Paul Zumthor Textul si publicul

8/13/2019 Paul Zumthor Textul si publicul

1/20

Pnul ZuvrHor

TEXTUL $r PUBLICULAuerbach sublinia, la vremea lui, cAt de important este puncful de vedere alpublicului pentru Poeticd. De curAnd, E. Kohler, R. Jauss gi H. Weinrich au revenit,sistematic, asupra acestei chestiuni', care, dealtfel, in practicd, in analiza unor anumitepd(i ale corpusului, at|md mai greu decAt in a altora: aceste deosebiri lin de stareadocumentdrii noastre gi nu au nimic de-a face cu principiul insugi. Textul pare sd seadreseze intotdeauna unei colectivitbti ca atare, nu unui individ sau unui agregat deindivizi izola\i. in cazul c6ntecului despre sfinli, al cdntecului de gesta, aljocului liturgic,avem de-a face cu o evidentd confirmatd de acele oiez (,,asa:,lta1i") care puncteazdpoemul. inchinarea din cdntecul curtenesc se adreseazh, sub numele destinatarului, curlii,

care va judecainsugirile operei. Prinful cdruia i se dedicd multe din lucrdrile narative saudidactice nu este atAt un cititor dorit, cit mai ales clientul care a fbcut comanda qi care, infelul acesta, in{elege sd-gi slujeascd gloria gi sd instruiascd societatea al cdrei centru este.E probabil ca nici unul din textele medievale ajunse pina la noi sd nu se fi adresatcomunitdlii celei mai vaste, cea care ar fi cuprins totalitatea popula{iei capabile sapriceapd limba acestor texte. Insugi faptul cd au fost scrise ar fi un indiciu cd au fostdestinate mai curdnd unei clase privilegiate. Numai cd,in cazul de fa d, folosirea noliuniide clasi nu este simpl[: chiar dacd, a$a cum probabil s-a intAmplat, marile mase omenegtiau cunoscut prea pulin din majoritatea textelor noastre, acestea se adreseazd totugi unuipublic foarte diversifi cat.Din informatia noastrd lipsegte un element capital: nu gtim ce^funcJie globald aindeplinit poezta in aceastd societate? Datele sunt putine gi fragmentare'. Suntem silili sdne oprim la generalitd\t, prea pu{in consistente ca sd poat[ permite cuprinderea serioasd afaptelor: unele tradilii poetice par sd aibd o conota{ie socjald, corespunzdtoare poate uneifinalitdli: predominant cavalereascd (in cAntecul de gesta sau predominant populard (inmulte ,,fabliaux"-uri), predominant laicd (in roman) sau predominant clericald (in diversepoeme didactice)3. Din aceste distinc{ii, mult timp socotite a fi fost stabilite o datd pentrutotdeauna, ast[zi nu mai poate fi nimic luat foarte in serios. Masa populaliei laranegti gi-atransmis probabil timp de secole numeroase tradi{ii folclorice: din acestea nu maipercepem in textele noastre decdt prea puline urrne, greu de identificat.Textul brodeazd pe urzeala multiplelor relajii umane care, in experientatrditd, aufost. ftrd indoiald. cdnd concordante, cAnd contradictorii. Pe acest fond, textul incearcd sd* inr"rror" de poeticd medievald, Bucuregti, Univers,I Auerbach, 1957; Kdhler, 1963 9i 1964a; Jauss 1967 9i2 Cf. Roussel, 1957; Benton. 1961: Legge, 1963.3 Delbouille, 1970a.

1983, pp. 56-87.l97l; Weinrich,196l; Gallais, 1971, p. 55.

I -l-


2/20

stabileascd o comunicare, tot timpul am6natd gi reluatd, care, dupl o vreme, ajunge sd seintegreze acestor relalii modificAndu-le intrucdtva calitatea. Textul, in principiu, estedereglare, incdlcare; dar intr-un univers in care schimbdrile de orice naturd se desfEgoardpe perioade foarte lungi incdlcarea este, ca s[ zicem aga, recuperatd de reguld, chiar inclipa in care se produce. Intr-o foarte mare mdsurd, in evul mediu, orice poezie se inalldca un glas ce laudd sau condamni o colectivitate, dar o face chiar in numele acesteia.Astfel, decodarea textului constituie pentru cel ce procedeazl. la aceasta un act dramaticgi linigtitor in acelagi timp, o cdl[torie dus gi intors in linutul unei recunoagteri, distan]aregi comuniune. Comuniunea poetului cu auditorul sdu, fie in realitatea omogend a unui'grup uman (cdtre aceasta au tintit, de pildd, cdntecele trubaduregti), fie in nostalgia uneiarmonii mitice, compensatoare pentru risipirea cotidiand (de exemplu, cdntecele degesta), fie, in sfdrgit, prin mijlocirea unei referiri la cine gtie ce transcendenld (poezia deorigine liturgicd). De fapt, aceste diferite proiecte se interfereazdmai mult sau mai pu{in,iar realizarea lor se opereazd in doud modalitdli deosebite, uneori (ca in roman)combinate: in virfutea unei stilizdri de fragmente de experienld promovate astfel la odemnitate tipic5; sau, dimpotrivd, dintr-o voinld aproape esoteric5, ce respinge oricefiguralie, restrAngAnd zona comunicarii la un mediu ingust pe care acest artificiu tindesd-l inchidd asupra unei perpetue aluzii ambiguie la el insugi.O culturd cu caracter arhaic, cum este in parte aceea a el'ului mediu francez, deindatd ce dd naqtere unui text care gi-o asumd, capdtd in general, in acest text, doudfuncliuni greu de deosebit: una, relativd la o anumitl percepere a sacrului, alta, lipsitd deaceastd inclrcdturd misterioasi. De aici poate sI rezulte o echivocitate profundd, propriefaptului poetic medieval, gi care ne interzice sd ne reprezentdm modul ei de receptare cuajutorul unor analogii luate din civilizalii de alt tip. N-ar sluji la nimic dacd am prezentaaceastd echivocitate ca o fazd a evoluliei poetice, corespunzdnd unui moment tulbure alistoriei, cdnd func1ii ancestrale, inca neabolite, ar mai exista aldturi de funcliile noi: nimicnu sprijind o asemenea ipotezd pe care, dimpotrivd, permanenta tradiliilor latine oinfirmd. Este mai bine, pur gi simplu, sd se constate, in sincronie, o ambiguitate func1io-nal[, o diversitate fundamentald a rela]iilor dintre poezie gi auditorii cdrora li se adresa.Aceeagi ambiguitate se regdsegte la nivelul a ceea ce trebuie sd numim,,mentalitdti": acel quid, realizat parcd. ,,en creux" de citre descrierea unui sistem desemne, a cdrui proiectare psihologica este, degi de fapt alcdtuiegte baza afectivd giintelectuald pe care se desprind efectele de sens. Textul dd la iveald ceva din agteptareadestinatarului sdu. Confecfionarea cAntecului sau a romanului, ca gi confeclionarea statuiisau a bisericii, nu este determinatd doar de nigte deprinderi de atelier, ci gi de schemelementale cu ajutorul cdrora va fi glndita gi condusd aceastd operaliune.Dincolo de textul medieval se percepe, prin el, o nevoie de ralionalitate, ondzuintd citre ordine, o ordine impusd de cdtre spirit, nevoia unui univers conceptualizat.Mijloacele utilizate amintesc bricolajul; scopul in care sunt folosite presupune gustulpentru lucrurile la care se muncegte muJto. Acliunea concretd se deosebegte de ideea cares-ar zice cd o insuflefegte printr-un contrast constant; fapta se deosebegte de teorie. Dar ceimportanfd are: aceastd, raliune (,,raison") profundd (in franceza veche cuvAntul insemnagi ,,socoteald", ,,discurs") nu este atat unificarea lumii, cdt umplerea ei. GAndirea se

4 Cf. Focillon,1965,II, p. 333.r48


3/20


4/20

didactica, de-a lungul a trei sau patru secole. Oricare ar fi enunful, se incearci integrarealui in aceastl istorie ca si i se confere autoritate. Aga se explicl procedeele poetice care seadreseazd neincetat ascultdtorului, il apostrofeazd, il silesc sd intervind activ in existen{atextului: ca acele ,,c[r]i" la care trimite Chr6tien de Troyes, luate, zice el, din bibliotecade la Sfintul Edmond (Guillaume d'Angleterre), de la Sfintul-Petru din Beauvai s (Cligds)sau date de contele de Flandra (Perceval); afirmare a vechimii unei gtiin{e, a intinderiiunei rumori publice; demonstratii de veridicitate. Oricum, textul se referb la o quctoritas,pe care poate sd qi-o incorporeze sub formd de citat de o autenticitate uneori indoielnicd,dacd avem in vedere criteriile noastre modeme. Poelii de limbd latind au folosit aga-zisatehnicd versus cum auctoritate: fiecare stroft incepe sau se terminl cu un vers luat de laun clasic. Limba r,.ulgard cunoagte qi ea un procedeu asemdnltor, dar mai pulinsistematizat: introducerea unor dictoane sau expresii proverbiale in punctele de articularea textului. Prin aceste intoarceri permanente, prin aceasti literaturd in literaturd, va fimanifest satisfdcut5, sanctionati, justificatd, agteptarea unei colectivit5li pentru carepoemul, in virhrtea unei opozitii radicale cu ceea ce nu e, este intotdeauna adevdrat.Aceasti colectivitate nu are ,,gust", in sensul acceptat de un anumit estetismmodern; are insd o preferin 5 pentru decor, pentru coloratia pestrild, pentru marchetdriegi pentru toate tehnicile, uneori deosebit de elaborate, asigurAnd varialia. Nu se poate uitacu totul cd Occidentul din vremea aceea a adoptat, gi incd cu ce patimd, jocul de gah.Orice produclie este artizanald,, strAns legatd de meserie prin obiceiuri, dar oricind gatasd fie contestatd de o curiozitate foarte ascutitd, ce te indemna sd experimentezi, sd di-versifici formulele, sd te inspiri din ,,trucurile" vecinului. in aceastl privin 5, textul poeticprezinld,, in uzajul public, o oarecare analogie cu lucrarea de arhitecturdl0, extrasl dinpiatra cu ajutorul unei munci manuale incete gi anevoioase, supusl inevitabilei sanctiuni aechilibmlui formelor gi greutatilor, in mod necesar sprijinita pe rationament gi calcul.Castelele gi bisericile ,,domind", in toate sensurile pe care vom dori sa Ie ddm acesteiexpresii, viala publici din secolele XI, XII gi XIII. O parte din celelalte texte gi din poeziegi-au gdsit in aceste locuri exemplare, dacd nu originea, cel pulin un spa{iu de desfbgurarepentru multd vreme. Este cunoscut rolul jucat de aranjamentele numerale in compunereamarilor ansambluri literare gi chiar in combinarea microelementelor codului: ceea ce,abuziv, a fost uimit,,simbolismul numerelor". Prin acest mijloc, textul ii propuneascultdtorului sdu o imagine mobild, imagine ce se cere tot timpul reinterpretatl, despremusica cosmicd. Strdvechea gi minunata Chqnson d'Alexis, unul din cele mai vechipoeme in limba francezd, se compune din 125 de cuplete de cdte 5 decasilabi: 5, dublullui 5, patratul lui, cubul lui, 5 la puterea apatra oferd elementele unui montaj aritmetic incare se interfereazd, gi alte serii, constituite pe baza lui 17,23 gi 33. Arhaiui euant lisolleiz, un frumos poem imnic unde sunt comentate citeva versete din Cdntareacdntdrilor, este construit ca o inmultire alui 7 cu 4, adicd,2S, desemnind (intocmai ca uncuvdnt compus) virginitatea Mdrieir'. Reducerea unei idei, a unui fapt, a unei scene, aunui ansamblu la 3,4,7,l0 sau ll aspecte, trdsdturi sau capitole. Orice cifr[ estesusceptibild de a cdpdta o valoare semnificativd. Dar predomind numerele de la I la 9,apoi 10, 100 gi multiplii lor. in acest caz, numdrul are labazd mai curdnd un mod deli .O:ti 1964.pp.254-263;Fociilon, 1965,r,pp.14,224-23i,250, ei rr, pp. 168, 202,235 si333" Bulatkin. 1959, Smeets, 1962.150


5/20

percepere decdt o conceplie filosoficdr2. El line de o paradigmd, la nivelul uneisemnificalii in principiu imuabile, jar evenimentele au o sintaxd realizdnd diversevariante: insd numdrul este unul din factorii acestei sintaxe. Totugi, primul aspectpredominS; numdrul scoate in evidenld relaliile primordiale intre calitilile acesteia maicurdnd decit dimensiunea cantitativd a lumii; este cazul proporliei de aur din care s-auinspirat atAjia lduritori de opere.Un alt contrast revelator: slaba capacitate descriptivd a imaginilor literaremedievale se asociazd cu omniprezenla vederii; omul deschide ochii asupra naturii, acdrei unicl funclie pare sd fie aceea de a sluji drept cadru acliunii lui. Verbul a vedea, innenumdrate formule, joacd, in cele mai multe texte poetice, rolul de prezentator universal.A fost, de asemenea, remarcatd importan{a motivului luminii in toate genuriler3:generalizarea unor microsisteme lexicale ca zi/noapte, clar/obscur, nofiuni ca zori, aur,bdlai, strdlucirea armelor, locus amoenus, frumusetea femeii. Imaginile particulare igi tra-e,,adevdrul" lor perceptibil din acest soi de luminozitate rdspAnditd pretutindeni, emandnddin urzeala textelor, strdlucind prin elementele mesajului ... tot a$a cum Natura, chiarcdnd este ostild, nu are nici un mister atdta weme cdt strblucegte lumina zilei.Er,ul mediu nu cunoa$te atitudinea desemnatd, in tradilia european[ ulterioarS- deexpresia artd pentru artl,. Poezia acestei epoci 1ine, ce-i drept, prin unele din aspectelesale, de ceea ce inlelegem prin noliunea, de altfel confiz6, de literaturd. Insd, printr-un altaspect, fdrd indoiald cel mai viu resimlit de cdtre oamenii din vremea aceea gi cel maiexplicit funclional, ea nu este lipsitd de asemdnare cu happening-ul din vremea noastrd-spontaneitate ce se inventeazd singurd pe mdsurd ce se exprimd, gi chiar cu o psihodramain care membrii unui grup aspird sd scape de unele frustrdri individuale sau colective:poezia aga-zis curteneascd, in epoca ei cea mai veche, pare sd fi jucat tocmai acest dinurmd rol. Cel mai pertinent caracter general al poeziei medievale este (poate) aspectulei dramatic. De-a lungul intregului ev mediu, textele par sd fi fost destinate, cu rareexcepfii, funcliondrii in condilii teatrale: ele constituiau comunicarea intre un cdntiresau un recitator sau cititor, gi un auditor. Textul are, literal, un,,rol de jucat" pe o sceni.Pe ascultdtori ii intereseazd, mai intli de toate, ca rolul sd fie bun, iar jocul izbutit.Dintre factorii care au determinat emergen{a diverselor coduri poetice intre secolele IX9i XII, nu putem subestima importanla memoriei gi a vocii ca mijloc principal detransmitere. De aici necesitatea procedeelor mnemotehnice care capdtd valoarefuncjionald gi din care decurg tendinle textuale determindnd alegeri gi constrdngerideosebite: o esteticd ce se opune in bloc aceleia care, in secolele urmdtoare, a evoluatsub influenla unei ,,sldbiri continue a modalitdlilor auditive ale comunicdrii literare"ra.Astfel, in primele sale veacuri, civilizatia medievald line in mare mdsurd de tipul deculturi cu dominantd oral5, descrisd in mai multe rAnduri''. Chiar cAnd, incepAnd cusecolul al XII-lea, gi mai ales cu al XIII-lea, acest caracter se estompeazd treptat,formele poetice ii poartd unna ca o ereditate, ale cdrei sechele au subzistat cel pulinpdnd in secolul al XV-lea.'' Tschirch, 1959; Lotman, 1968b, pp.24-27 .'' Frappier, 1968.ra Genette, 1969,p. 124.'' Lord, 1960, pp. 198-219; cf. Vinaver,1970,p.69

151


6/20

Un text se face in timp. Se scrie in spa{iu, iar noi, modemii, il citim tocmai caspagialttate. Pand in secolul al XY-\ea, contemporanii 1-au ascultat; insd audierea rdmAnepur temporal6. Totugi, cu exceplia ,,marelui c6ntec curtenesc", diferitele coduri poeticemedievale tntegreazdprocedee ce permit producerea unor echivalen{i ai senzaliei spaJiale.Uneori, aceste procedee sunt legate de condilionarea materiald a operei. Canl cel mailimpede este acela al ,jocului" liturgic, care se inscrie intr-un spaliu arhitectural; dar 9icdniecul de gesta se situeazd in piaja sau in curte, unde privitorii sunt interpelafi; romanul,in iatacul doamnelor;jocul dramatic, intr-un loc din oraq. Spaliului extern ii corespunde unspa{iu intem, generat de o razdvizuald sau sonor5, care, deplasAndu-se in operd, o dezvdluienecontenit sub unghiuri diferite, succesive gi rareori puse in perspectiva.in ciuda caracterului s[u uneori rafinat gi a difuzarii relativ slabe, poeziamedievald se inrudegte astfel cu modernele mass-media mai curAnd decAt cu o literaturidestinatd consumului individual prin lecturi. Ceea ce inlelegem noi prin acest din urmdcuvint (o activitate pur oculard) nu pare sd se fi intdlnit inainte de secolul al XV-lea-Chiar gi lectura solitara, practicatd de invi1a1i, comporta o rostire a textului cititr6. Sensulcircula de la om la om pe cale orald; vocea delinea monopolul transmiterii: vorbiresuverand, emanalie a Cuvintului, obiect de credinfd. Textul pe care-1 poarti se adreseazdunui public format de artele reprezentative gi de rituri: privire gi gest; vocea venea cu ceade-a treia dimensiune a acestui spaliu, pentru o societate practic analfabetd: in Franla, lasfArsitul secolului al XV-lea, numdrul indivizilor in stare sd citeascd" era de cel multpatruzeci de mii din cincisprezece milioane de locuitori. Aluziile fbcute neori, in secolulul XIII-I"a, la rdspindirea de pamflete scrise, tr-ebuie fdrd indoiald inlelese ca un indemn ladeclamalia public5, la vreun joc al corpuluirs. Prin urmare, datoritd insuqi modului decircula{ie a produsului poetic. un dublu factor se afla integrat in el; factor de altfel greu deapreciat gi de situat de cdtre noi, care nu dispunem decAt de fala scrisd a textului: pe de opafte, sunetul (cAntecul sau doar modulaliile glasului); iar pe de alta, gestul, mimica.Poeziamedievald se prezintd ca produs al unei activitdti mimetice, pornitl din nevoia decomunicare colectivd, de felul cAntecului coral gi al dansului, mai curdnd decAt ca produssubordonat dorinlei de a percepe gi a manifesta calitdlile specifice obiectului sdu.in """u ce privegte dimensiunea muzicaTd a poeziei medievale, suntem foarteinegal informali. Despre unul din genurile arhaice cele mai inrdddcinate in tradifiadomeniului francez - epopeea - nu gtim decAt cd era cAntat sau psalmodiat: oriceprecizare este conjecturald. Partea ce-i revenea muztcii in teatru nu este prea binestabilitd; interpoldrile lirice pe care le comportd anumite romane erau probabil destinatesd fie cAntate; gi aga mai departe. in dinamismul care, folosind elementele codului,alcbtuiegte,,textul", intervine o inten{ie m:uztcall. Este, agadar, necesar (spre deosebire deceea ce se petrece in studiile despre literatura modernd) si definim poezia nonmuzicaldraportdnd-o lapoezia muzicald, nu invers. in lipsa informajiilor ce-ar umple unele goluridatorate hazardului istoriei, este cel pulin prudent, sd adoptdm un punct de vedere care nuinldturd a priori necunoscuta melodicd din orice text studiat. Cadenfele vocale, cele ale-eestului, ritmul tematic au compus o polifonie greu de perceput ca ansamblu, dar de carer6 Marichal, 1968, pp. 457458.'^ Gossen, 1957 , p. 437 .rs Freeman-Regalado, 1970,p. 107.r52


7/20

re Mengaldo, 1968, P. 39'20 Poerck, 1963, PP. 3-16''' Riqrr.., 1957;Rychnel,'suotTyssens' 1964;cf'Siciliano' 1968'pp' 105-135'


8/20

putea ca modul de consumalie sa fi rdmas acelagi pAnd cdtre anul 1300 qi chiar maitdtzit: audierea unui recitator care psalmodia textul dupd o schemd melodici destulde simpld gi care, de bund seam5, igi sublinia efectele cu gestul. Cu Guillaume deMachaut, apoi cu Antoine de La Sale, situatia se va schimba in mod ireversibil22.Cu alte cuvinte, in textul poetic medieval, enunful nu poate fi disociat deenuntare, iar aceasta din urml implicd factori personali sau situationali strdini (in parte)sistemului lingvistic. Gestul gi vocea constituie, pentru text, o anumitd modalitate de a fiprezent. In felul acesta, funcfia situalionald a limbajului este putemic valorificatd, intrucdtea rezultd. dintr-o tensiune impusd discursului pentru a se depdgi gi a ajunge cdtre ceea ceeste greu de spus, sensibil, cdtre actiunea transformatoare23. itr epoca cea mai veche aistoriei sale, poezia medievala de limbd l'ulgarl se aseamdn5, de departe, cu japonezul n6,unde toate elementele textului, de la zgomotul instrumentelor pAnd la tonul vocii gi ladebitul discursului, participa la stilizare gi 1in de aceasta. Totugi, evul mediu occidental nua atins niciodata perfec{iunea totalitelii formale. Poate cd a fost prea devreme ademenit deprestigiul scrisului, de o naturd diferitd.Pentru noi, textul se identificd cu cartea. obiect fabricat. material. vizual. Pentrumajoritatea oamenilor din er.ul mediu gi in cea mai mare parte a acestei epoci, textul esteobiect auditiv, prin urmare fluid gi mobil. Oralitatea gi scrisul se opun cum se opunecontinuitatea discontinuitdtii. teoria, practicii. in veacurile XIV gi XV, s-a produs oconfuzie intre cuvintele autor Si actor: oricare ar fi sensul in care s-a operat aceastdatractie paronimicd, fenomenul nu este lipsit de semnificafie.A existat totugi cartea latineascd. Chiar 9i la sfArgitul secolului al XV-lea,gaptezeci qi cinci la sutd din textele tipirite vor fi scrise in limba latind. Manuscrisele infrancezd' nu sunt relativ numeroase decdt incepind cu secolul al XIII-lea: imbdtrdnirealimbii gi a modurilor poetice constituie, {Erb indoial5, cauza care a determinattranspunerea in scris a multor lucrdri compuse intr-o epocd mai indepirtatd. incep sa seconstituie mici biblioteci: limba vulgara nu apare decAt accesoriu; cele mai multe cdr,tisunt in latinegte. Culegerile de texte franceze sau provensale au, cel mai adesea, carac-terul de antologii, in general destul de incoerente, gi sunt alcatuite de copist dupaindicaliile gi modelele date de client: in aceste canri, scriitura nu are decAt o importanldsecundard. Regulile dupd care se fbceau manuscrisele latinegti nu s-au aplicat niciodatdlimbii vulgare.

Orice va fi fost, ceea ce pune capdt acestei tradilii nu este atAt activitatea copistului(chiar cdnd este relativ industializatd, cum apare in secolul al XY-\ea), cdt rdspindireatiparului (aga cum este cazul in Franja, dupd 1470). Acesta dd ultima loviturd universului-elobal perceput de toate simgurile omenegti, il disociazd, il reduce la o perceplie vizuald gilineard. Semnificalia scrisului se schimb[2a. Rezultat al unor necesitdli pedagogice, al unorfactori tehnologici, economici, sociali, pregdtitd incetul cu incetul de cercetdri risipite prinProventa, Jdrile-de-jos, Renania, tiparul impune reconsiderarea culturii sub toate aspecteleei. .,Inventarea" lui incheie emblematic o lume. ,,Evul de mijloc" este er.rrl de dinainte.tt \\tilliams, 1969; Kristeva, 1970,pp. 139-140.tt Lef"btre. 1966, pp. 269-270." Paris. 1970. pp. 20-33 cf. Kristeva, 1970,pp.146 148.154


9/20

Este vrednic de notat c6, in afara cdtorva caztri rare, nici un text medieval nu ne-a fosttransmis doar prin tipar: chiar dacl au fost tipdrite, c6nd este vorba de texte dinainte de1500 (poemele lui Villon, de pilda), munca tipografului a fost precedatd, gi uneori chiar 9iurmat6. de manuscrise25.

Poeziamedievald este poezie-in-situalie: iar aceastd situalie este inscrisd in cod lao adAncime atdt de mare, incAt indicii care trimit explicit la ea sunt extrem de pulinnumerogi in text. Relalia text-auditor implica o confruntare concret5: un dialog real intrepersonajele oferite vederii gi contactului reciproc. in felul acesta, poetica medievald este opoeticd a efectului: ea tinde sd satisfacd o agteptare, hic et nunce, iar aceastd agteptarecomportd constante cunoscute, care intrd in joc.Cunoagterea autorului de cdtre cititor joacd adesea, in epoca modern6, unoarecare rol, dealtfel destul de obscur, in decodificarea operei. Situalia medievald estemult mai limpede. Mai curAnd decAt un autor, cel care ascultd textul vede un vorbitor,despre care gtie prea bine ce este; iar acest vorbitor folosegte un cod in care se afl6angajaLir relalia care ii 7eag6.; el gtie, daci nu in ce mdsurd va fi satisiEcut, cel pulincdreia dintre intrebdrile pe care gi le pune el insugi ii va rdspunde textul ce i se cAntd saui se recitd. in felul acesta, ,,valoarea" produsului poetic line mai pulin de folosire 9iconsumare, care sunt modurile lui de existenld, decit de insdgi munca ce l-a investitintr-o materie cunoscutd. Doar acel tip special de povestire (,,r6cit"), pe care noi ilnumim roman, gi care gi-a gasit forma proprie in a doua jumdtate a secolului XII-lea, seabate pulin de la aceastd reguld.

Voin{a-de-a -cdnta, vointa-de-a-recita provin dintr-un acord profund 9i dintr-ounitate de intenlie cu voinfa-de-a-asculta a grupului uman. Solidari cu colectivitatea careii face sd trdiascd, cu cultura gi istoria ei, autorul gi recitatorul operei (distincli sauidentici, oricum ar fi) participa intens la ideologia comund, impdrtlqesc gusturile celorcdrora li se adreseazi. Noutatea pe care o introduc uneori poelii se ascunde sub aspectebine cunoscute: sub continuitatea aparentd a formelor se schimbl confinutul, sau invers.Creatorii codului poetic trubaduresc au imprumutat elementele fundamentale alesistemului lor metaforic de la relaliile feudale: faptul cd femeii i se spune senior nuschimba, fbrd indoiald, mare lucru in moralurile momentului, dar, cu vremea, 9i prinmijlocirea acestui limbaj, sensibilitatea europeani a fost zdruncinatd. Gdsirea unei formepentru acest talmeg-balmeg exotic adunat din povegtile bretone despre cazantl abun-denlei nu a fost posibild (in ciclul romanesc al Graal-ului, in secolul al XIII-lea) decdtdupi ce aceste pldsmuiri au fost incdrcate cu idei religioase gi cu preocupdri liturgice decare, pe vremea aeeea, clericii se ingrijeau mai inainte de orice. Nu trebuie sd ne l5sdmingelali de liniile - specioase - de clivaj, care uneori se deseneazd intre poefi, sau intrepoet gi public. De pildd, opozilia intre cleric gi cavaler, adevdrat topos literar: aceastiopozilie corespunde unei deosebiri reale, trditd in mod simplist in sAnul acestei societdli;totugi, ea nu face decdt sd manifeste dualitatea fundamentali a culturii medievale:prezen\a unei tradilii latine incomplet asimilate in sAnul unanimitdlii culturale, ins[aceastd dualitate este atdt de fireasci pentru lumea medievald, incdt ea nu dd naqtere decAtunor tensiuni superficiale, gi nu reprezintd o fisurd in omogenitatea grupului social, ci maicurAnd dublul aspect al unei unitdti. Textul indeplinegte o funclie conservatoare fa 6 de" Cf. Febvre-Martin, 1958; Micha, 1964. pp. 207-210-

155


10/20

mediul cultural care l-a produs gi asupra ciruia actioneazd la rAndul sdu. Dus devitalitatea grupului, poetul int[regte coeziunea acestuia. Sarcina lui este sd aplice regulileunei arte venerabile, care, dacd nu ar respecta riturile invd\ate, qi-ar pierde iegitimiiatea.Datoritd lui, discursul comun este asumat in formele limbajului poetic, ii principiunealterabile: stabilitatea lor il feregte de contradicliile realului, dacd nu chiar de mizeriapsihologicd a unei societati ldsatd aproape fhrd apdrare in voia forfelor cosmice. Seintimpld, desigur, ca in sdnul acestei unanimitlli sI se producd o sciziune: societatea nueste monoliticd, insl este vorba de o sciziune intre grupuri, nu intre un individ gi un grup:poate cd in felul acesta s-a format poezia trubadurilor. La rigoare, grupul se restrAnge ginu mai este decAt o coterie, a$a cum pare sd reiasd din insdgi existenla-unor forme, ,jeu-parti" sau ,,fatrasie"'6. Totugi, natura relaliei dintre trubadur iau truver gi cu(ile pe care lefrecventeazd este deosebitd de aceea dintre povestitorul satului gi auditorul sdu. Cel mult,cAnd ba'f sociologici se reduce, dependenja economicd a poetului poate sd devind maistrAns5. Insd inainte de secolul al XV-lea, gi chiar gi atunci doai exceplional, nu seintdmpld ca aceastd legdturd sd ia un caracter intr-adevdr comercial.Intr-o formd daca nu cu totul rigidd, cel pufin puternic marcatd, texfitl izoleazitermetic de lumea experientei o fictiune coerentd ce reflectd fragmente mari din aceasta.Desprins de realul cotidian, ascultdtorul face un transfer de realilate mult mai puternic aimai eficace decit intr-un dialog obignuit, unde opozilia intre conlinutul discursului gireferentul sdu este mai putin explicitd. Acest transfer provoacd la ascultdtor o activitateperceptivd, afectiva, intelectivd, care constituie o intensd participare: aceasta, indinamismul ei, trece adesea intr-o activitate corporald, in gest, in strigdt, in dans ... Aicis-ar putea invoca nu numai toate formele textuale care postul eazi acyiunea fizicir aascultdtorului (cAntece de dans, anumite forme de ,,teatru", genuri poetice dialogate), cichiar gi folosirea tehnicilor refrenului, ce comportd un stimul deosebit tinzAnd sdprovoace aceastd adeziune. Aceleiagi intentii ag fi inclinat sd-i atribui anumite semnalestilistice mai subtile care marcheazd,, ca o respingere a ceea ce desparte, o vointd de areintra in comun, o neincredere fa15 de strdlucirea stingheritoare a valorilor celor maiindividuale: de pildd, folosirea figurilor (inrudite) de gradalie gi de iterafie sinonimica: incele mai multe cazuri, gradatia merge de la ceea ce este mai intens la ceea ce este maipu{in intens; iteratia, c6nd nu este pure tautologie sau joc aliterativ, are tendinla sd meargdde la gen la specie. Pentru o sensibilitate modernd efectul este atdt de neaqteptat, inc6tdetermin5, in mare mdsurd, la cititorul neprevenit, formarea unei false -impresii destdngdcie sau de simplitate.

Dimensiunea clasiclUnul din semnele caracteristice ale er.ului mediu este dualitatea sa cultural[.Desigur, pufine au fost civilizafiile care au ignorat o oarecare dubld polari zare ceprovine,pe de o parte, de la o sferd de gAndire gi de expresie pesftatd prin gcoald gi prin practicagtiinfificd, pe de altd pat1e, de la o sfera mai difuzd, ud.r"u sutordonatl celei diniai, falade care reprezintd, pe alocuri, o stare degradatd, uneori desemnatd, pe drept sau pe

'u Re-y, 1964.1s6


11/20

nedrept, prin calificativul ,,popular". in orice caz, evul mediu intrd in categoria mairestrinsd a universurilor mentale in care aceastd opozilie iqi gdsegte sanclionarea peplanul limbilor. Latina, vehicul al mogtenirii romane tdrzii, se situeazd, intr-adevdr, maiintAi deasupra, apoi aldturi de limba lulgard, apoi in concuren{d cu ea, in virtutea uneideosebiri nu numai stilistice, ci a uneia care cuprinde totalitatea modurilor spunerii giadesea ale gdndirii. Transmis[ de gcoald, a cdrei activitate se concentreazd asupra lecturiigi a explicaliei de texte, cultura latind medievald se sprijina pe scris gi pe carte. Ea definemultd vreme monopolul scrisului gi al car{ii: cdnd limba rulgara a inceput s[ fie notatd,modelul latin a fost atAt de puternic, incdt grafta nu a izbutit niciodatd sd scape cu totul deel, lucru pe care, dealtfel, il mai simlim gi astdzi. Totugi, tehnicile cerute de scris capdtd,in mAna copistului, un caracter mai riguros cdnd este r-orba de texte latinegti: acesta estedomeniul lor propriu de aplicare.Fabricate in aga-numitele scriptoria din mdnastiri- apoi- incepAnd cu secolul alXIII-lea, de cdtre edituri laice, cdrtile circul5 perrnanent. prin vdnzare, imprumut- copiere.Ele constituie astfel un factor de conservare gi totodatd de inovatie. Ca{ile au o viajaproprie: migralia nu le face sa iasd dintr-un mediu aproape inchis, geografic risipit, totugiunitar datorita legeturii reaTtzate de abalii, gcoli episcopale, mai tArziu de universitdli, cuzonele lor marginale unde, incepAnd cu secolul al Xl-lea, cregte numdrul scribilor, alsecretarilor, al oamenilor legii, populalie intermediard pundnd gtiinla gi practica livrescd inslujba politicii gi a dreptului. Aceasta explicd relativa rapiditate cu care se imbogdlesc gievolueazd gAndirea gi formele de expresie alimentate de carli: evoluJie simlitor mai rapidd gimai diversificatd decit cea care poate fi obsen'atd cu ajutorul textelor in limba lulgard.De la aceasta la latin[, caracterul publicului se schimbd: acelagi cleric iegind dela gcoald sau de la scriptoriu ca sd asculte, in piafd, un cdntec de gesta, depdgegte ofrontiera in el insugi. In cele din urmd, destul deLArziu,la nivelul acestei frontiere se vaorganiza o contrabandd sub formd de traduceri: ea va fi, cu rare excepfii, in sens unic.Lumea clericului, a celui care, intrucAt a trecut prin qcoald, face parte din tradilia latind,poseda o dimensiune proprie: ceea ce numesc eu aici dimensiunea clasicd ludnd acestcuvAnt in sensul in care, in ultimele trei veacuri ale antichitdlii, a desemnat o clasd descriitori socotifi, pentru motive destul de confuze (vechimea lor, prestigiul pe ldngdoamenii de litere), a fi vrednici sd slujeascl de modele gi de cdlduze in tot ceea ceprive;te folosirea vorbirii Ei dobdndirea cunogtinfelor. Pe aceastd bazd, relativ ingustd,s-a constituit intre secolele V gi VIII, un canon al aga-numililor auctores (in senspropriu, garant, chezag), care au auctoritas, textele ce determjnd normele gi doctrineletransmise de inv5{dmAnt. Acest canon s-a mai schimbat pe ici pe colo; totugi, de la ogcoald la alta, varialiile sunt neinsemnate, iar nucleul rdmAne acelagi. Pe md:surd ce neapropiem de secolul al XIV-lea, lista tinde sd se lungeascd. Aceste cataloage amestecdpoeji sau prozatori din epoca lui Augustus cu allii care au trdit mai ldrziu, sau cureprezentanlii pagAni sau cregtini din secolul al lV-lea, al V-lea, uneori al Vl-lea qi chiaral VIII-Iea''. Acegti .,autori", cunosculi tuturor gi parcd depersonalizali, suit citali la totpasul, imitali, refbculi, decupa{i in Sententiae, glosa{i, incAt o parte din textele latinegtiscrise pdnb in secolul al XII-lea gi chiar mai tirziu apare ca o literaturb generatd deliteraturi Si care se intoarce la aceasta.27 Curtius, 1956, cap. II: Koch, 1959; Billanovitch, 1964.

1r-


12/20


13/20

tLanlilatea gtiintei omenegti. gi numai cu prerul unor lun_ei etorn:i S-3i-l irir.li-s. -,-.::::l ;uincerul- incepind cu secolul al XII-lea, gi alte discipline in aceasti seie i:;::si Ti::.r c:r eacuri intreei- s-a \,dnt in ea ordinea fundamentala a spirirului 5i a limb:-rului D-,-. :' -.=Cesprind ralori proprii ...pe care, de altfel, este greu sd le socotim unirersale. \l-as r:i:r.de pilda. la cele trei frumoase volume ale lui E. de Bruyne. Studii de esteric,i tt:t-i:.-.-:.'-;.care trateazdL despre tradilia ,,clasicd", dar concluziile lor nu pot fi aplicate la pr-rezi: :nlimba .rulgard decAt cu cea mai mare prudenld. Multd vreme, formele literare latine n-auarut nici un echivalent in limba romanicd, dupd cum formele romanice nu au a\utechivalent in latind. in epoca arhaicit s-au produs contacte sporadice in cAteva texte de uzrulqar- compuse in mediu monastic, de exemplu, venerabila Sequence de sainte Eulalie.datAnd din anii 880. insa influente neindoielnice gi de oarecare anvergurd nu se prea vddinainte de secolul al XII-Iea. Atunci, intr-adevdr, clericii capdta mai mult sau mai putinlimpede congtiinfa faptului ca germenii confinu{i de antica humanitas au produs orealitate nou[: traditia latini se deschide gi se ,,modernizeazd", in timp ce limbile vulgareder-in tot mai apte s6-i exploateze anumite aspecte. Fenomenul a rdmas totugi mult timpmarginal. In vremea aceea, textele latinegti erau singurele clrora li se putea intr-adevdraplica termenul de ,,literaturd" in sensul in care il infelegem noi astdzi: un fapt descriiturd gi in acelaqi timp o individualitate bine delimitat[ a textului. Cdnd se observd ocoinciden{d intre un fapt literar latin gi unul romanic, aproape intotdeauna existd intre eleo considerabild distan{d cronologicd, faptul romanic venind foarte tdrzitt dupi aparentulsdu model. Sau, alteori, se intAmpld sd se descopere, abuziv, in anumite analogii formale,asemdndri care lin in realitate de ideologie in ceea ce are ea mai pu{in specific. Existenlaromanelor in prozd latind, in secolul al XIII-lea, nu este mult mai probanta in aceastdprivin 5 decAt aceea a epopeelor in hexametri construite pe teme luate din cdntece degesta, de pildd, poemul pe care il transformd in prozd autorul acelui ,,Fragment de laHaye", sau De prodicione Guenonis.Doud dintre ,,artele liberale" sunt direct implicate aici, deoarece ele se referd inmod special 1a practica literard: gramntatica gi retorica. Mai ales prin mijlocirea celei de-adoua s-a exercitat, in limitele acestea destul de inguste, influenla latini asupra textelor detradifie romanicd.Grammatica, pe care se sprijind edificiul .,artelor", nu rdspunde decAt pa\ialnoliunii modeme de gramaticd3o. Descriptiva gi in acelagi timp normativd, ea cuprindestudiul textual al aga-numiteTor auctor-e.r precum gi o reflectare asupra limbii: aceasta,identificati cu latina, apare ca o formd virtual eternd, direct articulati pe mecanismulgAndirii. Astfel, o rupturd profund5, valorizatd de refleclia doctrinald gi practica literard,desparte latina de limbile romanice. Este drept cd, incepAnd cu secolul al XIII-Iea, aparincercdri, foarte sporadice, de a gdndi limba vulgard in termeni ,,gramaticali". Cu toateacestea, in uzajul medieval este adAnc inrdddcinati o distincfie fundamental5: distincfiaintre litterati qi illiterati3r, atenuata gi nuanfatd, in secolul al XII-lea, fard, a fi abolita deformarea unei poezii de curte, sim{ita 9i voitd, specificd. Existen{a acestor opozilii i-aficut pe medievigtii din secolul al XIX-lea sd distingd doud feluri de literaturd medievald:una ,,savantd" gi alta ..populard". Aceast[ clasificare, specioasd prin conotafiile sociale pe'n Uirri. 1969. pp. 32 62.tt ^ urundmann. ly)d.

159


14/20

care le comporta, permitea includerea in prima clasd a textelor latinegti gi a poeziei decurte; in cea de-a doua intra restul, socotit, dupl moda romanticd, primitiv. Nu cred ciasemenea clasificdri pot avea vreo utilitate. In cel mai bun cM, termerrii ,popular" gi,,savant" desemneazd o corelalie intre tipuri de scriiturd mai mult sau mai putin marcatede practicarea artelor liberale.Retorica, intrucdt implica o anumitd conceptie esteticd, ba chiar gi eticd, estemult mai strAns legatd decdt gramatica de tendinlele culturii. Natura qi doctrina seconfundau in retoricd, iar aceasta ridica la cel mai inalt grad de eficacitate tendin{eleinerente vorbirii omenegti.La inceput doctrind a artei oratorice, retorica igi extinsese destul de devremenormele gi, chiar din secolul al IV-lea, s-a confundat cu insdgi noliunea de literaturd.Forma bund gi frumoasd a limbajului pe care-l creeazd, il innobileazi cu totul pe om(orator gi ascultdtor), ca gi cum alegerea ce opereazd aci ar avea inrdurire chiar asupraconlinutului, ar ceme sensul gi nu ar ldsa si treacd decdt partea cea mai vrednicd de a filuatd in seamd. In ciuda aspectului mecanic pe care il ia adesea mAnuirea ei de c[trescriitorii mediocri, retorica pornegte din elanul primordial al cuvAntului, lintind sd pundordine in lucruri. in acest sens ea a comportat, din perspectiva evului mediu literar, unelement care prezintd analogii cu ceea ce s-a numit in secolul al XX-lea ,,cunoagterepoeticd". Ea a fost legati de exigenjele vitale ce-l indeamnd pe omul civilizat sd-gifiureascd, chiar gi in afara oricdrei funclii sacrale, o artl qi o poezie. Ea igi apropie oriceexpresie neintAmpldtoare, adicd (in spiritul acelei epoci) funcjionalizatd,in virtutea unorreguli cunoscute gi incontestabile. In principiu, retorica se manifestd la doud nivele: cel alprocedeului in sine, gi cel al elementelor ce constituie acest procedeu. Cea de-a douaperspectiva a fost adesea dominantb in practicd, gi, incepdnd cu secolul al XIII-lea, acontribuit la uitarea celei dintdi.^ Teoretic, se ivea o intrebare: materia tralatd de textul literar comporti oare limite?In aceastd privinld au fost formulate opinii diferite, in general a dominat tendin{a maximalistd: de fapt, nici o materie nu a scdpat, cel pulin pdnd in secolul al XIII-lea, competenteiretoricii. Practicarea acestei arte cerea, in prealabil, din partea autorului, o perceperelimpede gi ralionald (intellectio) a materiei avutd in vedere. aceasta dicta elaborareaoperei. Elaborarea era determinatd de o anumitd finalitate, persuasiunea, unde eraudistinse trei aspecte, docere, movere, delectare, indisociabil legate, dar unde, dttpd, caz,unul sau altul era predominant.Realizarea operei comporta la rdndul ei trei pdr{i ierarhizate. Inventio estepropriu-zis descoperirea ideilor, sub aspectul sdu de proces creator. Ea extrage din subiectorice idee pe care virtual o contine gi implicd, din partea autorului, existen{a unui talentadecvat, insd in ea ins5gi, inventio este tehnicd purd. Legile ei precizeazd atitudineascriitorului fald de materie; ele presupun cd orice obiect, orice glndire, este susceptibildde o expresie limpede gi discursivd, inefabilul gi impresionismul pur al formei suntexcluse. Aspectul ei principal, sub numele de amplificatio, se referi la modul in care setrece de la implicit la explicit: conceputd mai intdi ca o mutatie calitativd, amplificatio afost in general inteleasi, in teoria gi practica medievald, ca o ldrgire cantitativd; cuvAntul adesemnat mai ales diferitele tehnici de variafie: cea mai dezvoltat5, descriptio, codificatdin maj multe rdnduri, indeplinind o funclie centrald in estetica literarh latind, a fost160


15/20

adoptate- in secolul al XIII-lea, {drd modificiri de genul romanesc francez- alcAruind unadin trdsarurile principale ale acestuia.Dlspoiitto oferea preceptele dupd care era fixatd inldnfuirea pdrtilor. La acestnir el. tendintele sistemului se desprindeau cu greutate. Retorica medieval6 nu s-a ocupatniciodatd in mod serios de imbinarea organicd a pdrfilor. Ea se mdrgine;te sa propunacateva relete empirice gi foarte genelale, care mai curAnd definesc un anumit ideal esteticdecat indicd mijioacele de a-l atinge. in practicd, poetul medieval are nevoie de o puterecreatoare iegita din comun pentru a invinge aceastd greutate 9i a ajunge la un echilibruarmonios intr-un text de mare intindere. Adesea, se descurc[ supundnd elementele cu carelucreazd unor anumite propo(ii numerice: practicd necunoscutd retoricii antice, dar care,pentm un invd{at din evui mediu, pdrea justificata de existen{a ,,artelor" numirului, inspecial de musicd.In vreme ce inventio gi dispositio nu sunt decAt cadre goale,,,principii formale deorganizare a oricdrui mesaj"l2, elocutio dd formd lingvisticd ,,ideilor" descoperite 9ier'plicate de cea dintAi gi ordonate de-a doua. Ea constituie un fel de stilistici normativd,cu diferite subdiviziuni, din care partea cea mai dezvoltatd se referd la ornatus, in esenldteoria ,,figurilor".Retorica nu se identifica cu stilul: ea este sursa gi matricea acestuia. Ea tinde cdtreiormaljzarea discursului in aga fel incAt subiectul acestuia sd fie abolit in propriul sdulimbaj. Jocul unor reguli indelung verificate permite, datoritA unui anumit numdr deformule transformajionale, si se constituie, pe baza limbii ,,gramaticale", un universsemnificant de gradul al doilea, care funclioneazd ca o oglindd a lumii naturale'Retorii din veacurile XI, XII, XIII, degi reiau concepJiile maegtrilor antici, igiconcentreaz[ gdndirea asupra lui amplificatio Si a doctrinei despre ornatus, considerat afi esenla .".iit,.ii, ei urmdreau, cu deosebire, sd valorifice, inventariindu-le 9iorganiz|ndu-le, moduri de a vorbi care existd gi in stare naturald in limbajul comun; ledescriu in termeni funcfionali, ca un cod de moduri de a vorbi foarte probabile- inaceast[ privin]a, doctrina lor reveld o aspira]ie profundd, a cdrei existen]d inmentalitatea timpului este constatatd in mai multe feluri: ca o nevoie de a percepe, de aintelege gi de a iprn., nu atAt particularitdfile trlirii, cdt mai ales un soi de chintesen{dstabjld gi in principiu universala. Raddcinile retoricii medievale se infig, aqadar, intradilia -,,clasicb" gi in acelagi timp intr-o anumita formd a spiritului, caracteristicdyremii aceleia. Pe aceasta se intemeiaza probabilitatea ca, inc[ dintr-o epocd destul detimpurie, poezia de limbd romanicd sd fi fost invadatd de tehnicile retoricegti. Ceea cesurprinde iritica modernd este rezistenla opusI de aceastd poezie. Numeroqi medievigtr,printre care ilustrul E. R. Curtius in anii 1920-1950, au gregit socotind ca universalr alabil modelul retoric Ai au tras din aceastd ipotezd concluzii exagerate'invala1ii din secolul al XII-lea au privit poezia de sus: rod al imagina{iei, facultatea sufletului din cele mai de rdnd, poezia este situata de Toma d'Aquino printre ramurileinferioare ale logicii. Poate de aici se trage, ca o reactie de apdrare, acea convingere afigatdde poefi cd tainele artei lor le netezesc caile catre sensurile ascunsel3. De fapt, domina{iaretoricii asupra literaturii latine a fost totald gi resimlith chiar 9i in genurile apdnrte in-" Kib"di-Varga, 1970, p. 16.rr Bloomfield, 1958, p. 78.

161


16/20

evul mediu, secventa, de pild5, sau formele lirice atribuite ,,vaganzilor". Anumite genuriecleziastice, omelia de exemplu, gi-au constituit practici proprii, dar in mare mdsurddependente de doctrina retoricd. Retorica a exercitat o influen{d durabila, insa inegalrepartizatd, asupra poeziei de limbd latind. De aceea ea nu poate nicidecum oferi unprincipiu universal de interpretare qi nu poate avea leglturd cu sursele addnci ale uneiPoetici3a. Intervin gi alli factori, la fel de importan{i ca gi ."tori.u pentru formarea limbaluluipoetic; de-a lungul veacurilor medievale (ce-i drept, mai mult in epoca timpurie decAt in ceatdrzie),seprecizeaza intre ea gi diversele inovajii de origine diferitd o opozilie dinamicd giconstructivd. Foarte devreme, autorii francezi de toate felurile, de la poetul vechiului poemChanson de sainte Foypdnd,la cel despre Roland gi la romancierii din secolul al XIII-lea,intrelin un cult al scrisului, care nu are in vedere propriul lor text, ci o sursd autorizatd sdasigure autenticitatea: ,,am gdsit aceasta intr-o carte", loc comun integrattehnicii cdnfului gia recitlrii; fafd de aceastd sursd, adesea fictivd, frrd indoial5, funclia poetului este si,,gloseze litera", ,,sd adauge surplusul sensului"3s. Toate acestea lin de topicl. Limbileromanice au imprumutat de la traditia qcolilor un anumit numdr de tehnici: ins[ au fbcut-odupi cum s-au ivit nevoile gi cu mijloace intAmplatoare. Ca ,,gen" latinesc asumat ca alarede limba vulgarS, nu se poate cita dec6t fabula animalierd, de origine esopici. Putemrespinge cu hotdrAre teoriile care, prin 1920-1930, suslineau cd ,,fabliau"-ul gi chiarpasturela se trag din modele latinegti. S-a intdmplat, in schimb, ca un gen latin, dezarticulat,sd ajungd in situalia de omament tipic al unei forme romanice: de exemplu, panegiricul depersonaje, de orage, de obiecte. Sunt insd nigte fapte marginale, aproape neglijabile pe planformal. Limbile romanice au dezvoltat foarte mult practica unora din posibilitdlile oferitede latind, dar altele le-au fost multd vreme necunoscute. Locuri comune (topi) tradi[ionale,sentinte sau mdrunte fragmente formale adaptate dupa textele scrise de auctores, elementede decor, scheme de descrieri, nume proprii ce vehiculau reziduuri de istorie gi demitologie, resturi incremenite de doctrine: o intreagd culturl livrescd, eterogend, dar care,odatd asimilatd, se combind intr-un sistem expresiv de o coerenld adesea remarcabild.Anumite lucrari narative, mai ales incepAnd cu secolul al XII-lea, par sd se inspire dinpreceptele lui dispositio, cu deosebire in exordiu. Cdt despre elocutio, in limba vulgard ea serezumd la folosirea foarte frecventd a figurilor, degi, multd vreme, franceza a fost st6njenitdde primitivismul sintaxei sale, prea pulin in stare sd redea articulaliile gdndirii. Aceastdsldbiciune, contrabalansatd,, frrd. indoiald, de gest gi voce, a impiedicat poezia francezd,,pAni in secolul al XIII-lea gi chiar pdnd intr-al XIV-lea, sd se supund jocurilor celor mairafinate al cdror model putea fi oferit de latina literard. Inventarul figurilor folosite ingenurile limbii r.ulgare - intocmit uneori - este pa(ial inqeldtor, deoarece unele din celemai frecvente din aceste figuri 1in de insdgi natura limbajului (metonimia, metafora) sau deimaginalie (hiperbola, antiteza), drept care, sub acest aspect, sunt prea pulin semnificative.Nu vrem prin aceasta sd negdm o influentd, oricdnd posibild, ci sd stabilim ci retorica nupoate fi punctul de plecare univoc al analizei36. Aga se face ci figurile de sunete, deosebitde atragatoare pentru o poeticd a oralit5lii gi mai puJin condi{ionate de structurilegramaticale, sunt numeroase chiar din epoca veche. in secolul al XIII-lea, annominatio,tt Jauss. I 963, p. 61." Gallais. 1970b, pp. 344-347, Vinaver, 1970, p. 109.'" Fox. 1 969. pp. 94-95.162


17/20


18/20

cdlugdrii cistercieni, beghini, valdegi, texte ce redau aproape cuvAnt cu cuvdnt anumitecarli biblice sau vieli de sfin1i3e, traducerile in prozd nu vor apare decAt mat tdrziu,datoritd unui fenomen universal asupra cdruia voi reveni. Versul transformd perioadalatineascd intr-o secvenfd de fraze scurte, acumulative - care inmullegte echivalenlele(est, comme, ainsi), cu ton sentenlios - apropiatd uneori de proverb.Voi cita ca exemplu, dupd Foerster gi Koschwitz, prologul celui mai vechiLapidaire,,,tradus" la mijlocul secolului al XII-lea din poemul lui Marbode, episcop deRennes. Originalul incepe astfel:Evax, rex Arabum, legitur scripsisse Neroni, / QOui post Augustum regnavit inUrbe secundus, / Quot species lapidum, quae nomina, quive colores, / Quae sit his regio,vel quanta potentia cuique.(literal: ,,[AuctoresJ spun cd Evax, regele arabilor, i-a scris lui Neron, care i-a urmat luiAugustus Ia impdr5lia Romei [ca sd-i spund] care sunt soiurile de pietre, numele lor,culorile, regiunea de origine gi proprietdlile lor".) Text care, infrancezd, devine:

Evax fut un mult riches reis:Lu regne tint des Arabeis.Mult fut de plesurs chioses sages,Mult aprist de plusurs langagges;Les set arz soI, si en fut maistre,Mult fut poischant e de bon estre,Granz tresors of d'or et d'argentE fut larges a tuite gent.Pur lu grant sen, pur la prueceK'il ot e gran largeceFut cunuiiz e mult amez,Par plusurs terres renumez.Neruns en ot oi parler:Pur ce ke t an t I'oi loerL'ama forment en sun curagge;Si li tramist un sen message.Neruns fut de Rume emperereEn icel tens que Ii reis ere.Manda li ke I'enueast,Par sa merci, ke nel laisast,De sun sen, de sa curteisie:Ne kereit altre manantie.Evax un liure li escristK'il meisme de sa main fist,Ke fu de natures de pierres,De lor vertuz e de lur maneires,Dum venent, e u sun truuees,En quels lius e en quels cuntrees,De lor nun s e de lor culurs,Quel poissance unt e quels ualurs.

3e Woledge-Clive, 1964, pp. 15 21.r64


19/20

.:'."r. .ra un rege foarte bo,uat care dorrnea peste arabi. $tia multe despre ntulte iucn:ri, .'.:lase mai multe limbi. Cunogtea foarte bine cele gapte arte. Era foarte puternic 5i der=:r-. rt&re. darnic cu toatd lumea. Inteligenla, vrednicia gi mdrinimia 1-au fbcut cuno-icui:.-:i;.iarthirnais-aduspAnadeparte.Neronaauzitvorbindu-sedespreel.atatdemult-: --oSr liudat. incAt i-a trizit prietenia gi i-a trimis un sol. in vremea aceea Neron era.:--:iratul Romei. I-a cerut lui Evax sa-1 ajute sa se bucure de inlelepciunea 9i curtenia- : u cerea nimic altcer.,a. Evax a scris pentru impdrat, cu milna lui, o carte despre natura: :-::lor. despre proprietdlile gi genul 1or, originea, locul unde se gdsesc, numele,.-uloarea, puterile magice gi valoarea lor.")Limba latina enun{[ un subiecr (Evax), pe care-1 calific[ o scurtd apozilie 9i lacare este raportatd o ac{iune (scripsisse)' aceasta trece intr-un dublu complement,indicAnd destinatarul mesajului lui Evax, (Neroni) pi scopul lui (quot), fiecare din acestecomplemente avAnd diverse determindri. Totul constituie o perioada legata datoritapasivului legitur, introducdtorul lui scrlpslsse, ,si face din mesajul respectiv un mesaj degradul doi, prin aluzia la o surs[ livrescd, a cdrei autoritate este invocati implicit.Ultimele efecte dispar cu totul din textul francez'. ,,traducitorul" se substituie sursei,procedind La o descriplio explicitd a lui Evax. Aceastd de.scriplio poate trece drept oanplificare a latinescului rex Arabum, dar scopul ei este indeosebi acela de a-1 face peEvax insu$i si se bucure de autoritatea pe care o avea. Aceasta este personalizatd; ideii,subin{eleasa in textul latinesc, unei transmiteri de la carte la cititor, i se substituieimaginea expresd a rumorii publice; de unde reaclia lui Neron, trimiterea mesagerului -..Perioada latind se sfdrAmd astfel in 'reo zece fraze: deLermindrile sunt izolate de ceea cedeterminf,, ele se afld situate toate pe acelagi plan.Trei sferturi de veac maitfuziu, adaptarea pe care o face Alard de Combrai dupa.\loralium dogrna philosophorum, de Guillaume de Conches, procedeazd aproape inacelagi fel. Aceasta lucrare lasd dealtfel sd se vadd o inten{ie texfuali, cdci pare sa firranspus o primd traducere in prozd,,pur utilitara, socotjtd informd de cdtre autor40. Suntadapiate, in stilul cdntecelor de gesta, ce4i biblice, de pildd La Bible de Hermann deyalenciennes, sau intr-un stil ce abia se deosebeqte de acela al romanului, de exempludiferitele versiuni drtpd, Le Livre des Macchabdes. Istoria celor gapte adaptari a celebrelorDisticha Catonis, unul din textele cele mai rdspAndite din vremea aceea, da la ivealaetbrturile de innoire fhcute de diferilii traducdtori, precum gi anevoioasa elaborare a uneirehnici specialeal. Ea nu se va desprinde decAt cdtre sfdrgitul secolului al XIII-lea, pentrua se dezvolta in al XIV-lea. Traducerile datorate lui Jean de Meung par sd fi marcatdefinitiv emergenla acestei tehnici. Autorul nu face decAt sd prelungeascd 9i mai mult, 9icu gi mai multd fidelitate fald de modelul latinesc, efortul de asimilare erudit6, evidentdealtfel in continuarea pe care o scrisese la Romanul Trandafirului. insi, departe de areproduce textura retorisd a lui Vegetius, Boetius sau Abelard, el o transpune 9i oadapteazd scopului sau. Folosegte o intreaga tradilie de formule gi de trdsdturi stilisticeproprii poeziei fianceze; substituie numeroaselor construc{ii, atAt de complicate, din latinao schemd mai evidentd gi mai simpld, rupe perioada pentru a pune in valoare relatiilelogice gi temporale ale acestor elemente; inlocuieqte abstractul prin concret, infinitir ele'' Payetr. i970b, pp.33-34.'' Ruhe. 1968.


20/20

Date post:	04-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	che-burashka
View:	254 times
Download:	0 times

Paul Zumthor Textul si publicul

Documents