PARLAMENTUL ROMÂNIEI SENATUL

DirecŃia Generală Legislativă DirecŃia de Studii şi Informare Legislativă

Reglementarea activităŃii de lobby

în state ale Uniunii Europene

- noiembrie 2009 -

1

CUPRINS

Activitatea de lobby 3

Lobby-ul şi Parlamentul European 4

Lobby-ul şi Comisia Europeană 6

Lobby-ul şi Consiliul Uniunii Europene 7

Noul registru european al reprezentanŃilor

grupurilor de interese 8

I. Lobby şi actorii săi 13

II. ExperienŃa SUA şi Canada 15

III. Practica curentă în Uniunea Europeană şi în alte instituŃii

europene 20

Activitatea de lobby în Danemarca, FranŃa, Germania, Olanda

Şi Marea Britanie 26

Reglementarea activităŃii de lobby

Lituania 28

Polonia 30

Ungaria 31

Anexă 33

2

Activitatea de lobby

Termenul de lobby a fost deseori folosit fie de către liderii politici, fie de către reprezentanŃii societăŃii civile, cu înŃelesul de influenŃare a deciziei politice prin trafic de influenŃă. Acest lucru a trezit atât interesul politicienilor, cât şi pe cel al societăŃii civile, în explicarea corectă a conceptului de lobby, a rolului şi a importanŃei lui într-o guvernare democratică şi transparentă. Activitatea de lobby trebuie înŃeleasă ca modalitatea transparentă de influenŃare a deciziilor legislative şi executive prin orice acŃiuni care au scopul de a susŃine drepturi şi interese legitime în promovarea, adoptarea, modificarea sau abrogarea unor acte normative ori administrative, de către autorităŃile publice. Pe plan mondial se constată o diferenŃă de abordare a raportului dintre interesul general şi interesele particulare, între linia de gândire de factură empiric-pragmatică specifică spaŃiului anglo-saxon şi raŃionalismul francez-continental. Astfel, doctrina, relevă că modelul ideologic şi constituŃional francez, din care s-a inspirat şi cel românesc, consideră interesul general ca fiind primordial. Titularul suveranităŃii este naŃiunea, delegarea fiind atribuită reprezentanŃilor aleşi pentru exercitarea puterii politice, care devin purtătorii intereselor comune, orice interes particular nemaiavând justificare. În cazul modelului american pe primul plan sunt puse interesele particulare contrare, a căror luptă continuă şi echilibru punctual asigură de fapt democraŃia. În cadrul Uniunii Europene lobby-ul se desfăşoară atât la nivel comunitar cât şi la nivelul statelor membre: - la nivel comunitar cele mai importante Ńinte ale lobby-ului sunt: Comisia Europeană, Consiliul European şi Parlamentul European; - Comisia Europeană are monopolul asupra adoptării deciziilor comunitare, pe baza unor proiecte, deci devine o arenă propice pentru reprezentarea diverselor interese; - în ceea ce priveşte Consiliul există trei moduri de acŃiuni de lobby asupra sa: în primul rând grupurile de interese fac lobby asupra delegaŃiilor

3

naŃionale, al doilea mod este lobby-ul făcut asupra numeroaselor grupuri de lucru din cadrul Consiliului şi al treilea mod este influenŃarea Consiliului direct de către guvernele Ńarilor membre; - Parlamentul European atrage activităŃi de lobby desfăşurate asupra raportorilor şi preşedinŃilor diverselor comitete.

Transferul unui număr crescând de domenii de la nivelul de competenŃă naŃional la cel comunitar a determinat o translatare a centrului de interes şi de presiune a reprezentanŃilor grupurilor de interese spre Bruxelles. De asemenea, valurile de extindere spre Est, şi adaptările instituŃionale şi ale mecanismului decizional pe care acestea le-au ocazionat, au generat o creştere exponenŃială a numărului de lobby-işti europeni în ultimul deceniu. Dacă explozia fără precedent a lobby-ului a conferit legitimitate programului european de integrare, ea a atras după sine o presiune crescută asupra nevoii de asigurare a transparenŃei în procesul de formulare a politicilor UE şi a impulsionat discuŃiile privind nevoia de reglementare a reprezentării în cadrul Uniunii. Sunt actualmente aproximativ 15.000 lobby-işti în Bruxelles (consultanŃi, avocaŃi, asociaŃii, corporaŃii, etc.) ce caută să influenŃeze procesul legislativ al Uniunii Europene.

Chestiunea reglementării lobby-ului la nivel european, spre deosebire de SUA, unde se poate vorbi de o abordare unitară la nivel federal, nu poate fi abordată decât de o manieră sectorială, la nivelul fiecărei instituŃii în parte, întrucât în momentul de faŃă, nu există o reglementare cu caracter general, pentru toate instituŃiile comunitare, spre deosebire de SUA.

Lobby-ul şi Parlamentul European

La nivelul Parlamentului European, încercări de reglementare a lobby-ului au existat încă de prin anii ’90. În 1991, Marc Galle (Grupul Socialist din Parlamentul European) a fost însărcinat să redacteze un cod de conduită şi un registru al lobby-iştilor. Întrucât, din raŃiuni ce Ńineau de definirea „reprezentanŃilor grupurilor de interese” şi dezvăluirea intereselor financiare ale membrilor parlamentului nu s-a ajuns la un consens, iniŃiativa nu s-a materializat. O a doua încercare a avut loc trei ani mai târziu, când Comisia pentru reguli de procedură îl numea pe Glyn Ford raportor având sarcina de a redacta un raport despre lobby în Parlamentul European. Din cauza anumitor dispoziŃii controversate pe care le includea, Raportul Ford (care nu

4

definea conceptul de lobby-ist, ci doar făcea apel la o definiŃie auto-consacrată a grupurilor de interes), nu a trecut de plenul Parlamentului.

În prezent, Anexa IX „DispoziŃii de aplicare a art. 9(4) Grupuri de

interese pe lângă Parlamentul European” la Regulamentul Parlamentului European cuprinde câteva prevederi vagi referitoare la „persoanele care doresc să aibă acces frecvent în localurile Parlamentului în vederea furnizări de informaŃii deputaŃilor în cadrul mandatului lor parlamentar, în nume propriu sau în numele unor terŃi” (articolul 9 alineatul (4)).

Cum lesne se poate, Regulamentul Parlamentului evită să folosească termenul de „lobby-ist” sau „lobby”. Se pare că lobby-iştii sunt diferenŃiaŃi de vizitatorii ocazionali doar prin culoarea legitimaŃiilor de acces în incinta Parlamentului.

Anexa IX include un cod de conduită, ce cuprinde reguli pe care „lobby-iştii” trebuie să le respecte atunci când interacŃionează cu euro-parlamentarii. Analiza acestor norme relevă faptul că Parlamentul European este mai degrabă interesat să reglementeze modalitatea de acces a lobby-iştilor în incintele sale decât să instituie norme care să sporească transparenŃa în adoptarea actelor legislative. Regulile nu vizează facilitarea accesului la informaŃii cu privire la proiectele legislative care sunt dezbătute în Parlament şi nici determinarea interesele pe care industria lobby-iului le vizează. De asemenea, reglementarea actuală a activităŃilor de lobby în Parlament nu permite identificarea grupurilor de interese care exercită presiune asupra Parlamentului şi nici modul în care se materializează aceste interese.

Trebuie amintit că, în martie 2008, Comitetul pentru Afaceri ConstituŃionale din cadrul Parlamentului a votat raportul Alexander Stubb, prin care se solicită Comisiei şi Consiliului să stabilească un grup de lucru comun în vederea pregătirii unui registru pentru toŃi reprezentanŃii de interese care activează pe lângă instituŃiile europene. Raportul vorbeşte despre constituirea unui registru public obligatoriu pentru lobby-işti, comun tuturor instituŃiilor. Totodată, raportul propune o dezvăluire totală a resurselor financiare legate de activităŃile de lobby şi a clienŃilor care stau în spatele reprezentanŃilor de interese. Se vorbeşte, de asemenea, de un cod de conduită şi de instituirea de sancŃiuni în cazul încălcării acestor norme.

5

Lobby-ul şi Comisia Europeană

Comisia Europeană constituie principala Ńintă a lobby-iştilor europeni în Bruxelles. Acest lucru este lesne de înŃeles, dat fiind competenŃele Comisiei de a iniŃia şi formula propuneri de amendare a legislaŃiei comunitare (articolele 250-252 CE), astfel încât activităŃile de lobby au găsit epicentrul acolo unde legislaŃia comunitară ia prima formă.

Cu toate acestea, până în momentul de faŃă, Comisia a preferat să abordeze chestiunea reglementării activităŃilor de lobby prin intermediul unor instrumente fără caracter obligatoriu, cum ar fi comunicări, cărŃi albe, cărŃi verzi, diverse alte informări, sau să includă anumite standarde de conduită în reglementările sale interne privind statutul funcŃionarilor UE, codul de bună conduită administrativă sau codul de conduită al comisarilor. Comisia părea să aibă o justificare în acest sens. În comunicarea sa din 2002 – Comunicare spre o cultură consolidată a consultării şi dialogului – Comisia invoca două argumente care justifică neadoptarea unor reglementări cu caracter obligatoriu şi anume: (i) acela că ar trebui trasată o linie de demarcare clară între consultările lansate de Comisie din proprie iniŃiativă, înainte de adoptarea unei propuneri şi traseul decizional obligatoriu, pe care îl impun Tratatele, respectiv (ii) dorinŃa de a evita situaŃiile în care propunerea Comisiei ar fi atacată în instanŃă pe motiv de lipsă de consultare cu părŃile interesate.

Odată cu lansarea în 2005 a „iniŃiativei europene pentru transparenŃă”, discuŃiile în jurul reglementării lobby-iului în UE au luat o amploare deosebită. „IniŃiativa europeană pentru transparenŃă” este un pachet având patru componente, dintre care una viza creşterea transparenŃei în activitatea grupurilor de interese care încearcă să influenŃeze mecanismul decizional la nivelul UE. La 3 mai 2006, odată cu supunerea spre dezbaterea publică a cărŃii verzi privind IniŃiativa europeană pentru transparenŃă, Comisia recunoştea nevoia unui cadru mai structurat pentru activităŃile reprezentanŃilor de interese şi avansa ideea creării unui sistem voluntar de înregistrare a reprezentanŃilor de interese via internet.

IniŃiativa Comisiei s-a concretizat la 23 iunie 2008, când a fost inaugurat primul registru european al lobby-iştilor care exercită influenŃă

6

asupra Comisiei. Prin lansarea acestui registru voluntar, Comisia dorea „să aducă la cunoştinŃa cetăŃenilor informaŃii despre interesele generale sau specifice care influenŃează procesul de luare a deciziilor la nivelul instituŃiilor publice europene şi despre resursele mobilizate în acest scop”.

Lobby-ul şi Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este principalul for decizional al UE şi centrul de armonizare a intereselor comunitare cu cele naŃionale. Cu toate acestea, Consiliul UE nu constituie atracŃia principală a lobby-iştilor. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că industria lobby-iului preferă să îşi concentreze eforturile de influenŃare a procesului decizional fie într-o fază mai avansată, cum ar fi cea a formulării propunerilor la nivelul Comisiei, fie la un nivel mai jos – nivelul naŃional.

Consiliul însuşi preferă să se prezinte ca o instituŃie care nu menŃine contacte cu reprezentanŃii grupurilor de interese şi consideră problematica lobby-ului având o „relevanŃă mai redusă”, fiind refractar ideii unei abordări inter-instituŃionale a lobby-iului.

Totuşi, Consiliul, şi mai ales PreşedinŃia rotativă în exerciŃiu, nu sunt în afara sferei de interes a lobby-iştilor, mai ales a celor de la nivel naŃional. Aşa cum rezultă dintr-un sondaj referitor la accesul publicului la instituŃiile UE, la nivelul Consiliului, asociaŃiile naŃionale şi firmele individuale au un acces mai bun la informaŃii şi o putere mai mare de influenŃă decât corespondentele lor la nivel european, care par să fie într-o poziŃie dezavantajată.

La momentul de faŃă, Secretariatul Consiliului nu Ńine nicio evidenŃă privind lobby-iştii activi în sfera de activitate şi nu are o reglementare proprie sau vreun cod de conduită al lobby-iştilor. În general, Consiliul este de părere că „toate contactele cu lobby-iştii şi ONG-urile sunt gestionate de către Comisia Europeană”. Lobby-iul nu constituie un punct de dezbatere pe agenda Consiliului şi, se pare că nici nu va constitui o chestiune prioritară în viitorul apropiat.

7

Noul registru european al reprezentanŃilor grupurilor de interese

Noul registru al lobby-iştilor europeni este o iniŃiativă lăudabilă, dar în

acelaşi timp destul de virulent criticată pentru modul defectuos în care este organizat. Surprinzător, criticile nu vin numai din partea reprezentanŃilor media şi a societăŃii civile, ci chiar din partea reprezentanŃilor lobby-iştilor, nemulŃumişi de modul superficial în care Comisia a înŃeles să asigure transparenŃa activităŃilor de lobby.

Registrul nu este altceva decât o bază de date cu acces on-line a Comisiei Europene, care cuprinde reprezentanŃi ai grupurilor europene de interese. Înregistrarea este pe baza voluntară, reprezentanŃii grupurilor de interese neavând nici un fel de obligaŃie în acest sens, ca de altfel niciun drept rezultând de listarea lor în registru. Se pare că unicul avantaj al unei astfel de înregistrări este emailul de alertă pe care lobby-iştii înregistraŃi în această bază de date îl primesc în vederea participării la consultările publice lansate de Comisie în sfera lor de interes.

Înscrierea în registru este deschisă oricărei entităŃi implicate în „activităŃi care au drept obiectiv influenŃarea procesului de formulare a politicilor de luare a deciziilor în cadrul instituŃiilor europene”. Aşa cum rezultă din denumirea registrului, acesta îi vizează pe toŃi reprezentanŃii grupurilor de interese şi nu se referă în mod particular la lobby-işti.

Singura precondiŃie pentru înregistrarea în registru este aderarea la codul de conduită pentru reprezentanŃii grupurilor de interese redactat de Comisie sau la un cod de conduită profesional care cuprinde norme comparabile. Codul de conduită al Comisiei cuprinde un set de şapte reguli de bază menite să asigure un minimum deontologic şi de etică în relaŃia dintre lobby-işti şi cei asupra cărora se exercită influenŃa, care să garanteze că „informaŃiile furnizate sunt nepărtinitoare, complete, actualizate şi nu sunt înşelătoare”.

Pentru a facilita înscrierea, reprezentanŃii grupurilor de interese sunt grupaŃi în patru categorii: (i) cabinete de consultanŃi specializaŃi şi cabinete de avocatură care desfăşoară activităŃi de lobby pe lângă instituŃiile europene; (ii) reprezentanŃi interni şi grupări profesionale specializate în activităŃi de lobby; (iii) ONG-uri şi grupuri de reflecŃie (think-tank) şi (iv) alte organizaŃii.

8

La momentul înregistrării, pe lângă selectarea sferei de interes în care aceştia activează, lobby-iştii europeni trebuie să dezvolte interesele financiare relative la activitatea de lobby desfăşurată. Astfel, cabinetelor/firmelor de consultanŃă sau avocatură specializate care desfăşoară activităŃi de lobby li se solicită să dezvăluie cifra totală de afaceri obŃinută în urma activităŃilor de lobby, defalcată pe fiecare client în parte şi exprimată fie în intervale valorice de 50.000 euro, fie în procente raportate la cifra totală de afaceri.

ReprezentaŃii celei de a doua categorii – reprezentanŃi interni şi grupări profesionale specializate în activităŃi de lobby – trebuie să dezvăluie costurile estimative legate de activităŃile directe de lobby pe lângă instituŃiile UE, exprimate de asemenea în tranşe valorice de 50.000 euro.

Ultimele două categorii (ONG-uri, think-tank-uri şi alte organizaŃii) trebuie să facă public bugetul total, indiferent dacă acesta este sau nu alocat activităŃilor de reprezentare a intereselor, defalcat apoi în funcŃie de sursa din care acesta provine: sursa publică (europeană sau naŃională) sau alte surse (donaŃii, cotizaŃii ale membrilor). OpŃional, cei care se înregistrează pot furniza o estimare a costurilor asociate activităŃilor de lobby direct, pe baza ultimelor bilanŃuri anuale. Costurile sunt exprimate în intervale procentuale.

Deşi nu există un ghid de completare a înregistrărilor, este de aşteptat să se evite înregistrările duble, adică cele care pot apărea spre exemplu în situaŃia în care un reprezentant intern („interhouse lobby-ist”) contractează o firmă de consultanŃă specializată în afaceri publice şi fiecare dintre aceştia raportează cheltuielile.

ReprezentaŃii fiecăreia din cele patru categorii vor înregistra obiectul principalelor activităŃi de reprezentare a intereselor. AdiŃional, ei pot înregistra principalele activităŃi de lobby desfăşurate în ultimul an. Este de remarcat că registrul nu conŃine o secŃiune care să dezvăluie clienŃii în favoarea cărora sunt prestate serviciile de lobby.

9

Codul european de conduită privind lobby În luna iunie 2009, Comisia pentru Afaceri Economice şi Dezvoltare a Consiliului Europei a dezbătut şi aprobat un raport privind activităŃile de lobby în Uniunea Europeană şi alte state membre ale Consiliului Europei. În esenŃă, acest raport constată că activităŃile desfăşurate de diverse grupuri de interese pe lângă instituŃiile europene şi statele membre ale Consiliului Europei sunt în continuă creştere.

Cu toate acestea, numai patru state membre UE au adoptat legi care reglementează activităŃile de lobby iar în alte zece state membre ale Consiliului Europei, parlamentele naŃionale au luat în considerare acest aspect.

Raportul Comisiei consideră că pluralismul de interese este un element important al democraŃiei, iar activităŃile de lobby nereglementate sau ascunse pot fi periculoase şi pot submina principiilor democratice şi ale unei bune guvernări. Comisia pentru Afaceri Economice şi Dezvoltare a elaborat şi un Proiect de recomandare prin care propune o serie de principii pentru dezvoltarea unui Cod European de Conduită privind lobby pentru a realiza o transparenŃă mai bună în acest domeniu. Proiect de recomandare 1. Adunarea Parlamentară observă că, în ultimele decenii, activităŃile desfăşurate de diferite grupuri de interese sunt în continuă creştere. Acest fenomen se observă atât la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei, cât şi la nivelul instituŃiilor europene. În plus, odată cu procesul de unificare şi de extindere a Uniunii Europene, s-a observat, de asemenea, o creştere şi concentrare a activităŃilor de lobby la Bruxelles şi Strasbourg. Se estimează că, în prezent, mai mult de 15.000 de grupuri de interese lucrează la Bruxelles, din care peste 2600 au birouri permanente şi desfăşoară activităŃi de lobby pe lângă instituŃiile Uniunii Europene.

10

2. Adunarea Parlamentară este convinsă că pluralismul de interese este o caracteristică importantă a democraŃie şi este perfect legitim ca unii membrii ai societăŃii să se organizeze şi să-şi avanseze cauzele lor. Totuşi, activitatea de lobby nereglementat şi ascuns poate compromite principiilor democratice şi ale unei bune guvernări. Într-o democraŃie, interesele tuturor trebuie să fie luate în considerare în mod corespunzător şi toŃi cetăŃenii să aibă acces egal la justiŃie şi la luarea deciziilor. 3. Adunarea constată că foarte puŃine state membre ale Consiliului Europei au reglementat, într-un fel sau altul activităŃile de lobby. De exemplu, studiile arată că dintre cele 14 Ńări în cazul în care activităŃile de lobby au fost reglementate sau examinate de către parlament, doar patru Ńări europene au adoptat o lege pe această temă. 4. Adunarea îşi exprimă preocuparea, considerând că în statele membre ale Consiliului Europei care nu au tradiŃii democratice puternic înrădăcinate şi în care absenŃa unor mecanisme reale de control exercitat de către societatea civilă este un pericol, o astfel de situaŃie poate să submineze principiile democratice şi ale unei bune guvernări. 5. Adunarea salută faptul că Parlamentul European este prima instituŃie europeană care a reglementat activităŃile de lobby care îl privesc. A fost stabilit un registru de lobby, precum şi un Cod de Etică al grupurilor de interese pe care trebuie să-l urmeze. Introducerea de către Comisia Europeană a primului registru al grupurilor de interese din UE, pe data de 23 iunie 2008 este, de altfel, un pas important în direcŃia în cazul normalizării acestei activităŃi la nivel european pentru a consolida cultura dialogului, creşterea transparenŃei şi, de asemenea, în cele din urmă, să îmbunătăŃească imaginea negativă a grupurilor de interese în opinia publică. 6. Adunarea constată că Statele Unite şi Canada au reglementat activităŃile de lobby. De aceea, consideră că experienŃa legislativă a acestor două Ńări în acest domeniu, precum şi problemele referitoare la punerea în aplicare a legislaŃiei ar putea inspira statele membre ale Consiliului Europei. Dar, nu există răspunsuri identice pentru toate aspectele referitoare la activităŃilor de lobby.

11

7. Adunarea reaminteşte recomandările şi rezoluŃiile sale, în ceea ce priveşte lupta împotriva corupŃiei (RezoluŃia 1214 (2000)), finanŃarea partidelor politice (Recomandarea 1516 (2001), RezoluŃia 1264 (2001) şi RezoluŃia 1546 (2007)), etica companiilor în Europa (RezoluŃia 1392 (2004)), conflictele de interese (RezoluŃia 1554 (2007)), precum şi situaŃia democraŃiei şi a drepturilor omului în Europa (RezoluŃia 1547 (2007) şi Recomandarea 1791 (2007)), texte la care se adaugă o serie de rapoarte privind statele membre, în conformitate cu procedura de monitorizare a angajamentelor lor şi a obligaŃiilor Adunării. 8. Adunarea constată cu o oarecare îngrijorare că în ultimele decenii, s-a observat o scădere dramatică a încrederii cetăŃenilor în de politică într-un număr considerabil de state ale Consiliului Europei. Lipsa de transparenŃă în activităŃile existente de lobby poate fi considerată drept una dintre cauzele acestui fenomen. 9. Adunarea este convinsă că, într-o societate democratică, cetăŃenii au dreptul să cunoască care sunt organizaŃiile de lobby care influenŃează deciziile politicienilor şi voturile parlamentarilor. Prin urmare, o mai mare transparenŃă în activităŃile de lobby poate responsabiliza chiar şi mai mult pe actorii politici şi restabili încrederea publicului în funcŃionarea democratică a puterilor publice. 10. CetăŃenii consideră accesul la factorii de decizie politică pentru a se informa şi încerca să îi influenŃeze ca unul din drepturile lor democratice. De asemenea, este necesar ca un astfel de acces sau această posibilitate de lobby să fie corectă, transparentă şi în conformitate cu normele democratice. Într-adevăr, în cazul în care cetăŃenii au sentimentul că nu pot să influenŃeze factorii de decizie politică, aceasta poate submina democraŃia. 11. Având în vedere importanŃa activităŃilor desfăşurate de diverse grupuri de interese în statele membre ale Consiliului Europei, Adunarea recomandă Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei să elaboreze un cod european de conduită privind lobby-ul bazat pe următoarele principii: 11.1. să definească foarte clar activităŃile de lobby, pentru a face o distincŃie clară între activităŃile profesionale remunerate şi activităŃile organizaŃiilor societăŃii civile;

11.2. să consolideze transparenŃa în activităŃile de lobby; 11.3. să stabilească standarde pentru politicieni, funcŃionari, membrii ai grupurilor de presiune, întreprinderilor, inclusiv conform principiului

12

conflictelor de interese potenŃiale şi durata perioadei, de după sfârşitul mandatului, în timpul căreia se interzice să exercite activităŃi de lobby; 11.4. entităŃile implicate în activităŃile de lobby ar trebui să înregistreze; 11.5. să se consulte în prealabil organizaŃiile de lobby, dacă trebuie elaborate texte legislative în acest domeniu; 11.6. să fie încurajate activităŃile de lobby bine definite, transparente şi oneste pentru a consolida imaginea persoanelor cu activităŃi de lobby. I. Introducere: lobby şi actorii săi 1. DemocraŃiile europene sunt din ce în ce mult confruntate cu provocări complexe datorită globalizării: grupuri de interese şi puteri economice, încearcă să influenŃeze deciziile politice, în timp ce încrederea publicului în instituŃiile şi procesele democratice şi participarea lor la viaŃa politică se diminuează continuu. 2. În cazul în care pluralismul de interese este o caracteristică importantă a democraŃiei şi este perfect legitim ca membrii societăŃii să se organizeze şi să-şi apere cauzele lor, lobby-ul nereglementat şi ocult, ca atare, poate duce la corupŃia principiilor democratice şi a bunei guvernări. Într-o democraŃie, interesele tuturor ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător, precum şi toŃi cetăŃenii ar trebui să aibă acces egal la justiŃie şi de luarea deciziilor. 3. Una din preocupările majore ale societăŃilor democratice a fost întotdeauna să pună decidenŃii în faŃa propriei responsabilităŃi pentru a preveni abuzul de putere, şi ele s-au străduit întotdeauna să aplice cât mai bine măsurile de combatere a corupŃiei la toate nivelurile. 4. În toată Europa, se înregistrează progrese în domeniul dispoziŃiile aplicabile finanŃării partidelor politice, conflictelor de interese şi influenŃei politicului asupra sistemelor judiciare. Această tendinŃă a fost, de asemenea, reflectată în lucrările Adunării Parlamentare care au găzduit dezbateri privind rolul parlamentelor în lupta împotriva corupŃiei (RezoluŃia 1214 (2000), cu privire la finanŃarea partidelor (Recomandarea 1516 (2001), RezoluŃia 1264 (2001) şi RezoluŃia 1546 (2007)), privind etica în afaceri în Europa (RezoluŃia 1392 (2004)), privind conflictele de interese (RezoluŃia 1554 (2007)), precum şi situaŃia democraŃiei şi a drepturilor omului în

13

Europa (RezoluŃia 1547 (2007) şi Recomandarea 1791 (2007)), texte la care se adaugă o serie de rapoarte privind Statele membre, în conformitate cu o procedură de monitorizare (a angajamentelor şi obligaŃiilor lor). 5. Cu toate acestea, după cum arată ConferinŃa de interfaŃă CaracatiŃa a Consiliului Europei cu privire la corupŃie şi democraŃie, care a avut loc la Strasbourg în perioada 20 – 21 noiembrie 2006, foarte puŃine state membre ale OrganizaŃiei au, mai mult sau mai puŃin eficient, reglementate activităŃile de lobby. 6. La nivel european, Uniunea Europeană generează o serie de norme juridice care afectează, de asemenea, Ńări terŃe. Cu toate acestea, rolul grupurilor de presiune trebuie să fie clarificat, iar acesta este obiectivul iniŃiativei europene pentru transparenŃă, lansată în mai 2006. Ruptura provocată de neînŃelegerile dintre instituŃiile europene şi cetăŃenii europeni, din păcate, nu face decât să se extindă, aşa cum s-a înrăutăŃit şi suspiciunea care planează peste politicile şi deciziile instituŃiilor în sine. Acesta situaŃie necesită un răspuns global. 7. În Raport se exprimă convingerea că un cod de etică profesională pentru lobbyişti ar fi o măsură foarte valoroasă pentru sporirea transparenŃei, responsabilităŃii, încrederii publicului şi a participării cetăŃenilor la procesul democratic, în cadrul unui pachet mai larg de măsuri legislative. 8. Acest raport prezentă, prin urmare, argumente puternice astfel încât Consiliul Europei să înceapă să lucreze cu prioritate lucrul la un astfel de text şi încurajează statele membre să adopte norme eficiente în activităŃile de lobby. În acest sens, aceste Raport trece în revistă un număr de experienŃe la nivel naŃional, practici şi puncte de vedere din sectorul de afaceri, grupuri de interese şi societatea civilă, precum şi lobby-işti profesionişti, cu scopul de a face propuneri pentru o acŃiune la nivel naŃional şi european. 9. Omul de pe stradă este ce din ce mai conştient de faptul că multe decizii luate de parlamente şi de guverne sunt rezultatul presiunii exercitate de grupurile de presiunii exterioare. Chiar dacă cuvântul "lobby" vine de la termenul anglo-saxon "lobby", adică sala paşilor pierduŃi a unui parlament unde parlamentarii re reunesc înainte şi după dezbateri, în zilele noastre, Lobby-ul îmbracă o sumedenie de forme.

14

10. Într-un sens general, lobby este un efort concertat pentru a influenŃa elaborarea şi luarea de decizii politice cu scopul de a obŃine rezultatele urmărite pe lângă anumite servicii ale guvernului şi reprezentanŃilor aleşi. Într-un sens mai larg, termenul se poate referi la acŃiuni publice (de exemplu, manifestaŃii) sau la activităŃi cu caracter public întreprinse de diferite instituŃii (asociaŃii, firme de consultanta, grupuri de reflecŃie, ONG-uri, avocaŃi etc.); dintr-un punct de vedere mai limitat, poate fi înŃeles ca fiind protecŃia intereselor economice de către sectorul întreprinderilor comerciale (lobby industrial), în funcŃie de ponderea sectorului la nivel naŃional sau mondial. 11. Foarte adesea, în opinia publică europeană, lobby tinde să capete o conotaŃie negativă şi este frecvent văzut ca o formă de corupŃie sau de manipulare, care exclude oamenii obişnuiŃi de la luarea deciziilor şi care ocoleşte interesul general al populaŃiei. 12. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că activităŃile de lobby, efectuate în conformitate cu reguli clare şi transparente, reprezintă o parte legitimă a sistemului democratic şi o modalitate de a permite cetăŃenilor să îşi exprime preocupările lor. În plus, dacă considerăm lobby ca un vector de expertiză şi feedback, atunci acesta devine util pentru desfăşurarea echilibrată şi transparentă a afacerilor publice. II. ExperienŃa din Statele Unite şi Canada 13. Statele Unite şi Canada se numără printre foarte puŃine democraŃii occidentale avansate care au legiferat pe larg activităŃile de lobby. ExperienŃa şi parcursul lor legislativ sunt deosebit de relevante. Sinteza acestor reglementări, menŃionate mai jos, exprimă, desigur, nivelul federal din aceste Ńări, situaŃia din entităŃile federaŃiei, care, la rândul lor, variază considerabil. 14. La mijlocul anilor 1990, Statele Unite au re-codificat dispoziŃiile referitoare la lobby prin adoptarea legii federale din 1995 cu privire la publicitate în materie de lobby, în al cărei text Congresul a recunoscut că normele anterioare privind publicitatea de lobby au fost ineficiente din cauza lipsei de claritate a limbajului juridic, slăbiciunii reglementărilor administrative, precum şi absenŃei unor norme clare privind categoriile care

15

trebuiau să se înregistreze şi conŃinutul informaŃiilor care trebuiau divulgate; cu toate acestea, Congresul a considerat că o divulgare publică extinsă a identităŃii şi anvergurii eforturilor depuse de lobby-işti remuneraŃi pentru a influenŃa funcŃionari federali în desfăşurarea acŃiunilor guvernamentale ar creşte încrederea publicului în integritatea guvernului. 15. Conform legii, se încadrează în categoria reprezentanŃilor grupurilor de interese, oricine care primeşte cel puŃin 5.000 de dolari pe o perioadă de cel puŃin şase luni, sau cheltuieşte cel puŃin 20 000 de dolari timp de şase luni pentru activităŃi de lobby şi oricine vine în contact cu mai mult de o persoană pentru activităŃi de lobby şi îşi petrece cel puŃin 20% din timpul său pe o perioadă de şase luni cu activităŃi de lobby pentru o organizaŃie sau un client individual. În mod similar, organizaŃiile trebuie să se înregistreze în cazul în care în care doresc să înceapă activităŃi de lobby în următoarele şase luni şi cheltuieşte cel puŃin 20.500 $ în activităŃi de lobby.1 16. Practic, orice tip de comunicare - scrisă sau orală, cu "oficiali ai ramurii legislativ care intră sub incidenŃa prevederilor legii "2 sau "angajaŃi ai ramurii executive care fac obiectul prevederilor legii" în ceea ce priveşte formularea, modificarea sau adoptarea de politici sau a legilor şi administrarea sau executarea unui program sau a unei politici, la nivel federal - este considerată a face parte din activităŃile de lobby. 17. Lobby-ştii trebuie să se înregistreze în termen de 45 de zile de la stabilirea unui contact în cadrul activităŃilor lor sau la începutul angajării lor în acest sector. Ei trebuie să facă publice informaŃii cu privire la orice organizaŃie care oferă mai mult de $ 10 000, ca sprijin, pe o perioadă de şase luni şi joacă un rol major în supravegherea activităŃilor de lobby ale persoanei care s-a înregistrat, precum şi identitatea oricărei entităŃi străine care afectează aceste activităŃi sau este afiliată clientului şi care are un interes direct în rezultatele activităŃii de lobby. 18. La fiecare şase luni, reprezentanŃii grupurilor de interese înregistrate trebuie să depună rapoarte detaliate asupra activităŃii lor, împreună cu o

1 Sumele sunt ajustate la inflaŃie la fiecare patru ani, începând cu anul 1997. 2 Membrii şi funcŃionarii aleşi ai Congresului, precum şi orice persoană care lucrează (cu excepŃia voluntariatului sau pe bază de contracte de servicii) pentru sau angajată de către un membru al Congresului, o comisie, o echipă de management, un grup de lucru sau grup parlamentar; şi un funcŃionar superior al Grefei Camerei sau Secretariatului Senatului.

16

estimare „pe onoare " a cheltuielilor lor totală privind activităŃile din această perioadă. Inadecvarea sau lipsa de conformitate cu aceste dispoziŃii legale ar trebui să declanşeze o anchetă. Cu toate acestea, acest aspect pare a fi călcâiul lui Ahile al legii. Din punct de vedere al experŃilor, aplicarea legii de către Departamentul de JustiŃie din SUA pare să fie foarte slabă şi politica de confidenŃialitate care o înconjoară intră în conflict cu obiectivul legii. 19. Conform unui studiu realizat de Centrul de Studii Parlamentare şi

PrezidenŃiale al American University, cheltuielile directe pentru lobby în Statele Unite a crescut de la 1,4 miliarde de dolari în 1998 la 2,1 miliarde de dolari în 2004, aproape 5 milioane de dolari pe an fiind cheltuite pentru a influenŃa voturile fiecărui membru al Congresului. În 2007, această cifră a ajuns la 2,82 miliarde de dolari. În conformitate cu unele estimări, cifrele reale, inclusiv sumele cheltuite pe mai multe forme disimulate de lobby, reprezentă până la de cinci ori aceste sume. Numărul lobby-iştilor înregistraŃi s-a dublat în doar cinci ani (între 2000 şi 2005): aceştia sunt acum în număr de 35 000 şi se pare că, din 1998 mai mult de 40% dintre membrii Congresului care nu au mai fost aleşi s-au lansat în activităŃi de lobby pe lângă foştii lor colegi. Conform unui alt studiu al unui ONG „Public Citizen in the USA", pentru fiecare dolar cheltuit în activităŃi de lobby, returnarea intereselor comerciale ajunge la 100 de dolari. 20. În 2002, Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pentru securitate naŃională al preşedintele Jimmy Carter, a numit Washington-ul "oraşul cel mai corupt din lume”, condamnând cultura politică din Ńara sa, unde "nu există nici o limită între ceea ce este ilegal şi ceea ce este contrar eticii." Ca şi cum ar vrea fie ecoul acestor preocupări, sistemul politic american a fost zguduit în 2005 de către cazul Abramoff - unul dintre cele mai grave scandaluri de corupŃie, care au lovit Capitala federală – şi prin demisia unui reprezentant Republican din Congres, după ce a admis că a acceptat $ 2.4 milioane ca mită pentru „a favoriza dosarele” unor companii pentru contractele de apărare. Un sondaj de opinie a relevat faptul că aproape 90% dintre americani cred că, corupŃia politică de la Washington este o problemă gravă sau foarte gravă. 21. Acest scandal politico-industrial a declanşat de propuneri pentru revizuiri legislative privind lobby cu scopul de obŃine publicarea mai detaliată a tot felul de contribuŃii aduse de reprezentanŃilor grupurilor de interese pentru politicieni, şi de a creşte până la doi ani a interdicŃiei prin

17

care foştii membrii ai Congresului nu pot exercita activităŃi de lobby pe lângă foştii lor colegi. 22. După consolidarea poziŃiei DemocraŃilor în Congres, la sfârşitul anului 2006, unele sectoare (companii farmaceutice, grupuri petroliere şi gaze naturale, grupurile de contractori sub contract guvernamental în Irak) au fost supuse unui mai mare control parlamentar. În chiar prima zi a sesiunii noului Congres, noi norme de etica au fost aprobate în Congres, 24 mai 2007, Legea cu privire la reforma activităŃii de lobby (HR 2316) a fost adoptată. 23. Canada, a adoptat pentru prima dată Legea federală privind lobby-ul – Legea cu privire la înregistrarea grupurilor de interese - în 1989 şi a fost modificată în mod substanŃial în 1995, 2003 şi 2004. Spre deosebire de SUA, legea canadiană de lobby nu are ca scop să supervizeze activităŃile sectorului, sau să solicite divulgarea tuturor informaŃiilor financiare (rapoarte de cheltuieli) ale lobby-iştilor sau ale clienŃilor pe care îi reprezintă.3 Nu obligă personalităŃile politice să înregistreze contactele sau să vegheze ca lobby-ştii să fie înregistraŃi. Se estimează că existenŃa unui registru este suficientă pentru a garanta nivelul de transparenŃă şi deschidere în procesul democratic pentru toŃi participanŃii (cetăŃeni, funcŃionari publici, lobby-işti şi politicieni) să poată beneficia. 24. În conformitate cu definiŃia dată în această lege, este considerat lobby-ist, oricine care se angajează, în numele unei persoane fizice sau juridice, să intre în contact cu titularul unei funcŃii publice de a influenŃa elaborarea de propuneri legislative, poziŃii sau modificări ale legislaŃiei şi reglementărilor privind dezvoltarea de politici, privind alocarea de subvenŃii, fonduri sau alte beneficii şi a contractelor. Mai multe modificări recente au întărit definiŃia pentru a acoperi toate comunicările dintre lobby-ist şi angajaŃii publici (această categorie se referă la membrii aleşi ai legislativului sau parlamentului în cauză şi personalul acestora; angajaŃii guvernului şi agenŃiilor guvernamentale, membrii guvernului). De asemenea, legea face distincŃie între cei care fac lobby în numele unui client (consultanŃi) şi cei fac lobby în numele unui angajator (lobby-işti ai unor companii sau organizaŃii).

3 ContribuŃiile la partidele politice trebuie să fie făcute publice, separat, în conformitate cu legea canadiană privind alegerile.

18

25. În momentul înregistrării, lobby-iştii trebuie să raporteze funcŃiilor lor şi titlurile lor (şi să descrie funcŃiile ocupate dacă anterior au avut o funcŃie publică), detalii şi afilierea clientului, domeniul de activitate şi rezultatele vizate, şi să furnizeze informaŃii cu privire la instituŃiile guvernamentale pe lângă care vor acŃiona, tehnicile de comunicare folosite ( inclusiv lobby-ul teren sau de proximitate4), sursele şi cuantumul finanŃării publice primite de către clienŃi şi dacă plata depinde de succesul activităŃilor de lobby. 26. Odată înregistraŃi, ei trebuie să repete această operaŃie la fiecare şase luni dacă rămân în activitate. Canada a identificat peste 3.200 de lobby-işti înregistraŃi. Având în vedere potenŃialele conflicte de interese, miniştrii federali nu pot exercita activităŃi de lobby timp de doi ani de la încheierea mandatului; pentru foştii funcŃionari superiori, această perioadă este de un an. Aproape toŃi reprezentanŃii grupurilor de interese se înregistrează electronic şi publicul larg are posibilitatea de a accesa registrele la toate nivelurile. 27. Canada are, de asemenea, din 1997, un cod de etică pentru lobby-işti, care defineşte standarde acceptabile la acŃiunile de lobby şi stabileşte o serie de norme cheie. Astfel, atunci când sunt activi, reprezentanŃii grupurilor de interese trebuie să publice numele clienŃilor pe care îi reprezintă şi misiunea lor, ei trebuie să furnizeze informaŃii specifice şi să trateze informaŃii confidenŃiale cu precauŃie, să informeze clienŃii de obligaŃiile lor, să evite conflictele de interese pentru părŃile implicate, şi să nu exercite o influenŃă nejustificată. 28. Criticii Codului s-au grăbit să-i arate neajunsurile, îndeosebi în ceea ce priveşte definiŃiile evazive, care se pretează la interpretări multiple; de exemplu, ce constituie "o influenŃă nejustificată". Astfel, chiar dacă, în teorie, încălcări ale prevederilor Codului declanşează o anchetă de către Grefierul Registrului şi poate duce la o contra-publicitate (dar nu şi la amenzi), în realitate, nu a existat niciodată o asemenea investigaŃie. 29. Nerespectarea condiŃiilor stabilite de lege cu privire la înregistrarea grupurilor de interese se pedepseşte cu sancŃiuni (amenzi) şi, în unele cazuri, cu pedeapsa cu închisoarea (de până la doi ani). Cu toate acestea, observatorii remarcă lacunele din prevederile legale aplicabile activităŃilor

4 Prin lobby de teren se înŃelege apelurile către public prin intermediul media sau a unei comunicări directe pentru a determina oamenii de a intra direct în contact cu un agent public pentru ca acesta să exercite o presiune asupra acestuia în vederea sprijinirii unui punct anume.

19

de lobby şi observă faptul că această lege este prost aplicată din cauza resurselor insuficiente şi a lipsei de independenŃă a Grefierului faŃă de guvern. 30. Mai mult decât atât, în cazul în care legislaŃia federală privind conflictul de interese şi codul de etică pentru titularii de funcŃii publice care îşi încetează funcŃiile lor interzic miniştrilor, echipelor lor şi persoanelor numite la guvern să exercite funcŃiile de lobby-ist pentru un an sau doi ani după încheierea îndatoririlor lor oficiale, se pare că nu există nici o regulă care interzice lobby-iştilor să lucreze pentru guvern şi departamentele guvernamentale sau pentru partidele politice şi în timpul campaniilor candidaŃilor pentru alegeri. Noul guvern a demarat consultări pentru a înăspri normele de lobby, având în vedere punerea în aplicare a Legii privind responsabilitatea federale. III. Practica curentă în Uniunea Europeană şi în alte instituŃii europene 31. După al doilea război mondial, statele europene au transferat treptat puteri decizionale unor instituŃii supranaŃionale. În ceea ce priveşte UE, acest lucru este valabil mai ales pentru ultimele două decenii, care au fost marcate de stabilirea şi de consolidarea PieŃei unice europene (după cum se reflectă în semnarea Actului Unic European, în 1986), a Uniunii Economice şi Monetare (o dată cu semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992) şi a unei monede unice europene, precum şi prin mai multe încercări recente de a adopta o ConstituŃie europeană. 32. Această tendinŃă spre integrare, valurile succesive de extindere şi avântul luat de Bruxelles, placa turnantă de guvernare şi dezvoltare de politici au generat o activitate crescută şi focalizarea grupurilor de lobby cu privire la politicile europene. Se estimează că aproape 15 000 de grupuri de interese5 din care, 2600 cu birouri în Bruxelles, sunt în prezent angajate în activităŃi de lobby instituŃiile pe lângă Uniunea Europeană.

5 Din care federaŃii europene de comerŃ(32%), consultanŃi (20%), întreprinderi (13%), ONG (11%), asociaŃii naŃionale (10%), reprezentanŃii naŃionali (6%) organizaŃii internaŃionale (5%)

20

33. Printre instituŃiile Uniunii, Parlamentul European care a examinat pentru prima dată în 1996 şi a aprobat propunerile privind reglementarea lobby în Parlament şi a intereselor financiare ale parlamentarilor. Datorită Regulilor de procedura 9 (1 şi 2), un registru de lobby a fost apoi introdus, Colegiul chestorilor fiind în acelaşi timp, responsabil pentru punerea în aplicare a acestor norme şi eliberarea de insigne6 persoanelor care doresc să intre in Parlament pentru a aduce informaŃii pentru parlamentari, ca parte a mandatului lor parlamentar. Aceste norme au devenit baza politicii Parlamentului pentru a reglementa interacŃiunea dintre parlamentari şi interesele private. 34. Normele Parlamentul European definesc pe reprezentanŃi grupurilor de interese ca organe private, publice sau non-guvernamentale care pot oferi cunoştinŃe şi expertiză în multe domenii economice, sociale, şi de mediu, dar nu fac nici o menŃiune explicita privind grupurile de interese care încearcă să influenŃeze politica sau luarea unei decizii, nici nu specifică care poate fi contactat de către reprezentanŃii grupurilor de interese (de exemplu, parlamentarii, membri ai echipei lor, funcŃionari etc.). Formula utilizata este foarte edulcorata, dacă nu chiar vaga. Deşi numele de grupurilor de interese sunt publicate pe site-ul internet al Parlamentului European, alte informaŃii relevante ( de exemplu, natura activităŃii grupurilor de interese, interesele pentru care acestea acŃionează sau orice referinŃă parlamentară, după cum este indicat în documentul de înregistrare), cu toate acestea, nu sunt publicate. Mai mult de 4 200 instituŃii sunt acreditate pentru activităŃi de lobby la Parlamentul European. 35. Anexat la Regulament, se afla Codul de etică al reprezentanŃilor grupurilor de interese. Codul are mai degrabă un caracter general, deoarece aceasta reprezintă standarde minime şi concepte foarte largi pentru a măsura şi monitoriza (de exemplu, indicaŃia de a se abŃine de la orice acŃiune care vizează obŃinerea de informaŃii prin manevre incorecte sau sa divulge terŃilor copii ale unor documente obŃinute de la Parlament). Singura sancŃiune este ridicarea badge-ului care suprimă accesul la Parlament, o sancŃiune foarte rară. 36. Se observa că, în comparaŃie cu reglementările din Canada şi Statele Unite ale Americii, cerinŃele Parlamentului European privind informaŃiile necesare pentru înregistrarea grupurilor de interese sunt modeste. Deci,

6 Valabile maxim un an

21

grupurilor de interese nu sunt obligate să dezvăluie entităŃile cu care acestea interacŃionează, subiectele şi activitatea parlamentară acoperite, taxele colectate şi tehnicile de comunicare utilizate, resursele cheltuite şi orice altă indicaŃie a unei funcŃii ocupate anterior ca funcŃionar sau reprezentant ales. Nu există nici o regulă care interzice, de asemenea, foştilor parlamentari sau funcŃionari ai Parlamentului European de a exercita activităŃi de lobby pentru o anumită perioadă de timp după încheierea îndatoririlor lor oficiale. 37. Începând cu anul 1999, Comisia Europeană a luat o serie de măsuri legate de transparenŃă pentru a reglementa propria administraŃie. Printre aceste măsuri se numără legislaŃia privind accesul la documente (Regulamentul 1049/2001), precum şi un registru de documente, accesul public la bazele de date cu privire la organismele de consultanŃă şi experŃi consultanŃi ai Comisiei, precum şi o vastă consultare şi evaluare de impact înaintea măsurilor legislative; codul de conduită pentru administraŃie şi codul de etica pentru comisari. Sistemul CONECCS (acronim pentru consultare, Comisia Europeana şi societatea civilă) a fost stabilit pentru a servi ca bază pentru înregistrarea voluntară a organizaŃiilor societăŃii civile (cum ar fi sindicate, asociaŃii profesionale şi ONG-uri) care doresc să ia parte la procesul consultativ. Cu toate acestea, se estimează că maximum 7% din totalul grupurilor de interese s-au înregistrat de fapt. 38. Siim Kallas, vice-preşedinte al Comisiei Europene şi comisar pentru administraŃie, audit şi luptă împotriva fraudei, a deschis un nou capitol în dezbaterea privind reglementarea activităŃilor de lobby, împreună cu iniŃiativa europeană privind transparenŃa, lansată în luna noiembrie 2005 şi adoptată drept „comunicare ", la 21 martie 2007. Această iniŃiativă urmăreşte să ofere mai multe informaŃii publice beneficiarilor finali ai fondurilor de la Uniunea Europeană, descoperirile făcute de UE şi investigaŃiile naŃionale în lupta împotriva fraudei, precum şi asupra unor grupuri de interese implicate în activităŃile de lobby pe lângă Comisia, care intenŃionează să deschidă o dezbatere privind normele etice comune care urmează să fie aplicate tuturor legislatorilor Uniunii Europene (comisari, oficiali, parlamentarii şi Consiliul Uniunii Europene). Luând în considerare argumentele pentru şi împotriva înregistrării obligatorii a reprezentanŃilor grupurilor de interese, Comisia a decis în cele din urmă:

● să deschidă în primăvara anului 2008, un nou registru voluntar pentru reprezentanŃii de interese; acest registru are o funcŃie de alertare;

22

● să consolideze punerea în aplicare a standardelor aplicabile de consultare a Comisiei prin folosirea unui site web pentru consultări on-line şi înregistrărilor aferente; ● să elaboreze un cod de conduită pentru relaŃiile dintre reprezentanŃii grupurilor de interese şi instituŃiile Uniunii Europene, care va fi supravegheat de către Comisie.

39. Registrul va cuprinde informaŃii cu privire la resurse, clienŃii-cheie şi a surselor de finanŃarea ale persoanelor înregistrate, în funcŃie de diferitele categorii de actori implicaŃi: cabinetele de consultanŃă profesională, de avocatură trebuie să dezvăluie cifra de afaceri legata de activităŃile de lobby pe lângă instituŃiile Uniunii Europene şi ponderea relativă (cifre în procente rotunjite) a clienŃilor lor în această cifră de afaceri: grupurile de lobby "interne" şi asociaŃiile profesionale ar trebui să dezvăluie o estimare a costurilor asociate activităŃii de lobby direct pe lângă organismele Uniunii Europene; ONG-urile şi grupurile de reflecŃie ar trebui să declare bugetul total şi defalcarea principalele surse de finanŃare. 40. Aparent, costul estimat al efortului de lobby este în mod deliberat lăsata la discreŃia celor care se înregistrează. Acest lucru într-adevăr dă impresia unei reglementari lipsite de orice putere coercitiva, chiar şi luând în considerare argumentele reprezentanŃilor grupurilor de interese,privind ideea eronată că influenŃa este măsurată prin bani şi prin confidenŃialitatea comerciala. 41. Comisarul Kallas a avertizat însă că, fără auto-reglementare şi înregistrarea voluntara, în mod inevitabil, situaŃia va evolua spre o înregistrare obligatorie cu condiŃii de mai stricte de raportare şi sancŃiuni financiare în caz de nerespectare. 42. La sfârşitul lunii august 2007, un pas critic a fost trecut atunci când AsociaŃia europeana de cabinete de consultanta si afaceri publice (EPACA), reprezentând 38 mari companii, a anunŃat ca va boicota registrul voluntar avut în vedere de către Comisia Europeană, pe motiv că este discriminatoriu şi imposibil de a funcŃiona. Ea a precizat că, de asemenea, cerinŃa de a publica informaŃii financiare sensibile din punct de vedere comercial (cum ar fi onorariile de la clienŃi) constituie o încălcare a dreptului Comunitar privind concurenŃa. Multe firme de avocatură au indicat, de asemenea, ca se opun registrului. În plus, în iulie 2007, Mediatorul european a mustrat în mod oficial pe Comisarul Uniunii Europene pentru ComerŃ, Peter

23

Mandelson, pentru refuzul de a numi grupurilor de interese pe care le-a întâlnit. 43. Pe data de 23 iunie 2008, primul registru al grupurilor de interese pe lângă Comisia Europeană este deschis. În conformitate cu cerinŃele registrului, organizaŃiile au obligaŃia sa indice scopurile şi misiunile lor, principalele activităŃi de reprezentare a intereselor, precum şi informaŃii de natură financiară pe care motivele oricărui efort de lobby devenit clare. 44. Registrul prevede că "organizaŃiile implicate în lobby în numele unor terŃi trebuie să conŃină numele clienŃilor lor. În momentul înregistrării, reprezentanŃii grupurilor de interese trebuie să adere la Codul de conduită adoptat de către Comisia Europeană. Sunt stabilite următoarele principii: "TransparenŃa, 7onestitate şi integritate, care ar trebui să orienteze relaŃiile dintre reprezentanŃii intereselor şi Comisia Europeana. De asemenea, prezintă şapte reguli clare de comportament pe care aceste grupuri trebuie să le respecte.” 45. Putem vedea că deschiderea registrului grupurilor de interese pe lângă Comisia Europeana este un pas important spre normalizare acestor activităŃi la nivel european, care permite consolidarea cultivării dialogului şi consultării cu diferitele părŃi interesate, pentru a creşte transparenŃa şi, de asemenea, pentru a îmbunătăŃi imaginaŃia reprezentanŃilor grupurilor de interese, de multe ori negativa in fata opiniei publice. 46. Este important de remarcat faptul că punctele de vedere ale diferiŃilor actori de lobby pentru crearea Registru diferă foarte mult. 47. De asemenea, este important de remarcat că înregistrarea nu este obligatorie, ci opŃională. Totuşi, cei care sunt înscrişi vor beneficia de participarea la consultări on-line organizate de Comisie 48. În ceea ce priveşte problema într-un registru separat pentru Parlamentul European, sau a unui singur registru pentru ambele instituŃii, comisarul Kallas a salutat faptul că "Parlamentul European a propus instituirea unui grup comun de lucru pentru a stabili acest lucru cât mai curând posibil. " 7 O carte verde privind IniŃiativa Europeană pentru TransparenŃă a fost publicată în mai 2006 iar consultarea publică s-a încheiat în august 2006.

24

49. Regulile Consiliul Europei privind activitatea cu grupurile de interese nu sunt explicite. Prevederile relevante sunt dispersate într-o serie de regulamente aplicabile personalului intern şi în Statut (articolele 36, 40 şi în RezoluŃia statutara (51) 30 cu privire la relaŃiile internaŃionale interguvernamentale şi non-guvernamentale), sau codificată în mai multe texte adoptate de către organisme (Comitetul de Miniştri şi Adunarea Parlamentară). 50. Raportorul salută adoptarea de către Adunare a RezoluŃia 1554 (2007) privind conflictele de interese care implică membri ai Adunării. Ar trebui, de asemenea, sa menŃionăm aici RezoluŃia (2003) 8 şi 9 a Comitetului de Miniştri cu privire la statutul, respectiv, participarea organizaŃiilor non-guvernamentale de la Consiliul Europei şi a situaŃiei de parteneriat între Consiliul Europei şi organizaŃiile non-guvernamentale naŃionale.

25

Activitatea de lobby în state europene

În Danemarca, reprezentanŃii grupurilor de interese au posibilitatea fie de a trimite petiŃii comisiilor permanente din Folketing, fie de a participa la şedinŃele comisiilor. Toate materialele scrise, inclusiv petiŃiile adresate comisiilor şi a membrilor Folketing, sunt adunate în Arhivele de la Folketing, unde publicul are acces. Există reguli care reglementează admiterea delegaŃiilor în cadrul şedinŃelor comisiilor permanente: 1.Cei care alcătuiesc o delegaŃie trebuie să fie afiliaŃi unui grup sau unei asociaŃii. Nu este admisă o persoană care nu aparŃine unui grup organizat. 2. Purtătorul de cuvânt al delegaŃiei are dreptul de a-şi spune punctul de vedere asupra unei anumite probleme. 3. După această declaraŃie, ceilalŃi membri ai delegaŃiei pot pune întrebări şi primesc răspunsuri din partea comisiei. 4. Pot avea loc negocieri, dar comisia este cea care deliberează. 5. ŞedinŃa în care sunt admişi reprezentanŃii grupurilor de interese nu poate depăşi 15 minute. Materialele scrise pentru comisie trebuie să fie trimise în Folketing în 60 de exemplare, în timp suficient, pentru a permite Comisiei să studieze conŃinutul. Modificările din componenŃa reprezentanŃilor grupurilor de interese trebuie să fie trimise cu cel puŃin o zi înainte de audiere. În ceea ce priveşte FranŃa sistemul politic nu integrează aceste practici. Regulamentele de organizare şi funcŃionare ale Adunării NaŃionale şi Senatului interzic constituirea în interiorul lor a grupărilor ce apără interesele particulare, locale sau profesionale şi nu există un registru special pentru aceste grupări.

26

Art. 23 din Regulamentul Adunării NaŃionale interzice înfiinŃarea, în cadrul Camerei, a grupurilor de apărare a intereselor particulare, locale sau profesionale. Interzice, de asemenea, întrunirea în interiorul Palatului Bourbon a grupărilor ce au ca scop apărarea aceloraşi interese. Articolul 79 din Regulament interzice deputaŃilor să facă uz de calitatea pe care o au în desfăşurarea de activităŃi financiare, industriale sau comerciale şi în exercitarea de profesiuni liberale, precum şi aderarea acestora la asociaŃii sau grupări de apărare a intereselor particulare, locale sau profesionale. În Germania, dispoziŃiile Anexei 2 din Regulamentul Bundestag-ului se referă la desfăşurarea activităŃii de lobby în cadrul acestei Camere. Pentru a-şi putea exprima sau apăra interesele, asociaŃiile sau organizaŃiile trebuie să se înscrie pe o listă publică. Lista grupurilor de interese se publică anual în Buletinul federal. Înscrierea pe listă se face pe baza furnizării de informaŃii privind: numele şi sediul organizaŃiei; componenŃa consiliului de administraŃie; sfera de interes; numărul membrilor; numărul reprezentanŃilor desemnaŃi. Numai reprezentanŃii înscrişi pe listă pot primi permise de acces în clădirile Parlamentului şi îşi pot exprima părerea în cadrul şedinŃelor comisiilor parlamentare. În Bundesrat nu există reguli care să guverneze activitatea grupurilor de interes. În Marea Britanie lobby-ul se referă tradiŃional la încercările de influenŃare a unor membrii ai Parlamentului, de către colegii lor parlamentari sau de către organizaŃii din afara Parlamentului. Activitatea de lobby a crescut continuu, un raport din 2007 estimând o valoare de 1.9 milioane lire sterline şi 14,000 persoane angajate. Acest raport arată că există membrii ai Parlamentului abordaŃi de peste 100 de ori pe săptămână de lobby-işti. Comitetul pentru AdministraŃie Publică al Camerei Comunelor a făcut o cercetare asupra lobby-iului în interiorul instituŃiei. În raportul prezentat în 2009 ei au arătat necesitatea unui registru al activităŃilor de lobby, pentru o mai mare transparenŃă a relaŃiilor dintre Parlament şi interesele din afara acestuia. De asemenea raportul a arătat că auto-reglementările activităŃii de lobby sunt făcute necorespunzător, fără bază legală.

27

În Olanda nu există norme specifice cu privire la activităŃile grupurilor de interese. Departamentul pentru RelaŃii Publice al Camerei inferioare a Parlamentului emite însă un card de acces valabil pentru reprezentanŃi grupurilor de interese. Cardul poate fi valabil o zi sau, în cazuri excepŃionale, doi ani. Pentru a avea acces în cadrul comisiilor permanente, reprezentanŃii grupurilor de interese trebuie să-şi anunŃe intenŃia de a participa la anumite dezbateri. Membrii comisiilor permanente aprobă sau nu participarea acestora la şedinŃele comisiilor. łările Europene în care lobby-ul a fost reglementat prin Lege sunt: Lituania (2001) Polonia (2005) şi Ungaria (2006). În toate aceste Ńări este necesară înregistrarea lobby-iştilor profesionişti.

LITUANIA

Activitatea de lobby este reglementată prin legea noVIII-1749 din 27 iunie 2000. Scopul acestei legi este acela de a asigura publicitatea şi transparenŃa activităŃii de lobby şi de a preveni activităŃile ilegale din domeniu. Principalele definiŃii ale legii: 1. „Persoana” este desemnată persoana fizică sau juridică; 2. „Lobby-ist” persoana fizică sau juridică înregistrată la Registrul lobby-iştilor. 3. „Activitatea de lobby” reprezintă activităŃile persoanei fizice sau juridice desfăşurate cu scopul de a influenŃa anumite acte normative în favoarea intereselor unui client/grup. Drepturile şi obligaŃiile lobby-iştilor

28

Un lobby-ist are următoarele drepturi: - să participe, în maniera descrisă de legile în vigoare, la elaborarea unui proiect legislativ prin propuneri şi explicaŃii, - să înmâneze propriile iniŃiative, concluziile sau comentariile unui proiect persoanelor competente din forul legislativ; - să explice publicului şi să convingă instituŃiile decizionale că un proiect poate fi adoptat, respins sau modificat, conform necesităŃii. - să informeze publicul, întreprinderile, agenŃiile şi organizaŃiile interesate despre un proiect iniŃiat de Parlament sau alte instituŃii; - să organizeze întâlniri între autorităŃile competente şi reprezentanŃii clienŃilor; - să organizeze sondaje de opinii referitoare la adoptarea sau implementarea unor acte legislative. Potrivit articolului 8 din legea de mai sus „ Nu pot fi clienŃi ai activităŃii de lobby politicienii, funcŃionarii publici, magistraŃii, agenŃiile guvernamentale sau societăŃile de stat”. Fiecare lobby-ist trebuie să completeze un raport privind activităŃile de lobby susŃinute în timpul unui an calendaristic. Raportul va fi completat şi înaintat Secretarului general al Comisiei parlamentare pentru etică, care îl va prezenta Parlamentului. ActivităŃile de lobby sunt considerate ilegale dacă: - sunt desfăşurate de către o persoană care nu este înregistrată în Registrul Lobby-iştilor; - persoana este suspendată din funcŃia de lobby-ist; - lobby-istul, prin mijloace directe, sau indirecte, este capabil să influenŃeze procesul legislativ, politica de stat, oficialii publici sau funcŃionarii. Activitatea de lobby-ist încetează în următoarele condiŃii: - dacă persoana în cauză adresează o cerere Preşedintelui Comisiei de Etică privind suspendarea sa din funcŃie; - în cazul în care lobby-istul a uitat să transmită raportul activităŃii desfăşurate; - dacă a comis o deliberat o infracŃiune.

29

POLONIA

Legea privind activitatea de lobby în procesul legislativ din anul 2005 prevede principii legale prin care se exercită influenŃa asupra organelor autorităŃii publice în procesul legislativ. Activitatea de lobby profesional este definită ca orice acŃiune ce aduce profit, întreprinsă de către terŃi, cu condiŃia ca interesele persoanelor care angajează să fie luate în considerare în cadrul procesului legislativ. Activitatea de lobby profesional poate fi exercitată de un antreprenor sau de o persoană fizică în baza unui contract de drept civil. PărŃile care efectuează asemenea activităŃi au obligaŃia de a trece datele lor într-un registru accesibil publicului. Ministerul de Interne are obligaŃia de a păstra registrul în format electronic, pentru a putea fi uşor accesat. Lobby-ul profesional neînregistrat se sancŃionează cu amendă. O persoană care desfăşoară ilegal activitatea de lobby este pedepsită cu o amendă între 750 şi 12.500 euro, în funcŃie de gravitatea consecinŃelor. Cel puŃin o dată la şase luni, Guvernul pregăteşte un raport privind proiectele de leg şi ordonanŃe. Acest raport este disponibil pe site-ul Monitorului oficial. Raportul specifica situaŃia proiectelor legislative, specificând şi motivele retragerilor unor proiecte. Orice persoană are dreptul de a prezenta o notificare faŃă de un anumit proiect de lege sau ordonanŃă. Organul responsabil pentru elaborarea unui proiect de lege sau ordonanŃă trebuie să organizeze audierea publică. InformaŃia privind programarea audierii publice trebuie publicată cu cel puŃin şapte zile înaintea audierii publice. Orice parte care şi-a exprimat interesul în elaborarea unui proiect cu cel puŃin trei zile înaintea audierii publice are dreptul de a participa la aceasta.

30

UNGARIA

Legea XLIX din 2006 privind activităŃile de lobby şi Hotărârea Guvernului 176/2006 prevăd înregistrarea obligatorie a persoanelor care desfăşoară activităŃi de lobby şi înregistrarea voluntară a organizaŃiilor care desfăşoară asemenea activităŃi. Legea XLIX din 2006 privind activităŃile de lobby asigură publicitatea pentru activitatea de lobby, defineşte regulile ce guvernează relaŃiile dintre legiuitori şi lobby-işti. În scopul prezentei legi: -„lobby-ist” înseamnă persoana care desfăşoară activităŃi de lobby, conform legii; - „firmă de lobby” înseamnă persoana juridică sau o anumită asociaŃie ce are ca scop influenŃarea deciziilor de la nivel executiv în diferite domenii de activitate; - „decizii executive” înseamnă acte adoptate de către parlament, Guvern, autorităŃi locale, agenŃii guvernamentale. Nu pot fi implicaŃi în activităŃi de lobby: - membrii Parlamentului; - Membrii Parlamentului European; - membrii Guvernului; - membrii autorităŃilor locale şi agenŃiilor bugetare ce funcŃionează conform Actului finanŃelor publice, directorii, funcŃionarii şi membrii agenŃiilor; - partidele politice; - instituŃiile publice. Dacă un lobby-ist sau o firmă de lobby a fost ştearsă din registru – în acest caz nu este inclusă încheierea voluntară a activităŃii - şi doreşte să-şi

31

continue activitatea în acelaşi domeniu, readmiterea în registru se va face după un an de la data ştergerii din registru. O dată la trei luni, cel care desfăşoară activitatea de lobby trebuie să alcătuiască un raport care va conŃine: lista actelor normative vizate, obiectivul concret, mijloacele folosite în cadrul activităŃilor de lobby, numele persoanelor din organul decizional care au fost contactate, numele firmei de lobby şi a lobby-istului. Dacă legea este încălcată de către un lobby-ist înregistrat, se prevede sancŃiunea ştergerii din registru pentru o perioadă de la 1 la 3 ani iar dacă o persoană neînregistrată desfăşoară activitatea de lobby, aceasta se pedepseşte cu amendă de până la 40.000 euro. De asemenea, există un Cod de conduită obligatoriu pentru cei care desfăşoară activităŃi de lobby.

32

Anexă

ExperienŃa unor state membre ale Consiliului Europei

łara Reglementări ParticularităŃi Austria Nu Grupuri cu interese

economice, cum ar fi organizaŃiile patronale şi sindicatele au o influenŃă semnificativă în procesul de pregătire a proiectelor de lege în contextul parteneriatului social

Danemarca Nu Sunt respectate „tradiŃii nescrise”. Grupurile de interese trebuie înregistrate pe lângă comisie unde fac lobby şi se pot adresa comisiilor permanente.

FranŃa Nu La data de 16 februarie 2008, Comisia pentru afaceri economice, mediu şi teritoriu a Adunării NaŃionale a examinat un raport privind activitatea de lobby. La data de 9 octombrie 2008, 18 sindicate au lansat un apel pentru

33

elaborarea unei legi pentru a clarifica relaŃia dintre aleşi şi lobby-işti.

Germania Da Parlamentul german se numără printre puŃinele parlamente care au reguli specifice pentru înregistrarea lobby-iştilor. Există un registru pentru sindicate, organizaŃii profesionale şi societăŃi individuale.

Grecia Nu Nu există noŃiunea de lobby în legislaŃie.

Ungaria Da În septembrie 2008, a fost adoptată o lege de lobby, ceea ce a permis crearea unui registru.

Irlanda Nu Există un cod de bună conduită.

Italia Nu Au existat încercări pentru a adopta o legislaŃie în acest sens, în anii 1980. Astăzi, există presiuni pentru introducerea unui registru pentru lobby-işti.

Lituania Da În 2001, a fost adoptată o lege care prevede şi crearea unui registru în domeniu.

Luxemburg Nu Camera DeputaŃilor, o comisie permanentă sau deputaŃii pot primi grupuri de presiune fie la iniŃiativa lor fie la iniŃiativa grupurilor.

34

Olanda Nu Lobby-iştii pot obŃine un badge de acces, pentru o zi, până la doi ani, la Parlament, unde îi pot contacta pe parlamentari, pot asista la lucrări şi pot avea acces la documente.

Georgia Da În 1998, a fost adoptată o lege care îi obligă pe lobby-işti să se înregistreze.

Marea Britanie Nu La data de 22 mai 2008, Michael Meacher, membru al Camerei de ComerŃ şi fost ministru al Mediului a depus un proiect privind transparenta activităŃilor de lobby, semnat de peste 130 de parlamentari. La data de 5 noiembrie 2008, Comisia parlamentară de resort şi AlianŃa pentru un lobby transparent au organizat audieri în Camera Comunelor privind lobby-ul.

Polonia Da În 2005, Polonia a adoptat legea care fixează regulile cadru pentru activitatea de lobby, felul în care sunt controlaŃi, înregistrarea acestora şi sancŃiunile în caz de încălcare a prevederilor legale.

35