“ Nu din vorbe, ci din fapte se cunoaşte omul virtuos” Sf. Vasile cel Mare

Prietenul nostru

Editura Neutrino

Anul VI, Nr. 53 / Iulie - August 2009 Periodic editat de Parohia Ort. Română “SF. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL, GOVÂNDARI

PuteŃi citi: - Mântuitorul Iisus Hristos, ÎnvăŃătorul - Fapte ? - Povestea numelor - Păreri şi certitudini - Hristos, prezent chiar şi în discotecă - Ce nu ştiaŃi despre horoscop! - “Darul” nevredniciei - Dezvoltarea creativităŃii elevilor... - Obiceiuri străvechi din Valea Almăjului -”Scutier la vămile vieŃii” - cugetări şi aforisme - Texte vechi pentru tinerii de azi - InformaŃii utile - Serviciile religioase în Iulie şi August

Idei preliminarii : -ca învăŃător şi Cuvânt dumnezeiesc Domnul

Iisus Hristos se descoperă neîncetat lumii prin profeŃii-dascăli din mari civilizaŃii în care au cultivat prin ei ideile de bine, adevăr, frumos, ordine, dreptate. Dintre aceştia se pot numi: Amenofis IV ; Platon, Aristotel, Socrate; Zoroastru, Confucius, Gautama Buddha, etc.

-când a socotit de bunăcuviinŃă, în cadrul revelaŃiei vechitestamentare, Cuvântul dumnezeiesc se arată prin profeŃi călăuzitor spre întâlnirea cu Hristos. Despre aceşti călăuzitorii vechitestamentari şi pedagogi spre Hristos arată Moise (Deuteronom 18 : 15) şi Sf. Ap. Pavel (Evrei 1 : 1).

-atât învăŃătorii-dascăli ai lumii precreştine extratestamentare cât şi profeŃii vechitestamentari au vorbit cu precădere unui anume popor, într-o anume vreme istorică, foarte rar cuvintele lor s-au referit la viitor şi la toate neamurile.

-Mântuitorul, Iisus Hristos, plinitorul a toate, este faŃă de aceştia, învăŃătorul desăvârşit (Ioan 13 : 13), a cărui cuvinte sunt “duh şi viaŃă” (Ioan 6 : 68), Care are cuvintele vieŃii veşnice (Ioan 20 : 17). El e cuvântul dumnezeiesc personal prin care toate s-au făcut (Ioan 1 : 1-3; Coloseni 1 : 16) şi profetul cel din urmă (Evrei 1 : 2), care aduce revelaŃia absolută în care e deplină învăŃătura despre Dumnezeu şi om, încheind descoperirea dumnezeiască supranaturală. Această învăŃătură o are ca Dumnezeu şi de la Tatăl, cu care este una (Ioan 17: 8 şi 14; Ioan 10: 30).

-După înălŃarea Domnului Iisus Hristos cu tru-pul îndumnezeit la Cer, învăŃătura Sa rămâne în Biserică (Matei 29: 19-20; Marcu 16: 15-16; Ioan 14: 26; 15: 26; Romani 10: 17).

Domnul Iisus Hristos, învăŃătorul descoperit nouă prin scripturi şi-n cuvinte patristice Iisus Hristos ni se descoperă scripturistic ca

fiind Fiul lui Dumnezeu întrupat, o persoană divino-umană în care desluşim pe Cuvântul lui Dumnezeu cel făcut trup, Ioan I: 14: ”Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi noi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”, dar şi pe Iisus Hristos slujitorul. Slujirea pe care o avem în vedere este slujirea învăŃătorească. Această slujire rezidă, pe de o parte, în persoana Logosului sau Cuvân-tului lui Dumnezeu, care a fost în lume de la începutul ei: ”prin raŃiunile lucrurilor, care sunt chipuri create şi susŃinute de raŃiunile Lui eterne (...) şi prin persoanele umane, care în raŃionalitatea lor vie sunt chipurile ipostasului Lui însuşi, create cu scopul ca să gândească raŃiunile lucrurilor împreună cu RaŃiunea divină per-sonală într-un dialog cu Ea”, pe de altă parte, prin ex-

presia vorbei, pentru că prin această expresie s-a rostit: ”să fie!” (Facere I: 3) şi întreaga lume s-a zidit, dar mai ales, această slujire rezidă în Persoana Cuvântului întrupat, căci prin Aceasta, ”persoanele umane sunt puse într-o relaŃie dialogică specială cu Dumnezeu, prin persoana Cuvântului şi cu persoanele semenilor. Fiecare om e un cuvânt gânditor şi în dialog cu Cuvân-tul personal dumnezeiesc şi cu celelalte cuvinte person-ale umane; fiecare soarbe putere din Cuvântul dumne-

zeiesc, dar şi din puterea lucru-rilor, adună raŃiunile lor în gândi-rea sa şi puterea lor în viaŃa sa şi le comunică altora şi primeşte de la ei comunicarea lor şi prin aceasta adânceşte legătura sa cu Logosul divin”. Cât priveşte primul aspect, al prezenŃei Cuvântului în creaŃie şi-n făpturi, prin raŃiunile lor, Sfântul Maxim Mărturisitorul zice î n p r i v i n Ń a a c e a s t a c ă : ”ascunzându-Se pe Sine în mod

tainic în raŃiuni, Cuvântul Se oferă spre înŃelegere, în mod proporŃional, prin fiecare din lucrurile văzute, ca prin nişte litere, întreg şi deplin în toate şi întreg şi ne-micşorat, Cel simplu şi necompus în cele compuse, Cel fără de început în cele supuse începutului, Cel nevăzut în cele văzute, Cel nepipăit în cele pipăite (...) ca prin toate acestea să ne adune treptat la Sine, pe noi cei ce-I urmăm Lui, unificându-ne prin Duhul şi să ne ridice la înŃelegerea Lui simplă”. Iar ca învăŃător al lumii, pe când petrecea în trup, mulŃimea căuta însetată cuvântul Său ”că îi învăŃa pe ei ca unul care are putere” (Matei 7: 29); şi pentru faptul că ”niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om” (Ioan 7: 46). De aceea El este catehetul de-săvârşit şi Catehetica din toate timpurile va afla în cate-hezele Lui normele catehizării desăvârşite. De aceea şi studiul nostru oferă dreptul de preeminenŃă exemplului Său. În lucrarea Sa învăŃătorească distingem ca deosebite: natura cunoştinŃelor Sale, viaŃa Sa identificată cu învăŃătura Sa, principiile şi metodele Sale didactice. În rugăciunea arhierească, de dinaintea patimilor, Domnul Iisus îşi declină slujirea Sa învăŃătorească, declarând-o împlinită, precum şi natura cunoştinŃelor Sale dumnezeieşti, primite de la Tatăl, în virtutea faptului că toate ale Tatălui erau ale Sale ”lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit (...) arătat-am numele Tău oamenilor (...). Eu le-am dat cu-vântul Tău” (Ioan 17: 4, 6, 14); ”toate câte are Tatăl ale Mele sunt” (Ioan 16: 15), arătând totodată natura divină a învăŃăturii Sale. ( urmare în pag. 10)

Mântuitorul Iisus Hristos, ÎnvăŃătorul Pr. Conf. Univ. Dr. Ştefan POMIAN

Povestea numelor www.crestinortodox.ro

3

Filip - Pe 5 octombrie este pomenit Sf. Mucenic Filip, Mitropolitul Moscovei (m. 1569), iar pe 11 îl pomenim pe Sf. Apostol Filip din Ierusalim (a nu fi confundat cu Sf. Apostol Filip din Betsaida Galileei, din ceata primilor 12 aleşi ai Domnului), unul dintre cei 7 diaconi apostolici (vezi Fapte 6, 5). Românes-cul Filip îl reproduce pe grecescul Phílippos, nume foarte răspândit în Grecia antică şi în vechea Mace-donie, însemnând "iubitor de cai" (de la philos, "iubitor de", şi hippos, "cal"). În tradiŃia noastră populară, Sf. Filip păzeşte satele de lupi. Masculinul Filip (diminutiv: Filipas) are derivate ca Filipache (Pache), Filipan (Lipan), Filipin, şi corespondenŃe feminine precum Filipa, Filipia, Filipina - tot mai rare astăzi. Ghelasie - Pe 6 iunie este pomenit Sf. Mucenic Ghelasie (mort prin sabie), iar pe 30 iunie îl cinstim pe Sf. Ierarh Ghelasie de la RâmeŃ (arhiepiscop al românilor transilvaneni din sec. 14, canonizat abia în 1992). De origine grecească, numele (astăzi foarte rar ca nume de botez, dar încă frecvent ca nume călu-găresc sau ca nume de familie), stă în legătură cu gelaseio, "a zâmbi", "a fi vesel". Ca semnificaŃie, este echivalent cu Hilarios (de la hilaros, "vesel, plăcut"), regăsibil şi la noi sub formele Ilarie (Ilaria), Ilarion, ca şi cu neaoşul Bucur (ce a dat numele Bucureştiului). Ghelasie este atestat la noi (mai ales în Moldova şi Transilvania) şi sub forme ca Ghelase, Ghilasa, Ghelafi, Ghilasie, Ghelea, Ghilea, Lasie, dar şi Velase, Velasie. Forma Ghelasia este foarte rară (regăsindu-se aproape exclusiv în mediul monahal).

E părerea mea… şi-o scriu ! de Alina Fetescu alinutza22res@yahoo.com

Fapte? De data aceasta aş dori să abordez un subiect de care m-am mai ocupat, anume acela al vestimentaŃiei, însă vreau să îl combin cu cel al purtării în Biserică. Ceea ce este ciudat e că venim la Biserică îmbrăcaŃi „frumos”, dar ne apucăm şi povestim ce am mai văzut la televizor seara trecută sau ne punem să îl bârfim pe vecinul de lângă noi, în orice caz numai la slujbă şi la rugăciune nu ne stă gândul. Atunci mă întreb, contează aşa mult felul în care eşti îmbrăcat (ca femeie, să vii cu fustă lungă şi batic) sau e mai important ceea ce faci, cum te porŃi şi mai ales motivul pentru care eşti în Biserică? E o întrebare retorică, bineînŃeles. Nu vreau să fiu înŃeleasă greşit şi să se creadă că încerc să “ocărăsc” persoanele care obişnuiesc să se îmbrace cât mai „formal” la Biserică, însă mi-aş dori să pot să mă fac înŃeleasă cum că nu hainele sunt importante, nu ele ar trebui să primeze, ci faptele noastre, conduita noastră, respectul pentru locul în care ne aflăm. Respectul într-un lăcaş sfânt, din punctul meu de vedere, se exprimă prin rugăciune şi implicare în slujba la care se ia parte, nu prin admirarea picturilor sau printr-o continuă şuşotire. Mereu lumea are o impresie greşită despre tineri, cum că ei sunt cei care nu ştiu să respecte Biserica, cum că ei sunt cei care nu prea vin la slujbe, însă trebuie să spun că ei nu sunt singurii care fac asta, am văzut chiar şi oameni maturi, poate chiar şi bătrâni care vin la Biserică doar pentru a se întâlni cu persoane cunoscute, pentru a mai sta la „un pahar de vorbă”, dar în niciun caz pentru a se ruga. Cel mai indicat ar fi să învăŃăm toŃi că Biserica nu este un “mall” la care venim să ne etalăm hainele sau să stăm la vorbă, este locul unde ar trebui să ne simŃim cel mai aproape de Dumnezeu, locul unde să putem vorbi cu El, să Îi mulŃumim pentru tot ce a făcut pentru noi şi pentru tot ce va mai face. Un singur lucru îmi mai rămâne de spus: „ Ar fi mai bine să încercăm să vedem mai întâi bârna din ochiul nostru, şi abia mai apoi să vedem şi paiul din ochiul celor din jur”.

4

Texte vechi pentru tinerii de azi “Păcatul sălăşluit în trup stăpâneşte mintea şi inima ca un tiran. Sufletul în trupul păcăto-sului este ca o pasăre în colivie sau ca o oaie dusă spre junghiere. LanŃurile şi dulceaŃa păcatului îl robesc ca pe un viteaz înlănŃuit, sau ca pe un uriaş cu mâinile şi cu picioarele tăiate. Păcătosul este un mort viu, un orb ce vede, o făptură îndobitocită în care aşezarea ticăloasă a patimilor pregăteşte osânda veşnică. PocăinŃa este stăpâna patimilor. În calea ei stă însă ruşinea.” Pr. Ilarion V. Felea, PocăinŃa Sibiu, 1939

PĂRERI ŞI CERTITUDINI Prof. Stela ŞERBAN Cu cât privesc mai atentă în jur, cu atât sunt mai impresionată de creaŃia lui Dumnezeu şi-i mul-

Ńumesc de fiecare dată când descopăr câte ceva din imensi-tatea lucrării Sale. Universul este perfect, universul se regene-rează pentru că aşa a voit dintru începuturi Creatorul. Cununa creaŃiei dumnezeieşti este omul. Suntem uni-cate prin însăşi actul CreaŃiei, dar nu suntem singuri. Tot pământul se manifestă ca un întreg, şi totul depinde de tot. Fiecărui element din natură trebuie să-i dăm importanŃa cu-venită, trebuie să ne afecteze durerea sau nedreptatea din ju-rul nostru, trebuie să intervenim pentru remedierea situaŃiei în măsura în care putem. Gândurile, urmate de cuvinte şi materi-alizate în acŃiuni se monitorizează undeva! Toate acestea dau o sumă a gândurilor, o linie predominantă, transformându-

se în viaŃa unei naŃii. Să nu mergem pe principiul "mie să-mi meargă bine!" Egoismul şi interesele ego-iste contravin creaŃiei unitare dumnezeiesti. Nimic din ce se petrece nu este întâmplător. În ce mă priveşte, de multe ori îmi vin în gând anumite idei. N-am certitudinea adevărului, deşi sunt sigură că este aşa. Mi s-a întâmplat ca citind un ziar sau privind la televizor la o emisiune, să am verificarea informaŃiei mele. Se poate spune că şu-voiul informaŃional la nivelul planetei circulă mereu, gânduri şi idei, descoperirile unora sunt puse în practică de alŃii şi aceasta numai datorită faptului că aceste gânduri au o extraordinară viteză, putere energetică şi influienŃă asupra mentalului colectiv. De exemplu, când eram copil visam să se inventeze un fel de cinematograf acasă, să nu ne mai deplasăm în oraş. La fel, doream ca vorbind la telefon să văd interlocutorul. Este adevărat că a trecut o bună perioadă, dar acestea s-au inventat şi acum fac parte din viaŃa noastră cotidiană. Trebuie neapărat să amintesc faptul că pământul este casa noastră, el are o mare putere şi ener-gie benefică, este un organism viu pe care ar trebui să-l preŃuim, să-l îngrijim şi să-l respectăm mai mult decât o facem. Noi oamenii, suntem puşi între Cer şi Pământ, mai bine zis noi facem legătura între Pământul-Mamă şi Tatăl-Cer. Şi cred că ar trebui să ne comportăm pe măsura importanŃei noastre!

5

Fii tânăr cu Hristos

Hristos, prezent chiar şi-n discotecă - scrisoare către un tânăr drag - Mă gândeam astăzi la tine şi la prietenii tăi. Eu chiar cred că poŃi cunoaşte un om după prietenii pe care îi are, iar în zilele noastre, tehnologia ne permite să avem liste imense de prieteni pe internet, în special pe messenger. E de-ajuns să dai un „add” şi grupul de prieteni se lărgeşte. Mă întrebam însă, câŃi dintre aceştia îŃi sunt cu adevărat prieteni? Pe mulŃi dintre ei poate nici nu i-ai văzut vreodată, cu alŃii poate nici n-ai schimbat o vorbă. Ei doar figurează acolo, în lista de prieteni de pe mess…, prieteni care la nevoie nu se cunosc... Am observat că adolescenŃii obişnuiesc să facă schimb de liste pe messenger pentru a cunoaşte cât mai multe persoane. Astăzi, când doreşti să te împrieteneşti cu cineva, îi ceri ID-ul de mess şi profilul de Hi 5 ca să înlesniŃi comunicarea şi să vă cunoaşteŃi mai bine. Deseori mă gândesc că poate cei mai buni prieteni pe care i-ai putea avea nu figurează în lista ta de mess. De ce? Pentru că ei vor să te privească în ochi atunci când îŃi vorbesc, să te ia de mână atunci când îŃi este greu şi să te cuprindă în braŃele lor atunci când eşti necăjit. Cu adevărat există, tinere, cineva care şi-ar dori să-Ńi fie prieten, dar care nu-Ńi va da niciodată add pe mess. El nu are nevoie de ID-ul tău de mess pentru a-Ńi vorbi şi nici de profilul tău de Hi 5, pentru că te cunoaşte mai bine decât te cunoşti chiar tu. Acesta este Hristos. Dacă Ńi se pare ca El n-are nici o legătură cu discuŃia noastră despre prieteni, nu te supăra pe mine. Ai răbdare şi citeşte scrisoarea până la capăt şi vei vedea cum Hristos poate fi cel mai bun prieten al adolescenŃilor. De obicei, tinerii privesc mai rar înspre Dumnezeu. Deseori îi aud spunând că ei cred în existenŃa lui Dumnezeu, dar nu au o relaŃie personală cu El. Îl primesc în viaŃa lor şi-I acceptă prietenia numai atunci când le este greu. În rest… Îl uită. Gândeşte-te, tinere drag! Tu de câte ori nu L-ai uitat pe Dumnezeu? Îl laşi acasă când pleci la discotecă, Îl alungi de lângă tine când te întâlneşti cu grupul de amici şi-L uiŃi în camera ta când pleci să te întâlneşti cu prietenul/prietena. El, Hristos, e cumva… într-un fel care te stânjeneşte. Nu-L poŃi lua cu tine în lume pentru că lumea e prea trufaşă pentru smerenia Lui, prea violentă pentru blândeŃea Lui, prea murdară pentru curăŃia Lui şi prea superficială pentru desăvârşirea Lui. El nu e de aici , iar noi…suntem din lume. De Hristos ai timp numai atunci când îŃi bate la uşă vreun examen, când te cerŃi cu părinŃii sau cu prietenii. Uneori trec şi săptămâni până să-I spui o vorbă. Da, ai timp pentru El numai atunci când eşti singur şi apăsat de probleme. Ai observat că atunci când pleci la discotecă, aproape că uiŃi de El încă din momentul în care îŃi alegi hainele sau îŃi aplici machiajul? Hristos e prea liniştit, iar la discotecă e mult zgomot şi multă agitaŃie. Ce să caute El acolo? Mai bine Îl laşi acasă. Pe drum înspre disco, deja nu te mai gândeşti decât la cum te vei distra o noapte întreagă. Tocmai de aceea nu ai observat niciodată că Hristos e în urma ta. Te urmează chiar şi în zgomotul discotecii, în ciuda blândeŃii Sale. Mereu are grijă să nu-L vezi. Ştie că dacă L-ai vedea, te-ai simŃi stingherit şi nu ai mai dansa aşa cum vrei tu. Astfel, Hristos se ascunde printr-un colŃ de discotecă şi te priveşte cu drag de acolo. Dac-ai şti cu câtă atenŃie îşi înăbuşă lumina Lui sub veşminte! Dacă I-ar scăpa vreo rază, ar lumina întreaga discotecă şi… of!…n-ar vrea să te simŃi jenat în dansul tău! Şi-atunci, de ce e la disco dacă nu se distrează? Pentru că tu eştia colo şi tu eşti copilul şi prietenul Lui. Cât despre orele petrecute cu gaşca de amici prin jurul blocului,… niciodată nu L-ai luat şi pe Hristos cu tine. Voi spuneŃi cuvinte pe care El n-ar trebui să le audă pentru că e prea curat. Şi, cu toate acestea, Hristos este acolo. Iar se ascunde Prietenul tău credincios, ca nu cumva tu, văzându-L, să te jenezi a le mai spune amicilor o glumă tare fără de care Ńi-ai pierde statutul de băiat/ fată cool. Şi-atunci, de ce este El totuşi cu voi? Pentru că tare mult şi-ar dori să vină o vreme când să-L primiŃi în viaŃa voastră şi să vă bucuraŃi de prezenŃa Lui. Până atunci, vă veghează cu mult drag... În ceea ce priveşte întâlnirea cu iubitul/iubita,… clipele petrecute împreună sunt unice, doar pentru voi. Ar fi absurd să meargă şi Hristos. E ca şi cum l-ai lua pe tata cu tine la întâlnire, iar tu trebuie să-i spui ei lucruri nemaiauzite. Dar El, cum ar putea să vă lase singuri? Şi-aşa vă cunoaşte orice cuvânt şi orice mişcare. Păşeşte uşor şi tăcut în urma voastră. Priveşte în jos pentru ca voi doi să nu vă simŃiŃi stingheriŃi în prea multa voastră apropiere. Un singur lucru, tinere drag, tu nu-l cunoşti, ori poate nu vrei să te gândeşti la el: Hristos nu vrea să-Ńi îngrădească libertatea. În marea lui iubire pentru oameni, El te lasă să faci ce vrei tu, să mergi unde vrei şi cu cine vrei tu, chiar dacă poate uneori nu este de acord cu ceea ce faci. Hristos şi-ar dori numai să-L iei cu tine oriunde, chiar şi la discotecă şi la întâlnirile cu gaşca ori cu prietena/prietenul. El oricum este lângă tine, nevăzut. Dar ce mare bucurie I-ai face dacă tu ai fi cel care L-ai chema să vină cu tine. Să nu-L uiŃi acasă, ci să-L porŃi în inima ta, în orice loc! El ar şti să te înveŃe să dănŃuieşti în cer cu îngerii. Tot El Ńi-ar dărui pe SfinŃii Săi ca prieteni gata să-şi pună sufletul pentru tine şi, mai ales, El te-ar învăŃa să iubeşti curat. Aşadar, tinere, priveşte înăuntrul tău şi caută-L! Hristos este aşa aproape! Îl vei vedea apoi în icoanele sfinte din biserici, dar şi pe chipul oamenilor care te înconjoară. Îl vei auzi în glasul Sfintei Liturghii, dar şi în binecuvântarea pe care Ńi-o strigă vreun sărman în urma ta, după ce l-ai miluit. Tinere, nu aştepta să vină greutăŃile şi bătrâneŃea ca să mergi la El, pentru că Hristos e bucuria şi tinereŃea noastră! “Eu sunt viŃa, voi sunteŃi mlădiŃele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteŃi face nimic.” (In.15,5) Diana Câşlaru Preluat din Apostolat în łara Făgăraşului nr. 28 - mai 2009

6

Ce nu ştiaŃi despre horoscop ! Pr. Petru Berbentia Dincolo de glumele care se fac pe seama credinŃei în zodii ( horoscop ), această credinŃă există. Sunt convins că mulŃi dintre cititorii revistei noastre citesc prezicerile astrale ce apar în fiecare zi în ziare şi reviste, mai ales în cele ce îşi zic „mondene”! Dacă tot sunteți curioşi şi vreŃi să stiŃi ce vă spun zodiile, am condiderat util să vă spun ce este de fapt, astrologia, pentru a fi siguri că „purtați coarne, vărsați apă, vă îngemănați, sau tot dați din clești, cu un anumit scop… rațional.” Este curios, dar oamenii care refuză ideea unui Dumnezeu Creator, preferă să se supună unor berbeci sau altor animale imaginari ( vezi capricornul), care aleargă prin stele. Aceşti oameni devin foarte vulnerabili, pentru că e destul să-i afli zodia şi poŃi face cu el ce vrei, îl manipulezi ca pe un zombi, ceea ce e valabil, mai ales, pentru femei. Îngrijorat de răspândirea largă a practicilor de acest gen, marele teolog român Ioan Gh. Savin scria: "Sunt şi la noi mulŃi, foarte mulŃi adepŃi ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oraş sau de la sate, care-şi caută în cafea sau umblă cu datul în cărŃi, şi până la simandicoasele fete care cred că au temeiuri ştiinŃifice de a-şi cerceta destinul după prescripŃiile ştiinŃelor ascunse! Dintre aceştia, mulŃi se cred şi se prenumără între fiii Bisericii. Şi încă dintre fiii cei buni. Cu aceeaşi pioşenie cu care-şi aprind candela în faŃa icoanei Mântuitorului sau cu care îşi duc sărindarul la cutare biserică cu sfinŃi făcători de minuni, îşi poartă paşii şi spre prezicătorul care le va citi din stele şi din liniile mâinii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de creştinism însă e mai aproape de magie decât de Hristos. Acest amestec între magie şi religie, între Dumnezeu şi Lucifer, între Simon Magul şi Hristos, între puterea demonică şi bunătatea divină nu înseamnă decât cea mai completă renegare a creştinismului. E apostazie directă". Astrologia este de origine din Ńările orientale, iar ideea de bază era: planetele sunt zei, care în funcŃie de data naşterii fiecărui om şi prin poziŃionarea lor faŃă de Pământ, ne influenŃează fiecare într-un anumit fel. Astrologia occidentală, apărută mai târziu, susŃine că planetele nu sunt zei, dar că au o energie care influenŃează viaŃa oamenilor. Unele aşa-zise preziceri pot părea adevărate pentru că sunt nedefinite cu exactitate şi se pot potrivi oricui. ”Unul dintre şiretlicurile prin care ”ghicitorii” ascund propriile eşecuri este următorul: ei nu afirmă că faptele pe care le ”văd” se vor întâmpla cu siguranŃă, nu susŃin predestinarea absolută. Ei fac afirmaŃii de genul: ”dacă vei fi tare, vei reuşi să eviŃi eşecul pe care îl ”văd””, sau: ”dacă te vei Ńine pe aceeaşi linie, vei avea parte de succesul care mi se ”arată””.” (Danion Vasile, S.O.S. - ”Despre horoscop, cutremure şi ghicirea viitorului” - Editura Bunavestire, 2003). Dacă nu credeŃi, citiŃi zodiacele din mai multe ziare şi să le comparaŃi cu persoane diferite, născute în mai multe perioade ale anului. VeŃi vedea cum se „potrivesc” cele prezise la toate zodiile. Putem îmbina creştinismul cu astrologia? Unii zic că da! Ei consideră că putem merge la Biserică, şi în acelaşi timp să credem în „cititorii în zodii”. Biblia spune altceva! În Vechiul Testament, soarele şi luna, ”luminătorul mare şi luminătorul mic”, nu sunt puse ca omul să le slujească, ci ca ele să-i slujească omului, prin lumina lor, spre ”cârmuirea zilei şi a nopŃii” (Facerea 1:16). Tot în cartea Facerii citim că omul a primit puterea de la Dumnezeu să dea nume tuturor animalelor, inclusiv berbecului, racului, scorpionului, taurului, leului sau peştilor (Facerea 2:19-20). Celor care aduc ca argument pro-zodiac faptul că Magii de la Răsărit au cunoscut din stele despre naşterea şi locul naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Ioan Damaschinul în Dogmatica explică faptul că ei nu au văzut o stea obişnuită ci o stea mişcătoare care le-a arătat drumul. Putem susŃine chiar că a fost o chemare a magilor către propovăduirea lui Mesia şi nu invers, că Dumnezeu a avut grijă şi de cei care credeau în astre şi, i-a îndemnat să vină la El. Iată şi câteva versete din Sfânta Scriptură, referitoare la „luminătorii cerului”: „... privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer. ” (Deuteronomul 4:19) „De se va afla la tine, în vreuna din cetăŃile tale, pe care Ńi le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie, care să fi făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui, şi se va duce şi se va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată oştirea cerească, ceea ce eu n-am poruncit; şi Ńi se va vesti şi vei auzi aceasta, să cercetezi bine şi de se va adeveri aceasta şi se va fi făcut urâciunea aceasta în Israel, să scoŃi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porŃile tale şi să-i ucizi cu pietre. ” (Deuteronomul 17:2-5.) „Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.” ( Psalm 103,20) "Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meştesugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morŃi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului." (Deuteronom 18:10-12). *** Am încercat o lămurire şi chiar o avertizare. E adevărat că Dumnezeu ne-a lăsat informaŃii despre realitatea şi revelaŃia "luminătorilor cereşti", dar să nu uităm că revelatia scrisă a înlocuit-o pe cea stelară. Lumina revelaŃiei scrise a făcut să se estompeze învăŃătura despre zodii. Pentru "vremea" de acum, Dumnezeu interzice ghicirea in stele si astrologia. RevelaŃia stelară este astăzi denaturată şi demonizată. A stărui în ea, înseamnă a trăi conştient împotriva unor porunci dumnezeieşti. Noi suntem invitaŃi să imităm sau pe Hristos, sau berbecii, taurii şi racii zodiacali. Imitând, devenim, susŃine ascetica ortodoxă. Dar, desigur, fiecare e liber să aleagă ceea ce vrea el să devină. Să luăm aminte! - sursa Internet -

Diac. Emil Varga - prof. de Religie

“ VOX POPULI VOX DEI ”

“Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.” Lc. 19, 40

7

,,Darul’’ nevredniciei ,,FericiŃi cei ce plâng că aceia se vor mângâia...’’ (Matei 5,4)

Pentru un posibil itinerar de la întuneric la lumină Împlinirea umanului implică dintotdeauna căutarea şi împlinirea binelui, ca sens al existenŃei şi de ce nu, al vredniciei personale înaintea lui Dumnezeu. În spectrul lumescului, vrednicia ori nevrednicia apare ca un dat relativ, mai mult sau mai puŃin bun de luat în seamă în funcŃie de raportarea unei fapte la un set de valori morale, sociale şi religioase. Vrednicia, ca stare morală pilduitoare oferă mereu recunoştinŃă, şansa dobândirii binelui, precum spune Scriptura că : ,,vrednic este slujitorul de plata sa’’ (I Timotei 1, 18). De multe ori vrednicia devine sinonim cu demnitatea de a nu fi dispus compromisurilor de tot felul, cu hărnicia şi cu puterea de birui răul cu bine. Ca exemplu, putem aduce în prim-plan unul din cadrul cultului divin public şi anume chemarea la treapta slujirii preoŃeşti şi actul hirotoniei din cadrul Sfintei Liturghii, taină divină ce trebuie însoŃită spre deplinătatea ei de acceptul comunităŃii credincioşilor; de aceea, din primele veacuri creştine şi până în prezent, înainte ca episcopul să-i acorde noului hirotonit veşmintele preoŃiei întreabă comunitatea creştinilor : ,,Vrednic este?’’ iar răspunsul aşteptat să întregească în cele din urmă dictonul : ,,Vox populi, vox dei...’’ Nevrednicia, ca lipsă în faŃa oricărei virtuŃi aduce de la sine dispreŃ, indiferenŃă şi pedeapsă asupra celui aflat într-o astfel de stare. Dar oare această stare să fie una fără leac? Nicidecum... eu cred ca mai este speranŃă. Starea de nevrednicie ne poate aduce în pragul disperării al lipsei de orice nădejde, dar poate constitui şi un moment al unui bilant, al unei proprii judecăŃi în care ne putem recunoşte vina, defecte şi răutatea. Astfel, într-o nouă lumină a lucrurilor, nevrednicia poate fi înŃeleasă şi ca un ,,dar’’, ca un moment în care poŃi lua haina pocăinŃei, hotărârea unei înnoiri spirituale.

ConştiinŃa nevredniciei sau luciditatea în haina regretului Descoperindu-ne nevrednicia, redescoperim speranŃa iubirii lui Dumnezeu fără margini: ,,...Te-am părăsit Stăpâne, să nu mă părăseşti, am ieşit de la Tine, ieşi în căutarea mea...’’ (Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos). ConştiinŃa stării de nevrednicie deschide noi orizonturi şi poate schimba lacrimile de durere în lacrimi de nădejde şi bucurie sufletească. Numai cine nu cunoaşte depărtarea de cei dragi nu poate înŃelege bucuria regăsirii lor... Aşa se întâmplă şi cu sufletul nostru când ne înstrăinăm de Dumnezeu...ne simŃim neîmpliniŃi (oricât de mulŃi bani şi imfluenŃa am avea) căutând permanent ceea ce ne defineşte ca persoană, cu dragostea şi dorul ce niciodată nu trebuie să moară. Apostolul Petru s-a lepădat de ÎnvăŃătorul Său, ucenicii toŃi ,,stăteau ascunşi de frica iudeilor’’(Ioan 20,19), făcându-se nevrednici de Jertfa de pe Cruce a Domnului lor, dar ceea ce le-au dat tuturor a doua şansă de a deveni prietenii lui Iisus cu siguranŃă a fost dragostea şi dorinŃa lor, ca dincolo de suferinŃă şi de moarte, Mântuitorul să nu-i lase singuri...ceea ce s-a şi întâmplat în prima Zi a săptămânii... Personal mărturisesc că m-a impresionat teribil conştientizarea nevredniciei unui personaj depravat ajuns pe patul de moarte, Marmeladov, căinŃa acestuia dar şi speranŃa în iertarea divină: ,,...După ce îi istoriseşte lui Rascolnikov chipul în care a ajuns să se bălăcească în mocirla beŃiei, după ce îi istoriseşte cutremurătoarele suferinŃe în care se macină viaŃa lui şi a familiei sale, Marmeladov, adaugă că, deşi e dispreŃuit şi badjocorit de toŃi, el ştie că există totuşi cineva care se va milostivi şi de dânsul. Odată şi odată, la Judecata cea mare, Judecătorul, după ce va fi terminat cu <<bunii, cuminŃii şi blânzii>>, se va întoarce şi către unii ca el şi le va zice: <<ApropiaŃi-vă şi voi...apropiaŃi-vă netrebnicilor, apropiaŃi-vă neruşinaŃilor!>> Şi ne vom apropia toŃi, fără teamă. Iar El ne va spune: <<SunteŃi porci! PurtaŃi pe voi semnul dobitociei...dar veniŃi!>> Şi cuminŃii, deştepŃii, vor zice: <<Doamne, de ce-i primeşti pe ei?>> Iar El va răspunde: <<Îi primesc, cuminŃilor, îi primesc deştepŃilor, pentru că nici unul dintre ei nu s-a crezut vrednic de favoarea aceasta...>> Şi ne va întinde braŃele, iar noi ne vom năpusti…şi vom izbucni în plâns…şi vom înŃelege totul…Doamne, vie împărăŃia Ta!...’’ (F. M. Dostoievski, Crimă şi pedeapsă). Exemplul de mai sus vorbeşte de la sine de spre intimitatea sufletească a multora dintre noi, de strădania personală de a străbate drumul deloc uşor de la patimă la virtute, de la întuneric la lumină. Rămâne ca pentru orice creştin, atât vrednicia cât şi nevredicia să-l pună faŃă-n faŃă cu gândul la Dumnezeu şi la lucrarea ,,cu timp şi fără timp’’ a binelui; ai căzut, te ridici cu fruntea spre Cer, ai rămas în urmă, mergi mai departe…cred că timpul încă mai ară rabdare cu noi…vrednici ori nevrednici…

8

DEZVOLTAREA CREATIVITĂłII ELEVILOR PRIN INTERMEDIUL PARTENERIATELOR ŞCOLARE Prof. Pr. Chiosa Nicolae Liceul Teoretic „Traian Lalescu”, ReşiŃa Sintagma parteneriat educaŃional este tot mai des folosită în limbajul pedagogic actual datorită reuşitelor demonstrate deja de punerea în practică a acestei strategii, dar şi datorită posibilităŃi-lor de perspectivă pe care le promite un astfel de sistem educa-Ńional. O problemă importantă pentru Ńara noastră o reprezintă re-sponsabilitatea locală pentru calitatea educaŃiei şi succesul şcolar, care reclamă căi diferite de stabilire a relaŃiilor de colaborare între şcoli, familii şi comunităŃi. Avem în vedere că şcolile de toate gradele sunt organizaŃii responsabile pentru educaŃia formală a copiilor şi adolescenŃilor. Şcolile care duc la bun sfârşit mult mai eficient această responsabilitate se consideră pe ele însele şi elevii lor ca parte a sistemului social ce include familiile şi comunităŃile. Motivul principal pentru crearea parteneriatelor şcolare de diferite tipuri este dorinŃa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaŃă. Atunci când părinŃii, elevii şi ceilalŃi membrii ai comunităŃii se consideră unii pe alŃii parteneri în educaŃie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcŃioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenŃială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opŃional sau o problemă de natura relaŃiilor publice. Cooperarea activă a şcolii şi a învăŃătorilor cu ceilalŃi factori educaŃionali – familia, comunitatea lo-cală, mass-media, biserica, organizaŃii nonguvernamentale – trebuie să conducă la realizarea unor part-eneriate viabile, de natură să permită o abordare pozitivă a problemelor diverse ale tinerilor elevi. Şcoala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicaŃi în acest proces de educare să poată gestiona re-sursele umane, să aibă cunoştinŃe de psihologie şi pedagogie, să se poată adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală. Totuşi, rolul cel mai important îl are şcoala, cadrele didactice care, prin activităŃile elaborate, pot dezvolta la elevi abilităŃi şi conduite morale şi civice, în contextul european actual. Valoarea educaŃiei creşte într-o lume în care schimbările s-au accelerat simŃitor, într-o societate a opŃiunilor individuale şi sociale multiple, marcată de o multitudine de tranziŃii, de naturi diferite. EducaŃia este somată să răspundă provocărilor unei lumi a societăŃilor şi indivizilor în derută, o lume în care s-au pierdut şi se pierd repere, sisteme de referinŃă, iar sistemele etice se află în criză. Ea trebuie să construi-ască drumuri noi pentru speranŃă, prin formarea unor cadre cât mai flexibile, a unor capacităŃi şi comporta-mente capabile să facă faŃă schimbării permanente şi să adapteze elevul la incertitudine şi complexitate. Şcoala este chemată să contribuie decisiv la reconstrucŃia spirituală, la redefinirea unor noi sisteme de val-ori. În urma parteneriatelor şcolare fiecare dintre părŃile implicate în actul educativ are diferite beneficii: -profesorii au astfel posibilitatea deprinderii de noi abilităŃi în planificarea şi managementul proiectului. Reuniunile cu colegii din diferite Ńări europene sunt o oportunitate de a cunoaşte alte sisteme educaŃionale şi metode de predare ce pot inspira inovaŃia în şcoală . În plus, întâlnirile profesionale cu colegi străini pot conduce la stabilirea de prietenii mai profunde decât colaborarea în proiect. -atât profesorii cât şi elevii dobândesc noi abilităŃi relevante, atât pentru viaŃa profesională, cât şi pentru cea personală, precum abilităŃi de comunicare şi prezentare, luarea deciziei, rezolvarea de probleme şi managementul conflictului, creativitate, munca în echipă şi solidaritate. Ei învaŃă limbi străine noi şi le pot practica pe cele pe care deja le cunosc. Ideea dezvoltării profesionale şi reuşitei conduce la motivaŃie crescută şi satisfacŃie. -şcolile beneficiază de motivaŃia sporită a profesorilor şi elevilor împreună cu creşterea corespunzătoare a ni-velelor de interes şi reuşitelor şcolare ale elevilor. -părinŃii beneficiază de sporirea interesului elevilor, motivaŃiei acestora şi reuşitei şcolare. ( urmare în pag. 9)

9

( urmare din pag. 8)

DEZVOLTAREA CREATIVITĂłII ELEVILOR PRIN INTERMEDIUL PARTENERIATELOR ŞCOLARE Un rol foarte important în dezvoltarea morală a elevilor o are Biserica. Parteneriatele dintre şcoală şi biserică pot orienta elevii spre respectarea unor importante valori morale cum ar fi: punctualitatea, adevărul, disciplina, re-spectul faŃă de aproapele nostru, ajutorarea celui aflat în dificultate. O dorinŃă a devenit realitate prin intermediul tinerilor care doresc să joace un rol activ în Biserică, aceştia simŃind o permanentă chemare şi o dorinŃă de interacŃiune cu cei care le împărtăşesc gândurile. Dintre toŃi membrii Bisericii, tinerii sunt cei care au cea mai mare ne-voie de o legătură între teorie şi practică. Tinerii sunt înfometaŃi după o comuniune reală, după o credinŃă practică, după relaŃii autentice, fapt pentru care se roaga împreună şi dezbat problemele pe care le întâlnesc la tot pasul în viaŃă. Astfel, incearca sa schimbe expresiile din seria „ar trebui să...” cu cele „cum să...”. *** În colaborare cu instituŃiile şcolare si bisericeşti desfăşuram acŃiuni care să-i ajute pe elevi să înŃeleagă sensul şi semnificaŃia normelor şi valorilor morale religi-oase şi patriotice care călăuzesc viaŃa şi activitatea oamenilor în comunitate. Proiectele au drept scop realizarea unor activităŃi interculturale şi lingvistice bazate pe toleranŃa religioasă şi relaŃia de prietenie dintre biserici: MotivaŃie: Într-o societate „egocentristă” omul uită că trăieşte în comuniune cu alŃi semeni şi că alături de el se află oameni ce au nevoie de înŃelegerea şi sprijinul său. Astăzi, mai mult ca oricând trebuie să învăŃăm să ne acceptăm, să învăŃăm să respectăm principiile de-mocraŃiei autentice, pentru că numai împreună vom reuşi să coexistăm într-o societate demo-cratică euro-peană. Scop: Şcoala şi Biserica sunt chemate să pregătească viitori cetăŃeni informaŃi şi responsabili, promovând idealurile societăŃii contemporane şi nelăsând uitării valorile naŃionale, unitate naŃională, libertate, drep-tate, adevăr sau stabilitate, precum şi schimbarea mentalităŃilor şi atitudinii elevilor, cadrelor didactice, ale integrării comunităŃii sociale faŃă de aceştia. Obiective: - dezvoltarea unor comportamente dezirabile în concordanŃă cu normele şi valorile morale, civice şi re-ligioase, - dezvoltarea unor atitudini favorabile luării deciziilor şi exprimării opiniilor privind calitatea de bun cetăŃean al României şi de bun creştin, - educarea trăsăturilor pozitive de voinŃă şi caracter, precum şi formarea unor atitudini pozitive faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi, - stabilirea unor raporturi afective, pozitive între membrii grupurilor de elevi proveniŃi de la şcoli cu pro-grame şcolare diferite. Cu gândul curat si plin de voie bună, tinerii ortodocsi ai Liceului Teoretic „Traian Lalescu“, coordo-naŃi de Pr. prof. Nicolae Chiosa, au initiat parteneriatul cu Biserica Catolica si Biserica Anglicana dornice de o dezvoltare a creativitatii elevilor prin intermediul proiectelor interculturale pe teme religioase. Prof. Pr. C.N.

10

( urmare din pag. 2) Pr. Conf. Univ. Dr. Ştefan POMIAN

Mântuitorul Iisus Hristos, ÎnvăŃătorul În fapt El a şi mărturisit zicând: ”Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaŃă” (Ioan 6 : 63). Iar ucenicii sunt convinşi de aceasta şi mărturisesc la rându-le: ”Tu ai cuvintele vieŃii veşnice” (Ioan 6 : 68). De aceea învăŃătura Sa este autentică, originală, desăvârşită şi veşnică. Această afirmaŃie este întărită şi de faptul că Duhul Sfânt nu va avea o învăŃătură deosebită, ci aceeaşi. Despre aceasta mărturiseşte însuşi Domnul Hristos, când zice către ucenicii Săi: ”Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti” (Ioan 16 :13-14) În acestea stă posibilitatea învătământului Său deosebit de felurit, adresat tuturor categoriilor sociale: lucrătorilor câmpului, lucrătorilor viei, pescarilor, comercianŃilor, vameşilor, cărturarilor, politicienilor, tinerilor, femeilor, bătrânilor, legiuitorilor, ostaşilor, celor de-o religie, dar şi celor păgâni, că Dumnezeu fiind, vorbea cu toŃi cele potrivite pentru ei şi rânduite de către însuşi Dumnezeu Tatăl, spre mântuirea lor. Avându-şi învăŃatura de la Sine şi prin Sine, Iisus S-a identificat cu învăŃătura Sa. El n-a trebuit să se conformeze unei anumite învăŃături, cum trebuie noi să facem. Pentru noi învăŃătura vine din afară, pentru El învăŃătura n-a venit, El era însuşi Cuvântul. Aşa se face că putea rosti cuvinte ca acestea: ”Voi Mă numiŃi pe Mine: ÎnvăŃătorul şi Domnul, şi ziceŃi bine, căci sunt” (Ioan 13 : 13); ”Eu lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12 : 46) De aceea, învăŃământul Său are un aspect didactic, dar neîncetat şi unul moral. Vorbea dumnezeieşte, şi se dădea exemplu în faptă. Le cerea chiar să-L cerceteze, dar şi să-L urmeze: ”Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat?” (Ioan 8 : 46); ”Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru El, înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10 : 32) ViaŃa Lui a fost curată, nepătată. Zelul Său a fost nemărginit. Pilda care-l exemplifică cel mai bine este “Pilda Samarinencei”(Ioan 4:1-43). Principiile didactice folosite de Domnul Iisus Hristos se identifică cu principiile didacticii moderne. Trebuie să recunoaştem că pedagogii timpului creştin s-au inspirat cu sau fără voia lor, conştient sau nu, din didactica Mântuitorului. SusŃinem această aserŃiune prin nominalizarea câtorva principii des întâlnite în didactica Domnului Hristos: principiul teocentric, principiul psihologic, al învăŃământului practic, al activităŃii, principiul ecclesiologic. Principiul teocentric, în temeiul căruia, Iisus Hristos aşază pe Dumnezeu în centrul învăŃăturilor Sale. El nu se ocupă cu dovedirea păgânătăŃii lumii, nu intră în polemici în legătură cu conceptul despre Dumnezeu al ascultăto-rilor Săi. ExcepŃie face samarineanca, căreia îi lămureşte ideea adevăratului Dumnezeu şi a închinării celei potrivite şi aceasta pentru că femeia era confuză şi dorea lămurire deplină (Vezi Ioan 4: 20-24). În rest oferă acelaşi tratament didactic atât evreilor cât şi fenicienilor, sirienilor, romanilor etc. Pentru toŃi caută însă întărirea credinŃei şi dirijează învăŃăturile Sale, în aşa fel, încât ei să-L cunoască tot mai bine pe Dumnezeu, aşa cum este El: unic, dar întreit în persoane, un Dumnezeu personal, în dialog neîncetat cu omul, cu întreaga Sa făptură. Un Dumnezeu care desfăşoară şi îmbogăŃeşte neîncetat iconomia Sa divină. Principiul psihologic, prin care învăŃământul Domnului Iisus Hristos s-a desfăşurat în acord cu starea sufletească a auditoriului Său. Iisus Hristos a Ńinut seamă de vârsta, mediul de viaŃă, de activitate, starea socială, intelectuală şi morală a ascultatorilor Săi, de predispoziŃia lor, de legile şi datinile lor. Iar atunci când trebuia să schimbe sau să îmbunătăŃească, făcea referire la cele ştiute de ei, la cele pe care le aveau, le Ńineau şi-i nemulŃumea: ”aŃi auzit?”, le zicea, “că s-a zis?”, dar “Eu vă zic...”, şi completa cu un plus de calitate. Iar un învăŃământ religios nu poate fi lipsit de acest plus de calitate. Principiul interesului practic, care se explică prin afirmaŃia hristică: ”să nu socotiŃi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5 : 17). Acestă împlinire, adusă de Iisus Hristos sferei didactice, constă în considerarea ca actuale şi de viitor a tuturor cunoştinŃelor dobândite mai înainte de întruparea Sa, de către oameni, prin revelaŃia naturală şi cea supranaturală şi prin providenŃa divină. Chiar foloseşte şi lasă Bisericii, care va folosi şi ea, unele principii morale, de exemplu: ”Precum voiŃi să vă facă vouă oamenii, faceŃi-le şi voi asemenea” (Luca 6 : 31); ”toate câte voieşti să nu Ńi se facă Ńie, nu le face şi tu altora”. Acesta era un principiu moral oriental, care se regăseşte şi-n învăŃăturile filosofului chinez Confucius, sub forma următoare: “ceea ce nu doriŃi pentru voi înşivă, nu faceŃi altora” (...) “cei care au reciprocitatea fac celorlalŃi ceea ce doresc să li se facă lor înşişi; ei îi tratează bine pe ceilalŃi, după cum doresc ei înşişi să fie trataŃi” (...) ”răspundeŃi injuriilor prin dreapta măsură a justiŃiei şi faceŃi binele pentru bine”. Cu alte cuvinte, Domnul Iisus Hristos reŃine ca practice toate principiile morale existente şi laudă credinŃa şi purtarea unor păgâni, de exemplu: sutaşul roman, femeia cananeană, văduva din Sarepta Sidonului, sirianul Neeman. Este un fapt deosebit să nu dărâmi, ci să zideşti mai departe. A împlinit astfel profeŃia lui Isaia: ”trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui Legea cu credincioşie” (Isaia 42 : 3). Aceasta nu L-a impiedecat să impună în lume o religie nouă. Dimpotrivă, făcea ceva nemaifăcut. Şi tocmai în aceasta consta noutatea. A fost învăŃătorul cel mai practic. Avea o învăŃătură simplă, uşor de trăit. ( urmare în pag. 11)

11

( urmare din pag. 10)

Mântuitorul Iisus Hristos, ÎnvăŃătorul Principiul activităŃii, căci învăŃământul Domnului Iisus a avut un aspect material, prin care înŃelegem suma cunoştinŃelor, a învăŃăturilor noi, comunicate, dar şi un aspect formal, prin care înŃelegem subordonarea tematicilor în slujba realizării de personalităŃi creştine, caractere integre, oameni de omenie, iubitori de Dumnezeu şi de semeni, creştini deplini, ideali. Aceasta dovedeşte că învăŃământul Său era dinamic, activ, care mişca individul, dar şi societatea. Şi dovada cea mai grăitoare este că învăŃământul Domnului Iisus Hristos a mişcat întreaga lume, orânduindu-i calea. Iată, numai până la noi, sunt deja aproape trecute douăzeci de secole de când s-a început această mişcare. Principiul ecclesiologic, în baza căruia învăŃământul Domnului Iisus Hristos s-a adresat tuturor, şi tocmai pentru aceasta, el a fost dăruit ca un tezaur Bisericii Sale, ca unei instituŃii veşnice şi universale (Matei 16 : 18;1 Timotei 3 : 15). Metodele didactice folosite de Domnul nostru Iisus Hristos în slujirea Sa profetică. Sfânta Scriptură nu prezintă sistematic activitatea didactică a Domnului Iisus Hristos. O oarecare sistematizare se face în Evanghelia după Matei, unde se inserează trei din marile Sale cuvântări (Matei capitolele : 5-7 ; 10-13 ; 16-25), de asemenea ucenicul Său iubit, Sf. Ioan Apostolul şi Evanghelistul afirmă că: ”sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărŃile ce s-ar fi scris” (Ioan 21 :I, 25)

Din această cauză şi metodele folosite de Iisus nu apar singularizate, ci cercetând minunatele Sale lecŃii, vom descoperi, în ele metodele: genetică (cu declaraŃii şi tăceri impuse); intuitivă (cu sesizare directă şi percepŃie nemijlocită, cu intuiŃie empirică, internă, care privea stările interioare, sufleteşti ; cu sesizare externă, care se referă la obiectele simŃului extern); analitică (prin analiza şi descompunerea unui întreg în părŃile lui componente); sintetică (prin reunirea într-un tot organic a unor elemente diverse, sau prin coordonarea lor); conversaŃia catehetică (prin care cerea ascultătorilor justificarea cunoştinŃelor şi comportamentelor lor); conversaŃia euristică (prin care pune la lucru pe tânăr să descopere el care este aproapele său şi cum trebuie să se comporte cu el) şi în fine o mulŃime de alte metode (inductivă; deductivă; expunerea-acroamatică-povestitoare; erotematică-întrebătoare sau interogativă, socratică etc.). Ca procedee Domnul Iisus foloseşte: monologul, dialogul, expunerea, interogaŃia, conversaŃia, şi adesea segmente de metode (analogia, generalizarea, analiza, etc.) pe care le aduce în sprijinul metodei folosite ca bază de lucru. Ca moduri de învăŃământ, El învaŃă: individual, colectiv, în grup, monitorial (atunci când îşi trimite ucenicii, pe probă, la activitate). ÎnvăŃătorul şi învăŃătura acordate la un aşa nivel, nemaiîntâlnit, au făcut învătământul Său plăcut, interesant, activ, educativ, practic, temeinic şi durabil. EsenŃa învăŃământului Său este de factură psihologică, naturală şi intuitivă. Psihologică, pentru că cunoscând sufletele ascultătorilor, şi socotindu-le ogoare doritoare după sămânŃa Evangheliei, le-a aruncat sămânŃa potrivită, spre a rodi: una sută la sută, alta şaizeci, alta treizeci (Marcu 4 : 8). Într-un fel îl tratează pe Nicodim, într-alt fel îl tratează pe tânărul doritor de viaŃă veşnică, într-alt fel o tratează pe samarineancă, alt fel pe Petru - ucenicul lepădat, în alt fel pe Maria Magdalena, pe vameşul, etc. Naturală, pentru că porneşte totdeauna de la uşor la mai greu, de la simplu la complex, cu o răbdare îndelungată, treaptă cu treaptă, spre Ńinta finală “cunoaşterea lui Dumnezeu”, care echivalează cu viaŃa veşnică: ”Şi aceasta este viaŃa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis” (Ioan 17 : 3). Intuitivă, pentru că ştie că mulŃimea simplă este mai mult senzorială, decât contemplativă. De aceea îmbracă învăŃătura Sa abstractă, într-o haină concretă, atrăgătoare, ispititoare chiar. În acest scop se foloseşte de: acŃiuni, individualizări, contraste, evenimente istorice şi mai ales parabole.

ÎnvăŃământul Său este plăcut şi interesant, dovadă fiind faptul că mulŃimile Îl ascultau fascinate ”MulŃimile erau uimite de învăŃătura Lui” (Mateo 7 : 28); este activ şi practic, având totdeauna legătură cu viaŃa, implicat în ea; este educativ, pentru că avea în vedere transformarea omului vechi în omul nou, chemat la statura de fiu şi moştenitor, prin Iisus Hristos (Galateni 4 : 4 şi următoarele). El este temeinic şi durabil, fapt dovedit de cele trei secole de prigoniri, care nu au reuşit să zdruncine învăŃământul Său, ci dimpotrivă, au dărâmat în calea Lui toŃi idolii neamurilor. Pentru toate acestea şi pentru câte s-ar mai putea spune despre El, Domnul nostru Iisus Hristos este catehetul desăvârşit.

Pr. Conf. Univ. Dr. Ştefan POMIAN Universitatea de Nord - Baia Mare

12

OBICEIURI STRĂVECHI DIN VALEA ALMĂJULUI LA BOTEZ ŞI LA NUNTĂ.

1.Botezul

În cadrul fiecărei religii, care promovează mân-tuirea omului, există anumite taine de iniŃiere pentru cel ce vrea să intre în cadrul ei şi să devină totodată practi-cant al ei. Dacă la religiile orientale sau la cele africane, adepŃii care vor să devină membrii cu drepturi depline în cadrul religiilor trebuie să treacă prin anumite ritualuri sau practici magice, în cadrul creştinismului, în schimb, catehumenul sau cel ce se pregăteşte de botez, trebuie să treacă prin Tainele Sfântului Botez şi a Mirungerii. Taina Sfântului Botez este prima taină a creştinis-mului, prin intermediul căreia creştinul intră în lumea lui Dumnezeu şi se împărtăşeşte cu harul Său. Pe lângă fap-tul că i se şterge păcatul strămoşesc, noul creştin mai primeşte din partea lui Dumnezeu şi anumite daruri, care să-i asigure o dezvoltare psiho-fizică corespunzătoare. Aceste daruri sunt ale Sfântului Duh, daruri care se primesc de către creştin prin Taina Mirungerii. După ce se sfârşeşte Taina Sfântului Botez, noul creştin este îmbisericit, iar mai apoi este şi împărtăşit pentru prima oară cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos. În cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fiecare zonă a Ńării prezintă anumite tradiŃii şi obiceiuri populare vis-a-vis de Taina Sfântului Botez. În Banatul de munte, mai precis în Valea Almăjului, erau următoarele obiceiuri şi tradiŃii populare, legate de naştere şi Taina Sfântului Botez, tradiŃii ce încă se mai păstrează. În cazul femeii însărcinate,după datini trebuie să se respecte anumite reguli ca: -să nu se mire de ceva urât,pentru că va face copilul urât; -să se ferească de a pofti ceva mâncare şi să nu primească, pentru că va avorta; -să nu fure şi să nu pună nimic pe lângă corp,ca să nu se cunoască pete pe copil; -după naştere, copilul nu se lasă singur până la botez; în caz contrar se înfige un cuŃit în pământ lângă capul copilului, ca să fugă necuratul. La naştere moaşa taie cu un briceag buricul pruncului, legându-l cu aŃă de fuior. Apoi copilul se scaldă în apă călduŃă şi apă sfinŃită în troacă (lighean). În apă se pune un ban de aur sau de argint, pentru ca pruncul să fie curat şi cu spor la bani. Moaşa aduce de acasă pâine, brânză, ouă şi băutură pentru le-huză. Naşul la botez aduce două lumânări şi pânză curată. Moaşa pune mâna fătului pe Biblie, ca să aibă dragoste de carte. Copilul suge un an sau doi, iar pentru ca să fie oprit de la supt, femeia ce alăptează se vopseşte pe sân cu vopsea roşie. Moaşa face copilului prima cămăşuŃă. Copilul este îmbrăcat în această cămăşuŃă şi este înfăşurat în scutece, mâinile fiindu-i apropiate de corp, iar picioarele legate pentru a fi drepte. Pe cap i se pune o căciuliŃă. După aceasta se pune în leagăn. Leagănul este făcut din scoarŃă de tei şi cu fundul din scândură de tei, salcă sau plop foarte subŃire. Fundul este prins de margini cu funie de tei bine răsucită. Lângă capetele leagănului se fac prin fund şi margini orificii prin care se trece frânghia, pentru luat leagănul în spate. Lungimea leagănului este de aproximativ 80 cm. Scutecele erau din cănură călduroasă. Pe fundul leagănului se punea fân sau paie, care erau acoperite cu o procoviŃă. Peste leagăn se întinde lăstaviŃa. Mama apucă leagănul de frânghie şi îl ia în spate, mâinile fiindu-i libere pentru muncă. Sunt doar câteva din obiceiurile almăjene referitoare la naştere şi botez. Prof. Nicolae-Adrian PĂUNESCU

13

Când judeci omul din faŃă, gândeşte-te că ar putea avea sentimente asemănătoare.

*

Nu poŃi exprima mai mult decât ceea ce simŃi.

*

PoŃi comenta corect astăzi doar ce-ai făcut cu adevărat ieri.

*

Fă-Ńi antrenamentul pe câmpie, de vrei să urci muntele !

*

Valoarea Ńi-o poŃi afla numai dacă ai fost ispitit să o afli.

*

Călcând pr urmele călăuzei, vei fi mereu o dublură.

*

Opera este valoroasă când îşi impresionează şi autorul

*

Dacă nu poŃi respinge, nu eşti obligat să accepŃi.

*

ViaŃa nu este uşoară şi nici grea, este aşa cum Ńi-o faci.

Prof. Univ. Dr. Tiberiu Trăilă

NICOLA

InformaŃii utile

COLECTIVUL DE REDACłIE

Pr. Petru Berbentia Prof. Stela Şerban

Alina-Mihaela Fetescu Prof. Diac. Emil Varga Prof. Nicolae Păunescu

Teolog Sergiu Dalea Corector:

Adela-Maria Berbentia Tehnoredactare: Pr. Petru Berbentia

NU SE FAC PARASTASE În ziua Praznicelor Împărăteşti

În Săptămâna brânzei: 23-29 martie

În zilele de luni până vineri din Postul Mare

În Săptămâna Mare şi Săptămâna Luminată

De la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului

PROGRAMUL EMISIUNILOR RELIGIOASE ÎN FIECARE ZI: 5,30 Tatăl Nostru 7,50 Ziua creştină 12,00 Bat clopotele 20,55 “Înger, îngeraşul meu”

LUNI: 23,05 Popasuri duhovniceşti

MARłI: 16,20 Vetre monahale 20,15 Povestioare biblice pentru copii 21,05 Biserica ieri şi azi ( de la Mitropolia Banatului )

MIERCURI: 21,25 DicŃionar de cunoştinŃe religioase 23,10 Mărgăritarele credinŃei

JOI: 22,30 Din înŃelepciunea marilor duhovnici SÂMBĂTĂ: 11,00 Biserica ieri şi azi DUMINICĂ: 11,45 Predica duminicală

14

5 iulie Duminica a 4-a după Rusalii ( vindecarea slugii sutaşului) Matei 8, 5-13 12 iulie Duminica a 5-a după Rusalii (vindecarea demonizaŃilor de la Gadara) Matei 8, 28-34 19 iulie Duminica a 6-a după Rusalii (vindecarea slăbănogului din Capernaum) Matei 9, 1-8 26 iulie Duminica a 7-a după Rusalii (vindecarea orbilor şi mutului în Capernaum) Matei 9, 27-35 2 august Duminica a 8-a după Rusalii (înmulŃirea pâinilor) Matei 14, 14-22 9 august Duminica a 9-a după Rusalii (Umblarea pe mare-potolirea furtunii) Matei 14,22-34 16 august Duminica a 10-a după Rusalii (vindecarea lunatecului) Matei 17, 14-23 23 august Duminica a 11-a după Rusalii (pilda datornicului nemilostiv) Matei 18, 23-35 30 august Duminica a 12-a după Rusalii (tânărul cel bogat) Matei 19, 16-26

SERVICII RELIGIOASE ÎN IULIE ŞI AUGUST În duminici şi sărbători: UTRENIA ora 8,30; SF. LITURGHIE ora 10; VECERNIA ora 19 Miercurea : ora 8 PARACLISUL MAICII DOMNULUI; ora 19 VECERNIA Vinerea : ora 8 ACATIST; ora 19 VECERNIA În fiecare sâmbătă la ora 9 : Pomenirea morŃilor Luni 20 iulie - SFÂNTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL- toate ale praznicului Vineri 31 iulie la ora 17 - Taina Sfântului Maslu pentru luna Iulie Vineri 31 iulie ÎNCEPE POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI Joi 6 august - SCHIMBAREA LA FAłĂ A DOMNULUI - toate ale praznicului Sâmbătă 15 august- ADORMIREA MAICII DOMNULUI - toate ale praznicului Vineri 28 august la ora 17 - Taina Sfântului Maslu pentru luna August Sâmbătă 29 august - TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL - toate ale praznicului

Evangheliile din

Iulie şi

August

NU SE FAC NUNłI

În toate zilele de post de peste an În zilele praznicelor împărăteşti şi în ajunul lor

În săptămâna lăsatului de carne (23-29 mart. 2009) În Postul Paştilor (2 mart. - 18 apr. 2009)

În Săptămâna Luminată (19 apr. - 25 mai 2009) În Postul Sf. Ap. Petru şi Pavel (15-28 Iun. 2009)

În Postul Adormirii Maicii Domnului (31 iulie-14 august 2009)

În Postul Crăciunului (14 nov. - 24 dec.) De la Crăciun la Bobotează (25 dec. - 6 ian.)

15

ROMÂNIA 320191 REŞIłA, Aleea Trei Ape, nr. 2-3-4 tel. & fax: 0040-255-252460 tel. 0040-723-154330 E-mail: JupiterServ@Gmail.com

ISSN 1842 - 6522

PreoŃii slujitori

Primarii din Săcălaz, ReşiŃa şi

Ghiroda Veche

“Strana Strămoşească”