul Financiar 2007 - 2008 20. ColecŃia Money Express 2007

SITE-URI WEB:

www.smartbank.ro site-urile oficiale ale instituŃiilor de credit din România www.thebanker.com www.banking.ro www.bnro.ro www.standard.ro www.mie.ro www.mae.ro www.efinance.ro www.ecb.int www.cerope.int www.eur-lex.europa.eu www.europarl.eu.int www.ue.eu.int www.europa.eu.int www.curia.eu.int www.eca.eu.int www.eib.eu.int www.ces.eu.int www.cor.eu.int www.oanda.com www.bis.org www.wto.org www.wikipedia.org www.forbes.com

www.arb.ro


Recommended