preţul unui număr 3 Lei.

Anul XVIII. Blaj , la 6 Decemvrie 1936 Nr. 49

A B O N A M E N T U L : Un an 150 Lei Pe jumătate . . . . 75 Lei In străinătate . . . 300 Lei

Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , jud. Târnava-Mică

Director ALEXANDRU LUPEANU-MELCV

Primredactor IULIU MAIOR

ANUNŢURI ŞI RECLAME • e primesc la Adminis traţ ie şi u

f lăţesc: un ş ir mărunt odată 5 Le i , a dona şi a treia oră 4 Lei .

Pentruce străinii din România nu se împacă cu noi?

Am văzut oă mulţi dintre străinii cari trăeso în România ne hulesc, unde numai pot. Aoum de curând într'o foaie ungurească, făcută de evrei, se ti­părea ou litere mari, ca titlu de sen­zaţie: „Capitala cu 680.000 locuitori şi cu 56.000 femei pierdute". Scria, bine înţeles, despre oapitala României, — Bucureşti. La fel sunt nenumărate no­tiţe oe apar prin gazetele străine tipă­rite în România.

E întrebare: pentru ce aceşti oa­meni nu se împacă ou noi, nu ne iu­besc? Nici unul nu se poate plânge că este neîndreptăţit în România, că tră­ieşte mai rău şi mai greu deoât noi, că nu ar avea toate libertăţile pe oare le avem şi noi. Dimpotrivă: au mai multe bunuri deoât noi.

Ungurii, nemţii, ruşii nu se pot îm­păca cu noi, pentrucă până la unire ei erau aceia cari aveau puterea de Stat în mână, ei şi neamul din oare fac parte, atât în Ardeal, oât şi în Basa­rabia şi Bucovina. Limba lor era limbă oficială la toate instanţele administra­tive şi judecătoreşti, la oăile ferate şi pretutindenea, deşi noi românii eram oa o mare în toate aceste trei provincii româneşti, iar celelalte naţii erau oa nişte insule mici.

Aoum ei nu se impaoă în ruptul capului cu trebuinţa de-a învăţa limba românească, de care trebue să se slu­jească în trebile lor, şi cei mai mulţi nici nu o învaţă. Pentru e i—veaouri de-arândul — limba românească era numită „limbă de bou* şi o dispre-ţuiau.

înainte de unire fi In slujbele de Stat, şi administrative, şi comunale, şi la armată nu se numeau funoţionari, decât dintre ei. Românii în vremea din Urmă nu mai ajungeau aioi nici la să­mânţă. Ori dacă mai ajungea câte unul, trebuia să-fi schimbe numele în unguresc, nemţesc, sau rusesc Pentru •ceea avem în aceste trei provincii a-tâţia români cu nume străin.

Dar mai este un lucru eare-i ţine departe de noi: nădăjduiesc mereu că iar vor ajunge ei stăpâni. Intre unguri •uni mulţi pftnă în aiua de aai, •«« t a n t i o , Intre « , RomJţBHaj ,R«f »*ul ţe

Rusalii (PttnkSadi Kirâlysâg"), pentru a arăta că e o alcătuire trecătoare.

Bine, veţi zice DVs., dar pentru ce ne urăso evreii o ari s'au născut şi îm­bogăţit la noi în ţară? Vom răspunde cu pilda din alte ţări: evreii nu sunt mulţumiţi decât acolo, unde poruncesc ei. Cum e aoum în Rusia, sau cum cre­deau că va fi în Spania, de unde au fost alungaţi odată ou toţii, şi cum pare a fi chiar în Franţa, care are în frunte un primministru evreu, pe Leon Blum.

La noi până acum nu pot porunci deoât în vie aţa eoonomioă-finanoiară. In guvern, în şcoli, în armată încă nu au putere.

Dar ei râvnesc să stăpânească ou puterea banului toată vieaţa naţională, cum fac, de altfel, în toate ţările. .

E un popor lacom şi obraznic. De aceea nu-i iubeşte nici un popor pe lume.

Ziua Unirii la Blaj La 1 Decemvrie Blajul a îmbrăcat haină

aleasă, de sărbătoare vrednică de amin­tirea măreţei zile a unirii, iar prin frumoasa manifestaţie patriotică a dovedit că, la nevoe, va fi un zid de care şă se spargă şi să se îm­prăştie încercările şi visurile de stricare a graniţelor ţării, visuri cu cari trăesc vecinii noştri dinspre soare-apune.

Sfânta s l u j b ă d u m -n e z e e a s c ă

De dimineaţă toate casele şi Instituţiile publice erau împodobite cu drapele naţionale. Şcolari, în haină de sărbătoare, se îndreptau spre şcoli, iar funcţionari spre serviciile pu­blice. La ora 10 şi V 2 , s'au slujit în biseri­cile româneşti slujbe de mulţumite către Cel de sus, pentrucă a hărăzit neamului românesc măreaţa zi de 1 Dec. 1918. In catedrală a slujit păr. prepozlt şl vicar general Iacob Popa, înconjurat de sobor de preoţi.

La sf. slujbă de mulţumită lai Donnezea. pentrucă a hărăzit poporala! românesc sfânta zl a nniril şi a înfrăţirii tutaror, an luat parte reprezentanţii Mitropoliei, şcolar! şl profesori In frunte en autorităţile administrative şl mili­tară «Un lteaUtate.

Mani fes ta ţ i e p a t r i o t i c ă p e s t r ă z i

După terminarea sf. slujbe, s'a făcut în faţa catedralei Incolonarea tuturor celor de faţă pentru , manifestaţia patriotică pe străzi, Incolonarea s'a făcut în ordinea armatoare:

Şcoalele primare de băieţi şi fete, liceal de băeţi, şcoala normală de băeţi, liceul comereial de băeţi, şcoala de arte şi meserii, liceal de fete, liceul comercial de fete, şcoala normală de fete, şcoala de menaj, Academia teologică, Reuniunile, societăţile culturale, autorităţile ea funcţionarii de toate categoriile, premllitaril şl publicul. Dintre şirurile elevilor răsăreau nu­meroase drapele ce fâlfăiaa spre cerul înorat al acestei zile de toamnă târzie şi placate ca inscripţii împotriva revizioniştilor.

In cântece naţionale, cu muzica în frânte, într'o ordine exemplară, s'au parcurs astfel străzile: Regina Măria, Mitropolit S u d a , Re­gele Ferdinand. In faţa prefecturii, manifestaţia s'a oprit iar păr. prof. Nicolae Corn fa a rostit următoarea cuvântare:

Români. * Iubită tinerime şcolară!^

Suntem în zl de sărbătoare. Sărbătoarea măreaţă a sufletulai românesc. Reamintim azi cu o binefăcătoare roconfortanţă a simţirilor acea zi glorioasă dela Alba-Iulia, în care, su­fletul românesc, încătuşat de veacuri sub ru­gina pintenului maghiar, a ajuns la ultima Ini fază de evoluţie: la faza afirmării şi Impu­nerii lai ca indlvldualltata în concernul celor­lalte popoare.

Fermentat pe ambele versante ale Carpa-ţilor, dela mare'n Maramureş, dela Nistru pân ' la Tisa, de aceeaş rodnică şl mântuitoare idee a latinităţii plecate de aici din şcolile bătrâne ale Blajului, sufletul, spiritualitatea românească a crescut repede, ca aluatul din făină bani, în aşa măsură încât cadrele strâmte, barbare şl de maniere aziatice ale stăpânirel de trişti memorie, na l-au ma i cuprins. Toa te s t rădu­inţele magnaţilor budapesteni n'au reuşit să-i înăbuşe această vertiginoasă creştere. Zi na revărsării trebuia sa vinăl Ea a venit, la 1 Decemvrie 1918. Atonei s'a revărsat această spiritualitate, această simţire românească din piepturile tuturor românilor în iureş de va­lori neasemănate legând vălje şl colinele ar­delene cu Câmpia Băriganolol peste scanatele creste ale Carpaţllor.

Puterea anei picături de apă se spnns e i e toarte mare. Ea găureşte doar chiar piatra ce-1 s t i în cale. Nebiruite sunt atonei deslgar valorile spomegoase ale rânloi ţa revărsare. Dar şl acestea vln.fi trec, eâct raza soarelei ajutată de timp le teaeft pe toate.

P a g . 2 O Si I R E A P O P O 8 U L U I w». 49

Na a.ja se întâmplă însă ca valurile în revărsare ale sufletului unul popor. Ele trec ca lava arzândâ, pnriticând dramul, şi se a sează ca aceasta pentru veşnicie acolo unde se aşează.

Cine va îndrăzni şl cine va putea mal ales să prindă din nou sub cătuşă această forţă românească abia eşltă la lumina zilei?? Cine? Desigur, nimeni şi niciodată!

~.El ne cer p ă m â n t ? ! Dar,

Pământul nostru'i scump şi sfânt, Că el ni-e leagăn şi mormânt; Cu sânge cald l-am apărat Şi câte ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat.

şi de-ar veni an întreg popor

BDe zei, i-am întreba: ce v'or? Şi nu le-am da nici lor pământ,

Căci ei au cerul lor.

Domnule Prefect, După ce am înălţat inimile noastre înspre

Domnul, mulţominda-i pentru ocrotirea şi da­rurile revărsate asupra neamului, pnbiicul blijean, tinerimea şcolară şi reprezentanţii sa­telor din jur, am pornit în acest marş paşnic, azi, dar gata ori când a-1 face răsboinic. A-janşl ta faţa autorităţii civile, a dlitlnsulul re­prezentant al înaltului guvern ne oprim cu toată satisfacţia eliberatului, şi Vă rugăm, că căutând in Inimile şi'n ochii noştri şi adău­gând DVoastră simţământul ce nu-1 patern exprima prin vorbe, sâ transmiteţi prin înaltul guvern, deplinul şi desăvârşitul nostru ataşa­ment faţă de Tron, neam şi ţară, precnm şi nemăsurata voinţă de a fi Sceptrul M. Sale Regelui veşnic ambritor al maiorilor Nistrului şl ale Tisei.

A răspuns d. Prefect amintind drep­turile fi libertăţile pe cari poporal românesc Ie-a câştigat în măreaţa zi de 1 Dec. 1918, asigurând totodată pe cei de faţă că va t ran­spune, prin înaltul Guvern, Ia picioarele Tro­nului, hotărîrea neclintită a blăjenllor de a apăra cu însăşi vleaţa lor, împotriva oricui,

moţtenirea câştigată de înaintaşi prin jertfa sângelui lor.

Manifestaţia a continuat pe strada Ti-motel Clpariu, Piaţa I. M. Clain şl s'a oprit

la M i t r o p o l i e

In faţa bătrânului castel mitropolitan aş­tepta păr. vicar lacob Popa, înconjurat de alţi demnitari blăjenl. Publicai şi şcolarii au um­plut curtea Mitropoliei. Rvs. canonic George Dănllâ, a rostit aici următoarea cuvântare:

llustrisime Părinte Vicar, Iubita noastră ţară tresare astăzi isrlş*.

De sus, din falnicii munţi ai Maramureşului şi până jos la măreţele unde ale Dunării, din Ră­săritul stepelor Bugeacnlul şi pâuă departe în Aposul mănoaselor câmpii ale Tisei, suflarea românească, toată, r, astăz', în plină sărbă­toare. Pentracă, astăzi se împlinesc 18 an*, de când poporul românesc din Ardeal şl părţile oogarene & decretat de bană voia sa, pe pla­toul delà Albâ-Iolia, într'on avânt de sfântă însufleţire şi într'o clipă de frăţească înţele­gere, unirea cu Patria-Mamă şl unirea cu fraţii de pretutindeni.

Binecuvântată fie dar z : ua de 1 Decem­vrie 19i8, care din cele patru cârmuiri n e a închegat îatru una, a noastră şl pe vecii

Blaja!, umilul nostru Blaj, ţine s i ia parte cu tostă inimi la praznicul neamului. Conştient de importanţa rolului ce 1-4 avut în trecutul nostru, îşi aminteşte sz ' , ca pioasă reculegere nu numai de postelnicii s i l Vlădici, de cucer­nicii săi călugări, de învăţaţii săi canonici, şi de harnicii săi profesori, cari i-au ilustrat, — potrivit talentului fiecăruia, — ori stră!o:ituI scaun arhieresc, ori smerita chilie călugărească, ori stalul canonical ori catedra bătrâna din cutare sală de învăţământ, ci-şl aminteşte şi acel tineret studios, care cu cartea în mână şl cu cuvântai mântuirii de neam pe buze, a ştiut să răscolească de atâteaori sufletul neamului, a ştiut să dezarmeze pe jandarmul împănat şi îngâmfat al ungarului, a ştiut de atâteaori să se confunde ca aspiraţiile idealiste ale nea­mului, a ştiut să lupte şi la nevoie să moară pentru ele. '

Acest Biaj, al trecutului glorios şi a l nă­dejdilor mereu îatinerite, vine acuna la tren-telc bătrânei reşedinţe mitropolitane, S | . ş i prezinte tronului arhieresc, ca celui mat merituos şi mai tipic: reprezentant al Iul, omtgllle cele mal adâac simţite, fagâdnindu-şl de-a fi aceliş soare al românlsmulol de pretutindeni, aceeaş falangă nebiruită, pentru trosi, pentru neam şi pentru biserică.

* A răspuns p i r . vicar lacob Popa amin­

tind pe scurt suferinţele Românilor, cari în 1 Dec. 1918, 1* Alba laila, au fost schimbate în bucurie. A cetit «pol cuvântul /. p. Sf. Mitro­polit Alexandra, Excelenţa Sa fiind plecat la Bucureşti, ca să fie de fiţă la şedinţa solemnă pe care Parlamentul a ţinut o cu ecest prilej. Iată cavlntele arhiereşti din prilejui zilei de 1 Decemvrie.

lubifl fii,

Aţi venit în această zi măreaţă de 1 De­cemvrie să reînoiţi înaintea Mitropolitului Bla­jului jurământul de credinţă faţă de marile i-dealuri naţionale, faţă de Integritatea neamului nostru unit pe vecie, faţă de neşttrbirea hota­relor sale.

Bine aţi făcut, prezentând* Vă şefului Bi­sericii române unite, Metropolitului care îşi are scaunul aci la Blaj Pentrucă ierarhii Blajului au fost deapururi stegarii luptelor naţionale, au fost luptătorii cei mai aprigi ai cauzelor naţio­nale din trecutul mai depărtat şi mai apropiau Un Patachi, care declara, că e gata să-şt dea viaţa pentru neamul său, un lnocenţlu Mica Clain, ctitorul Blajului, care susţine vajnic cauza neamului în parlament şi'n memorii repe­tate, un Bob şl un Şuluţiu, dintre cari cel din-tâiu susţine cu tărie vestitul Supplex Libellus Valachorum, iar cel de al doilea declară că nici moartea nu-l desparte de scumpa sa na­ţiune, şi atâţia alfli, între cari Mihalyi opune zid de oţel prin pieptul său pretenţiilor nesă­buite ale Budapestei, au meritat ca scaunul a-cesta al Blajului să fie înconjurat cu respect din partea tuturor fiilor neamului. Repausatul metropolit Vasile, mai apoi nu fusese şi el ca vicar capitular primul preşedinte al Statului

Foiţa „UNIRII POPORULUI" M » • • i * *• » t • • t *. *• % • • a * a * • <a > * > • * < > • • i i e i ' i . i t i u

Temeiur le dreptăţii noastre ăr p ui D r . C o r i o l a n S u c i u

In viaţa fiecărui popor sunt anumite eve­nimente, de Importanţă capitală, cari trasează pentru veacuri, poate chiar pentru milenii, cadrele desvoltării lai.

Un astfel de eveniment epocal pentru noi Românii, a fost actul unirii dela 1 De­cemvrie 1918, când în prezenta a peste 100 de mii de participanţi, „adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania şl Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia .decretează onirea acelor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România", (la Clopoţel, Revoluţia din 1918. . . , p. 121).

Prin acest act, poporal român din Ardeal, care veacuri dearândol a stat în întunerec şi'n ambra morţii, care a fost asuprit şi ignorat, deodată şl-a făcot o apariţie răsunătoare şi Impunătoare pe arena istoriei naţionale şi uni­versale .

Cei cari am fost de faţă şl părtaşi la acta l Istoric din cetatea marilor noastre tra­gedii şl bacuri! naţionale, no vom alta o viaţă întreagă, acel entuziasm delirant, care ne-a cuprins pe toţi, când am văzut cu ochii risl-

pinda-se visul cel rău şi îndelungat al trecu­tului şi realizinda-se în prezenta şi prin con­cursul nostru (eram şl eu delegat al univer­sitarilor români din Cluj) visul României Mari; când vedeam după un lung drum al patimilor, şl după on calvar nespus de dureros, săvâr-şindo-se actul învierii neamului românesc.

* Astăzi, ţara întreagă, dela marg'ni la mar­

gini, dela Nistru pân' la Tisa, din Carpaţi şi pân' la Mare, prăznneşte amintirea zilei de 1 Decemvrie 1918, care simbolizează unirea in tr 'on singur corp naţional a neamului care fusese îmbucătăţlt.

Proporţiile pe cari le-a luat aniversarea de azi, când în parlamentul ţării participă la bucuria noastră şi reprezentanţi de-ai alia­ţilor noştri francezi, cehoslovaci şi iugoslavi, îşi are şi o semnificaţie politică.

Neodihniţii noştri vecini dinspre Apus, pe cari la timpul său i-am scăpat din ghia-rele bolşevismului, no voiesc sâ se astâmpere. Ei au umplut lumea întreagă cu jelaniile lor şl cu propaganda lor revizionistă. Ei nu voesc să recunoască principiul wllsonian de autode­terminare, în baza căruia s'ao creat şl s'au întregit statele naţionale din Europa centrală, ci se lasă fascinaţi de himera regatului sfân­tului Ştefan.

Prin mijloace, care de cele mai multe ori sunt maloneste, an Izbutit pe ici peco losă-ş i creeze o atmosferă favorabilă, iar conducă­

torul unei naţiuni puternice şi viguroase, a ţinut chiar să le ia cauza în braţe, să-i de­plângă ca pe nişte mutilaţi ce ar fi, şl să a-runce prin aceasta o sfidsre la adresa sta­telor succesoare ale Austro-Ungarief.

In noi însă mai trăeşte virtutea străbună a demnităţii şi onoare! naţionale, de aceea ţara întreagă s'a ridicat să răspundă docelul dela Roma (Mussolini), rău informat sau ten­denţios inspirat, şl să-i arate că ceeace este drept pentru Italia, este just şi pentro România' că dacă Italia s'a întregit pe dreptul, des-robindo şi fraţii din Tirol, Istria şl Flame, *r la fel pe dreptul s'a ficat întregirea României prin desroblrea fraţilor din Ardeal şl Ţ a ' 8

Uagarească, precum şi din Bucovina şi Ba­sarabia. Iar mutilaţi eram noi înainte de 1 Dec. 1918, până no se deslipise ceeace era străin corpului Uagariei, devenită şi ea azi stat naţional unitar, deşi no după corn îl era dorinţa.

In faţa tendinţelor revizioniste, în faţa a-tacurilor — deocamdată verbale — contra gra­niţelor noastre, noi suntem datori să răspundem şi să ne arătăm şi susţinem dreptatea.

Iar dreptatea noastră asapra dreptului de stăpânire al acestor plaiuri a rdelene— fiindcă spre acestea se îndreaptă lăcomia un­gurească, — nu este o vorbă.goală, no sunt baloane de săpon — ca cele pe cari le-a serr vit de..curând din Milano-altădata de aiurea, Dacele Mussolini fraţilor săi vitregi de pe pn» 1"'

Nr. 49 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 3

Raţional din Blaj şi membru în marele Sfat Na­ţional alăturta de atâţia alţii?

Cinstea, ce o faceţi deci actualului metro-polii, nu este decât o consacrare a meritelor tuturor înaintaşilor săi pe terenul naţional.

Ca deţinător vremelnic al scaunului ante­cesorilor mei de pioasă amintire, Vă declar şi eu că n'am alt ideal In viaţa, decât să servesc neamului ca credinţă şi spirit de sacrificiu, până la jertfirea vieţii.

Vă îndemn pe toţi să vă grupaţi cu în­sufleţire în jurul steagului imaculat al neamu­lui, care simbolizează integritatea hotarelor noastre şi unitatea indestructibilă a neamului.

Pot să urle şt să ţipe duşmanii noştri de iert şi de azi, pot să aspire, să-şi refacă gra­niţele de odinioară, ca să ne poată stoarce ia­răşi măduva din oase şl să ne exploateze fără milă. Depinde de noi şt numai de noi, de vred­nicia noastră, să păstrăm neatins, ceeace am câştigat cu jertfa eroică a sutelor de mii de fii ai neamului. Toţi pentru unul, unul pentru toţi, grupaţi în furul Regelui nostru Iubit, şeful suprem al armatei glorioase, vom şti ruşina toate planurile celor ce ne Invidiază norocul şl ne vor pieirea.

Sus s'avem inimile/ Cu noi este Dumne­zeu, înţelegeţi neamuri! Ca noi este Dumnezeu.

La sfârşit, studenţii Academiei de teologie din Blaj au cântat „Deşteapil-te Române 8 . Ma­nifestaţia a continuat apoi, iu aceeaşi ordine, pe strada Mitropoliei, I. G. Daca, până

l a P i a t r a L i b e r t ă ţ i i Şcolarii s'au aranjat frumos, in ordine pe

Câmpie, In faţa Tribunei unde au luat loc păr. vicar lacob Popa, d. S. Glzdavu, prefectul ju­deţului, d. Al. Lupeanu-Melln, preş. desp. Blaj al „Astrei", ceilalţi membrii ai despărţământului Blaj al „Astral", sub conducerea căruia a fosr sărbătorită ziua de 1 Dec. ia Blaj, şi publicul. Pe Câmpie, in partea dreaptă a stadionului Piatra Libertăţii lua parte, reprezentând parcă întreg trecutul la această măreaţă sărbătoare naţională.

Dupâce s'a cântat „Imnul Regal", d. prof. Dr. Virgil Fulicea a rostit o însufleţită cuvân­tare, răspunzând atât visurilor deşarte ale re ­vizioniştilor unguri cât şi ini Mnisolinl, susţi­nătorul cel mai aprig al duşmanilor noştri.

ci sunt adevăruri bazate p e fapte, pe rea­lităţi.

înainte de toate noi suntem mai vechi pe aceste meleaguri, decât oricare din neamurile conlocuitoare, iar „qui prior tempore potior iure" — cine e mai vechiu, are mal mult drept. Noi santem autohtoni, noi ne-am zămislit pe acest pământ, noi de aici am răsărit, pe când Ungurii, stăpânitorii noştri volnici de dinainte de 1 Dec. 1918, sa foit nişte venetici, nişte intruşi, cari au asurpat casa şi moşia noastră.

Dapă suferinţe seculare, poporal român a scuturat lanţurile robiei ungureşti, Iar celor cari ar încerca să nl-le pnnâ iarăşi, le strigăm •ă se sadă până la Pesta, şl mal departe:

In lături, venetici! Pământul nostru'i scump şi sfânt Căci el n i -e leagăn şi mormânt: Cu sânge cald l-am apărat Şi câte ape l-au udat Sunt numai lacrimi ce-am vărsat.

(Coşbuc, Noi vrem pământ).

De aceea, cu îndărătnicia ca care ne-am spărst In trecut limba — prin care am supra-veţalt, — ca acelaşi îndărătnicie ne vom a-Pira acum trapul ţârii întregite, sărind ca toţii 1« hotare, dacă ar cere nevoia.

(Va urma,}.

D. Al. Lupeanu- Melln a cetit apoi tele­gramele ce s'au trimis din acel prilej M. Sale Regelui şl dini Victor Antonescu, ministrul de externe al ţării noastre.

întreagă asistenţa a cântat pe armă „Deş-teaptă-te Române", ca care programul de di­nainte de masă ai serbării a luat sfârşit.

S e r b a r e a d e d u p ă m a s ă In aceeaşi zi, după masa la ora 4>/2 a

avat ioc, în sala de gimnastică a liceului de bâeţl, o frumoasă serbare aranjată de desp* Blaj al „Astrei" ca concursul şcolilor din Blaj şi al coralul ţărănesc al „Astrei" din comuna Sâncel.

S'a desfăşurat următorul program: 1. Imnul regal, cântat de coral Şcoalei

Normale de băeţi. 2. Cuvânt festiv despre însemnătatea zilei

de 1 Decemvrie 1918, când s'a făcut unirea pe veci cu Patrle-Mamă, ţinut de d. prof. dr?

Coriolan Suclu, vicepreşedinte al desp. Blaj al „Astrei": Cuvântarea dsale, în parte, o publi­căm la foiţa gazetei.

3. Trăiască România Mare, corul Scoale' Normale de băeţi.

4 Sab steegal cel sfânt de Mircea Ră-dalescu, declamare de Anastasiu Olarlu ci. VI norm.

5 Cântece populare din Bihor coral Li­ceala! de băeţi.

6. La Alba-Iulla, poezie de***, dec), de Vasile Ghtţiu cl. VIII liceal d e b ă e ţ l .

7. Ruga ostaşului de Vorobchievici, corul Şcoalei Normate de fete.

8. Noi n'avem morţi, poezie de Z. Bârsan, deci. de Traian Rozorea cl. VI lic. comerc.de băeţi.

9. Răspuns Ducelui Mnssollni de V. Mi­litară, deci. de Rodica Suciu cl. IV primară de stat.

10. Cântecul vânătorilor, viori şl cor, Li­ceul de fete.

11. La 1 Decemvrie, poezie de*** deci. de Ileana Lupeanu cl. VI liceul de fete.

12. Imnul birulnţii de 6 . Gregorian dec), de Victoria Nicolescu ci. V liceul comercial de fete. -

13. La Turda şl Marşul l inealul , corul ţărănssc al „Astrei" din comuna Sâncel. — Acelaş cor: o doină popalară, arm. de N. Oancea.

14. Graiul neamului, coral Liceala! de băeţi.

Punctele de cor au fost cântate sab conducerea dlor profesori Celestin Chere-beţiu, loan Fiorea, V. Popa-Bura şi Oct. Pop. .Coral ţărănesc al „Astrei" din Sâncel a fost condus de d. înv. N. Ban. A foit răsplătit cu aplauze furtunoase şl a fost o mărturie vie despre ceeace poate poporul nostru acolo ande este bunăvoinţă ş L a n d e conducătorii muncesc cu sârgalnţă şl ca tragere de inimă ca să scoată la suprafaţă însuşirile minunate cu cari este înzestrat sufletul neamului româ­nesc.

Serbarea s'a terminat la ora 6, partici­panţii plecând la casele lor cu sufletele înăl­ţate.

G e n e r a l u l C a n t a c u z l n o a p l e c a t f n S p a n i a . încă înainte de vreme gardiştii dela noi an comparat o sabie de argint ca gândul să o dăruiască generalului Franco, şe-fal trapelor naţionaliste din Spania. Săptă­mâna trecută, a p l e c a t în Spania generalul Cantacuzlno Grănicerul, şef al gardiştilor, în­soţit de alţi tovarăşi, ca să predea sabla s -mlntitâ generalului Franco.

Daforinfele so(ilor de căsătorie unul îa|ă de celalalt

se pot cuprinde pe scurt în cuvintele: dra­goste, credinţă şi ajutor.

Bărbaţii sunt datori să-şi iubească soţiile lor ca Hristos Biserica, jertfîndu-se pe sine pentru dânsa (Efeseni 5, 25), ca trupurile sale (Efeseni 5, 28) şi ca pe sine Înşişi (Efeseni 5, 33). Atât bărbatul, cât şi femeia trebue apoi să-şi supoarte cu răbdare slăbiciunile, ştiind că nu există om în lume fără slăbiciune. Femeia mai ales apoi să nu-i tot bage de vină băr­batului, sfădindu-1 într'una şi arătându-i lâ tot pasul greşelile şi slăbiciunile, că prin aceasta numai ură îşi dobândeşte. Mai bine să-1 iea cu buna, câte odată cu tă­cerea, altă dată cu o singură privire mustrătoare, de cele mai multe ori cu răbdarea şi rugându-se Iui Dumnezeu ca să-i ajute. In forma aceasta a încercat să-1 aducă la calea cea bună sf. Monica, mama sfântului Augustin, pe soţul ei Patriciu. Mai mult vorbea către el prin însuşirile şi virtuţile sale minunate, decât prin vorbe, dupăcum ne povesteşte însuşi sf. Augustin.

Eduard I. Regele Angliei â fost rănit cu o sabie veninoasă, în anul 1271, când se lupta împotriva păgânilor în faţa Ieru­salimului. Toţi medicii au tost de părerea că regele va muri dacă nu-i va suge ci­neva veninul din rană. Nimenea n'a în­drăznit însă, temându-se ca să nu se mo­lipsească. Numai decât a sărit regina Eleonora şi s'a oferit să-i sugă rana. Re­gele însă nu s'a învoit. Ca să-şi scape soţul, regina a recurs atunci la o înşelă­ciune. I-a supt rana, până când., dormea regele. Şi au scăpat amândoi teferi.

Să ferească Dumnezeu când soţii încep să se sfădească. Nu mai au linişte în casă, nu le tihneşte nici-mâncare, nici somn. Ei lac iadul pe pământ.

Trebue, în rândul al doilea, să-şi păstreze soţii de căsătorie fidelitatea sau credinţă. împrumutată. De aceea să încon­jure şi părerea necredinţei şi astfel să încunjure contactul prea des cu persoane de alt sex, pentrucă astfel se naşte, ja-luzia, cea mai groaznică boală de care poate suferi nn soţ de căsătorie. Despre această boală spune sf. Ion Gurădeaur, că chiar şi cea mai neagră sărăcie, boala fără leac, focul şi sabia sunt mai uşor de suportat decât acest rău îngrozitor. Legea lui Moisi pedepsea cu ucidere cu pietri pe soţii de căsătorie cari şi-au necinstit patul; iară sf. Pa vel le spune unora ca acestora, la Efeseni 5, 5, că nu au moş­tenire întru împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

Soţii de căsătorie să nu fie prea sensuali. Să iea pildă dela tânărul Tobie şi soţie-sa Sara, cari s'au ştiut potoli chiar şi când se aflau întâia noapte îm­preuna şi n'au nitat nici atunci a se ruga lui Dumnezeu. Cartea lui Tobit ar trcbuj să o citească toţi oamenii căsătoriţi. Sg nu ni te apoii soţii să urmeze cât mai bin #

Pag. 4 U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 4 9

Cum a fost sărbătorită la Bucureşti ziua de 1 Decemvrie

următoarele sfaturi ale sf. apostol Pavel: »Iarä de cele ce mi-aţi scris mie, bine este omului de muiere să nu se atingă; insă, pentru curvie, fieştecarele să-şi aibă femeia sa, şi fieştecarele să-şi aibă băr­batul său. Femeii, bărbatul datoria să-i dea, aşişderea şi femeia bărbatului. Fe­meia trupul său nu-şi stăpâneşte, ci băr­batul; aşişderea şi bărbatul trupul său nu-şi stăpâneşte, ci femeia. Să nu opriţi datoria nnul altuia, fără numai cu bun înţeles, până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi in post şi in rugăciune: şi iarăşi să vă îm­preunaţi, ca să nu vă ispitească pe voi satana pentru neînfrânarea voastră» (I., Oorinteni 7, 1—5). Sfântul Ieronim susţine că mulţi căsătoriţi ajung în iad, fiindcă se sustrag dela datorinţele de soţi, fără de nici un motiv, ori fiindcă trec marginile buneicaviinţe pe cari le porunceşte firea, cinstea şi cumpătul.

O minunată pildă de dragoste şi cre­dinţă Împrumutată ne dau păgânul rege al Armeniei Tigrane şi soţia sa. Aceşti doi soţi de căsătorie se aflau prisonieri la cartea regelui Cir al Perşilor. Acesta din armă 11 întrebă odată pe Tigrane, ce ar da pentru libertatea soţiei sale. > întreagă împărăţia mea, dacă ar mai putea fi a mea. Iar fiindcă mi-s'a luat, mi-aşi jertfi bucuros sângele şi vieata«, răspunse Tigrane. A-dânc mişcat de acest răspuns, Cir le dete amândurora libertatea. Sosiţi acasă, Tigrane era curios să ştie părerea soţiei sale despre puterea, pompa şi bogăţia lui Cir. » Dragă Tigrane, să mă crezi că din clipita în care ţi-ai oferit sângele şi vieaţa pentru mine, nu mi-am mai deslipit ochii de pe tine şi n'am băgat în seamă nici mărirea, nici bogăţia, nici puterea lui Gir*.

Ajutorul împrumutat pe care sunt da­tori a şi-1 da soţul şi soţia se pot cuprinde In următoarele: soţii trebue să locuiască împreună, să se*ajute împrumutat în neca­zuri, nenorociri şi boală, precum şi In creşterea copiilor.

Beniamin Franklin, un mare om al Americanilor, celce a inventat paraful-geral, mort la anul 1790, se uita odată pe fereastra sa cum zideau nişte munci­tori la o casă. Mai ales i-a plăcut insă de unul, un zidar, care era pururea vesel. Intâlnindu-1 odată Beniamin Franklin, 1-a întrebat, care este secretul veseliei sale. Zidarul i-a răspuns; »Secretul acesta este soţia mea, cea mai bună femeie de pe pământ. Când plec dimineaţa la lucru, ea mă sărută şi-mi zice: ,Dumnezeu să te aibă în paza sa. Nu te prea chinui cu munca. Crufă-ţi sănătatea'. Oând sosesc seara, mă aşteaptă, dimpreună cu copiii, la portiţă şi, sărutându-mă şi mângăindu-mă pe faţă, mă întreabă, că nu sunt prea o-bosit. Când întru apoi in casă, toate sunt in ordine şi curate, de-ţi e mai mare dragul să te odihneşti. Mâncarea e gata, e bine pregătită şi, după rugăciune, mân­căm cu toţii ca lupii. Acesta e secretul fericirii mele<.

Când împăratul Conrad III. al Ger­maniei se lupta cu velfii, el asediase şi orăşelul Weinsberg, în care se retrăsese, la 1140, duşmanul lui cel mai mare Prin­cipele de Württemberg. Oricât s'au opus cetăţenii, tmpăratul ă cuprins oraşul şi a dat poruncă soldaţilor săi să-1 aprindă şi să omoare pe toţi cari se vor refugia. Mai înainte însă le dete poruncă femeilor, să părăsească oraşul, ducând în spate oeeace au mai scump. Numai decât Prin-«rpeea de Württemberg îşi luă In spate

Marţi, în 1 Dec, după masă la ora 5, Parlamentul a sărbătorit îmlinirea a-lor 18 ani dela unirea Ardealului, Ba­natului, Orişanei şi Maramureşului cu Patria-Mamă. A fost o adunare plină de însufleţire, la oare a luat parte şi câte o delegaţie de deputaţi sârbi fi cehoslovaci.

Cel dintâi a vorbit d. N. N. Sâ-veanu, preşedintele Camerei, oare a spus între altele:

„Pe noi, Românii, Oarpaţii ne des­părţeau de fraţii de dincolo; munţii e-rau însă numai hotar geografic, sufle­teşte erau una: aveam aceeaş origină, vorbeam aceiaşi limbă, aveam aceleaşi aspiraţiuni de viitor. Şi unii şi ceilalţi aşteptam cu înfrigurare ziua în oare să fim o singură ţară. Vitregia vremurilor ne ţinuse despărţiţi; era o mare ne­dreptate făcută acestui popor.

„Dreptatea însă nu piere. Oa trupul lui Hristos ea se poate îngropa, dar întocmai ca şi Hristos Dumnezeu ea învie f l.

Şi a reînviat! Acum 18 ani poporul ardelean şi

bănăţean adunat la Alba-Iulia, într'un singur glas şi ou o însufleţire ce nu se poate închipui a cerut ,unirea cu ţara*.

Marea Adunare dela Alba-Iulia a hotărât ca Transilvania şi Banatul să se unească cu patria mamă şi celelalte surori deja alipite pentru toate veacu­rile.

Cei optsprezeca ani care s'au scurs, şi feiul cum ei s'au scurs, răspund prin glasul meu ou hotărâre: da, da, ea poate dăinui ea trebuie să dăinuiască I

Şi nu numai că a dăinuit până a-eum, dar am adânca convingere că glasul meu poate spune cu aceiaşi ho­tărâre: da, ea va trăi pentru toate vea­curile, — aşa cum a pro clamat-o Marèa Adunare dela Alba-Iulia. (Aplauze).

Va dăinui, pentruoă hotarele noas­tre nu sunt numai opera unui tratat, ele sunt rezultatul unei evoluţiuni de veacuri spre unitatea naţională, ele au fost trase ou sânge, au fost stropite ou lacrimi". . ,

A vorbit apoi d. Al. Lapedatu, pre­şedintele Senatului, Dsa a spus între altele:

soţul şi părăsi astfel oraşul. Pilda ei o ur­mară aproape toate celelalte femei. Când le văzu fratele împăratului, se impotrivişi spuse că nu astfel sunt a se Înţelege cu­vintele împăratului. Insă împăratul îşi pe­trecu bine văzând scena aceasta, le . lăsă in pace, şi nu-şi frânse cuvântul dat. — Oare astăzi cari femei ar face Ia fel?

P ă r i n t e l e lu l lu

Sărbătorim azi, ca In toţi anii dela Unire încoace, aniversarea marei adu­nări naţionale dela Alba-Iulia, oare, Ia la 1 Decemvrie 1918, a pus capăt a-iervirei politice milenare a poporului român de peste Oarpaţi. Mai sărbătorim apoi douăzeci de ani dela intrarea noa­stră în răsboiul pentru eliberarea fra­ţilor supuşi stăpânirilor străine şi opt­sprezece ani dela întoarcerea oştilor vic­torioase în capitala ţării.

Amândouă aceste evenimente merg şi vor merge mână înmâna. Istoria nu le poate separa. Aniversând pe unul, aniversăm pe celalalt. De aci carac­terul, deosebit de festiv al sărbătorirei lor, — sărbătorire, care în împrejurările actuale, se impune ca o necesitate su­fletească a neamului şi care, prin pre­zenţa între noi, din acest prilej, a re­prezentanţilor naţiunilor amico şi aliate, jugoslavăşi cehoslovacă, capătă o înaltă semnificaţie politică".

Au vorbit după Dia domnii: Oriei, preşedintele Camerei iugo­

slave, Fr. Soukup, preşedintele secatului

cehoslovac şi Anghelisovici, vicepreşedintele sena­

tului iugoslav, arătând cu toţii că se fac părtaşi cu trup şi suflet la bucuria ţării noastre.

Ultimul a vorbit d. primministru Gh. Tătarăscu, oare a pomenit jertfa celor cari au luptat pentru împlinirea visului de veacuri al tuturor Românilor, spunând:

Ouvine-se să evocăm în acelaşi timp faptele de arme ale oştilor noas­tre, care au sângerat pe toate văile pământului strămoşesc şi să poposim cu gândul în faţa crucilor, în umbra cărora se odihnesc osemintele celor ce şi-au dăruit viaţa pentru cucerirea ho­tarelor româneşti.

Recunoştinţă şi slavă tuturor osta­şilor şi tuturor căpeteniilor lor!

„Ouvine-se să | pomenim, apoi, pe marii conducători cari prin patriotismul, prin priceperea şi prin stăruinţa lor întărâtată au ştiut să pregătească şi să aducă la îndeplinire hotărîrile poporului nostru. Să pomenim pe Ion I. 0. Bră-tianu căruia i-a'a hărăzit să asume in faţa istoriei povara grelelor răspunderi şi să călăuzească pas cu pas, sforţările ţării dela iureşul în arme din primele zile de zbor peste hotare, la ceasurile de restrişte ale retragerii şi pâp ă î n

clipa apoteozei finale. Să pomenim P*> cei ce nu mai sunt, dar care prin fŞP" tele lor trăeso încă, pe Nioolae Fu> pesou, pe Take Ionesou, precum şi P® toţi animatorii marilor sforţări care vor trăi în sufletele urmaşilor, amintind as

NrJ 49 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 5

cestora biruinţa încrederii şi sensul marilor jertfe.

Deopotrivă, în acest ceas de în­doită sărbătoare s ă proslăvim pe cei QQ au dăruit istoriei ziua de , l Decem­vrie 1918, în oare instinctul naţional a triumfat sărbătoreşte pe câmpia Alba-îaliei.

Să preamărim pe toţi mucenicii cari au pătimit şi s'au jertfit apărând liber­tatea, limba şi drepturile poporului român, împotriva tuturor asupririlor. Să preamărim pe toţi ' cărturarii şi pe toţi luptătorii, care au întreţinut vie flacăra originei comune şi gândul unirii, dealungul anilor de împilare. Şi să prea­mărim pe cei oari in această zi au as­cultat de porunca celor morţi, şi de voinţa celor vii, pe cei dispăruţi: pe "Gheorghe Pop de Bâseşti, pe Ştefan C'cio-Pop, pe Teodor Mihali, pe Va-aile Goldiş şi pe Lmcaei şi pe Raţiu şi apoi pe toţi tovarăşii lor, care trăind şi azi mai poartă amintirea aoelei mari .afirmări a unităţii neamului româneso".

naugiirarea Arcului de Triumf Da ani de zile aştepta neisprăvit

Arcul da Triumf ridicat în Bucureşti, şoseaua Kisselef, ca semn de veşnică pomanire a celor cari s'au jertfit pentru înfăptuirea României Mari. Acum, în sfârşit, Arcul de Triumf a fost ter­minat şi în ziua de 1 Dec. a fost şi inaugurat.

A fost de faţă M. Sa Regele Car ol J/-, M. Sa Regina Măria, M. Sa Voivod Mihai, membrii guvernului şi public numeros.

M. Sa Regele a ţinut ou acel prilej •o frumoasă şi inimoasă cuvântare din «are desprindem:

„Inaugurăm astăzi Arcul de Triumf, •menit să reamintească generaţiilor vii­toare gloria celor oe au învins şi jertfa celor ce au oăzut vitejeşte pentru în­făptuirea unui ideal, care a fost ţelul şi îmbărbătarea multor generaţii.

La glasul venit de dincolo de ţin-iirim al martirilor întregirii, se uneşte ~— prin Mine Regele României, pe veci unite — glasul întregului popor ro­mânesc:

România, oare şi-a văzut îndeplinit, cu atâtea jertfe, visul secular, ştie ceeace vrea să zică un răsboi.

De aceea: vrea o oştire puternică, care să fie păzitoarea păcii, dar şi pă-zitoarea neadormită a neştirbirei ho­tarelor.

Alături de noi, se găsesc repre­zentanţii aliaţilor noştri.

Au venit, în această zi a Unirei, s ă proalăveasoă gloria zilelor eroice şi perenitatea celor înfăptuite şi brăzdate de harta lumii.

Am luptat ou credinţă şi am biruit ou jertfa intereselor noastre individuale. Această jertfă nu s'a sfârşit cu împli­nirea primului ţel al luptei, oi ea tre­bue să continue, ca să se Indeplineassă unitatea sufletească a tuturor forţelor pentru cucerirea ţelurilor de mâine: prosperitatea şi întărirea României.

Acela ce va trece pe lângă acest Arc de Triumf, să se gândaască, că daoă reprezintă comemorarea gloriei

Româneşti, el are la temelie oasele a-

celora oare au crezut şi au jertfit şi că, daoă aceste pietre ar avea glas ar striga:

>2recătorule* gândeşte te la jertfa celor că8aţi/*. _______

>Ce faci tu pentru întărirea fi con­solidarea Patriei tale?*.

Doresc ca puţini să fie aoeia cari auzind acel glas, să-şi ascundă faţa zicând: „m'am gândit numai la mine".

O pietre scumpe, amintitoare de ceasuri de vitejie, amintire a crezului şi a neamului, staţi veşnio de veghe şi spuneţi tuturor că numai cu credinţă şi jertfe, pentru interesul obştesc, se poate înfăptui ceva pe acest pământ.

Deoi, cu credinţă, înainte şi sus inimile I

Trăiască România pe veci întregită în hotarele fireşti ale neamului 1*

Societatea Naţiunilor ţine şe­dinţă la 10 Decemvrie

Dela Geneva vine ştire că în ziua de 10 Decemvrie se va întruni Consi­liul Ligii Naţiunilor.

Se aşteaptă cu mare nerăbdare ziua amintită deoarece atunci se va lua în discuţie lupta dintre fraţii din Spania care de luni de zile se omoară intre sine.

Neliniştea e cu atât mai mare cu cât puteri străine se amestecă tot mai mult în Spania. Astfel, Rusia, Italia şi Germania ajută pe revoluţionari.

Mai nou s'a svonit că revoluţionarii au de gând să ceară pe faţă ajutor dela italieni şi dela nemţi, oari au re­cunoscut pe generalul Franco mai mare în Spania. Dar, dacă aceştia vor ajuta pe revoluţionari pe faţă, acelaşi lucru fl va face şi Rusia cu guvernul. In a-cest caz primejdia unui răsboi euro­pean e foarte aproape. De aceea des­chiderea Soaietăţii Naţiunilor e aştep­tată cu nerăbdare şi nelinişte.

Luptele din Spania In ziua de 1 1. o., au păşit pe pă­

mântul Spaniei cinci mii de nemţi, toţi înarmaţi oa să ajute pe revoluţionarii generalului Franco Ia ocuparea Madri­dului. Acest fapt a produs mare fier­bere în Aaglia şi în toate ţările, căci există o înţelegere după care nimeni n'are voe să trimită ajutoare şi soldaţi şi arme celor două tabere din Spania.

Nemţii s'au spălat îndată pe mâni spunând că mi sunt soldaţi şi sunt vo­luntari, oameni liberi oari vreau să lupte.

De altfel şi Rusia a trimis Ia Madrid numeroşi soldaţi iar în ultimul timp a trimis două mii de puşti mitraliere cari au fost aşezate în toate colţurile Capi­talei, pentru apărarea ei.

In ce priveşte luptele, ele au cam încetat în ultimul timp. Se vede că pu­terile sunt egale căci atât guvernul cât şi naţionaliştii stau pe locul ocupat ou săptămâni în urmă.

Doar în ultimele zile s'au dat câ­teva atacuri cari n'au schimbat cu ni­mic situaţia de până acum.

In ultimul timp s'a svonit că două ţări mari ar încerca să împace cele

două tabere cari luptă în Spania, de­oarece amândouă sunt istovite de luptă şi după toate semnele ţara ar pierde numai dacă s'ar continua lupta, ori care ar câştiga până la urmă. După alte svonuri, zilele cari vin vor fi zile de luptă grea pentru răsboinicii spanioli. Madridul va trăi zile grele, pline de bombe şi mitraliere.

SAIL Binecuvântarea sf. biserici din

parohia Fărăgău la tre cele dintâi gânduri ale păr, Octa-

vian Gherman, de câad păstoreşte îa parohia Fărăgău, a fost repararea bisericii eare se afla îatr 'o stare jalnică. Datorită şi ajutorului dat de membrii eurstoratului, s'au putut . s trânge sare aeest scop suma de 70.000 Lei, suma a-dunată tot spre aeest ssop i a c i de fiertatul preot Petru Gora şi dată împrumut oamenilor. Cu suma aseasta s'a reparat biserica şi ia ziua de 8 Noemvrie a. e., s'a biaecuvâatat, îaeftt a-eum se poate servi fa ea.

Astul binecuvântării s'a făeut in sobor de preoţi, in fruste cu păr. Simion Chibulcu-tean ea postif iciaat, eare a predicat frumos şi iaălţător despre: Jtrtfă şi iubirea lui Dumnezeu; păr. îosal: Cornel Mateiu dia Soeoî , ţlrl Ersen dia Fdpişul mare şi păr. loan Pop din Ercca , eare iasă, la finea sfintei Liturghii a ţinat o predică instructivă, despre: Ţinuta ee trebuie s-o avem azi îa lume.

La acest sat sărbătoresc a fost lume mul ţ i de prin satele din jur, s'a spovedit şi cumine­cat un număr de peste una sută credincioşi, şi toţi s'au re îa tors la căminul lor cu celca mai frumoase impresiuai. Reuniunea sf. Măria ia frunte cuprezideata Dna preoteasă Cornelia Ghtrmaa a colectat peste 8000 Lei, cu car i s'a zugrăvit interiorul sf. biserici fi san vopsi t In o singură culoare gri tot mobilierul bisericii, şi s'a provizut altarul şi toate ornatela bise­riceşti eu brodări i şi albiturile necesare . Mai r«stcază pentru împodobirea sf. biserici I -eoiostasul care tot prin concursul Reuni­unii Sf. Miria, — se faee colectă fi deja es te dat ia lusrare unui profesor de pictură — aşa că pe vară va fi şi acela gata.

Lui Dumnezeu şi sf. Feeioare Măria mul­ţumită peatru toate. Celea bune înaintai

C o r e s p o n d e n t

Din Lodroman — T. Mică Iu ziua de 29. XI. 1936, a avut Ioc în

comuna Lodroman „Cercul cultural No. Vili. Valea-Lungă". >

După oficierea serviciului divin în bise­rica gr. cat. din loc, la care au luat parte toţi învăţătorii, membrii ai cercelul cultural, îm­preună cu elevii şcoalei primare din Ioc, s'a trecut la desfăşurarea programului, în localul şcoalei primare.

Dl înv. Orian Titus, predă Ia cl. II şl III o lecţie de educaţie fizică Împreunată cu cân­tări. La critică iau cuvântul dnli: A. Rafia, V. Bărbat, Gh. Merişescu şl 7 . Ilea ş. a.

Lecţia practică, urmărită ca ,mul t interes de colegii înv. a fost bine reuşită, atât In ce priveşte fondul, cât şi forma întrebuinţată.

Pag. 6 U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 4 9

Urmează conferinţa in t imi a D-şoarei Şancu M. „Grădina de copii ca factor premer­gător şi auxiliar indispensabil Învăţământului primar".

Lucrarea interesantă prin subiectul tratat şi bine documentat, a fost ascultată cu mnltă atenţie de către colegii înv.

Dnpă o discuţie amănunţi tă asupra fon­dului şl conferinţei tratate, se trece la şedinţa publică, la care azlstă un public numeros.

Şcoala din loc, desfăşură un program fru­mos şi bine întocmit, compus din cântări şi reci t ir i , iar din partea membrilor cerc. cultu­ral, conferenţiază D-nii:

T. Coldea preş. cerc. cul t , care aduce laude locuitorilor comunei pentru terminarea, fie şi parţială, a noului local de şcoală, în­demnând pe locuitori să continue cu acelaş Interes la terminarea complectă a lui.

E. Bârna, vorbeşte despre „Mişcarea re­vizionistă, scopul şi mijloacele ei, subiect de actualitate care a trezit un viu interes în as­cultători şi o mare însufleţire pentru cauza na­ţională.

V. Bărbat, vorbeşte despre : „M jloacele de apărare contra gazelor de luptă" conferinţă cu demonstraţlani practice, insistând In spe­cial asupra modului de întrebuinţare a măş­tilor. Conferinţa a fost urmărită cu un deose­bit Interes de public.

Şedinţa publ ic i terminându-se, D-i preş. mulţumeşte locuitorilor pentru numărul impu­nător în care au luat parte la şedinţă, IarD-1 părinte /. Băcilă din loc, mulţumeşte, în nu­mele locuitorilor, membrilor cerc. cult. pentru cuvintele frumoase spuse poporului, arătând totodată rolul învăţătorului

Astfel şed. cercului cultural se , termini , l isând o frumoasă amintire locuitorilor comunei.

( c )

Iri cinstea Preacuratei Fecioare Maria Reuniunea Mariană „Imaculata Concepţie"

a elevelor delà Şcoala Normală de Conducă­toare, din Şimlenl Silvaniel, sub conducerea Păr. profesor Andrei Plaian, în cinstea P. C F. Maria, a aranjat în 21 Nov. c. (Intrarea în Biserică), o foarte frumoasă serbare religioasă, cu următorul program:

1. Vecernie, 1 cor executat de elevele 2. Capela, " / ş c o l i i . 3. ^Fecioară stea între fecioare", de P.

Ion Gârlesnu, deci. de V. Fărcaş. 4. .Sfânta Iulia", piesă în 3 acte. 5. Tablou viu. Rolurile principale au fost interpretate

de elevele: Cornelia Man (diriginta Reuniuni)), Maria Mişca, Maria Alunaru, Viorica Terdicşi Rozalla Pop.

Serbarea a reuşit peste aşteptări, atât din punct de vedere material, dar mai ales moral.

Venitul a fost dat orfelinatului Reuniunii Femeilor Române Săl igene.

Un participant

R o m â n i a r e p r e z e n t a t ă la o u n i ­v e r s i t a t e d in A m e r i c a . Uaiversiti-tea din Pittsburgb, una dintre cele mal vechi şcoli din America, şl-a zidit clădire nouă, cu 42 de etaje. In această clădire a rezervat câte o sală fiecărei naţiuni, deoarece în America, sunt ce­tăţeni aproape din toate ţările din lume. Ro­mânia încă are sala ei. O profesoară americană a sosit zilele trecute Ia Bucureşti ca să ducă decoruri de artă, româneşti, cu cari s i împo-dobească sala românească dela universitatea din Pittsburgh. România va avea apoi colţul s i n , acolo în marea şcoală din America.

Noul canonic dela Blaj Duminecă, în 29 Noemvrie, s'a făcet în

catedrala sf. Treimi din Biaj instalarea Rvs. Nicolae Popp, noul canonic dela Blaj, ales în arma vacanţei rămase prin nnmlrea P . Sf. Sale Dr. Ioan Bălan, Episcop al Lugojului.

Din prilejul Instalării, a slujit însuşi I.P. Sj. Sa Mitropolitul Alexandra, înconjurat de sobor de canonici. A cântat corul catedrale' .

La sfârşitul sf. litargii, I. P. Sf. Mitropo­lit a luat loc pe tronul din mijlocul bisericii, înconjurat de canonici şi diaconi. S'a cetit s-poi scrisoarea prin care se făcea numirea Rvs. Nicolae Popp în capltlul mitropolitan, înşirân-du-i meritele cari l-au ridicat la această trea­ptă în. biserici.

Noql numit şi-a ocupat scaunul cano-nonical, de unde a rostit frumoase cuvinte din prii?jul instalării Sale.

Păr. canonic Nicolae Popp s'a născut din părinţii Nicolae Popp notar şi Eva Macavel, în comuna Vad din jad. Făgăraş, la 21 Iulie 1889. Studiile liceale I c a făcut la Liceul de stat din Făgăraş, iară după examenul de ma­turitate a fost primit la Academia Teologică din Blaj, pe care a absolvit-o la 1911.

In toamna acelui an a fost numit eatshet la şcolile din Făgăraş. Hirotonit la 18 Februa­rie 1912, l-s'a încredinţat şi funcţia de capelan pe lângă vicarul din Făgăraş . In 2 Noemvrie 1914 mitropolitul Dr. Victor Mihalyi 1-a chemat ia Cancelaria Mitropolitană, undea funcţionat ca practicant, apoi ca actuar, până la 19 Dec. 1914, Atanci a fost mobilizat, in calitate de preot militar, îngrijind sufleteşte pe soldaţii noştri din Albania, Montenegro, Herţegovina şi Sârbia, până la sfârşitul marelui râzboiu.

Dnpă unirea cu Patria-Mamă, păr. Nico­lae Popp s'a înscris, cu binecuvântarea mai matiior, la universitatea din Bucureşti, urmând istoria şi geografia până în toamna analei 1921, când a luat licenţa.

Reîntors la Blaj, a fost numit profesor de istorie la Şcoala Normală de învăţători din Blaj. Dela 1 Sept. 1924 a fost încredinţat şi cu conducerea Internatului acelei Şcoli, iară ia 1 Dec. 1929, după moartea directorului Va-leriu Suciu, a fost numit directorul Şcolii şi totdeodată asesor consistorial.

In timpul direcţiei păr. Nicolae Popp, „Şcoala Normală, care avea namai patru clase, s'a întregii la 8 clase. In locul clădirii vechi, zidită încă de mitropolitul Dr. Iean Vancea, Şcoala a fost înzestrată cu actualul local nou, ztdit în anii 1929—1931 prin străduinţele ma­relui ctitor de şcoli, mitropolitul Dr. Vasile Suciu. Ia acest nou local s'a putut muta, în toamna jnulu i 1931, nu numai Şcoala, ci şl Internatul, care până atunci era aşezat într'o casă cu chirie.

La ridicarea nonei clădiri, precum şi la înzestrarea el, Şcoala şi Internata! au putut contribui, prin economiile realizate de noul canonic, cu o sumă de peste trei milioane Lei.

La începutul carierei sale preot la oraf şi la militărie, pe urmă profesor şi director distins, şi tot pe atât de ban gospodar, după- ' cum arată economiile realizate la Şcoală şi Internat, om Inteligent care vorbeşte şl scrie perfect româneşte*, nemţeşte şi ungureşte, mai

puţin şl franjozeşte.noul canonic dela Blaj dj cele mai bane nădejdi că va fi vrednic or-msş al vestiţilor canonici dela Blaj, f t ] n d d * mare folos bisericii române unite cu Roma. '

li urăm la mulţi anii

P r e d i c i p e n t r u t i n e r e l e m e s e r i e * ş i ţ e . Reuniunea Femeilor Române Unite din Blaj încunoşfiinţează pe tinerele meserieşlţe câ în fiecare duminecă din postul Crăciunului se va ţine câte o predică în capela Institutului Reconoştinţii, după masa la ora 4, şl Ie învltă să ia parte. Preot predicator e păr. Tit Livio Chineza.

La B l a j a n i n s . Iarna a venit la Blaj cu zipadă, în ziua de 1 Decemvrie. A începui să ningă pe înserate. ' In ziua de 2 Decemvrie dimineaţa, o pătară frumoasă de zăpadă aco­perea pământul. Vremea fiind însă cam moale îa decursul zilei zăpada s'a topit.

F u r t u n ă p e M a r e a N e a g r ă . Vine ştire din Constanţa că apa Mării Negre s'a turburat râu. Valurile se r idici uriaşe, ca mantii, şl mugesc înspăimântător. Numeroase vapoare prinse de furtună în largul spei se găsesc în grea primejdie. Câteva şi-an pier­dut urma, nu mai dau nici un semn de vieaţi. Furtuna a cuprins de altfel şl uscatul. Ţările din jurul Mării Negre an fost răscolite de vânt cumplit. Deasemenea Dobrogea, Moldova şi Basaribia.

D e l a h o r ă l a m o r m â n t . Săptămâna trecuţi , mai mulţi tineri din comuna Perişori, jad. Someş, fiind ameţiţi de bcutură, s'au luat ia ceartă la hora satalul. Tânărul Irlmle Lu­pan a lovit de câteva ori cu ciomagul pe să­teanul Ioan Marsiac. Acesta a căzut jos în nesimţire şi după câteva ore de chinuri groaz­nice a murit. Astfel dela horă unul a ajuns ia mormânt, celalalt la închisoare. Multe rele face beţis.

L e a c î m p o t r i v a t u r b ă r i i . Cumplita boală a turbării nu avea leac până când Pas-teor a descoperit serul care face azi atâta bine omenirii. Aflăm mal non că nn medic vestit din Viena vindecă această boală cn a-jutorul undelor electrice, şi încă mai repede decât serai de până acum.

A c ă z u t s u b r o ţ i l e t r e n u l u i . Soldatul Ion Sâlăgean din bat. 1 pioneri Alud a fost lăsat sâ plece în concediu. El era de fel dln-tr'o comună din jud. Sălaj. In drum spre casă, în gara Râzbolenî, a alunecat şl a căzut ia faţa acceleratului ce venea dinspre Bucureşti. Trapul săa a fost f icat bucăţi.

N e a t e n ţ i a s s e p l ă t e ş t e s c u m p . 1° com. Baraoit jud. Treiscaone, în ziua de 26 Nov. 1936, locuitorul Gâl Tamâi , a ucis an porc, iar paele r imase le-a aruncat în grajd sub vite. Se vede că din neatenţie deodată cn palele, a aruncat şi puţin jar care în câteva minate a aprins paiele uscate din grajd. Focnl a cuprins întreg grajdul şl şura unde se afla mult fân. Ia grajd se aflau două vaci cari,ne­putând fi scoase la timp, s'au făcut scram. O vacă de frici a fătat, cici purta viţel.

I ta l i en i i a u o c u p a t Tntreaf l l Abi­s i n i a . Dapâce italienii au ocupat capital» Abislniei şi Negusul a părăsit ţara, S o v e r n n ' sân s'a mutat In oraşul Gore. Acum aflim ca săptămâna t recută fi acest oraş a fost ocflP ^ de italieni, iar la începutul • i p t i m l n i l « c e , * f l |

an ocupat fi oraşul Gamhale, care se tocmai la graniţă. Prin ™ * ? ° C ^ m . t reagi Abisinia a trecut în manile lta»c»

O e v r e i c ă t r e c e la c r e ş t i n i s m . Du­mineca trecută a fost botezstă la o biserică din Bucureşti o tânără evreică trecută la creş­tinism, înainte se numea Ana Chane Schwutg . Trecuta la legea creştină a primit" numele de Ştefanla Ana. '

S o a r t a R o m â n i l o r d in U n g a r i a . Intr'una din şedinţele trecute ale Parlamen­tului, d. deputat Radu Ssvn a ţinut o cuvân­tare, arătând soarta Românilor cari în urma rlsbolulul mondial au rămas în Rusia precum şl a celor din Bulgaria şl Ungaria. Intre altele a spus că un român din Ungaria a fost con­damnat la 9 ani închisoare pentrucă un copil ai său a declamat o poezie românesscă. lată cum se poartă ungarii ca românii. La noi când a'a pomenit de aşa ceva?

T r i m i t e m f a s o l e s o i a Tn G e r m a n i a . Sare sfârşitul săptămânii trecute au fost În­cărcate la Constanţa două milioane kg. fjtoie «oia, spre a fi dusă în Gîrmasfa. Totodată s'a încărcat mult orz şl fivole cs:ată . înainte cu două săptămâni au mai plecat două milioane de kg. fasole sola. A:eaatâ plantă, care se cultivi ia noi în ţară destul de puţină, are mare căutare şi aduce mu!t câştig.

A c ă z u t Tn m a r e ş i s ' a î n e c a t . Mun-citorui Ion M halache lucra îa portul Con­stanţa, conducând un vagonet ca petriş. In marginea mării ei a lunecat şi, ca să no cadă fa apă, s'a prins de vjgonet care s'a răsturnat ca mondtor ca tot în apă. Mancitorul s'a înecat.

P o r u m b e l c ă l ă t o r . Jandarmii d.n corn. Uimenl (aproape de Bazau) eu prins lania trecută un porumbel calator. Porumbelul e de coloare cenuşie, are mal multe inele de metal şi cauciuc în jarul picioarelor. Cine ştie ce taine mari ascund acele inele şi literele de pe ele, şi de unde vin şi unde se duc?

C i o c n i r e d e t r e n u r i . Sâmbăta trecută s'au ciocnit două trenuri în gara Grigore Ghica Vodi, dela graniţa dinspre miaza noapte a ţârii. Opt călători an fost greu răniţi şl au fost duşi îndată la spitalul din Cernăuţi. Vina e a unui funcţionar care a permis să circule pe aceeaşi linie două trenuri.

Serbarea elevelor dela Şcoala Normală din Blaj

Damlnecă, în 29 Noemvrie, elevele cari fac parte din Reuniunea Mariană a Şcoaiei Normale de fete din Blaj, an aranjat sub con­ducerea pâr. prof. Dr. Leon Sârba, o serbare religioasă, desfăşurând un program bogat, compas din coruri, declamâri, o cuvântare şl o piesă teatrală.

S'au cântat, sub conducerea dnel prof. Veturla Popa următoarele cântări, armonizate de d. prof. Celestin Cherebeţiu:

1. Noi vrem pe Domnul, de L. Barduchelli. 2. Creştin sunt. 3. Veniţi credincioşilor. Eleva E. Deacu a declamat: Regina sfin­

ţilor de M. Demetrio, iar Eugenia Sabo din cl. VIII a rostit cuvântul ocazional cu urmă toral subiect: Măria, pildă de vieaţă interioara.

S'a jucat apoi piesa Martirii Mexicani, o dramă lungă în 5 acte şl 2 tablouri. Păr. Sârba, a dat explicaţii înainte de începerea piesei, cu ajutorul aparatului de proecţiun).

Serbare».s 'a.ţ inat, în sala de gimnastică dela Institutul Recunoştinţii, după masa ia ora 5 A fost onorată cu prezenţa unul public nu­meros, fiind de faţă însuşi 1, P. Sf. Mitropolit Alexandru.

Varza R a r se g ă s e ş t e o p l a n t ă o a r e sa

fie a ş a de î n t r e b u i n ţ a t ă c a şi varga. î n c ă d in v r e m u r i l e ce lea m a i v e c h i ae foloseş te p e n t r u h r a n a o m u l u i . Se m ă ­n â n c ă şi c r u d ă şi m u r a t ă . Sa m u r e a z ă în pu ţ in i a au p o l o b o a c e . P u t i n a , o r i po­lobocu l t r e b u e s ă fie c u r a t ă şi b ine c e r c u i t ă . D u p ă o e p u t i n a a fost u m p l u t a dt! v a r z ă , se t o a r n ă a p ă . p â n ă oe ne a c o p e r e t o a t ă v a r z a , i a r d e a s u p r a ae p u n e u n t e a s c .

In v a r z a ce se m u r e a z ă s e p u n e şi «are, i a r oa s â - i de ie g u s t b u n s e ma i p u n e şi sfeclă , u s t u r o i u , a r d e i u , m ă r a r , ţ e t inâ c i m b r u , h r e a n , c e a p ă fi a l t e l e .

Si s p u n e , c ă d a c ă v a r z a în p u t i n ă se p u n e D i m i n e o a , ae c l o c e ş t e . Şi c ă e m a i b u n ă v a r z a m u r a t ă d a c ă o p u « e b ă r b a t u l , n a f eme ia .

Z e a m a d e v a r a ă m u r a t ă e mearea. M o a r e a se m ă n â n c ă în zi da p o s t . O a ­meni i t u r m e n t a ţ i d e b e u t u r â , b e a u m u l t ă m o a r e . E b u n ă şi de c u r ă ţ e n i e „oa D o a m n a bund- i şi t a r e t e c u r ă ţ ă la i n i m a " .

V a r z a m u r a t ă se m ă n â n c ă c u m ă ­m ă l i g ă pră j i tă , c a l d a ori r e c e , s a u c u oloiu, unt-, c a r n e or i cu s l ă n i n ă .

V a r z a v e r d e se m ă n â n c ă o r i c a s a l a t ă , or i f i a r t ă c u c a r n e .

\ U n i i o a m e n i m ă n â n c ă ş i v a r z ă v e r d e c u s a r e .

Din v a r z ă t o c a t ă se fao vărzare. V â r z a r e l e ce s e fao în a j u n u l C r ă c i u ­nului şi a B o b o t e z i i s u n t f ă c u t e c u v a r z ă şi oloiu.

„Nu n a i c u a p ă şi cu s a r e n u s e face v ă r z a r e * — se s p u n e î n t r ' o z i c ă -t o a r e r o m â n e a s c ă .

V â r z a r e l e s u n t o m â n c a r e f o a r t e b u n ă , de a c e e a s ă şi z i c e :

„De plăcinte râde gura „De vărzare şi mai tare.

Din f runze d e v a r z ă o p ă r i t " , se fao g ă l u ş t e .

F r u n z e l e d e v a r z ă « u n t b u n e d e p u s p e m a n i l e d e g e r a t e a l e o a m e n i l o r .

V a r z a s e î n t r e b u i n ţ e a z ă şi la u m ­flături p r i c i n u i t e d e loviri şi l a a r s u r i .

V a r z a s e m a i n u m e ş t e şi curechiu. Ou n u m e l e d e curechiu s e p o r e c l e s c

m u l ţ i s ă t e n i . I a r în c â n t e c e l e p o p o r a l e î n o ă se a u d e a d e s e o r i :

Frunză verde de curechiu Prin piaţul mândru trec Cu nimica nu m'aleg.

Femeilor leneşe li-ae cântă aşa; Fă-te, fă-te focule Coace-te mălaiule, Ferbe-te curechiule, Că d e când m'am măritat încă nu m'am săturat.

V a r z a ae c i m i i e ş t e în m o d u l u r m ă t o r :

Trupul, capul mi-e tot una Pe un picior stau totdeauna, Cămeşi am nenumărate Şi le port toate îmbrăcate.

Am un ţurţuruş Pe un picioruş.

(Urmarea in pag, 8)

Bateriile Anodice „Dura-Rex-Triple"

DURA-REX. Atragem aten­ţia tuturor radiofoniştilor, asupra informaţiei pe care o publicăm mai jos.

Bateriile DURA-REX se deo-sebesc de bateriile normale prin faptul, că nu conţin nici ţipirig nici acid.

Confecţionate după un pro* cedeu special, care este patentat, aceste baterii au o capacitate de depozitare şi o durată de func­ţionare foarte mare. *

Uzinele DURA fabrică exce­lentele baterii fără acid „DURA-REX" pentru lămpi de buzunar, pentru radio, ca baterii anodice şi în general -pentru toate apa­ratele electrice, unde se cere o tensiune anodică ridicată.

Calitatea lor este atât de ne* întrecută, încât se poate afirma, fără a fi desminţiţi, că nu există altele mai superioare.

De altfel o garanţie în plus constitue şi faptul că sunt fabri­cate de Uzinele DURA.

Capacitate de depozitare ne­limitată, putere de regenerare şi durată de funcţionare foarte mare, iată ce vă oferă bateriile DURA-REX, pe care le găsiţi la toţi revânzătorii.

Pentru informaţii mai detai­late adresaţi-vă Uzinelor Dura, Timişoara.

Cuvânt către cetitori A c u m , la î n c e p u t u l u l t i m e i l u n i a a n u l u i , r u g ă m s t ă r u i t o r p e t o ţ i c e t i ­

tori i g a z e t e i n o a s t r e s ă n e t r i m i t ă î n d a t ă s u m a d e 1 5 0 Lei, p r e ţ u l - a b o n a m e n -tulul p e a n u l c u r e n t . A c e i c a r i a u ş i r e s t a n ţ ă , s u n t r u g a ţ i s ă n e t r i m i t ă î n t r e a g ă s u m a c e n e d a t o r e a z ă . P e a ş t e p t a r e n u m a i p u t e m t r i m i t e g a z e t a n i m ă n u i . De a c e e a î n d e c u r s u l luni i a c e s t e i a v o m o p r i g a z e t a l a toţi a c e i c a r i n u s u n t Tn c u r e n t c u p l a t a a b o n a m e n t u l u i . P e d a t o r a ş i î l a n u n ţ ă m că- i v o m p u b l i c a la l i s ta n e a g r ă , c a l u m e a s ă c u n o a s c ă pa c e i c ă r o r a l e p l a c e s ă c e t e a s c ă fără s ă p l ă t e a s c ă , şl- l v o m d a p e m â n a a d v o c a t u l u i n o s t r u c a s ă s c o a t ă b a n i i p e c a l e a l eg i i .

PaV. 8 U N I R E A P O P O ^ O L U l Nr. 49

Căldăruţă, burducuţă Şede'n sus In picioruţe. Şede curca'ntr'un picior Când se duce la izvor.

Despre omul îngânfat se spune oă S'a înfoiat ca varsă Şi s'a îngânfat ca barza.

Despre aoela oare ne desvăleşte de-odată gânduri sau obiceiuri ascunse, pe cari nu ne aşteptam să le întâlnim la dânsul, se zice că „s'a deschis ca varza".

Despre un lucru, oare nu e bun de nimic şi pe oare altul îl laudă se zice oă „e bun de făcut cu varză".

Ion P o p u - C â m p e a n u

Câţi o r b i s u n t î n l u m e . Un profesor american a făcut socoata orbilor din lame. Se găsesc de toţi 6 milioane oameni fără vedere. Cei mai mulţi se găsesc în India care numără o jumătate de milion.

A m u r i t c e l m a i b o g a t o m d i n l u m e . Săptămâna trecută a murit într'un oraş din partea de miază-zi a Franţei Sir Bazil Zaharof, cel mai bogat om din lume. Averea ini se ridică la 7 miliarde franci francezi. Era bătrân şi au stomacul stricat. De ciudă mânca numai din vase de aur. Era directorul unei mari fabrici de arme. învrăjbea popoarele şi apoi le vindea arme ea să se bată. Acum, a fost învins şl el, ca şi oricare sirac de pe stradă.

î n c ă l ţ ă m i n t e d i n p i e l e d e p e ş t e . Aflăm că în Caucaz se poartă mai nou încăl­ţăminte din piele de peşte, care, după cam se spâne, e ca mult mai trainică decât încălţă­mintea de pe la noi.

în toată vremea să ne îngrijim de mântuirea sulletelor noastre, ceeace mai ales prin citirea

cărjilor creştineşti puferri ajunge. Cifiji aşadară

„Cărţile Banului Creştin", cari apar la Blaj, scrise pe înţelesul tuturo'r de păr. prof. I. MAIOR

Nutnerii apăruţi până acuma sunt următori: Nrii 1,2 şi 3 s'an epuizat (s 'au vândut toţi), No. 4. D a r u l Iul D u m n e z e u , ne arată

cum putem deveni iii şi moşteni ai împărăţiei cerurilor. Cărticica cuprinde 64 pagini şi se vinde cu 6 lei.

No. 5. A d e v ă r a t a f e r i c i r e , ne arată cum putem fi fericiţi aici pe pământ, şi mai ales în lumea ceealaltă. 64 pagini, preţul 6 lei

No. 6. T a i n a S p o v e d a n i e i , ne dă toate Îndrumările de lipsă pentru ca să putem face o spovedanie bună şi cum se cade, conţinând fi o oglindă sufletească, din care ne putem cu­noaşte păcatele. 116 pagini preţul 15 lei.

No. 7. T â l c u i r e a a p o s t o l i l o r d i n D u m i n e c i l e d e p e s t e a n , este o broşură fără de care nu putem înţelege apostolii pe Barili ceteşte cantorul. Broşura are 400 pagini şi se vinde cu 50 lei.

No. 8. L e g e a s t r ă m o ş e a s c ă , ne arată «arc este legea cu adevărat strămoşească a nea­mului românesc. Această broşură nu poate lipsi d e p e masa nici unui român. Ars 116 pagini şi a c vinde cn 15 lai.

No. 9. T â l c u i r e a E v a n g h e l i i l o r d i n p a t e s ă r b ă t o r i l e d e p e s t e a n . nici n»

mai trebue recomandată. Trebuie să o aibă fiecare creştin care cercetează biserica. Cuprinde 212 pagini şi se vinde cu 25 lei.

No. io. T â l c u i r e a a p o s t o l i l o r d i n t o a t e s ă r b ă t o r i l o r d e p e s t e a n , în care tot creştinul află explicaţi apostolii, cari sunt mai greu de înţeles. 171 pagini, preţul 20 lei.

No. 11. T a i n a t a i n e l o r : s f â n t a c u ­m i n e c ă t u r ă , de care nu se poate lipsi nici un creştin care se cuminecă cel puţin odată la an, dupăcum nu se poate lipsi de No. 6, care este Taina Spovedaniei, celce vrea să se spove­dească. 96 pagini, preţul Lei 8.

No. 12. S f â n t a L i t u r g h i e , j e r t f a L e g i i N o u l , ne arată, cari sunt părţile sfintei liturghii, ce foloase ne aduce, pentru cine când şi unde se poate sluji; biserica şi părţile ei, sfintele vase şi odăjdii, limba sf. liturghi şi altele de folos pentru oricare creştin. 110 pa­gini cu 12 lei.

No. 13. D u r e r e a , s o r a n o a s t r ă n e ­d e s p ă r ţ i t ă , este cea mai nouă broşură pe care cu siguranţă o va ceti fiecare creştin, pen-trucă numai citind această cărticică se va putea mângâia in durerile şi necazurile vieţii. 152 pa­gini cu 12 lei.

| A apărut noua edlflune a~"«

| X I T U R G H I J E R U L U I ! a st | C r u d o . . . . . . . . . 250 Lei 8

8 Legat î n t r e g în pânză, a u r i t 340 „ § § LIBRĂRIA SEMINARULUI - BLAJ 8 *> »

i i i n o l ă piGloru

atelier fondat în anul 1883 în BLAJ

C o r p u l P o r t ă r e i l o r T r i b . Tr. M i c ă — D u m b r ă v e n i

Nr. 166-1936. _ - • •

Publicaţie de licitaţie Subsemnatul şef portărel prin aceasta pu­

blică, cumcă în baza decisului Nr. G. 917—1936 a judecătoriei de-ocol Agnita în favorul recla­mantului Dr. Ladislau Mezo Agnita repr. prin advocatul Dr. Alexandru Vamoşiu adv. Dum­brăveni pentru incassarea creanţei de 7684 Lei şi accesorii, se fixează termen de licitaţie pe ziua de 10 Decemvrie 1936 orele 10 a m. la faţa locului în Dumbrăveni Strada I. G, Duca Nr. 47. unde se vor vinde prin licitaţiune pu­blică judiciară 1 bufet, 1 masă 8 scaune, 1 oglindă, 1 dulap şi 2 porci în valoare de 88G0 Lei.

In caz de nevoie şi sub preţul'de estimare. Dumbrăveni, la 17 Noemvrie 1936.

Şef Portărel: FLEFLEA

Cea m a i n o u ă c a r t e d e t e a t r u s ă t e s c —

LEAC PENTRU MUERI comedie în 2 ac te

l oca l i za re d e - + ~ > - A . M E L I N

Piesă foar te po t r iv i tă a se juca p r i n sa te , pl ină de haz şi de învă ţămin te !

P r e ţ u l 8 L e i

Se c u m p ă r ă la L i b r ă r i a S e m i ­n a r u l u i d i n B l a j . P r i n pos tă se t r imi t 8 Lei p re ţu l căr ţ i i şi 2 lei p e n t r u po r to .

II'

care cuprinde, pe lângă toate celea ce se cer dela un calendar, şi nelipsitul Îndreptar bisericesc pentru cantori şi preoţi, cu tipicul tuturor

duminecilor şi sărbătorilor de peste an. Apoi o bogată parte pentru „învăţătură şi petrecere* cu îndemnuri

creştineşti, sfaturi folositoare la toate trebuinţele, povestiri, poezii, glume şi numeroase chipuri din tară şi din toată lumea.

W Mai ieftin ca totdeauna! - f » In acest an, plin de necazuri şi de poveri, am ţinut seamă de lipsa

de bani a cetitorilor şi amstatorit preţul calendarului poporal, mai ieftin ca totdeauna. Şi omul cel mai necăjit poate rupe dela necazurile sale un prêt aşa de neînsemnat. Calendarul anului acesta e cu mult mai bogat decât în alţi ani, şi cu mai multe chipuri.

Pe aşteptare, nu putem trimite ca lendare !

Cine doreşte să aibă calendar frumos şi ieftiu, să aştepte Ca­lendarul dela Blaj, care-i prietenul cel mai bun al fiecărui creştin.

LTipojpafia finssinararai T«ologi« gr.-oaţ. Blaj