pag. 4 pag. 8Editat` de Uniunea Na]ional` a Practicienilor \n Insolven]` din Rom~nia Nr. 44, aprilie...

$Page 1: pag. 4 pag. 8Editat` de Uniunea Na]ional` a Practicienilor \n Insolven]` din Rom~nia Nr. 44, aprilie - iunie 2013 Publicaþie gratuitã Analiza performanþelor pag. 4 Regimul general$
Editat` de Uniunea Na]ional` a Practicienilor \n Insolven]` din Rom~nia

Nr. 44, aprilie - iunie 2013Publicaþie gratuitã

� Analizaperformanþelor pag. 4

� Regimulgeneral al bunurilorpag. 8

� Reglementareaobligaþiilor pag. 15

� Înscriereadirectã acreanþelor pag. 22

� Legea sauinteresul?pag. 25

è INTRODUCERE

CUVÂNTUL PREªEDINTELUI

è RUBRICA PRACTICIANULUI

ASPECTE PRIVIND ANALIZA PERFORMANÞELOR UNEI SOCIETÃÞI

REGIMUL GENERAL AL BUNURILOR POTRIVIT NOULUI COD CIVIL

LEGEA INSOLVENÞEI - INSTRUCÞIUNI DE FOLOSIRE

è RUBRICA ANALISTULUI

REGLEMENTAREA OBLIGAÞIILOR ÎN NOUL COD CIVIL

è RUBRICA MAGISTRATULUI

ÎNSCRIEREA DIRECTÃ A CREANÞELOR

è OPINIA SPECIALISTULUI

LEGEA SAU INTERESUL ?

Phoenix, revista de insolven]`Nr. 44, aprilie - iunie 2013

pag.

3

4

25

sumar

Secretar generalAlexandru Frumosu

Secretariat de redac]ieAdrian Ciochirdel

Andreea Mucileni]\

ä Opi niile exprimate \n articolele publicate \n revist`, precum [irespon sabilitatea [tiin]ific` [i juridic` privind con]inutul acestoraapar]in \n exclu si vitate auto ri lor. ä Toate drepturile asupra acestei pu -blica]ii sunt rezervate UNPIR ä Articolele publicate anterior pot ficitite [i pe site-ul www.unpir.ro

Secretariat general al UNPIRStr. Vulturilor nr. 23, sector 3

Bucure[tiTel.: 021-316.24.84, fax: 021-316.24.85

E-mail: [email protected]

EditorMihai Dimonie

Consultan]i [tiin]ificiprof. univ. dr. Radu Bufan (Timi[oara)

av.lector univ.drd. Irina - Diana Deleanu (Bucure[ti)av. Simona Maria Milo[ (Bucure[ti)

av. drd. Ana-Irina {arcane (Bucure[ti)

Coperta I – Palatul de Justi]ie

15

22

8

13

3

Phoenix, aprilie - iunie 2013

Cuvântulpre[edintelui

Introducere

Stimaþi colegi,În numãrul anterior al revistei noastre m-am

refe rit la câteva dintre modificãrile ºi completãrileaduse prin Legea nr.222/2012 Ordonanþei deurgenþã a Guvernului României nr.86/2006 privindorgani zarea activitãþii practicienilor în insolvenþã.Pe aceastã bazã, Congresul extraordinar din 14decembrie 2012 a adoptat Hotãrârea pentru modi -ficarea ºi com pletarea Statutului privind organiza -rea ºi exercitarea profesie de practician în insolven -þã ºi a Codului de eticã profesionalã ºi disciplinã aleUNPIR.

Aceastã hotãrâre a fost publicatã în MonitorulOfi cial, Partea I, nr.134 din 14.03.2013 ºi am con -vin gerea cã membrii Uniunii o vor citi cu atenþie.

În numãrul precedent al revistei am fãcutcâteva menþiuni privind principalele modificãri ºicompletãri ale Statutului aºa cã acum voi insistaasupra mãsurii privind constituirea Fondului desolidaritate. Acesta este definit pe larg la pct. 70din hotãrârea menþionatã, care în Statut a primitnumãrul de articol 91¹ (la republicare articolele ur -mând a fi renumerotate).

Fondul de solidaritate este destinat sprijiniriifilialelor care înregistreazã restanþe mari înachitarea sumelor cuvenite membrilor din fondulde lichidare ºi se va alimenta prin aplicarea uneicote de 10% la su mele lunare colectate de registrulcomerþului, precum ºi asupra celor 2% din sumelerecuperate în cadrul procedurilor de insolvenþã.Primele dintre acestea se vor reþine direct de cãtreSecretariatul general al Uniunii din sumele colec -tate de registrul comerþului, iar celelalte se vorreþine de cãtre filialele Uniunii, cu prioritate,

ambele constituindu-se în ceea ce numim Fondulde solidaritate.

Criteriile de distribuire al acestui fond cãtrefiliale vor fi aprobate de cãtre Adunarea reprezen -tanþilor permanenþi în 19 aprilie 2013, dupã careacesta va deveni funcþional.

Sper cã în felul acesta vom reuºi sã echilibrãm,cât de cât, bugetul de plãþi al onorariilor din unelefiliale. Impreunã cu mãsura cesionãrii facturilorcãtre Libra Internet Bank, în urma înþelegerii reali -zate cu aceasta, sper cã situaþia plãþilor onorariilorcãtre membrii noºtri se va îmbunãtãþi substanþial.

In final þin sã menþionez câteva dintre cele maiimportante evenimente programate la nivelul Uniu -nii în trimestrul al II-lea 2013 ºi anume: Congre sulanual care va avea loc pe 14 iunie 2013; primasesiune din acest an a examenului de acces înprofesie din 11 mai 2013, precum ºi examenul dedefinitivat pentru practicienii stagiari, de lasfârºitul lunii mai, organizat sub egida proaspãtuluiInstitut Naþional de Pregãtire a Practicienilor înInsolvenþã (INPPI).

Tot în trimestrul II 2013 va deveni funcþionalportalul de vânzãri al Uniunii. Subliniez însã cãsuccesul portalului depinde în primul rând de noi,utilizatorii lui, ºi de înþelegerea cã acesta constituieun instrument de lucru în prezentarea activelordisponibile spre valorificare în cadrul proceduriiinsolvenþei.

Av. Arin Octav StãnescuPreºedintele UNPIR


Rubrica practicianuluiRubrica practicianului4

Diagnosticul financiar al unei societãþi reprezintã“starea de sãnãtate financiarã” a afacerii ºi se realizeazãcu ajutorul analizelor economice ºi a indicatorilorfinanciari. Analizele economice studiazã relaþia dintrerezultatele obþinute si resursele consumate si evidenþiazãlegaturile dintre cauze ºi efecte.

Indicatorii financiari reflectã situaþia sinteticã aperformanþelor realizate de firmã într-o anumitã perioadã ºiîntr-un anumit context al afacerii.

Evaluarea deciziilor manageriale asupra rentabilitãþiiunei societaþi în cele mai întâlnite cazuri este mãsuratã princompararea profiturilor obþinute in decursul a douaperioade; în cazul unei creºteri a profitabilitãþii seconcluzioneazã cã deciziile luate de cãtre management aufost cele adecvate

Este corect sã afirmãm cã analiza rentabilitãþii uneisocietãþi trebuie sã fie axatã în mod necesar pe mãsurareaunui set de indicatori, dintre care profitul are un rolsubsidiar. Prezentãm în continuare câteva argumente însprijinul acestei afirmaþii.

Profitul obþinut, determinat ca diferenþã dintreveniturile ºi cheltuielile înregistrate de cãtre o societate arerolul de a mãsura performanþa obþinutã de cãtre aceasta îndecursul unei perioade, existând în acest sens mai multeposibilitãþi de comensurare, astfel:

– Marja brutã (Gross margin), care se calculeazã cadiferenþã dintre veniturile provenite din vanzareabunurilor si a serviciilor si costul acestora. În costulbunurilor ºi a serviciilor se includ doar o parte acheltuielilor înregistrate de cãtre societate si anumecheltuielile directe ºi o parte din cheltuielile indirecte,

adicã cele care pot fi alocate in mod direct bunurilorsau serviciilor vândute;

– Profitul operaþional, care se calculeazã ca diferenþadintre marja brutã ºi toate cheltuielile operaþionale:cunoscut sub denumirea de profit înainte de dobânzi sitaxe acesta defineºte surplusul generat de activitateaoperaþionalã (de exploatare);

– Profitul brut, care reprezintã profitul realizat înaintede impozitare (taxe) ºi dupã scãderea cheltuielilor cudobânzile (aferente capitalului pus la dispoziþie deinstituþiile financiare);

– Profitul net, care reprezintã profitul dupã deducereaimpozitului pe profit.

Extrem de important de reþinut este cã indicatorii cuprivire la profit prezentati au dezavantajul lipsei decomparabilitate dintre diverse societãþi concurente, caurmare a faptului cã rezultatele contabile obþinute suntinfluenþate de politica financiarã a firmei cu privire la :

- amortizarea imobilizãrilor- recunoaºterea ºi capitalizarea activelor necorporale,- metoda de gestiune a stocurilor- recunoaºterea cheltuielilor aferente activelor depre cia -

te etc.Instrumentele de comensurare contabile ale profitului

au relevanþã însemnatã pentru bãnci ºi alte instituþiifinanþatoare ca urmare a faptului cã profitul nu include ºi

Aspecte privind analizaperformanþelor unei societãþi

Ec. Viorica MUNTEANUVicepreºedinte al Consiliului naþional de conducerePreºedinte, filiala Braºov a UNPIR


Rubrica practicianuluiRubrica practicianului 5

capitalurile puse la dispoziþie de cãtre acþionari, respectivcostul acestora.

Modul de abordare al performanþelor bazat strict peanaliza profitabilitãþii înregistrate s-a dovedit limitat, ceeace a impus un sistem de tratare a informatiei apt sã oferemanagerului datele necesare ºi relevante adoptãrii deciziilorfinanciare.

În concluzie, analiza performanþelor unei societãþi nutrebuie sã se limiteaze numai la date financiare, ci trebuie sãînglobeaze atât informaþii economice cât ºi informaþii cuprivire la mediul concurenþial, informaþii absolut necesareelaborãrii previziunilor.

Spre exemplu, douã societãþi cu acelaºi obiect deactivitate, cu cifre de afaceri apropiate, cu structurã similarãa cheltuielilor ºi credite contractate de egalã valoare potavea” mãsuri” ale profiturilor obþinute foarte diferite, caurmare a unor diferenþe existente la nivelul politicilorcontabile sau a nivelului dobânzilor ºi taxelor plãtite.

Exemplificãm câteva diferenþe privind politica contabilãîntre societatea “A” ºi societatea “B”

Descãrcarea din gestiune a mãrfurilor vândute :Societatea “A” foloseºte metoda costului mediu

ponderat (CMP)Societatea “B” foloseºte metoda “FIFO” (primul intrat

primul ieºit )Politica de amortizare a activelor:Societatea “A” foloseºte metoda liniarãSocietatea “B” foloseste metoda acceleratã Costul finanþãriiSocietatea “A” costul finanþãrii : 12%Societatea “B” costul finanþãrii: 8%Efectele politicii financiare constau în rezultatul diferit

ºi profitul diferit.Efectele politicii financiare a firmei, demonstreazã cã

evaluarea performanþelor exclusiv pe baza indicatorilor dincontul de rezultate este inselatoare; analiza trebuie sa aibãîn vedere atât informaþiile obþinute din contul de profit sipierdere, cât ºi informaþiile cu privire la situaþia activelor ºidatoriilor ºi la evoluþia acestora în timp.

Analiza rentabilitãþii unei societãþi trebuie sã fie axatã,aºa cum am precizat mai sus, în mod necesar pe mãsurareaunui set de indicatori de performanþã, indicatori caresurprind dimensiunea performanþelor raportatã la volumulde business generat (fluxul de activitate); exemplificãm înacest sens ratele de rentabilitate, respectiv:

- Rata rentabilitãþii vânzãrilor ;- Rentabilitatea cifrei de afaceri (care exprimã profitul

obþinut pe fiecare unitate de vânzãri);

- Rata rentabilitãþii activelor (care exprimã profitulobþinut pe fiecare resursã consumatã) etc.

Rata de rentabilitate reprezintã un raport între unindicator de rezultate (o mãsurã a profitului) ºi un indicatorcare reflectã un flux de activitate (cifra de afaceri netã,resurse consumate etc.) sau un “stoc” (capital propriu,active totale etc).

Pentru aprecierea profitabilitãþii, se calculeazã diverºiindicatori de rentabilitate cum ar fi:

– Rata rentabilitãþii comerciale = profit net / cifra deafaceri * 100%

– Rata rentabilitãþii activelor = profit net / total active *100%

– Rata rentabilitãþii financiare. = profit net / capitalpropriu * 100%

Aceºti indicatori de rentabilitate exprimã eficienþa con -su mului de resurse (capitaluri, active) sau eficienþa vân -zãrilor. Valorile înregistrate de firmã pentru aceºti indi -catori, calculaþi pentru o anumitã perioadã, se comparã cuperformanþele anterioare ale firmei dar ºi cu valorile mediiale domeniului de afaceri din care firma este partecomponentã.

Existã mai multe tipuri de indicatori economico-financiari sub formã de rate ºi anume:

I.) Indicatori de lichiditate: Lichiditatea generalã ºilichiditatea imediatã

II.) Indicatori de risc: Gradul de îndatorare ºi acoperireadobânzilor;

III) Indicatori de activitate:� Viteza de rotaþie a stocurilor� Numãrul de zile de stocare� Viteza de rotaþie a debitelor - clienþi� Viteza de rotaþie a creditelor - furnizori� Viteza de rotaþie a activelor totaleIV) Indicatori de profitabilitate:� Rentabilitatea capitalului angajat� Marja brutã din vânzãriMarjele, prin ele însele, caracterizeazã insuficient gradul

de rentabilitate al intreprinderii, deoarece pot exista com -panii foarte rentabile cu marje mici ºi invers, rentabilitaþislabe cu marje mari. Numai ratele caracterizeazã real gradulde rentabilitate, exprimând în modul cel mai sinteticeficienþa cheltuielilor sau a utilizãrii capitalurilor.

Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabiligradul de rentabilitate al fiecãrei întreprinderi ºi eficienþaactivitãþii desfãºurate.

Astfel, dacã marja comercialã obþinutã (exprimatã caraport între marja comercialã ºi cifra de afaceri) cunoaºte


Rubrica practicianului6

o tendinþã descrescatoare, trebuie luate mãsuri de corecþiea acestei evoluþii, prin modificarea preþurilor de vânzareprin diminuarea reducerilor comerciale acordatepartenerilor.

În concluzie, pentru analiza profitabilitãþii afacerii seelaboreazã multiple analize economice care vizeazã, în modspecial, analiza vânzãrilor ºi a cheltuielilor. Pe parcursulacestor analize, se identificã ºi se evalueazã influenþa tutu -ror factorilor interni ºi externi ai firmei care-ºi manifestãacþiunea asupra “obiectului analizei” ºi se evidenþiazãrelaþia dintre eforturi ºi efecte.

Astfel, pentru analiza evoluþiei ºi structurii vânzãrilorse vor avea în vedere urmãtoarele elemente cantitative ºicalitative:

-cantitatea de produse livrate ºi servicii prestate-numãrul clienþilor, clasificarea ºi ponderea acestora în

totalul vânzãrilor;-numãrul punctelor de vânzare, capacitatea spaþiilor de

prezentare si desfacere;-numãrul mediu de personal care deserveºte activitatea

comercialã;-politica de preþuri ºi de discounturi;-politica de oferte speciale, promoþii;-politica de acordare a creditelor – client.Pe lângã aceste elemente, se va analiza contextul general

al mediului de afaceri ºi contextul local al pieþei în carefirma îºi desfãºoarã activitatea: nivelul cererii de produse ºiservicii, concurenþa ºi avantajele concurenþiale.

Un alt aspect important ce trebuie analizat îl reprezintã“Costul capitalurilor atrase”

Spre exemplu, costul capitalurilor atrase de cãtre osocietate de la furnizorii externi de capitaluri este prezentattransparent în cadrul contului de profit si pierdere alsocietãþii, prin intermediul cheltuielilor cu dobânzile. Înschimb, costul capitalurilor furnizate de cãtre acþionari nueste prezentat în mod explicit în cadrul situaþiilor financiareºi a contului de profit ºi pierdere, chiar dacã este evidentfaptul cã ºi aceste fonduri puse la dispoziþie de cãtreacþionari au un cost.

Pentru a efectua o analizã relevantã asupraperformanþelor realizate de cãtre o companie, este necesarsã luam în considerare ºi costul capitalurilor furnizate decãtre acþionari. Pentru a determina acest cost avem nevoiede informaþii suplimentare pe care nu le regãsim de regulãîn situaþiile financiare ale unei companii.

Acþionarii sunt direct interesaþi în creºterea valoriiîntreprinderii, deoarece ei investesc capitaluri supuse lariscuri. Remunerarea acþionarilor constã în dividende ºi înplus-valoarea creatã de întreprindere.

La fel de importantã este ºi analiza ”Fluxurile denumerar” pentru motivele expuse în cotinuare.

În ipoteza în care societatea înregistreazã dificultãþi înceea ce priveºte lichiditãþile ºi întârzieri la plata datoriilor,

vor fi analizaþi cu prioritate indicatorii de lichiditate, iaraccentul va fi pus cu precãdere asupra situaþiei fluxurilor detrezorerie, mai degrabã decât pe analiza contului de profit ºipierderi.

Cea mai relevantã bazã pentru evaluare o constituiefluxurile de numerar viitoare ºi nu profitul, deoareceprofitul nu surprinde necesarul de capital de lucru.

Diferenþa dintre profit ºi fluxurile de numerar poate firezumatã cel mai simplu prin faptul cã fluxurile de numerar(cash-ul) pot “cumpãra” bunuri ºi servicii; în schimb“profitul” care nu este concretizat în disponibilitãþilebãneºti nu poate asigura cumpãrarea de bunuri ºi servicii.

Ce doresc investitorii?Investitorii doresc în primul rând cash, nu profit, iar

evaluarea proiectelor de investiþii ºi a deciziilor strategicecu privire la viitorul unei afaceri se fundamenteazã în celemai multe cazuri pe analize cu privire la evoluþia ºi structurafluxurilor de numerar.

Ce doresc creditorii?Pe termen scurt, creditorii sunt interesaþi de lichiditatea

întreprinderii, adicã de capacitatea acesteia de a face faþascadenþelor pe termen scurt, fiind interesaþi în principal denecesarul de fond de rulment sau capital de lucru pentru aface faþã nevoilor de lichiditãþi generate de procesul deexploatare.

Pe termen lung, creditorii trebuie sã se asigure desolvabilitatea ºi rentabilitatea întreprinderii, de care depindeplata dobânzilor ºi rambursarea datoriilor. Ei sunt interesaþide mãrimea datoriilor, de posibilitatea de rambursare, decapacitatea de autofinanþare a întreprinderii, precum ºi derentabilitatea ºi utilitatea împrumutului acordat.

Creditorii sunt interesaþi ºi de structura financiarã aîntreprinderii, de mixul capitalurilor folosite în derulareaactivitãþilor curente, care prezintã gradul de risc prinlevierul financiar (adicã raportul dintre datorii ºi capitalurileproprii). Structura capitalurilor atrase de cãtre o companieinfluenþeazã în mod direct ºi costul acestora.

Alte aspecte importante de reþinut se refera la “Bugetulde cheltuieli ºi venituri” la întocmirea cãruia trebuie avutîn vedere urmãtoarele:

� În realizarea oricãrui buget trebuie estimate proiec þiilecu privire la diverse provizioane pentru activitatea viitoare,clienþi incerþi, garanþii etc., determinate în mod realist, pebaza experienþei anterioare.

� Toate cheltuielile probabile trebuie incluse ºi esti ma teîn mod corespunzãtor, pe baza realizãrilor din perioadeletrecute ºi a aºteptãrilor viitoare, þinând seama printre alteleºi de:


Rubrica practicianului 7

– provizioane pentru riscuri ºi cheltuieli aferentegaranþiilor acordate clienþilor, litigii comerciale etc;

– modificarea cursului de schimb valutar;– evoluþia factorilor macroeconomici ºi a regimului

fiscal aplicabil domeniului de activitate în care o firma îºidesfãºoarã activitatea;

– evoluþia mediului concurenþial ºi apariþia unor fir -me/produse concurente;

– alte riscuri care se pot concretiza în cheltuieli pentrufirmã.

Dimensionarea resurselor necesare pentru realizareaacestora, fie cã vorbim de necesarul de capital de lucru saude fondurile pentru investiþii.

Trebiue sã luãm în considerare cã în elaborarea buge -telor pot interveni ºi unele riscuri majore. Primul ºi cel maifrecvent dintre acestea il constituie subdimensionarea, ceeace genereazã absenþa lichiditãþilor ºi un grad prea ridicat deîndatorare la bãnci. Al doilea pericol este reprezentat desupradimensionarea fondurilor circulante ºi are ca efect oblocare inutilã a unor disponibilitãþi, care pot fi utilizate cuo eficacitate sporitã, schimbându-le destinaþia.

În concluzie, bugetul nu trebuie privit sau folosit doar caun instrument de control ci mai ales ca un instrument carene ajutã sã gãsim drumul spre un obiectiv, sã nesemnalizeze când am greºit ºi în mãsura în care neîndepãrtãm de realitãþile cu care se confruntã compania ºãputem face ajustãrile necesare.

Este important sã avem în vedere ºi care sunt deciziileeronate ale managementului unei companii în elaborareaabugetelor, astfel :

� Urmãrirea performanþelor pe termen scurt în scopulcreº terii imaginei firmei, ceea se se realizeazã prin mãsuriprecum:

– capitalizarea unor cheltuieli în situaþia în careacestea nu au caracterul unor active ºi trebuie înregistratedrept cheltuieli,

– subevaluarea costurilor (înregistrarea dreptcheltuieli în avans a unor cheltuieli care aparþin perioadei),

– schimbarea politicii de evaluare a stocurilor înscopul influenþãrii cheltuielilor cu produsele vândute,

– manipularea politicii de amortizare în scopulinfluenþãrii cheltuielilor cu amortizarea,

– nerespectarea politicii de provizioane cu privire lastocuri sau clienþi,

– neînregistrarea provizioanelor pentru riscuri ºicheltuieli aferente produselor vândute,

– capitalizarea cheltuielilor cu dobândã în situaþia încare standardele de contabilitate nu permit acest lucru

Deci, concentrarea exclusiva asupra rezultatelorfinanciare pe termen scurt poate fi o practica pãguboasã curezultate nedorite pentru companie.

– Alte greºeli de management pot apare în cazul încare, pentru a diminua costurile perioadei curente seprocedeazã la reduceri drastice ale cheltuielilor de training,reduceri de personal, reduceri ale investiþiilor în cercetareetc.

Aceste reduceri vor avea un efect nefast asuprarezultatelor pe termen mediu sau lung, chiar dacã pe termenscurt vor conduce la creºterea profitului obþinut.

Considerãm cã soluþia de evitare a acestor erori oreprezintã realizarea de sub-bugete: bugetul de vânzãri,bugetul de marketing, bugetul de producþie, bugetulcheltuielilor administrative; toate aceste sub-bugete seintegreazã mai apoi într-un buget consolidat al firmei.

În acest sens este important de subliniat cã :– Sub-bugetele trebuie sã fie gândite în strânsã

legaturã unele cu celelalte (ex: bugetul de producþie estedirect influenþat de bugetul de vânzãri, bugetul de vânzãrieste influenþat de investiþiile prevãzute în cadrul bugetuluide marketing);

– Sub-bugetele trebuiesc pregãtite de departamentelecare au informaþia cheie, colaborarea între departa mente sãfie foarte bunã astfel încat informaþia cheie sa ajungã la celcare pregãteºte bugetul (ex. dacã bugetul de marketing estepregãtit de departamentul financiar, in caz contrar acesta nuva dispune de toate informaþiile necesare pentru a face unbuget corect;departamentul de marketing/vânzãri va fi multmai în mãsurã sã pregateascã acest buget);

– Trebuie sã existe o coordonare la nivel deorganizaþie a tuturor sub-bugetelor (în responsabilitateadepartamentul financiar/controlling) ºi ele trebuiescpregãtite în concordanþã cu obiectivele generale ale firmeiºi strategia acesteia pe termen lung ºi nu neaparat cuobiectivele imediate;

– Trebuie sã existe o procedurã clarã, la nivel decompanie cu privire la bugetare care sã includã etape,persoane responsabile cu pregãtirea ºi aprobarea,perioadele de bugetare ºi termene de realizare. Procesul debugetare nu trebuie lasat pe ultima suta de metri ºi trebuiesã i se aloce timpul necesar.

Considerãm cã putem concluziona subliniind cã înanaliza performanþelor unei societaþi nu existã o reþetãuniversalã de succes care poate fi utilizatã în toatecazurile,ºi aceasta deoarece fiecare societate este unicã ºi seconfruntã cu anumite probleme care, pentru a fi remediate,necesitã soluþii ºi metode diferite.



Regimul general al bunurilor potrivitnoului Cod civil

- interferenþe cu privire la modalitãþile de vânzarepotrivit art. 116-118 din Legea nr.85/2006 -

I. Despre interesul prezentei analizePunctul de plecare al acestei analize îl reprezintã, pe

de o parte, dispoziþiile art. 149 din Legea privindprocedura insolvenþei în conformitate cu care“dispoziþiile acestei legi se completeazã, în mãsuracompatibilitãþii, cu dispoziþiile Codului de procedurãcivilã, Codului civil …” ºi pe de altã parte, intrarea învigoare de la 1 octombrie 2011 a unui nou Cod civil.

Aplicarea în timp a legii civile noi Art.6 alin. (5) ºi (6) din noul Cod civil prevede cã

“Dispoziþiile legii noi se aplicã tuturor actelor ºifaptelor încheiate sau, dupã caz, produse ori sãvârºitedupã intrarea sa în vigoare, precum ºi situaþiilorjuridice nãscute dupã intrarea sa în vigoare.

Dispoziþiile legii noi sunt de asemenea aplicabile ºiefectelor viitoare ale situaþiilor juridice nãscuteanterior intrãrii în vigoare a acesteia, derivate din …raporturile de proprietate, inclusiv regimul general albunurilor, ºi din raporturile de vecinãtate, dacã acestesituaþii juridice subzistã dupã intrarea în vigoare alegii noi.”

Dispoziþiile de mai sus constituie un caz de aplicaregeneralã ºi imediatã a legii civile noi cu privire la

actele juridice sãvârºite dupã intrarea sa în vigoare darºi cu privire la efectele viitoare ale situaþiilor juridicenãscute sub imperiul legii vechi, atunci când aceleefecte viitoare privesc regimul bunurilor (definiþii,clasificãri) ºi regimul proprietãþii (drepturi reale,raporturi de vecinãtate, regimul de carte funciarã,condiþiile de fond ºi de formã ale transferului dreptuluide proprietate, transferul riscurilor).

Dispoziþiile noului Cod civil referitoare la regimulbunurilor, dreptul de proprietate, condiþiile de fond ºide formã ale înstrãinãrii se aplicã modalitãþilor devânzare la care se referã art. 116 – 120 din Legeanr.85/2006 începând cu 1 octombrie 2011.

II. Necesitatea coroborãrii dispoziþiilor referi -toare la modalitãþile de vânzare în procedurade insolvenþã cu dispoziþiile noului Cod civilreferitoare la clasificarea bunurilor – Cartea aIII-a Despre bunuri, art. 535 – 550.

Dispoziþiile cuprinse în articolele 116 - 120 dinLegea nr.85/2006 privind procedura insolvenþei nu suntfoarte bine structurate, însã din cuprinsul lor înþelegemcã legiuitorul a fost mai degrabã preocupat de aspectede ordin procedural referitoare la procedura de

Av. Carmen POPAMembrã a Consiliului naþional de conducerePreºedinta filialei Dolj a UNPIR



evaluare, la procedura de aprobare a modalitãþii devânzare ºi la diferitele modalitãþi de vânzare.

Pentru aplicarea dispoziþiilor de drept material,art.149 a trimis la legea civilã, la dreptul comungeneral aplicabil.

Într-o încercare de sistematizare a ceea ce esteesenþial reþinem cã:

i) lichidatorul prezintã raportul de evaluare ºipropune metoda de vânzare care este supusã analizeicomitetului creditorilor ºi ulterior aprobãrii adunãriicreditorilor;

ii) regulamentul de vânzare poate prevedeavânzarea bunurilor în bloc, vânzarea pe ansamblurifuncþionale sau vânzarea de bunuri individuale;

iii) metodele de vânzare pot fi : vânzarea prinnegociere directã, vânzarea la licitaþie sau o combinaþiea celor douã metode;

iv) bunurile trebuie expuse pe piaþã într-o manierãadecvatã în scopul maximizãrii preþului ce se poateobþine din vânzare.

Aceste reglementãri au un caracter proceduralgeneral însã dincolo de acestea, pentru întocmirearegulamentului de vânzare, pentru propunerea celeimai adecvate metode de vânzare ºi pentru realizarea eiefectivã este necesar ca administratorul judiciar /lichidatorul sã cunoascã foarte bine componenþapatrimoniului, modalitatea în care se clasificã bunurile,situaþia lor juridicã, astfel încât sã aleagã cele maiadecvate metode de evaluare ºi de vânzare, iarvânzarea sã se poatã realiza fãrã nici un risc din punctde vedere juridic.

Prin urmare, cunoaºterea definiþiilor ºi a clasificãriibunurilor potrivit noului Cod civil este importantãpentru stabilirea regimului juridic ºi a condiþiilor defond ºi de formã ale vânzãrii.

La fel de important este ºi faptul cã “expunerea pepiaþã într-o manierã adecvatã” ne trimite la noilereglementãri referitoare la oferta de a contracta (1188- 1189 NCC) ºi de asemenea cã regulamententul devânzare trebuie sã fie suficient de clar , de precis ºi decomplet pentru a se forma acordul de voinþã alparticipanþilor la procedura de vânzare.

În scopul prezentei expuneri vom realiza oparcurgere rapidã a definiþiilor doar pentru a atrageatenþia asupra necesitãþii de a fi avute în vedere lamomentul întocmirii regulamentelor de vânzare.

Potrivit art. 535 din noul Cod civil “Sunt bunurilucrurile, corporale sau necorporale, care constituieobiectul unui drept patrimonial.”

Aceastã distincþie clasicã - între bunurile care au oexistenþã materialã, un corpus care poate fi perceput cuajutorul simþurilor – lucrurile corporale ºi bunurilenecorporale care nu au o existenþã tangibilã, au oexistenþã abstractã ºi o valoare economicã astfel încâtpot face obiectul unui drept patrimonial (acþiuni, pãrþisociale, drepturi de proprietate intelectualã, clientela,vadul, efectele de comerþ) - este consacratã ºi în noulCod civil.

Potrivit art. 537 din noul Cod civil “Sunt imobileterenurile, izvoarele ºi cursurile de apã, plantaþiileprinse în rãdãcini, construcþiile ºi orice alte lucrãrifixate în pãmânt cu caracter permanent, platformele ºialte instalaþii de exploatare a resurselor submarinesituate pe platoul continental, precum ºi tot ceea ce, înmod natural sau artificial, este încorporat în acesteacu caracter permanent.”

În scopul definirii imobilelor, legiuitorul a apelat înprimul rând la criteriul clasic al aºezãrii în spaþiu, alfixitãþii ºi în al doilea rând la criteriul destinaþiei, astfelcum rezultã din dispoziþiile art.538 :

“(1) Rãmân bunuri imobile materialele separate înmod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nouîntrebuinþate, atât timp cât sunt pãstrate în aceeaºiformã, precum ºi pãrþile integrante ale unui imobilcare sunt temporar detaºate de acesta, dacã suntdestinate spre a fi reintegrate.

(2) Materialele aduse pentru a fi întrebuinþate înlocul celor vechi devin bunuri imobile din momentul încare au dobândit aceastã destinaþie.”

Astfel, chiar dacã anumite parþi din imobil suntdetaºate temporar ele nu devin bunuri mobile, întrucâtdestinaþia lor ulterioarã este aceea de a fi reîncorporateîn imobil. De asemenea materialele achiziþionate învederea încorporãrii într-un imobil devin imobile prindestinaþie.

Aceste dispoziþii îºi gãsesc aplicarea în procedurilede insolvenþã ale societãþilor din domeniul construc -þiilor în patrimoniul cãrora se pot regãsi terenuri,construcþii aflate în diferite faze de execuþie (imobileconform art. 537) dar ºi stocuri de materii prime,materiale de construcþii ºi insta laþii deja achiziþionatecare însã nu au fost încã încorporate în lucrare,considerate imobile prin destinaþie conform art. 538.

Desigur cã investiþii imobiliare în curs de execuþiese pot regãsi ºi în patrimoniul altor categorii dedebitori.



Potrivit art. 539 “(1) Bunurile pe care legea nu leconsiderã imobile sunt bunuri mobile.

Legiuitorul nu a dat o definiþie a bunurilor mobile:prin excludere, sunt mobile toate bunurile care nu suntimobile prin definitie, prin accesiune sau prindestinaþie.

Articolul 540 menþine ca un criteriu de clasificarecriteriul anticipaþiei:

“(1) Bogãþiile de orice naturã ale solului ºisubsolului, fructele neculese încã, plantaþiile ºiconstrucþiile încorporate în sol devin mobile prinanticipaþie, atunci când, prin voinþa pãrþilor, suntprivite în natura lor individualã în vederea detaºãriilor.

(2) Pentru opozabilitate faþã de terþi, este necesarãnotarea în cartea funciarã.”

Deºi anumite categorii de bunuri sunt imobile,potrivit criteriului fixãrii de sol, legiuitorul a creatposibilitatea schimbãrii regimului lor juridic prinvoinþa pãrþilor actului juridic.

Astfel, prin desprindere de sol ºi vânzare separatãrecoltele, arborii dintr-o pãdure sau piatra dintr-ocarierã de vin bunuri mobile. În acest caz se modificãregimul juri dic referitor la condiþiile de fond ºi deformã ale vânzãrii.

Articolul 546 din noul Cod civil reglementeazãraportul de accesorialitate dintre bunurile principale ºibunurile accesorii:

“(1) Bunul care a fost destinat, în mod stabil ºiexclusiv, întrebuinþãrii economice a altui bun esteaccesoriu atât timp cât satisface aceastã utilizare.

(2) Destinaþia comunã poate sã fie stabilitã numaide proprietarul ambelor bunuri.

(3) Dacã nu se prevede altfel, bunul accesoriuurmeazã situaþia juridicã a bunului principal, inclusivîn caz de înstrãinare sau de grevare a bunuluiprincipal.

(4) Încetarea calitãþii de bun accesoriu nu poate fiînsã opusã unui terþ care a dobândit anterior drepturiprivitoare la bunul principal.

(5) Separarea temporarã a unui bun accesoriu debunul principal nu îi înlãturã aceastã calitate.

(6) Drepturile unui terþ privitoare la un bun nu potfi încãlcate prin transformarea acestuia în bunaccesoriu.”

Importanþa acestei clasificãri apare atunci când înaverea debitoarei se regãsesc construcþii de care sunt

ataºate, sau care sunt deservite de instalaþii destinatefuncþionãrii clãdirii cum ar fi de exemplu posturi detransformare a energiei electrice, centrale termice,precum ºi în cazul intreprinderilor de producþie sau deprestãri servicii în patrimoniul cãrora se pot gãsi utilajeprincipale deservite de utilaje accesorii, sau linii defabricaþie ºi montaj compuse din mai multe utilajeconcepute sã funcþioneze ca un ansamblu.

Stabilirea legãturii de accesorialitate între bunurieste importantã atât pentru pãstrarea funcþionalitãþiiacestora, pentru maximizarea preþului de vânzare, cât ºipentru evitarea diferendelor ce pot apãrea în cadrulvânzãrii sau cu ocazia predãrii bunurilor.

Criteriile utilizate pentru stabilirea raportului dintrebunul principal ºi bunul accesoriu sunt: criteriullegãturii materiale dintre bunuri, criteriul destinaþieistabile ºi de lungã durata, criteriul funcþional.

Condiþia juridicã este ca ambele bunuri sã aparþinãaceluiaºi proprietar.

Regimul juridic aplicabil în cazul vânzarii este acelapotrivit cãruia bunul accesoriu urmeazã soarta bunuluiprincipal, chiar dacã natura lor este diferitã. Astfel,dacã bunul accesoriu este mobil iar bunul principal esteimobil, condiþiile de fond ºi de formã ale înstrãinãriivor fi cele prevãzute de lege pentru imobil.

Dispoziþiile art.546 sunt de asemenea importante ºipentru stabilirea intinderii ipotecii ºi a distribuiriipreþului rezultat din vânzare. Nu ar fi corect, din punctde vedere legal, ca preþul obþinut din vânzarea bunuluiprincipal sã fie distribuit creditorului garantat înconformitate cu art. 121 din Legea nr.85/2006 iar preþulobþinut din vânzarea bunurilor accesorii sã fierepartizat celorlalþi creditori pe temeiul art. 123 dinlege.

Ca o primã concluzie în ceea ce priveºte clasificareabunurilor în mobile ºi imobile, avem în vedere pe de oparte criteriul fixitãþii, dar ºi criteriul anticipaþiei,criteriu potrivit cãruia prin voinþa proprietarului se dãunui bun o destinaþie legatã de un imobil sau odestinaþie distinctã.

O a doua concluzie ar fi accea cã, la momentulevaluãrii ºi propunerii modalitãþii de vânzare, trebuiedeterminate ºi eventualele raporturi de accesorialitatedintre bunuri astfel încât cele care sunt legate între eledin punct de vedere funcþional sã fie vândute împreunã.

Acest criterii au relevanþã atunci când se faceevaluarea ºi se anticipeazã modalitatea de vânzare,



respectiv atunci când lichidatorul decide dacã anumitebunuri se vor vinde împreunã sau distinct.

O reglementare nouã este cea cuprinsã la articolul541 referitor la universalitatea de fapt:

“(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblulbunurilor care aparþin aceleiaºi persoane ºi au odestinaþie comunã stabilitã prin voinþa acesteia sauprin lege.

(2) Bunurile care alcãtuiesc universalitatea de faptpot, împreunã sau separat, sã facã obiectul unor actesau raporturi juridice distincte.”

Aceste dispoziþii sunt aplicabile, de exemplu,vânzãrilor în bloc sau în cazul vânzãrilor desubansamble funcþionale la care se referã dispoziþiileart.116 alin 4 din Legea privind procedura insolvenþei:

“Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atâtîn bloc, cât ºi individual. Evaluarea în bloc are învedere fie evaluarea totalitãþii bunurilor din avereadebitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcþio -nale. Prin subansamblu funcþional se înþelege acelebunuri ale debitorului care, împreunã, asigurã realiza -rea unui produs finit, de sine stãtãtor, sau permitdesfãºurarea unei afaceri indepen dente. Un subansam -blu este considerat funcþional numai dacã are asigurataccesul la drumul public ºi la folosirea utilitãþilor.”

Nici Legea peivind procedura insolvenþei, nici noulCodul civil si nici Codul de procedurã civilã (aplicat dela 15 februarie 2013) nu reglementeazã, în detaliu,vânzarea unei universalitãþi de fapt, deoarece aceastanu reprezintã ºi o universalitate juridicã ºi nu poate fiîncheiat un act unic de transfer al dreptului deproprietate. În cazul instrãinarii unei universalitãþi defapt (vânzare în bloc sau pe ansambluri funcþionale)condiþiile de fond ºi de formã ale actului juridic deinstrãinare a bunurilor componente pot fi diferite,pentru imobile ºi drepturile reale urmând a fi respectatregimul de carte funciarã.

Deasemenea în cazul vânzãrii unei universalitãþi defapt trebuie analizat regimul TVA care se aplicã diferitîn funcþie de diferitele categorii de bunuri mobile,imobile sau în cazul în care are loc un transfer deafacere.

Articolul 542 reglementeazã regulile aplicabiledrepturilor purtând asupra bunurilor dupã cumurmeazã:

(1) Dacã nu se prevede altfel, sunt supuse regulilorreferitoare la bunurile imobile ºi drepturile realeasupra acestora.

(2) Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, înlimitele prevãzute de lege, regulilor referitoare labunurile mobile.

Aceste dispoziþii sunt aplicabile de exemplu,dreptului de superficie asupra terenului care faceobiectul vânzãrii odatã cu construcþia, precum ºidreptul de servitute care se transmite ca sarcinã odatãcu vânzarea terenului, ca fond dominant. Evaluareaacestor drepturi se face separat însã vânzarea nu poatefi conceputã decât împreunã cu imobilul, ca bunprincipal.

Un alt exemplu de drept real ce poate face obiectulvânzãrii este dreptul de uzufruct. Am întâlnit înpracticã un caz în care dreptul de uzufruct asupraterenului ºi asupra construcþiilor situate pe acestaaparþineau unei persoane juridice, iar nuda proprietateaparþinea altei persoane juridice. Când ambele societãþiau intrat în faliment singura soluþie posibilã pentrumaximizarea preþului a fost vânzarea împreunã, incadrul aceleiaºi proceduri, a ambelor drepturi, iarpreþul a fost impãrþit proporþional cu valoareaeconomicã a fiecãrui drept în cadrul întregii proprietãþi.

În legãturã cu regimul juridic al bunurilor cecompun o masã patrimonialã mai trebuie avut în vederefaptul cã pot exista ºi bunuri cu regim juridic special,caz în care trebuie observatã legislaþia cu caracterderogatoriu special, de exemplu:

- Legea nr.297/2004 privind piaþa de capital ºiLegea nr.31/1990 privind societãþile comerciale încazul vânzãrii unor participaþii de capital,

- Legea nr.357/2005 privind bursele de mãrfuri,- Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniu -

lui cultural mobil,- OUG nr.190/2000 privind regimul metalelor pre -

þioase ºi pietrelor preþioase.În principal aceastã analizã s-a concentrat pe

observarea definiþiilor ºi a clasificãrii generale abunurilor, pentru a înþelege regimul juridic aldiferitelor categorii de bunuri ºi drepturi ce compun unpatrimoniu supus procedurii de lichidare.

Fãrã a face o analizã a contractului de vânzare, elînsuºi un subiect atât de important încât meritã sã fietratat distinct, supunem atenþiei doar câteva dispoziþiidin NCC necesar a fi subliniate în cuprinsul acestuistudiu.



III. Condiþiile generale de fond ºi de formã alevânzãrii

Aºa cum am arãtat mai sus Legea nr.85/2006 este înprincipal o lege de procedurã ale carei dispoziþii secompleteazã cu dispoziþiile de drept civil material.

Articolul 120 din Legea nr.85/2006 privindprocedura insolvenþei reglementeazã sumar ºi într-oexprimare neinspiratã forma actului de vânzare.

Deducem cã în cazul în care se aplicã metoda devânzare prin negociere directã forma contractul devânzare-cumpãrare este forma scrisã, forma autenticã(ad-validitatem) fiind necesarã în cazul vânzãriiimobilelor .

Potrivit alineatului (2) “Dacã vânzarea activelor seva face prin licitaþie publicã, procesul-verbal de adju -decare semnat de lichidator… constituie titlu de pro -prie tate. Când legea impune pentru transferul dreptu -lui de proprietate forma autenticã, contractele vor fiperfectate de notarul public pe baza procesului-verbalde licitaþie.”

Potrivit noului Cod civil condiþiile esenþiale devaliditate de fond sunt prevãzute la art. 1179 alin.1(consimþãmântul, capacitatea de a contracta, obiectdeterminat ºi licit, cauza licitã ºi moralã) iar în ceea cepriveºte forma actului juridic avem pe de o parte,principiul libertãþii formei (art.1178) ºi pe de alta parteexcepþiile anume prevãzute de lege .

În cazul nostru prezintã interes dispoziþiile art. 1244NCC cu denumirea marginalã «Forma cerutã pentruînscrierea în cartea funciarã» ºi urmãtorul conþinut:

“În afara altor cazuri prevãzute de lege, trebuie sãfie încheiate prin înscris autentic, sub sancþiunea nuli -tãþii absolute, convenþiile care strãmutã sau constituiedrepturi reale care urmeazã a fi înscrise în carteafunciarã.”

Din interpretarea dispoziþiilor mai sus menþionaterezultã cã procesul verbal de licitaþie trebuie sã aibã unconþinut complet ºi amãnunþit în ceea ce priveºte pãr -þile raportului juridic, obiectul vânzãrii, preþul, moda -litatea de plata ºi orice alte condiþii ale vânzãrii astfelîncât acest act procedural sã poatã constitui baza pentruîncheierea contractului de vânzare de cãtre notarulpublic.

Din aceasta decurge o altã concluzie ºi anume cã,anterior vânzãrii la licitaþie, lichidatorul trebuie sãclarifice cu foarte mare acurateþe situaþia juridicã abunurilor imobile supuse vânzãrii, astfel încât notarulpublic sã poatã încheia contractul de vânzare în formãautenticã.

Dispoziþiile noului Cod civil referitoare la vânzare,exi genþele noului sistem de carte funciarã dar ºi regle -mentarea rãspunderii materiale a notarului (art.1258NCC) fac ca, în prezent, sã nu poatã fi perfectatevânzarile decât în cazul în care situaþia juridicã abunurilor imobile este clarã.

!



Parcã aud:Ce, legea insolvenþei este robot de bucãtãrie? Sau o

combinã audio? Sau … mai ºtiu eu ce? Adicã, vrei sã spuicã un întreg proces judiciar are caracteristicile unuiobiect, iar noi nu ºtim sã îl folosim? Insinuezi cã nu nepricepem? Prostii!

Cer îngãduinþã ºi vã rog sã nu mã certaþi pentru titlularticolului meu. Citiþi-l pânã la capãt, cugetaþi, apoi vãrog sã-mi combateþi ideile cu argumente.

… Este dimineaþã ºi te urci la volan. Introduci cheia încontact ºi încerci în zadar sã porneºti motorul. Timpultrece ºi nu mai ajungi sã rezolvi ºi treburile tale. Iei odecizie grea dar nu ai încotro: chemi serviciul de tractãriºi duci maºina la un service.

În service, printre multele maºini ridicate pe rampã,gãseºti un singur om ºi, din vorbã în vorbã, afli cã el estecel care reparã toate maºinile care sunt aduse acolo.Reparã orice, ºi mai noi, ºi mai vechi: Opel, Renault,Subaru, Lada, Lexus, Dacia, Tata, Audi, tot, absolut tot!Diesel, benzinã sau chiar electrice! Reparã cutii de vitezã,motoare, face geometria roþilor, seteazã calculatorul debord, face tinichigeria ºi tot ce înseamnã sistemul derulare! Tot!

Într-o primã fazã, eºti perplex: cum e posibil? Apoi, îþiiei inima în dinþi ºi-l întrebi cât de frecvent se întâmplã sãnu repare maºinile ce-i sunt aduse.

- Ooohoho! De cele mai multe ori! vine rãspunsulmeseriaºului. Dar nu vã faceþi griji, dacã nu le pot repara,le dezmembrez ºi le vând pe bucãþi!

Ai dreptate. E o ficþiune. Nu gãseºti un astfel deservice în viaþa realã. Nu gãseºti un astfel de servicepentru cã oamenii în general þin la maºinile lor. Vor sã leºtie pe mâini bune, de profesioniºti, în secþii specializate.

Aºa cã acest model de business ar da faliment rapid, dinlipsã de clienþi. Dacã, bineînþeles, clienþii ar fi liberi sãaleagã.

Revenind la oile noastre, legea care ne guverneazãactivitatea ne aºeazã sec la conducerea activitãþiidebitorului: suntem managerii procedurii. Scopul pentrucare suntem numiþi: maximizarea valorii totale distribuitecreditorilor, acþio narilor, angajaþilor ºi a celorlalte pãrþiinteresate, prin oricare din mijloace: reorganizare,vânzare sau lichidare a unor societãþi comerciale din celemai diverse domenii de activitate, cu bunuri din toatecategoriile, de la stocuri de nasturi la flote de avioane.

Activitatea desfãºuratã de un practician într-un dosarde insolvenþã poate fi transpusã în termeni de eficienþãprin prisma rezultatului obþinut pentru creditori. Acestrezultat este influenþat pe de o parte de dimensiunea ºicalitatea "averii debitorului" (creanþe recuperabile, activevandabile, activitate curentã profitabilã) dar ºi deprofesionalismul practicianului în a transforma "sursele"în bani, la cel mai bun preþ al pieþei dar cu costurirezonabile, chiar dacã acesta are dubla calitate(generatoare de conflicte de interese) de manager alprocedurii unui terþ debitor, dar ºi de manager al proprieiafaceri în domeniul insolvenþei.

Dacã considerãm cã averea debitorului are o valoarefixatã de piaþã, independentã de voinþa participanþilor laprocedurã, creditorii vor aprecia efectul muncii unuipractician ca fiind gradul de atingere al acelei valori depiaþã.

Aceiaºi creditori vor calcula costul (efortul) uneiproceduri altfel decât îl percepe un practician îninsolvenþã. De exemplu, creditorii chirografari (furnizoriide bunuri ºi/sau servicii) vor resimþi costurile proceduriiprin prisma pierderii unei afaceri (diminuarea cifrei deafaceri), a costului blocãrii de capital de lucru sau deinvestiþii, costul avocaþilor etc. În situaþia (din ce în ce

Legea insolvenþei - instrucþiuni de folosire

Av. Florian MateiþãMembru UNPIR, filiala Bucureºti



mai frecventã) în care sumele recuperate nu suntsuficiente pentru achitarea întregii mase credale, prinalunecare, creditorii chirografari vor suporta ºi ei o partedin costurile procedurii.

Altfel spus, eficienþa managementului unei procedurieste în mod diferit privitã de cãtre practicianul îninsolvenþã, de cãtre creditorii chirografari, bugetari saugarantaþi. Însã, cu certitudine, factorii de calitate cecaracterizeazã un demers profesional se referã ladiminuarea timpului alocat soluþionãrii dosarului apreciatprin prisma reducerii efortului suplimentar depus defiecare participant la procedurã:

a) numãrul de contestaþii la tabelul preliminar(preliminar suplimentar) raportat la numãrul de creditori;

b) numãrul de contestaþii la mãsurile administra to -rului/lichidatorului judiciar raportat la numãrul de mãsuriluate de acesta;

c) durata unei proceduri pe fazele sale importante(insolvenþa, reorganizare/faliment).

Este evident cã un numãr mare de contestaþii la tabelulpreliminar (faþã de numãrul creditorilor) indicã ori oanalizã superficialã a creanþelor din partea adminis -tratorului judiciar, ori incapacitatea acestuia de acomunica clar ºi argumentat motivele respingerii saumodificãrii creanþelor solicitate de creditori. Aceastãabordare va genera iritare din partea tuturor parþilorimplicate în dosarul respectiv atât pe motivul consumuluisuplimentar de resurse (timp ºi bani) cât ºi prin prismaincertitudinii faþã de capacitatea practicianului de aconduce eficient procedura.

Momentul de cotiturã este data deschiderii procedurii.În cele mai multe cazuri, conflictul devine deschis ºipersonal, iar taberele (care se vor învinui reciproc) sunt îngeneral conturate în jurul conducerii debitorului, aangajaþilor, asociaþii/acþio narii acestuia, furnizori,creditorii bugetari ºi bancari. Managementul procedurii(administratorul judiciar) trebuie sã îºi asume misiuneade a soluþiona conflictul sau mãcar de a-l reduce în limiterezonabile ºi aici devenim brusc conºtienþi cã cea maimare parte din noi nu avem nici un fel de pregãtire îngestionarea crizelor. De multe ori asistãm neputincioºi,alteori turnãm inocenþi gaz pe foc ºi privim cumconflictul escaladeazã. Este momentul când manage -mentul procedurii este predat avocaþilor ºi judecatoruluisindic, când rãmâne fãrã substanþã orice discuþie despreredresare ºi eficienþã. Pãrþile, epuizate în lupte juridice,nu vor mai conlucra niciodatã. Cât efort, câtã energie ºicâtã resursã consumatã doar pentru a pune cruce unuipotenþial care, cu puþin timp înainte de deschidereaprocedurii, era palpabil, producea!

Suntem managerii procedurii ºi ºtim cã scopul nostrueste sã achitãm cât mai mult creditorilor, acþionarilor,angajaþilor ºi a celorlalte pãrþi interesate. Pentru atingereaacestui obiectiv, într-o primã fazã trebuie sã culegeminformaþii (din surse diverse). Apoi folosind informaþiileobþinute avem obligaþia sã analizãm debitorul în mediulsãu, sã tragem concluzii cu privire la activitatea sa ºiluãm decizii astfel încât prin mãsurile luate sãmaximizãm averea debitorului. Rezultatul întregii noastreactivitãþi depinde de calitatea informaþiilor obþinute ºi deprofesionalismul cu care sunt utilizate.

Astãzi însã, ne uitãm fãrã reacþie la trendul în scãdereal procentului sumelor rambursate creditorilor ºi simþimpe pielea noastrã durata în creºtere a procedurilor în timpce numãrul mare de active neutilizate se degradeazã fizicºi moral. Se pare cã, luaþi unul câte unul, nu reuºim sãargu men tãm credibil în faþa creditorilor necesitateascãderii preþului activelor de vânzare, aceºtia preferândsã-ºi cosmetizeze trep tat bilanþurile fãrã sã þinã seama deinteresul economic naþional.

Am sentimentul cã rezultatele noastre, obþinute într-oproporþie covârºitoare în lipsa consultanþei specialiºtilorprevãzuþi la art.23 (contabili, analiºti financiari, avocaþi,specialiºti în marketing ºi vânzãri de bunuri, specialiºti încomunicare etc.), nu sunt apreciate ca fiind rezonabile.Dacã este aºa, care este motivul pentru care ne asumãmconcluzii sau decizii fundamentate pe informaþii incerte,poate incomplete sau expirate, necorelate cu evoluþiileexterne ºi eventual influenþate de subiectivism? Care esteexplicaþia pentru care ne ferim sã atragem specialiºti înparteneriat, sã le fixãm obiective precise, cuantificabileprin care sã inversãm trendul nefavorabil al rezultatelormuncii noastre? Mediul economic vrea mai mult de lanoi!

Pentru cã noi toþi, la un loc, avem de fapt rolul dedecontaminare a economiei naþionale de formaþiunileparazite sau inerte, neadaptate la un anumit momentistoric, care blocheazã circulaþia capitalurilor ºi frâneazãdezvoltarea unei ramuri economice sau a unei regiuni.Pentru cã avem sarcina de a restabili încrederea întrepartenerii de afaceri, de a-i determina sã reia cicluleconomic întrerupt! Pentru cã trebuie sã continuãmcrearea de plusvaloare ºi sã reintroducem mijloacele deproducþie în circuitul economic! Pentru cã trebuie sãeducãm mediul economic, inclusiv prin modelul nostrude gestiune, management ºi comportament profesionist!

Aºa consider cã funcþioneazã corect ºi eficientmecanismul guvernat de Legea nr. 85/2006. Cum credeþicã ar putea fi folosit altfel?


Rubrica analistului 15

Noul Cod civil (denumit în continuare “NCC”) aconsacrat o reglementare unitarã a obligaþiilor (Cartea V),aplicabilã raporturilor dintre particulari, raporturilor dintreprofesioniºti, precum ºi raporturilor dintre particulari ºiprofesioniºti (art. 3 NCC). Astfel dispare distincþia clasicãdintre obligaþiile civile ºi obligaþiile comerciale, la dataintrãrii în vigoare a NCC sintagma „contract comercial”fiind înlocuitã cu cea de „contract civil”, iar cea de“contracte sau acte de comerþ”, cu termenul “contracte”1.

Intenþia noii reglementãri este de a reuni dreptulcomercial (împreunã cu celelalte ramuri ale dreptuluiprivat, cum ar fi dreptul familiei) sub reglementarea NCCîntr-o singurã ramurã de drept, raporturile juridice dintreprofesioniºti (comercianþii ºi ceilalþi participanþi laraporturile juridice de afaceri) fiind guvernate în mod directºi originar de NCC. Abordarea unitarã a tuturor raporturilorobligaþionale, indiferent de sursa lor, duce la o restructurarea materiei, care a valorificat o bogatã doctrinã ºijurisprudenþã, reformulând în mod inovator principiiledirectoare în domeniul reglementãrii obligaþiilor2.

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil prevede cã noþiunea de profe -sionist include categoria de “comerciant”, iar expresiile“acte de comerþ”, respectiv “fapte de comerþ” se înlocuiesccu expre sia “activitãþi de producþie, de comerþ sau prestãride servicii”.

Ca o noutate, NCC statueazã în art. 3 alin. (1) faptul cãprevederile sale se aplicã „ºi raporturilor dintre profesio -niºti, precum ºi raporturilor dintre aceºtia ºi orice altesubiecte de drept civil”, iar potrivit art. 3 alin. (2) „sunt

consideraþi profesioniºti toþi cei care exploateazã oîntreprindere”. Prevederile acestui text de lege trebuiecoroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentrupunerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,unde se statueazã cã noþiunea de :profesionist” menþionatãîn art. 3 NCC include categoriile de „comerciant, întreprin -zãtor, operator economic, precum ºi orice alte persoaneautorizate sã desfãºoare activitãþi eco nomice sau profesio -nale, astfel cum aceste noþiuni sunt prevã zute de lege ladata intrãrii în vigoare a Codului civil”. Tot astfel, conformart. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, expresiile ”acte decomerþ”, respectiv „fapte de comerþ” se înlocuiesc cu ex -presiile ”activitãþi de producþie, comerþ sau prestãri de ser -vicii” în toate actele normative. Aºadar, terme nii consa craþide „comerciant”, „întreprinzãtor”, „operator eco no mic”se subsumeazã noþiunii generice de „profe sionist”. Aceastadin urmã este mai cuprinzãtoare, fãcând trimitere atât laraporturile dintre foºtii „comercianþi” – noþiune con sacratãºi reglementatã de vechiul Cod comercial, cât ºi la rapor tu -rile dintre profesioniºti ºi orice alte subiecte de drept civil.

Aºadar, noua reglementare legalã nu exclude existenþaacti vi tãþii comerciale realizatã de acea categorie deprofesioniºti care sunt comercianþii. Specificul acestei acti -vitãþi este recu noscut ºi reglementat în NCC prin anumitedispoziþii derogatorii, aplicabile contractelor aferenteacestor activitãþi. Cu toate cã, sub imperiul noii reglemen -tãri, nu mai putem vorbi despre “contracte comerciale”,trebu ie admisã existenþa contractelor privind activitateacomercialã, ca fiind contrac tele încheiate de profesioniºtiicare exploateazã o întreprindere economicã (comercianþii),

Reglementarea obligaþiilor în noul Cod civil.

Câteva inovaþii în materia contractelor

Dr. Mihaela-Roxana FercalãAvocat, Baroul Ilfov

1 Conform art. VII al O.U.G. nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codulcivil, aprobatã de Legea nr. 60/2012.2 Turcu I., noul Cod Civil. Legea nr. 287/2009 Cartea V. Despre obligaþii art. 1164-1649. Comentarii ºi explicaþii, Ed. C.H. Beck, Bucureºti,2011, p. 9 ºi urm.


Rubrica analistului16

având ca obiect producerea ºi circulaþia mãrfurilor,executarea de lucrãri ºi prestarea de servicii, în scopulobþinerii de profit3.

NCC cuprinde ºi reguli derogatorii de la principiulunitãþii de reglementare, aplicabile numai raporturilorjuridice dintre profesioniºtii comercianþi. Astfel, cu privirela reprezentare, conform reglementãrii de principiu,contractul încheiat de reprezentant în limita puterilorconferite, atunci când terþul contract nu cunoºtea ºi nici nuar fi trebuit sã cunoascã faptul cã reprezentantul acþiona înaceastã calitate, îl obligã numai pe reprezentant ºi pe terþ,dacã prin lege nu se prevede altfel. Art. 1297 NCC alin. (2),prevede, prin excepþie de la acest principiu, faptul cã, dacãreprezentantul, atunci când contracteazã cu terþul pe seamaunei întreprinderi, în limita puterilor conferite, pretinde cãeste titularul acesteia, terþul care descoperã ulterioridentitatea adevãratului titular poate exercita ºi împotrivaacestuia din urmã drepturile pe care le are împotrivareprezentantului.

Referitor la solidaritate, art. 1446 NCC dispune cãaceasta se prezumã între debitorii unei obligaþii contractateîn exerciþiul activitãþii unei întreprinderi, dacã prin lege nuse prevede altfel4.

În privinþa întârzierii în executarea obligaþiilor, art. 1523alin. (2) lit. d) NCC prevede cã debitorul se aflã de drept înîntârziere atunci când nu a fost executatã obligaþia de a plãtio sumã de bani asumatã în exerciþiul activitãþii uneiîntreprinderi.

În sfârºit, potrivit legii, mandatul dintre douã persoanefizice dat pentru acte de exercitare a unei activitãþiprofesionale se prezumã a fi cu titlu oneros (art. 2010NCC).

Spre deosebire de vechiul Cod civil, care nu defineaobligaþia, NCC – propunându-ºi redefinirea conceptelortradiþionale conform doctrinei juridice actuale, oferã în art.1164 definiþia legalã a acesteia ca fiind acel raport juridic înconþinutul cãruia intrã dreptul subiectului activ denumitcreditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor –cãruia îi revine îndatorirea corespunzãtoare – a da, a facesau a nu face ceva, sub sancþiunea constrângerii de stat încaz de neexecutare de bunãvoie.

Cu privire la izvoarele obligaþiilor, noutatea constã înfaptul cã, dupã ce enumerã sursele tradiþionale aleobligaþiilor civile, respectiv contractul, actul juridicunilateral (care nu era menþionat de vechiul Cod civil),gestiunea de afaceri, îmbogãþirea fãrã justã cauzã, platanedatoratã ºi fapta ilicitã, NCC adaugã în completare„orice alt act sau fapt de care legea leagã naºterea uneiobligaþii” (art. 1165 NCC).

Spre deosebire de Codul civil anterior, NCCreglementeazã de principiu actul juridic unilateral (art.1324-1329 NCC), regimul juridic al acestuia fiind cel alcontractului, aplicabil prin adaptare (a se vedea art. 1293,

respectiv 1325 NCC). Reglementarea vizeazã doar acteleunilaterale supuse comunicãrii, concretizate în douã figurijuridice care pot reprezenta izvor de obligaþii – promisiuneaunilateralã ºi promisiunea publicã de recompensã.

NCC nu mai face referire la cvasi-contracte în contextulizvoarelor obligaþionale, ci utilizeazã sintagma genericã defapt juridic licit, concretizat în figurile juridice distincteale gestiunii de afaceri, plãþii nedatorate ºi îmbogãþirii fãrãjustã cauzã – aceasta din urmã lipsind din vechiul Cod civil,deºi era recunoscutã din punct de vedere doctrinar ºi aaplicaþiilor sale. Reglementarea acestora din NCC esteconsiderabil mai substanþialã, însã nu se modificã în modesenþial. Printre noutãþi pot fi menþionate urmãtoarele:catalogarea drept „oportunã” a gestiunii care meritã sã fieizvor de obligaþii; ipoteca legalã conferitã gerantului pentrua garanta cheltuielile necesare fãcute de acesta; sereglementeazã gestiunea de afaceri cu „reprezentare”,precum ºi obligaþia gerantului de a-l înºtiinþa pe geratdespre actele de gestiune asupra patrimoniului sãu; seasimileazã diligenþa cu care trebuie sã lucreze gerantul cuaceea unui bun proprietar care lucreazã în folosul propriu5.

Art. 1166 NCC defineºte contractul ca fiind „acordul devoinþe dintre douã sau mai multe persoane cu intenþia de aconstitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Definiþiapune accent pe faptul cã legãtura juridicã dintre pãrþilecontractante are ca fundament consimþãmântul lor reciprocºi enumerã efectele pe care le poate produce un contract.Faþã de vechiul Cod civil de la 1864, care utiliza în modalternativ noþiunea de contract ºi pe cea de convenþie, NCCutilizeazã doar termenul de contract.

Principalele reglementãri legale care guverneazãmateria contractelor, fie ele numite sau nenumite, se aflã îndispoziþiile NCC. Astfel, legiuitorul reglementeazãdispoziþii generale ce se aplicã oricãrui contract – dreptulcomun (art. 1178-1323 NCC) precum ºi textele care sereferã la diferitele contracte speciale, cum sunt: contractulde vânzare (art. 1650-1762 NCC), contractul de societate(art. 1881-1954 NCC), contractul de mandat (art. 2009-2071 NCC) etc. Un element de noutate priveºte contractelecare nu sunt reglementate în NCC ori în alte acte normativeºi care vor fi guvernate în primã instanþã de reguliledreptului comun al contractelor ºi în completare de regulilespeciale privitoare la acel contract cu care se aseamãnã celmai mult (art. 1168 NCC).

Dispoziþiile NCC constituie dreptul comun alcontractelor, fiind aplicabile tuturor contractelor, indiferentde felul acestora (civile, comerciale, administrative). NCCse completeazã însã cu alte reglementãri, cum ar fi: O.G. nr.130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanþã,O.G. nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afaraspaþiilor comerciale, Legea nr. 365/2002 privind comerþulelectronic, Legea nr. 455/2001 privind semnãturaelectronicã etc. Cu toate acestea, NCC rãmâne principalul

3 Cãrpenaru St., Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2012, p. 400.4 Conform art. 1443 NCC, “Obligaþia este solidarã între debitori atunci când toþi sunt obligaþi la aceeaºi prestaþie, astfel încât fiecare poatesã fie þinut separat pentru întreaga obligaþie, iar executarea acesteia de cãtre unul dintre codebitori îi libereazã pe ceilalþi faþã de creditor”.5 Vasilescu P., Drept civil. Obligaþii, Ed. Hamangiu, 2012, p. 202-204 ºi urm.



act normativ ce cuprinde reguli generale privitoare lacondiþiile de validitate ale contractelor ºi la efecteleacestora între pãrþi ºi faþã de terþi.

NCC face referire la „diferite categorii de contracte”(art. 1171-1177), menþionând tipuri noi, preluate dinpracticã – contractul de adeziune (art. 1175), contractul-cadru (art. 1176) ºi scoate expres din sfera sa de influenþãcontractele de consumaþie (art. 1177), care rãmân supuselegilor speciale de protecþie a consumatorului. De altfel,noua reglementare civilã se aflã sub imperiul consacrãriilegale a protecþiei subiectelor de drept aflate în inferioritateeconomicã.

Voinþa juridicã este guvernatã de principiul autonomieide voinþã, lucru consacrat expressis verbis ºi de dispoziþiileNCC în art. 1169 (consacrare care lipsea din vechiul Codcivil), care prevede faptul cã: ”Pãrþile sunt libere sã încheieorice contracte ºi sã determine conþinutul acestora, înlimitele impuse de lege, de ordinea publicã ºi de bunelemoravuri”. Spre deosebire de vechea reglementare, NCCnu impune nicio condiþie de formã sau formalitate pentruîncheierea contractului, simplul acord de voinþã al pãrþilorfiind suficient, cu o singurã excepþie – atunci când legeaimpune o anumitã formalitate pentru încheierea valabilã acontractului (art. 1178 NCC).

Libertatea contractualã vizeazã atât fondul (posibilitateade a introduce tot felul de clauze), cât ºi forma contractului.Principiul consensualismului este însã complet înlãturat încazul operaþiunilor juridice care se referã la drepturitabulare, deoarece orice înscriere în Cartea Funciarã se facedoar pe baza actului autentic (art. 888 ºi art. 1244 NCC). Înprincipiu, atunci când un contract este supus unei forme depublicitate, aceasta afecteazã aplicarea practicã aprincipiului consensua lismului, întrucât înscrierile însistemele de publicitate se fac pe baza unui înscris - cel maifrecvent autentic, precum în situaþia înscrierilor în CarteaFunciarã6. Potrivit NCC, sunt contracte solemne: convenþiamatrimo nialã, ipoteca imobiliarã, donaþia, arendarea,contractul de întreþinere. De asemenea, datoritã efectelorconstitutive de drepturi ale înscrierilor în Cartea Funciarã,orice contract privitor la imobile cuprinse în CarteaFunciarã trebuie sã îmbrace forma autenticã, sub sancþiuneaneînscrierii în Cartea Funciarã ºi al lipsei de fecte inclusivîntre pãrþi (art. 885 ºi art. 888 NCC).

În premierã, NCC reglementeazã maniera de formare acontractului (art. 1182 – art. 1203 NCC) – fie prinnegociere, fie prin emiterea unei oferte ºi acceptareaacesteia. Spre deosebire de vechile reglementãri – atât celecivile cât ºi cele comerciale, care lãsau etapa de negocierea contractului complet nereglementatã în virtuteaprincipiului libertãþii contractuale, conform cãruia pãrþileerau libere sã stipuleze drepturi ºi obligaþii cu singuracerinþã de a nu contraveni normelor imperative, NCCreglementeazã expres etapa precontractualã a negocierilor

în art. 1182 – 1185. Potrivit acestora, la negocierea ºiîncheierea contractului, dar ºi în cursul executãrii acestuia,pãrþile trebuie sã acþioneze cu bunã-credinþã, care esteprezumatã pânã la proba contrarã. Aceastã obligaþie nupoate fi înlãturatã sau limitatã.

Iniþierea, continuarea sau ruperea negocierilor contrarbunei-credinþe angajeazã rãspunderea civilã delictualã apãrþii în culpã pentru prejudiciul cauzat celeilalte pãrþi(întinderea despãgubirilor þinând cont de cheltuielileangajate în vederea negocierilor, renunþarea la alte oferte ºiorice alte împrejurãri asemãnãtoare).

Noile reguli stipuleazã inclusiv obligaþia pãrþilor de apãstra confidenþialitatea informaþiilor având acest caracter,referitoare la partenerul de negocieri, informaþii despre carepartea în cauzã a aflat cu prilejul respectivelor negocieri.Încãlcarea acestei obligaþii se sancþioneazã pe tãrâmdelictual, în condiþiile art. 1357 NCC7.

Când, în cursul negocierilor, o parte insistã sã se ajungãla un acord asupra unui anumit element sau a unei anumiteforme a contractului, contractul nu se încheie pânã larealizarea acordului, indiferent dacã elementul în cauzã esteesenþial sau secundar ori dacã forma nu este impusã de legepentru validitatea contractului.

NCC diferenþiazã între invitaþiile publice - care conþin ointenþie de negociere sau solicitãri de oferte, pe de o parteºi oferta de a contracta – pe de altã parte, atunci cândpropunerile de a contracta sunt adresate unor persoanenedeterminate (art. 1189 NCC). În principiu, dacãpropunerea de a încheia un contract se adreseazã publicului,adicã unor persoane nedeterminate, NCC nu considerã cãne aflãm în prezenþa unei oferte de a contracta, iar cel caresusþine contrariul va trebui sã probeze cã astfel de propuneripot fi considerate oferte veritabile de a contracta, ceea ce arputea rezulta ºi din „din lege, din uzanþe ori, în modneîndoielnic, din împrejurãri” [art. 1189 alin (2) NCC].Nici simplele solicitãri de oferte, chiar dacã sunt adresateunor persoane determinate, nu constituie oferte de acontracta, ci trebuie considerate simple modalitãþi de testarea pieþei într-un anumit domeniu (art. 1190 NCC).Importanþa acestor nuanþãri este datã de faptul cã solicitareade ofertã ºi manifestarea intenþiei de a negocia nu ducautomat la încheierea unui contract în cazul în care îºigãsesc un rãspuns pozitiv. În aceastã fazã, nu se poate vorbidespre un contract, ci de simple tatonãri, fãrã valoare deconsimþãmânt, care nu pot fi sancþionate cu rãspundereacontractualã, ci cel mult pot angrena una delictualã8.

Principiul bunei credinþe primeºte o consacrare legalãexpresã în NCC, guvernând atât formarea, cât ºiinterpretarea ºi executarea obligaþiilor contractuale ºiconstituind astfel un temei al rãspunderii contractualepentru culpã (art. 1170 NCC). Acest principiu este stipulatde o manierã imperativã, fãrã a comporta excepþii ºi

6 Ibidem, p. 258.7 “(1) Cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârºitã cu vinovãþie, este obligat sã îl repare.(2) Autorul prejudiciului rãspunde pentru cea mai uºoarã culpã.”8 Vasilescu P., op. cit., p. 278.

Rubrica analistului


18

derogãri, astfel cã pãrþile nu pot înlãtura sau limita aceastãobligaþie.

În cuprinsul NCC se regãsesc mai multe tipuri deconvenþii care pot fi subsumate categoriei generice de ante -contracte. Unele dintre acestea sunt reglementate de prin -cipiu - pactul de opþiune (art. 1278 NCC) ºi promisiunea dea contracta (art. 1279 NCC), altele se concretizeazã doarprin aplicaþii în materia unor contracte speciale - pactul depreferinþã, dintre care cea mai amplã se regãseºte în materiavânzãrii (art. 1730-1740 NCC). În aceste cazuri este vorbadespre contracte, nu despre acte unilaterale, aºadar nu pot ficonfundate cu oferte de contracta.

NCC, spre deosebire de vechiul Cod civil, reglemen -teazã oferta ºi regimul ei juridic, art. 1193 NCC fãcândtrimitere la un „termen rezonabil” în care ar trebui men -þinutã oferta adresatã unei persoane absente, care nu esteînsoþitã de la început de un termen expres de acceptare. Denotat cã acest termen zis rezonabil nu este fixat nici deofertant, nici de acceptant, ci de instanþã, deoarece punerealui în discuþie presupune un diferend între cei doi9. Regulainstituitã de NCC impune ca, atunci când se urmãreºteîncheierea unui contract solemn (de obicei autentic),inclusiv oferta de încheiere a acestuia sã îmbrace formasolemnã (autenticã), aceeaºi cerinþã fiind valabilã ºi pentruacceptare. Spre deosebire de soluþiile juridice anterioareNCC, decesul ºi incapacitatea nu atrag automat caducitateaofertei, ci „numai atunci când natura afacerii sauîmprejurãrile o impun” [art. 1195 alin. (2) NCC].

Acceptarea ofertei poate fi expresã sau tacitã. Tãcereapurã ºi simplã, neînsoþitã de atitutidini pozitive aledestinatarului ofertei, nu are valoarea unei acceptãri decâtcând aceasta rezultã din lege, din acordul pãrþilor, dinpracticile statornicite între acestea, din uzanþe sau din alteîmprejurãri [art. 1196 alin. (2) NCC]. Acceptarea oferteitrebuie comunicatã ofertantului prin mijloace cel puþin lafel de rapide ca cele utilizate pentru transmiterea ofertei,mai puþin atunci când din lege, din acordul pãrþilor, dinpracticile statornicite între acestea sau din alte asemeneaîmprejurãri rezultã contrariul [art. 1200 alin. (2) NCC].NCC se referã la ipotezele în care este permisã retractareaacceptãrii, care sunt identice cu cele din materia ofertei.

Pentru încheierea contractului este suficient ca pãrþile sãrealizeze acordul de voinþã asupra elementelor esenþiale alecontractului, chiar dacã unele elemente secundare suntlãsate spre a fi convenite ulterior, inclusiv prin intermediulunei terþe persoane (art. 1232 NCC). Dacã pãrþile nu ajungla un acord asupra elementelor secundare în cauzã ºipersoana cãreia i-a fost încredinþatã determinarea lor nu iao decizie, completarea contractului se va realiza de cãtreinstanþa judecãtoreascã, la cererea oricãrei pãrþi, þinândseama de natura contractului ºi de intenþia pãrþilor [art.1182 alin. (2) ºi (3) NCC].

Între persoanele prezente, contractul se considerãîncheiat în momentul acceptãrii ofertei (inclusiv în situaþia

ofertei transmise prin telefon sau alte asemenea mijloace decomunicare la distanþã). Între absenþi, oferta ºi acceptareafiind comunicate prin corespondenþã, contractul va luanaºtere în momentul în care acceptarea ofertei ajunge laofertant, chiar dacã acesta nu ia cunoºtinþã de ea din motivecare nu îi sunt imputabile (art. 1186 NCC). Atunci când,potrivit ofertei, practicilor stabilite între pãrþi, uzanþelor saunaturii afacerii, acceptarea ofertei se poate face printr-un actsau fapt concludent al destinatarului, fãrã a-l mai informape ofertant despre acceptarea ofertei, contractul seconsiderã încheiat în momentul în care destinatarulsãvârºeºte actul sau faptul concludent (de exemplu,expedierea mãrfii care face obiectul ofertei). Aceste normeinstituite de NCC au caracter supletiv.

Cât priveºte interpretarea contractelor, NCC consacrãprincipiul interpretãrii dupã voinþa concordantã a pãrþilor,þinându-se cont ºi de scopul contractului, de negocierilepurtate de pãrþi, de practicile stabilite între acestea ºi decomportamentul lor ulterior încheierii contractului (art.1266 NCC). De asemenea, în cazul contractelor deadeziune, al cãror conþinut nu poate fi negociat, NCCstabileºte în mod imperativ regula potrivit cãreia stipulaþiilese vor interpreta în favoarea celui care se obligã ºi în contracelui care le propune (art. 1269 NCC). Redactorii NCCconsacrã în mod expres uzanþele (obiceiul) ca procedeusupletiv de interpretare alãturi de împrejurãri precum naturacontractului, interpretarea convenþionalã datã anterior depãrþi, sensul atribuit în general clauzelor ºi expresiilor îndomeniu etc.10

În premierã, NCC reglementeazã regimul juridic alurmãtoarelor clauze speciale, care vizeazã încheiereacontractului:

Clauzele subînþeleseContractul încheiat cu respectarea legii obligã nu numai

la ceea ce este expres stipulat în conþinutul sãu, ci ºi la toateurmãrile pe care practicile statornicite între pãrþi, uzanþele,legea sau echitatea le dau contractului dupã natura lui.Astfel, clauzele obiºnuite într-un contract se subînþeleg,chiar dacã nu au fost stipulate în mod expres (art. 1272NCC).

Clauzele externeConform legii, pãrþile sunt þinute ºi de clauzele

extrinseci la care contractul face trimitere, dacã prin lege nuse prevede altfel (art. 1201 NCC).

Clauzele standardSunt acele stipulaþii stabilite în prealabil de una dintre

pãrþi pentru a fi utilizate în mod general ºi repetat ºi caresunt incluse în contract fãrã a fi fost negociate în prealabilcu cealaltã parte – este cazul condiþiilor generale ataºatecontractelor.

Clauzele negociate prevaleazã asupra clauzelorstandard. Atunci când ambele pãrþi folosesc clauze standardºi nu ajung la o înþelegere cu privire la acestea, contractulse va încheia pe baza clauzelor convenite ºi a celor standard

9 Ibidem, p. 293.10 Adam I., Drept civil. Obligaþiile. Contractul în reglementarea NCC, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2011, p. 304.



care sunt comune în substanþa lor. Contractul nu se vaîncheia dacã una dintre pãrþi notificã celeilalte pãrþi, fieanterior încheierii contractului, fie imediat ulteriormomentului încheierii contractului, cã nu intenþioneazã sãfie þinutã de un astfel de contract (art. 1202 NCC).

Clauzele neuzualeSunt vizate clauzele care prevãd în folosul celui care le

propune – limitarea rãspunderii, dreptul de a denunþaunilateral contractul, de a suspenda executarea obligaþiilor,respectiv prevãd în detrimentul celeilalte pãrþi decãdereadin drepturi sau din beneficiul termenului, limitareadreptului de a opune excepþii, restrângerea libertãþii de acontracta cu alte persoane, reînnoirea tacitã a contractului,legea aplicabilã, clauze compromisorii sau prin care sederogã de la competenþa instanþelor judecãtoreºti.Asemenea clauze standard neuzuale produc efecte doardacã sunt acceptate în mod expres, în scris, de cãtre cealaltãparte (art. 1203 NCC).

Elementele care stau la baza formãrii unui contract suntreiterate în mod explicit în art. 1179 alin. (1) NCC dreptcondiþii esenþiale pentru naºterea valabilã a acestuia,respectiv:

- consimþãmântul pãrþilor (acordul dintre douã saumai multe persoane);

- capacitatea respectivelor pãrþi de a încheiaacordul;

- obiectul ºi cauza.NCC acordã o atenþie sporitã viciilor de consimþãmânt,

reglementându-le unitar pe toate patru din perspectiva unoraspecte sesizate în practicã. Pentru prima datã NCCreglementeazã expres leziunea ca viciu de consimþãmânt(art. 1206), nu drept cauzã de anulare - cum era consideratãîn doctrinã, stabilind regimul sãu juridic, mecanismul,condiþiile ºi modul de sancþionare în art. 1221 – 1224 NCC;atât majorii cât ºi minorii pot sã o invoce pentru contractecomutative ºi oneroase, iar reducerea obligaþiilor esteremediul alternativ la anularea contractului pentru leziune.Tot ca o noutate, eroarea este ori esenþialã, ori indiferentã,cu consecinþa cã doar eroarea esenþialã atrage anulabilitateacontractului (art. 1207 NCC), NCC introducând ºiposibilitatea adaptãrii contractului drept alternativã laanulare (art. 1213), inexistentã în vechea reglementare;eroarea de drept este reglementatã expres (art. 1207, 1208NCC), la fel ca ºi dolul prin reticenþã [art. 1214 alin. (1)NCC].

Consimþãmântul dat la încheierea unui contract, alteratde unul din cele patru vicii: eroare, dol, violenþã ori leziune,nu va fi valabil, contractul astfel încheiat fiind lovit denulitate relativã11.

Spre deosebire de vechiul Cod civil, sub imperiul cãruialipsa discernãmântului era asimilatã unui viciu de

consimþãmânt, incapacitatea naturalã la momentulîncheierii contractului reprezintã, conform art. 1205 alin.(1) NCC, doar un caz de nulitate relativã. Pentru a facilitaproba consimþãmântului abolit, NCC introduce în premierão prezumþie relativã de incapacitate naturalã [art. 1205 alin.(2) NCC], conform cãreia contractul încheiat de o persoanãcare a fost ulterior pusã sub interdicþie, va putea fi anulat,dacã, la momentul încheierii convenþiei, „cauzele puneriisub interdicþie existau ºi erau îndeobºte cunoscute”.

În lipsa capacitãþii de exerciþiu, actul sãvârºit de unincapabil nu va fi lovit de nulitate absolutã, ci doar denulitate relativã (art. 1251 NCC).

NCC clarificã noþiunile ºi regimul juridic aplicabilobiectului contractului (art. 1225 - 1234). Dacã lamomentul încheierii contractului existã o aparenþã deimposibilitate a obiectului, consecinþa nu este întotdeaunanulitatea contractului (art. 1227 NCC).

Ultimul element al contractului – forma, este abordat înal doilea aliniat al art. 1179 NCC, conform cãruia “înmãsura în care legea prevede o anumitã formã acontractului, aceasta trebuie respectatã, sub sancþiuneaprevãzutã de dispoziþiile legale aplicabile”. Dispoziþiilespeciale consacrate formei contractului, respectiv art. 1240– 1245 NCC enumerã în premierã forma electronicã printremanifestãrile concrete pe care le poate îmbrãca voinþa de acontracta. Astfel, voinþa poate fi valabil exprimatã nu doar„verbal, în scris ori printr-un comportament care […] nulasã nicio îndoialã asupra intenþiei de a produce efectejuridice corespunzãtoare” ci ºi „prin mijloace electronice”.Se remarcã astfel reglementarea expresã a formatuluielectronic în materie contractualã în NCC. O primãlegitimare a acestuia se gãseºte la art. 334 NCC privindpublicitatea convenþiei matrimoniale, care la alin. (1)stabileºte cã „înscrierea convenþiilor matrimoniale se faceîn Registrul naþional al regimurilor matrimoniale, þinut[inclusiv în format electronic12] de cãtre Uniunea NotarilorPublici din România”. De asemenea, art. 2200 alin. (3)NCC menþioneazã cã „documentele care atestã încheiereaunei asigurãri pot fi semnate ºi certificate ºi prin mijloaceelectronice”. În sfârºit, art. 1245 NCC face trimitere lalegea specialã ca fiind cea care reglementeazã condiþiile deformã de care sunt þinute contractele electronice.

NCC cuprinde în premierã o secþiune dedicatã regimuluijuridic al nulitãþii (art. 1246-1265). Se face distincþia întrediferitele feluri de nulitãþi (expresã/virtualã, totalã/parþialã,de fond/de formã, judiciarã/amiabilã, relativã/absolutã),enumerându-se de principiu cazurile de nulitate absolutã,respectiv relativã (art. 1250-1252 NCC) într-o încercare desimplificare ºi raþionalizare a acestora13. Cu toate cã este osancþiune ce desfiinþeazã contractul în mãsura în careinstanþa de judecatã dispune acest lucru, NCC consacrã ºi

11 Ibidem, p. 214-215.12 Conform prevederilor Ordinului nr. 1786/C/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea ºi funcþionarea Registruluinaþional notarial al regimurilor matrimoniale ºi procedura de înscriere ºi consultare a acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 666 din 21.09.2011.13 Vasilescu P., op. cit., p. 421-427.


Rubrica analistului20

excepþia potrivit cãreia „nulitatea contractului poate ficonstatatã sau declaratã prin acordul pãrþilor” [art. 1246alin. (3) NCC], însã cauzele de nulitate sunt întotdeaunacele stabilite de lege [art. 1246 alin. (4) NCC]. NCCconsacrã expres imprescriptibilitatea extinctivã a uneiacþiuni întemeiatã pe nulitatea absolutã [art. 1249 alin. (1)],spre deosebire de acþiunea în anulare. Cu toate acestea,excepþia de anulabilitate poate fi invocatã oricând de cãtrepartea cãreia i se cere executarea contractului [art. 1249alin. (2) NCC].

Sunt aduse inovaþii în privinþa validãrii prin confirmarea contractelor afectate de o cauzã de nulitate (art. 1261 –1265 NCC), precum ºi a conversiunii contractului nul într-un alt act juridic pentru care sunt îndeplinite condiþiile defond ºi de formã (art. 1260 NCC). Refacerea contractuluinul este posibilã, cu efecte doar pentru viitor (art. 1259NCC). Confirmarea contractului anulabil poate remediadoar nulitatea relativã, nefiind, de principiu, admisã încazul contractelor lovite de nulitate absolutã [art. 1247 alin.(4) NCC]; singurele excepþii menþionate de NCC fiind încazul confirmãrii liberalitãþilor (art. 1010), precum ºi cazulminorului devenit „major, care poate confirma actul fãcutsingur în timpul minoritãþii, atunci când el trebuia sã fiereprezentat sau asistat” (art. 48 NCC)14.

Codul civil anterior nu reglementa expres efectelenulitãþii unui act civil, NCC condensând principiiledesprinse de doctrinã ºi de practicã în art. 1254, careconsacrã regula desfiinþãrii retroactive a contractului lovitde nulitate, urmatã de desfiinþarea subsecventã a oricãruiact întemeiat pe baza respectivului contract ºi derestabilirea situaþiei anterioare încheierii actului juridic nul.

Întrucât rezultã din voinþa concordantã ºi liber expri matãa pãrþilor, contractul are forþã obligatorie pentru aces tea,conform regulii „pacta sunt servanda”, reglemen tatã deNCC în art. 1270 alin. (1). Spre deosebire de predece so rulsãu, NCC scoate în evidenþã importanþa executãrii obli ga þieiconform stipulaþiilor contractuale [art. 1516, art. 1490 alin.(1), art. 1492 alin. (1)]. O excepþie de la acest prin cipiu oconstituie impreviziunea, atunci când executareacontractului a devenit excesiv de oneroasã datoritã uneischim bãri excepþionale a împrejurãrilor, care ar face vãditinjustã obligarea debitorului la executarea obligaþiei asu -mate, situaþie reglementatã inovator de NCC. Calificarea co - rectã a împrejurãrilor care justificã aplicarea reglementã rilorincidente în cazul impreviziunii este importantã, întru câtpotrivit art. 1271 alin. (1) NCC, „pãrþile sunt þinute sã îºiexecute obligaþiile chiar dacã executarea lor a de venit mai

oneroasã, fie datoritã creºterii costurilor executã rii pro prieiobligaþii, fie datoritã scãderii valorii contra prestaþiei”.

Revizuirea judiciarã a contractelor – când dezechilibrulcontractual este grav, iar pãrþile nu cad de acord asuprareechilibãrii amiabile a prestaþiilor, este admisã în practicãmai ales în privinþa obligaþiilor pecuniare succesive. Înacest caz instanþa are, conform art. 1271 alin. (2) NCC,posibilitatea sã dispunã fie adaptarea contractului pentru ase distribui în mod echitabil între pãrþi pierderile ºibeneficiile ce rezultã din schimbarea împrejurãrilor, fieîncetarea contractului, la momentul ºi în condiþiile pe carele stabileºte15. Instanþa trebuie sã interpreteze contractul înconformitate cu voinþa internã, realã ºi comunã a pãrþilor,indiferent care este sensul literal al termenilor.

În domeniul efectelor contractului, NCC consacrã o so -lu þie nouã în materia preluãrii riscului în contractele transla -tive de proprietate. Riscul pieirii fortuite a bunului vândut,ca regulã generalã, este suportat de cãtre proprietarulbunului de la momentul pieirii fortuite a acestuia (res peritdomini). În noua reglementare se prevede o regulã specialãla art. 1274 alin. (1) NCC, potrivit cãreia ”în lipsã destipulaþie contrarã, cât timp bunul nu este predat, risculcontractului rãmâne în sarcina debitorului obligaþiei depredare, chiar dacã proprietatea a fost transferatãdobânditorului. În cazul pieirii fortuite a bunului, debitorulobligaþiei de predare pierde dreptul la contraprestaþie, iardacã a primit-o, este obligat sã o restituie.”

Aºadar, în cazul unui contract de vânzare, dacã estevorba despre un bun individual determinat, chiar dacã odatã cu încheierea contractului, în principiu, se transmite ºiproprietatea asupra lucrului vândut, riscurile pieirii fortuitea bunului nu trec asupra cumpãrãtorului din acest moment,transmiterea acestor riscuri fiind condiþionatã de predareaefectivã a bunului de la vânzãtor la cumpãrãtor.

Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al art. 1274 NCC,cumpãrãtorul pus în întârziere cu privire la predareabunului preia riscul pieirii fortuite a bunului ºi nu se poatelibera chiar dacã ar dovedi cã bunul ar fi pierit ºi dacãobligaþia de predare ar fi fost executatã la timp. În acestesituaþii, cumpãrãtorul datoreazã preþul stabilit de pãrþi încontract, chiar dacã lucrul pierit nu-i va mai putea fipredate. Aceste reglementãri au caracter supletiv, dispo -zitiv, nu imperativ, astfel cã pãrþile contractante pot derogade la ele, stabilind prin convenþia lor alte reguli cu privire lasuportarea riscurilor pieirii fortuite a bunurilor ce facobiectul contractului.

NCC reglementeazã expres denunþarea unilateralã acontractului, distingând dupã cum contractul ce urmeazã a

14 Ibidem, p. 437.15 Conform art. 1271 alin. (3) NCC, intervenþia instanþei în vederea adaptãrii contractului sau a încetãrii acestuia poate avea loc doar cuîndeplinirea în mod cumulative a urmãtoarelor condiþii:“a) schimbarea împrejurãrilor a intervenit dupã încheierea contractului;b) schimbarea împrejurãrilor, precum ºi întinderea acesteia nu au fost ºi nici nu puteau fi avute în vedere de cãtre debitor, în mod rezonabil,în momentul încheierii contractului;c) debitorul nu ºi-a asumat riscul schimbãrii împrejurãrilor ºi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat cã ºi-ar fi asumat acest risc;d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil ºi cu bunã-credinþã, negocierea adaptãrii rezonabile ºi echitabile a contractului.”16 Bleoancã A., Cãlin D., Cigan D., Durac Gh., Frenþiu C.G., Ninu I., Rãducan G., Rãdulescu V., Ricu C.S., Ungureanu C. T., Zeca D., NoulCod Civil. Comentarii, doctrinã ºi jurisprudenþã Vol. II Art. 953 – 1649 Moºteniri ºi liberalitãþi. Obligaþii, Ed. Hamangiu 2012, p. 620.



fi desfiinþat este sau nu încheiat pe duratã determinatã (art.1276 - art. 1277 NCC), în ambele cazuri cu respectarea unui„termen rezonabil de preaviz”. Principiul opozabilitãþiiefectelor contractului faþã de terþi este de asemenea regle -mentat în premierã de cãtre NCC în art. 1281, împreunã cupromisiunea faptei altuia (art. 1283 NCC) ºi cu stipulaþiapentru altul (art. 1284 – art. 1288 NCC), instituþii careanterior erau recunoscute doar doctrinar. Inovaþii au fostaduse ºi în materia simulaþiei, care primeºte o reglementaremai amplã decât cea din vechiul Cod civil (art. 1289 – art.1294 NCC), dobândind o aplicabilitate extinsã – ºi pentruacte unilaterale destinate unor persoane determinate (art.1293 NCC). Legiuitorul pune capãt unei controverse cuprivire la necesitatea îndeplinirii formei cerute de legepentru validitatea actului secret. Prin menþionarea expresã,în art. 1289 alin. (2) NCC, a obligativitatãþii îndepliniriicondiþiilor de fond pentru valabilitatea actului secret, NCCconsacrã opinia majoritarã, conform cãreia contractul secretºi deghizat este valabil ºi în cazul în care nu este încheiat înforma solemnã prevãzutã de lege. Condiþia formei va trebuirespectatã, dacã legea o cere, pentru valabilitatea actuluiostensibil, alãturi de îndeplinirea celorlalte condiþii de fond,necesare oricãrui act juridic civil16.

Nereglementatã sub imperiul vechiului Cod civil decâtîn materia mandatului, reprezentarea este tratatã extensiv decãtre NCC (art. 1295 – art. 1314), ea putând sã derive dinraporturi juridice diferite - de familie, de succesiune, desocietate, de mandat ºi având ca izvor fie legea (ca în cazulminorilor sub 14 ani ºi al celor puºi sub interdicþiejudecãtoreascã), fie convenþia (prin încheierea unui contractde mandat), fie o hotãrâre judecãtoreascã (cum este cazulsechestrului judiciar). Dacã anterior intrãrii în vigoare aNCC se cerea ca mandantul sã aibã capacitatea necesarãîncheierii actului pentru care l-a împuternicit pe mandatar,iar acesta din urmã era necesar sã aibã capacitate deplinã deexerciþiu, prin noua reglementare, capacitatea ambelor pãrþiale contractului de mandat se raporteazã la actul pe carereprezentantul îl va încheia în numele ºi pe seamareprezentatului (care poate fi de conservare, de administraresau de dispoziþie) 17.

Ignoratã legislativ de Codul civil de la 1864,operaþiunea juridicã prin care se înlocuieºte cu un terþ cel

puþin una dintre pãrþile unui contract existent, estereglementatã în NCC sub titulatura de cesiune acontractului (art. 1315) ºi se prezintã ca o substituire depersoane, nu ca o transmisiune de valori patrimoniale18.Dispoziþiile legale în aceastã materie au caracter dispozitivºi supletiv, consimþãmântul cedatului ca cealaltã parte sã-ºipoatã substitui un terþ în raporturile rezultate din contractulcedat putând fi dat chiar în mod anticipat; inclusiv în acestcaz, cesiunea va produce efecte faþã de cedat numai dinmomentul în care substituirea îi este notificatã sau, dupãcaz, din momentul în care acesta o acceptã [art. 1317 alin.(1) NCC]. Orice convenþie poate face obiectul cesiunii, maipuþin contractele încheiate intuitu personae sau cele a cãrornaturã ori regim juridic imperativ nu permite cesionarea(este cazul drepturilor ºi obligaþiilor incesibile oriinsesizabile – precum cele nãscute din contracte de donaþiesau de întreþinere).

BIBLIOGRAFIE1. Adam I., Drept civil. Obligaþiile. Contractul în

reglementarea NCC, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 20112. Bleoancã A., Cãlin D., Cigan D., Durac Gh., Frenþiu C.G.,

Ninu I., Rãducan G., Rãdulescu V., Ricu C.S., Ungureanu C. T., ZecaD., Noul Cod Civil. Comentarii, doctrinã ºi jurisprudenþã Vol. II Art.953 – 1649 Moºteniri ºi liberalitãþi. Obligaþii, Ed. Hamangiu 2012

3. Boroi G., Stãnciulescu L., Instituþii de drept civil înreglementarea Noului Cod Civil, Ed. Hamangiu 2012

4. Cãrpenaru St., Tratat de drept comercial român, Ed.Universul Juridic, Bucureºti, 2012

5. Piperea Gh., Introducere în Dreptul contractelorprofesionale, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2011

6. Pop L., Tratat de drept civil. Obligaþiile, vol. I, Contractul,Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2009

7. Terzea V., Noul Cod Civil adnotat cu doctrinã ºijurisprudenþã, vol. II (art. 1164-2664), Ed. Universul Juridic 2012

8. Turcu I., Noul Cod Civil. Legea nr. 287/2009 Cartea V.Despre obligaþii art. 1164-1649. Comentarii ºi explicaþii, Ed. C.H.Beck, Bucureºti, 2011

9. Vasilescu P., Drept civil. Obligaþii, Ed. Hamangiu, 201210. Vasilescu P., „Preluarea datoriei ºi cesiunea de contract:

douã figuri legale noi” în Culegere de studii In honorem AlexandruBacaci Ovidiu Ungureanu, coordonator Cornelia Munteanu, Ed.Universul Juridic Bucureºti 2012

16 Bleoancã A., Cãlin D., Cigan D., Durac Gh., Frenþiu C.G., Ninu I., Rãducan G., Rãdulescu V., Ricu C.S., Ungureanu C. T., Zeca D., NoulCod Civil. Comentarii, doctrinã ºi jurisprudenþã Vol. II Art. 953 – 1649 Moºteniri ºi liberalitãþi. Obligaþii, Ed. Hamangiu 2012, p. 620.17 Ibidem, p. 632 ºi urm.18 Vasilescu P., "Preluarea datoriei ºi cesiunea de contract: douã figuri legale noi" în Culegere de studii In honorem Alexandru Bacaci OvidiuUngureanu, coordonator Cornelia Munteanu, Ed. Universul Juridic Bucureºti 2012, p. 287 ;i urm.


Rubrica magistratului22

Înscrierea directã a creanþelor rezultate dinpretinse nerespectãri ale dispoziþiilor contractualeprivind menþinerea criteriului de eligibilitate abeneficiarilor finanþãrii prin Agenþia de PlãþiPentru dezvoltare Ruralã ºi Pescuit. Neregularitãþi .Data naºterii creanþei

Prin s.c. nr. 1545/ 05 iulie 2012, pronunþatã deTribunalul Timiº, în dos. nr. 8860/30/2011/a1 s-arespins contestaþia formulatã de creditoarea Agenþia dePlãþi pentru Dezvoltare Ruralã ºi Pescuit – ProgramSAPARD (creditoarea) împotriva tabelului preliminaral creanþelor întocmit de administratorul judiciar SCPAQC SPRL.

Contestatoarea a solicitat înscrierea creanþeideþinutã faþã de debitoarea S.C. L S.R.L., în sumã de497.741,97 lei în tabelul preliminar al creanþelor, încategoria creanþelor bugetare, motivând cã suma cereprezintã creanþa pe care o deþine s-a nãscut urmarepronunþãrii sentinþei de deschidere a procedurii,întrucât starea de insolvenþã a debitoarei este un criteriude neeligibilitate a beneficiarului, conform regulilor definanþare comunitarã nerambursabilã stabilite prinprogramul SAPARD.

În vederea obþinerii finanþãrii nerambursabilecomunitare alocate prin Programul SAPARD, respectivîn vederea semnãrii contractului de finanþare,Beneficiarul S.C. L S.R.L., prin reprezentantul sãulegal, prin “Declaraþii ale solicitantului” din Secþiuneaspecificã din Cererea de finanþare, a declarat pe proprierãspundere cã organizaþia sa „nu este în curs de a fisupusã procedurilor de declarare a falimentului saureorganizãrii juridice” ºi cã se obligã pe întreaga

perioadã de valabilitate a proiectului sã menþinã acestcriteriu de eligibilitate.

Art. 7 din Secþiunea C (Prevederi generale) a Legiinr. 316/2001 stipuleazã cã: „în cazul în care sesuspecteazã sau se dovedeºte eºecul unui Beneficiar înceea ce priveºte respectarea obligaþiilor legate deProgram, precum ºi încercãrile de a obþine de laAgenþia SAPARD plãþi pentru care nu are nici un drept,România va urmãri orice asemenea eºecuri ºi încercãri,conform procedurilor naþionale legale, într-un mod numai puþin riguros decât în cazurile în care suntimplicate fonduri publice naþionale. În interpretareadatã dispoziþiilor legale, intrarea în stare de insolvenþãa debitoarei reprezintã o neregulã, fiind un criteriu dedeclarare ca neeligibil a proiectului, ca urmare fiinddeclanºate procedurile de constituire ºi recuperare dedebit. “Neregularitate înseamnã orice cãlcare a uneiprevederi a acordului de finanþare, care rezultã dinactivitatea sau omisiunea unui operator economic(beneficiar), care a avut sau va avea un efect deprejudiciere asupra Comunitãþii sau asupra unui punctnejustificat de cheltuialã” conform prevederilor Legiinr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual definanþare dintre Guvernul României ºi ComisiaComunitãþilor Europene, semnat la Bruxelles la 2februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal ºitehnic de implementare a Programului special depreaderare pentru agriculturã ºi dezvoltare SAPARD,adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr.1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportulComunitãþii pentru mãsurile de preaderare în domeniulagriculturii ºi dezvoltãrii rurale în þãrile candidate din

Înscrierea directã a creanþelor(Comentariu speþã)

Judecãtor Anca ButaCurtea de Apel TimiºoaraSecþia a II-a civilã


Rubrica magistratului 23

centrul ºi estul Europei în perioada de preaderare, cumodificãrile si completãrile ulterioare.

Prin contestaþia înregistratã pe rolul TribunaluluiTimiº, contestatoarea Agenþia de Plãþi pentruDezvoltare Ruralã ºi Pescuit – Program SAPARD asolicitat înscrierea creanþei deþinutã faþã de debitoareaS.C. L S.R.L., în sumã de 497.741,97 lei în tabelulpreliminar al creanþelor, în categoria creanþelorbugetare, motivat de aceea cã, creanþa pe care o deþines-a nãscut urmare pronunþãrii sentinþei de deschidere aprocedurii, întrucât starea de insolvenþã a debitoareieste un criteriu de neeligibilitate a beneficiarului,conform regulilor de finanþare comunitarã nerambur -sabilã stabilite prin programul SAPARD.

Se arãta în continuare cã fondurile nerambursabilesunt: “fonduri acordate unei persoane fizice saujuridice în baza unor criterii de eligibilitate pentrurealizarea unei investiþii încadrate în aria de finanþare aMãsurii 3.1 ºi care nu trebuie returnate - singureleexcepþii sunt nerespectarea condiþiilor contractuale ºinerealizarea investiþiei conform proiectului aprobat deAPDRP.”

Mãsurile administrative ºi penalizãrile pot fiaplicate opera orilor economici persoane fizice saujuridice ori altor organis me recunoscute de legilenaþionale (persoane private, întreprin deri, instituþiipublice sau autoritãþi locale ori regionale ale statului),acolo unde activitatea lor implicã aplicarea incorectã aacestui acord prin atingerea sau lezarea contribuþieiComunitãþii, ºi, de asemenea, persoanelor fizice ºijuridice care au fost implicate în comiterea deneregularitãþi sau care se aºteaptã sã evite comitereaunei neregularitãþi.

Instanþa de fond, a apreciat cã faptul cã L SRL seaflã în prezent în insolvenþã nu înseamnã în modautomat cã toate cheltuielile pe care le-a fãcut în ultimiiani din fonduri nerambursabile devin, în mod retro -activ, neeligibile. Contestatoarea APDRP nu face dova -da încãlcãrii contractului ori încãlcãrii dispoziþiilorlegale de cãtre L SRL ºi nu face nici dovada rezilieriicontractului din culpa L SRL, cu consecinþa returnãriisumelor nerambursabile primite.

În cuprinsul contestaþiei sale, APDRP aratã cã nuînþelege sã rezilieze contractul de finanþare încheiat,însã solicitã recuperarea prestaþiilor sale contractuale.În aceasta situaþie, în care contractul este în continuareîn derulare, însemnã cã APDRP este, pe de-o parte, deacord sã finanþeze pe viitor L SRL, însã pe de altã parte,L SRL nu mai îndeplineºte condiþiile de eligi bilitate înmod retroactiv ºi datoreazã sumele încasate cafinanþare, pânã în prezent, apãrând contradictii însusþinerile contestatoarei.

În orice situaþie, contractul nefiind reziliat anteriordeschiderii procedurii insolvenþei, el nu mai poate fidenunþat acum de cãtre APDRP, întrucât acest fapt arcontraveni dispoziþiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006,

respectiv: „(1) Contractele în derulare se considerãmenþinute la data deschiderii procedurii. Orice clauzecontractuale de desfiinþare a contractelor în derularepentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. [..]” .Ori, contractul nefiind reziliat anterior deschideriiprocedurii insolvenþei, el nu mai poate fi denunþat acumde cãtre APDRP, întrucât acest fapt ar contravenidispoziþiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006, respectiv:„(1) Contractele în derulare se considerã menþinute ladata deschiderii procedurii. Orice clauze contractualede desfiinþare a contractelor în derulare pentru motivuldeschiderii procedurii sunt nule. [..]”.

În recursul declarat împotriva sentinþei se reiau, înesenþã aceleaºi motive, dezvoltând susþinerea privitoarela prevede rile contractuale, în special la nerespectareaobligaþiei asumate de debitoare privind menþinereacriteriului de eligibilitate pe toatã durata stipulatã înprevederile asumate de pãrþi.

Recursul a fost apreciat ca nefondat1.Cu titlu preliminar, s-a reþinut cã, potrivit

prevederilor art. 64 alin.1 din Legea nr. 85/2006, „Cuexcepþia salariaþilor ale cãror creanþe vor fiînregistrate de administratorul judiciar conformevidenþelor contabile, toþi ceilalþi creditori, ale cãrorcreanþe sunt anterioare datei de deschidere aprocedurii, vor depune cererea de admitere acreanþelor în termenul fixat în sentinþa de deschidere aprocedurii […]”; totodatã, cã, potrivit prevederiloralin.6 al aceluiaºi articol, „Creanþele nãscute dupã datadeschiderii procedurii, în perioada de observaþie sau înprocedura reorganizãrii judiciare, vor fi plãtiteconform documentelor din care rezultã, nefiindnecesarã înscrierea la masa credalã”.

În speþã, creanþa pretinsã de recurenta APDRP nueste o creanþã anterioarã datei deschiderii procedurii,întrucât, prin ipotezã, aceasta s-a nãscut odatã cudeclanºarea procedurii insolvenþei faþã de societateadebitoare – împrejurare apreciatã de creditoare careprezentând o încãlcare a condiþiilor de eligibilitate,de naturã sã atragã restituirea sprijinului financiaracordat acesteia. Ori, aºa cum s-a arãtat, o atare creanþãse plãteºte conform documentelor din care rezultã,nefiind necesarã înscrierea sa la masa credalã.

Pe de altã parte, Curtea constatã cã potrivit pre -vederilor OG nr. 79/2003 cu modificãrile ºi com ple tã -rile ulterioare (în vigoare la data încheierii con tractuluide finanþare R03.10502553700238/17.01.2007) ºiOUG nr. 66/2011 (aplicabilã la data deschideriiprocedurii insolvenþei debitoarei ºi în prezent),individualizarea creanþelor rezultate din neregularitãþiîn executarea contractelor de finanþare se face de cãtreautoritãþile competente, în baza unei proceduri speciale– supuse cenzurii instanþelor de contenciosadministrativ.

În sensul celor de mai sus, Curtea reþine cã, potrivitart. 2 lit. a), d), e), f) ºi g) din OG nr. 79/2003

1 Dosar nr. 8860/30/2011/a1, d.c. nr. 75/R din data de 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timiºoara, Secþia a II-a civilã.


Rubrica magistratului24

(dispoziþii preluate de art. 2 alin. 1 lit. a, e, h – k dinOUG nr. 66/2011), „a) neregula reprezintã oriceabatere de la legalitate, regularitate ºi con for mitate înraport cu dispoziþiile legale naþionale ºi/saucomunitare, precum ºi cu prevederile contractelor oriale altor angajamente legale încheiate în baza acestordispoziþii, care prejudiciazã bugetul general alComunitãþii Europene ºi/sau bugetele administrate deaceasta ori în numele ei, precum ºi bugetele din careprovine cofinanþarea aferentã printr-o cheltuialãnecuvenitã;

d) creanþele bugetare rezultate din neregulireprezintã sume de recuperat la bugetul general alComunitãþii Europene ºi/sau la bugetele administratede aceasta ori în numele ei, precum ºi/sau la bugetelede cofinanþare aferente, ca urmare a utilizãriinecorespunzãtoare a fondurilor comunitare ºi asumelor de cofinanþare aferente ºi/sau ca urmare aobþinerii necuvenite de sume în cadrul mãsurilor carefac parte din sistemul de finanþare integralã oriparþialã a acestor fonduri;

f) activitatea de constatare a creanþelor bugetarerezultate din nereguli este activitatea prin care severificã, se stabileºte ºi se individualizeazã obligaþia deplatã sub forma unui titlu de creanþã;

În ce priveºte titlul de creanþã ºi procedura deverificare a acestuia, dispoziþiile art. 3 din actulnormativ citat, statueazã cã:

„(1) Obiectul constatãrii existenþei creanþelorbugetare îl constituie stabilirea neregulilor,prejudiciilor ºi/sau a persoanelor juridice ori fizicedebitoare, ca urmare a nerespectãrii legalitãþii,conformitãþii ºi regularitãþii utilizãrii ºi administrãriifondurilor comunitare ºi a fondurilor de cofinanþareaferente.

(2) Constituie titlu de creanþã:a) actul/documentul de constatare, stabilire ºi

individua lizare a obligaþiilor de platã privind creanþelebugetare rezultate din nereguli, precum ºi accesoriileacestora ºi costurile bancare;

b) hotãrârea judecãtoreascã definitivã ºiirevocabilã, prin care se stabileºte obligaþia de platãprivind creanþele bugetare rezultate din nereguli.

(4) Titlul de creanþã specificat la alin. (2) lit. a)constituie înºtiinþare de platã ºi cuprinde elementeleactului administrativ fiscal prevãzute de Codul deprocedurã fiscalã, precum ºi elemente specifice, acolounde este necesar.

(5) Titlul de creanþã se comunicã debitorului înconformitate cu prevederile Codului de procedurãfiscalã.

(6) Împotriva titlului de creanþã debitorul poateformula contestaþie la organul emitent, în condiþiile ºitermenele stabilite de Ordonanþa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, aprobatãcu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 174/2004,republicatã, cu modificãrile ºi completãrileulterioare”.

Dispoziþii similare au fost preluate (ºi dezvoltate) ºiîn cuprinsul art. 20 – 21, art. 43 ºi art. 47 – 51 din OUGnr. 66/2011, noul act normativ reglementând în modexpres atât procedura administrativã de soluþionare acontestaþiei, cât ºi dreptul debitorului de a contestadeciziile pronunþate în soluþionarea contestaþiilor lainstanþa judecãtoreascã de contencios administrativcompetentã, în conformitate cu prevederile Legii nr.554/2004, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

Din economia reglementãrilor normative anteriormenþionate, rezultã cã titlu de creanþã ce ar putea sta labaza recuperãrii de cãtre autoritatea recurentã afinanþãrii acordate unor beneficiari care au încãlcatcondiþiile de eligibilitate, nu este contractul definanþare (aºa cum, în mod eronat, afirmã aceasta), ciactul/documentul de constatare, stabilire ºiindividualizare a obligaþiilor de platã emis potrivit art.3 alin.2 din OG nr. 79/2003 ºi, respectiv, art. 21 dinOUG nr. 66/2011.

Un astfel de act este asimilat unui titlu de creanþãfiscalã - care se comunicã debitorului ºi împotrivacãruia acesta poate formula contestaþie administrativã,precum ºi acþiune în fa?a instanþelor contenciosadministrativ, potrivit Legii nr. 554/2004.

Concluzionând, Curtea apreciazã cã, deºi creanþadebitoarei îºi are izvorul în contractul de finanþare,existenþa ºi întinderea acesteia nu se cunoaºte decât ladata întocmirii de cãtre autoritatea competentã a titluluide creanþã prevãzut de lege.

Ori, în speþã, un astfel de titlu nu a fost emis.

Opinia specialistului 25

Sancþiunea decãderii prevãzutã de art.76 din Legea85/2006 este, fãrã discuþii, principala mãsurã juridicãcoercitivã prin care legiuitorul îi obligã pe creditori sãparticipe la procedura prevãzutã de lege pentru realizareacreanþelor pe care le au împotriva unui debitor insolvent.

Pornind de la faptul cã în cazul cauþiunilor reale începesã se contureze o practicã judiciarã neunitarã, trebuie sãanalizãm ºi sã stabilim care este substanþa acesteisancþiuni ºi cum ar trebui procedat pe viitor pentruaplicarea corectã a legii.

În opinia unor creditori1 sancþiunea decãderiireprezintã, în esenþã, pierderea doar a dreptului de aparticipa la procedura insolvenþei ºi de a-ºi realiza creanþaîn cadrul acestei proceduri.

Cu alte cuvinte prin neparticiparea la procedura insol -venþei debitorului se pierde numai un drept de valorifi -care a creanþei într-o procedurã specialã ºi nimic maimult.

Într-o asemenea interpretare întrucât sancþiuneadecãderii nu afecteazã realizarea dreptului de creanþã, însensul stingerii acestuia, creditorul îºi poate realizacreanþa împotriva debitorului fãrã sã participe laprocedura insolvenþei acestuia.

Creanþa asupra debitorului insolvent va fi realizatãastfel, amiabil sau pe cale silitã, pe temeiul rãspunderiicontractuale sau solidaritãþii convenþionale dintredebitorul principal ºi garant, stipulatã în contractul decredit semnat ºi de cãtre garanþii care au constituitcauþiunea realã.

În cazul analizat creditorul este o instituþie bancarã iarcreanþa este reprezentatã de un credit acordat în baza unuicontract de credit care, în conformitate cu prevederileO.U.G. 99/2006, constituie titlu executoriu.

Pentru a lãmuri dilema se impune sã rãspundem laîntrebarea dacã sancþiunea decãderii, prevãzutã de

articolul de lege menþionat, stinge sau nu stinge dreptulsubiectiv de creanþã din raportul obligaþional principal?

De asemenea trebuie gãsit un rãspuns ºi la întrebareaprivind soarta juridicã a accesoriilor reprezentate degaranþiile reale, în special a cauþiunilor reale.

Rãspunsurile posibile pot fi :1. Dacã sancþiunea decãderii stinge dreptul subiectiv

de creanþã acest fapt are drept consecinþa stingereaobligaþiei principale întrucât, potrivit teoriei ºi practiciijudiciare întemeiate pe dispoziþiile Codului Civil din1864, nu poate exista o obligaþie civilã contractualã fãrãexistenþa unui drept subiectiv corelativ.

2. Dacã dimpotrivã sancþiunea decãderii nu stingedreptul de creanþã corelativ îndatoririi debitorului, atunciobligaþia principalã nu se stinge iar creditorul poate cereplata oricãrei persoane obligate, fãrã sã participe laprocedura insolvenþei debitorului.

Pentru a nu se crea impresia cã în cazul analizatgarantul încearcã sã speculeze o greºealã a creditoruluiprecizez cã, din datele de care dispun, creditorul a avutcunoºtinþã de deschiderea procedurii insolvenþeidebitorului ºi ar fi putut depune o cerere de creanþã întermenul prevãzut de lege în acest sens.

Numai cã din raþiuni ºtiute de creditor, acesta a ignoratdeschiderea procedurii insolvenþei debitorului ºi acontinuat executarea silitã a garantului, începutã înainteadeschiderii procedurii menþionate.

Cu alte cuvinte la data deschiderii proceduriiinsolvenþei debitorului, creanþa creditorului era certã,lichidã ºi exigibilã.

În toatã perioada executãrii silite a garantului, desfãºu -ratã concomitent cu procedura insolvenþei debitoruluiprincipal, la care participã ceilalþi creditori ai acestuia,bunul achiziþionat din creditul refinanþat de bancã segãseºte în activul debitorului insolvent.

Legea sau interesul?Economist ºi jurist Gheorghe POPAReferent de specialitate în BNR

1 Precizãm cã ne referim la acei creditori care nu participã la procedura insolvenþei ºi deci nu sunt în situaþia reglementatã deprevederile art. 102, alin.2 care privesc drepturile ºi acþiunile creditorilor care participã la procedura insolvenþei.



Opinia specialistului26

Trebuie precizat ºi faptul cã nici creditorul iniþial ºinici banca care a refinanþat creditul nu au luat în garanþieacest bun, probabil din cauza problemelor de naturãjuridicã a terenului aferent construcþiei achiziþionate ºimodernizate din credit.

Aceste aspecte fiind clarificate, pornim curaþionamentul de la a prima variantã de rãspuns potrivitcãreia creditorii care nu participã la procedura insolvenþeisunt decãzuþi din dreptul subiectiv de creanþã, cuconsecinþa stingerii acestui drept, fapt care conduce lastingerea obligaþiei pricipale, pe raþionamentul cã nu poateexista îndatorire fãrã drept corelativ.

A. Referitor la dreptul de creanþã din raportulobligaþional principal

Participarea creditorului la procedura insolvenþeidebitorului este obligatorie.

Articolul 64, alin. 1, din Legea 85/2006, nu lasã loc deinterpretãri, ci instituie obligaþia fiecãrui creditor, carevrea sã-ºi realizeze creanþa împotriva debitoruluiinsolvent, de a for mula o cerere de admitere a creanþei întermenul fixat de lege în acest sens, în caz contrarcreditorul fiind sancþionat cu decã derea din drept,prevãzutã de art. 76, alin. 1 din aceeaºi lege.

Au deasemenea caracter onerativ imperativ ºi dispozi -þiile de la art. 3, punctele 14 – 19, din Legea 85/2006, pri -vind întocmirea tabelelor de creanþe ºi pe cale deconsecinþã aplicarea prevederilor legii speciale carereglementeazã realizarea creanþelor împotriva unuidebitor aflat în procedura insolvenþei este obligatorie ºinu opþionalã.

Având în vedere caracterul de norme juridice speciale,care se aplicã cu prioritate în raport cu dispoziþiiledreptului comun, creanþa poate fi realizatã exclusiv încadrul proce durii insolvenþei (fie prin distribuirea de sumeîn cadrul planului de reorganizare a activitãþii debitoruluiinsolvent fie din vânzarea bunului cu care a fost garantatãcreanþa respectivã).

Întrucât în cazul analizat creditoarea nu a formulat întermenul legal o cerere de înscriere a creanþei sale asupraave rii debitorului insolvent, a fost decãzutã din dreptul dereali zare a creanþei pe temeiul art. 76, alin. 1, din Legea85/2006.

Textul de lege de la art. 76, precizeazã cã:” .....titularulde creanþe anterioare deschiderii procedurii,......,va fidecã zut, cât priveºte creanþele respective, din dreptul de afi în scris în tabelul creditorilor ºi nu va dobândi calitateade cre ditor îndreptãþit sã participe la procedurã. El nu vaavea dreptul de a-ºi realiza creanþele împotrivadebitorului sau a membrilor ori asociaþilor cu rãspunderenelimitatã ai per soa nei juridice debitoare ulteriorînchiderii procedurii,.....”

Astfel, deºi legiuitorul explicã sancþiunea decãderiiprin raportare la etapele desfãºurãrii prorcedurii ºi lascopul final al acesteia, întrucât decãderea afecteazãrealizarea dreptului în cadrul unui raport juridic

obligaþional (El nu va avea dreptul de a-ºi realizacreanþele), în esenþã conþi nutul sancþiunii constã înpierderea de cãtre creditor a dreptului de a obþineplata de la debitorul insolvent.

În lumina tezei întâi a alin. 1, art. 76, din Legea85/2006, cât timp debitorul se aflã în procedurainsolvenþei, o creanþã neînscrisã în tabelul de creanþecoroborat cu pierderea calitãþii de creditor îndreptãþit,practic nu existã.

Creditorul aflat într-o asemenea situaþie nu are nici oaltã posibilitate juridicã de a obþine plata de la debitorulaflat în procedura insolvenþei.

Textul de lege din teza a doua a primului alineat alart.76 din Legea 85/2006, stabileºte cã, exceptând unelesituaþii prevãzute în mod expres de lege, decãdereaafecteazã reali za rea dreptului de creanþã ºi ulteriorînchiderii procedurii insol venþei.

Cu alte cuvinte creditorul nediligent cu creanþa sa numai poate obþine plata de la debitor nici ulterior închideriiprocedurii insolvenþei acestuia când ipotetic, în lipsaacestei dispoziþii exprese, debitorul ar putea fi þinut sãfacã plata sau sã acorde despãgubiri, pe temeiulrãspunderii contractuale reglementatã de dreptul comun.

Dreptul de a invoca decãderea instituitã de legeaspecialã, oricând ºi de cãtre orice parte interesatã, pe caleprincipalã sau excepþie, prevãzut la alin.2, art.76 dinLegea 85/2006, conduce la concluzia cã acest drept esteinprescriptibil ºi paralizeazã orice acþiune judiciarã acreditorului pentru obþinerea plãþii.

Altfel spus urmare a sancþiunii decãderii instituitã prinprocedura insolvenþei, legea nu mai ocroteºte dreptul decreanþã al creditorului nediligent care nu participã laprocedura instituitã de lege.

Pe cale de consecinþã, conform dispoziþiei legale maiînainte menþionate, creditorul nu mai poate folosi forþacoercitivã a statului pentru recuperarea creditului acordatdebitorului insolvent, nici în timpul desfãºurãriiprocedurii insolvenþei ºi nici dupã închiderea acesteia.

Stingerea obligaþiei cauzatã de stingerea dreptului decreanþã se sprijinã ºi pe faptul cã un contract de credit, casubspecie a contractului de împrumut, este un act juridicunilateral (clasificare dupã conþinut), în care îndatoririi dea restitui suma împrumutatã, ca unicã obligaþie a contrac -tului, trebuie sã îi corespundã dreptul corelativ de a obþineplata.

Ori pe raþionamentul cã în cazul procedurii insolvenþeidecãderea afecteazã realizarea dreptului creditorului,rezultã cã aceastã sancþiune stinge raportul obligaþionalprincipal întrucît, aºa cum am precizat, contractul nupoate fiinþa fãrã dreptul subiectiv corelativ stins prindecãdere.

Întrucât decãderea îºi produce efectele ºi dupã închi -derea procedurii insolvenþei, oricând ºi orice parte intere -satã fiind în drept sã o invoce, conduce în cel mai bun cazpentru creditor, la transformarea obligaþiei principaledintr-o obligaþie juridicã ocrotitã de cãtre lege, într-oobligaþie naturalã ce poate fi executatã în mod voluntar de



cãtre debitor (dacã acesta mai existã dupã închidereaprocedurii) sau de cãtre garanþi.

O astfel de situaþie ipoteticã ºi idealã la care poatespera creditorul ce nu paricipã la procedura debitoruluiinsolvent, nu îi dã dreptul acestuia sã afirme cã prinneparticiparea la procedura insolvenþei a pierdut numai undrept de valorificare a creanþei sale într-o astfel deprocedurã.

Într-o asemenea interpretare apare ca total lipsit desens ºi conþinut juridic dreptul de a invoca oricândsancþiunea decãderii, constituit în patrimoniul oricãreipãrþi interesate de alin.2, art. 76, din Legea 85/2006.

Este de prisos sã mai amintim faptul cã dreptul devalo rificare mult trâmbiþat de creditoare nu estereglementat, nici explicit ºi nici implicit, de legea specialãastfel cã prin neparticipare la procedura insolvenþeicreditoarea nu poate pierde ceva ce nu are, respectiv undrept care nu a fost constituit în patrimoniul sãu de legeaspecialã.

B. Referitor la accesoriile creanþei nãscutã din raportulobligaþional principal

Referitor la modul în care consider cã sancþiuneadecãderii stinge raportul obligaþional de garantare acreanþei principale, precizez urmãtoarele:

În fapt creditorul executã silit garanþia realã pentrurecuperarea creditului ºi a dobânzilor aferente, deci învederea stingerii raportului obligaþional principal.

Întrucât contractul de credit amintit este titluexecutoriu, raportul obligaþional nãscut din acest contracteste o obli gaþie netransformatã, în sensul cã executareasilitã a bu nului adus în garanþie este realizatã de creditorîn desfãºu rarea acestui raport obligaþional, prin obligareagarantului sã facã plata pentru stingerea obligaþieiprincipale.

Când garanþia a fost constituitã cu un bun dinpatrimoniul debitorului din obligaþia principalã, având învedere prevederile art. 36 ºi art.39, din Legea 85/2006,este de prisos sã mai argumentãm cã o asemenea creanþãnu poate fi realizatã prin valorificarea garanþiei reale decâtprin participarea creditorului la procedura insolvenþeidebito rului principal, care este ºi garantul creanþeirespective.

Dar dacã garanþia a fost constituitã de o persoanã careare calitatea de terþ faþã de raportul obligaþional principal,precum în cazul analizat?

Într-o asemenea situaþie, pe baza raþionamentului maiînainte prezentat, consider cã trebuie sã stabilim carenorme juridice sunt incidente realizãrii dreptului izvorâtdin obligaþia principalã, respectiv cele de drept comun saucele prevãzute de legea specialã?

În aceastã situaþie persoana care a constituit garanþiacreanþei împotriva debitorului este un terþ garant faþã dera por tul obligaþional principal iar debitorul obligaþiei prin -

ci pale are calitatea de terþ garantat faþã de creditorul dinra portul obligaþional de garantare (beneficiarul garanþieireale).

Întrucât împotriva debitorului din raportul obligaþionalprincipal, la cererea Fiscului, a fost deschisã procedurainsolvenþei, creditul acordat de bancã debitoruluiinsolvent a dobândit calitatea de creanþã garantatã, însensul definiþiei de la art. 3, pct. 9 din Legea 85/2006.

Pe cale de consecinþã obligaþia principalã esteguvernatã de norma juridicã specialã reprezentatã deLegea insol venþei, si tua þie în care realizarea dreptului decreanþã prin valorificarea bunului adus în garanþie deterþul garant se poate face numai în cadrul proceduriiinsolvenþei debito rului obligaþiei principale.

În sprijinul acestor susþineri prezint practica judiciarãreprezentatã de Decizia nr.125 a Curþii de Apel Braºov dinªedinþa publicã din 17 martie 2009.

În aceastã cauzã ...Bank Romania a formulat ocontestaþie la tabelul de creanþe preliminare în care nu afost înscrisã, la creanþe garantate, o creanþã a sa garantatãcu un bun mobil din patrimoniul unei terþe persoane.

În considerentele deciziei mai înainte menþionateinstanþa stabileºte cã: ” ....,în cazul creanþelor garantategaranþia realã se poate institui fie asupra bunurilor dinpatrimoniul debitoarei, fie asupra bunurilor dinpatrimoniul unui terþ garant al debitorului insolvent.

........Având în vedere cã creanþele garantate, astfelcum au fost definite de legiuitor potrivit art. 3 pct.9, suntcreanþele creditorilor în favoarea cãrora este instituitã ogaranþie realã fie asupra bunurilor debitorului principal,fie asupra bunu rilor unui terþ garant, urmeazã a admiterecursul creditoarei ºi a modifica hotãrârea instanþei defond în sensul înscrierii creanþei creditoarei la categoriacreanþelor garantate.”

În lumina acestei hotãrâri judecãtoreºti un aspectdeosebit de important pentru lãmurirea speþei analizateeste acela potrivit cãruia bunul care formeazã obiectulgaranþiei constituitã de cãtre un terþ este considerat delegea specialã ca fãcând parte din patrimoniuldebitorului insolvent.

Astfel art. 3, pct. 9 din Legea 85/2006 legeainsolvenþei, prevede cã: „creanþele garantate suntcreanþele persoane lor care beneficiazã de o garanþierealã asupra bunurilor din patrimoniul debitorului,indiferent dacã acesta este debitor principal sau terþgarantat faþã de persoanele beneficiare ale garanþiilorreale”

Întrucât legea specialã defineºte calitatea de debitoraflat în procedura insolvenþei, înseamnã cã atunci cândlegea foloseºte acest termen el trebuie interpretat cusemnificaþia datã de definiþia din legea specialã ºi nu însensul general al termenului dat de dreptul comun

Interpretând termenul de debitor în conformitate cudefiniþia acestui termen de la pct. 5, art. 3, din Legea85/2006 potrivit cãreia :”debitorul este persoana fizicãsau persoana juridicã de drept privat, care face parte dinuna dintre categoriile prevãzute la art. 1 ºi care este în


Opinia specialistului

stare de insolvenþã” constatãm cã legea specialãconsiderã cã garanþia realã face parte din patrimoniuldebitorului insolvent, indiferent de calitatea acestuia faþãde persoana beneficiarã a garanþiei reale.

Potrivit teoriei dreptului civil, existente înainte dar ºidupã apariþia Noului Cod Civil, patrimoniul unei persoanecuprinde totalitatea drepturilor ºi obligaþiilor ale cãrortitular este persoana în cauzã.

Pânã la apariþia Noului Cod Civil bunurile (obiectelecorporale si necorporale) asupra cãrora purtau drepturile,constituiau obiecte derivate ale raportului juridicobligaþional, care în esenþã era un raport social.

Noul Cod Civil precizeazã clar obiectul dreptuluisubiectiv, obiect lãmurit numai doctrinar sub imperiulregleemntãrii anterioare, stipulând la art.535 faptul cã: „Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, careconstituie obiectul unui drept patrimonial.”

Spre deosebire de reglementarea generalã, prevederileart. 3, pct. 9, din Legea 85/2006 se referã la bunulcorporal ce formeazã obiectul garanþiei reale, pe care îlidentificã în patrimoniul debitorului insolvent chiar ºi însituaþia în care acesta are calitatea de:” ... terþ garantatfaþã de persoanele beneficiare ale garanþiilor reale.”

Precizarea fãcutã de legiuitor, potrivit cãreia debitorulinsolvent îºi pãstreazã calitatea de terþ garantat faþã debeneficiarul garanþiei, atunci când legea identificã înpatrimoniul sãu bunul adus în garanþie, lãmureºte faptul cãdreptul de dispoziþie asupra bunului în cauzã a aparþinut ºiaparþine totuºi constituitorului garanþiei.

Cu alte cuvinte dreptul de proprietate asupra bunuluicorporal rãmâne în continuare în patrimoniul aceleipersoane care are calitatea de garant, pe toatã duratadesfãºurãrii raportului juridic din care a izvorât creanþapricipalã cât ºi a raportului juridic de garantare.

Se pune întrebarea care este motivul pentru care legiui -torul a considerat ca fiind necesarã mãrirea patrimoniuluidebitorului insolvent ºi cu acele bunuri ce constituieobiec tul dreptului de proprietate al cãrui titular estegarantul?

Consider cã prin aceastã dispoziþie legiuitorul a vrutcel puþin, sã evidenþieze faptul cã bunul adus în garanþieprin actul de dispoziþie al garantului ºi identificat de legeîn patrimoniul debitorului insolvent, are regimul juridicstabilit de legea specialã pentru bunurile care constituieobiectul drepturilor al cãror titular este debitorul insolventºi serveºte aceluiaºi scop ca ºi aceste bunuri, respectivpentru acoperirea pasivului debitorului pentru care s-adeschis procedura insolvenþei.

În aceastã interpretare este fireascã ºi formulareatextului de lege de la art. 36 unde legiuitorul facedisctincþie între acþiunile judiciare ºi extrajudiciare (saumãsurile de executare silitã) pentru realizarea creanþelorasupra debitorului sau a bu nurilor sale, cu înþelesul debunuri din patrimoniul debito rului insolvent, care prinvoinþa legiuitorului pot cuprinde aºa cum am arãtat ºi acea

categorie de bunuri ce constituie obiectul dreptului deproprietate al cãrui titular este garantul.

Referitor la constituirea garanþiilor este de observatfaptul cã legea specialã nu modificã regimul juridic dedrept comun privind constituirea convenþionalã agaranþiilor astfel cã în practicã garanþiile reale suntconstituite prin încheierea unor contracte de ipotecã saucontracte de garanþie realã mobiliarã.

De asemenea aºa cum nu reglementeazã explicitstinge rea dreptului de creanþã, legea specialã nureglementeazã explicit nici soarta juridicã a drepturilorreale accesorii care însoþesc creanþele din a cãror realizarecreditorul a fost decãzut.

În aceastã situaþie vor fi aplicate dispoziþiile de dreptco mun în materia garanþiilor pe temeiul principiului dedrept civil potrivit cãruia; acolo unde norma juridicãspecialã tace, ea se va completa cu dispoziþiile dreptuluicomun în materia respectivã.

Acest principiu îºi gãseºte aplicaþie în materia insol -venþei ºi în situaþia constituirii garanþiilor unde, aºa cumam precizat mai înainte, sunt incidente deasemeneanormele de drept comun.

Astfel, drepturile reale nãscute din raporturile juridiceobligaþionale de garantare au caracter accesoriu ºifiinþeazã pe lângã drepturile principale izvorâte dinobligaþiile pe care le garanteazã.

Pe cale de consecinþã drepturile reale accesorii care în -so þesc creanþele din a cãror realizare creditorul a fost decã -zut, respectiv raporturile obligaþionale din care izvorãscaceste drepturi, se sting fie din cauze proprii de stingere,fie pe cale accesorie.

Întrucât creditorul nu mai are un drept de creanþãîmpotriva debitorului insolvent urmare a acþiuniisancþiunii decãderii care a stins acest drept, dreptul deipotecã se stinge pe cale accesorie întrucât are soartajuridicã a dreptului (de creanþã) principal pe lângã carefiinþeazã, pe temeiul principiului de drept civil:accesorium sequitur principale.

Aceastã teorie juridicã este valabilã fie cã debitorulinsolvent este constituitorul garanþiei reale fie cã aceastaeste constituitã de o terþã persoanã.

Desigur existã ºi opinia potrivit cãreia dreptul deipotecã supravieþuieºte dreptului de creanþã stins prindecãdere, pe care l-a garantat, însã consider cã aceastãopinie nu are susþinere în dispoziþiile legii specialeîntrucât aceasta interzice în mod expres realizareadreptului de creanþã ulterior închiderii procedurii, prinfolosirea forþei coercitive a statului, se subînþelege.

Aceastã opinie contravine ºi principiului de drept civilcare consacrã accesorialitatea garanþiilor în raport cudrepturile din obligaþiile principale pe care le-au garantat.

Potrivit acestui principiu numai drepturile principaleau o soartã juridicã de sine stãtãtoare.

Decãderea creditorului din dreptul de creanþã, instituitãde legea specialã, afecteazã astfel în mod indirect, în

28



sensul stingerii ºi dreptul real accesoriu care însoþeºtedreptul principal de creanþã, a cãrui soartã juridicã ourmeazã.

Susþinerile mai înainte prezentate conduc la concluziacã atunci când este pornitã executarea silitã de cãtre uncreditor decãzut din dreptul de realizare a creanþei, dreptulde a invoca decãderea creditorului îl au ºi persoanele careau garantat obligaþia debitorului insolvent.

În sprijinul acestei concluzii prezentãm practicajudiciarã reprezentatã de Sentinþa comercialã nr.113 din18 septembrie 2008 a Curþii de Apel Bucureºti, Secþia a V-a Comercial, definitivã.

Astfel, pronunþându-se asupra competenþei materialeîn soluþionarea unei cereri privind constatarea decãderiiinstituitã de Legea insolvenþei, Curtea stabileºte cã : „..apare ca posibilã examinarea cererii de decãdere apârâtei ..... din dreptul de a cere executarea silitã acreanþei împotriva debitoarei principale ºi, pe cale deconsecinþã, împotriva debitorilor garanþi ipotecari decãtre judecãtorul - sindic în cadrul acestei proceduri. ”

Interpretând legea instanþa a considerat cã atunci cândlegiuitorul a edictat textul de lege de la alin.2, art. 76, dinLegea 85/2006, potrivit cãruia: „Decãderea va putea fiinvocatã oricând, de orice parte interesatã, pe cale deacþiune sau excepþie” i-a avut în vedere ºi pe terþii garanþiai debitorului insolvent.

Se pune întrebarea de ce atât efort pentru a demonstraun fapt atât de evident?

Vom arãta în continuare cã nu pentru toate instanþelefaptul este atât de limpede ca pentru completul Curþii deApel Bucureºti care a dat soluþia amintitã.

Astfel în Sentinþa civilã nr. 8703/18.05.2012pronunþatã de Judecãtoria Constanþa, instanþa îºimotiveazã, pe dispoziþiile dreptului comun, soluþia derespingere a contestaþiei la executare formulatã de garanþi,deºi contestatarii au invocat sancþiunea decãderiicreditorului din dreptul de creanþã împotriva debitoruluiinsolvent aflat în procedura falimentului.

În condiþiile în care decãderea creditorului din dreptulde creanþã a fost constatã de cãtre judecãtorul sindic,printr-o hotãrâre judecãtoreascã anterioarã contestaþiei laexecutare, instanþa a considerat cã în soluþionareacontestaþiei la executare sunt incidente dispoziþiile art.969, art. 970, art.1652, Cod Civil.

Referitor la invocarea decãderii creditorului dindreptul de realizare a creanþei împotriva debitoruluiinsolvent, instanþa precizeazã în considerentele sentinþeicã : „Împrejurarea cã intimata (creditoarea) ar fi decãzutdin dreptul de a-ºi valorifica creanþa în contra debitoarei,pe calea reglementatã de Legea 85/2006 privindprocedura insolvenþei, este irele vantã sub aspectulexecutãrii garanþiei asumate de contes tatori, fiindneîntemeiate susþinerile din cuprinsul contestaþiei laexecutare privind stingerea dreptului real accesoriu.”

Trebuie observat cã în timp ce contestatorii au susþinutîn cuprinsul cererii introductive decãderea creditoarei dinrealizarea dreptului de creanþã, invocând prevederile art.76, alin.2 din Legea 85/2006, instanþa ºi-a însuºit punctulde vedere al creditoarei ºi în considerente face referire ladecãderea creditoarei dintr-un drept de valorificare acreanþei împotriva debitorului insolvent.

Având în vedere cã în opinia instanþei invocareadecãderii este lipsitã de relevanþã în privinþa stingeriidreptului real accesoriu înseamnã: fie cã aceastã creanþãnu este garantatã, în sensul legii speciale ºi pe cale deconsecinþã dreptul principal de creanþã poate fi realizat înafara procedurii debitorului insolvent, fie cã dreptul realaccesoriu are o soartã juridicã de sine stãtãtoare, situaþieîn care creanþa poate fi de asemenea realizatã fãrãparticiparea la procedura insolvenþei a debitoruluiobligaþiei principale.

În opinia mea ambele ipoteze sunt greºite iar soluþiaîntemeiatã pe asemenea considerente este nelegalã.

Este de prisos sã menþionãm faptul cã nici creditoareanu a precizat în întâmpinare ºi nici instanþa nu a arãtat înconsiderente, temeiul legal care ar fi nãscut în patrimoniulcreditoarei dreptul de valorificare a creanþei din care sepretinde cã ar fi decãzut aceasta prin neparticiparea laprocedura insolvenþei propriului debitor.

Un alt exemplu în care instanþa împãrtãºeºte punctulde vedere al creditoarei este ilustrat de Sentinþa nr. 621/20februarie 2012 a Tribunalului Constanþa.

Astfel motivând soluþia de respingere a reclamanþiorîn care era invocatã de asemenea decãderea creditoareidin dreptul de creanþã, instanþa menþioneazã înconsiderente cã : „Ipoteca în varianta de reglementareanterioarã Noului Cod Civil este un drept real accesoriuºi însoþeºte obligaþia pe care o are debitorul faþã decreditor, a cãrei soartã o împãrtãºeºte integral. Ipotecapoate fi stinsã pe cale accesorie, ca urmare a stingeriiraportului de obligaþie ga rantat sau pe cale principalãcând se stinge numai ipoteca, raportul principal deobligaþie rãmânând în vigoare.

În aceastã cauzã nu a intervenit nici unul dintremodurile de stingere a ipotecii pe cale principalã ºi nicinu a fost realizatã plata obligaþiei principale (!?) iardecãderea creditorului din dreptul de a-ºi realiza creanþaîmpotriva societãþii debitoare aflate în insolvenþã nu setransferã ºi asupra garanþilor,........ ”

Susþinerile instanþei sunt contradictorii.În opinia instanþei decãderea instituitã de legea

specialã nu este o modalitate de stingere a obligaþieiprincipale chiar dacã aceastã sancþiune afecteazãrealizarea dreptului de creanþã.

În acest context instanþa nu recunoaºte nici afectareade cãtre sancþiunea decãderii a raportului obligaþional degarantare în sensul stingerii dreptului real accesoriu.

Dacã decãderea instituitã de legea specialã nu stingenici obligaþia principalã ºi nu afecteazã pe cale accesorienici obligaþia de garantare atunci care mai sunt conþinutul


Opinia specialistului30

ºi consecinþele juridice ale dreptului de a invoca adecãderea, constituit de art. 76, alin. (2), în patrimoniuloricãrei pãrþi interesate ?

Un alt complet care a avut un punct de vedere similarcu cel care a pronunþat sentinþa civilã mai înainteprezentatã, a fost cel al Tribunalului Constanþa, format dinjudecãtorul sindic ºi grefier. Astfel în motivaþia Sentinþeicivile 6527/2011 instanþa precizeazã faptul cã: „Aceastãdispo ziþie (care reglementeazã sancþiunea decãderiicreditorului din dreptul de creanþã) nu poate fi aplicatã,însã, (?) ºi debitorilor solidari sau garanþilor care s-auobligat sã rãspundã alãturi sau pentru debitoarearespectivã pentru cã decãderea este o mãsurã de protecþiea creditorilor debitoarei insolvente derivatã dincaracterul urgent ºi consensual al procedurii ”

Nu mã pot abþine sã nu precizez faptul cã potrivitcunoºtinþelor mele insolvenþa este o procedurã de punerela adãpost a debitorului faþã de creditori sens în care chiardebitorul poate cere deschiderea procedurii. Existã ºiopinii chiar mai radicale care susþin cã insolvenþa estechiar un furt în dauna creditorilor, situaþie în caresusþinerile instanþei privind protejarea creditorilor prinprocedura insolvenþei sunt total nefondate.

În privinþa caracterului urgent al procedurii instanþa iargreºeºte întrucât parcurgerea tuturor etapelor impuse deprocedurã pentru încasarea sumelor datorate de debitornecesitã un timp mai îndelungat decât realizareacreanþelor pe calea executãrii silite.

În continuare instanþa susþine în cosiderentele sentinþeicã: „ Este adevãrat cã ipoteca este un drept real accesoriuîn sensul cã însoþeºte obligaþia principalã pe carecreditorul (?) o are faþã de creditor a cãrui (?) soartã oîmpãrtãºeºte integral dar acest caracter accesoriu estelimitat de însãºi (!) prerogativele speciale ale acestui tipde garanþie. Astfel, în situaþia în care creditorul nu îºipoate realiza creanþa din cauza faptului cã debitorul sãueste în insolvenþã, nu înseamnã cã aceastã imposibilitateatrage ºi imposibi lita tea urmãririi garanþiilor. Deasemenea, faptul cã acest cre ditor a fost decãzut dindreptul de a-ºi realiza creanþa împo triva debitoruluiinsolvent, aceastã decãdere nu se transferã ºi garanþiilorîntrucât stingerea ipotecii se realizeazã numai în condiþiilegale, respectiv în cazul stingerii obligaþiei principale(prin stingere înþelegându-se, însã, plata, remiterea dedatorie, compensaþia, darea în platã care pre supune oplatã iar nu o decãdere din dreptul de urmãrire) sau prinmoduri proprii prevãzute de art. 1800 C.civ. (.....)

Prin urmare, atâta timp cât efectul ipotecii faþã decreditor este cã acesta ºi-a conservat dreptul sãu faþã deo eventualã neexecutare din partea debitorului, inclusivdin cauza intrãrii acestuia în insolvenþã, având un dreptde urmãrire a bunului în mâna oricui s-ar afla (potrivitart. 1790 C.civ.), instanþa nu poate considera cãdecãderea creditoarei din dreptul de a-ºi realiza creanþafaþã de debitoarea ...... atrage ºi decãderea acesteia dindreptul de a-ºi realiza creanþa faþã de garanþiiimobiliari.”

În aceastã interpretare nu ºtim care mai estesemnificaþia juridicã a termenului de realizare a creanþei.Dupã cum se poate observa în opinia instanþei realizareacreanþei nu are acelaºi înþeles cu obþinerea plãþii, astfel cãdecãderea creditorului din dreptul de realizare a creanþeinu-l împiedicã sã obþinã plata obligaþiei principale, înmod silit, de la garanþi.

În aceastã interpretare este evident cã dreptul de ainvoca decãderea, de orice parte interesatã, nu are nici unfel ce consecinþe juridice.

Pornind de la raþionamentul cã o normã juridicã esteedictatã cu scopul de a produce efecte juridice tragemconcluzia cã soluþiile instanþelor din Constanþa,prezentate în acest material, sunt greºite.

În închiere menþionez cã subiectul meritã atenþie maiales pentru faptul cã o bunã parte din creditele acordate deinstituþiile de credit, garantate de cãtre terþi, sunt în fazaexecutãrii silite. În acest context consolidarea uneipractici judiciare în care instanþele trateazã sancþiuneadecãderii la fel ca unele complete de judecatã de laConstanþa va „stimula” creditorii sã solicite garantarea decãtre terþi a rambursãrii împrumuturilor numai pentru aevita consecinþele intrãrii debitorului în insolvenþã.

Din punctul meu de vedere o asemenea interpretare alegii speciale are semnificaþia de fraudã la lege.

Situaþia astfel creatã este dãunãtoare însuºi mediuluide afaceri întrucât concurenþa ar putea fi viciatã numaiprin simplul fapt cã unii creditori acceptã garanþii dinpatrimoniul debitorului principal iar alþii, mai deºtepþi, îºiasigurã creanþele cu bunuri din patrimoniul terþilor înscopul de a evita insolvenþa debitorului principal.

Simplificând exprimarea, lucrurile ar putea sta astfel:dacã vrei un credit obligatoriu trebuie sã fii garantat de oterþã persoanã !

—————————————————-NR: Redacþia aºteaptã din partea cititorilor ºi alte

opinii în legãturã cu acest subiect.

Editura Tribuna Economic`, cu sediul \n Bucure[ti, BulevardulMagheru 28-30, sectorul 1, ne-a informat c` a editat lucrareadoamnei expert contabil Virginia Greceanu-Coco[, intitulat`GHID DE APLICARE A TVA LA ÎNCASARE, pre] 50 lei.

Lucrarea poate fi procurat̀ direct de la sediul editurii sau prinpo[t̀ , cu plata \n contul RO37RNCB0072049718690001 deschis laBCR, Suc. Sector 1.

Informa]ii suplimentare se primesc la telefon 021 316 5544 saula 021 316 7938.


Date post:	08-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	vuxuyen
View:	214 times
Download:	0 times

pag. 4 pag. 8Editat` de Uniunea Na]ional` a Practicienilor \n Insolven]` din Rom~nia Nr. 44, aprilie...

Documents