PENTICOSTALISM SI ECUMENISM

SAU PENTICOSTALISMUL DIN PERSPECTIVA

NEOLIBERALA SI A TEOLOGIEI

INTERCULTURALE

O analiza critica a pozitiei adoptate deWalter J. Hollenweger

In Pentecostalism, Origins andDevelopments Worldwide,

Hendrickson Publishers, Peabody, Mass.

U.S.A., 1997

de Valeriu Andreiescu

Miscarea penticostala mondiala de azi (inclusiv harismaticii si

bisericile de tip penticostal din Africa si Asia) cu cei aproximativ

500.000.000 de credinciosi ai ei luati in calcul de Hollenweger,

cuprinde majoritatea tendintelor manifestate tn istoria Bisencii de-a

lungul timpului; exista penticostali evanghelici §i penticostali

unitarieni (antitrinitari); penticostali romano-catolici si greco-

ortodocsi; penticostali calvinisti si arminieni; ecumenisti si

antiecumenisti; adepti ai botezului adult sau dimpotriva ai botezului

pruncilor, etc. A lipsit pana acum din penticostalism liberalismul

teologic care neaga inspiratia divina si autoritatea Scripturilor,

transcendenta lui Dumnezeu, jertfa ispasitoare a Mantuitorului

Hristos (inlocuita cu ,,evanghelia sociala") lucrarea supranaturala a

Duhului Sfant. Ca o reactie Tmpotriva liberalismului (pornita insa tot

de la critica biblica radicala) a aparut Tn sec. XX neo-ortodoxismul

sau neoliberalismul teologic care se intoarce partial la Scripturi,

recunoscandu-le intr-o anumita masura autoritatea, desi le neaga

inspiratia; de asemenea se intoarce partial la credinta tn jertfa

ispasitoare a Mantuitorului Hristos, chiar daca ti neaga intr-o anumita

102 Fenticostansm si ecumenism sau penucosiaiismui am

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

masura istoricitatea; in fine, se mai intoarce si la credinta in lucrarea

divina a Duhului Sfant careia insa in mod paradoxal Ti neaga

caracterul supranatural.

Dupa cat se pare, nu exista in prezent decat un singur

neoliberal de frunte care sa se declare simpatizant penticostal, Walter

Hollenweger, eel mai de seama istoric al miscarii penticostale

mondiale. Ultima sa lucrare Pentecostalism (1997) ii sintetizeaza in

mare masura intreaga lui opera care este derutanta pentru

penticostalii evanghelici si este deci util pentru ei sa o prezentam

aici, subliniind atat aspectele socotite de noi ca pozitive, cat si

aspectele cu care nu suntem de acord.

Walter Jacob Hollenweger s-a nascut la Antwerpen (Anvers),

Belgia, in 1927. S-a afirmat ca lider de tineret si pastor in Misiunea

Penticostala Elve£ana {Schweizerische Pfingstmission) si a urmat

cursurile Institutului International de Instniire Biblica (International

Bible TrainingInstitute) din Burgess Hill, Anglia.

Evolutia sa doctrinara se reflecta in dedicatiile de la p. V a

cartii pe care o recenzam: ,,Prietenilor si invatatorilor mei din

Miscarea Penticostala care m-au invatat sa iubesc Biblia si

invatatorilor si prietenilor mei din Biserica Presbiteriana care m-au

invatat s-o inteleg." Desi pare sa fi ramas incredintat ca miscarea

penticostala este de la Duhul Sfant, Hollenweger a adoptat o

intelegere a Bibliei din punctul de vedere neoliberal sau neo-ortodox,

fiind rezervat, daca nu ostil, fata de punctul de vedere evanghelic al

asa-numitului penticostalism clasic.

Hollenweger a studiat la Universitatea din Zurich, publicandu-

si dizertatia inaugurala Handbuch der PSngstbewegung (Manual al

Miscarii Penticostale) 10 vol. Zurich, 1966. Pentru documentarea

acestei lucrari a facut apel si la Trandafir Sandru care consemna

(vorbind despre sine la persoana a treia): ,,Binecunoscutul teolog dr.

Walter Hollenweger i-a solicitat /lui Sa.ndru-n.nJcolaborarea la

redactarea unei lucrari despre penticostalism, lucru pe care l-a

Penticostalism §i ecumenism sau penticostalismul din 103

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

facut insa fara aprobarea autorititilor"} Parti din aceasta lucrare au

fost revizuite si publicate sub titlul Enthusiastisches Christentum.

Die Pfingstbewegung in Geschichte und Gegenwart (Crestinsimul

entuziast Miscarea penticostala in istorie si in prezent), Zwingli

Verlag, Zurich 1969. O versiune engleza revizuita, The Pentecostals,

SCM Press Ltd., London 1972 a fost reeditata in 1988 de

Hendrickson Publishers, Peabody, Mass.

Hollenweger a publicat, dupa calculul nostru, vreo saisprezece

oarti si peste patruzeci de articole stiintifice. Citam cateva car|i care

ni se par mai importante:

- (editor) Die Pfmgstkiwhen. Selbstdatstellungen,

Dokumente, Kommentare (1971)-Bisericile penticostale.

Autoprezentari, documente, comentarii (cu an capitol Romania"

semnat de Trandafir Sandru);

- Pentecost Between Black and White. Five Case Studies on

Pentecost and Politics (1974) - Penticostalismul totre negri si albi.

Cinci studii de caz asupra penticostalismului si politicii;

- Evangelism Today: Good News or Bone of Contention?

(1976) - Evanghelizarea de azi: Vestea buna sau marul discordiei?

- Erfahrungen der Leibhaftigkeit (1979) - Experience ale

demonicului {Interkultwelle Theologie 7);

- Wie aus Grenzen Briicken werden. Bin theologisches

Lesebuch (1980) - Cum sa se faca din granite poduri. O crestomatie

teologica;

- Umgang wit Mythen (1982) - Abordarea miturilor

(Interkulturelle Tbeologie n},

- Geist undMaterie (1988) - Spirit si materie (Interkulturelle

Theologie m).

Hollenweger a fost profesor de misionarism la Universitatea

din Birmingham, Anglia, si secretar pentru evanghelizare al

1 T. Sandru, Trezirea spiritualspenticostala din ^amin/a, Editura I.T.P.,

Buc. 1997, p. 110.

104 Penticostalism §i ecumenism sau penticostalismul din

perspectiva neoliberala si a teologiei inteteulturale

Consiliului Mondial al Bisericilor, fiind si cleric al Bisericii

Reformate Elvetiene. La varsta de 72 de ani continua sa scrie si sa

participe la conferinte teologice

internationale. In aprilie 1999 a luat parte cu comunicarea The

Challenge of Reconciliation (Chemarea impacarii) la a 21-a

Conferinta anuala a EPTA (European Pentecostal Theological

Association) la Erzhausen, Germania; tn iulie 1999 a participat cii

referatui A Life with the Bible (O viata impreuna cu Biblia) la a 9-a

conferinta a EPCRA (European Pentecostal/Charismatic

Association) in colaborare cu Academia de Misiune de la

Universitatea din Hamburg. (La ambele a fost reprezentat si

Institutul Teologic Penticostal-Bucuresti printr-un numar de

participanti).

Teologia lui Hollenweger face apel la constientizarea

interculturalitatii traditiilor crestine, tndeosebi a dimensiunilor

interculturale a miscarilor care ofera alternative sau variatiuni

Bisericilor traditionale europene si nord-americane, de pilda Bisericii

Reformate pe care o slujeste teologul elvetian.

Teologia capabila sa renunte la absolutizarea propriei sale

conditionari culturale ar fi - dupa el - in stare sa transforme in punti

barierele dintre oameni. De pe pozitia sa de spijinitor al Consiliului

Mondial al Bisericilor si de slujitor al unei biserici istorice, teologul

nu-si reneaga experienta sa penticostala, ci o foloseste in interesul

optiunilor sale ulterioare, pentru a contribui la depasirea crizei

ecumenismului si a bisericilor protestante istorice.

O deschidere intuitiva in sens contrar, adica dinspre

penticostalism spre biserici le istorice si miscarea ecumenica, o

avusese fostul pres,edinte al cultului penticostal Pavel Bochian care

intelesese eel mai bine dintre liderii penticostali romani, sub

presiunea circumstantelor in care si-a exercitat functia, deschiderea

uria^a a miscarii penticostale ce depaseste dezbinarea

protestantismului si devine o miscare de unificare spirituals a

crestinismului, prin credinta in Dumnezeu si Iisus Hristos

Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 105

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Rascumparatorul, insotita de puterea dragostei si a Duhului SfSnt,

deasupra dogmelor si riturilor diferite pe care nu le desfiinteaza, ci le

pune Tntrucatva in paranteza. Nu este intamplator ca ultima

activitate didactica a lui P. Bochian a constat in cursurile pe care

le-a tinut la Academia Intemationala a Religiilor de la Bucuresti, In

martie-aprilie 1996.2

in introducerea monografiei sale teologico-istoricePentecostalism, Hollenweger explica motivul pentru care a scris

aceasta lucrare dupa ce si-a lncheiat cariera academica: nu pentru ca

tripla miscare penticostala, harismatica si a bisericilor indigene

asemanatoare din lumea a treia a ajuns de la zero la 500 de milioane

de credinciosi in mai putin de un veac, ci fiindca penticostalismul a

ajuns la o rascruce, fiind provocat de gandirea critica (evident,

neoliberala), de o noua abordare a culturilor precrestine din lumea a

treia (evident, in spiritul teologiei interculturale a lui Hollenweger),

in fine, de dialogul ecumenic. Era momentul ca ,,stimatul decan al

studiilor penticostale*'-cum il numeste pe teologul elvetian Harvey

Cox Thomas, Professor of Divinity la Harvard University - sa

incerce o sinteza a gandirii sale teologice pentru a ajuta

penticostalismul sa se constientizeze (p. 1-2).

Ceea ce este uimitor este faptul ca lucrarea aceasta ii ajuta intr-

adevar pe penticostali sa se inteleaga pe sine, desi ei nu vor fi de

acord cu cea mai mare parte a gandirii lui Hollenweger. • O

comunitate religioasa sau nationals, fie ea comunitatea

penticostalilor sau cea a romanilor, se va intelege mai bine pe sine

dupa ce se va autocontempla dintr-o perspectiva externa pe care o

accepta sau o respinge.

Incepem cu schema istorico-teologica dupa care gandeste

Hollenweger (p. 2):

2 Pavel Bochian, Viata unui pastor din Romania, Editura Privilegiu, Buc.1997, pp. 176-186.

106 ' Penticostalism §i ecumenism sau penticostalismul din

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Religia traditional!

africana

Religia sclavilor

afi*o-americani

Catolicismul Reforma

^inq rfidficina curentului y<i«w«tnB

catolicfi critic evanghelicfi ecumenicfi

Originea penticostala

din traditia orala

a negrilor

'Miscarea Sfln^eniei J

Penticostalisi

Bisericile indigene de alta" Miscarea Bisericile penticostale

rasfi. decat cea alba harismatica1 traditionale

Pentru a intelege aceasta schema, citam de la p. 397:

,,Daca miscarea aceasta este de la Duhul - ceea ce cred din tot

sufletul - atunci de la Duhul

- a inceput cu un ecumenism al negrilor, in cultura neagra,

orala, afro-americana;

- a integrat importante elemente din spiritualitatea catolica;

- a fost inspirata de interpretarea politica si sociala a sfm|irii

asa cum a dezvoltat-o Miscarea Americana a Sfin^eniei;

- a dezvoltat-chiar de la inceputul ei-elemente entice in

legatura cu dispensationalismul, inspirata Scripturii, hermeneutica,

subiecte sociale si politice si eruditia teologica modema;

- a inceput ca o miscare de innoire ecumenica."

Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 107

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Hollenweger sustine ca miscarea penticostala si-a indeplinit

scopul in perioada timpurie cand a inteles ca sensul ei este reinnoirea

bisericii. Aceasta miscare ar fi ajuns- curand sa creda ca rajiunea ei de

a fi ai fi fost perpetuarea organizatiei si structurilor ei proprii.

Aceasta ar fi *dus la un declin corespunzator tn influenta ei si la

izolarea ei de restul societatii. Miscarea harismatica ar fi devenit o

noua sansa pentru biserici, pusa insa la indoiala de evolutia ei spre

biserici libere. Insa in lumea a treia bisericile indigene penticostale

(si asemanatoare) au mentinut prioritatile miscarii penticostale

timpurii pentru structuri liturghice si gandire si practica teologica

nelngradite de formele gandirii greco-romane si de traditii

occidentale ,,respectabile".

Evident noi raspundem la aceasta ca originea

penticostalismului se afa in Scripturi si in Biserica primara, adica la

Pentecoste, de unde-i vine si numele. Ortodoxismul este la fel de

mdreptatit ca si catolicismul sa figureze in schema, chiar daca nu se

leaga direct de pietism. Hollenweger stie de trezirile penticostale rusa

si armeana, independente de cele din Apus. In fine, respingem

derivarea penticostalismului din religiile negro-africane.

Observam in aceasta schema liniile cele mai specifice ale

gandirii lui Hollenweger despre originea penticostalismului: originea

negro-africana a penticostalismului, originea penticostalismului in

critica biblica si in tendinta ecumenist!

Cap. 2, Sfintii din Birmingham, evoca in stil de nuvela

beletristica si intr-o nota de umor mai mult sau mai putin intentionat

un cere de rugaciune harismatic si un serviciu religios ecumenic.

Alaturi de sfintii romano-catolici sunt invocati in nigaciunile

harismatice patriarhul Athenagoras, Buddha, Darwin, Freud,

Einstein, Marx, etc. in timpul intrunirii cercului de rugaciune se

fumeza si se beau bauturi alcoolice. In mod straniu, atitorul ne

propune acest model grotesc (p. 6-15).

108 • Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Cap. 3-11 trateaza despre Black oral root (Originea

penticostalismului din traditia orala a negnlor) (p. 18-141) In circa

124 de pagini din cele 400 de pagini de text ale lucrarii.

In cap. 3, Inceputurile (p. 18-24) se opteaza pentru William

Joseph Seymour (1870-1922) ca intemeietor al penticostalismului.

Cap. 4 se ocupa de ,JPuterea neagra" si penticostalismul printre

negrii din SUA. (p. 25-40). Se da o inalta aprecierea implicaril

social-economice a unui grup penticostal si folclorului religios al

negrilor si, de asemenea, spiritului antirasist al penticostalilor albi si

negri uniti Tntr-o singura organizatie Tnl994. Cap. 5 se refera la

penticostalismul din Africa de Sud (p. 41-53) si la efortul de a depasi

apartheid-ul, la teologul negru Frank Chikane si la penumatologia

bazata pe conceptul uMoya. Cap. 5 relateaza despre Penticostalismul

din N'Kamba: Simon Kimbangu si Biserica sa (p. 54-80).

Kimbanghismul din fostul Zair reprezinta o religie exotica, desi se

pretinde inspirata de Karl Barth pe care ne vine greu s-o acceptam ca

penticostala. Cap. 7 examineaza O contribute mexicana la

elaborarea teologiei (p. 81-98). Este vorba de ,,teologia interculturala

- un sistem de circulate pe doua sensuri": limbajul oral al

radacinilor folclorice ale penticostalismului si limbajul scris al

conceptelor §i defmitiilor. Cap. 8 trateaza de asemenea

interculturalitatea: Coreea - o cultura orala samanista in transformare

penticostala. Faimosul pastor coreean Paul Yonggi Cho ,,ar putea fi

considerat un saman penticostal prin excelenta", ceea ce nu pare usor

de acceptat de cei ce 1-au auzit la adunarile de evanghelizare de la

Bucuresti (sub numele de David Yonggi Cho). Cap. 9 revine la

radacina negro-africaha, sub titlul: Anglia-interactiunea dintre negri

si albi in educatia teologica (p. 106-116). Se urmareste activitatea

Centrului de parteneriat dintre crestinii negri si cei albi din

Binningham. Concluzia ar fi ca ,,Este posibil ca se combine traditia

orala a negrilor cu originea din critica vest-europeana si sa se ajunga

la o teologie si mai relevanta, si mai critica" (p. 116). Cap. 10 descrie

interactiunea culturala dintre metodism si penticostalism, sub titlul

Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 109

perspectiva neoliberalS. si a teologiei interculturale

Chile: Trecutul metodismului In prezentul penticostalismului (p.

117-131). In fine, cap. 11 reprezinta O pledoarie pentru un

sincretism teologic responsabil (p. 132-141), luand ca exemplu

Coloseni 1:15-20 unde s-ar discerne un imn care initial nu ar fi fost

crestin. Esecul secularizarii ar duce la necesitatea sincretismului

dintre secularism si religie.

Cap. 12-13 reprezinta a Il-a seciiune, intitulata Originea

catolica a penticostalismului, p. 144-180 (37 p.). Cap. 12 incearca sa

evidentieze Radacinile catolice de tip wesleyan ale

penticostalismului (p. 144-152). Cap. 13 - Penticostalii si catolicii (p.

152-180) - porneste de la ideea ca ,,exista o legatura mai mare intre

catolici si penticostali, decat intre catolicism si bisencile protestante

istorice." Daca ideea este corecta, ea ar trebui s& fie valbila si pentru

relatia dintre ortodoxism si penticostali, care intereseaza mai mult

penticostalismul romanesc. Fapt este ca, pe langa penticostalismul

catolic, exista si un penticostalism ortodox, a carui rata de cre§tere a

fost in perioada 1970-1985 de 19,42% pe an, situandu-se pe locul al

doilea Tntre ratele de crestere ale tuturor religiilor lumii, pe locul. intai

situandu-se rata de crestere a penticostalilor catolici.3 Intre

penticostalismul clasic si romano-catolicism s-a ajuns in Franta,

Germania si Italia la un grad inalt de acceptare reciproca, datorita

penticostalismului catolic ale carui caracteristici teologice si

semnificatie ecumenica sunt relevate de Hollenweger.

Sectiunea a treia, Radacina evanghelica a penticostalismului, este

expediata in doua capitole, 14-15, p. 182-199 (18 p.) Cap. 14, De la

miscarea americana a sfintirii la penticostalism (p. 182-189) reia find

de la cap. 12 (asupra lui Wesley), urmarind doctrina lui Wesley

asupra siintirii, prin miscarea americana a sfinteniei, pana la

penticostalism. Cap. 15, Penticostali §i evanghelici (p. 190-199)

3 Burgess, McGee, Alexander, Dictionary ofPentecostaland Charismatic

Movements, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 1988, p. 183; vezi §i

articolul Stepanou, EusebiusA-sub voce.

110 Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

constata intai ca penticostalismul a coincis numai partial cu

fundamentalismul.

Apoi se constata ca in SUA penticostalii au ajuns ,,o tipica

miscare evanghelica a clasei mijlocii", prin aderarea la Asociatia

Nationala a Evanghelicilor in care sunt majoritari si conformisti in

stat si societate. Astfel s-au izolat de miscarea ecumenica si de cea

neoliberala si de cea revolutionary. In fine, se constata existenta unei

teologii orale tipic penticostale in trecut si trecerea la teologia

academica in prezent.

Sectiunea a IV-a, Radacina penticostalismului din critica

teologica, p. 204-331 (127 p.) cuprinde noua capitole (16-24) si este

aproximativ egala cu sectiunea I (Originea penticostalismului din

traditia orala a negrilor), cu 11 capitole si 124 p. De fapt, sectiunea

I-teologia interculturala, sectiunea Il-teologia critica (neoliberala) si

sectiunea Ill-teologia ecumenica reprezinta interesele majore ale

autorului in aceasta lucrare.

Cap. 16, Batalia contra structurilor nedrepte (p. 204-216) se

ocupa de. relatia penticostalismului cu etica sociala, cu teologia

eliberarii si cu marxismul. Problemele prezentate au devenit in mare

masura caduce. Cap. 17, Regandirea Spritului (p. 218-227), afirma

ca penticostalismul nu si-a elaborat o pneumatologie in concordanta

cu experienta lui. Autorul sugereaza subtil penticostalilor o apropiere

de pneumatologia lui Moltmann, prin elogiul adus penumatologiei

bizantine. Problema daca botezul Duhului Sfant urmeaza dupa

convertire si se deosebeste de ea ignora in prezentarea lui

Hollenweger diferentierea propusa intre botezul Duhului si botezul

cu/in Duhul4 si conclude ca ,,Exista diferite pneumatologn in practica

penticostala si in Noul Testament care nu ar trebui armonizate

prematur" (p. 223). Discutand despre ,,naturar' si ,,supranatural",

Hollenweger afirma in mod inacceptabil: «Notiunea ca glossolalia

(sau de fapt orice alt dar al Duhului, inclusiv tamaduirea si

4 Ibidem, p. 41.

Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 1

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

cunostinta) este esential ,,supranaturala" nu se poate, dupa. mine,

sustine biblic si stiintific» (p. 224).- Cap. 18, Semne si minuni (p.

228-245) trateaza de fapt despre tamaduirea miraculoasa, sustinand

necesitatea si posibilitata unei functii terapeutice a comunita^ii

crestine si punand Tn legatura rugaciunea pentru bolnavi cu medicina

alternative. Dupa Hollenweger ,,Duhul lui Dumnezeu elibereaza

fortele tamaduirii precum Tn crestini, asa si in necrestini" (p. 243).

Asadar, ca si glossolalia, ar fi vorba de un dar sau talent natural pe

care multi oameni Tl pot avea (p. 243). Autorul recomanda ca

tamaduitorii crestini sa fie integrati Tn serviciul divin, chiar daca nu

sunt ordinati (p. 244).

Cap. 19 dezbate Soteriologia (p. 246-257) examinand doctrina

si experienta penticostala a mantuirii si conchide ca soteriologia

penticostala trebuie sa integreze aspectui personal-spiritual al

mantuirii, subliniat Tn protestantismul clasic, aspectui individual-fizic

subliniat Tn practica penticostala, aspectui socioeconomic subliniat de

teologia eliberarii si chiar aspectui ecologic.

Cap. 20, Eclesiologia (p. 258-268) porneste de la raportul

dintre institutional izarea Bisericii si manifestarea libera a Duhului.

Apoi Hollenweger Tncearca sa legitimeze botezul pruncilor. La

intiebarea ,,cine apartine Bisericii?", raspunsul constata cresterea

continua a laxitatii criteriilor. In fine se constata revizuirea atitudinii

fata de rolul femeii in Biserica.

Cap. 21, Muzica si serviciul divin (p. 269-286) identified o

liturghie orala penticostala si tendintele ei, oferind ca model

bisericilor istorice dansul liturgic discutabil al penticostalilor din

Chile, ruga glossolalica si cantarile comune. Totusi penticostalismul

este caracterizat de HoIIweweger cu o superioritate nejustificata prin

teologie rudimentara, daruri spirituale rudimentare si* muzica

rudimentara (p. 286). Cap. 22, Misionarism si misionari (p. 288-306)

se refera la misiologia penticostala si aplicarea ei. Desi 85-90%

dintre crestinii din lumea a treia vor fi penticostali, harismatici sau de

tip asemnanator Tn anul 2000, doar 42% dintre misionari vor fi atunci

112 Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

penticostali/harismatici. Multe Biserici bastinase au avut contacte

initiate cu misionarii iar apoi au devenit independente teologic, de

unde si pluralismul haotic al penticostalismului mondial. Cap. 23,

Hermeneutica (p. 307-325) pune problema pluralismului teologic al

penticostalismului. Hollenweger gaseste solutia intr-un sincretism

teologic responsabil. Autorul considera ca penticostalii pot aduce o

contribute la hermeneutica prin exegeza pneumatica (sub inspiratia

Duhului Sfant) si punand intrebari pana acum suprimate. Binelnteles

sustine critica biblica: ,,toate aspectele cunoasterii, cand sunt aplicate

textului biblic in mod critic Tl fac uman, social, real si capabil sa dea

raspunsuri cu privire la viata si inchinare."

Cap. 24, Cine prezinta corect istoria penticostala? (p. 326-331)

ofera trei defmitii ale penticostalismului a carui situatie o compara cu

cea a Bisericii primare pe la anul 100 d.H.. La p. 328, nota 12 se

refera In opt randuri la Romania. Autorul lauda Dictionarul miscarii

penticostale si harismatice si Tsi evalueaza critic propriile lucrari.

Sectiunea a V-a, Originea ecumenica a penticostalismului (p.

334-400), cuprinde patru capitole si 67 pp. Cap. 25, Inceputunle

ecumenice (p. 334-349) prezinta cativa reprezentanti ai

penticostalismului ecumenic iar cap. 26, O continuare a

ecumenismului (p. 350-366) II prezinta pe Daivd du Plessis, cele

patru faze de dezvoltare ecumenica a penticostalismului (ecumenism

initial, integrarea evanghelica, organizarea denominationala,

reintoarcerea la ecumenism) apoi pe Killian McDonnell cu reactia

Bisericilor fata de miscarea harismatica, reactia Bisericii ,

Prezbiteriene Unite din SUA fata de Innoirea harismatica (se atinge

doctrina celor doua botezuri spirituale) si In fine, problema daca

miscarea harismatica protestanta este sau nu ecumenica (pioblema

care reflecta dezamagirea lui Hollenweger fata de Infiintarea

bisericilor libere harismatice).

Cap. 27, Dialogul cu ecumenismul organizat (p. 367-388) se

ocupa de acest dialog In America latina, America de nord, Europa si

Africa, de conferintele ecumenice de la Bossey (1980), Canberra

Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 113

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

(1991) si de Bisericile penticostale membre ale Consiliului Mondial

al Bisericilor. Sectiunea ecumenista-a cartii se termina de fapt cu

acest capitol, desi ecouri ale problemei ecumenice se gasesc si in

cap. 28, Concluzie: Problema si promisiunea (p. 389-400). Problema

sunt ,,victimele" sau fostii penticostali, care dintr-un motiv sau altul

au parasit miscarea, cum a facut si Hollenweger. Cazurile lor

sugereaza intrebarea daca va deveni penticostalismul o religie a vietii

omului dinauntru (cazul lui Lidman) sau a pasiunii pentru imparatia

lui Dumnezeu In care personalul si socialul sunt complementare.

Promisiunea penticostala ar aparea in cateva domenii: sa trezeasca

viata spirituals In facultatile si colegiile teologice, sa rezolve

controversa trinitara cu penticostalismul Unitarian, sa faca pionierat

in lucrarea Duhului Sfant, depasind miscarea evanghelica, sa

contribuie la

dialogul interreligios, trezind la viata Consiliul Mondial al

Bisericilor, sa ofere modele Bisericilor istorice. Noi credem ca sunt

mai multe promisiuni.

Lucrarea lui Hollenweger tnfatiseaza toate marile probleme ale

penticostalismului, chiar daca suntem sau nu de acord cu

interpretarea lor. Ea este pentru penticostali o sursa de meditatie iar

pentru ceilalti crestini o sursa de informare in care prevaleaza

atitudinea pozitiva fata de penticostalism, prezentat ca sursa de

inspiratie pentru Tnnoirea vietii spirituale crestine. Am neglijat din

lipsa de spatiu tn'-jntul literar al lui Hollenweger. Autorul este un

mare poet, cum dovedesc poemele de la pp. 5, 40, 80, 180, 199, 286-

287, 388. Uneori este plin de umor, alteori profund, alteori sec,

stapanindu-si subiectul ca un maestru. Lucrarea este de fapt o sinteza

a gandirii si operei lui Hollenweger, atat in plan belestristic, cat si

stiintific, fiind o combinatie de creatie stiintifica, eseu, rbman si

versuri, punand in lumina o personalitate fascinanta.

Penticostalismul evanghelic romanesc este conservator si nu se

simte atras de traditiile liturgice ale muzicii si dansului negro-african,

nici de teologiile liberale si neo-liberale, nici de actiunea sociala si

114 Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din

perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

politica revolutionary, nici nu este tentat sa adere la miscarea

ecumenica promovata de Consiliul Mondial al Bisericilor.

Penticostalismul romanesc are propriile sale prioritati spirituale insa

este deschis fata de dialogul cu toate Bisericile crestine din tara

noastra, cunoasterea reciproca fiind benefica. Hollenweger contribuie

la aceasta cunoastere atunci cand afirma ca Biserica este formata din

interactiunea diferitelor charismata. Harismele si cultura orala sunt

prezente fn toate Bisericile; in toate exista marturisiri, vindecari si

alte daruri care trebuie recunoscute si integrate In viata Bisericii.

Ficare Biserica poate trai in forme liturgice si expresii teologice

proprii dar poate descoperi in propriile ei traditii:uh teren comun, atat

in continut cat si in forma, pentru un sistem global de cooperare si

comunicare.