Jurnalul de POFTĂ BUNĂ • Iunie 2019 • Se distribuie gratuit în restaurantele „La Mama”

Publicaţie editată de SC IMPRIMA SRLpentru SC TROTTER RESTAURANT SRL

Se distribuie gratuit şi exclusiv în restaurantele “La Mama” din:str. Barbu Văcărescu nr. 3 (R1), str. Delea Veche nr. 51 (R2), str. Episcopiei nr. 9 (R3), Splaiul Independenţei nr. 210 - 213, Galeria Comercială “Orhideea” (R4), str. Băcani nr. 1 (R9) şi Bulevardul Regina Elisabeta nr. 11 - 13 (R10)

Contact pentru departamentul editorial şi publicitate: nvb@imprima.roContact pentru partenerii restaurantelor: office@lamama.ro

Ce au în comun Selgros Cash & Carry şi lanţul de res-taurante ,,La Mama’’? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: pasiunea pentru bunătăţi, pre-parate ,,ca la mama acasă’’. Iar secretul acestora, fie că sunt pur tradiţionale, cita-dine sau reinterpretate, constă fără doar şi poate în ingredientele de cea mai bună ca-litate. De un deceniu încoace, echipa Sel-gros şi-a asumat o misiune unică în retailul românesc: distribuirea celui mai larg sortiment destinat industri-ei HoReCa, ce cuprinde în prezent aproape 50.000 de articole food şi non-food, performanţă ce clasea-ză Selgros în TOP 20 distribuitori naţionali în România. O misiune asumată cu mândrie şi respon-sabilitate faţă de toţi profesioniştii, dar şi pasionaţii de gastronomie din România, pentru îndeplinirea tuturor cerinţelor, oricât de exigente sau pretenţioase ar fi acestea.

,,De când trăiesc în România, remarc în fiecare zi – cu deosebită plăcere – culoarea şi savoarea gastronomiei româneşti, cu preparatele sale, ce pot sta la loc de cin-ste în orice meniu din lume. De altfel, amintirea culinară este unul dintre cele mai frumoase lucruri cu care turiştii pleacă după vizitarea României. Ciorba de burtă, sarma-lele sau papanaşii cu brânză şi smântână sunt doar câ-teva exemple de referinţă. De aceea, suntem mândri să putem contribui zi de zi la savoarea preparatelor din far-furiile restaurantelor din întreaga ţară şi la înnoirea gas-tronomiei româneşti, o tendinţă a ultimilor ani. Ca urmare a acestei tendinţe, tot mai mulţi clienţi îşi proiectează în strategia de business diferenţierea pe piaţa HoReCa prin crearea unor reţete unice, în acord cu satisfacerea

exigenţelor crescânde ale clienţilor. Pentru toate aceste tipuri de nevoi, echipa Selgros România nu are decât o singură opţiune: să fie cea mai bună în fiecare zi! Aprovi-zionarea prin canalele de distribuţie în detrimentul cana-lelor clasice este o tendinţă înregistrată atât în România, cât şi la nivel european, iar cele 19 puncte de distribuţie Selgros au capacitatea de a acoperi în mod performant nevoile clienţilor noştri de pe teritoriul întregii ţări’’,

apreciază Robert Hellwagner, CEO Selgros Cash & Carry România.

Distribuirea produselor – în mod performant – di-rect la uşa clienţilor înseamnă şi investiţii continue în digitalizare şi automatizare, atât în procesele in-terne, cât şi în transport şi livrare. Clienţii au la dis-poziţie un web shop dedicat, iar angajaţii Selgros din Germania şi Polonia contribuie în prezent şi la

dezvoltarea altor instrumente IT.,,Într-o eră dominată de tehnologie, decizia de achi-

ziţie este influenţată în mare măsură şi de facilitarea accesului la informaţii de o manieră digitalizată. De ace-ea, e-commerce este o direcţie de dezvoltare pe care Selgros România o analizează, având deja operaţională o platformă online prin care operatorii HoReCa pot plasa comenzi 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. O aplica-ţie de smartphone este o altă noutate despre care vom vorbi cât de curând’’, adaugă Robert Hellwagner.

Mulţumim lanţului de restaurante „La Mama” pentru încrederea acor-dată zi de zi!

Să aveţi poftă şi voie bună!

PE SCURT

PARTENERI

„Povestea de la colţul mesei”, volum care poartă semnătura lui Cătălin Mahu, a luat cu asalt librăriile de top ale Capitalei, prin orga-nizarea unor evenimente de lansare, mai întâi la „Mihai Eminescu” şi apoi – la „Cărtureşti”

(Verona). La un pahar de vin „Răsfăţ”, autorul a di-alogat amical cu cititorii despre cei 20 de ani ai reţelei „La Mama”, despre prieteni, duşmani, trădări, întâmplări faste sau mai puţin fericite. Găsiţi cartea „Povestea de la colţul me-sei” în librăriile menţiona-te, sau o puteţi comanda direct de la masă, în ori-care dintre restaurantele „La Mama”.

Prietenii de Facebook La Mama, VinOriunde, IWCB ROMANIA, Vin2 şi Vinul.ro au avut ocazia de a participa la un eveniment unic. Pe întrea-ga perioadă a IWCB – International Wine Con-test Bucharest (23 – 26 mai), i-au putut întâlni pe juraţii concursului, au degustat – gratuit – cu aceştia peste 200 de vinuri diferite, zilnic, acom-paniate de platouri de degustare. Evenimentul a avut loc în restaurantul „La Mama” Lipscani (din Centrul Vechi).

Selgros România face casă bună cu La Mama

Robert HellwagnerCEO Selgros România

Considerând că vinul casei nu trebuie să fie unul modest, am selectat trei dintre cele mai valoroase soiuri româneşti – Fe-tească Albă, Fetească Neagră şi Feteas-că Regală – pentru a crea gama proprie „Răsfăţ”. Pentru un adevărat răsfăţ oenologic, care să poten-ţeze gustul delicioaselor preparate „La Mama”, vă recomandăm să coman-daţi vinurile gamei noas-tre proprii – roşu sau alb, la sticlă sau la pahar.

CAUȚI LOCUL IDEAL PENTRU EVENIMENTUL TĂU?

Te așteptăm în Sufrageria La Mama Ateneu, într-un cadru intim și primitor, ideal pentru întâlnirile private sau de business. Vă propunem pentru succesul

evenimentului, degustări specializate de vinuri autohtone și preparate din bucătăria urbană românească. Detalii și contact la: ciobanu.lucica@lamama.ro, 0721 52 62 62.

Preparate proaspete şi gustoase

„ca la mama acasă”Perso-

nalizăm meniurile

în funcţie de cerinţele

dumneavoastră şi de grupele de vârstă ale copiilor.

Special concepute pentru dieta copiilor, meniurile propuse pentru grădiniţa dumneavoastră:

• sunt ECHILIBRATE• sunt DIVERSIFICATE• conţin VITAMINE, MINERALE şi ACIZI GRAŞI OMEGA 3, atât de

necesari pentru o dezvoltare armonioasă a micuţilor.

ADECVATE CELOR MICI

Aşteptăm, cu drag, să ne contactaţi: 0724 296 395; email: botocan.cristina@lamama.ro

Jurnalul de POFTĂ BUNĂ • Iunie 2019 • Se distribuie gratuit în restaurantele „La Mama”

- Apologeţii internetului consideră că mediul on line şi audio-vizualul au dat lovitura fatală presei noastre scrise, muribunde. Crezi că se poate face o analogie cu proliferarea comenzilor prin aplicaţii de delivery, în detrimentul consu-mului la masă, în restaurant?

- Activez de 15 ani, într-un fel sau altul, în mediul digital. Încă de atunci, tot aud refrenul ăsta cu presa scrisă care moare. Cam greu moare, se pare. Spre deloc. Se transformă, se mai ia la pilă, se schimbă comporta-mentul de consum al cititorilor, dar nu moare.

Uite, când a apărut Facebook, specialiştii (cei care se consideră ei singuri astfel) au zis „lumea nu are timp să consume aşa ceva”. Şi lumea a avut timp. Când a apărut Instagram, au zis la fel. Şi lumea i-a contrazis devastator. La fel cu introducerea newsfe-ed la Linkedin, cu Snapchat, mai nou cu Tik-Tok. Oamenii pot consuma muuuuuult mai multă informaţie decât îi credităm noi.

Aşa şi cu mâncarea. Sigur că ne este mai uşor să comandăm de pe net. Numai că atunci doar mâncăm, răspundem unei nevoi fiziologice şi atât. Cu unele ex-cepţii, desigur. Pe când ieşitul la restaurant presupune mult mai mult, mâncatul fiind doar unul dintre aspecte. Unul important, desigur, dar doar unul.

- Să fie, oare, social me-dia un mijloc optim pentru promovarea localurilor, în condiţiile în care nu se pot etala, totuşi, câ-teva calităţi definitorii ale preparatelor (gustul, aromele etc.)?

- În cursurile şi work-shopurile de social media pe care le susţin împreună cu colegii mei de la agenţia digitală Ko-operativa 2.0, insist masiv pe un lucru fundamental: social media nu vinde, tu vinzi. Unii cred că este o chestiune de nuanţă, dar, chiar dacă este aşa, este o nuanţă fundamentală! So-cial media îl atrage pe potenţialul consumator în localul tău. Vân-zarea propriu-zisă tu o faci, în local. Cel care taie chitanţa face vânzarea, nu cel ce arată direcţia spre restaurant.

Social media vine, însă, la pa-chet şi cu o trăsătură esenţială: oricine poate zice orice despre oricine şi despre orice. Ceea ce, în cazul restaurantelor, înseamnă că pot apărea anumite proble-me, care ţin nu atât de calitatea bucatelor, cât de – hai să îi zi-cem aşa – puţinătatea caracte-rului unora dintre consumatori.

- Şi atunci, cel mai bun agent de vânzări rămâne – în orice domeniu – povestea?

- Da. Şi nu. Grosso modo, există două tipuri de a crea con-

ţinut atrăgător. Povestea, care presupune apelul la emoţional, la anumite declanşatoare din mintea consumatorului de in-formaţie 2.0. Merge foarte bine (este indispensabilă, chiar) în cazul în care dorim să conferim brandului anumite valori, anu-mite sentimente, chiar. Dar mai este şi informaţia seacă. Care, atunci când este importantă, chiar nu trebuie îmbrăcată în ni-cio poveste. Spre exemplu: dacă un restaurant primeşte o stea Michelin, această informaţie este în sine o poveste. De ce să nu o dai direct şi să pierzi resurse şi timp ca să construieşti o po-veste în jurul ei? Nu de alta, dar scrierea poveştilor costă. Cu cât este mai bună povestea, cu atât costă mai mult.

- Povestea asta cu „mâna care nu spune o poveste” crezi că este şi despre meniul din restaurant? Scurta descriere care însoţeşte denumirea unui fel de mâncare potenţează – dacă este bine scri-să – suc-cesul pre-para-tului respec-tiv?

- Cred că se aplică ce am zis mai sus despre diferenţa din-tre informaţia brută şi poveste. Dacă, să zicem, anunţi că ai în meniu cârnaţi de Pleşcoi, aceas-tă informaţie este o poveste în sine. Orice ai spune în plus nu mai contează. În schimb, dacă ai în meniu (inventez un termen, să fie mai clar ce zic) Floşnează de Gurbicon cu sos de Hureatină, fără o poveste nu prea ai cum să vinzi produsul respectiv. Doar că, aici, povestea trebuie să în-ceapă de la ingredientele din ca-re este făcut preparatul respec-tiv, dar puse într-un context de, să zicem, „mâncarea preferată de conţii francezi după o vână-toare de vulpi”.

- Chiar aşa: care sunt prepa-ratele pe care le comanzi, cu predilecţie, când iei masa în oraş?

- Îmi place să experimentez. Aşa că, sunt în categoria celor care au nevoie de poveşti în me-niu. De cele mai multe ori (nu zic „de fiecare dată”, că aş putea părea cam şablonard...), dacă văd o poveste ca aia cu conţii francezi de mai sus, aia e, pun botul (pardon my French) şi aia comand. Pentru că implică şi multă curiozitate. Sunt un foarte mare curios în domeniul culinar.

- Dacă ar trebui să-i constru-ieşti unui client un brand pen-tru bucătăria citadină româ-nească, de la ce ai porni?

- De la piaţă, întotdeauna de la piaţă! Sunt absolut sigur că un adevărat Chef visează să creeze ceva aripă de coropişniţă flam-bată în sos de petunii arctice. Şi, cel mai probabil, ar ieşi o mân-care senzaţională. Numai că, da-că mâncarea asta senzaţională o să fie comandată de vreo cinci persoane, rămâne la stadiul de moft. Dar, dacă mâncarea asta a fost făcută în urma unei com-binaţii de studiu de piaţă (merge şi un focus grup), mici teste (in-cluderea preparatului în meniu cu titlul de încercare), discuţii cu specialişti şi (foarte important!) intuiţie proprie, s-ar putea să iasă.

Un brand ar fi, prin definiţie, ceva ce este vândut unor clienţi. Sau, întors un pic, un brand este ceva ce clienţii cumpără. Fără „cumpără” şi fără „clienţi”, se

cheamă că nu este brand. Poate doar în dorinţele unora...

- Ce fel de mânca-re consideri că nu ar trebui să lipsească din meniul unui res-taurant cu specific românesc?

- Mămăliga. În toa-te formele sale. Sunt fan al mămăligii; poţi să o foloseşti într-o grămadă de variante, poţi să o reinterpre-

tezi, poţi să faci ce vrei cu ea. Eu pariez pe mămăligă!

- Experţii în gastronomie propun două căi – care se bi-furcă – pentru evoluţia bucătă-riei autohtone: reinterpretăm vechi bucate tradiţionale, ro-mâneşti, sau adaptăm gustu-rilor noastre preparate de suc-ces internaţional din meniurile de pretutindeni. Pe care ar alege-o un consultant din zona antreprenorială, ca tine?

- Că tot m-ai întrebat ce co-mand când ies în oraş, uite că vin şi nuanţez răspunsul: dacă văd că zice ceva de „reinterpre-tarea bucătăriei tradiţionale”, aia e, mă bag instant. Pentru că, apropo de poveşti, pentru mine faza cu reinterpretatul înseamnă rescrierea unei poveşti pe care o ştiu. Iar asta, de multe ori, este semnătura unui povestitor extra-ordinar!

Cristian China – Birta: „Eu pariez pe mămăligă!”

Mulţi îl ştiu drept Chinezu, brand sub care a defilat la începuturile sale în social media. Între timp, Cristian China – Birta a scris, în 11 ani de blogging, peste 13.000 de articole, iar de patru

ani (consecutivi), este pe locul 1 în topul bloggerilor în relaţia cu agenţiile (realizat de „Biz”). Antreprenor, consultant, blogger, coaching de social media şi speaker la evenimente,

Cristian China – Birta este asociat în agenţia digitală Kooperativa 2.0.

Pentru ca pledoaria mea să fie mai elocventă, mă gân-desc să încep cu o mărturisire: aproape de fiecare dată când vin să iau prânzul la „La Ma-ma”, comand – alături de nelip-sita ciorbă de burtă – o porţie de cinci mici. „De dietă” – cum am denumit-o, pentru cunos-cători.

CLASICReţeta clasică de mititei în-

globează carne de vită, carne de porc şi carne de oaie, alături de bicarbonat de sodiu şi diver-se condimente (aici, varietatea e mai mare, dar – de obicei – nu lipsesc următoarele: usturoi, boia, piper, cimbru şi sare).

„NUTRITIVI”O porţie de cinci mici înseam-

nă, practic, 450 de grame de carne de calitate, care vin cu 83 de grame de proteine com-plete, 55 de grame de grăsimi sănătoase şi 0 (zero!) grame de carbohidraţi.

În plus, în aceeaşi porţie, mai avem şi:

400% (raportat la ne-cesarul zilnic) Vitamina B12250% Zinc156% Vitamina B3147% Seleniu105% Fosfor86% Vitamina B667% Vitamina B250% Fier şi Vitamina B535% Potasiu şi Cupru 25% Magneziu

Toate procentele – din doza zilnică recomandată. Unele, chiar peste...

Prin prepararea termică, sca-de cantitatea de grăsime (un efect pozitiv) şi o mică parte din vitamine, dar produsul final este un adevărat festin culinar şi nutritiv.

TU CE AI DE FĂCUT?Doar atât: să te bucuri de mi-

ci şi să stai departe de caloriile goale din pâine şi bere. Îţi pro-pun să începi festinul cu o cior-bă de burtă cu smântână (dar fără pâine) şi să încerci, alături de mici, murăturile clasice „La Mama”.

Vestea bună este că fără pâi-ne intră mai mulţi mici; deci, mai multe minerale şi vitamine.

Ce zici: batem palma?

Valentin BuneaBody Engineering

www.body-engineering.com

NUTRIŢIEDESPRE MITITEI

Jurnalul de POFTĂ BUNĂ • Iunie 2019 • Se distribuie gratuit în restaurantele „La Mama”

Pe 13 septembrie 1956, se năştea la Orthez, în sud-vestul Franţei, cel care avea să devină unul dintre cei mai apreciaţi bucătari ai ultimelor de-cenii, deţinătorul unui incredibil număr de 21 ste-le Michelin. Cetăţean francez, prin naştere, Alain Ducasse a solicitat – şi a primit, pe 17 iunie 2008 – şi cetăţenia monegască, pentru a profita de co-tele de impozitare sensibil mai mici în principatul Monte Carlo.

Tânărul Alain Ducasse şi-a început educaţia în-tr-o fermă de pe domeniul Castelului Sarrazin, iar în 1972, când avea doar 16 ani, a devenic ucenic în restaurantul „Pavillon Landais” din Soustons şi, apoi, la hotelul-şcoală din Bordeaux. Du-pă perioada uceniciei, Ducasse s-a angajat în restaurantul lui Michel Guérard (din Eu-génie-les-Bains), lucrând în acelaşi timp – doar în lunile de vară – şi pentru Gaston Lenôtre.

În 1977, Ducasse a început să lucreze la „Moulin de Mou-gins”, devenind ajutor al le-gendarului bucătar Roger Vergé, creatorul Cuisine du Soleil, care i-a dezvăluit secretele artei cu-linare provensale, ce l-a făcut ulterior celebru. Cu cele 21 de stele Miche-lin pe care le deţine în prezent, Alain Ducasse se clasează pe podiumul mondial al gastronomiei, după Joël Robuchon (31 de stele), dar înaintea lui Gordon Ramsay (17).

Anul 1980 îi aduce lui Ducasse oportunita-tea de a prelua conducerea bucătăriilor de la „L’amandier” din „Mougins”, iar 1981 îl găseşte bucătar-şef la „La Terrasse”, în hotelul „Juana” (din Juan-les-Pins), pentru care – după alţi trei ani – primeşte primele două stele Michelin ale carierei sale. Tot în 1984, Alain Ducasse are ex-traordinara şansă de a fi unicul supravieţuitor (dar grav rănit) al unui accident aviatic.

În 1986, lui Chef Ducasse i se oferă – şi accep-tă – conducerea executivă a bucătăriei pentru „Hôtel de Paris” din Monte Carlo, ceea ce im-plica şi managementul hotelului „Le Louis XV”.

După doi ani, Alain Ducasse îşi extinde imperiul culinar dincolo de graniţele restaurantelor şi des-chide „La Bastide de Moustiers”, un han de ţară cu douăsprezece dormitoare, în Provence, zonă în care inaugurează – pe rând, în următorii ani – încă unsprezece localuri. La 12 august 1996, se deschide în hotelurile „Le Parc - Sofitel Demeu-re” (Paris) restaurantul care îi poartă numele lui Alain Ducasse. La doar opt luni de la inaugurare, ghidul Michelin acordă localului 3 stele pentru excelenţă în gastronomie.

În iunie 2000, marele Chef traversează Atlanti-cul, pentru a intra şi pe piaţa americană, un-

de deschide restaurantul „Alain Ducasse” în hotelul „Essex” din New York, pentru care primeşte trei stele Michelin – în de-

cembrie 2005 (la prima ediţie a Red Guide pentru NYC). Astfel, Du-

casse devenea primul bucă-tar care a obţinut 3 stele

Michelin, pentru trei restaurante diferite, în

acelaşi timp!Conform

estimării făcute – în 2002 – de unul dintre biografii săi, restauran-tele lui Alain

Ducasse, şcolile culinare înfiinţate de el, cărţile de bucate apărute sub semnătura sa şi prestările de consultanţă au generat venituri de aproape 16 milioane de dolari – doar în acel an fulminant al vastei şi complexei activităţi gastronomice a celebrului Chef. De atunci, Ducasse şi-a extins activitatea: a deschis o şcoală de gătit pentru publicul larg (în Paris), dar şi una pentru bucă-tari profesionişti (ADF), care se specializează să pregătească mesele astronauţilor din Agenţia Spaţială Europeană. Alain Ducasse a mai scris numeroase cărţi, cea mai cunoscută fiind „En-ciclopedia culinară Alain Ducasse”, a fost invi-tat special în versiunile americane şi italiene ale „MasterChef” şi a primit – în 2013 – premiul „Li-fetime Achievement” pentru cele mai bune 50 de restaurante din lume.

Alain Ducasse:Gastrorege de Provence MENIUL ZILEI

MENIUL START 24 lei

34 leiMENIUL YUMMY

RĂSFAȚĂ-TE, COMBINĂ ȘI ALEGE MENIUL PREFERAT.

Oferta este supusă unor termene de valabilitate și nu se cumulează cu alte oferte și promoții valabile în restaurante. Produsele sunt valabile în limita stocului disponibil. www.lamama.ro

Ți-am pregătit un MENIU AL ZILEI SPECIAL, bogat și diversificat, pentru ca tu să te bucuri de preparate

gustoase, gătite cu drag, “ca la mama acasă”. Vei experimenta în permanență gusturi și arome noi în preparate proaspete, de sezon,

din ingrediente provenite de la producători locali.

DE LUNI PÂNĂ VINERI, ÎNTRE 12.00 - 18.00,

Delectează-te cu o Ciorbă aburindă, adaugă un Fel Principal cu Garniturăși beneficiază de pentru .

sau

Întreabă în restaurant de flyerul pentru Meniul Zilei! Combină produsele din meniul zilei și realizează meniul tău preferat.

Savurează un Fel Principal din bucătăria urbană, adaugă un Desert deliciosși beneficiază de pentru .

Scotoceşte după o felie de pâine frământată cu iaurt şi tăvălită prin mălai. Ieri a copt-o, mirosea divin. O unge din plin cu icre de ştiucă, o spumă împovărată cu bobiţe portocalii, aromate. Pe dea-supra, o ploaie măruntă de frunze verzi fin tocate, de ceapă tânără. Muşcă lacom şi gura, nasul, sinusurile se umplu de parfum şi sa-voare, până în creştet. Simte cum i se zbârleşte părul de pe ceafă şi îl cuprinde un tremur uşor, de linişte şi înţelegere. Ăsta e gustul iute-sărat, linişte, pace şi înţelegere. Unii ar numi-o înţelepciune. Mai ia o îmbucătură, apoi îi trece prin minte, ca într-o străfulgerare, cifra de pe cântar. Ar trebui să se oprească, dar cum să facă – să rămână pradă furiei şi neputinţei, cu o sută de grame în minus, sau să mai adaste în linişte şi înţelegere, în înţelepciune, cu o sută de grame în plus? Nu-i o alegere pe care s-o poată face, aşa că se preface că n-are nimic de ales.

Încă mestecând, cu bolta palatină înecată în gustul iute-sărat, pu-ne mâna pe telefon. Fără să salute, dă drumul unui şuvoi de vorbe.

- Alice, îţi aminteşti cum arată Alegoria gustului? Nu-ţi pare ciudat că gustul e lăsat la final, ultima dintre alegorii? Îţi aminteşti de pă-sările gătite cu tot cu pene? Şi de satirul care toarnă în pocal? Ba îl ştii, este în stânga, cum te uiţi la pânză. Bine, bine, vorbim mâine.

Închide, cam frustrat. „Alice asta e groaznică. Nici urmă de interes, măcar de formă”. Totuşi, are o veselie stranie; se bucură pentru el, e minunat de curios, e viu, trăieşte. Curiozitatea scormoneşte în el ca o furnicătură ciudată, o dezmorţeală a minţii, o căutare a spiritului. E minunat să fii curios. Îşi aminteşte cât de mult i-a plăcut de băiatul ăla, Iulian. Avea nişte ochi vioi, veseli. S-au înţeles de minune în sea-ra cinei asiatice cu creveţi.

Se uită la farfurioara din faţa lui. Mai are o ultimă bucată din felia de pâine cu icre şi se hotărăşte s-o ronţăie mărunt, lungindu-se la fiecare firimitură. Apoi se gândeşte puţin. Se ridică greu şi caută fe-bril pe Facebook. Îl găseşte pe Iulian şi aşteaptă câteva clipe, apoi în faţa ochilor i se aşterne o hidoşenie îngro-zitoare, care aproape că îl sufocă. Zeci de mesaje triste, emoticoane de lacrimi, flori. Băiatul e mort de aproape două săptămâni, prietenii îl plâng. În mintea lui Murki se lasă o clipă de tăcere. Şi tă-cerea rămâne aşa, spânzurată, se răsu-ceşte în aer şi se materializează într-o fierbinţeală cumplită, care îi cuprinde şira spinării, apoi ţeasta. Îşi duce mâi-nile la gât, la cap, îi vine să-şi smulgă părul. Ăsta era un om tânăr, minunat, curios. Un om cum n-a mai văzut. Un om proaspăt, atât de viu.

Fragment din romanul „Cină cu ficat şi inimă”, de Mihaela Apetrei

Alegoria gustuluiGASTROLITERATURĂ

BIOGRAFIE

În 2012, o angajată „La Mama” îi sugerează prietenei sale să îşi valorifice abilităţile culinare, transfor-mându-şi în profesie pasiunea pentru gătit. Ceea ce Mihaela Sîrbu şi face: se angajează în unul dintre restaurantele noastre, străbătând în fiecare zi lucrătoare – de şapte ani! – distanţa Roşiori (unde locu-ieşte) – Bucureşti. Şi înapoi, desigur.

Mihaela Sîrbu are 41 de ani, din care 23 de căsnicie şi 20 – de mamă a unui flăcău care îşi însoţeşte părinţii în drumeţiile montate cărora familia le dedică timpul liber comun. „Sunt o persoană ambiţioasă

şi dornică de a mă perfecţiona şi de a învăţa tot timpul lucruri noi. Vreau să fiu mereu performan-tă în ceea ce fac” – se caracterizează Mihaela, pe scurt. Şi detaliază: „Sunt o fire tolerantă şi sociabi-lă. În bucătărie, sunt calmă; nu sunt genul acela de bucătar exploziv, promovat de show-urile culinare. Particip la cursuri de dezvoltare profesională din domeniul HoReCa, urmăresc emisiuni culinare la TV, iar când fac naveta – fiind în tren – citesc diver-se reţete”.

Bucătar în primul restaurant deschis în cadrul re-ţelei noastre, Mihaela Sîrbu este convinsă că deter-minantă pentru fidelizarea clienţilor este „mâncarea gătită cu drag, ca la mama acasă”, pe care o reco-mandă şi celor care încă nu ne-au fost, vreodată, oaspeţi. Pentru că, una dintre calităţile autodecla-rate ale Mihaelei este perseverenţa: „Peste cinci ani, mă văd tot în bucătăria <<La Mama>>, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac; îmi plac atât colectivul, cât şi clienţii fideli ai restaurantelor, iar eu sunt o fire statornică. Iar dacă pot evolua aici, este minunat. Şi sigur voi evolua, atât timp cât am putere de muncă, imaginaţie şi creativitate. Şi sunt în permanenţă la curent cu tot ceea ce este nou în domeniu, cu tehnicile moderne de gătit şi cu cerin-ţele consumatorilor”.

Mihaela Sîrbu: un bucătar diferit de cei care apar în show-urile culinare