MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar nr.___

Nr.__________din_______________

Căpitan (justiţie militară) doctorand Bogdan-Florin TIMIŞ

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA: POLITICA, STRATEGIA ŞI LEGISLAŢIA

RĂZBOIULUI CIBERNETIC

Conducător de doctorat:

Colonel (r) profesor universitar doctor

Ion DRAGOMAN

Teză elaborată în vederea obţinerii

titlului de DOCTOR în „ŞTIINŢE MILITARE”

BUCUREŞTI, 2019

PAGINĂ ALBĂ

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 16

CUPRINSUL TEZEI

INTRODUCERE ..................................................................................................... 7

1. POLITICA RĂZBOIULUI CIBERNETIC ÎN ANSAMBLUL

POLITICILOR LA PACE ŞI RĂZBOI .............................................................. 13

1.1. Delimitări conceptuale .................................................................................. 13

1.1.1. Spaţiul cibernetic .................................................................................... 13

1.1.2. Forţa cibernetică ...................................................................................... 19

1.1.3. Războiul cibernetic: aplicabilitate la nivel tactic, strategic și operativ .. 23

1.1.4. Infrastructurile cibernetice – parte a infrastructurilor critice .................. 28

1.1.5. Atacul și contraatacul în cyberspațiu ...................................................... 29

1.1.6. Amenințările de tip TESSOC în spațiul cibernetic – componentă a

războiului cibernetic .......................................................................................... 31

1.1.6.1. Terorismul cibernetic ........................................................................ 31

1.1.6.2. Spionajul și activitatea contrainformativă în mediul virtual ............ 34

1.1.6.3. Subversiunea în mediul cibernetic .................................................... 36

1.1.6.4. Sabotajul cibernetic........................................................................... 38

1.1.6.5. Criminalitatea informatică organizată și transfrontalieră ................. 39

1.2. Războiul cibernetic în politica internă și externă a conducerii societății

naționale ............................................................................................................... 41

1.2.1. Politica militară – strategia națională de apărare .................................... 42

1.2.2. Răspunsul politicii la provocări .............................................................. 46

1.2.2.1. Strategii ............................................................................................. 46

1.2.2.2. Planuri de acțiune și de cercetare...................................................... 50

1.2.2.3. Programe de guvernare ..................................................................... 51

1.2.2.4. Declarații ........................................................................................... 53

1.2.2.5. Echilibrul optim al politicilor și intereselor între asigurarea securității

cibernetice și respectarea drepturilor omului ................................................. 54

1.2.2.6. Entități ............................................................................................... 56

1.3. Războiul cibernetic în politica organismelor internaționale ......................... 58

1.3.1. Organizaţia Naţiunilor Unite................................................................... 59

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 16

1.3.2. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord ........................................... 64

1.3.2.1. Organisme NATO responsabile pentru punerea în aplicare a politicii

de apărare cibernetică a Alianței .................................................................... 66

1.3.3. Uniunea Europeană ................................................................................. 68

1.3.4. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa ............................ 74

1.3.5. Consiliul Europei .................................................................................... 76

2. STRATEGII NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE REFERITOARE LA

RĂZBOIUL CIBERNETIC ................................................................................. 79

2.1. Conflicte cibernetice proeminente ................................................................ 79

2.1.1. Războiul cibernetic dintre India și Pakistan............................................ 79

2.1.2. Războiul din Kosovo. Hackerii sârbi vs. NATO și albanezii kosovari .. 86

2.1.3. Războiul din Ucraina. Rezultatul fizic al operațiilor cibernetice și efectul

operațiilor convenționale în mediul virtual ....................................................... 90

2.1.3.1. Atacul cibernetic asupra Prykarpattyaoblenergo .............................. 94

2.2. Tipuri de operații cibernetice ........................................................................ 95

2.2.1. Măsurile asupra propriilor infrastructuri cibernetice .............................. 96

2.2.2. Operațiile cibernetice defensive .............................................................. 97

2.2.3. Operațiile cibernetice ofensive ............................................................... 98

2.3. Planificarea și desfășurarea operațiilor în mediul virtual ........................... 101

2.4. Managementul țintelor în operațiile cibernetice ......................................... 105

2.5. Omul în operațiile cibernetice – militarul viitorului ................................... 109

2.6. Strategiile marilor puteri militare ale lumii în domeniul războiului cibernetic

............................................................................................................................ 113

2.6.1. Statele Unite ale Americii ..................................................................... 114

2.6.2. Federația Rusă ....................................................................................... 120

2.6.3. Republica Populară Chineză ................................................................. 125

2.6.4. Paralelă între războiul cibernetic american, rus și chinez. Lecții învățate

pentru România ............................................................................................... 129

3. LEGISLAȚIA APLICABILĂ RĂZBOIULUI CIBERNETIC .................. 131

3.1. Cadrul normativ naţional ............................................................................. 131

3.1.1. Obiective îndeplinite ............................................................................. 131

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 16

3.1.1.1. Legea nr. 362/2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de

securitate a reţelelor şi sistemelor informatice ............................................ 131

3.1.1.2. Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea MApN,

republicată .................................................................................................... 132

3.1.1.3. HG nr. 271/2013 pentru aprobarea Strategiei de securitate cibernetică

a României şi a Planului de acţiune la nivel naţional privind implementarea

Sistemului naţional de securitate cibernetică ............................................... 133

3.1.1.4. Legea nr. 146/2014 privind autorizarea plății cotizațiilor la FIRST și

la Forumul TF/CSIRT Trusted Introducer din cadrul TERENA în scopul

menținerii participării CERT-RO la aceste două organisme

neguvernamentale ........................................................................................ 134

3.1.1.5. HG nr. 144/2013 pentru aprobarea Memorandumului de înțelegere

dintre NATO CDMB și SRI privind cooperarea în domeniul apărării

cibernetice, semnat la Bruxelles la 18 octombrie 2011 ............................... 135

3.1.1.6. OUG nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia

infrastructurilor critice ................................................................................. 136

3.1.1.7. Ordinul CNCAN nr. 181/2014 pentru aprobarea Normelor privind

protecţia instalaţiilor nucleare împotriva ameninţărilor cibernetice ............ 136

3.1.1.8. Acte juridice ale Senatului şi Camerei Deputaţilor ........................ 137

3.1.2. Eşecuri ................................................................................................... 138

3.1.3. Deziderate ............................................................................................. 140

3.2. Legislația de drept internațional public la pace – jus ad bellum ................. 142

3.2.1. Principii de bază ale dreptului internaţional public şi mediul virtual ... 143

3.2.1.1. Principiul bunei-credinţe în relaţia cu celelalte state şi în îndeplinirea

obligaţiilor asumate prin tratate ................................................................... 143

3.2.1.2. Principiul egalităţii suverane a statelor ........................................... 144

3.2.1.3. Principiul exercitării jurisdicţiei de către state ............................... 147

3.2.1.4. Locul actorilor non-statali în dreptul internaţional şi conduita

acestora în spaţiul cibernetic ........................................................................ 150

3.2.1.5. Drepturile şi libertăţile omului în spaţiul cibernetic ....................... 151

3.3. Legislația de drept internațional a conflictelor armate – jus in bello ......... 153

3.3.1. Contextul geografic în operaţiile cibernetice ........................................ 156

3.3.2. Tipuri de conflicte armate ..................................................................... 157

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 16

3.3.3. Răspunderea penală pentru infracţiuni de război .................................. 164

CONCLUZII ŞI PROPUNERI .......................................................................... 169

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 175

LISTĂ CU TERMENI, ABREVIERI ȘI ACRONIME ................................... 187

LISTA ANEXELOR ........................................................................................... 195

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 16

CUVINTE CHEIE: război cibernetic, legislaţia conflictelor armate, spaţiu

cibernetic, drept internaţional, operaţii cibernetice, politici, strategii, conflict armat

internaţional, conflict armat non-internaţional, drepturile şi libertăţile fundamentale

ale omului, securitate cibernetică, apărare cibernetică, strategic, operativ, tactic,

state, actori non-statali, securitate naţională, atac cibernetic, cooperare.

SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE

Motivaţia alegerii temei „Politica, strategia şi legislaţia războiului

cibernetic” este dată de evoluţia fulminantă din ultimii ani a mediului virtual, în

general, și a internetului, în special. Dependenţa indivizilor de spaţiul cibernetic

„contaminează”, inevitabil, şi instituţiile publice ale statului, inclusiv Ministerul

Apărării Naţionale, acestea trebuind să se reorganizeze pe toate planurile pentru a

ţine pasul.

Deşi influenţa mediului cibernetic asupra Armatei României a mai fost

analizată în alte lucrări, acestea nu au pus accentul pe zona normativă a

desfăşurării activităţilor în mediul virtual. Aici intervin caracterele de noutate şi de

importanţă ale prezentei lucrări deoarece demersul ştiinţific îşi propune să acopere

această sferă într-un mod cât mai complet.

Ipotezele care au stat la baza cercetării se referă la faptul că majoritatea

regulilor aplicabile conflictelor tradiţionale sunt valabile şi în războiul cibernetic,

precum şi că succesul oricărui tip de acţiune desfăşurată în mediul virtual este

direct proporţional cu gradul de cooperare pe toate nivelurile: interinstituţional, cu

entităţile private şi pe plan internaţional.

Obiectivele principale ale lucrării sunt: analiza detaliată a politicilor şi

strategiilor în materia războiului cibernetic, a unor state şi a organismelor

internaţionale importante la care România este parte, cartografierea operaţiilor

cibernetice şi, nu în ultimul rând, examinarea comprehensivă a cadrului legal –

naţional şi internaţional – aplicabil războiului cibernetic.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 16

Referitor la metodele de cercetare alese, având în vedere volumul mare de

documente şi de acte normative supuse analizei, a fost utilizată îndeosebi metoda

hermeneutică. De asemenea, au mai fost utilizate metodele: analiză comparată,

pentru a observa modul în care sunt puse în practică obiectivele stabilite în

doctrină; analiză istorică, pentru a sprijini procesul de prezentare a transformărilor

în timp a conceptelor cyber; metoda deductivă, prin intermediul căreia au putut fi

plasate concluzii pe parcursul cercetării.

Lucrarea este structurată pe trei capitole: Politica războiului cibernetic în

ansamblul politicilor la pace şi la război, Strategii naţionale şi internaţionale

referitoare la războiul cibernetic şi Legislaţia aplicabilă războiului cibernetic.

În prima parte a capitolului Politica războiului cibernetic în ansamblul

politicilor la pace şi la război vom analiza din punct de vedere conceptual câțiva

termeni conecși domeniului cyber. În examinarea noţiunilor, vom evita clișee

precum „nu există o definiție unanim acceptată”, ba chiar vom oferi variante noi de

definire a acestor termeni. În cea de-a doua parte a primului capitol, vom analiza

cât mai detaliat politica României în ceea ce privește gestionarea eventualelor crize

cibernetice. Astfel, vor fi supuse analizei strategii, programe de guvernare,

declarații, etc., pentru a contura o imagine cât mai clară asupra modului de

abordare a statului nostru în contextul unor potențiale agresiuni cibernetice. Ultima

parte a primului capitol se va concentra pe studierea politicilor celor mai

importante entităţi internaționale în privința amenințărilor provenite din spațiul

virtual. Criteriul supunerii analizei doar a celor cinci organisme este următorul:

calitatea de membru cu drepturi şi obligaţii a României.

Al doilea capitol al tezei se axează pe trei linii principale: analiza a trei

dintre cele mai notorii conflicte cibernetice, cartografierea operaţiilor cibernetice şi

abordările marilor puteri militare ale lumii în ceea ce priveşte războiul cibernetic.

În vederea dezvoltării unei cercetări științifice ample despre strategiile naționale și

internaționale referitoare la războiul cibernetic este necesar, în primul rând, să

examinăm modalitățile în care au fost puse în practică agresiunile cibernetice de-a

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 16

lungul timpului. Prin urmare, în cuprinsul primului subcapitol – Conflicte

cibernetice proeminente – am supus analizei trei conflicte: India vs. Pakistan,

Hackerii sârbi vs. NATO și albanezii kosovari, precum și Ucraina vs. Rusia.

Elementul comun al celor trei înfruntări este că s-au desfășurat atât în spațiul

virtual, cât și prin mijloace tradiționale. Prin studierea acestor cazuri vom evidenția

tacticile adoptate în spațiul cibernetic, precum și modalitatea în care se îmbină

operațiile cibernetice cu cele clasice.

Următoarele patru subcapitole sunt dedicate operaţiilor cibernetice, acestea

fiind analizate din patru perspective: tipurile de operații cibernetice, planificarea și

desfășurarea acestora, managementul țintelor în astfel de acțiuni, precum și

importanța omului în context.

În ultimul subcapitol – Strategiile marilor puteri militare ale lumii în

domeniul războiului cibernetic – din cadrul capitolului 2 al lucrării, vom analiza,

cu accent pe latura militară, modul în care SUA, Rusia și China gestionează spațiul

cibernetic, atât din punct de vedere doctrinar-legislativ, cât și din perspectiva

practică: modalitatea în care au răspuns anumitor agresiuni cibernetice, tactici

adoptate în desfășurarea unor operații cibernetice ofensive, precum și examinarea

autorităților cu atribuții în spațiul cibernetic. Motivul pentru care au fost supuse

analizei cele trei state este unul cât se poate de simplu: sunt cele mai mari trei forțe

ale lumii din punct de vedere militar.

Ultimul capitol are trei părţi. În prima parte am abordat cadrul normativ

naţional din trei perspective: obiective îndeplinite, eşecuri şi deziderate. În lista

obiectivelor îndeplinite am inclus toate actele normative emise la nivel naţional cu

relevanţă în domeniul cibernetic. Prin republicarea Legii nr. 346/2006 privind

organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale şi inserarea unor noi

atribuţii Ministerului Apărării Naţionale în domeniul apărării cibernetice, România

transmite un semnal ferm de racordare la realităţile noilor ameninţări la adresa

securităţii naţionale. De asemenea, celelalte acte normative prezentate în cadrul

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 16

obiective îndeplinite contribuie la reglementarea şi gestionarea spaţiului cibernetic

într-un mod ordonat de către ţara noastră.

În categoria eşecurilor, din punctul nostru de vedere, am inclus Legea

privind securitatea cibernetică a României pentru că, deşi au trecut patru ani de la

de la momentul în care a fost declarată neconstituţională, nu a fost înlocuită cu alt

act normativ care să respecte cerinţele Curţii Constituţionale a României.

Secţiunea deziderate derivă, practic, din secţiunea eşecuri, în sensul că la

nivel naţional se impune iniţierea unuia sau mai multor acte normative care să

reglementeze dezvoltarea mecanismelor specifice securităţii cibernetice ca parte a

securităţii naţionale, precum şi detalierea măsurilor şi atribuţiilor menite să

consolideze apărarea cibernetică – piesă componentă a apărării naţionale.

A doua parte a ultimului capitol se concentrează pe aplicabilitatea legislaţiei

internaţionale de drept internaţional public la pace (jus ad bellum) în context

cibernetic. Este structurat pe trei segmente: principii de bază ale dreptului

internaţional public şi mediul virtual, locul actorilor non-statali în dreptul

internaţional şi conduita acestora în spaţiul cibernetic, precum şi drepturile şi

libertăţile omului în spaţiul virtual.

În final, ultima parte a ultimului capitol tratează legislația de drept

internațional a conflictelor armate (jus in bello), bineînţeles, tot din perspectivă

cibernetică, fiind axat pe contextul geografic în operaţiile cibernetice, conflictele

armate internaţionale şi non-internaţionale vizavi de mediul virtual şi răspunderea

penală pentru infracţiuni de război ca urmare a executării unor operaţii în spaţiul

virtual.

CONCLUZII

Dependența omenirii de tehnologie a transformat spațiul cibernetic în cel

mai influent factor asupra umanității secolului XXI. Un exemplu elocvent și de

notorietate în acest sens reprezintă alegerile prezidențiale din Statele Unite din

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 16

2016. Potrivit unui raport1 al National Cybersecurity and Communications

Integration Center din cadrul U.S. Department of Homeland Security și al Federal

Bureau of Investigations din cadrul Departamentului de Justiție american,

serviciile de informații rusești, prin intermediul unor grupări de hackeri, s-au

implicat în alegerile prezidențiale din 2016, fiind foarte posibilă influențarea

deznodământului acestora. Posibilitatea ca actualul președinte al celui mai

important actor pe scena mondială să fi fost ales ca urmare a unor acțiuni

desfășurate în mediul virtual de către terți, ne subliniază încă o dată cât de

important și influent este spațiul cibernetic pentru umanitate.

Deşi avem un potenţial exemplu de influenţare, prin operaţii cibernetice, la

cel mai înalt nivel – politic – suntem de părere că ducerea războaielor cibernetice

la nivel strategic nu este o soluţie fezabilă, având în vedere dificultatea calculării

dimensiunilor efectelor unei operaţii cibernetice executate la un astfel de nivel, dar

şi imposibilitatea obiectivă de a dezvolta o asemenea operaţie cu o precizie

„chirurgicală”. Ironia face ca, în ipoteza în care barierele menţionate ar fi depăşite,

un alt obstacol în calea statelor care dispun de resursele tehnologice pentru a duce

operaţiile cibernetice la nivel strategic, ar fi că aceleaşi state puternic tehnologizate

sunt şi cele mai dependente de infrastructurile cibernetice, fapt ce le transformă, la

rândul lor, în ţinte vulnerabile. Chiar şi în momentul în care s-ar depăşi inclusiv

această problemă, iar una dintre părţi ar fi dispusă să-şi asume riscurile invocate, s-

ar confrunta cu o nouă dilemă: posibila pierderea a încrederii generale în spaţiul

cibernetic, ca urmare a efectelor secundare incontrolabile ale unei campanii

cibernetice dezvoltată la nivel strategic, fapt ce ar afecta economia globală, nu

numai pe cea a părţilor aflate în conflict.

Chiar dacă atacurile cibernetice pot avea consecinţe deosebit de grave, nici

una dintre agresiunile din mediul virtual de până acum nu a fost cu adevărat

coercitivă. Această incapacitate de a constrânge transformă războiul cibernetic într-

1Disponibil la <https://www.us-cert.gov/sites/default/files/publications/JAR_16-20296A_GRIZZLY%20STEPPE-

2016-1229.pdf> accesat în 24 iunie 2017 la ora 14:10.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 16

un instrument complementar, putând fi foarte bine considerat ca parte a unui

conflict armat. De altfel, războiul cibernetic este asemănător unui conflict armat

clasic, diferenţele fiind făcute de mediul în care se desfăşoară – spaţiul cibernetic –

şi de mijloacele prin intermediul cărora se desfăşoară – infrastructurile cibernetice.

Deşi războiul cibernetic este un concept relativ nou, opinăm că acesta nu se

află într-un vid legislativ. Prin urmare, operaţiilor cibernetice le sunt aplicabile

regulile luptelor armate în virtutea Clauzei Martens: un atac cibernetic ale cărui

efecte sunt similare daunelor produse de o intervenţie militară tradiţională, poate fi

considerat atac armat justificând – doar în situaţia atribuirii fără echivoc a

agresiunii unui actor – dreptul la autoapărare al unei naţiuni conform prevederilor

art. 51 din Carta ONU.

Cel mai important „element” al războiului cibernetic rămâne tot omul, la fel

ca-n cazul celorlalte tipuri de conflicte. Fără componenta umană şi fără judecata

sau inspiraţia acesteia, spaţiul cibernetic nu poate funcţiona. Sau, dacă totuşi

funcţionează, nu o face bine şi în mod sigur nu va funcţiona pentru mult timp. Cel

mai bun exemplu al importanţei judecatei umane este cel analizat în cadrul

subcapitolului 2.5: Omul în operaţiile cibernetice – militarul viitorului.

Provocarea pentru state este să realizeze echilibrul optim între asigurarea

securităţii cibernetice şi respectarea drepturilor omului – dreptul la viaţă intimă,

familială şi privată; inviolabilitatea corespondenţei; dreptul la protecţia datelor cu

caracter personal. Un exemplu al dificultăţii găsirii celei mai bune variante în acest

sens este proiectul Legii securităţii cibernetice a României, pe care l-am analizat în

detaliu în cuprinsul lucrării. Deşi au trecut aproape patru ani de la declararea

neconstituţionalităţii acestuia, încă nu a fost înlocuit cu un alt act normativ.

În ceea ce priveşte apărarea cibernetică, opinăm că o abordare pur militară a

acesteia ar fi un limitată. Motivul este că, inevitabil, infrastructurile cibernetice

militare sunt în strânsă conectivitate cu cele civile. Prin urmare, o apărare

cibernetică de succes nu poate fi construită luându-se în calcul doar componentele

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 16

militare, mai cu seamă că multe dintre victimele agresiunilor cibernetice includ

infrastructuri cibernetice civile.

România nu deține o infrastructură cibernetică de luat în seamă la nivel

regional2, cu atât mai puțin la nivel mondial, dar acest lucru nu ar trebui să ne

descurajeze pentru că spaţiul virtual reduce foarte mult diferenţele de înzestrare sau

de buget dintre oponenţi. Exemplul elocvent în acest sens este cazul prezentat în

subcapitolul Conflicte cibernetice proeminente, al adolescenţilor care au atacat

site-ul Centrului de Cercetări Atomice Bhabha (Bhabha Atomic Research Centre –

BARC şi care nu deţineau tehnologii ultramoderne.

Având în vedere modalitatea de executare şi de propagare a atacurilor

cibernetice analizate în cuprinsul lucrării, considerăm că sistemele care sunt stand-

alone sau air-gapped ar trebui să fie, în continuare, în siguranţă. Bineînţeles,

această siguranţă este completă doar dacă orice transfer de date, documente,

programe, aplicaţii, etc. din reţele nesigure, cum este internetul, va fi executat

printr-o staţie tampon care va avea rolul de a verifica existenţa vreunui software

rău-intenţionat.

Referitor contribuţiile personale aduse prin acest demers ştiinţific, apreciem

că detalierea amănunțită a întregului proces al dezvoltării operațiilor cibernetice,

coroborată cu expunerea fenomenului complet de targeting, pot constitui un

element folositor în elaborarea viitoarelor doctrine, ghiduri sau instrucțiuni privind

apărarea cibernetică în planificarea și ducerea operațiilor militare de către Armata

României.

Un alt factor care ar putea contribui la modalitatea în care este gestionată

problematica spațiului cibernetic din perspectivă militară, este cercetarea făcută în

cadrul celui de-al doilea capitol. Abordările strategice ale celor mai puternice trei

armate din lume în ceea ce privește mediul virtual pot alcătui exemple de urmat

pentru România, în general, și Ministerul Apărării Naționale, în special.

2În urma unei evaluări bazată pe cinci indicatori – conectivitate, capital uman, utilizarea internetului, integrarea

tehnologiei digitale și serviciile publice digitale – realizată la nivelul UE, ne clasăm pe locul 28 din tot atâtea state

membre.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 16

PAGINĂ ALBĂ

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 16

BIBLIOGRAFIE (SELECTIVĂ)

I. CONVENȚII, TRATATE ȘI PROTOCOALE INTERNAȚIONALE, LEGI

ȘI HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI, ORDONANŢE ŞI

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI, PRECUM ȘI ORDINE ALE

INSTITUȚIILOR ȘI AUTORITĂȚILOR PUBLICE:

1. Carta ONU semnată la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea

Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Organizaţia Internaţională;

2. Convenţia de la Geneva (I) pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi

bolnavilor din forţele armate în campanie, Geneva, 12 august 1949;

3. Convenţia de la Geneva (II) pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor,

bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate pe mare, Geneva, 12 august 1949;

4. Convenţia de la Geneva (III) privitoare la tratamentul prizonierilor de

război, Geneva, 12 august 1949;

5. Convenţia de la Geneva(IV) privitoare la protecţia persoanelor civile în

timp de război, Geneva, 12 august 1949.

II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI

1. Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.92/2008 pentru aprobarea

R.G.-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate – actualmente abrogat.

III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE

1. ***FM 3-60, The Targeting Process, Headquarters, Departament of the

Army, noiembrie 2010;

2. ***Joint Chiefs of Staff, Joint Publication 1-02, Department of Defense

Dictionary of Military and Associated Terms, 08.11.2010 (revizuit la

15.02.2016).

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Ovidiu-Ionel Tărpescu, Securitatea informațională în spațiul cibernetic,

București, 2011;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 16

2. BALOG, Cătălin-Iulian, Managementul riscurilor de securitate în spațiul

cibernetic cu aplicații în domeniul militar, Universitatea Națională de

Apărare „Carol I”, București, 2016;

3. DAN-ȘUTEU, Ștefan-Antonio, Procedee, tehnici și metode de integrare a

apărării cibernetice în operația militară, Universitatea Națională de Apărare

„Carol I”, București, 2016.

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Christopher Greenwood, Scope of application of humanitarian law în The

handbook of international humanitarian law, Oxford, 2008;

2. Michael N. Schmitt & International Group of Experts, Tallinn manual on

the international war applicable to cyber warfare, Cambridge University

Press, 2013;

3. P.W. Singer & Allan Friedman, Cybersecurity and Cyberwar: what

everyone needs to know, Oxford University Press, 2014.

VI. SURSE WEB

1. <https://www.worldometers.info/ro/> accesat în 23 iunie 2019;

2. <https://jfcnaples.nato.int/kfor/page184922630> accesat în 24 mai 2017;

3. <https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-

/conventions/treaty/185/signatures> accesat în 27 iunie 2019.

VII. REVISTE

1. INFOSFERA nr. 4, 2016;

2. INFOSFERA nr. 1, 2017.

VIII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

1. Proiectul de Lege privind securitatea cibernetică a României declarată

neconstituțională în ansamblul ei de către CCR, prin Decizia nr. 17/2015;

2. Proiectul de Lege privind securitatea şi apărarea cibernetică a României.