TRIBUNA 229

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I • 1 6 - 33 1 m a r t i e 2 0 1 2

Virgil V

ãtãºianu

ºi Premiu

l Herder

Brâncuºi-SerraO punere în scenã

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

PoeziaMariana BojanAndra Rotaru

Interviu cu istoriculGyörgy Németh

Ilustraþia numãrului: Silvia Radu

2 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

RReeddaaccþþiiaa::I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L. G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

10 ani de… Miºcare literarãIon-Pavel Azap

bloc-notes

Responsabil de numãr: Oana Pughineanu

La sfârºitul lunii februarie, mai precis pe 24februarie 2012, revista bistriþeanã Miºcarealiterarã a sãrbãtorit 10 ani de la apariþia primului

numãr al acestei noi serii. Evenimentul, gãzduit înSala de ºedinþe a Consiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud,s-a desfãºurat sub egida Consiliului Judeþean Bistriþa-Nãsãud, a Centrului Judeþean pentru Culturã Bistriþa-Nãsãud ºi, evident, a revistei anivesate. Publicaþia apreluat titlul revistei fondate în 1924 de cãtre LiviuRebreanu, ceea ce, dupã cum spune OlimpiuNuºfelean, directorul revistei, în editorialul numãruluianiversar, “a însemnat pentru noi un risc, unangajament ºi o provocare”. Cele 40 de numereapãrute trimestrial din 2002 pânã acum stau mãrturiecã provocarea a fost beneficã pentru cei implicaþi,Miºcarea literarã fiind în momentul de faþã una dintrecele mai serioase reviste literare & culturale dinRomânia. Citez din acelaºi editorial al lui OlimpiuNuºfelean: “Miºcarea este rodul efortului unui gruprestrâns – Olimpiu Nuºfelean, Ioan Pintea, Ion Moise,Virgil Raþiu – la care s-a adãugat la un moment datAndrei Moldovan. A fost aproape ºi AlexdandruCâþcãuan, care a dat un prim elan ideii ºi a asiguratfinaþarea iniþialã. Marcel Lupºe a conceput coperta. Autrecut la un moment dat prind redacþie MirceaPrahase sau Mircea Mãluþ. Cu cât grupul era mairestrâns, ne-am zis, cu atât îºi menþinea mai binecoerenþa, disensiunile – inerente – distrugeau mai greubunele intenþii. Dar în jurul acestui nucleu s-au aflat ºise aflã, îmi place sã cred, colaboratorii apropiaþi,scriitorii din spaþiul bistriþean ºi din þarã, ca ºi cititoriinoºtri.”.

Au dat curs invitaþie de a participa la sãrbãtorirearevistei ºi, implicit, la dezbaterea propusã cu aceastãocazie, „Literatura între ficþiune ºi realitate”, moderatãde Olimpiu Nuºfelean ºi Ioan Pintea, numeroºiscriitori ºi oameni de culturã din întreaga þarã, dintrecare îi amintim aici – în fuga... tastaturii! – pe: GeorgeVulturescu, Daniel Sãuca, Lucian Perþa, MarianNicolae Tomi, Cornel Cotuþiu, Mircea Oliv, MarcelLupºe, Luigi Bambulea, Aurel Podaru, Vasile Dâncu,Ion Mãrgineanu, Vasile Luþai, Cornelia Macarie,Adrian Grecu, Sever Ursa º.a., º.a.

De reþinut Suplimentul acestui numãr aniversarrealizat de Ioan Sabin Mureºan, supliment careconþine sumarul tuturor numerelor revistei, grupat pegenuri ºi domenii, un instrument de lucru mai multdecât util pentru istoricul literar (dar ºi pentru cititorulmai curios din fire) care vrea sã îºi facã o imagineasupra celor publicate ºi a celor publicaþi în Miºcarealiterarã în acest prim deceniu de (nouã) existenþã.

De asemenea, trebuie spus cã au fost acordate cuaceastã ocazie ºi Premiile aniversare ale revistei

Miºcarea literarã, care au revenit lui: Radu Þuculescu –pentru prozã, Gavril Moldovan – pentru poezie, CãlinTeutiºan – pentru eseu ºi Adrian Podaru – pentru tra-ducere. Laudatio premiaþilor a fost susþinut de criticulºi eseistul Luigi Bambulea.

Încheiem cu câteva cuvinte de apreciere aparþinândcriticului literar ºi poetului Gheorghe Grigurcu: “Anibuni nu mi-a mai cãzut sub ochi Miºcarea literarã.Recent, când poetul Olimpiu Nuºfelean mi-a oferit unnumãr al revistei bistriþene pe care o diriguieºte, mi s-apãrut excelentã. E ca ºi cum aº fi asistat cândva laplantarea unui pom ºi dupã un deceniu l-aº fi pututcontempla în plinã înflorire. Inima mea, dedicatãArdealului precum unui meleag dintre toate maiapropiat, are un prilej de bucurie.”.

Concurs de debut în volum & volume publicate

manuscrisele pot fi trimise pânã în data de 4 mai 2012

Casa de Culturã Viºeu de Sus, Consiliul Local ºi Primãria Viºeu de Sus, Cenaclul literar „Andrei Mureºanu”,Biblioteca Orãºeneascã Viºeu de Sus ºi Despãrþãmântul Viºeu-Iza al „ASTREI” organizeazã, în cadrul celei de-aXXXIV-a ediþii a Festivalului Interjudeþean Armonii de primãvarã, un concurs de debut în poezie (volum înmanuscris), deschis tuturor creatorilor, fãrã limitã de vârstã.

De asemenea, organizeazã ºi un concurs de volume de poezie publicate în perioada mai 2011 – mai 2012.Acesta este deschis tuturor creatorilor, membri sau nu ai Uniunii Scriitorilor din România.

Lucrãrile vor fi trimise spre jurizare organizatorilor, pe adresa: Casa de Culturã Viºeu de Sus, jud. Maramureº,strada 22 Decembrie 1989 nr. 3, cod. 435700, pânã la data de 4 mai 2012 (data poºtei).

Pentru volumele în manuscris, premiul va consta în publicarea celui desemnat de juriu drept câºtigãtor decãtre editura Grinta din Cluj-Napoca (director Gabriel Cojocaru), iar pentru volumele de poezie tipãriteorganizatorii oferã premii în bani. De asemenea, revistele literare ºi publicaþiile invitate la festival vor acordapremii constând în publicarea unor medalioane literare.

Informaþii suplimentare la: 0262 354639; 0262 354131; 0741 099253; e-mail: ccviºeu2@gmail.com.

Din capul locului, dihotomia „român înEuropa versus european în România” mise pare a fi o falsã dilemã. Nu existã,

cred, un raport de excludere între cele douãconcepte - identitate naþionalã versus identitateeuropeanã – pentru cã, în fond, întreagadezbatere se reduce la o discuþie despreasumarea identitãþii. Raportul între cele douã nueste, aºadar, unul de opoziþie, ci este (sau artrebui sã fie) unul de includere. Cu toateacestea, însã, se nasc conflicte grave atunci cândapartenenþa la o naþiune ºi, implicit, asumareaunei identitãþi naþionale sunt percepute prinintermediul unor stereotipii ºi evaluate prinintermediul celor mai simple ºi elementaremijloace la îndemânã – prejudecãþile. Indivizii folosesc adesea „scurtãturi” pentru a-ºiordona realitatea ºi pentru a imprima o coerenþãlumii din jur. Astfel cã generalizãrile (forþate ºieronate, adesea), cliºeele, prejudecãþile au toc-mai rolul de a uºura munca cu realul. Însã caleauºoarã nu este întotdeauna cea corectã, întrucâttocmai aceste „scurtãturi” pot duce la discri-minare ºi conflicte grave cauzate de percepþiaeronatã sau, mai bine zis, de percepþia distor-sionatã.

În cazul României ºi al locului sãu în Europa,problemele apar, pe de-o parte, datoritã acestormecanisme de simplificare a realitãþii ºi, pe dealtã parte, derivã din incapacitatea României dea-ºi asuma o identitate coerentã ºi egalã cu sine.Cazuri relativ izolate, în care români plecaþipeste graniþe sãvârºesc infracþiuni, ajung sã fiedezbãtute pe larg de presa strãinã, contribuindastfel la sedimentarea prejudecãþilor ºi stereotipi-ilor de care vorbeam mai devreme, pe cândRomânia pare sã fie fãrã replicã în aceste cazuri,incapabilã fiind de a-ºi afirma pozitiv identi-tatea.

Problema identitãþii naþionale este una impor-tantã nu doar pentru România, ci e relevantãpentru toate naþiunile din lume. Acest impulsde a marca un destin comun ºi unic pentru ocomunitate naþionalã, de a descoperi ºi de a au-tentifica trecutul este o necesitate a societãþilormoderne. Pe fondul schimbãrilor actuale,omenirea traverseazã o perioadã de restructurareºi de re-evaluare a identitãþii. Schimburile inter-culturale s-au intensificat mult, culturilenaþionale împrumutã mult mai mult unele de laaltele faþã de epocile precedente. Epoca globa-lizãrii aduce cu sine o schimbare de paradigmã.Fenomenul aculturaþiei s-a intensificat, pe fon-dul dezvoltãrii mijloacelor de comunicare înmasã, care au facilitat respectivele schimburiinterculturale, ceea ce înseamnã cã, în urmacontactului dintre douã sau mai multe culturi,au rezultat modificãri ale tiparelor culturaleiniþiale ale grupurilor implicate în proces.Culturile naþionale au devenit permeabile, ele-mentele venite din alte spaþii culturale au fostasimilate fãrã prea multã rezistenþã; putem afir-ma cã asistãm la un proces de „hibridizare cul-turalã”, în care culturile naþionale se omoge-nizeazã treptat ºi îºi pierd notele distinctive:„vechea credinþã în unitatea ºi superioritateanaþiunii ºi a statului a fost zdruncinatã ºi noile

generaþii din Occident, obiºnuite cu cãlãtoriile,imigraþia ºi amestecul culturilor, au încetat sãsimtã forþa vechilor amintiri naþionale, a tradiþi-ilor ºi a graniþelor.” (Smith, 2002, p. 16) Acestval de modernizare erodeazã structuriletradiþionale, legãtura pe care tinerele generaþii oau cu înaintaºii aºa cã, naþionalismul care „dupãce a atins apogeul în timpul celor douã rãzboaiemondiale, începe sã treacã acum printr-un pro-ces de declin ºi lasã locul forþelor globalizãrii,care transcend graniþele statelor-naþiune.”(Ibid., p. 15)

Când noi vom începe sã credem, va crede ºirestul lumii: „România, numai atunci va avea unsens în lume când ultimul român îºi va daseama de specificul ºi unicul condiþieiromâneºti.” (Cioran, 1990, p. 44) Tocmai deaceea, cãutarea unei identitãþi naþionale trebuiedemaratã cât mai repede. În acest moment,avem nevoie de un diagnostic limpede, obiectiv,care poate ne va deranja, însã este necesar sãavem un punct de plecare în construirea imagi-nii României, pânã când nu este prea târziu,înainte ca uniformizarea culturalã adusã deforþele globalizãrii sã ºteargã ce este „românesc”în noi. Mai mult, unii ar spune cã deja este preatârziu, pentru cã România nu poate concura cubrandurile puternice ale altor þãri care deþin ºiun avantaj financiar considerabil. Trebuie,totuºi, sã avem în minte faptul cã uneori, schim-bãrile sunt lente, iar în spatele lor se aflã multãmuncã ºi consecvenþã.

Cum se naºte, însã, aceastã conºtiinþã a iden-titãþii unice colective? Un posibil rãspuns laaceastã întrebare ar fi cã ideea individualitãþiinaþionale se contureazã în urma contactului cualte grupuri, entitãþi strãine. Astfel, prinde con-tur sentimentul distincþiei între „noi” ºi „ei”.Cert este faptul cã putem vorbi de existenþanaþiunilor ºi înaintea perioadei moderne. Ceeace înseamnã cã o naþiune nu e doar o comuni-tate încorporatã într-un stat suveran, cu graniþerecunoscute. Conceptul are o masivã încãrcãturãsimbolicã, mai ales cã în epoca modernã naþiu-

nile au beneficiat de un transfer de sacralitate; afost creatã, altfel spus, o „religie potrivit cãreiaumanitatea este alcãtuitã (prin voinþã sau dis-punere naturalã) din entitãþi naþionale; istoriaare sã se împlineascã, în universalitatea ei, prinfiecare naþiune în parte, iar individul, la rându-i,nu se poate mântui decât în interiorul proprieinaþiuni, ca parte infimã a unui destin colectiv.”(Boia, 2005, p. 11)

Discuþia despre alteritate, raportatea lacelãlalt ºi diferenþele dintre „noi” ºi „ei” îºi arelocul în acest context. Construirea unei iden-titãþi presupune un dialog cu alteritatea, prinurmare, identitatea româneascã se poate defininumai în raport cu tot ceea ce înseamnãEuropa.România a fost numitã o „þarã de frontierã”pentru cã, de-a lungul timpului a fost o „insulã”între marile imperii europene, astfel cã evoluþiaistoricã a fost mult încetinitã. De exemplu,românii intrã târziu în istoria medievalã; „EvulMediu începe efectiv în þãrile române în secolulal XIV-lea, atunci când în Occident era pesfârºite ºi se apropia Renaºterea.” (Ibid., p. 62)Dupã o primã etapã de influenþã bizantino-otomanã, intrã în scenã imperiul habsburgic ºicel rus, înconjurând, o datã în plus, frontierele„românitãþii”. Poziþionarea aceasta nefericitã laconfluenþa unor mari puteri a lãsat urme adânciîn sufletul românesc, creând un sentiment deneputinþã, de incapacitate de a pune stãpânirepe propriul destin: „toþi istoricii României –implicit sau explicit – sunt de acord cãresemnarea a fost nota intimã a sufletului nos-tru în decursul marii noastre anistorii.” (Cioran,1990, p. 64) Timp de secole, spaþiul românesc s-a dezvoltat în matricea spiritualitãþii orientale.Secolul al XIX-lea marcheazã o bruscã schim-bare de direcþie spre Occident. Aceeaºideschidere spre Occident se manifestã ºi înprezent, mai ales dupã aderarea la UniuneaEuropeanã.

Chiar ºi în acest context, România îºimenþine statutul de þarã de frontierã, mai exactde frontierã a Uniunii Europene. Aceastã pozi-þionare aduce cu sine consecinþe care pot expli-ca lipsa de forþã a sentimentului de apartenenþãnaþionalã la români, dar ºi sentimentele puter-nice de inferioritate: „condiþia aceasta, destul demodestã, chiar în raport cu vecinii, nu numai cu

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012 3

editorial

Român în Europa - europeanîn România

Flavia Topan

(Continuare în pagina 16)

Andrei DósaCând va veni ceea ce este desãvârºitBucureºti, Editura Tracus Arte, 2011

Dereglarea is here to stay Andrei Doboº

Dacã e sã-i credem pe cuvînt pe criticiiliterari, invazia meteoriþilor „douãmiiºti” atrecut sau s-a cam domolit. În trena lor,

mai apar însã cîþiva rãtãciþi (anunþînd fie „rãcirea”fenomenului, fie transformarea/ radicalizarea luiîn altceva): Vlad Moldovan, val chimic, CosminaMoroºan, Alex Vãsieº, Matei Hutopilã sau AndreiDósa, poetul despre care voi vorbi în cele ceurmeazã.

A. D. s-a nãscut în 1985 la Braºov, unde astudiat economia ºi apoi cursurile de scrierecreatoare de la Facultatea de Litere a Universitãþii„Transilvania”. Pentru devenirea poeticeascã aînsemnat, cu siguranþã, un avantaj bilingvismulfamilial (de altfel, Dósa a revitalizat, prinpropriile traduceri, lirica uitatului azi PilinszkyJános). Ca ºi formarea în preajma „tranzitivilor”& cotidianiºtilor poeþi braºoveni, mai toþiprofesori ai sus-pomenitei facultãþi: Andrei Bodiu,Alexandru Muºina, Caius Dobrescu, RomulusBucur. Încît, citind & recitind Când va veni ceeace este desãvârºit vãd, în cele mai „curate” pagini,o sintezã a celor patru eminenþe, baºca tuºaelegiacã, o anume candoare progresînd dinspreversurile Simonei Popescu ºi ale lui Marius Oprea.Plus tonalitatea (adesea) extaticã – dans sufiexecutat în cabina telefericului –, revelaþie abiacamuflatã, prin care A. D. ridicã poezia la putereael însuºi: „Îi spun mamei cã mã doare acolo jos./Mã ia de mânã ºi mã conduce la fereastrã./ Îmiscoate chiloþii, mã examineazã./ În cãldurasoarelui pielea scrotului/ se strânge, se roteºte/ cao rãdãcinã de hârtie sub care mocneºte jarul./ Orãdãcinã iese din pãmânt,/ un capãt de podsuspendat în aer/ începe sã trepideze./ Cinevasau ceva se apropie./ Uruitul transformatoarelorse înteþeºte./ Fascicule negre baleiazã pe faþamamei./ Priveºte fascinatã, lãsatã în genunchi./Chipul ei este prea aproape. / Mi-e teamã cã aºputea sã îi ºterg trãsãturile.” (Am redat integralpoemul Adoraþie, un manifest pentru putereatransfiguratoare a poheziei.)

Primul ciclu al cãrþii, într-un sul de linoleum,exfoliazã tandru-amar eposul domestic, relaþiamamã-tatã-fiu. Fãrã a alege calea comodã a uneiviziuni parodice, groteºti, dupã Arta Popescu. Fãrãmîniile ºi maniile fracturiste. Propunînd un soi desecvenþe romaneºti, polizate pînã ce capãtã ointensitate stranie. Poemul devine, astfel, ocapsulã trimisã în spaþiu, în care semnificatul afost ales cu atenþie ºi severitate: „la 11 ani/ osfoarã legatã strâns/ în jurul încheieturii/ sã secerte/ la urma urmei e sângele lor/ sub pieleavânãtã/ carnea are consistenþa/ unui mãr putred/dacã se împacã/ mã dezleg/ sângele se va/rostogoli la picioarele lor/ ca o minge” (sânge dinsângele lor). „Mesajul” e o alternanþã de ritmuri ºiimagini, presupune o atent exersatã tehnicã atensionãrii/ detensionãrii. Un fel de hiperrealismtripat.

Lumina ºi empatia se subþiazã (previzibil) în aldoilea ciclu al cãrþii, dedicat uºii rotative,universului corporatist, unde umanitatea apare

dereglatã, tumefiatã, tot mai mult tentatã sã sesupunã artificialului, zonei – teoretizate strãlucitde Octavian Soviany – quasi: „Astãzi uºilerotative/ lucreazã la capacitate maximã,/ separã ºiapoi scuipã oamenii/ în malluri, bãnci ºicorporaþii.” (Uºa rotativã, 2). Se dezvoltã acum –resemnat metaforic – „euforia sufocãrii”,denunþatã cu vocea fals-vizionarã a unui CaiusDobrescu (din Odã liberei întreprinderi): „ai credecã sunt stelele cãlãuzitoare ale poporului/ ai credecã sunt comete/ aºa de frumos cad/ ºi acoperãpãmântul nostru/ rouã coloratã strident/ made inwest/ sunt hale ºi hipermarketuri/ împachetate înfolie de plastic cu bule” (hubble-bubble). Îmipierd însã rãbdarea cînd recitesc Monstrul sacru alscobitului în nas, dens poem enumerativ.Aglutinarea substantivelor („proceduri, înregistrãri,documente, revizii,/ tone de hârtie ºi vrafuri deregistre”) ºi a verbelor viitorului („voi organiza”,„voi convinge”, „voi prezenta”) nu-mi oferã, închip credibil, chimismul monstriºoruluicorporatist, nici nu-mi lasã senzaþia „miºtoului”savant, a paranoiei mimate (care îi ies atît debine, în ultima vreme, de pildã, poetului ºieseistului Alexandru Muºina). Expresia lapidarã,japonezãriile dupã care unii aleargã toatã viaþa îisunt prietene lui Andrei Dósa încã din acestvolum de debut: „apoi o zi cât un bulgãre/ dezãpadã” ºi „un tunel lung/ acupuncturã/ culeduri” (time...); „deschid ochii/ mã uit spre mal/figurine de lemn ce-mi seamãnã/ vocifereazã mãaºteaptã/ un dumnezeu atomizat/ ezit/ înot maideparte/ spre larg/ undele cerebrale/ ies de pefm/ ies de pe am/ se terminã banda/ e liniºte”(2.die perfekte welle, secvenþã a unui foarteputernic „subciclu” din volum, Exerciþii derespiraþie).

În fine, partea a treia a cãrþii, ceea ce este înparte va dispãrea, întregeºte, abia acum, „mesajul”paulin din titlu: Când va veni ceea ce estedesãvârºit (din Epistola Sfântului Apostol PavelÎntâia cãtre Corinteni, cap. 13, Iubirea). Nu deagápe vom avea parte, în acest bine gîndit volum,ci de – fie-mi admisã erezia – eros & magie înrenaºterea douãmiistã. Poetul înlocuieºtesubversivitatea mesajului christic, aºa cum era el

prezent în secolele antichitãþii târzii, cu propriilesale exerciþii de subversivitate (practicate acesteadin perspectiva unui eros mundan): „am încercatîncã o datã/ sã fiu tabula rasa/ în ceea ce tepriveºte/ diana” (film documentar); „în culcuºulsãu de mâl lipicios/ carnea ta va visa lichefieredezintegrare/ luminile oraºului ne vor învãluitrupurile istovite/ într-un strat de cristale mâzgãºi miere” (loading... please wait); „în spateleacestei ferestre de mess o perfuzie cu sânge donatde un sudor” (când va veni...); „când eram foartetânãr/ obiºnuiam sã fiu unul dintre/ prietenii eiimaginari/ acum cã am crescut/ îi este tare dorde mine” (revers – sau, l-am putea reboteza,despre moºtenirea salingerianã în poezia românãcontemporanã).

Titlul elegant, ambiþios, „dósavârºit”, ales defoarte tînãrul poet, are în mare parte acoperire.Când va veni ceea ce este desãvârºit nu-i numaicartea unui autor de 26 de ani, laureat (alãturi deCrista Bilciu) al Premiului Naþional de Poezie„Mihai Eminescu” – Opera Prima – ºi al Premiului„Iustin Panþa”. Nu este numai – conceptual &tipografic – cea mai reuºitã producþie a edituriiTracus Arte (foarte activã pe piaþa de poezie aultimilor ani). Ci ºi manifestul unui baschetbalistcuminte, care aruncã vers dupã vers ºi text dupãtext, aproape fãrã a rata vreodatã þinta, de la unpanou invizibil la altul, sub privirile noastremesmerizate.

P. S.: La ediþia din 29 martie a.c. a „Nepotuluilui Thoreau”, unde autorul a fost invitat, publiculs-a adunat în numãr surprinzãtor de mare: era, înfond, vorba de un proaspãt debutant, chiar dacã„laureat”, care nu mai citise niciodatã la Cluj.Popularitatea versurilor & acuitatea dezbaterilorau fost, cred eu, generate de substanþa,tehnicitatea, nimbul de prospeþime al acestora, caºi de (eficienta marketizare în) noile „medii”:blogosferã, presã online, site-uri literare: în careDósa, ºi congenerii sãi (literari) plutesc ca peºteleîn apã. ªi unde „cabala” zaharisiþilor nu vapãtrunde, sã sperãm, prea curînd.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia

(D.)stabilizator de arome

Consolare în E major aparþine “literaturiiexilului”, dar, ca multe dintre cãrþile acesteia,apare în România ºi este destinatã în primul

rând cititorilor de aici. Autoarea, Ana Sucin(pseudonimul Domniþei Uilean), a plecat în Americaîn timpul regimului ceauºist, fiind în prezent cetãþeanamerican ºi realizatã profesional ca farmacistã.

Romanul de faþã pare a fi o confesiune despreexperienþa româneascã ºi americanã, deºi avertizeazãcã e vorba de o ficþiune. De fapt, în perspectivãliterarã nici nu are importanþã dacã evenimenteleromaneºti s-au petrecut aievea în existenþa scriitoarei,ºi nici dacã personajele au sau nu corespondenþe înviaþa realã. Intereseazã doar dacã “povestea” în sineeste sau nu este verosimilã.

Posibilã autoficþiune pânã la un punct, carteaconþine multe dintre ingredientele unui romansentimental de familie. Altminteri, compoziþiaromanului este destul de ambiþioasã, cu o miºcareepicã dinamicã, întreþinutã de douã voci narative,ambele “vorbind” la persoana întâi. Una este voceaauctorialã, care devine ºi personajul Neli, iar cealaltã ea personajului principal, Sonia, o prietenã a autoareicare “vorbeºte” prin intermediul unui jurnaltestamentar.

În “Prefaþa” volumului, Vasile Radu crede cã avemde-a face cu un personaj “bicefal”, cu “identitãþidiferite”, vrând sã spunã de fapt cã Domniþa Uilean(persoana realã) îºi disimuleazã experienþa propriu-zisãa exilului în experienþa fictivã a Soniei. În scenariulepic, însã, cele douã personaje au biografii ºi traseeexistenþiale complet diferite ºi, cum ziceam la început,trebuie sã le luãm ca atare.

Aºadar, romanul reconstituie în principal destinulSoniei ºi al familiei sale prin vocea prietenei Neli, pebaza atât a jurnalului, cât ºi a relaþiei de prieteniedintre cele douã protagoniste. Ele se cunoscîntâmplãtor în tren, pe la sfârºitul anilor ’80. Locuiescamândouã în Cluj, pe aceeaºi stradã ºi au calificãrioarecum asemãnãtoare, Sonia fiind farmacistã, iar Nelimedic. În momentul cunoºtinþei lor, Sonia se aflã înaºteptarea paºaportului pentru emigrare în StateleUnite, unde soþul sãu, plecat legal cu bãiatul pentruun tratament complicat al acestuia, ceruse de cevavreme azil politic. Farmacista rãmãsese în þarã cu fiicasa, Corina, un copil precoce ºi foarte simpatic pe careNeli ºi soþul ei îl îndrãgesc nespus ºi îl rãsfaþã cu totfelul de bunãtãþi obþinute pe sub mânã.

Comunismul din România e denunþat prin totfelul de amãnunte, configurându-se, în cele din urmã,o imagine întrucâtva paradoxalã a acestuia: lipsacâtorva libertãþi fundamentale ºi pauperitateageneralizatã se conjugã cu eminenþa intelectualã ºi“frumuseþea moralã” a persoanelor neîndoctrinateideologic. Personajele sunt intelectuali cu o culturãremarcabilã ºi diversã. În întâlnirile de familie ascultãmuzicã bunã ºi se întreþin conversaþii erudite despreultimele cuceriri ale ºtiinþelor medicale ºi fizice, sau seridicã probleme despre soarta omului ºi univers. Pe dealtã parte, naratoarea, în lectura empaticã a jurnalului,devine un fel de raissoneur al Soniei, comentând ºiamplificând reveriile intelectuale ale acesteia.

Vocea auctorialã nu diferã de cea a jurnalului ºitotuºi, convenþia romanescã funcþioneazã în logica ei.Pânã la plecarea din þarã, Sonia îºi conservã psihologiadefensivã, pãrând mai degrabã o victimã decât o

prezumtivã învingãtoare. Crescutã ºi educatã înmentalitatea familiei tradiþionale, dar intimidatã ºi deconvenþiile ipocrite ale societãþii, ea acceptã dominaþia,cel puþin psihicã, a unui soþ egoist ºi mediocru.Drama conjugalã se declanºeazã abia în America.Afemeiatul Sabin îºi pãrãseºte aici soþia, însã aceastaîºi va lua viaþa pe cont propriu în lumea nouã,transformându-se într-o femeie de succes. Dincolo deproblemele iniþiale cu Sabin, intervalul american alexistenþei sale e integral luminos. Toate îi merg dinplin: se recãsãtoreºte cu primul iubit din tinereþe,poate cãlãtori în voie, Corina ajunge o pianistãcelebrã.

Romanul visului american împlinit este scris deNeli, dupã moartea violentã într-un accident demaºinã a Soniei ºi a noului soþ. Naraþiunea nu sedesfãºoarã însã liniar. Alternanþa celor douã vocinarative implicã o alternanþã ritmicã a evenimentelortrecute cu cele ale unui prezent cu o duratã destul delungã. E un artificiu romanesc susþinut cu destulãdezinvolturã ºi care întreþine tensiunea epicã.

Dar miza cãrþii nu o constituie asemenea strategii.O idealistã sentimentalã în fond, autoarea vrea sãconstuiascã niºte caractere exemplare pe care niciunregim politic nu le poate altera. Cu excepþia ratatuluiSabin, personajele sunt excesiv de pozitive, toatemodelate de valori etice ºi de culturã. Prozatoarea leatribuie cu generozitate calitãþile, cãci ele par sãalcãtuiascã, în cele din urmã, un album de familieidealizat.

Deºi uºor patetic pentru gustul predominantastãzi, poate cel mai consistent afectiv este elogiulprieteniei ºi al sentimentului matern ºi filial. Recurenþaunor cliºee specifice limbajului romanþat nici nu maiconteazã în exhibarea acestui sentimentalism ingenuu,care e mai aproape de viaþã decât de literaturã.

Nicolae Avram FedereiiBistriþa, Casa de Editurã ”Max Blecher”, 2010

Întâlnirile mele cu cãrþile poetului Nicolae Avramau avut loc mereu în culmea iernii, iar asta s-arputea sã nu fie neapãrat o coincidenþã sau, dacã

e, în tot cazul e una misticã, cum bine mi-a sugeratchiar poetul împricinat (aºa cum programaticmisticul trece prin cele trei etape ale meditaþiei saleºi, ajungând la ultima, printr-o coincidenþã devineuna cu obiectul spre care aspirã). Am primitvolumul Federeii cu ceva vreme în urmã ºi, aºacum mi s-a întâmplat ºi cu debutul poetului dinBeclean (despre care am scris cu ani în urmã tot înrevista Tribuna), l-am parcurs foarte implicat, iaraici cuvântul mistic îmi este de ajutor. Prin urmare,cu titlu de justificare, mãrturisesc încã de la începutcã analiza pe care am fãcut-o cãrþii este puþindiferitã.

Nicolae Avram ºtie sã creeze atmosferã, faptfundamental pentru o carte de poezie. ªi nu discutaici despre atmosfera poemelor orfeline (cum lenumeºte Radu Vancu pe coperta a 4-a) în general(la o adicã toate cãrþile pe care le-a scris îºi trag sevadin acest principiu-concept, ca sã folosesc untermen filosofico-insidios). Fiecare dintre cãrþile luiNicolae Avram poartã cu sine un alt parfum, o altãlaturã din sufletul copilului fãrã pãrinþi, iar Federeiise impune în tabloul orfelin ca un fond uºorpolicrom peste care, în cãrþile de dinainte, poetul aaruncat semnele strident cromatice ale unei revolteuneori incontrolabile. Desigur, din punct de vedere

cronologic, nu ºi logic, greºesc! Dacã e sã mãraportez la succesiunea evenimentelor, e tamaninvers, acest fond este zugrãvit abia acum, iarpensula autorului alunecã uºor narativ, acoperindparþial ºi, prin aceasta, domesticind oarecumstridenþele revoltei. Aºadar, având un fir epic,Federeii este o carte cu... personaje. Sentimenteleautorului (mai ales în relaþia cu sine, surprinsecronic în volumele precedente) sunt aicievanescente, poetul nefãcând altceva decât sãrememoreze anii petrecuþi în orfelinat prinpersonajele sale, aºadar cu o oarecare detaºare, cu ooarecare cursivitate, chiar dacã implicarea încãexistã, ºi e sugeratã în special de limbajul crud,brutal, pe ici pe colo chiar vulgar. Este ºi motivulpentru care volumul acesta a fost calificat dreptpornografic. Ca ºi în alte cazuri, intenþionalitateavulgarului este confundatã cu obiectivitatea lui.Cãci pornografie se face cu intenþia vãditã ºiprofitabilã de a arãta publicului (aici cititorului)ceva obscen, în timp ce Federeii poate fi scuzatãprin aceea cã demascã o realitate crudã, aceea asexualitãþii rãstãlmãcite din orfelinatele dinainte de1989 (ºi, de ce nu?, poate ºi de azi). Nu insist.Revenind, totuºi, atmosfera, cum spuneam, e creatãde aceste personaje fantomatice care alcãtuiescsocietatea orfelinilor, fiecãruia dintre ele(personajele) corespunzându-i o istorioarã, ocalitate, o meteahnã. Dar aceastã istorioarã, calitatesau meteahnã este învelitã într-o aurã de luminã,fiind astfel liric nostalgiza(n)tã. Cãmãraº, regelemuºtelor, cel mai iute, este un visãtor, Mãrgi esteun blond atoateºtiutor, Paulin este un individ

violent, însã pragmatic, cãci viseazã ”sã aibã banimulþi”, pentru el ”lumea asta împuþitã e asemenea/hârtiei de bani zboarã atât de iute/ cã n-ai timp s-omiroºi”, Carcasã e tipul imbecilului etc. Lumeaorfelinilor este contrabalansatã de lumeaeducatorilor, majoritatea indivizi foarte agresivi, uniicomplet needucaþi (cu alte cuvinte fãrã a se adecvastatutului lor, de educatori), ei nuanþând vulgarul înacest volum. De unde rezultã o atmosferã caustic-onctuoasã, ottodixianã, cu un fond inocent (cumspuneam), dar care împrumutã fãrã sã vrea tuºe aleduritãþii unei sodomii sociale (fals interpretatã capornograficã).

Iniþial mi-am spus cã Nicolae Avram ºi-a încheiatcu Federeii proiectul sãu în ceea ce priveºtepoemele orfeline. Dar, spre finalul cãrþii, am realizatcã începusem deja sã citesc o schiþã a unui viitorvolum structurat poate dupã acelaºi principiu.Oricum ar fi, mistic vorbind, Federeii m-a fãcut sãtrãiesc, alãturi de Nicolae Avram, experienþele (ºisentimentele) unei realitãþi groteºti din care, odatãieºit, cu un entuziasm firesc, dar ºi bizar (ca ocontrã a realitãþii mele), am realizat cât de multãfericire trebuie sã fie în inimile copiilor atunci cândsunt þinuþi în braþe de cãtre pãrinþii lor. Iar astadenotã (în ceea ce priveºte Federeii) autenticitate.Închei cu versuri memorabile, emblematice pentruacest volum de poezie puternicã: ”noi suntembãieþaºii/ cu capetele rase pânã la/ sânge./împreunã ne-am trãit viaþa/ împreunã am fãcutfoamea/ am plâns am râs am iubit./ dupã ce se dãstingerea/ în dormitor se face liniºte/ sunetulpaºilor pedagogului/ haxim/ sunt singurii/ care se/aud pe culoarul roºu/ cu miros de benzinã./ uneoricâte unul începe sã-ºi/ spunã povestea în auzul/tuturor” (federeii).

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Dorin Mureºan

O lecturã misticã

Petru Poantã

Ana Sucin: Consolare în E major

Prin titlu, cel puþin, cartea Hannei Bota(Ultimul canibal, C. R., 2011) proiecteazãlectorul în senzaþional ºi romanesc. Subtitlul,

în schimb (Jurnal de antropolog), puncteazãdiferit intenþia autoarei. Pasionatã deopotrivã deliteraturã ºi de antropologie culturalã, aceastapropune jurnalul unei expediþii singulare, cumultiple preocupãri: etnologice, religioase,umaniste – ce vor constitui esenþa unei„confesiuni” care se doreºte, programatic, liberãde orice subiectivitate. Datoritã exotismului ºi atemeritãþii intrinseci a întreprinderii, textulrezultat nu se poate sustrage definitivdimensiunilor amintite. O cãlãtorie realã în„copilãria umanitãþii”, întreprinsã de o femeie, nuare cum sã anuleze haloul de mister ºi de noutateal demersului. Dimpotrivã!

O sinceritate dezarmantã, seducãtoare dinprimele momente, care te face pãrtaº lamãrturiile vii, adevãrate prin dezvãluirea fiinþeideopotrivã puternice ºi fragile a cercetãtoareiprinse într-o aventurã palpitantã ºi deloc lipsitã deriscuri - iatã unul din marile atuuri ale cãrþii.

În literatura românã, farmecul cãlãtoriilorexotice a fost reinventat nu de foarte multã vremede scriitori precum Iacob Popper (Estrelitta sauRegele Þãrii de foc) sau Petru Popescu (Revelaþiepe Amazon). Ultimul îºi lansa protagonistul într-oaventurã palpitantã prin jungla amazonianã, înmijlocul unui trib de oameni-pisicã, oferindcititorului o ineditã lecþie de mitografie (EugenSimion).

Spre deosebire de Petru Popescu, ce recreaaventura unui cunoscut explorator, LorenMcIntyre, Hanna Bota îºi recompune propriaaventurã vizavi de o experienþã trãitã lamaximum: convieþuirea cu bãºtinaºii vanuatezi ºiobservarea lor zilnicã.

Destinaþia melanezianã - cunoscutã maidegrabã organizaþiilor ce sprijinã voluntariatul înlupta împotriva sãrãciei - rãmâne, din variimotive, inaccesibilã cãlãtorului comun, dar sedovedeºte uimitor de generoasã spiritelor cultivatecare gãsesc în enclavele de primitivism risipit înpuzderia de insule din Oceanul Pacific, atâtmaterialul brut, necesar specialistului, cât ºi peacela cald, viu, util celor aflaþi în cãutare de noirãspunsuri despre tainele ºi adevãrateledimensiuni ale existenþei.

Hanna Bota surprinde cu exactitate emoþiaîntâlnirii ºi importanþa evenimentului.Deþinãtoare a unui arsenal informatic solid,autoarea nu pretinde sã „demoleze” tratate deantropologie. Observatoare sensibilã, ea„cartografiazã” o realitate în care încearcã sã vadãdincolo de aparenþe. Faþã de „gazde”, are„superioritatea” albeþii pielii, dar, mai ales, acivilizaþiei din care vine. Nu se înscrie totuºi, înprototipul cunoscut al vizitatorului: fie elprevizibilul turist cu iaht, fie, din contra,surprinzãtorul misionar modern ce-ºi riscã viaþa lapropriu. Empatia proclamatã ca metodã decercetare, comportã limite asumate într-un studiuatât de restrâns temporal, dar Hanna Bota nu-ºisacrificã „subiecþii” în detrimentul ariditãþiidatelor, iar câºtigul rãmâne al umanistului.Antropologul însã, semnaleazã un aspect maipuþin sesizat: contactul primitivului cu modernulse face, în majoritatea cazurilor, în detrimentulambelor pãrþi. În goana lui dupã senzaþie,„civilizatul” confundã exotismul cu autenticul, învreme ce „arhaicul”, cu o paradoxalã receptivitate,

se grãbeºte sã-i ofere exact ceea ce acesta cautã.Dacã turistul poate fi neatent la nuanþe,cercetãtorul are datoria sã le înregistreze, fixându-le în posteritate, dar, mai ales,conºtientizând bãºtinaºul despre însemnãtatea ºivaloarea moºtenirii sale.

Principiul imparþialitãþii nu este promovataºadar dintr-o prudenþã excesivã.Refuzul de a judeca masa informaþiei dupãcriteriile valorilor actuale vine în cazul HanneiBota tocmai din dorinþa de a nu altera autenticul.

Dincolo de intenþia recuperatoare, mãrturisitãprintre rânduri, provocãrile omului modern înaceastã cãlãtorie singularã nu se încheie aici. Elenu sunt reprezentate nici de privaþiuni, de sãrãciasau de ignoranþa gazdelor, nici de reputaþia deantropofagi reconvertiþi, ci de reîntâlnirea cusacralitatea începuturilor, noþiune pe carecercetãtoarea încearcã sã o completeze, sfidândtemeritatea pe insula Santo, în triburile izolate alekiailor ºi akeilor, recunoscuþi pentru primitivismullor.

De fapt, iniþierea se produce gradual. Demersulºtiinþific este atipic, câtã vreme ochiulînregistreazã pictural, foarte adesea. Senzaþiile,parfumurile, comportamentalul aglutineazã unmaterial bogat ºi inedit. Exotismul abundã,jurnalul revelând ritmic flash-uri de o veritabilãplasticitate cinematograficã: peisaje marine încrepuscul sau rãsãrit, uriaºi copaci cu rãdãciniaeriene, spectaculoase erupþii vulcanice. Autoareanu mizeazã însã exclusiv pe acesta, decât înmãsura în care face parte „din tablou”, bãºtinaºiirãmãnând o constanþã. Poate de aceea,virtuozitãþii din descrieri îi sunt opuse tuºelegroase din creionarea siluetelor. Deºi nu înordinea prioritãþilor de pe insule, sugestivã esteaceea a femeii vanuateze, surprinsã de occidentalacare încearcã sã descopere ce se aflã dincolo deprimitivism ºi de zâmbetul protocolar de gazdã:robusteþe, rezistenþã, obosealã, tristeþe,resemnare? Convieþuirea în aceleaºi condiþiiprecare, participarea la activitãþile zilnice, dialogulsunt oare suficiente pentru a gãsi sau a intuirãspunsul? Ierarhizarea tradiþionalã în societateavanuatezã nu-i oferã femeii decât un loc modest,al patrulea în ordinea prioritãþilor - dupã porc,grãdinã ºi colibã, iar participarea la discuþii, nu ºila decizii însã, poate fi deja consideratã un marepas spre egalizarea drepturilor.

Maktuan, gazda ºi ghidul autoarei, deºi creºtin,ºcolit ºi conºtient de situaþie, nu e convins denecesitatea unei schimbãri în acest sens. Labo,soþia sa, pare sã-ºi ducã existenþa impasibil, fãrãregrete, singura sa cochetãrie fiind, poate, aceeade a-ºi fi uitat vârsta. La celãlalt capãt, printre„oamenii pãdurii”, psihologiile feminine senuanþeazã sau, mai exact, sentimentele nu se(mai) disimuleazã, încât observatoarea surprindecu satisfacþie un inventar deloc necunoscut: urã,gelozie, teamã etc. Deºi acoperitã doar cu frunzede ngaria, corpul tinerei Veure, una dinfrumuseþile satului, trãdeazã - în relaþia cusemenele - siguranþã ºi trufie, iar cele douã suroriale sale uziteazã de arsenalul bogat al esteticiifeminine, atrãgându-ºi, în paralel inamiciþiacelorlalte. Autoarea însãºi este þinutã la distanþãde majoritatea localnicelor, constituite într-o„tabãrã a ostilelor”. Bãrbaþii vanuatezi, frustraþi larându-le de prezenþa ineditã, nu vor manifestaniciodatã însã un sentiment atât de radical.

Dincolo de supoziþii, ceva rãmâne mereu

constant ºi misterios în fiecare dintre fizionomii,surprinse cu subtilitate în tablouri de Gauguin,realitate consemnatã ºi în text: „Feþele le suntînvãluite în ceva blând ºi încremenit care seamãnãcu lenea, dar sunt dure, abia îmblânzite demelancolie... o tristeþe pe care am vãzut-o clar...”.

Alãturi de comportamental, temporalitatea ºimoralitatea sunt categorii pe care autoarea leredescoperã la dimensiuni diferite de cele trãite în„civilizaþie”. Cele 45 de ore de zbor anuleazãfiresc constante moderne precum punctualitatea,graba, promptitudinea, proiectând cãlãtorulneiniþiat într-o realã nesiguranþã. Pe insula Tanna,timpul scade în duratã, devenind static, dilatatdoar în cotidian, suspendându-se pânã la irealitatepe muntele kiailor, dar recuperând întotdeaunaceva pierdut de modernitate. Ca un efect alacestei stãri, principiul calendaritãþii e cvasiabsentdin jurnal, dacã ignorãm reperele temporaleminimale în contextul evenimentelor: momentuldecizional al expediþiei („pragul spre 2009”), datade 13 octombrie 2009, când autoarea alege sãvorbeascã despre aspectul cel mai sensibil dinistoria bãºtinaºilor - canibalismul, sau 18octombrie, când înregistreazã ultima din„poveºtile” spuse de Maktuan. Nu întâmplãtor,una din lecþiile de înþelepciune învãþatã în Ikunalaeste despre timp ºi adevãrata posesiune aacestuia: „voi nu ºtiþi sã trãiþi [...], voi doaralergaþi ºi vã grãbiþi fãrã sã apucaþi viaþa. Noi aici,noi deþinem (s. a.) timpul, voi l-aþi pierdut. Dacãeu, când mã scol dimineaþa, vreau sã stau toatãziua în faþa colibei, pot s-o fac ºi am timp sãmerg sau sã nu merg unde vreau eu. Omul dinVanuatu poate sã facã asta, voi nu. Aºa cã eu potsã simt cã viaþa e lungã ºi am trãit-o”. Conºtientsau nu de iminenþa schimbãrilor ce vor veni pestelumea sa, „primitivul” îºi provoacã semenulcivilizat („la marginea vârtejului timpului”) laîntâlnirea de care acesta are imperios nevoie – ceacu sinele.

Nu gestul ostil al Masalei, femeia kiai, deminimalizare a fiinþei civilizatoare printrebãºtinaºi, ci trasarea justã a diferenþelor dintrecele douã lumi - operatã matur ºi fãrã minim deregrete de cãtre yeni, cãpetenia care-ºi poartã cudemnã naturaleþe, ºi în saloane sofisticate, ºiacasã, semnele identitare, marcheazã coordonateleacestei inedite experienþe iniþiatice.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Liliana Burlacu

Provocãrile unui cercetãtor modern

Noutatea pe care o aduce Radu Aldulescu înproza româneascã nu este una stilisticã.Romanele sale (debutul în 1993 cu Sonata

pentru acordeon, distins cu Premiul UniuniiScriitorilor) urmeazã o linie a discursului epic cedescinde din cea mai bunã tradiþie realistã,scriitorul refuzând, oarecum visceral, eschibiþiileformale. Surprinde însã prin viziunea cu careintrospecteazã ºi analizeazã realitatea imediatã aunei lumi pe care literatura de dupã rãzboi sestrãduise din rãsputeri, programatic, s-ocosmetizeze. Astfel încât romanul Amantulcolivãresei (1996, cu o nouã ediþie în 2006) aparemai mult ca unul cinic decât ca unul tragic (departede vreun accent eroic, fie el ºi de paradã sauparodic), radiografiind categoria socialã a oamenilormuncii dintr-un câmp vital, caracteristic lumiiconcentraþionale (nerecunoscutã oficial vreodatã)din care speranþa evadãrii cãtre o lume liberã(„Vicenþiu Popa, fost câine sovietic, din generaþia luiDimitrie Cafanu /.../ are mai bine de zece ani decând încearcã sã ajungã în State ºi are la activ treitentative de trecere frauduloasã a graniþei”) pare sãfi fost singura soluþie (sau, mãcar una dintreacestea), pentru a justifica refuzul automatismelorfiinþãrii, la care oamenii trebuiau – e vorba deoamenii muncii în cel mai autentic înþeles alcuvântului – sã se cupleze. Romanul Amantulcolivãresei (Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,2006) este aºadar romanul vieþii terne, lipsitã despectaculozitate – dacã nu vrem sã admitem cãnecontenita cãutare a unui loc de muncã, maiofertant sub aspectul condiþiilor de trai, e unspectacol dintre cele mai dramatice ale unei vieþiterifiante, petrecute într-o continuã zbatere ºiconvulsie existenþialã. E romanul cãlãtoriilor(hoinãrelilor) lui Dimitrie Cafanu (Mite), dintr-unloc în altul (dintr-un loc de muncã într-altul), prinþarã, pentru a-ºi afla rostul, despre care n-a fostniciodatã prea bine lãmurit în ce anume ar consta(„el încerca sã se gândeascã serios dacã vrea sau nuvrea, ce vrea de fapt. Sigur n-ar vrea sã semene nicicu mama nici cu tata ºi nici cu servitoareaunguroaicã ºi nici cu meditatorul de englezã /.../ Elnu va fi niciodatã ca ei pentru cã sunt foarte urâþiºi foarte fricoºi ºi va trebui sã fugã pentu a nuîncepe vreodatã sã le semene”). Este, într-un fel, unroman picaresc, un roman în care eroul traverseazãzone geografice ºi industriale felurite (începând cu

sãlile de box, unde se antreneazã în speranþa uneiascensiuni posibile spre performanþa umanã maimult decât spre cea sportivã, trecând la exploatareade lignit din bazinul Porceºti-Gorunu, apoi stagiulmilitar, cu muncile la câmp, încercând angajãrisezoniere pe litoral; la Cãrãmidãria Viezuroaiei; laPorcãria – abatorul din Glina – din Pantilimon, pe laFabrica de Motoare sau Uzinele 23 August, laTermoficare Titan; pe Platforma Chimicã a UzineiPolicolor º.a.m.d.) cunoscând oameni dintre cei maidiferiþi, ca personalitate ºi biografii, totul într-unsoi de panoramã a zonelor de jos ale societãþii, fãrãa atinge însã nivelul decãderii morale din periferiilecu oameni de la fundul societãþii, ce au animat olinie întreagã a literaturii degradãrii existenþiale (G. M. Vãdescu, Carol Ardeleanu º.c.l.). ªiromanele lui Radu Aldulescu se încadreazã aici deºiel scrie despre cei ce au, în aparenþã, o condiþie detrai muncitoresc normalã, viabilã ºi onestã. Numaicã aceasta se consumã într-o atmosferã apãsãtoare,de nesiguranþã, la limita promiscuitãþii, pe care ooferã, de fapt... regimul. Eroul – eroii – este unbraveur cu mentalitate ºi atitudine superioarã, deºiaparenþele îl pot recomanda, adesea, categoriei...boschetarilor. Provine dintr-o familie de intelectuali.Tatãl e ziarist („face un ziar pe care Mite nu-lciteºte ºi pe care nu-l prea citeºte nimeni”), mama eprofesoarã – cu copii de crescut în condiþii nu preabune deºi beneficiazã de avantaje („Mite petreceaaproape toatã ziua la grãdiniþa partidului”).Copilãria ºi-o petrece în rând cu ceilalþi de-o seamã,într-un cartier de la marginea Bucureºtilor, pe„maidanul bisericuþei” Sfânta Vineri, la care Nene-Minele, un slãbãnog mai în vârstã „fãcea curãþenieîn bisericã” ºi beneficia de resturile colivelor de laînmormântãri, de unde ºi porecla de Colivar.Nevastã-sa, Colivãreasa, femeie mult mai tânãrã, cupoftã de viaþã, rãmasã vãduvã dupã soþul îngheþatîntr-o iarnã grea, îl racoleazã pe Mite, aflat încã lavârsta adolescenþei, ºi sub aripa-i protectoare îliniþiazã în practica amorului („El creºtea lângã ea, îlsimþea ºi-l cunoºtea, viaþa lui va fi un calvar /.../ elresimte tot zbuciumul ei, spaima de moarte cucare-l doreºte ºi mâinile i se-ntorc peste ºolduri ºidin nou peste fesele ei semeþe ºi întristate deaceastã lume fãcutã de câini pentru câini. Mâinilelui coboarã tot mai jos, mângâind-o ºi întinzânddegetele cãtre locul de unde se întorsesemângâindu-i pântecul. Colivãreasa se cutremura

uºor sub pieptul lui/.../ El ºtia ºi recunoaºtea acumpe de-antregul trupul acesta ºi pacea ce-o emanaincontinuu umplându-l fãrã s-atingã vreodatãsaþietatea, în timp ce se cutremura tot mai tare,pânã cel el o simþi eliberându-se ºi ascunzându-se lapieptul lui, iar râsul ei se împotmolise în geamãt”).Amantul colivãresei e însã o fire independentã ºirepede îºi descoperã caracterul nonconformist: îirepugnã traiul obtuz (cu meditator la englezã,angajat degeaba), cãutând a-ºi valorifica potenþelefizice prin sport (box), pentru realizarea – spera – aunui traseu existenþial de o altã altitudine.Experienþa este ratatã ºi evadarea de-acasãconstituie, de fapt, împlinirea unui destin aflatmereu în rãspãr cu formalismul social general, cumonotonia unei vieþi de promiscuitate ce cautãcontinuu sã ºi-l asume. Alãturi de prietenul sãuBanjoricã, parcurge încurcate trasee de viaþã,trecând ca printr-o autenticã junglã (moralã) amediilor, ºi nu mai puþin printr-o geografie aspaþiilor cvasi-mizere ale locurilor de muncã:„Cartierul Douãºtrei s-a trezit de mult. El e plin demirosurile bãrbaþilor cu serviete în care-ºi þinsufertaºele cu mâncare amestecate cu mirosurilefemeilor, cu pungi de plastic peste genþi, trântindporþile, grãbindu-se (...) Cu zgomotul rãzleþit alpaºilor pe pãmântul bãtãtorit al strãzii mãrginite de-o parte de gardul Porcãriei acoperite încã de-opânzã de rouã, el alungã ultima urmã din liniºteanopþii, ieºind odatã cu Banjoricã în terenul viran cugunoaiele vegheate de dreptunghiul de tablã cocoþatpe stâlpi de þeavã, care averizeazã ºi atenþioneazãcu Strict Interzis Depozitarea Gunoiului. În ºoseauastrãbãtutã pe mijloc de terasamentul cãii ferate, eise amestecã în valul de oameni ce coboarã într-unsingur sens pe trotuare ºi pe lângã terasament, sprestaþia autobuzului 65 ºi mai departe, spre gura demetrou Republica. Un alt val de oameni vine dintr-acolo ºi lumea se amestecã într-o bulboanãgâfâitoare, sorbitã de intrãrile uzinelor Republica ºiDouãºtrei./ Duduitul Diselului din capul trenuluigarat pe mijlocul ºoselei este acoperit pe momentde ºuierul sirenei de la Republica, unul dintre celetrei semnale ale acestui început de zi. E ºapte fãrãun sfert, ºapte sau poate ºapte ºi un sfert. Zbiarã,spurcãciune!”

Amantul colivãresei e un roman cu atmosferãapãsãtoare, fabulos în felul sãu, prin tocmairadiografierea pedantã a unei lumi ce seconvulsioneazã în cadrele normative ale aceluisistem social închis în limitele sale austere, ale uneiplafonãri umane voit predestinate eºecului. RaduAldulescu nu este un frondeur. Nu face parte dintrecontestatarii ostentativi ai regimului revolut. Dardemersul sãu e cu atât mai ºocant, cu atât maidramatic, cu cât nu demascarea acelei lumi oþinteºte ci descrierea ei analiticã, în pulsaþiile saleautentice, în firescul consumãrii sale cenuºii,aplatizate, lipsite de orizont. Romanul înfãþiºeazãpandantul derizoriu al realitãþii lumii celei de toatezilele, trãite, pe care atâtea alte romane ale epocii s-au strãduit s-o reprezinte în lumini edulcorate.Fãrã a intenþiona în mod expres plasarea realitãþiisub însemnul unor imagini metaforice, menite asugera prãbuºirea în sine a sistemului, finalulromanului, cu demolarea spitalului brâncovenesc,lasã deschisã calea de înþelegere stupidã a trãiriitensionalitãþilor unor demersuri apocaliptice fãrãmãreþia finitudinii, deplorabile în sensul lor uman:„Ei îºi scoteau ultimele bagaje din saloanele pictateîn ulei cu câteva ceasuri pânã sã aparã escavatorulsã batã cu pumnul în perete, deºi fuseserã anunþaþiºi presaþi cu multe sãptãmâni înainte, ºi parcã totnu le venea sã creadã ºi parcã tot aºteptau o

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012 7

comentarii

Constantin Cubleºan

Radu Aldulescu: douã romane

Radu Aldulescu

minune care nu se mai arãta, ºi rãmâneau în urmalor borcane cu murãturi ºi farfurii cu resturi demâncãri de asearã, borcane ºi cutii cu tot ce enevoie la bucãtãrie, ºi bocancii noºtri foºgãiau prindâre de griº ºi cacao ºi se-noroiau prin baligi rubiniide dulceþuri, dar nu ne mai îmbia nimic, ciorimâncasem la Brâncovenesc ºi totuºi nu eram chiaratât de leºinaþi pe cât am fi pãrut, iar meserianoastrã fusese dintotdeauna cãutatã, fiindcã vezibine cu ranga nu-i pe potriva oricui, ºi reverberau înhohote reci cristalele livingurilor cu dragoniîmpletiþi printre tije de crini nesfârºite, pocnind cunumele artistului ºi cu tot cu artist ºi teancuri deziare ºi reviste ºi romane franþuzeºti bãºicate deumezealã ºi terfelite sub bocanci (...) ºi încãscoteam parchetul de esenþã tare pentru depozite oparte, iar ce puteam doseam pentru vândut ºipentru focurile noastre de acasã ºi dãrâmam curanga sobele care luau drumul depozitelor ºi ledislocam placã cu placã pe cele pentru care gãsisemclienþi, rãzuind de pe fiecare placã stratul defuningine gros de-o palmã, zile-n ºir orbecãind plinide zel prin nori de funingine, ºi praful ºi pulbereani se zbãteau în priviri însetate ºi într-o societate cese menþine ambiguã ºi fãrã orizont, în istorie.”

O lume încã ºi mai mizerã populeazã romanulÎngerul încãlecat (Ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã,Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 2011),ilustrând „zonele cele mai obscure ale societãþiiromâneºti din anii de glorie ai socialismului”, cumînsuºi romancierul vine sã precizeze cu nedisimulatãironie. E, într-adevãr, o lume de subsol a societãþiiaceleia, nu atât decãzutã – cãci nu avea de unde sãdecadã atâta vreme cât ea fiinþa, ca din totodeauna,pe aceste coordonate joase de existenþã umanã – câtmai ales abandonatã, nerecuperatã social,continuând sã trãiascã într-o precaritate materialã ºimoralã, într-o colcãitoare viaþã rudimentarã în totul– de la relaþiile sentimentale, dominate de poftelesexuale fãrã perdea („– Dezbârligaþi-vã! Nu vã futeþide faþã cu mãmica, cã-i picã greu”), pânã laidealurile de împlinire, echivalente cu bunãstareamaterialã asiguratã de pe o zi pe alta, indiferentprin ce mijloace, mai ales ilicite. Radu Aldulescu areun simþ aparte pentru zugrãvirea acestei umanitãþide marginalitate socialã, reconstituind-o în detaliileei semnificative ºi pitoreºti, cu tablouri fruste, pânãla vulgaritate, într-un soi de neoverism, fixândpersonaje ºi situaþii pregnante, de o cu totulremarcabilã forþã dramaticã, în chiar superficialitateaexplicãrii acesteia (nu numai lexicale), totul marcatde o viziune ironicã a faptelor („Paza de noapte totel o asigura /.../ mãcar cã n-are nimeni ce sã furedecât numai hârtiile ºi tablourile cu Ceauºescu depe pereþi”), în spectacole de un evident ridicol,desenat în linii parodice (”Au mai lãlãit-o prinCiºmigiu, plin de lume de-acum. Se însera ºi parcãîncepea sã adie vântul, sã se rãcoreascã. Adia obrizã umedã, abia simþitã, dinspre lacul-bazin plinde bãrci. Aleile se aglomeraserã. Familii proletarepuse la patru ace, costume ºi cravate, fuste plisate,taioare cu flori la butonierã, coafuri înfoiate-buclate,lãcãtuºi ºi filatoare, bunici dându-i în leagãn penepoþi, perechi de amorezi, grupuri de fete ºi bãieþi,palizi timizi, învãpãiaþi gãlãgioºi, liceeni, studenþi,ucenici, tineret mândria þãrii...”). Romancierul vinesã adauge astfel – cu necesitate, la drept vorbind –faþete noi, inedite în evoluþia ºi angajamentul moral(ºi nu numai) al oamenilor acestora de la fundulsocietãþii, pe o linie epicã foarte bine reprezentatãîn tradiþia literaturii noastre, aceea a declasaþilor (devariate calibre) ca produºi ai nepãsãrii burgheze dealtã datã (Sãrmanul Klopºtoc, G. M. Vlãdescu, depildã, sau Eugen Barbu ºi Victor Papilian) dar ºi aiincapacitãþii de recuperare a lor în societatea

concentraþionalã a socialismului (A. E. Baconsky) –prin formalism instituþionalizat, apoi de abandonaresau eºuare în formula nouã de viaþã a ultimelordouã decenii (ilustratã prin romane ca Dansulcâinilor de Mariana Bojan, 2003, Suflete la preþredus, 2006 ºi La Broasca leºinatã, 2007, de EugenOvidiu Chirovici º.a.).

Structurat pe douã planuri convergente,adiacente în felul lor, Îngerul încãlecatrememoreazã, dacã se poate spune aºa, pulsaþiileunei comunitãþi rurale (pe de-o parte) în deplasarespre platformele industriale de la oraº, deopotrivãacelea în care se convulsioneazã cei rãmaºi la vatrã,o vatrã pauperã aproape cu totul în urmacolectivizãrii de odinioarã ( „...fugiserã de acasãcând auziserã de pãmânt, sã-l deie, taicule,pãmântu’ care ne hrãneºte ºi ne înveleºte, acum sãni-l ia ºi p-ãsta sã ne lase sãrmani”) ºi care nuizbutise s-o miºte din matca sa consolidatã de-alungul generaþiilor („Meserie, taicule, toþi ºi rudari ºinerudari din asta ºi-au câºtigat viaþa din moºistrãmoºi. ªi tot aºa a rãmas ºi-acuma, taicule,lingura-i sfântã, e temelie pe bãtãturã. Lingura delemn, asta a fost a noastrã, care pe vremuri numaiboierii mâncau cu lingura de alpaca sau tcâmuri deargint /.../ meºteºug rudãresc, þigãnesc de fapt,fiindcã rudarii pânã la urmã asta sunt, þiganiromanizaþi, de vatrã, robi cândva ºi care au renunþatvremelnic sã umble cu cãruþele ºi corturile”),ducându-ºi traiul dupã îndeletnicirile ºi cutumele lorspecifice. Pe de altã parte e lumea de jos amuncitorimii – nu aceea ce conºtientizase eroiccondiþia de clasã a acesteia, ci indivizii care serefuzã (instinctual, la urma urmei) de la metodarobotizãrii (chiar dacã lucreazã în fabrici), indiviziajunºi în stare de... depravare ºi de golãnie, deinfracþionalitate, în fapt.

Robert Stan, eroul romanului, e dintre aceºtia:”Îl crescuserã mãtuºile, desigur, dar îl formaserãmai ales cãminele internat, cazãrmile de hoþi alepenitenciarelor, ospiciile de boli mintale. Dacã arsocoti acum pe ani, pe jumãtãþi de ani ºi luni, zece,din cei treizeci de ani pe care-i are, ar ieºi cã i-apetrecut tot în astfel de locuri, înºelând speranþelemãtuºilor-mame, veºtezindu-le dragostea pentruRoberþel îngeraºul, liber de-acum din partea lor ºi lao adicã în drept sã-ºi spunã Diavolul, dat fiind cãilepe care apucase...” Viaþa acestui Robert Stan, zis ºiSatan, se aºeazã sub semnul fatalitãþii unui destinmalefic, pe care îl reprezintã acel cavaler numitRobert-Diavolul, personaj medieval, despre care s-auscris atâtea poeme, poveºti ºi opere dramaticestorcând, la vremea aceea, multe lacrimi din ochiiunor persoane ultrasentimentale. Viaþa aceluiRobert, ce poartã povara sãvârºirii unei crimeabominabile, fiind condamnat sã trãiascã –zdrenþãros, murdar ºi flãmând – pe sub poduri ºiprin subsolurile palatelor, este izbãvit în cele dinurmã datoritã eroismului cu care se bate în rãzboi,împotriva duºmanilor þãrii; spun deci, viaþa aceluierou de legendã (legendã care i se povesteºte mereuîn copilãrie personajului din romanul lui RaduAldulescu) nu se potriveºte cu aceea a lui RobertStan decât pânã la un punct. E ºi el acuzat de ocrimã (doveditã ºi nedoveditã pânã în cele dinurmã) ºi la încã nici douãzeci de ani îºi începe viaþade damnat al sorþii. Trece prin puºcãrii ºi prinospicii, schimbã locuri de muncã, dar mereurãmânând posedat de instincte... nocive: furã, bate,violeazã etc., autorul romanului nelãsându-i ºansavindecãrii, a rãscumpãrãrii prin vreo faptã bunã, niciîn final, ba dimpotrivã, demonstreazã prin totulacea prezumþie referitoare la faptul cã acela carefurã azi va mai fura, cã acela care omoarã va maiomorî. Cu alte cuvinte Robert al sãu rãmâneprizonierul fatalitãþii unei predestinãri morbide,sfârºitul romanului apoteozându-l cu o crimã, fãcutã

cu cinism, pentru a-ºi putea însuºi un sac de bani,ai rudarului cel bãtrân, care îi ascunsese, ca un altHagi Tudose, în tainiþa aºternutului de sub el.

Romanul urmãreºte tocmai traiectoriaexistenþialã a acestui individ cu figurã angelicã(„îngeraºul ãsta blonduþ ºi drãguþ”) ce vrea sã spunãcã Satan se aratã lumii sub înfãþiºãrile cele maiademenitoare cu putinþã, ce pare la un moment datcapabil de... îndreptare, alãturi de o femeie –Doina/Doiniþa – care îl încalecã, vrând a ºi-ldobândi ca soþ, chiar dacã nu dintr-o mare iubire cimai mult dintr-o necesitate civicã – sã nu nelegãnãm pe iluzia vreunei necesitãþi morale. Pentrucã ea este descendentã din rudari, ruprã doaraparent ºi vremelnic de ai sãi, cãutând a se salvalucrând la oraº, în fabricã, ºi aspirând, dupãînþelegerea ei, la un minim de civilitate (civilizaþie).Însoþind-o în satul de baºtinã, undeva în sud,Robert plonjeazã într-un alt mediu, nu foarte diferitde cel al bãieþilor „de teapa lui”, tovarãºi debriganterii („κi schimbau de altfel în permanenþãlocurile, de la Gara de Nord pânã-n Berceni, dinPajura pânã-n Piaþa Unirii, din fundul Colentineipânã-n Obor ºi de-acolo pe Calea Moºilor pânãdincolo de Sfântul Gheorghe, spre Ciºmigiu ºiCotroceni, pe trasee încâlcite ºi imprevizibile ºipentru ei înºiºi, înfrângându-ºi pornirea de a revenimai mult decât o datã acolo unde adulmecau prãzigrase ºi sigure /.../ Robert concepea la faþa loculuiºi decidea strategia operaþiei...”), într-unul colcãitorde patimi, complãcându-se în noua calitate de virilmascul posesiv. Scenele de orgii sexuale, în care else acupleazã (în acelaºi pat cu Doina ºi cu sora eiLenþi), au alura unor replici scabroase la literaturaporno, pe care Radu Aldulescu o parodiazã cueleganþa unui rafinament... vulgar ºi pitoresc.

La drept vorbind, noutatea pe care o aduceromancierul în tradiþia acestui tip de literaturã,inspiratã din lumea proscriºilor soartei, constã întocmai aceastã viziune oarecum seninã, parodicã înorice caz, a lumii de la marginea de jos a societãþii.Ironia este mereu insinuatã sub faþetacomportamentului teribilist (bravat) al eroilor, spredeosebire de tragismul melodramatic al naraþiunilordin de-acum consacratele capete de operã alegenului: Republica disperaþilor, Gol, De-acurmeziºul, Om etc. Literatura romanescã a luiRadu Aldulescu are un suport întrucâtva destins înzugrãvirea acestei lumi. Are detaºare obiectivã (nulipsitã însã de o undã de afectivitate tãinuitã) în„fixarea unei lumi aparent dispãrute”, cum seexplicã însuºi, ºi mai ales forþã descriptivã (fãrã a fipedant) în urmãrirea destinelor dezechilibrate aleunor suflete golite de idealuri pozitive cu adevãrat,pe care societatea nu ºtie sau nu este capabilã a le...salva de la prãbuºirea totalã, de la completadecãdere. Este o literaturã cinicã, în ultimã instanþã,construitã pe un program literar polemic binearticuat ºi de realã originalitate, aducând o notãpregnantã de pitoresc, în manierã realistã, cecompleteazã fericit peisajul epic actual, încercat deatâtea ori de experimentãri formale de falsã,pretinsã, subtilitate intelectualã.

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

(urmare din numãrul trecut)

Tensiunea ce modeleazã acest universvizeazã însã mai ales decantãrile,eliberarea de lestul materiei impure –

geometrizare, filtrare, purificare, spiritualizare –,sugestiv aproximatã de pildã în aceste versuridin Sâmbure bolnav: „de mult încetat acum e unaer de cuburi / felii de gazon albastru singureostenesc / sã se legene pregetând cãtre muchii /cub cad sacadat pe cuie de sticle sãrind / înpeisajul concav neliniºtit de cuburi / ºi întârziicontemplat de zãri înrudite / prisme distantereticulate orizonturi / mã rostolgolesc fãrã pantãîn încleºtare”. Substanþa sonorã a verbuluiparticipã nu puþin la o asemenea sugestie, cumse poate lesne observa. O paralelã cu picturaabstractizantã, de la cubismul analitic pânã laexpresionismul spiritualizat al unui Kandinsky, s-ar putea face, cãci ºi în versurile în mozaic alepoetului, în care textul e menþinut mereu înstare de încordare explozivã, liniile schiþate deobiecte, fragmente de substanþe dense ºi înculori puternice, sunt conduse pe un parcurs cunumeroase meandre ºi volute spre cristalizãrifoarte aproximative, fiind mereu deviate deîndatã ce ajung într-un punct de posibilãconvergenþã; indicatã, dar numai vag, din pricinainstabilitãþii asociative ºi cristalizate mai degrabãla nivel intelectual-conceptual, este o dinamicãce-ºi cautã repaosul în acel „sâmbure” ultim, încare eul ºi risipa lumii materiale ar aspira sã seregãseascã sub semn unificator. Asemeneapropoziþii ce lãmuresc oarecum din exterior„mesajul” sunt frecvente în variante foarteapropiate ºi refac punctual ceea ce imageriaparadoxal centrifugã abia desfãcuse: „Sã trecifrontierele imperiilor somnolente / spre cubice-ntâmplãri simetrice / cu sfericele timpuri alesufletului / sã-þi reconstitui la fiecare pasdestinul”. Demersul laborios de descifrarepunctualã se vede larg învins în efortul deconstituire a vreunui alt sens decât cel aliniþativelor imaginativ-verbale vizând înaintareaspre o centralitate ultimã, sabotatã însã nu odatã de încifrarea excesivã a ecuaþiilorimagistice. Sunt de cãutat, în aceastã situaþie dedescumpãniri hermeneutice acele câteva parcelede text unde „tabloul” capãtã contururi fie ºirelative. Este cazul, de pildã, al poemului Obucurie a închegãrii, unde începutul cu versulfoarte promiþãtor „În toate lucrurile e un începutde vânt”, „ideea” poeticã a unei miºcãri depurificare, de nouã „descãlecare”, „bucurie aînchegãrii vidului”, e urmãritã (iatã, din nou cuprogram anunþat!) mai coerent decât în altelocuri, prin acumularea, pentru contrast, a uneimasive suite de imagini ale materialitãþii greoaieºi ale organicului apãsãtor, într-o schiþã deinterior domestic unde „te întâmpinã placa defontã peste / urdori ºi haznale ºi picãturi / delimfã din pleoapele tale ºi puncte/ de balanscompromis în numele strajelor” (vers, acesta dinurmã, de o preþiozitate derutantã), „ºi toatebãrcile nãzãrite-n ferestre toate moluºteleîmproºcate pe geamuri / de un soare strãin spremarsupiile odãilor în care se oficiazã / duhurifecunde în rafii în / borcanale largi cu asfalturide carne”...

Una dintre obsesiile modelatoare ale acesteipoezii este tocmai aceea a materiei opace,

vâscoase, în ultimã instanþã impure, de genulcelei precedent citate, a „asfaltului de carne”,pusã într-un fel de simetrie contrastantã cucelãlalt „asfalt”, ce izoleazã/protejeazã de risiparealeleor de la suprafaþa lumii, sugerând necesarecoborâri în sinele profund, în „noaptea obscurãa sufetului” în care se regãseºte luminamântuitoare, cu trimitere, evident, la misticulSfânt Ioan al Crucii. Dacã e de gãsit o relativãconvergenþã simbolicã dominatã de obsesia”sâmburelui”, aceasta s-ar afla în raportulcontrastant dintre reprezentãri ale organicului –cãrnuri dospite, straturi puhave, moluºte strivite(de ferestre!), omizi nãpãdind asfaltul, largi origreoaie recipiente de materii – mai ales butoaiecu cvasisinonimul antale, borcane, butii mari,burdufuri ºi marsupii, - ºi sfera imaginaruluiînchegãrii, al unei anumite soliditãþi, a limiteidespãrþitoare de lumea evenimentelor desuprafaþã ºi de la suprafaþã – ºi am numit câteva- prefigurând coaja sâmburelui ultim spre carefãptura tinde, regãsind noaptea unitãþii primordi-ale a lumii, „un somn secund sticlit de veghere”.

Aspiraþia concentrãrii, a esenþializãrii eului ºilumii fusese prezentã încã în deschidereavolumului, sub titlul cam prea sonor Eon spresâmbure: succesiune de apeluri la deposedareade realul exterior – „smulge-mi rãdãcinilepeisajelor din ochi/ ºi stratigrafia timpului ia-mi-o / din carne ºi sfâºie-mi soarele”, „umple-teîntreg / de mine adulmecã-mi generaþiile / ºidârele pândeºte tot ce se clatinã / ºi piere ºi totce se naºte ºi tremurã” -, pentru a sfârºi cuchemarea la acea concentrare în nucleulprimordial, în Un-ul sâmburelui, pe urmeleevidente ale lui Ion Barbu din Nastratin Hogeala Isarlâk, sugerând aceeaºi tendinþã spreautosuficienþã ºi spiritualizare, într-un soi deasceticã izolare ºi întoarcere spre sine:”încolãceºte-te în juru-þi ºi devorã-te / în ciclurienorme luptând ameþit / sã mã pãstrezi sã-þirecâºtigi dobânzile / pânã când vei rãmânepulbere-n pulbere / menghinã sticloasã de dinþiîncleºtatã asuprã-ºi / mestecând ºi rupând fãrãvrac din tine / dumnezeiescule zaraf /închinare”. Se vede ºi aici, ca mai peste totinserþia reflecþiei ataºatã medierilor simbolice.Întors uneori cãtre sine, eul liric îºi clameazãdeficienþele, deplângând calitatea de simplu„sol”, „opac mediator între necunoscuturi”, „totmai divizat în priveliºti” ºi face mereu apel lageometrii ºi transparenþe de cucerit, ori, invers,la opacitãþi altfel mântuitoare: „uºurat de lestulmemoriei triburilor”, „în mai curata þarã deozon aºteptând”, „rãsãrind pe lângã pleoapesticloase de veghe”, „miezul din gol ºi din foc”,„amoebic suflet nãzuind la porþelan” , „sub cercîn primenite ceruri”, „cristalinul ochi zvâcnindîn noapte” – sau, în rezumat, ca în finalul laCreºterea sãrbãtorilor: „rãmâi furat rostirii dupãscoarþã / fugi mai ales de pãstrãtoarea mumã /ce-n valuri de culori chemând te-nfaþã / ºi maiales de nume fugi acum / tu lepãdat de sânge-ori lepãdatã / ºi fugi de-altarul oaselor de fum /tu lamurã spre sâmbur înnoptatã”. „Iluminataîntunecare” din alt poem sugereazã, oximoronic,ceva asemãnãtor.

Ca sã ajungã la astfel de sugestii sau directeapeluri la transfigurare, poetul îºi complicãmereu – cum spuneam – itinerariile prin devieri

baroc-manieriste ale imaginilor ºi rãsuciricomplicate ale „ideii”, ca pentru a compensa,oarecum, spaþiile dintre enunþurile prea evidentconceptuale: „endocrine drumuri plivite prinirerahii de afecte”, „pojghiþa neagrã arãscumpãrãrii / lacãtul simetriilor dintre piatrã ºicarne”, „gheaþa ironicã a frigiderului”, „retoricaseului ars”, „hematii cu spire de poruncã”,„sternuri verzui respirã prin rosturi de ani”, „niciînchircirea stâncilor nu va putea / sã terememoreze-n cadastrul serafic al genelor”,„sfere caterisite de rotunjime”, „un începuttanatoforic”, „ºindrile / de-ntuneric distilându-ºilama / cu vãpãi inexistând în nu” etc. etc. Înacest sens, Gheorghe Grigurcu a vorbit foartebine despre „productivitatea bucuroasã a textelorsibiline” ºi despre „aspectul paradoxal, deverbozitate, al concentrãrii, care ar fi trebuit sãaleagã tiparul brevilocvenþei” (Poezie românãcontemporanã, II, Ed. Convorbiri literare, Iaºi,2000, p. 104). Eminentul traducãtor deliteraturã spaniolã trecuse, desigur, ºi prinlabirinturile manieriste, iar genul de poezie atentdirijatã de intelect, însufleþitã retoric ºi deimpulsuri ale elogiului imnic, era prin excelenþãdispus sã recurgã ºi la acest soi de jocuri aleintelectului cu fantezia, complementar înclinaþieide a capta, tot prin medieri multiple, concretulcel mai dens al substanþelor.

Când ºi-a definitivat viziunea în volumulrezumativ Carte singurã, din 1982, SorinMãrculescu a pus accentul pe construcþie, pesublinierea unei logici sui generis care-i conduceîntregul univers poetic. Dan C. Mihãilescu adescifrat foarte pertinent aceastã arhitecturãatent supravegheatã, vorbind de o „reformularedin unghiul integralitãþii” a celor douã cãrþiprecedente, dupã „legi stricte, a cãror noimã estetriada”: „trei cicluri, fiecare... structurat triadic,într-o succesiune de inele în egalã mãsurãbulversantã ºi edificatoare” (v. Poezia saturnianã,postfaþã la acest volum, Ed. Cartea Româneascã,1982, p. 255 ºi urmãtoarele). Acestea suntreluate, cu adaosuri semnificative ºi restructurateconform amintitei reordonãri simbolice. Simetriiîn dispunerea noilor „idile”, reorganizareaciclurilor în Urne ºi nunþi, de o parte, ºi Nunþiºi urne de alta, cu Locul sâmburelui în centru,într-un „sistem de alternanþe (ce) contrapunetumultului imnic accente de cromaticã vie ºiwitz imagistic, ºocul receptãrii – meraviglia –având o certã funcþie revelatorie” (Ibidem.)Nouã e aici suita de Micrologii care urmeazãîn chip semnificativ ciclului intitulat Imagomahiasau Cel ce pare: sunt o variantã intelectualizatã,foarte despuiatã imagistic, de haikuuri, numai cãtermenul e destul de impropriu aici, cãcidescãrnarea conceptualã (în versuri precum:„jerbele universului manifestat / oaselelatescente ale caznei / ºi ale suferinþei” ori, „peprundul duratelor tale / pâlpâie stingerilãuntrice”) e departe de impresionismul eterat-senzorial al rafinatei specii poetice japoneze.

(continuare în numãrul viitor)

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Poezia lui Sorin MãrculescuIon Pop

lecturi

Douã volume recente, unul în limba românã(1) ºi altul în francezã (2), atrag atenþiaasupra modurilor de producere a textului

jurnalistic ºi asupra condiþiilor discursivitãþii lui,tratînd de asemenea aspectele tehnice prin careinformaþia, culeasã de persoane calificate, devineun bun al tuturor, modelînd opinia. Ambele sîntcoordonate de profesorul universitar Ligia StelaFlorea, cunoscut specialist în lingvisticã francezãºi romanicã, fiind rezultatul cercetãrilor uneiechipe de jurnaliºti ºi lingviºti – Ion MaximDanciu, Teodora Catarig, Andreea Mogoº, IuliaMateiu, Aura Cherecheº, Anamaria Moþei, ElenaSiminiciuc, Daciana Vlad, Mihaela Criºan ºi AlinaOprea – adunaþi în jurul unui program decercetare naþional.

Gen, text ºi discurs jurnalistic trateazãproblemele presei scrise ca „gen mediatic” încadrul teoretic al genurilor discursive (p. 10) –realitate lingvisticã ºi, în acelaºi timp, acþiune,mod de a interveni în istorie. Plecînd de latipologia genurilor jurnalistice definitã de ºtiinþelelimbajului prin criterii precum cel tematico-semantic, enunþiativ, pragmatic, compoziþional,stilistic (p. 30), ºi de cele ale comunicãrii, carevehiculeazã repere noi cum sînt informareacititorilor ºi crearea opiniei ca fapt social (p. 53),volumul introduce, în capitolele III-VI, pe acestfundal teoretic dublu, analize detaliate a douãserii jurnalistice paralele din anii 2009-2010: treicotidiane româneºti (România liberã, Cotidianul ºiZiua) ºi trei franceze (Le Monde, Le Figaro,Libération). Analiza internã a acestor publicaþii(secþiunile, rubricile, secvenþele, genurileredacþionale: reportajul, interviul, ºtirile scurte,regrupãrile tematice – economie, culturã, criticã,rapoarte-comentarii) e urmatã de compararea întrecele aparþinînd aceleiaºi limbi (româna saufranceza). Dacã în cazul presei româneºtipreocupãrile privind impactul ºi captareapublicului par predominante (p. 215 ºi urm.),presa francezã e interesatã cu predilecþie dediversificãri ºi înovãri tehnice (de exemplu prinfuzionarea modalitãþilor discursive ºi prin creareade noi genuri: „raportul-comentariu”, „deschiderileinformative”, p. 278, „comentariile explicative”fãcute de specialiºti din diferite domenii, strãinide sfera mediaticã, p. 279). Integrat într-oconcepþie a complementaritãþii presei scrise ºi acelei electronice (Le Monde ºi Le Figaro propun,simultan, ediþii tipãrite ºi electronice),paralelismul celor douã moduri ale preseideschide calea viitoarei „interdiscursivitãþi”generalizate (p. 281).

Adoptînd metoda comparatismului culturalpus în perspectivã lingvisticã, capitolele VII ºi VIIIanalizeazã genurile ºi strategiile discursive dinpresa românã ºi francezã. E evocatã pregnanþastructurantã a editorialelor franceze, asociatetematic cu evenimente principale, secundare saunaþionale (p. 295-301), convergenþa dintreeditorial ºi ºtire în presa românã (p. 302-307),tratarea diferenþiatã, adesea contrastantã, aaceluiaºi eveniment, în funcþie de poziþionareapoliticã a ziarului (p. 308-314), polifonia decalatãa „vocilor” ce construiesc ºtirea (enunþãtorul,comentatorul, terþul, p. 316- 317). Capitolul VIIIpune în luminã, concluziv, metamorfozele preseiromâneºti recente ºi dinamica presei franceze

actuale, ilustratã de trecerea de la hiperstructurã(un ansamblu tipografic ce nu depãºeºte douãpagini, de cele mai multe ori un articol ºi oinfografie) la multitext (prezentarea lãrgitã ainformaþiei sub forma unui dosar de presã, p. 372). Volumul se încheie cu o amplãbibliografie, care urmãreºte desfãºurareacapitolelor ºi care nu omite sã semnalezemanualele de jurnalism în limbile românã ºifrancezã.

Aspects de la problématique des genres dansle discours médiatique lãrgeºte explorareasemnificaþiei formelor de discurs la televiziune ºi,incidental, la instituþia radiofonicã. Foarte tehnic,volumul cuprinde nouã articole focalizate asuprapresei scrise, douã asupra televiziunii ºi unulconsacrat imaginii unor români (artiºti, oameni deculturã, sportivi) în presa francezã, încheindu-secu un dosar de imagini (55 de pagini – saufragmente de pagini – de jurnal ilustrative, dinpresa românã ºi francezã a anilor 2009-2011).

În ordine dispersatã dar profesional fãrãreproº, textele din acest volum ridicã problemeesenþiale – uneori nevralgice – ale jurnalismului:„construirea mediaticã a evenimentului” (L. S. Florea), organizarea textualã a informaþiei(A. T. Catarig), rolul tehnologiei rubricaturii îndefinirea tematicilor (A. I. Moþei), ponderea non-argumentelor în discursul politic (E. Siminiciuc).Ultimul studiu din volum dã detalii asuprapercepþiei în presa francezã a unor români intensmediatizaþi de jurnaliºti a cãror confuzieamuzantã cultivã bucuros amplificãrilecomplezente, cliºeele emfatice ºi aproximaþiile,situãrile inteligente nelipsind nici ele. Pentruprimul caz, aflãm, citind ziare diferite, cã Ciorane „un fel de Pascal român” sau un „nihilistromân”, ceea ce dovedeºte ambiguitatea reperelor:e greu de admis cã Pascal ar fi fost nihilist! Larîndul lui, Sergiu Celibidache e, în registrul diafanal imponderabilului ºi al indicibilului, un „românmistic”, un „guru al baghetei” care degaja un„parfum [muzical] religios”, dar ºi un „dictator alorchestrei”. Fãrã a se teme de anacronisme, ungazetar de la Figaro face din Taraful Haiducilor„orchestra bandiþilor cu simþul onoarei din

Valahia medievalã” iar Mihail Sebastian, „scriitorromân ºi evreu” [?] e, desigur, „un francofilpãtimaº”. Pentru ca tinerii sã-ºi facã o imagineechilibratã asupra personalitãþilor culturale ºiartistice e preferabil, evident, sã-ºi caute reperelealtundeva decît în presã, fie ea francezã.

Cele douã volume coordonate de L. S. Floreaumplu un gol, fiecare în felul lui. Cel publicat deeditura Tritonic e o descriere amãnunþitã atehnologiilor de producere a textelor jurnalistice ºide punere în formã a lor. Radiografiind stãruitorcele ºase cotidiane, autorii, a cãror muncã înechipã a dat naºtere unei contribuþii de anvergurã,deseneazã o sintezã, din perspectivã lingvisticã ºitotodatã de practicã jurnalisticã, a problematicilorpresei scrise ca gen materializat în texte –organizãri discursive cu un impact asuprapublicului analog celui al rostirii orale într-unschimb de opinii. Din pãcate, aspectul editorial alvolumului lasã uneori de dorit. În capitolele ºisubcapitolele din cuprins nu apar numeleautorilor, unele subcapitole avînd uneori maimulþi autori. La unele subcapitole (III, 1, III, 2,III, 3) nu apar indicaþiile de paginã. Tot încuprins, titlurile diferã uneori de cele din volum(VIII, 1, VIII, 2). La p. 38, 89 ºi 90 lipsesc imaginisau texte.

Volumul în francezã, publicat de Casa Cãrþiide ªtiinþã, e cules îngrijit ºi scrupulos. Alcãtuitdin contribuþii punctuale solid elaborate, într-olimbã francezã de calitate, poate fi consultat cufolos de orice specialist român sau francofon iardimensiunea predominant lingvisticã a abordãrilorîl instaleazã la intersecþia dintre jurnalism ºipragmatica genurilor, sporindu-i deschiderea ºiatractivitatea.

Note:

(1) Ligia Stela Florea (coordonator), IonMaxim Danciu, Andra Teodora Catarig, AndreeaMogoº, Iulia Mateiu, Aura Cherecheº, Gen, text ºidiscurs jurnalistic. Tipologia ºi dinamica genurilorîn presa scrisã românã ºi francezã, Bucureºti,Tritonic academic books, col. „Comunicaremedia”, 2011, 407 p.

(2) Ligia Stela Florea (coord.), Aspects de laproblématique des genres dans le discoursmédiatique, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2011, 187 p.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Horia Lazãr

Jurnalismul ca genincidenþe

Am avut ocazia sã-mi exprim nemulþumirea,acum cîteva sãptãmîni, faþã de situaþiascandaloasã creatã de un juriu literar

(format din criticii Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache ºi Bogdan Creþu) care l-a rãsplãtit cu unpremiu pentru poezie pe Ioan Es. Pop, fostcolaborator al Securitãþii ceauºiste. Alþi scriitori ºi-au fãcut de asemeni cunoscutã uimirea. Unuldin principalii responsabili ai distorsiunii, DanielCristea-Enache, ne-a contraatacat pe toþi cuaplomb, pe Facebook, interpretînd fãrã istovrefrenul cu talentul turnãtorului recompensat.Niciun raþionament al meu – þinînd de bunul-simþ, de imperativul eticii publice, de relativismulvalorilor estetice, ori de ponderea social-educativãpe care un premiu literar trebuie s-o dobîndeascã– n-a reuºit sã-l clinteascã pe criticul bucureºteandin absolutismul judecãþii sale estetice: perfecte,absolute, imuabile. Incontestabile.

Neavînd el alte argumente pe lîngã celerepetate la infinit (cã poetul e talentat) ºi nevrînd,fireºte, sã admitã remarca mea cã s-a fãcut com-plice la un gest reprobabil, Daniel Cristea-Enachea ieºit la contraatac. Dacã nu m-a convins princalitatea argumentaþiei, a deschis supapa can-titãþii. Important era sã mã copleºeascã prin celepeste 250 de replici. Pînã ziceam eu una, elspunea acelaºi lucru, folosind cuvinte diferite, dedouã-trei ori. Îmi punea întrebãri (el – mie! nuinvers), îi rãspundeam, el mi le repeta iar ºi iar,rotunjite altfel, insistînd sã capete variantele pecare ar fi vrut sã le-audã. La un moment dat,excedat, i-am atras atenþia cã începe sã-miaminteascã de anchetele interminabile la care amfost supus, pe vremea ceauºismului, de activiºtiicu pricina. Eu le ziceam ce nu-i în regulã, ce tre-buie remediat, iar ei îmi cereau în continuare sãfiu cinstit, sã le spun ce cred, sã zic tot ce vreau,fiindcã ei vor remedia. Le ziceam din nou ce nu-iok, iar ãia din nou: sã le zic tot ce nu-mi convine.

Tactica lui D. C.-E., de a-i ataca pe toþi ceicare s-au disociat de opþiunea sa publicã lamenta-bilã, pentru a-i reduce succesiv la tãcere, mi s-apãrut bizarã. Ca ºi sprinteneala sa de picior înargumentarea inargumentabilului. Ca sã-i mai rela-tivizez oleacã înverºunarea tezistã, am pus-o iro-nic în analogie cu o scenã de demult: era un filmmut cu Chaplin în rãzboi, cînd vine ãla cu opuºcã imensã ºi în faþa lui defileazã vreo 10 zdra-honi înspãimîntaþi, cu mîinile ridicate la cer.Ultimul mai capãtã ºi-un ºut în cur. Chaplin edecorat. La ceremonie ºeful îi spune: “Bravo. Cumai procedat?”. Iar ãla, de-acolo: “I-am încercuit!”.Da, dom’le.

Au trecut vreo cîteva zile de la abundentulnostru schimb de idei pe Facebook. ªi iatã cã peblogul revistei Tribuna a poposit replica uneioarecare Sanda Vãran, relatînd pe douã paginiîntinse viaþa-ºi-opera lui Charlie Chaplin (deºi eumã refeream la colaborarea securistã a lui Ioan Es.Pop ºi la zelul iresponsabil al unor critici literaride-a onora public un asemenea personaj).Interesantã fãcãturã: doi scriitori discutã pe-otemã, hop ºi-un chibiþ între ei, simulînd altã grijã.Arãtarea nu-mi era deloc necunoscutã – ºi nicimodul ei de-a opera. Pe rînd intrase în vorbã pediverse site-uri culturale ori bloguri de scriitor,afectînd interesul pentru subiectele abordate. Perînd eºuase în remarci deplasate ºi ofense laadresa colocutorilor. Pe rînd fusese izgonitã de pe

unde se aciuase. Treptat se lipise de DanielCristea-Enache la fel ca timbrul de scrisoare. Încampaniile belicoase ale croitoraºului viteaz, carelivra ironia scrîºnitã, coechipiera mînuia ghioagainsultei. Cuplul bielã-manivelã fãcea minuni devoinicie.

Aºadar numita S. V., acolita lui D. C.-E., ate-rizeazã la Tribuna cu un… drept la replicã pe otemã care era la marginea unei discuþii cu care ean-avea nici în clin, nici în mînecã. Pogorîtã cu hîr-zobul din ceruri, face acelaºi lucru pe care l-ademonstrat ºi anterior: insultã. Mai întîi recurgela expresia genericã: dacã îndrãzneºti sã afirmicutare ºi cutare, ei bine, atunci “jigneºti adevãrul,bunul simþ ºi memoria unui geniu. Sau… eºtiignorant, rãuvoitor ºi orbit de propriile idiosin-crazii” etc. Apoi trece de la persoana a doua,aluzivã, la persoana a treia, limpede circumscrisã,fiindcã adversarul ei “nu doar cã denatureazãintenþionat sau din ignoranþã filmul, dar le oferãcititorilor ºi o amuzantã contradicþie în termeni”;“dialogul citat este inventat ºi abuziv atribuit”;“mai multe scene din film sunt confundate,suprapuse, denaturate… toatã gama de feste pecare þi le joacã memoria ºi imaginaþia, când nueºti cinstit ºi atent cu informaþiile pe care lemanipulezi, crezând cã le stãpâneºti sau mizândpe inocenþa cititorului. Pentru un critic, chiar ºicând scrie pe blogul revistei «Tribuna», aceastãmanierã de a proceda este o reþetã sigurã de a sediscredita profesional”. ªi, dupã ce ºi-a încondeiatbine duºmanul, megera scapã douã vorbe ºi-ndirecþia publicaþiei unde solicitã gãzduire: Tribunae “o revistã de culturã care, din pãcate, îºi pierdepe zi ce trece prestigiul ºi influenþa pe plan local,regional ºi naþional”, abia avînd cîþiva “cititorirãzleþi”.

De la cestãlalt capãt al firului de internet amrugat-o pe nãrãvaºa S. V. nu sã nu mai scrie min-ciuni, ci doar sã elimine jignirile la adresa mea ºia periodicului unde þinea sã fie publicatã. Asta cao precondiþie ca pãrerile ei despre Chaplin sã fieluate în seamã. Personaja a ales lamentaþia pe

trepte-n sus: redactorul-ºef al revistei, întorcîndu-iºi celãlalt obraz, i-a popularizat insolenþele.

Am crezut pe moment cã femeia ºi-a vãrsatnãduful, iar apoi fiecare îºi vede de treaba lui.Însã dupã douã zile S. V. revenea cu alt cearºafde vorbãrie ºi rãstãlmãciri. Am priceput abia atun-ci cã fermecãtoarea creaturã îºi vîrã pe ºestacheouãle otrãvite, ca sã i le clocesc în cuibul meu.Am hotãrît sã-mi deschid propriul blog, pe care sãmã mut cu însemnãrile cotidiene ºi unde sã mãpot apãra mai eficient împotriva jignirilor.

N-a trecut o sãptãmînã de la asta ºi blogulrevistei Tribuna, care cuprindea jurnalul meu dinultimii doi ani ºi romanul-foileton al coleguluiOvidiu Pecican, a fost vandalizat. O mînã rãufãcã-toare l-a bombardat cu zeci de mii de semneinterogative, fãcînd lectura practic imposibilã. Amcorectat ultima postare, care le fãcea cunoscutãcititorilor noua mea adresã. Dupã cîteva zile ata-cul infractor s-a repetat.

Nu sînt aºa de imprudent încît sã acuz pecineva, în lipsa dovezilor materiale concrete. Darnu sînt nici aºa de naiv încît sã nu fac legãturaîntre evenimente care m-au vizat în ultimaperioadã. Cînd am pus în discuþie colaborareascriitorilor cu Securitatea ceauºistã, precum ºi rãs-plãtirea lor pompoasã dupã o revoluþie – totuºi –anticomunistã, criticul literar Daniel Cristea-Enache m-a agresat pe Facebook, anonimaSanda Vãran m-a insultat pe blog, iar pagina deinternet a revistei Tribuna, unde îmi publicammeditaþiile, a fost devastatã de hackeri. Se vedecã, în vremurile pe care le trãim, cenzuradobîndeºte noi valenþe. Ea nu mai e practicatã deinstituþiile statului român, ci de grupuri-grupuride cetãþeni din societatea aºa-zis civilã care, pen-tru a piti trecutul noroios sub preºul din debara,înhaþã un evantai larg de strategii: de la vocalizeºi injurii la infracþiunea mediaticã.

P. S.: De cînd am scris rîndurile de mai sus,blogul revistei Tribuna a fost vandalizat ºi a treiaoarã.

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

sare-n ochi

VandalismLaszlo Alexandru

Dumitru Micu are dreptate sã subliniezeimportanþa Fraþilor Jderi în ansamblulsuitei de romane istorice sadoveniene,

vãzând în acest ciclu romanesc un „astru în jurulcãruia graviteazã asemenea sateliþilor celelalteopere”. Aceastã pondere importantã nu sedatoreazã însã, fãrã îndoialã, doar tentativei deanvergurã – un ciclu de mai multe romane, adicã,în fapt, o adevãratã epopee istoricã. Asemeneaepopei nu existau încã în literatura românã. Abiadupã al Doilea Rãzboi Mondial, Camil Petrescu ºi-a încercat, ºi el, mâna în domeniu, scriind Un omîntre oameni cu intenþia de a da o frescãneindiferentã ideologic, centratã în jurul figuriiiradiante a lui Nicolae Bãlcescu, dar, în fapt, avândambiþia de a învia începuturile joncþiunii modernea civilizaþiei româneºti cu Europa Apuseanã, epocapaºoptistã.

Prea adeseori s-a remarcat sugestia oferitã demodelul dumasian al ciclului Celor trei muºchetariasupra lui Sadoveanu, pomenindu-se posibilelesimilitudini de retrasat între Ionuþ Jder, pe de oparte, ºi la fel de neliniºtitul ºi aventurosulmuschetar gascon, d’Artagnan. La drept vorbind,însã, se pot gãsi destule sugestii venind ºi dinsprecapodopera tolstoianã Rãzboi ºi pace. Ca ºi acolo,pasajele de acalmie ºi reflecþie, schimbareamediilor ºi apariþia în scenã a altor personajeconcepute ca de sine stãtãtoare, nu în calitate desimple auxiliare menite sã susþinã o eventualãacþiune mai mult sau mai puþin rectilinie aprotagonistului, tonul multor reflecþii ºi chiaranvergura lor amintesc ºi de alte tribulaþii decâtcele ale unui roman de acþiune ºi evocã personajecare, precum Andrei Bolkonski, au rãgazul interiorºi predispoziþia de a reflecta asupra vieþii lor ºi adestinului propriului popor. Nu degeaba, la unmoment dat, una dintre vocile celui de-al treilearoman al epopeii sadoveniene, rosteºte înconsonanþã cu formulãrile arhetipale aleEcleziastului, atent la mãcinarea lumii: „Pânã ce n-a fi un rãzboi mare, nu s-aºazã pacea. […] ª-apoi, dupã pacea aceea, al rãzboi” (p. 229-230).

Purtând în mitic ºi, cum spuneam, arhetipal, oastfel de replicã rãbufneºte însã ºi în actualitateaimediatã a scrierii romanului, traducând temereaprincipalã a epocii angajãrii româneºti într-un nourãzboi cu Antihristul, de astã datã cel sovietic. Faþãde proiecþia accelerat triumfalistã a lui Hitler,cuvintele citate traduc în paginã un scepticismbine întemeiat pe observarea atentã, de aproape, amarii desfãºurãri de forþe caracteristicã mareluiimperiu roºu al lui Stalin. Iar ele sunt cu atât maiprofetice, cu cât au fost plasate într-o carte ce sedorea dãtãtoare de speranþã ºi care elogia vitejiaromâneascã la vreme de rãscruce istoricã (ºi astaîn plinã epocã de victorii germane, când semneleconsumãrii elanului iniþial antibolºevic alnazismului ºi al aliaþilor sãi strategici eradeocamdatã departe de a se fi consumat). În acestsens, Dumitru Micu are dreptate sã vadã în FraþiiJderi „un epicentru ºi în sensul vizionar”. Mai cuseamã ultimul roman din serie, intitulat OameniiMãriei Sale, prinde un ton sibilinic în nu puþinelocuri. În acest volum terþ - ºi, pânã la urmã, ºiultim, indiferent care va fi fost planul autoruluiatunci când îl scria – al Fraþilor Jderi, planul istoricºi cel al aventurii personajelor (la drept vorbind,mai mult al limbajului adus la intersectareareplicilor) se întâlnesc în proiecþii apocaliptice. Nu

este vorba doar despre faptul cã dascãlul Pamfil„trage din chimir gromovnicul sãu învãlit înºtergar alb, îl desface ºi-l cerceteazã” (p. 19) ºi de spusa lui cã „În gromovnicul meu searatã ºi se proroceºte toate câte sunt pe lumeaasta” (p. 21). Expresã, trimiterea la una dintrecãrþile cele mai populare de profeþii ale literaturiinoastre vechi – neatestatã în circulaþia internãpentru epoca ºtefanianã, cel puþin deocamdatã -,alãturi de Trepetnic ºi altele asemenea, este doarcea mai directã contrapunere a timpului istoricimediat al romanului cu un timp trasat pe hãrþilecereºti ale destinului, cãtre care un asemeneainstrument livresc trimite aidoma unei chei ceajutã desluºirea.

Dar, de pildã, atunci când comisul Manole PãrNegru începe sã cugete, iatã ce se petrece: „I sepãrea lui, dupã câte auzise, ºi mai cu samã dupãcâte cugeta el singur, cã din tabãra aceea de laVaslui va sã izbucneascã primejdie pentru omenire(subl. O. P.), ca dintr-un cuibar al furtunii. C-unceas mai devreme se bucurase, cu nãdejdea cãsabia cu mâner în chip de cruce a Domnului ºistãpânului sãu se ridicã pentru credinþa ceaadevãratã; dar nu putea sã uite cã, de când þinelumea minte, puterea lui Antihrist s-a arãtatnebiruitã în acest veac. Numai când va binevoiDumnezeu sã-i hotãrascã acelui Antihrist pieirea,numai atunci armiile creºtinilor au sã dobândeascãputere desãvârºitã. Dar când fi-va sã fie aceavreme?” (p. 32) Ceea ce se potriveºte, în acestegânduri, vremii lui ªtefan Vodã, mergea deminune ºi cu actualitatea imediatã în care MihailSadoveanu aºternea rândurile respective, asigurândunor reflecþii personale îngrijorate, scenografiaficþionalã potrivitã.

Într-adevãr, chestiunea prezenþei în lume a luiAntihrist strãbate întreg romanul terþ din FraþiiJderi. „Spuneau pãrinþii de la sfânta mãnãstireVatopedi cã vine ceasul sã fie oborâtã fiara ºiînchisã o mie de ani în fundul mãrii” (p. 229), seexprimã, la un moment dat, speranþa. „Acolo s-autrudit secerãtorii din Apocalipsis” (p. 297) spune ºiªtefan Vodã când se referã la locul înþesat deleºuri unde ºi-au dat sufletul vrednicii lui slujitori,comisul Manole Pãr Negru ºi Simion Jder.

Armaghedonul ºi Apocalipsa sunt semnelebiblice sub care stã rãzboiul tranºat prin victoria

ºtefanianã de la Vaslui. Bãtãlia finalã, încleºtareadefinitivã ºi prezenþa – aluziv invocatã – a celorpatru cãlãreþi ai Apocalipsului anunþã a douavenire a Mântuitorului. Vremurile finaluluidomniei Antihristului, dar ºi ale omenirii aºa cums-a aflat ea, sub semnul pãcatului originar, par sãfi sosit, sentimentul sfârºitului iminent strãbateromanul ca un fir roºu1. Scriind un romanapocaliptic – în sensul punerii lui sub zodiaprofeþiilor eshatologice -, Sadoveanu tãlmãceºteîntr-o metaforã macroscopicã, realizatã cu mijloacedeopotrivã epice ºi lirice, viziunea lui asupraistoriei de demult, a istoriei în general, dar ºi aistoriei imediate, la care participã biografic.

Romanul este scris în 1941, pe când campaniarãsãriteanã în care s-a angajat armata românã la 22iunie abia începuse. Elanul patriotic recuperator deteritorii pierdute era dublat, în conºtiinþaautorului, de o legitimã îngrijorare. Prin tot ceeace se întâmplase pânã în acel moment în timpulcelei de a doua conflagraþii mondiale, rãzboiul seanunþa a fi universal ºi pe viaþã ºi pe moarte.Semnul fiarei apocaliptice plutea în aer, dardeznodãmântul nu putea fi încã desluºit. De aceearãmâne de crezut cã, la drept vorbind, Sadoveanuar fi putut plãnui sã îºi continue ciclul cu un alpatrulea roman, poate ºi cu mai mult.

Nu mult dupã apariþia volumului terþ însã, în1944, lucrurile s-au complicat, sorþii de izbândã airomânilor în cruciada antisovieticã au diminuatmasiv. Iar mai apoi, fiul iubit, cel socotit prototipal lui Ionuþ Jder, a rãmas pe câmpul de luptã. Înpofida înfrângerii invadatorului, pierderile suntînsã grele, iar pentru eroul prin excelenþã altrilogiei, comisul Onu, alias Ionuþ Jder, lucrurilerãmân netranºate. El este tot neînsurat – visulcomisoaiei Ilisafta, mama lui adoptivã -, iarviitorul lui nu se lasã prevãzut în vreun fel (decât,poate, cã ar fi cel care sã urmeze tatãlui sãudecedat în titlul de comis ºi la conducereahergheliei de la Timiº a voievodului).

Când Dumitru Micu spune cã „Dacã luãmtoate scrierile cu caracter istoric ale lui, vedem cãunele evocã perioade de glorie ale Moldovei ºialtele perioade de decadenþã. Iar perioada cea mailuminoasã din istoria Moldovei, domnia lui ªtefancel Mare, se reflectã în Fraþii Jderi” are numai pejumãtate dreptate. Oricât de luminoasã a fostepoca domnitorului îndrãgit, al treilea roman alciclului Jderilor proiecteazã asupra momentului oluminã sumbrã ca o cortinã grea ºi întunecatã debrocart. E încã un motiv pentru a crede cãepopeea ºtefanianã nu putea sfârºi astfel, depresiv,dupã ce ºtim în ce aureolã glorioasã era scãldatprinþul de la Suceava în biografia pe careromancierul i-o dedicase încã din 1904. Dinnefericire, amplul tablou de epocã pictat cucuvinte inspirate de Sadoveanu a trebuit sã seîncheie într-un ton melancolic, chiar dacã elculmina ºi se sfârºea printr-o victoriemoldoveneascã împotriva inamicului. Nimic nucompenseazã destinul de trestie bãtutã de vânturial omului în istorie, iar artistul nu putea trecepeste asta.

NNoottee::1 „Cei patru cãlãreþi sunt o parte din cele ºapte

sigilii din Apocalips 6 ºi 8. Aceste sigilii sunt ºapteevenimente simbolice pe care trebuie sã leîntâmpine poporul lui Dumnezeu începând de laînãlþarea lui Isus pânã la a doua Sa venire”. Vezi:http://intercer.net/blogs/studiibiblice/studiind-apocalipsul/09-cei-patru-calareti-din-apocalips.html

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

imprimatur

Ovidiu Pecican

Rãzboiul Jderilor cu antihristul

Prima iubire a lui ºercan s-a numit Bheki. Erasingura fetiþã care la ora de sport fãceapodul ºi sfoara în douã secunde. El credea cã

Bheki e elasticã din cauza gumei pe care omesteca tot timpul.

A încercat ºi el sã mestece gume sperând cãasta îi va face miºcãrile mai flexibile. Gumele cuaromã de fragi lãsau o adiere de primãvarã îngurã. Spre deosebire de alte gume, care dupã zeceminute îºi pierdeau gustul, cele de fragi expiraucând adierea de primãvarã se oprea brusc.

- :i tu mesteci gumã de fragi? a întrebat-o peBheki.

- Nu, eu mestec gumã cu spioanele.- Spioanele?- Da. Vrei ºi tu?- Îhî.Spioanele erau experte în arte marþiale.

Probabil una singurã ar fi fost în stare sã ridicetrupul mãtãhãlos al lui ªercan într-un deget, dargumele de mestecat imprimate cu siluetele lorperfecte nu erau bune de nimic pentru el.

I-a trecut prin cap s-o invite pe Bheki laîngheþatã, dar se gândea cã are propria ei gelateriecu spioanele. Ce risca? Dacã l-ar refuza, oricum seîntâlnea cu maica unicornã. În cazul puþinprobabil în care ar accepta, maica nu i-arcompromite întâlnirea. O putea elimina printr-unsimplu efort de imaginaþie. N-a avut curajulnecesar sã facã pasul.

S-a întâlnit cu prietena lui imaginarã lagelateria unchiului Zenzo ºi s-au plimbat pe malulrâului Atbara. Întrucât aveau toatã dupã-masa ladispoziþie, maica i-a sugerat sã analizeze împreunãVechiul Testament. El i-a rãspuns în doi peri cãnu prea îi agreeazã pe clasici. Intenþiona sãînceapã cu ea o discuþie despre sex, dar ºi-a adusaminte cã e imposibil. Maica ºi cãlugãriþele eierau membrele unei secte creºtine denumiteUrsulinele ºi dezaprobau sexul. În schimb, audiscutat cu pasiune despre Rãu.

LLuummeeaa ssppiiooaanneelloorr- Hai cu noi s-o vezi pe aleasa inimii tale, au

zis Aap ºi Thembi.ªercan luã gluma în serios. Într-adevãr, o zãri

pe Bheki în curtea ºcolii, înconjuratã de omulþime de tineri, care mai de care mai spilcuiþi.Cineva din preajma lui a exclamat:

- Uite-o pe frumoasa Bheki!Era o fãpturã de-o gingãºie cum nu mai gãseai.

Toþi se înghesuiau s-o vadã. Cine reuºea, nu semai lãsa dus. La un moment dat, fata se ridicã ºiplecã însoþitã de prietenele ei. Bãieþii au urmatsuita, necontenind sã-i admire frumuseþea.

Aap ºi Thembi nu l-au gãsit pe ªercan. Voiausã meargã acasã, când l-au vãzut sub copaculunde se odihnise Bheki. Nemiºcat, privireapierdutã, ochii aþintiþi în gol. L-au dus acasã, maimult pe sus, ºi l-au aºezat în pat. Doctorul Abilanu avea ce sã-i facã. Bolnavul trãia, dar nu ºtia pece lume e.

Medicul ºi familia au bãnuit cã ªercan ºi-apierdut sufletul în curtea ºcolii. S-au dus sã-lcaute. Degeaba. L-au pãlmuit, i-au dat cu sãruripe la nas, dar n-au putut scoate nimic. Nu aveaucum sã ºtie cã dorinþa de-a rãmâne în preajma luiBheki era atât de mare, încât sufletul lui a pãrãsittrupul. A însoþit-o în camera ei ºi a dormit cu eaîn pat.

Au apelat la un vraci. Au luat hainele luiªercan ºi o rogojinã fãcutã sul. Bheki s-a speriat laînceput. A acceptat pânã la urmã sã-i primeascãîn camerã. Vraciul a întins hainele pe rogojinã ºi aºoptit câteva formule magice spre cele patrucolþuri ale încãperii. L-a strigat pe ªercan, apoi aînfãºurat repede rogojina ºi a pornit-o în goanãspre casã.

La intrarea în colibã, glasul lui ªercan era ca alunuia care nu bolise niciodatã. Putea sãpovesteascã amãnunþit cum e aranjatã camera luiBheki, unde e pus fiecare lucruºor, ce culoare arelenjeria de pat ºi cum e brodatã. Întrebat ce afãcut în tot acest timp, a rãspuns:

- Am fost cu Bheki în lumea spioanelor.

SSppiiooaanneelleeBheki se joacã cu spioanele de micã. E diferitã

de ceilalþi copii ºi nu prea vorbeºte despre asta.Le zice spioanele, dar nu ºtie dacã se numesc cuadevãrat aºa. Ele se furiºeazã în altã lume ºi îiºoptesc lui Bheki tot ce spioneazã acolo. Uneori omai iau cu ele ºi când se întoarce observã cãsurorile ei Hawa ºi Akinyi sunt mai mari ca ea cucâteva luni.

Surorile se joacã ºi ele cu spioanele. Pãrinþiilor ºtiu asta, pentru cã ºi ei le pot vedea.Atitudinea pãrinþilor e foarte importantã. Dacã lespun fetelor cã spioanele nu existã, atunci leîmpiedicã darul sã se dezvolte. Totuºi, ca lumeasã nu le creadã þicnite, le interzic sã stea de vorbãcu spioanele în public.

- Câteodatã mi-e greu sã-mi dau seama care-ilumea noastrã ºi care-i a lor, a spus Bheki.Spioanele locuiesc într-o gumã de mestecat, camatât de înaltã. Ieri m-am suit pe gumã ºi-am sãritde-atâtea ori pân-am cãzut. Mama spioanelor adeschis uºa ºi m-a chemat înãuntru. M-a servit cuo prãjiturã în formã de spiralã, seamãnã cucornetul de îngheþatã al prietenei tale.

- O poþi vedea pe maica unicornã? s-a miratªercan. Dar nu existã cu-adevãrat. Numai eu potvorbi cu ea.

- Stã chiar lângã tine. Deja mi-a spus povesteaei. Ai putea fi puþin mai drãguþ cu ea.

- Crezi cã locuieºte împreunã cu spioanele?- Nu, pentru cã nu are cheia. Doarme în

dulciurile stricate ºi-i împiedicã pe copii sã lemãnânce. Mie mi-au dat cheia asta. Au zis sãintru fãrã sã bat la uºã. Sunt foarte discrete, nu leplace sã fie vãzute.

SSeeccrreettuull ttuuttuurroorr ssppiiooaanneelloorrCând ne plimbãm cu maºina, tata nu ia pe

nimeni la ocazie, pentru cã nu ne dãm seamadacã sunt din lumea noastrã sau a spioanelor. Esupãrãtor sã-i vezi dispãrând dintr-o datã de pebanchetã. ªi asta nu e tot. Trebuie sã fim atenþi lamaºinile spioanelor. Pot apãrea din orice direcþie.Ele nu conduc pe ºosea ca toatã lumea, plutesc ladiferite înãlþimi. De multe ori vin din faþã ºi trecîn vitezã prin maºina noastrã. Îþi spun, e osenzaþie tare neplãcutã.

Într-o vreme, mã jucam împreunã cuprietenele mele ºi copiii spioanelor fãrã sã facdiferenþa. Adesea mergeam sã mãnânc în caselelor. Era ceva obiºnuit. Pe la zece ani mi-am datseama cã fiecare respecta regulile altui joc.Prietenele mele ºi spioanele nu se puteau vedea.

Vino sã-þi arãt. Dã-mi mâna. Pãºeºte liniºtit.

Ele trãiesc în altã lume, n-ai cum sã le striveºti.Aici e un oraº din gume de mestecat cu spioanemici ºi mari. Unele stau ascunse, nu suntobiºnuite cu strãinii. Mai de mult, mã jucam pe-aici cu o spioanã la fel de micuþã ca mine. M-ainvitat de multe ori sã intru-n guma ei, dar mi-erafricã sã nu rãmân închisã. Apoi, trupul meu s-adezvoltat ºi am crescut. Am pierdut legãtura cuea.

Dincoace e biblioteca, unde locuieºte spioanabãtrânã. Ea are capul foarte mare ºi pãstreazãsecretul tuturor spioanelor.

SSppiiooaannaa bbããttrrâânnããCu câteva sute de ani în urmã, spioanele au

construit în Sher Khan un templu fortificat.Zidurile au fost zugrãvite în alb, pictate cupersonaje. Acum, pânã ºi cele mai mãruntefragmente au dispãrut. Dovezi de existenþã aspioanelor, mostre din limbajul lor, majoritatea s-au pierdut. Cu toate acestea, dacã eºti în loculpotrivit, poþi vedea latura ascunsã a templului.Pentru asta, trebuie sã te trezeºti înainte derãsãritul soarelui.

Secretul se ascunde în turnuri. Ele au formãde baloane din gumã de mestecat. ªirul debaloane alcãtuieºte un calendar strãvechi. Zi de zi,soarele rãsare printr-un balon. În cea mai lungã zi,solstiþiul de varã, soarele urcã deasupra ultimuluibalon. Pe mãsurã ce anul trece, se plimbã de-alungul turnurilor, pânã în douãzeci ºi unudecembrie, când rãsare prin primul balon.Admirând baloanele, puteþi ghici, cu o eroare dedouã sau trei zile, data în care sunteþi.

Mii de spioane au stat aici sã întâmpinesoarele, care era un zeu. Odinioarã, trãiamnestingherite în aceeaºi lume cu oamenii.Simþeam împreunã pulsul naturii. Nu neascundeam în lumi invizibile. A fost cea maifrumoasã priveliºte, pânã când oamenii au zis:

- Am putea sã ne construim aºa ceva chiar îngrãdinã.

Unul câte unul, au dat jos baloanele dinturnuri. Le-au aºezat în diverse locuri, dar nufuncþionau decât într-o anumitã ordine. S-au spartpe rând. Fãrã energia baloanelor, nu putemsupravieþui. Ne-am ascuns în altã lume, undelegile pãmântului nu ne afecteazã. Aici, oameniinu ne pot vedea, decât puþinii care au darul.

Sunt cea mai bãtrânã dintre spioane, de-aceeami s-a încredinþat sã am grijã de ultimul balon.Oamenii nu ºtiau cã-n inima fortãreþei existã unbalon care le întreþine pe celelalte. N-am stat pegânduri ºi-am ales cea mai rapidã cale de a-l salva.Chiar ºi aºa, nu am putut îndrepta rãul:distrugerea calendarului a afectat curgereatimpului.

În lumea spioanelor, secundele trec de douãori mai încet. Dacã mai întârziaþi mult pe-aici, s-ar putea sã vã confundaþi amicii cu pãrinþii.Veniþi cu mine în bibliotecã sã vã arãt inimaspioanelor. Sus, între cele douã rafturi e ultimulbalon. Dacã se sparge, s-a zis cu noi.

((ddiinn vvoolluummuull ªªeerrccaann,, îînn ccuurrss ddee aappaarriiþþiiee))

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

proza

Andrei Mocuþa

Bheki

Sãrbãtoarea melcilor

A plouat douãzeciºi patru de oremãrunt, încãpãþânatcu pulberi finede tristeþeGrãdina ºi-a strânspaºii de om pe cãrare.E Sãrbãtoarea melcilor.Pãºeºte cu sfialãSã nu faciDoamne-fereºtemoarte de melc.Unulºi-a înfãºurat talpape micul meu prunîntr-o îmbrãþiºarede dragoste...............L-am desprins Cãutându-i un locmai stabilpe tulpinã.A cãzut in iarbãprefãcându-se ochi…

Trebuia sã-mi vãd de treburile mele

Îngerii de la Manutanþã

Câteodatã iarna vinecu un picior în uºãSperiaþi chelarii cerului

Se împrãºtie în stratosferãTurnuri de gheaþã se prãbuºesc þipândApoi soseºte un sol incolor

cu o fiþuicã sub aripã.Un popor necunoscut

îºi aratã obrazul prin gard…Cine sunt? De unde vin?

Ce vor?Întreabã neliniºtit prefectul CeruluiCalmaþi-vã, domnule!

spune pazniculNu sunt decât niºte îngeri

de la Manutanþã.

Scaunul cu un singur picior

S-a schimbat veaculSe refac travestiurile ipocrizieiEroii tãiau îmbãtrânit în biblioteciPãdurea copilãrieitrece pe lângã tinepe catafalcul remorcilor duble.Nu eºti un om al munteluidar muntele urcã în tineurlând.Devii mamãpentru lucruri din ce în ce

mai miciSpui cuvinte frumoasedespre oameni care te-au pãrãsitAi învãþat falsa moralã

a dureriiStând pe un scauncu un singur piciorîntr-o casã goalã

25.dec.2011

Ieºirea din mit

Haitã stârnitã, oraºulcu spectacolele lui ipocriteîmpinge satele în mare.Un Cristos de tablãcu privirea saºieanunþã ieºirea din mit.Se mai aude vagcântecul de mireasã bãtrânãal pãduriistrângându-ºi zeii sub picioare.Mã refugiezîn aceastã amintire primordialãcu trecãtorile ºtersepentru cã sufletului meu îi este dorde începutul lucrurilor.

Norocul

Dintr-o lume în altaPoþi trece stingherSau cu o ceatã zgomotoasãÎn trup.Poþi fi eroul

Care îºi bea propriul sângeSau poetulÎmblânzind nespuse chimereOri poþi trãi definitivIntr-o bucãtãrie de blocDacã ai norocul Sã-þi spunã cineva

TE IUBESC.Sã lupþi apoi Corp la corpCu aceste cuvinte de plumbSã le supui cu un vin de iarbãTrecând apoi printre semeniCum o pãdure prin vânt.

3.ian.2012

Se poartã indiferenþa

În primãvara aceastase poartã indiferenþacu taftalele eide ceaþã ºi frig.Îþi spunecã n-ai trecut niciodatãprin aceastã inimã.Eºti plin de puterecare nu-þi aduce bucurie.Ai fost soldat în fiecare zidar casa taa cãzut în genunchi…Câteva vieþi ºoptitedescoperã gara…

Petrece cu mineaceastã noapte indiferentã.În zoriVor veni niºte cetãþeniSã pozeze pentru ViaþãVor arunca arginþipe cerul în Sãrbãtoareºi se vor bucuraCaptiviîntr-un triumf indiferent.

Când au lovit apele

Un cerºetorSe plimbã pe ceraºteptând rãsãritul.Sub plapuma rãritãa boscheþilorfemeia luiîmbrãþiºeazã îngerulcu ochii deschiºi…Câtã pace!Cât noroi îngheþat!Era cusãtoreasã, þi-am spus?Când au lovit apeleCosea ziua de ieriÎn grãdina abia încropitã…Apoi au gãsit câinele.Am înnoptat în elDar ea nu mã mai iubea.Acum va coase pentru îngeri.

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

poezia

Mariana Bojan

Locuri

locul ãsta îmi face rãu. atuncidesenez împrejurimile precum niºte drumuri sur-pate.între indicatorii vitali, între derute ºi obiceiuri voitasimilate: nu am vãzutlumina de peste o sãptãmânã - îmi pot induce uºoro stare de ameþealã. mã lipsesc de hranã, nuvorbesc cu nimeni,sunt atentã la manii.

lovesc în fiecare zi în aceleaºi puncte fixe, evitândzonele mortale:exersez ºi învãþ ceea ce simte un altul: când fluxulºi refluxulsunt controlate de departe, când inhibitorii ºi exci-tatorii iau cu asalt.

primesc ajutorul celorlalþi - decadenþa interioruluipropriu,remodelarea lui dintr-un singur material rezistent,un triunghi de aur*dacã am fi aºteptat împreunã schimbarea semnelor,sã fi trecut ca printr-o groapã acoperitã cu pãmânt,sã fi intrat pânã la jumãtate. þipãtul prelungal unui animal pierdut, hoardele pregãtite de atac.

nimic din acestea nu s-a întâmplat: legãnatulroþilor poartã cu vitezãsute de mii ca noi. o gloatã fãrã voce îºi sapãculcuºul aici.

dacã am fi aºteptat împreunã: nu am staunul în umbra celuilalt, dând cu mâna ca ºi cumam ridica ravenece au acoperit în întregime. am crede cã, imobilizaþiîmpreunã,ar fi ultima zi. cã nicicând nu ne vom mai privichipurilela lumina zilei. temeliile unei case ridicate acum 20de aniar dispãrea

dacã în magherniþele dimprejur, dacã în lãcaºulcândva reavãn,douã animale s-ar putea reîntâlni doar strigându-se.care este vocea taastãzi, în întunecime. care e þipãtul de recunoaºtere,ce semne s-au schimbat.

Tors unisex

era o diformitate nu mai în vârstã de 13 ani. apucacu mâinilepãrþile sale moi. deasupra fiecãreia dintre ele erauaºezatelentile groase. aºa ar trebui sã simtã un nevãzãtor:dinspre ombilicul sãusã susure triluri delicate: dinspre genele sale sãpicure apã sfinþitã:dinspre rãdãcinile sale sã nu se avânte nimic impur:100% 13 anipurtaþi pe un tors gigantic.

a þipat prima datã. apoi a pipãit. în spatele coarde-lor vocalelua naºtere ceva nou. niciun alt indiciu. fulgii de plop pot arde. mormane întregi iau foc. decâþiva ani se înmulþesc haotic. (sunt ca noi, mai multe femeidecât bãrbaþi).nu ºtia decât atât: era o diformitate nu mai în

vârstã de 13 ani. apuca cu mâinile pãrþile sale moi.

când se rãtãcea simþea o euforie precum întune-cimeacare iradia dinspre cioturile sale: se prelungeau cubucãþide ipsos rulate cu grijã pe bustul sãu. când se miºcaîºi simþea articulaþiile fine. un praf alb plutea în aer,îl acoperea treptat.

fulgii de plop pot arde. mormane întregi iau foc. decâþiva ani se înmulþesc haotic. (sunt ca noi, mai multe femeidecât bãrbaþi).nu ºtia decât atât: era o diformitate nu mai învârstã de 13 ani. apuca cu mâinile pãrþile sale moi.

Pãsãri în cuºti

când au început miºcãrile cu pumnii de abia mairespira. i se spusesecã acelea sunt gesturile unei pãsãri în colivie. douãerau negre,se târau pe jos. alte trei erau negre, se þineau strâns,îºi împingeau trupuluna alteia.

scoteau sunete. respirau greu. spuneau sacadat ceva(o bolborosealã)când þesutul se agãþa de alt þesut carnea începea sãcadã. cea mai micãera deja dezbrãcatã. agoniza, iar membrele ei încãse unduiau. trãgeade pulpa robustã a unei pãsãri albe.

în curând deasupra sa se aºternea un acoperiºmasiv de trupuri. se ridicade-odatã ce ea îºi începea unduirile.

când aici nu a fost nimic altceva, când aici nu afost. se întorcea cu spatelecând trupurile nãvãleau iar. o acopereau, apoi împresurau ca într-o cuºcã. împingea într-unul,celelalte se miºcaudezarticulate.

acum imitã ºi pumnii se ridicã. coboarã un decorfals de trupuri. spasmele lor trec în spasmele ei. rãsuflãrile lor seaud direct din plãmâni. insemineazã plãmânii ei care sedeschid

Interdicþii

cu toate interdicþiile, nu se opreºte. îºi vopseºtepãrul în alb,poartã pantaloni trei sferturi. nu rãspune, latrã.stã uneori în poala unui adult. poate fi tatã,observã miºcãrileacestora. ar trebui sã ardã toate însemnãriledespre pierderea copilãriei. mormãie: blasfemii!, întimpce-ºi ascunde trupul.mâinile lor se miºcã deodatã, zgârie o tablã -trupul copilului e destins, la fel de moale precumcreta,trupul bãrbatului e încordat, imitã liniile trasate decopil.are ochii legaþi, fiecare dintre tuºele sale urmeazãhaotic zgomotul.

nu e nici dreapta, nu e nici stânga: sunt deprinderipierdute

nu poate sã spunã ce e acolo. o prelungire spon-tanã a trupului o neînþelegere o scriere primitivã. maxilarul sãumestecã alcãtuirile de calciu ºi apã precum un pansament.zgârieturilepe tablã ale bãrbatului se continuã în þesuturilecopilului,se precipitã în mãruntaie

mantiile bãrbatului se ridicã de pe trup. o alcãturirefosilizatãfãrã miros. de jur împrejur e înconjurat de un oraºnou construit.

Crevase

eram într-o cuºcã în care exersam miºcãri noi:ne priveam organele în oglinzipe care le spãrgeam ºi dezveleam pe rândbucãþi grosiere de carne.

spuneam mulþumesc! când membrele salecând cioburile când membrele melene arãtau imagini confuze

aºteptam doar acele momenteîn care, în spaþiul ridicol ne puteam privi

a fost astfel. ore întregi în care nimicnu se întâmpla: el îºi ridica braþeleapoi le aºeza în jurul trunchiului de brad. era pre-cumun gest maternal, se legãna ºi atingea. eu repetam mecanicgenunchii loveau gratiile unei cuºtifãrã graþie.

m-a privit îndelung, confuz,eram un morman de mãruntaietrupurile noastre difuze în oglinzi,cioturile de sticlãînvelite în ace de brad

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Andra Rotaru

(Pentru, mai târziu, Nadia-Esther)

NNuummããrrãã ttaarree!!

Un-uncãpcãunmâncà doiboi de soi,pe la 3,cu ardei...Or, în cadru’orei 4,cam cât cinci-zeci de mingise-ngrãºase...Dar, la 6,cum sã rabde,pân’ la 7,fãrã opt-,date-n copt,zeci de ouã,plus vreo nouã,fleici, sau zece,de berbece?!

(Cãpcãunii unºi pebot,dincolo de [unºpe]potsau nu pot sã numere?)

MMeennuu dd’’uunn ooggrree((oouu CCoommppttiinnee ddee ccaannttiinnee))

Je mangele dimanche:uneprunedeuxœufstroisoiesquatrepâtrescinqmeringuessixcassisseptmazetteshuitpommes cuitesneufqueuex d’ bœufdixradisonzebonzesdouzebousestreize

fraisescalabraises.

CCoouunnttiinngg

One is sun;twoare you;threeis free;four plus sevenis eleven; fiveis live;sixis nix;sevenplus four is eleven;eight,a date;nineis mine;ten, elevenminus one, or the sume of fourand seven;twelve,the self-sufficing elf...

But the herois the zero!

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Trei numãrãtori

ªerban Foarþã

emoticon

Occidentul, a generat în conºtiinþa modernã aromânilor un complex de inferioritate ºi, înmod logic, diverse tactici pentru a-l compensa.”(Boia, 2007, p. 62) Mãrturie, în acest sens, staulecþiile din vechile manuale de istorie care pre-zintã lupta neîncetatã împotriva otomanilor,pentru „salvarea” creºtinismului ºi a Europei devest: „raporturile cu turcii reprezintã un impor-tant capitol de istorie, dar ºi mitologieromâneascã. Imaginea mitologicã este a uneilupte neîntrerupte ºi a unor strãlucite biruinþeobþinute de micile þãri române împotriva unuiimens imperiu. Românii ºi-au salvat astfel fiinþanaþionalã, apãrând totodatã Europa creºtinã.”(Ibid., p. 64) În acest mod, fiind un spaþiu detranziþie între Orient ºi Occident, în spaþiulromânesc au rezultat, adesea, efecte contradic-torii, dar ºi complementare: „Suntem þara luiCain în care Abel nu a murit încã de tot.”(Noica: 1991, p. 40)

În cele din urmã, pe mãsurã ce ne apropiemde prezent, s-a produs o nouã schimbare de per-spectivã. Aderarea României la UniuneaEuropeanã, din 2007, a dus la încercarea de aadopta modelul occidental ºi de a-l implementaîn structurile sociale. Tranziþia este una îndelun-gatã tocmai pentru cã elementele doctrinei

comuniste subzistã încã în mentalul colectiv.Aºa cã identitatea româneascã se aflã din nou larãscruce ºi este supusã unui amplu proces derestructurare ºi de re-gândire, proces catalizat deasumarea unei noi identitãþi – cea europeanã.Astfel, pentru a rãspunde provocãrii de a con-tribui într-un fel la creionarea marii identitãþieuropene, ne aflãm puºi în situaþia de a ne ana-liza ca popor, ca naþiune.

Doar cã în cazul identitãþii naþionale lucrurilenu sunt simple deloc. Vorbim despre un conceptamplu, complex. Sentimentul identitar se mani-festã sub numeroase forme, nu existã o metodãºtiinþificã de a-l identifica ori o formulã care sãîl captureze. În cazul nostru, e vorba deoameni, e vorba de istorie, e vorba de devenireîn timp; ecuaþia are deci mai multe variabile.Prin urmare, subiectul nu va fi epuizat, deoarece„dacã ar exista un chip istoric al acestei„esenþe”, atunci sufletul complet întrupat ar fiinevitabil un suflet definitiv îngropat.”(Patapievici: 2005, p. 180) Ca atare, atâta timpcât poporul este viu, identitatea sa este într-unproces de continuã schimbare ºi reconfigurare.Cu toate acestea, se poate vorbi despre omatrice mentalã specificã fiecãrei epoci, despreun anumit mod de a acþiona ºi de a vedealumea.

Concluziile ce pot fi „adunate” de pe urmaacestor rânduri nu sunt ºi nici nu au pretenþiade a fi de neclintit. O dezbatere amplã cuprivire la identitatea naþionalã ar fi, cred,extrem de utilã. Pe acest teren nesigur, un punctde reper ar trebui sã fie dialogul dintre identitãþi

ºi, mai mult, ar trebui sã þinem seama de faptulcã a construi o identitate presupune în primulrând comunicare ºi conturare a alteritãþii, iaridentitatea naþionalã ºi identitatea europeanã nusunt ºi nici nu ar trebui sã fie în raport deopoziþie; mai degrabã, am putea discuta despreo identitate naþionalã dublatã de una europeanã,de un raport de includere, deci. Pentru ca acestdialog sã funcþioneze corespunzãtor, însã, enecesar un dialog deschis ºi lipsit de prejudecãþi.Abia când va exista aceastã deschidere ºiacceptare a celuilalt vom putea vorbi despre osupra-identitate europeanã.

Lucian Boia, Douã secole de mitologienaþionalã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005;Idem, România, þarã de frontierã a Europei,Editura Humanitas, Bucureºti, 2007;Emil Cioran, Schimbarea la faþã a României,Editura Humanitas, Bucureºti, 1990;Constantin Noica, Pagini despre sufletul româ-nesc, Editura Humanitas, Cluj – Napoca, 1991;Horia - Roman Patapievici, Cerul vãzut prinlentilã, Editura Polirom, Iaºi, 2005;Anthony Smith, Naþionalism ºi modernism, tra-ducere de Diana Stanciu, Editura Epigraf,Chiºinãu, 2002.

Român în Europa - europeanîn România(urmare din pagina 3)

CCoonntteexxtt

Constituie deja un aleatoriu reiterat truism faptulcã existenþa ºi acþiunea comunitãþii academiceromâneºti, dar ºi a celor aflate într-un proces

de forþatã „comunizare“ în þãrile vecine ºi „frãþesc“îndoctrinate ideologic, fusese continuu marcatã deavataruri ºi coerciþii survenite „profilactic“ în intenþiadistructiv nutritã de factorul politic, manifest într-unvast spectru ocrotitor / punitiv, vizibil îndeosebi prinmenþinerea stãrii disensionare iscatã între tradiþie ºiinovaþie, novatorism / conservatorism, aspiraþie /ascezã, mobilism / imobilism, libertate în gândire /faptã „contra“ predominanþei tezei „adevãrului“ unic,instituite gradat fãrã niciun soi de reprimant echivoc.Simþãmântul germinat de acumulãrile ideatice,restrictiv cenzurat în tentativa de afirmare ºi validareinternã / externã ºi diversificatã în palier concurenþial,extins spaþial în geografia continentalã ºi temporal înafluirea primelor douã decenii postbelice, rãbufnisedeloc intempestiv, dincolo de chinga formeigeometrice „mancurtizant“ impusã propensiunii„imaginaristicii“ intelectuale universitare. Cea dinurmã categorie fusese benefic impulsionatã decazuistici specifice în lãrgirea sferei evadãrii dinparadigma discursului retoric ºi univoc, propriuregimului / sistemului voluntarist, prin abandonareaizolãrii derivând în urma instituirii „Cortinei de Fier“între cele douã mari pãrþi, secþionate dpv. al entitãþilornaþionale ºi statale formate în centrul ºi sud-estuleuropean. Drept consecinþã a mutaþiilor evoluatetreptat în cadrul relaþiilor bi- ºi multilaterale la scalãcontinentalã, odatã cu prefacerile sorgimentate deimpunerea tezei diplomaþiei „coexistenþei paºnice“ ºide factualitatea unor înlesniri denotate de climatulmai puþin rigid / riguros ºi mult pragmatizat înliberalizarea vãditã de anumite state de „democraþiepopularã“, - pastiºând modelul „hruºciovist“ ºitemeritatea ripostei survenitã din partea unor durabiliparteneri, precum Polonia, Germania Democratã ºiUngaria, - suita conexiunilor, interferenþelor ºi relaþiilormutual reciproce în planul cooperãrii cultural-ºtiinþificeinclusese un minim ºi incipient raþional aportcontributiv (ºi) autohton, determinat de strãdaniaoficialitãþilor române de a încerca „legalizarea“ relaþieide insubordonare faþã de autoritatea sovieticilor.

Fãgaºul „întredeschis“ acum ºi astfel, prin seriaunor valide convenþii ºi înþelegeri încheiate la nivelstatal cu organisme congenere, dar vremelnic„anatemizate ºi prohibite” din vestul Europei,concurase gradat la abandonarea stãrii de inerþie ºirepaos dubitativ în confruntarea speratã cu marcanþireprezentanþi ai faptului civilizatoric ºi spiritual din ariimarcate de variabile intensitãþi ºi specificitãþiconfesionale, existenþiale, identitare, mentale. Esteîndeobºte ºtiut faptul cã personalitãþi de frunte alevieþii academice ºi universitare autohtone din debutulanilor `60 ai secolului trecut au fost temerar conexate,în diferite proporþionalitãþi valorice ºi numerice,efortului de externalizare a valorilor “patrimoniale”,subevaluate timp îndelungat, menite a contribui lareuºita exerciþiilor dialogale cu elitele unor parteneridin imediatã ori depãrtatã vecinãtate spaþialã, întruafirmarea ºi concretizarea proprietãþilor inalienabile aleavuþiei intelectuale naþionale. Emisarii mediuluiuniversitar clujean, - mulþi dintre ei implicaþi casuferinzi actanþi ai manifestãrii represive a regimuluipropriu „obsedantului deceniu“, marcat de nocivadominanþã a sistemului de gândire ºi acþiune

influenþat de agonia constructului stalinist, audemonstrat apetenþã ºi calitãþi deosebite înfructificarea menirii asumate minim deliberat, deveritabili mesageri itineranþi ai izbânzilor dobândite îndiferite domenii de activitate de cercetare ºi (in)formare, prin noutatea calitativã a predãrii înînvãþãmântul superior românesc. Un loc ºi rolnetãgãduibil în valorificarea ºi valorizarea acesteimisiuni de un vizibil colorit „patriotic“ ºi “cultural-ºtiinþific”, desfãºuratã îndeosebi pe tãrâmul„umanioarelor“, îl deþinuse profesorul ConstantinDaicoviciu, personalitate de renume în þarã ºi în afaragraniþelor ei, specialist în istoria veche a României ºicel mai de seamã arheolog al ºtiinþei trecutuluiautohton. Între colaboratorii ºi colegii sãi îndelungaþise numãrase ºi profesorul de istoria artei, VirgilVãtãºianu,1 cu benefice stagii de documentare ºi studiiîn mari centre europene interbelice, exeget diriguitor ºiextensor al ºtiinþei Istoriei Artei la catedra de profil aFacultãþii de Litere ºi Filosofie, ulterior Facultatea deIstorie ºi Filosofie din cadrul Universitãþii „RegeleFerdinand I.“, denominatã apoi vremelnic „VictorBabeº“ ºi, ulterior„ Babeº-Bolyai“ (1959). Evoluþiaprofesionalã a savantului recunoscut de specialiºtiistrãini ºi români deja în anii imediat postbelici fusesestânjenitã de minore sincope dihotomice generate de(i)relevanþa unor stãri de spirit caracteristice mediuluiuniversitar local vreme de peste un deceniu, pânã laapariþia monumentalei sale lucrãri ºtiinþifice vizândcreionarea reperelor tipologice esenþiale ale „arteifeudale în þãrile române“ (vol. I.). Profesorul cãrturar(re)debuta acum, dupã un statornic interval de trudã,estimat la trei decenii de la publicarea tezei dedoctorat (1929), ºi se (re)impunea conºtient princalitatea ºi exigenþa subiectelor tematice elaborate cuconstanþã în timpul ºi spaþiul deceniului urmãtor,marcat delimitativ de incipienþa edificãrii bornelorsubliniind recunoaºterea merituozitãþii valorice aspecialistului atât în þarã (1963: Premiul de Stat;membru corespondent al Academiei R. P. R.; 1964: profesor emerit ºi doctor docent; 1970: membrutitular al Academiei de ªtiinþe Sociale ºi Politice etc.),cât mai ales în exteriorul ei (1963: turnee deconferinþe despre „arta româneascã / transilvanãmedievalã“, în Anglia, Italia, Ungaria, URSS etc.),îndeosebi prin participarea semnificativ contributivã lareuºita manifestãrilor ºtiinþifice gãzduite detradiþionale centre de cercetare continentalã (Aachen,Budapesta, Ravenna, Sofia, Varºovia etc.) ºi nu numai,respectiv un veritabil tur de forþã valoricã consemnatºi consumat în spaþiu ºi timpul anului 1965 (academii,galerii de artã, muzee ºi universitãþi din Statele Uniteºi America de Sud) ºi 1966 (în Anglia ºi Germania, cuprivire la „Codex Aureus“ ºi „Codicele de la Lorsch“;în Italia, despre mulajele „Coloanei lui Traian“!).Debordanþa conceptualã ºi noutatea metodologicãproprii demersurilor istoricului de artã format la„ºcoala“ vienezã ºi perfecþionat la cea clujeanã, stârniseadmiraþie ºi recunoaºtere în universul destul de minimpenetrabil al specialiºtilor autohtoni (1961/1962: vezidisputa consistentã problematic întreþinutã cu prof.George Oprescu, referitoare la contribuþia amândurorala elaborarea segmentelor cuvenite din machetatratatului de „Istoria Romîniei“, vol. II-III.!) ºi mai cuseamã strãini (avalanºa epistolarã2: Atena, Belgrad,Berlin, Bonn, Bratislava, Budapesta, Cernãuþi,Cracovia, Graz, Leningrad, Ljubljana, Londra, Lwov,Madrid, Milano, Moscova, München, Paris, Praga,Poznan, Roma, Sofia, Szeged, Varºovia, Viena, Zagreb,Zrenjanin etc. petrecutã în deceniile ºapte ºi opt ale

veacului XX!), impunând, reprezentativitatea unuinume de exeget ºi faima unei ºcoli de specialitate,atenþiei opiniei profesioniºtilor hermeneutizãrii istorieiartei într-un comparat ºi extensibil palier continental.

PPrreelliimmiinnaarriiiiÎn opinia celor preocupaþi de studiul insinuãrii

genului de filantropie moralã ºi materialã în eºafodajulmenit sã consacre în diferite modalitãþi, morale ºimateriale, preþuirea ºi rãsplãtirea rezultatelor de vârfdobândite în varii domenii de creativitate umanã,vizibilizate public într-un anumit context social-economic-politic, gestul comerciantului german dinHamburg, pe nume Alfred Toepfer (1894-1993), de afonda un organism adecvat (1931) ºi a institui unpremiu, semnificativ intitulat „Gottfried von Herder“(1744-1803), pentru recompensarea propensiuniiºtiinþei germane în aria Þãrilor Baltice ºi a Rusieianilor 1936-1944, - caritabil gestionat de Universitateadin Königsberg, - nu surprinsese deloc la momentuldat, interval convulsionat de evoluþia evenimentelorarmate în bãtãlia purtatã de Germania nazistãîmpotriva „bolºevismului“ mondial.3 Raþiuneaîntârziatei sale reluãri postbelice din anul 1964, într-omodalitate total schimbatã din motive bineîntemeiate, fãptuitã sub auspiciile Universitãþii dincapitala Austriei ºi oblãduirea profesionalã aAcademiei de ªtiinþe, într-o conjuncturã deja propicereînnodãrii ºi impulsionãrii dialogului manifestatpaºnic cu personalitãþi ale culturii ºi ºtiinþei activândmajoritar în spaþiul geopolitic est- ºi sud-est european,pricinuise oarecari nedumeriri în cadrul unor anumitecategorii intelectuale proprii segmentului „civilizat“continental, situate în vãditã contradicþie ºi negativãcontrapondere faþã de sentimentul de eliberare ºiinvitarea la nesperata concurenþialã emulaþie, beneficãdpv. documentar-informaþional, dar ºi moral, cumenirea sã încurajeze ºi permanentizeze,nediscriminatoriu, schimbul de valori umane ºi nunumai. Stadiul de permisibilã receptibilitate ºireciprocitate se coroborase acum cu apetenþa, unanimconciliantã ºi dezinvolt îngãduitã pe seamadiriguitorilor faptului de culturã ºi civilitate, propriuþãrilor nãzuind spre validarea formei statale socialisteºi desãvârºirea variantei de liberalizare privind fondulºi forma regimului de unicã dominaþie. Politica de„captatio benevolentiae“ constituise un îndemn ºipentru autoritãþile româneºti de a onora competiþiainter-naþiuni (Bulgaria, Cehoslovacia, Grecia,Jugoslavia, Polonia, România, Ungaria) prin invocareaºi implicarea unor nume de rezonanþã alepatrimoniului naþional, confruntate anual îndesemnarea ºi reuºita dobândirii Premiului „Herder“pentru rãstimpul temporal debutând cu anul 1964:1965-1971: Tudor Arghezi; Alexandru Phillipide; MihaiPop; Constantin Daicoviciu; Mihail Jora; FranyóZoltán; Zaharia Stancu.4 În conjunctura în care o seriedintre figurile autohtone proeminente sus citate auizbândit sã se impunã ºi sã ridice standardelereprezentãrii valorilor specifice în circuitul extinseuropean, suntem obligaþi a ne (auto) chestiona cuprivire la mecanismul / strategia de selecþie /impunere / desemnare în obþinerea acreditãrii lastartul confruntativ vizând intrarea în posesia„trofeului“, denotând, spaþial ºi temporal, o extinsã ºireclamantã simbolisticã internaþionalã, nu doar încadrele vechiului continent. Indiscutabil cã, din start,contaserã elemente primordiale: importanþa /însemnãtatea / relevanþa, nu doar internã, a renumeluiaspirantului ºi extensia sa profesionalã în demersulefectuat spre încununarea cu atari recunoaºteri îndomeniile specific incriminate de statutul Fundaþiei(vom insista analitic odatã cu explicitarea implicãrii ºireuºitei profesorului Virgil Vãtãºianu!). Valide persistauecourile manifestãrilor ºtiinþifice de anvergurã,subliniate prin prezenþe constante în cadruldezbaterilor de profil, prin articole / studii / lucrãri

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

profil

“Vir doctus lauro dignus”Virgil Vãtãºianu ºi Premiul “Herder”(1972)

Stelian Mândruþ

traduse în limbi strãine, prin recenzii ºi notebibliografice, prin contribuþia personalã demonstratã însuite de conferinþe, congrese, sesiuni, simpozioane deun înalt ºi elevat nivel în viaþa domenialã comunitareuropeanã. Deloc neglijabil se insinua propice acumþesãtura de relaþii personale ºi profesionale, ocazionatãde multe prilejuri ºi folosite majoritar în menþinereaºansei de un neîntrerupt contact de profil cucongenerii actanþi ai unui identic teritoriu de activitateºtiinþificã (arheologie, 1968: C. Daicoviciu, unpermanent sfãtuitor ºi sprijinitor al cumnatului sãu!);artele frumoase: arhitectura, istoria artei (mulþi dintrepredecesorii istoricului de artã clujean, aflaþi cu acestaîn perfecte relaþii colegiale, - dovadã stândcorespondenþa existentã ºi fructificatã în continuare -,considerãm cã au putut influenþa decizia juriuluiFundaþiei în toamna anului 1971 (revenim cu detalii lamomentul respectiv!) pictura, sculptura; etnografia ºifolclorul; literatura: critica ºi istoria literarã, poezia(Tudor Arghezi, în 1965; Németh László, în 1967);proza (Miroslav Krleza, în 1968; Illyés Gyula ºiZaharia Stancu, în 1971) traduceri (Franyó Zoltán, în1970); muzica: compozitori (Kodályi Zoltán, în 1966;Mihail Jora, în 1969), interpreþi, istorici ai muzicii;protejarea patrimoniului ºi urbanism contemporanetc.

CCaaddrruu pprroocceedduurraall // 11Încercarea noastrã reconstitutiv–restitutivã este cir-

cumscrisã temporal pe durata unui an (septembrie1971 – noiembrie 1972) ºi spaþial (Austria / Germania/România) în virtutea traseului epistolografic dezvãluitde însãºi “actanþii” din þarã / strãinãtate ºi “reponden-tul” Virgil Vãtãºianu, ultimul focalizat într-o dublãipostazã, de emitent (corespondenþã oficialã / particu-larã) ºi destinatar (cãrþi poºtale, scrisori, telegrame)atât pe minime distanþe interne (Bãile Herculane,Bran, Braºov, Buciumi – Sãlaj, Bucureºti, Cluj, Iaºi,Sibiu, Timiºoara), cât ºi pe cele maxime externe(Bonn, Budapesta, Hamburg, Mainz, München,Roma, Viena). Suntem convinºi cã strãdania de re-creionare etapizatã a fuziunii elementelor în proiecþia(a)tipic “imaginatã” vizând concreteþea demersului pro-cedural în sine (antecedente – cuprins – ecouri ºi remi-niscenþe), poate suporta avenite corecturi amendabileîndeosebi drept consecinþã a doritei “ingerinþe” a fac-torului de istorie oralã, în tocmai ideea completãriidatelor extrase ºi rezumate din setul de corespon-denþã, în coroborare cu un alt gen de mãrturii, posibilcomunicabil de cãtre participanþii în viaþã ai actuluifestiv sãvârºit în capitala Austriei (mai 1972).

Tentativa generatã ºi formatatã, în continuare, deanumite enunþuri ºi deductive prezumþii logice întruexplicitarea clivajului de elementele componenteextrase din conþinutul mesajelor scrise în legãturã cuînþelegerea genezei ºi apoteozei fazei “herderiene” înfiinþarea ºi acþiunea savantului clujean, în debutuldeceniului opt al secolului XX, evidenþiazã ca punctsorgimentator relaþia de amiciþie profesionalã statorni-citã în timp ºi consolidatã printr-un conlucrativ aportla expertizarea valorii “Codexului de la Lorsch” (1965),între profesorul Otto Demus, directorul Institutului deIstoria Artei din cadrul “Almei Mater Rudolphina” ºiomologul sãu clujean (de ex.: Cluj, 16 septembrie1971, “tânãrul coleg Marius Porumb” propus pentrucursuri de specializare la Viena!). Într-o atare starecolegialã, marcatã de fluenþa dezvãluirilor reciproce,modestia ºi ponderaþia denotate de V. Vãtãºianu laaflarea onorantei ºtiri vizând reuºita candidaturii sale –presupunem totuºi prealabile informãri, documentãriºi tatonãri, constatabile ulterior în cuprinsul“Laudatio”-lui final, rostit de aceeaºi personalitate susindicatã! -, au consolidat prestanþa omului ºi dascãlu-lui, convins de biruinþa finalã ºi deloc tardivã, a (ego)“adevãrului”, indiferent de domeniul comun ori pro-priu de activitate cultural-ºtiinþificã. La data de 25octombrie 1971, Otto Demus anunþa cã “DasKuratorium der Stiftung F. V. S. Ihnen über meinenVorschlag [sublinierea noastrã!] den Herderpreis fürdas Jahr 1972 verliehen hat. Die offizielle Mitteilung

wird Ihnen vom Rektorat der Universität Wienzukommen“ / Curatoriul Fundaþiei F. V. S. v-a decer-nat Premiul Herder pe anul 1972, la propunerea mea .Înºtiinþarea oficialã vã va parveni din parteaRectoratului Universitãþii din Viena /.5

Fapt adeverit la minimã distanþã temporalã prinadresa oficialã a rectorului Alexander Dordett, datatãViena, 4 noiembrie 1971, anunþând premierea ºi va-loarea financiarã incumbatã (12.500 DM) odatã cu unaferent succint comentariu referitor la aprecierea“activitãþii ºtiinþifice deosebite prestate, constant con-tributiv, la intensificarea relaþiilor culturale cupopoarele aflate în aria est ºi sud-est continentalã, prinmarcante figuri de personalitãþi [între care ºi V. V.!,n.n.] implicate în procesul înþelegerii paºnice dintrenaþiuni”. Segmentul cu conþinut “tehnic” ataºat, se re-ferea la necesitatea comunicãrii participãrii (însoþit demembrii familiei) la festivitatea din 4 mai 1972 (orele11!), ca ºi la obligativitatea desemnãrii unui “învãþãcel”(licenþiat ori cercetãtor, în vârstã de pânã la 30 de ani!)pentru documentare ºi studiu universitar în domeniulpropriu, vreme de un an, în baza unei burse în valoarede 6000 DM. Desemnarea trebuia urgentatã pânã lamijlocul lunii decembrie curent, astfel încât bursierulsã poatã lua parte, în calitate de însoþitor, la festivi-tãþile preconizate în Aula Magna a AcademieiAustriace de ªtiinþe. În anexã figura, cu un rol prelimi-nar informativ, copia raportului despre desfãºurareaevenimentului în 1971. Acurateþea minuþiozitãþii biro-craþiei fostului imperiu se pãstra, astfel, invariabil con-stant ºi în raport cu abordarea unor chestiuni speciale,generate de problematica cooperãrii dintre adminis-traþia Rectoratului universitãþii vieneze ºi cea aFundaþiei “Gottfried von Herder”, cu sediul laHamburg.

Într-un acelaºi impecabil stil clar ºi concis, captativexpus la cursuri / prelegeri / seminarii, fostul studentºi doctorand (1927) al instituþiei de învãþãmânt dinViena de odinioarã, se adresa într-o impecabilã limbãliterarã germanã, mulþumind tuturor celor care aucrezut în valoarea “ºtiinþei istoriei artei româneºti /transilvane“ ºi în persistenþa valoricã a propriei salecercetãrii, focalizatã ºi merituos apreciatã pentrurãstimpul anilor 1959-1972. Solicitarea amânãrii tem-porare a stabilirii candidatului bursier avea în vedererezolvarea ecuaþiei legatã de persoana absolventuluiDan Nicolae Busuioc (1945), semnatarul unei exce-lente lucrãrii de diplomã tratând despre “Iradierea[tehnicii, n.n.] construcþiilor [abaþiilor, n. n.] cistercienepe Valea Oltului”6, ºi îndrumat în proxima specializarereferitoare la aprofundarea esteticii / istoriei artei ºievoluþiei artei medievale în spaþiul medieval austriac.

Deplina confirmare a nominalizãrii lui V. Vãtãºianu fusese exprimatã într-un alt mesaj surven-it oficial din partea preºedintelui Consiliului Fundaþiei“Herder”, venerabilul Alfred Toepfer care, în adiacenþafelicitãrilor de rigoare, evalua starea recentã a insti-tuþiei ºi sistemul ei de premiere (câte ºapte reprezen-tanþi desemnaþi în cadrul a nouã festivitãþi desfãºurateconsecutiv între 1964-1971!), urmând ca detaliile vitaleîntru finalizarea propriu-zisei organizãri sã fie degrabãcomunicate într-un document special. Acesta sosisedeja la 12 ianuarie 1972 ºi includea un eºichier tematicoportun structurat vizând necesara concordanþã întrehabitudini ºi mentalitãþi, specifice unor anumitemodalitãþi de gândire ºi trai conforme numai unuirestrâns palier continental: a) prezenþa obligatorie laViena, între 3-5 mai 1972; b) suportarea de cãtre orga-nizatori a costului transportului (dus – întors) ºi acazãrii (gratuite doar pentru trei zile!); c) expedireamodelului de program festiv în luna aprilie curent!; d) impunerea câtorva repere ale festivitãþii din 4 mai:orele 11, debutul în “Aula Magna” a “ÖAW”; orele 13,prânzul festiv la Hotelul “Imperial”; seara, spectacolulcu “Nunta lui Figaro”, la Operã, ºi cina, la “Café HotelSacher”; e) posibilitatea invitãrii unor prieteni ºi rube-denii, pe baza tabelului avansat prioritar!; f) precizareaînceputului specializãrii bursierilor la Universitate (1 octombrie 1972); g) lista nominalã a celor ºaptepremianþi (Jugoslavia, 2; Bulgaria, Cehoslovacia,Polonia, România, Ungaria, 1).

Cuprins relativ de febra preparativelor “birocratice”

reclamate de forurile în cauzã de la Viena ºi Hamburg,profesorul Virgil Vãtãºianu, în calitate de angajat alUniversitãþii clujene, se adresase, perfect motivat, diri-guitorului rectoratului instituþiei de învãþãmânt superi-or din capitala Transilvaniei vremii, respectiv maitânãrului sãu coleg de catedrã ºi, fost student la“Accademia di Romania”, pe vremea când secretaruladministrativ al instituþiei se preocupa ºi de educareaartisticã / esteticã a bursierilor aflaþi la perfecþionare încapitala Italiei. În cererea redactatã la data de 31decembrie 1971, odatã cu înfãþiºarea setului de docu-mente justificative vizând premiul dobândit ºi obliga-toria sa prezenþã la Viena, petiþionarul solicita un con-cediu neplãtit pentru lunile mai - iunie, în tocmaiideea efectuãrii unei cãlãtorii de studii în 12 þãri conti-nentale (resurse financiare decurgând din cuantumulpremiului obþinut!), pentru continuarea seriei decercetãri ºi documentãri privitoare la definitivarea unorteme incluse în proiectul de studiu academic: a) mon-umente de analizat pentru redactarea tomului trei dinlucrarea despre “Istoria artei europene” (vol. I./1967;vol. II./sub tipar ºi apãrut în 1972!); b) informãri peteren cu privire la chestiunea “miniaturilor figurativeale Evangheliarului de la Lorsch”, prin compararea cualte surse existente la Londra, Paris, Roma, Trier ºiViena. Nu am avut ºansa de a afla conþinutul rãspun-sului parvenit dinspre conducerea universitãþii ºi nicialte eventuale adrese / cereri adiacente formulate deistoricului de artã însã, interesante au apãrut ºi con-sunat logic acum, în ipoteza unui probabil (semi) eºec,atât faptul cã ambasadorul R. F. G. la Bucureºti,Rudolf Wickert, se implicase personal în rezolvareadoleanþei “prietenului” sãu de la Cluj, de a beneficiade sperata cãlãtorie de studii (12 zile) în strãinãtate pecheltuiala statului german dar, cât mai ales cã, în loculproiectatei deplasãri de duratã, efectuabilã pe bani pro-prii, în vara anului 1972, laureatul român al premiului“Herder” se decisese brusc sã achiziþioneze o maºinãpersonalã (Skoda), desigur ºi în urma sugestiei logod-nicei sale!7

1 Detalii, vezi la Corina Simon, Artã ºi identitatenaþionalã în opera lui Virgil Vãtãºianu, Cluj-Napoca,2002; Nicolae Sabãu, Corina Simon, Vlad Þoca, Istoriaartei la Universitatea din Cluj. Vol. I. (1919-1987,Cluj-Napoca, 2010, p. 417-564; Stelian Mândruþ,Exemplaritatea unei vocaþii, subcapitolul despre PremiulHerder (Viena, mai 1972) din manuscrisul în curs dedefinitivare!

2 Arhiva Fundaþiei “Virgil Vãtãºianu, fond dosar“Herder”, f.f.; plic “Herder”-felicitãri, f. f.; [AFVV] ;Respectuoase mulþumiri Doamnei Lucia Vãtãºianu pentrusprijinul acordat documentãrii noastre!

3 Vezi, la Georg Kastner, Brücken nach Osteuropa:die Geschichte und Bedeutung des Gottfried von Herder-Preises. 1964-2003. Hamburg, Alfred ToepferStiftung, 2004.

4 AFVV, fond dos. Premiul Herder, f. f.: vezi broºuraintitulatã „Gottfried von Herder“ Preise, 1972. Stiftung F.V. S. Zu Hamburg, p. 3-6: lista premianþilor pe anii1964-1971.

5 AFVV, fd. dos. Premiul “Herder”, f. f.6 Vezi, Nicolae Busuioc von Hasselbach, Þara

Fãgãraºului în secolul al XIII-lea. Mãnãstirea cistercianãCârþa. Vol. I-II. Cluj-Napoca, 2000, p. 14: consemneazãaportul formativ ilustrat de cãtre Profesorul sãu, VirgilVãtãºianu.

7 AFVV, fd. Premiul “Herder”, f.f.: Bucureºti, 12aprilie 1972, ambasada B.R.D.; Cluj, 18 noiembrie 1972,memoriu cãtre “Tov. Nicolae Ceauºescu” în problemaachiziþionãrii unei maºini…; vezi ºi “schimbul de idei”purtat în scris cu reprezentanþii “Bãncii Române deComerþ Exterior”: Cluj, 5 august 197l Bucureºti, 7 noiem-brie 1972; Bucureºti, 24, 29 ianuarie 1973.

(continuare în numãrul viitor)

18 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Din octombrie 2011 ºi pânã în aprilie 2012sãlile muzeului Guggenheim Bilbao suntaservite unei propuneri expoziþionale extrem

de provocatoare: Constantin Brâncuºi versusRichard Serra. Prezenþa lor împreunã sefundamenteazã nu atât pe afinitãþi de limbaj cât pedivergenþele de viziune în ceea ce priveºte relaþiaformei sculpturale cu spaþiul ºi cu privitorul.Conform comisarului expoziþiei, Oliver Wick,necesitatea vizualã de a crea o confruntare între ceidoi porneºte de la premiza cã opera lui Brâncuºi ºi-a pierdut într-o oarecare mãsurã modernitatea,suferind în deceniile trecute interpretãri cel puþininsuficiente, dacã nu chiar eronate.

Pentru a atenua acest neajuns Oliver Wick invitãla lecturarea operei lui Brâncuºi în termeniiprezenþei fizice a sculpturilor ºi lanseazã dezbatereaasupra viziunii spaþiale a lui Brâncuºi comparativ cucea a sculptorului american Richard Serra. Dacã încazul operelor de interior ale lui Brâncuºi concepþiaspaþialã se reduce la senzaþia de prezenþã, generatãde modalitãþile de ocupare a spaþiului prin volumplin, în ceea ce-l priveºte pe Richard Serra, soluþiileformale configurate de planºele de otel servescpentru activarea spaþiului ºi crearea unui contextcare sã înglobeze publicul.

În esenþã ni se propune un exerciþiu de stare înspaþiu sub aura de prezenþã ºi în contextuldeterminat de sculpturile celor doi artiºti. Iar acestexerciþiu de stare în spaþiu se fundamenteazã nu peo descifrare a operelor în termeni iconici, ci pe

înþelegerea lucrãrilor ca ansambluri tectonice, soluþiiconstructive conform cãrora forma sculpturalã ianaºtere prin relaþia directã a materialului cu forþa degravitaþie, principiul echilibrului, tendinþa derãsturnare, incidenþa greutãþii etc.

De la Pãsãrile în Spaþiu, Mãiestrele, MuzeleAdormite, Danaidele, capetele de copii, trecând prinseria Sãruturilor, a Negreselor Albe, a variantelorPrinþesei X ºi ajungând pânã la Regele Regilor,Vrãjitoarea ºi alte grupuri mobile din lemn prezenteîn expoziþie, rãmâne vãditã preocuparea luiBrâncuºi pentru echilibrarea armonioasã asculpturilor atât din punct de vedere vizual cât ºitectonic. Cãutarea proporþiilor ideale, centrarea peaxa verticalã de rotaþie sau, dimpotrivã, speculareaieºirii formei din ax ca mijloc de generare a vibraþieiinterne a sculpturii, sprijinirea masei volumetrice peun singur punct pentru a crea senzaþia de miºcareºi de instabilitate într-un corp static, folosireametodei combinatorii în dispunerea pieselor pesocluri, sunt strategii creative care oglindesc oconcepþie tectonicã ºi, prin extrapolare,arhitectonicã - deci spaþialã - a sculpturii, însã subformã de corpuri condensate.

Brâncuºi a fost cel care a recompus puzzle-ulartei moderne dând un nou protagonism formei,conþinutului ºi materialelor generatoare de sens prinacþiunea lor în spaþiu. Dincolo de încãrcãturaanimistã, sensurile filozofice ºi poetice ºi înaltulgrad de estetizare, cãutate de Brâncuºi prin efortulde esenþializare a formei ºi prin revenirea la arhetip,

se manifestã în creaþia lui un pragmatism constantºi viguros, înrãdãcinat în destoinicia þãranuluiromân. Acelaºi pragmatism care i-a servitsculptorului român drept filtru de epurare ºipurificare a întregii tradiþii a sculpturii clasice, le-aservit la rândul lor minimaliºtilor americani pentrua discerne în cadrul creaþiei brâncuºiene întreconþinut ºi limbaj. Au fost atenþi nu la ce se spuneci la cum se spune în configuraþia plasticã. Brâncuºia dus la epuizare posibilitãþile mâinii umane de acrea forme perfecte, primare, sintetizate, autonome.Astfel apare drept firesc pasul minimaliºtilor înspreintervenþia maºinilor ºi estetica industrialã încrearea obiectelor specifice, elemente sculpturale cucare aceºtia au intervenit în spaþii date, alterândcontextul expoziþional în raport cu prezenþa fizicã aspectatorului. La Brâncuºi, operaþia de ºlefuire abronzului sau a marmurei nu se face cu scopestetizant ci, fiind supusã aceleiaºi rigurozitãþipragmatice, urmãreºte înlãturarea oricãruinaturalism al suprafeþelor, la fel precum adoptareaformelor geometrice elementare urmãreºteanihilarea naturalismului în formã, volum saucontur. Simbolul suprem al acestei negãri asupunerii în faþa oricãrui model ºi al luptei îndârjiteîmpotriva accidentalului îl constituie ColoanaInfinitului. În opinia lui Serra, ale cãrui principiicreative s-au cimentat pe fundalul evolutieiminimalismului, întrega generatie a minimaliºtiloramericani îi este îndatoratã Coloanei Fãrã Sfârºit aartistului român.

Cu poetica lui particularã Brâncuºi considera cã„(…) o sculpturã nu se sfârºeºte niciodatã înpostamentul sãu, ci se continuã în cer, în piedestalºi în pãmânt.” Creeazã o tensiune în jurul ei care sedescarcã atât în cer cât ºi în pãmânt, în sensul forþeide greutate ºi gravitaþie. Dacã Brâncuºi esteconºtient de forþa de gravitaþie, dar încearcã sã oînvingã înãlþându-se pe verticalã înspre infinit, Serrao lasã în schimb sã acþioneze în mod natural asupramaterialelor, folosind-o ca forþã structurantã apãrþilor între ele ºi ca element de legãturã întreansamblu ºi sol.

Volumului epurat al pieselor lui Brâncuºi i seopune bidimensionalitatea ºi rectangularitateaminimalistã a planºelor de plumb ºi de oþel ale luiSerra (Seria Prop, Circuit, 1-2-3-4-5-6-7-8 etc.),autentice falii spaþiale care dau consistenþã ºi sensgolului dintre ele, obligând spectatorul la

19TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Brâncuºi-Serra O punere în scenã

Septimiu Jugrestan

arte

Richard Serra. 1-2-3-4-5-6-7-8, 1987, oþel

Constantin Brâncuºi Sãrutul, 1907-8, gips

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

parcurgerea unui traseu, la o percepþie peripateticã.Vibraþia internã la care ne supun piesele luiBrâncuºi, corespunzãtoare unei percepþiicontemplative, este înlocuitã de Serra cu miºcareacorporalã ºi cu o percepþie senzorialã ºi temporalã aspaþiului, care devine astfel materialul ultim delucru al artistului american.

Seria Prop, dezvoltatã între anii 1967-71, este osuccesiune de lucrãri de concepþie raþionalã, careoglindesc o logicã constructivã bazatã pedeschiderea formei ºi definirea spaþiului. Pieselesunt realizate prin operaþiunea de sprijinire a unorplãci ºi suluri de plumb care genereazã structuriunite exclusiv prin forþele fizice naturale: greutate,gravitaþie, frecare, presiune. Lipsa de articulaþii fixeface ca lucrãrile sã nu dureze mai mult decâtdureazã expoziþia.

Având la bazã aceleaºi principii constructivedin seria Prop, instalaþiile de interior compuse dinplãci rectangulare de oþel definesc spaþiul divizându-l sau comprimându-l, marcând direcþiile pe caretrebuie sã le urmeze vizitatorul. Lucrãri precumStrike, Circuit, Twins, mizeazã pe dizolvareaobiectului în spaþiu ºi presupun o inovaþieperceptivã esenþialã: se împlinesc numai înmomentul în care sunt parcurse de spectator, fiinddirect dependente de scara ºi poziþia corpuluiuman.

Înþelegerea intimã a conceptului de scarãînnobileazã atât creaþia lui Brâncuºi cât ºi pe cea alui Serra, însã rezultatul scontat este diferit înfuncþie de viziunea fiecãruia. Mã explic: în vremece la Brâncuºi proporþiile ansamblurilor sculpturalese raporteazã la scara umanã sub imperativulsugerãrii unei vibraþii interioare care sã dea senzaþiade viaþã, respectiv de zbor, de rupere din materie,de negare a gravitaþiei, la Serra scara nu este atâtun coeficient al dimensiunii, cât o funcþie aexperienþei, relaþionatã cu masa materialului, loculºi actul de prezenþã a sculpturii. Având în vederefaptul cã tema sculpturilor lui Serra o constituieexperienþa fizicã ºi psihicã a spectatorului peparcursul unui traseu spaþio-temporal, scarareprezintã o noþiune crucialã, cãci determinãconþinutul sculpturii într-un mod fundamental.Datoritã unei astfel de conºtientizãri a conceptuluide scarã, sculpturile lui ajung sã-ºi defineascãpropriul spaþiu, fiind mai mult decât simple obiecteînfipte într-un spaþiu deschis – homeless objects(obiecte fãrã casã) – precum sculpturile de plaza art(denumire peiorativã datã de Serra însuºi), a cãrorscarã este o funcþie de dimensiune, sau piesele

minimaliste a cãror acþiune se reduce doar lainteriorul marelui cub alb al galeriei. Termenului deplaza art Serra îi opune conceptul personal de site-specific, fundamentat pe principiul constructiv deajustare continuã a scãrii, înþeleasã ca elementesenþial pentru situarea sculpturii în relaþie cucontextul ºi vizitatorii.

Conform lui Serra, “a desena o linie înseamnã aavea o idee”. La Serra, o linie desenatã în plandevine o tãieturã în material sau în spaþiu, iar otãieturã în spaþiu devine, la rându-i, principiuunificator între pãrþile separate. Între 1969-71 Serrarealizeazã lucrarea Strike, aºezând o planºã de oþellaminat în colþul unei încãperi, þinutã în picioare decolþul însuºi. Strike nu era altceva decât o simplãplanºã de oþel care, pentru a deveni sculpturã,trebuia sã ocupe un loc, trebuia sã-ºi asume opoziþie: înfiptã vertical într-un colþ al galeriei,bisectând unghiul de 90 de grade între doi pereþi,împãrþea spaþiul cubic al sãlii dându-i volum ºiconsistenþã fizicã ºi provocând o schimbareperceptivã a acestuia. Strike organiza spaþiul înlegãturã directã cu corpul spectatorului, în aºa felîncât independenþa atât a spectatorului cât ºi aspaþiului se vedeau separate ºi unite alternativprintr-o coregrafie dictatã de opera însãºi. Sculpturalua în stãpânire spaþiul, redefinindu-l.

Acelaºi principiu al tãieturii care uneºte îlregãsim, conform observaþiei lui Rosalind Krauss, în“(…) obstinaþia cu care Brâncuºi a explorat o datã ºiîncã o datã, în 1907, 1910, 1912, 1915, 1921, 1933,1937, acea linie de compresie dintre douã figuriregãsindu-se într-un sãrut, o linie care în modsimultan rupe singularitatea monoliticã a pietreiprintr-o sciziune între douã corpuri separate ºiactiveazã interminabilul moment de fuziune a

acelor corpuri. Aceastã linie descrie ceea ce s-arputea numi o fisurã în centrul pietrei, o zonã decompresie în care fiecare corp se experimenteazã pesine însuºi prin presiunea exercitatã asupraceluilalt.”1 În momentul în care percepem sculpturaca pe ceva care se întâmplã în mod fizic, optic,chimic, conform legilor naturii ºi nu legilor esteticiisau compozitiei, înþelegem cã fisura materialãdevine fisurã fenomenologicã în Sãrutul luiBrâncuºi. Dacã Serra abordeazã fenomenologia caprogram creativ, Brâncuºi extrapoleazã substanþafenomenologicã a sculpturii de la obiect laintervenþie spaþialã în mod intuitiv, printransformarea corpului închis, monolitic, alSãrutului, în corpul deschis, penetrabil, al PorþiiSãrutului. Problematica deschiderii spaþiale semanifestã atât în Poarta Sãrutului ca formãpenetrabilã cât mai ales în întregul ansamblu de laTârgu Jiu, conceput de Brâncuºi ca un spaþiu deîntâlnire al persoanelor. Pentru prima data, la TârguJiu, dupã multe secole în care s-a limitat la creareaoperei de artã ca obiect finit, contemplabil,sculptura devine loc, spaþiu, context experimentabil.

Serra însuºi situeazã originile percepþieiperipatetice, principiu guvernant al întregii salecreaþii – ridicat la rang de excelenþã în instalaþiaMateria Timpului din muzeul Guggenheim Bilbao –în opera lui Brâncuºi: „Schimbarea conþinutuluipercepþiei fãcând ca vizitatorul ºi sculptura sãcoexiste în acelaºi spaþiu comportamental implicãmiºcare, timp, anticipaþie, etc. Aceasta nu a începutcu David Smith sau Robert Morris. Acest concept afost dezvoltat de Brâncuºi la Târgu Jiu ºi acontinuat de-a lungul secolului XX”, lãmureºteSerra.

Pentru a încheia în aceiaºi termeni ai inserþieispaþiale, subliniez faptul cã atât Serra cât ºiBrâncuºi au reuºit sã transforme sculptura într-unspaþiu al persoanelor lãsând ca semnificaþia opereisã cadã asupra subiectului uman, a cãrui prezenþãcorporalã este indispensabilã împlinirii intervenþieiartistului. Dincolo de divergenþele de limbaj, înconcepþiile amândurora sculptura devine un mijlocde a impulsiona trezirea interioarã ºi fizicã aomului prin integrarea lui corporalã, afectivã ºiraþionalã în spaþiul urban, natural, universal…

NNoottee::1 Zãrnescu, Constantin, Aforismele ºi textele luiBrâncuºi, Ed. Cartimpex, Cluj, 1998, p. 1202 Krauss, Rosalind E., Richard Serra, Sculpture, Ed. Laura Rosenstock, New York, 1986, p. 21, traducere proprie.3 Richard Serra, Writings Interviews, The University ofChicago Press, 1994 p. 146, traducere proprie.

Richard Serra Strike, 1969-71, oþel

Constantin Brâncuºi Muza adormitã, 1910, bronz polizat

Dr. György Németh (n. 1956) este istoric alantichitãþii, clasicist de renume mondial, profesoruniversitar al Universitãþii din Debrecen ºi alUniversitãþii Eötvös Lóránd (ELTE) din Budapesta,precum ºi profesor asociat al Universitãþii Babeº –Bolyai din Cluj. Domeniul sãu de cercetare cuprindeprintre altele istoria socialã ºi politicã a Atenei însecolul V. a. Chr., epigrafia greacã ºi magia în lumeagreco-romanã. Este autorul a peste 24 de cãrþi, 50 destudii ºi 300 de articole publicate.

Szabó Csaba: Dupã afirmaþia lui KárolyKerényi, un istoric al antichitãþii lucreazã înspiritul „religio academici”, religia savantului.De ce aþi ales ca domeniu de cercetare lumeaanticã?

György Németh: Eu aº zice cã el m-a ales pemine. Ca adolescent am vrut sã devin poet, defapt eram fermecat atunci de muzicalitateaversurilor. Asta nu e de mirare, bunicul meuBéla Németh era profesor într-un liceu din BaiaMare ºi compozitor de renume al muziciimaghiare, iar tatãl meu a devenit directorulOperei Maghiare din Budapesta. Ca poetdebutant l-am avut drept maestru pe faimosulSándor Csoóri, care îmi ºtergea greºeliile dinpoezii cu un creion gros. Uneori rãmânea dincâte un poem doar o singurã frazã, dar atunciafirma cã era puþin gelos pentru ea. Aºa amdevenit student în Universitatea Eötvös Lóránd(ELTE) la filologie maghiarã ºi istorie, ºi undeam fost surprins de antiteza dintre cele douãtabere literare: populiºtii ºi urbaniºtii. Acestfenomen pe mine mã dezgusta, de acea nici nuam publicat ca poet. Doar dupã apariþia a douãvolume de poezii prezenþa mea a devenitvizibilã, dar atunci deja eram student la istorieanticã.

În comparaþie cu viaþa dubioasã a literaturii,lumea clasiciºtiilor era conservatoare, elegantã,ºi în cadrul ei conta doar calitatea înaltã. ªiacolo existau mai multe curente, dar aspectulacesta l-am observat doar mai târziu. Cursurilede latinã ale lui Tamás Adamik mi-au stârnitinteresul pentru traducere ºi filologie, asfel am

început sã traduc chiar înainte de a fi învãþat cuadevãrat limba latinã. Am participat – fiind încãstudent la istorie – la concursul naþional altraducãtorilor de latinã ºi greacã veche, avândrezultate semnificative. Am devenit apoi studentla filologie clasicã, ºi traducând poezii greceºtimi-am dat seama cã în muzicalitatea acestorrânduri mã simt cu adevãrat „acasã”. Atunci num-aº fi gândit cã o sã mã ocup vreodatã cuistoria socialã a lumii greceºti din epoca arhaicã.

Aþi fost student la ºcoala marilor clasiciºti aivremii. Cum aþi caracteriza aceastã epocã?Cine era mentorul ºtiinþific atunci?

Au fost mai mulþi, dar cel mai important eraprofesorul István Hahn, ale cãrui cursuri eraunu numai interesante, de o calitate superioarã,ci ºi pline de umor, ºi nu în ultimul rând el erarecunoscut ca un savant de renume mondial înistoria greacã, romanã ºi evreiascã deopotrivã.La el mi-am scris disertaþia de masterat ºi apoiteza de doctorat, ºi am devenit asistent pe lângãel la Catedra de istorie anticã. Moartea luibruscã m-a împiedicat sã învãþ ºi mai mult de lael. De la Géza Komoróczy, asirolog ºi filolog derenume, am deprins precizia ºi severitateacercetãtorului ºi a filologului. János GyörgySzilágyi, ultimul student în viaþã al lui Kerényi,þinea cursuri de istoria artei antice în Muzeul deArtã, iar noi studenþii eram fermecaþi de fiecaredatã. Din orele lui Zsigmond Ritoók am reþinutmai mult empatia pentru omul pedagog. Nu înultimul rând, deja ca ºef de catedrã înDebrecen, l-am invitat anual pe Géza Alföldyde la Heidelberg, ºi am participat la fiecare cursal lui. De la el am învãþat cât de importantãeste simbioza între imagine ºi text în cadrulunei prezentãri ºi argumentãri. A fost o ºcoalãexcepþionalã. Am avut ºi alþi profesori derenume, dar lacunele lor umane au egalattalentul lor ca savanþi.

Ce însemna sã fiþi studenþi atunci?

Eram puþini. În cadrul Universitãþii Eötvös

Lóránd (ELTE), secþia de istorie – filologiemaghiarã avea doar zece studenþi. Întreprofesori erau câþiva mai puþin performanþi,creaturi ale politicii epocii, dar calitateaeducaþiei universitare întotdeauna depinde destudenþi. Am învãþat împreunã ºi ºtiam ce cursmeritã urmãrit. Acei puþini care au reuºit laadmitere aveau ºansa la o educaþie de elitã, cu oofertã liberã, imposibilã azi. Noi nu eram forþaþisã învãþãm: de aceea eram acolo. Asta lipseºteazi din educaþia universitarã.

Despre faimoºii profesori ai universitãþii deatunci existã o mulþime de anecdote, legende,dintre care ºi despre István Hahn. Puteþi evocauna?

Hahn era un geniu lingvistic, citea în 26 delimbi, dar scria ºi vorbea multe dintre acestea.În acei ani, sub egida „prieteniei între popoare”,veneau mulþi studenþi din þãri îndepãrtate, aºaºi un anume Mohammed din Yemen. Baiatuldoar bâlbâia puþinã maghiarã, ºi astfel era scutitde majoritatea examenelor. Adeverinþa lui eradeja zdrenþuitã, fiind mereu arãtatã la fiecare

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

interviu

de vorbã cu istoricul prof. universitar dr. György Németh (Ungaria)

Religio academici

György Németh

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

examen – ºi cu mare folos, întotdeauna treceaprobele. Nu însã ºi la Hahn. Mohammed intrãîn salã, bâlbâie cã el ºtie istoria romanã, însã cãnu este capabil sã se exprime în maghiarã.Hahn se aºeazã lejer în fotoliul sãu, aprinde oþigarã ºi îi rãspunde în arabã. Mohammeddevine palid la faþã ºi dispare fãrã urmã dinfacultate.

Când aþi început cercetãrile ºtiinþifice?

Încã în anii studenþiei. La un curs a lui Hahnam citit un izvor literar despre bãtãlia de lainsulele Arginuse, unde în anul 406 a. Chr.atenienii au câºtigat, dar comandanþii au fostcondamnaþi la moarte dupã bãtãlie. Profesorul amenþionat cã aceastã temã meritã sã fie tratatãîntr-o lucrare. Dupã curs m-am cufundat înbibliografie, am colectat toate sursele despreeveniment ºi pânã la urmã mi-am fãcut teza delicenþã din acestã temã. Articolul meu, publicatîn limba germanã în revista Klio, oferea o nouãinterpretare a subiectului, astfel cã a devenit olucrare mult citatã. Se pare cã am ºtiut sãstârnesc cumva vocea – uneori criticã, alteorielogioasã - a clasiciºtilor de pretutindeni.

Mulþi dintre autorii antici sunt cunoscuþipublicului maghiar datoritã traducerilorDumneavoastrã. Care dintre operele antice vi s-au pãrut cel mai greu de tradus?

Pe lângã poemele lui Sappho, operele luiApian ºi multe epigrame, am tradus ºi multedintre scrierile lui Xenophon. Când acesta, înStatul Lacedemonienilor, descrie detaliatmanevrele militare ale spartanilor, atunci amavut dificultãþi cu traducerea. O altã provocare afost descrierea arhitecturalã a catedralei SfântaSofia din Constantinopol, fãcutã de PaulosSilentiarios. Aici am fost nevoit sã evit detaliiletehnice despre cupolã ºi despre tipologiamarmurei antice. Totuºi, consider cã rezultatuleste acceptabil.

Sunteþi profesor, cercetãtor ºi traducãtor înacelaºi timp. Cum lucraþi? Ce metode folosiþi?

Întotdeauna scriu un material pe tematicacursului, iar la cursuri vorbesc doar ceea ce mãintereseazã momentan. Astfel studenþii observãcã lucrãm cu un material viu, ºi nici eu nu mãplictisesc. În ultima vreme traducem textemagice. Multe dintre volume le-am tradusîmpreunã cu studenþii ºi doctoranzii: deexemplu, din Neaira1 cunoaºtem viaþa uneiprostituate, în Mituri pãmântene (Földreszálltmitoszok)2 întâlnim interpretarea raþionalistã amiturilor de cãtre autori antici, iar în Numerevindecãtoare (A gyógyitó számok)3 gãsimlegãtura medicinii antice cu numerologia.Temele sunt foarte variate, deoarece ºi omulantic se ocupa cu diferite probleme, care azireprezintã surse inepuziabile pentru noi.

Cursurile Dumneavoastrã sunt frecventate defiecare datã de o mulþime de studenþi. Cumvedeþi un profesor „ideal”? Care este azi roluladevãrat al unui profesor universitar?

Nu ºtiu cum ar fi un profesor „ideal”. Euurmez modelele vãzute la Hahn, Alföldy ºiSzilágyi, totuºi acestea sunt deja analogii ºiinfluenþe vechi, eu însumi fiind activ în educaþiauniversitarã din 1981. Pentru cursuri, unde

analizãm texte antice, întotdeauna aleg surseinteresante ºi delicate din punct de vederelingvistic. Însã în cazul seminariilor clasice,unde nu putem recurge la interpretãri, nu am operformanþã prea bunã, pentru cã aici studenþiisunt obligaþi sã vorbeascã ei înºiºi, iar eu nu amprea multã rãbdare cu superficialii sau cu ceifãrã talent. Aºa cã nu aº zice cã sunt unprofesor ideal, ori poate cã atmosfera de azi nua devenit idealã pentru asta. Aº estima cã otreime dintre studenþi nu au ce cãuta lafacultate. Azi rolul profesorilor universitari adevenit sã ofere informaþia ºi ºtiinþa cu caregeneraþiile mai vechi veneau deja din liceu. Euam ajuns competent în educaþia de elitã, ºi suntconvins cã doar în cadrul universitar este posibilaºa ceva. Deci, un profesor devine „ideal” doardacã are ºansa sã aibã studenþi ideali.

Multe dintre operele Dumneavoastrãîncearcã sã elucideze cãteva stereotipii alementalitãþii colective despre lumea anticã. Cu ceobstacole se întâlneºte azi un istoric alantichitãþii pe scena ºtiinþei ºi în faþa publiculuilarg? Ce rol are în societate?

Publicul larg nu are mari aºteptãri de la noi,în principiu nici nu ºtie de existenþa noastrã – ºiasta este chiar foarte bine aºa. Nicio operã nuare mii de vizitatori, dar existã totuºi o ºansã caun solist din Ardeal sau Ungaria sã devinãfaimos. Aºa ºi în ºtiinþã: publicul aici esteinternaþional, nu are importanþã de ce unii nuºtiu nici bibliografia de bazã – din lene saupentru cã avem biblioteci sãrace. Lumea ºtiinþeieste un domeniu competitiv, dar crud. Scopulistoriei antichitãþii este întotdeauna acelaºi: sãne înþelegem pe noi înºine prin rãdãcini istorice.Uneori se pare cã unele izvoare nu sunt destulde bune pentru acest scop, dar asta depinde ºide cel care le interpreteazã. ªi în domeniulnostru sunt pustnici care se ocupã din obligaþie,ºi nu din pasiune, cu antichitatea. Asta este însãmai rãu pentru ei, nu neapãrat pentru ºtiinþã.Eu consider cã este foarte important sã existeasemenea talente cum era Hahn, care atrãgeastudenþi talentaþi în jurul sãu, convingându-i pe

toþi cã – în ciuda perspectivei financiare foartemodeste ºi a efortului imens – cercetareaantichitãþii este o aventurã minunatã pentru oviaþã. Noi chiar lucrãm din pasiune, ceea ce esteun fenomen foarte rar azi.

Dupã opinia unora, trãim într-o epocã decrizã. Cum au biruit grecii antici marileschimbãri?

Nu cred cã prezentul nostru ar fi maisumbru decât alte epoci. În vremea rãzboiuluide treizeci de ani ambele tabere îºi argumentauacþiunile prin valori morale, în timp ce creºtiniiîi masacrau pe fraþii lor de credinþã. Grecii erauoameni ai schimbãrilor. Deja ºi în Odiseea aparenevoia grecilor de inovaþie, de noutate, eicerând de la protagonist doar cântece noi. Dincuriozitatea, creativitatea ºi spiritul lor deaventurã izvorãºte civilizaþia europeanã. Ei nunumai cã au supravieþuit marilor tragedii aleistoriei, dar au ºi renãscut spiritual de fiecaredatã. Cucerirea romanã a început odatã cudistrugerea Corintului de cãtre Mummius. Dupãun secol, Horaþiu se laudã cã el foloseºte pentruprima datã la Roma rima greacã, ºi menþioneazãcã Grecia cuceritã l-a cucerit pe învingãtorul ei4.Nu existã situaþii fãrã soluþii, iar grecii care îiînvãþau cultura pe romani ºtiau asta.

NNoottee::1 Apollodóros, Vádbeszéd Neaira ellen

(trad.: Kató Péter - Németh György – SiposFlórián), Szeged, Editura Lectum, 2006, 120 p.

2 Németh György (coord.), Földreszálltmitoszok, Szeged, Editura Lectum, 2008, 174 p.

3 Németh György (coord.), A gyógyitószámok, Szeged, Editura Lectum, 2008, 165 p.

4 Citat din Horatius, Epistulae II, 1, 156-157.

Interviu realizaat de SSzzaabbóó CCssaabbaa

Istvan Hahn

Asupra Regatului României se abat pe rândultimate ruseºti, dictate hitleristo-mussoliniene-hortiste, conducãtorii români

din 1940, temãtori, ºovãitori în faþa disproporþieide forþe între revizioniºti ºi forþa armatã naþionalãromânã, uitã sã se raporteze direct la sângelevãrsat pentru fãurirea României Mari, atât la Vestcât ºi la Est, de Armata Regalã Românã între 1916-1919, ºi voteazã cedãrile fãrã luptã ale Basarabiei,Nordului Bucovinei, a þinutului Herþei (ultimeledouã teritorii nu erau incluse în Anexele secrete alePactului Ribentrop-Molotov din 23 august 1939) înfavoarea URSS-ului ºi a Transilvaniei de Nord înfavoarea Ungariei. Armata Regalã Românã seretrage din aceste teritorii, ofiþerii, soldaþii ce ar fidorit sã lupte, sã dovedeascã mai mult respect ºidevotament faþã de fraþii lor de arme din 1916-1919, se supun scrâºnind din dinþi ºi cu ochiiînlãcrimaþi se retrag pe teritoriul statal rãmas liber.Politicienii care au votat în Consiliile de Coroanãpentru cedãri teritoriale fãrã luptã s-au temut cã Regatul va fi desfiinþat ºi au reflectatsã pãstreze cea mai mare parte din teritoriul lui ºiîn funcþie de mersul celui de al Doilea RãzboiMondial, de raporturile de forþe ce se vor impunepe fronturi, sã încerce refacerea frontierelorpierdute. Polonia a preferat sã lupte, dar a fostdesfiinþatã ºi ºtearsã de pe hartã, însã a semnatTratatul de Pace ca putere victorioasã dupã Rãzboi.

În 1941 s-a produs marea defecþiune întrealianþa sovieto-nazistã prin atacul lui Hitler contralui Stalin care aruncã URSS-ul sau o urcã în cãruþaNaþiunilor Unite din Carta Atlanticului, a puterilordemocratice, care combãteau nazismul german,fascismul mussolinian ºi imperialismul japonez,care dupã Pearl Harbour determinã intrarea înRãzboi a SUA, unul din modelele democraþiilor peplan global. Senatorii americani neutraliºti aurealizat cã pacea, ca ºi democraþia, suntindivizibile, cã trebuiau ajutate ºi apãrate pe planglobal, cã cele douã ziduri terestre ºi acvatice alecelor douã Oceane, nu asigurã securitatea SUA, nuo fac inexpugnabilã ºi nici de neatins pe planinternaþional. Din punct de vedere tehnic ºi militar,atacul ursului brun nazist contra ursului roºu rus,a fost benefic pentru cauza pãcii ºi democraþiei,deoarece a situat nazismul la mijloc, l-a strivit întredouã fronturi ºi la puþin timp cade ºi imperialismuljaponez. URSS-ul ºi poporul rus luptã eroic, cujertfe grele, contra germanilor, contribuþia lor lavictoria comunã a Aliaþilor este pe mãsurã,importantã ºi meritorie, dar conducãtorii comuniºtide la Moscova, semneazã cu mâini mincinoaseprincipiile Cartei Atlanticului care au prevãzut cãdupã rãzboi se vor efectua alegeri libere, cã fiecarepopor îºi va fixa liber regimul politic sub care vreasã trãiascã, cã nimeni din afarã nu le va impunesilnic alte regimuri, cã toate statele vor fi egale, sevor respecta reciproc unele pe altele într-o lumepaºnicã, aºezatã pe bazele celor mai sãnãtoaseprincipii ale umanitãþii, din care rãzboaiele vor fiexcluse.

Dupã pierderea Basarabiei, a NorduluiBucovinei, a þinutului Herþei, urmeazã ºi pierdereaTransilvaniei de Nord unde ungurii din Cluj, alãturi

de ungurii din celelalte oraºe ºi sate din zonãîntâmpinã cu bucurie ºi extaz trupele maghiarecare le alimentau sub ochii lor visul refaceriiUngariei Mari. În Cluj ºi în toatã zona ocupatã,propaganda ungarã a tipãrit – în batjocurã – afiºemortuare care anunþau decesul României Mari,feciorul de 22 de ani. În text se afirma cã decesuls-a produs în pofida operaþiei efectuatã de doctoriiStalin ºi Molotov care i-au scos o coastã ºijumãtate, dupã care pacientul recidivat în boalã, afost operat ºi de doctorul Horthy ºi ºi-a datobºtescul sfârºit. Semnau post-mortem pãrinþiiFerdinand ºi Maria, tot post-mortem veriºoriiprimari Cehoslovacia ºi Polonia, ºi Franþa ºi Anglia,naºii de la Paris ai României. Propaganda ungarãacþiona pentru a demoraliza ºi mai mult decât eraopinia publicã românã, care a pierdut apoi ºiCadrilaterul în favoarea Bulgariei.

Între iunie 1941 – august 1944, Armata RegalãRomânã elibereazã Basarabia, Nordul Bucovinei,dar conducãtorii fac greºeala de a nu se opri peNistru, cum a recomandat opoziþia, ºi pânã în1942 deportãrile evreilor provoacã pierderi mari devieþi omeneºti, suferinþe care înscriu o patã neagrãîn istoria regimului de dictaturã militarã. ªefiipolitici de la Bucureºti tatoneazã ºi posibilitatearecâºtigãrii Transilvaniei de Nord. Când balanþa deforþe înclinã spre URSS ºi aliaþii ei, atât guvernul,cât ºi opoziþia, tatoneazã posibilitatea armistiþiului,a întoarcerii armelor, încercând sã obþinã refacereaunitãþii naþionale de stat, dar rãspunsul Aliaþilorcare lãsaserã iniþiativa URSS-ului prin care sedãdeau soluþiile, a fost clar, România sã facã gestul,dar nu va primi înapoi decât Transilvania de Nord.Dupã 23 august 1944 Armata Regalã Românãluptã alãturi de Aliaþi, în 25 octombrie 1944, deziua Regelui Mihai, elibereazã Careii ºi Satu Mare,România ocupã locul IV în privinþa efectivului pefront pânã la capitularea Germaniei, dar Regatulsemneazã pacea de la Paris, din februarie 1947, castat învins, orice efort de a obþine statutul decobeligerant – dupã modelul Italiei care a întors ºiea armele ºi l-a obþinut din partea stateloroccidentale – fiind respins de marile puterivictorioase, concomitent cu încercãrile inserate maiales în memoriile unor exilaþi români de a obþinereintegrarea în Regat a provinciilor rãsãritenepierdute în 1940 în favoarea URSS-ului pe atunciprietenã cu Hitler. Puterile occidentale au consimþitca toate teritoriile anexate de Stalin ºi Molotovîntre 1939-1941 sã rãmânã în fruntariile marelui loraliat comunist de la Rãsãritul roºu care începeadupã 1945 sã se înroºeascã mai mult deoarecepânã dincolo de Oder-Neisse – sub supraveghereaatentã ºi cu colaborarea Armatei Roºii – seinstaura, pe faze, puterea totalitarismului bolºevic,dupã modelul Moscovei tirane ºi comuniste.Singurul teritoriu recuperat de România a fostTransilvania de Nord, deoarece aºa au stat atuncilucrurile, puterea de decizie era la cei mari ºiputernici, împotriva cãrora nimeni nu se puteapune ºi opune.

În martie 1945 Regele Mihai I ºi RegatulRomânia au primit la Cluj de la un general sovieticadministraþia Transilvaniei de Nord. Cu aceastãocazie generalul a afirmat cã era pentru prima datãîn istorie când un stat învins primeºte un teritoriu,

dorind probabil sã susþinã „generozitatea”Moscovei roºii care fãcea acest „cadou” României.Dar ºi Regele Mihai ºi Regatul România au fãcut„cadou” URSS-ului ºi Naþiunilor Aliate vieþile a zeciºi zeci de mii de soldaþi ai acestora, scurtândRãzboiul Mondial cu 6 luni, au deschis pe odistanþã de câteva sute de kilometri drum liberArmatei Roºii care a zdruncinat zdravãn poziþiileGermaniei în zonã. Pe lângã contribuþia denetãgãduit a României la învingerea Germaniei,greu de negat chiar pentru URSS, mai era probabilîn calcul faptul cã dacã Moscova redã Transilvaniade Nord Regatului, românii au obligaþia sã tacãveºnic, sã nu-ºi mai cearã teritoriile din Rãsãrit, sãzicã bogdaproste, sã se mulþumeascã cu revalidareape plan internaþional a votului din 1 Decembrie1918 ºi a Tratatului de la Trianon. Era ºi acesta unmic progres faþã de hotãrârea Internaþionaleibolºevice de la Moscova, din perioada interbelicã,care aplica automat indicaþiile guvernului comunist,cã România era un stat imperialist, format prinjafuri ºi anexiuni de teritorii strãine, de undedecurgea cã toatã Transilvania trebuia redatãUngariei, Basarabia ºi Bucovina URSS-ului,Dobrogea Bulgariei. Era clar cã bolºevicii rãsturnauadevãrul cu fundul în sus, îºi prezentau marileminciuni ca adevãruri, denaturau sensul real alnoþiunilor ºi nu fãceau altceva decât sã adevereascãproverbul cã hoþul te face hoþ ºi imperialistul teface imperialist printr-o ciudatã ºi periculoasãrãstãlmãcire pe care istoria în curgerea ei imuabilãîn timp ºi spaþiu a avut grijã – dupã decesulsperãm definitiv ºi irevocabil al imperiului„diavolului roºu” care a fost URSS-ul sã lecorecteze parþial ºi total în unele cazuri.

De asemenea, Moscova a trebuit sã seautocorecteze, sã recunoascã totuºi cã refacereaPoloniei la 1918 n-a însemnat cã s-a nãscut un“copil monstruos” al Tratatului de la Versailles, sãconsimtã la refacerea Poloniei, având însã toatãgrija ca aceasta sã fie roºie ºi impunându-i acelaºiregim ca în URSS. URSS-ul ºi-a format un nucleude armatã polonã comunistã, care sub oblãduireaArmatei Roºii a pus mâna pe puterea de stat,anihilând orice tentativã a guvernului polonez înexil la Londra ºi a Armatei Þãrii care a luptatalãturi de Anglia, SUA, Franþa lui de Gaulleîmpotriva lui Hitler sã se întoarcã acasã ºi sãconserve regimul social ºi naþional interbelic.Adânc înfipte în solul patriei rãmân Biserica PolonãCatolicã, poporul polonez înzestrat cu spirit civic,politic pronunþat, care-ºi face datoria, submineazãpe faze regimul comunist, dã lumii catolice ºidemocraþiei pe Papa Ioan Paul al II-lea, care-ºiaduce contribuþia la dãrâmarea comunismului ateudin Europa. Moscova pãstreazã teritoriile poloneanexate în 1939, dar mutând milioane de germanispre Vest, acordã Varºoviei aºa-numitele teritoriirecuperate, oraºe ºi sate cu soluri bogate înminereu. În schimb, Moscova sperã ca ºi în cazulRomâniei, cã polonezii îi vor fi recunoscãtori cãprimind aceste teritorii nu le vor mai revendica pecele din Rãsãrit ºi mai ales cã, recunoscãtori fiind,vor accepta regimul roºu, URSS-ul fiind ºidevenind ºi garantul noilor frontiere de stat alePoloniei.

(continuare în numãrul viitor)

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Din simbolistica ClujuluiVremuri de azi ºi de demult

Dumitru Suciu

diagonale

(Urmare din numãrul trecut)

(continuare din numãrul trecut)

De la Unire, Gând românesc este prima revistãdin Ardeal în care spiritul critic ºi criteriulestetic devin prioritare. Ea este de fapt opera

unui singur autor, care se numeºte Ion Chinezu, celdintîi critic literar din Ardeal cu un limbaj specializat ºisincronizat cu fenomenul literaturii în desfãºurare. Deorigine mureºeanã, se naºte în 1884 ºi îºi face studiileuniversitare la Budapesta ºi Bucureºti. Vine în Cluj în1925 ca profesor de liceu, urmînd sã-ºi susþinãdoctoratul, în 1930, cu lucrarea Aspecte din literaturamaghiarã ardeleanã (apãrutã în volum la Editura“Societãþii de mîine”, Cluj, 1930, ºi reeditatã de IonVlad, în englezã: vezi Ion Chinezu, Aspects ofTransylvanian Hungarian Literature. 1919-l929, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane. FundaþiaCulturalã Românã, 1997). Între 1930 ºi 1932, se aflã laParis, cu o bursã de studii, unde îi frecventeazã pecomparatiºtii F. Baldensperger ºi P. Hazard. Se întoarcedin Franþa nu ca un modernist exclusivist, ci decis sãreformeze climatul cultural ºi, îndeosebi, gustul publicdin Ardeal, dominate pînã la sfîrºitul anilor 20 deideologia sãmãnãtoristã. Gând românesc urmãreºte cuprecãdere promovarea creaþiilor ardeleneºti, consideratedrept pãrþi constitutive ale „spiritului românesc” înansamblul sãu. Pusã sub egida Astrei, revista e soluþiasalvatoare într-un moment de crizã. În Cuvînt înaintedin primul numãr, recurge de-a dreptul la o retoricãalarmantã pentru a zgîndãri orgoliul unei a doua„deºteptãri”: „Vom spune însã ceea ce se vede la totpasul, chiar dacã un amor propriu rãu inspirat aruncãun vãl de complezenþã peste adevãrul puþin comod:Ardealul a fost neglijat, pãrãsit, trãdat de noi, ardelenii.Vorbesc, bineînþeles, de Ardealul adevãrat, dupã care vorîntreba cîndva cei ce ne vor urma, ºi nu de Ardealulaparenþelor zgomotoase, a cãror viaþã þine exact pînãcînd se-ngãlbeneºte un afiº”. Nu lipsesc personalitãþilestrãlucite ºi ideile novatoare, însã: „rãul este în altãparte: în descurajatoarea ariditate, anume cultivatãparcã, ce s-a întins peste întreg cuprinsul acestui colþ deþarã, în lipsa oricãrei generozitãþi de gîndire anenorocitei acesteia de «clasã cultã», care ar trebui sã fiehuma bunã pentru rãsadul ideilor ºi care se lasã nãucitãmereu ºi abãtutã aºa de departe de rostul ei adevãrat,încît, prea adeseori, nu-ºi poate justifica pretenþiile decîtprin lamentabila exhibiþie a unei diplome”. Vinovãþiadezastrului aparþine, deopotrivã, bãtrînilor ºi tinerilor.Dupã Unire, românii par sã nu mai aibã un idealcomun. Sentimentului comunitar i s-a substituitegoismul individualist. Sfidarea tradiþiei legitimatoareduce la dezagregarea ºi sleirea energiilor naþionale:acestea sînt neliniºtile unui intelectual, în fond, lucid ºi,în durata lungã a istoriei, chiar profetic. Aºadar: „Rostulacestei reviste este tocmai sã mobilizeze toate energiilebune ale Ardealului, sã þie la suprafaþã complexul deprobleme ale acestei pãrþi de þarã, sã continue, cu altecuvinte, sã actualizeze tradiþia Astrei”. Într-o perspectivãculturalã vastã, Ion Chinezu încearcã resuscitareaapostolatului. Ca mulþi dintre contemporanii sãi, este unidealist cu simþ pragmatic ºi crede, într-adevãr, cãRomânia are ºansa unui destin excepþional. Înarticularea unui „stil de viaþã” românesc, creaþiei artisticeîi revine un rol esenþial. Pentru aceasta, ea trebuie sã seconcentreze asupra specificului „local”, înþeles însã nudecorativ, ci ca interioritate substanþialã. Obsedat,aproape, de contribuþia provinciilor la creºterea literaturiinaþionale, Ion Chinezu schiþeazã de fapt conceptul degeografie literarã. Cît priveºte Ardealul, dupã cinci anide la apariþia revistei, aºteptãrile criticului s-au împlinit,iar faptul îl mãrturiseºte într-o cronicã din 1938 lavolumul Anotimpuri al tînãrului poet Emil Giurgiuca:

„Mai din plin decît s-a putut spera, aceastã parte de þarãs-a afirmat cu vigoare, s-a regãsit – e poate mai nimerits-o spunem – în consensul vieþii româneºti. Ce s-apetrecut aici în aceºti cîþiva ani din urmã e ca a douacucerire de þarã, de data asta prin armele ºi destoiniciaspiritului ºi, de aceea, definitivã.” Cu toate cã are unprofil literar, Gând românesc acordã spaþii generoase nunumai beletristicii, criticii ºi istoriei literare, ci ºi istoriei,filosofiei, artelor plastice ºi muzicale. Tot astfel, înrevistã predominã semnãturile autorilor ardeleni, darpublicã aici ºi Tudor Vianu, Mircea Vulcãnescu, C. Noica, Vasile Bãncilã, Edgar Papu, Ion Pillat º.a. Sigurcã argumentul principal al renaºterii spiritului ardelenescîl constituie Lucian Blaga, al cãrui cult îl întreþine culuciditate, respectiv cu niºte comentarii foarte fine ºiadecvate, Ion Chinezu. Însã miza criticului o reprezintãîn special tinerii scriitori Pavel Dan, Emil Giurgiuca,Mihai Beniuc, Ion Vlasiu, Aron Cotruº. Revista aparepînã în 1940, iar dacã nu impune o miºcare literarã cuun program original, ea consacrã, în schimb, un criticliterar. Mai apropiat doctrinar de G. Ibrãileanu decît deEugen Lovinescu ºi cu o solidã formaþie clasicizantã, IonChinezu cunoaºte foarte bine fenomenul modernist ºiscrie cu o surprinzãtoare subtilitate despre Blaga ºi Pillatori despre Gib I. Mihãescu ºi Mircea Eliade. Cronicilesale surprind încã prin siguranþa intuiþiilor ºi inteligenþaasociativã, dar mai ales prin fineþea ºi expresivitatealimbajului critic. S-a desprins complet de conservatoris-mul lui Bogdan-Duicã ºi, în genere, de viziunea cultura-listã asupra literaturii, însã inovaþiile moderniste sîntacceptate doar ca expresie a specificului naþional. Flerulsãu îºi dã mãsura deplinã în descoperirea ºi valorizareacorectã a lui Pavel Dan. Cariera lui de critic sfîrºeºteodatã cu dispariþia revistei, iar un volum cu unele dintreproducþiile sale apare abia în 1969 sub îngrijirea ºi cuprefaþa lui I. Negoiþescu: Pagini de criticã. În posteritate,cel puþin prin modul de raportare la relaþia dintre tradi-þie ºi inovaþie, un urmaº proeminent al lui Ion Chinezumi se pare a fi Mircea Zaciu. Iatã doar un scurtfragment dintr-un comentariu al lui Chinezu despre ªt.O. Iosif, unde se presimte, în filigran, sintaxa, cuarmonia ei romanã, a lui Zaciu. „... în ce are mai bun ºimai trainic, poezia lui Iosif are ceva din delicateþeaaerianã a acuarelelor; artã nepretenþioasã în aparenþã,totuºi cu mari rafinamente ascunse. Cine nu observã, deexemplu, cã sub aspectul de simplu madrigal al unuiîndrãgostit se piteºte o fineþe niponã, rezultînd nunumai din sugestia pe care o dau rimele rare, dar ºi dinîntregul joc de graþioase galanterii [...] Cine nu observãcum poezia lunecã dincolo de cadrul realitãþii tangibile,încãrcîndu-se cu o burã argintatã de vis ºi de tainã”...

*În cultura românã din Ardeal, Gând românesc are în

multe privinþe semnificaþia Convorbirilor literare. Unmaiorescian, în fond, Ion Chinezu reabiliteazã spiritulcritic ºi face ordine în confuzia, încã persistentã aici,dintre cultural ºi estetic. Revista creeazã un climat deefervescenþã spiritualã ºi dã o orientare corectã formãriigustului public. Mai mult decît o ideologie literarã, eaconstruieºte o imagine a Ardealului creator, iar expresiamitizantã a acestuia o reprezintã eseul jubilant al luiVasile Bãncilã, Semnificaþia Ardealului. Publicat în 1938,la aniversarea a 20 de ani de la Unire, el are, înainte deorice, valoarea unui manifest ºi asta în contextulinternaþionalizãrii agresive a iredentismului maghiar. Înperspectiva unei metafizici a etnicului, pentru gândiristulVasile Bãncilã Ardealul nu este un simplu spaþiugeografic, respectiv o provincie a României, cãci el„sugereazã, mai mult decît orice altã provincie, ideeafundamentalã a autohtoniei româneºti”, autohtonie careconstituie „cheia de boltã ºi principiul ultim alpsihologiei româneºti”, „o constantã a sufletuluiromânesc”. Mai mult, „Ardealul e o istorie, prin care

mergem înapoi în preistorie ºi ne adîncim chiar înontologie”. Ideea nu era ineditã, însã Bãncilã îi dãsolemnitatea unei sentinþe definitive: „Ardealul cuprindesensul originaritãþii noastre [...]; cuibul nostru etnic ºicentrul de iradiere, de roire istoricã, a fost þinutulArdealului ºi Olteniei ºi mai ales al Ardealului, acolounde a vibrat mai mult sinergia daco-romanã”. Ocupatmulte secole, el face istorie „prin delegaþie”, avînd o„funcþie” de genezã româneascã; ºi asta, printr-osuccesiune de „descãlecãri”, unele cu un simbolismiradiant. Dupã cele douã descãlecate de la întemeiereaÞãrii Româneºti ºi a Moldovei, urmeazã unul civilizator,prin mocani, negustori ºi coloniºti, apoi unul cultural,prin ªcoala Ardeleanã ºi epoca lui Gheorghe Lazãr. În aldoilea rînd, „sensul Ardealului în configuraþia sufletuluiromânesc e un sens de tenacitate, de dîrzenie, pe de oparte, de practicism organic ºi de metodism, pe de altãparte”. Rezultã de aici simþul gospodãresc al organizãriisociale ºi culturale, importanþa datã ºcolii ºi educaþiei îngeneral, vocaþia ordinii ºi a culturii ºi, în sfîrºit, modulepic de manifestare a „organicismului colectiv” ºi a„voluntarismului” durabil. Ardealul ca matcã aromânitãþii, în sens istoric (politic), civilizator ºi cultural,iatã ideea prin care se afirmã de fapt esenþa occidentalãa naþiunii române. Ar fi de spus însã cã asemeneacalitãþi ale ardelenilor, chiar dacã reprezintã o moºtenireromanã, ele s-au forjat în contextele unor multipleinterferenþe culturale, cu un anume specific. GeneraþiaUnirii cunoaºte foarte bine aceastã tradiþie ºi de aceeaîncearcã constituirea unui model de convieþuire cuminoritãþile. Dincolo de legislaþia foarte generoasã, carenu doar ocroteºte, ci ºi privilegiazã drepturile acestora,existã oferte ale românilor care vor sã intimizezerelaþiile. Astfel, Sextil Puºcariu întemeiazã în 1924revista Cultura conceputã ca un loc al întîlnirilorculturale interetnice. Apare în cele trei limbi oficialevorbite în oraº, românã, maghiarã ºi germanã, la care seadaugã versiunile în francezã. Are un comitet deredacþie select: alãturi de Sextil Puºcariu, Lucian Blaga,Yves Auger, Kristóf György, Oskar Netoliczka ºi ValeriuL. Bologa (secretar de redacþie). E o publicaþie eterogenã(literaturã, arte, „ºtiinþe” umaniste), dar cu colaborareaunor nume grele ale vremii. Destinatã în principalmediilor politice ºi culturale internaþionale, ea vrea sãconstruiascã imaginea convieþuirii prin culturã, precumºi o imagine a înseºi culturii transilvãnene, cu istoricul ºidiversitatea ei etnicã. Mesajul e sintetizat într-un articolal etnografului G. Vîlsan: „Toate neamurile sînt nobile ºidemne sã trãiascã, preþuindu-ºi capitalul lor de fapteeroice sau obscure. Un singur lucru nu li se poatepermite: ca, pe temeiul faptelor trecutului sau al forþeiprezentului, sã batjocoreascã, sã urascã sau sã înãbuºealte popoare. Trebuie sã se ajungã la o armonie stabilitãpe concesii reciproce ºi pe lipsa de jigniri naþionale. ªiînvãþatul care se ocupã de chestiuni naþionale poate facemult în aceastã privinþã. A grada valoarea popoarelor, apune pe unele în frunte ºi a le decreta menite sã fiestãpîne, iar pe celelalte la coadã ºi a le arãta capabilenumai de slugãrie, e o copilãrie primejdioasã care uneorinu rãmîne fãrã urmãri. Un popor nu e o entitate divinãºi predestinatã decît în mintea misticilor ºi aceºtia nu aufãcut niciodatã bunã ºtiinþã. În faþa lui Dumnezeu ºi aînvãþãtorului cuminte, popoarele sînt unitãþi egale”. Dinlipsã de fonduri, dupã patru numere îºi înceteazãapariþia. Ideea ei rãmîne însã ºi, peste ani, se vareactualiza, în alt context, prin revista Echinox care, spredeosebire de strãmoaºa sa, va avea norocul longevitãþii.De altfel, în istoria presei româneºti, apariþia ºi dispariþiarapidã de periodice este un fenomen generalizat. Clujulinterbelic nu face excepþie. Am dat deja cîteva exemple.Dintre cele efemere, ar mai fi de amintit Darul vremii,unde debuteazã Pavel Dan ºi care „prefaþeazã o miºcareliterarã de mare anvergurã” (Mircea Zaciu). Aici publicãcronicarul literar Ion Chinezu ºi enciclopedistul VictorPapilian, poeþii Emil Giurgiuca ºi Teodor Murãºanu,folcloristul Ion Muºlea, dar ºi Sextil Puºcariu, LucianBlaga ºi ªt. Bezdechi. Ieºitã din Cenaclul lui VictorPapilian, revista încearcã, înaintea Gând românesc,înjghebarea unei grupãri literare capabile sã scoatãcultura ardeleanã din letargie.

(va urma)

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Clujul interbelic

Lumea literarãPetru Poantã

În volumul de interviuri Cine sunt eu? (2001),Ana Blandiana aminteºte cele patru interdicþiila care a fost supusã în anii regimului totalitar

(cu mici variaþiuni, informaþia se repetã de maimulte ori).

1. Prima „interdicþie” s-a întâmplat, când poetanu împlinise 15 ani: „un cântec haiducesc într-uncenaclu a fost interpretat de îndrumãtorul venit dela centru ca omagiu adus partizanilor cecontinuau sã lupte în munþi ºi transformat într-odovadã cã sunt un element duºmãnos” (p. 73).Fãrã urmãri, probabil, incidentul e trecut cuvederea în alte confesiuni. Pe locul întâi treceevenimentul mult mai dramatic al debutului dinTribuna (1959).

2. „Autoritãþile din Oradea – oraºul în care tatafusese preot ºi în care eu eram încã elevã înultima clasã de liceu – au înºtiinþat, printr-ocircularã toate revistele ºi ziarele din þarã cã suntfiica unui deþinut politic, cerându-le sã nu mãpublice. Astfel, timp de patru ani, înainte chiar dea fi devenit un nume literar, am fost un numeinterzis” (p. 73). Cei patru ani de „nume interzis”au fost 1960-1964. În fapt, nu „autoritãþile” auscris circulara, ci un anume funcþionar de partid,cunoscut poetei ºi, totuºi, absolvit de pãcatuldenunþului politic. Extrem de generos s-a arãtat, înacele condiþii dificile, George Ivaºcu („om altruistºi cu prestigiu”), care-i oferã scriitoarei ºansa sãreintre în publicisticã, la Contemporanul (curubricile permanente Antijurnal ºi Corespondenþe).

3. A treia interdicþie e legatã de momentulAmfiteatru (patru poeme, devenite samizdat, în1984). Responsabilii de publicarea lor au fostdrastic pedepsiþi! Cum ºi în ce împrejurãri se ºtiemai puþin. În „aventura ei de a fi cinstitã”, AnaBlandiana face câteva precizãri esenþiale: „Poeziile,din Amfiteatru, au apãrut printr-un absolutîntâmplãtor ºi rar concurs de împrejurãri. În afarasemnãturii autorului, acele pagini au plecat la tiparfãrã sã poarte nici o altã semnãturã care sã legireze. Cei ce le-au citit nu le dãduserã drumul, iarcei ce le-au dat drumul nu le citiserã. De altfel, ceipedepsiþi au fost pedepsiþi pentru neglijenþã, nupentru solidarizare” (p. 346)**. O întreagã istorie încâteva propoziþii. În ce a constat acel „rar concursde împrejurãri” ºi, apoi, cum ºi cine anume a datdrumul versurilor fãrã sã le citeascã? Aluziediscretã la evenimente concrete sau lãsarea voitã aunor date de istorie literarã pe seama sugestiei, caprincipiu de a fi al poeziei? Poate ºi una ºi alta!Voi reveni.

4. În sfârºit „interdicþia din urmã” sau cea „dela sfârºit”, datoratã „unei poezii pentru copii, dincare adulþii au înþeles mai mult decât le eraîngãduit” (p. 73). Poezia se intituleazã: O vedetãde pe strada mea ºi se aflã în volumul Întâmplãride pe strada mea (1988). Personajul e vestitulmotan Arpagic, din Maidania, cãruia i se scriupoezii, i se fac portrete, i se dau flori ºi pâine cusare, într-o parodie a mulþimii îmbulzite ºi anaturii prosternate. Ironia la adresa dictatoruluieste evidentã. S-a adãugat, apoi, momentuluieditorial, cu consecinþele sale, o tehnicã în plusdin arsenalul „manipulãrii ºi pervertirii sufletelor”:zvonul cã poeta ar fi rãmas în strãinãtate sau, învarianta „mai subtilã”, c-ar fi cerut plecareadefinitivã din þarã. Sigur, orchestrare perfectã aunor acþiuni de compromitere ºi calomnie. Dar,

înþelegerea inflamantã a versurilor ºi transformareaparodiei (cu mai vechiul Arpagic) în „manifestpolitic” îºi aveau explicaþia în „cotele nebãnuitepânã atunci” ale exasperãrii generale. Pe fondulcãrora, ca în atâtea cazuri, din pãcate, s-a auto-demascat lipsa cronicã de solidaritate aintelectualilor. Cât de voluntar sau nu a fost unastfel de destin, prelungit ºi în „planul rezistenþei”postdecembriste, rãmâne sã judece alþii. Opiniamea este cã spaimele noastre, nu faþã de alþii, cifaþã de noi înºine ºi de neputinþele noastre, încãnu s-au vindecat. Construcþiile politice falimentare,de dupã ’89, ar putea fi un argument.

* * *

În volumul de Poeme. 1964-2004 (Humanitas,2005), cele patru poezii din revista Amfiteatrusunt reproduse într-o secþiune specialã (dovadã aimportanþei ce li se acordã!). Din acest motiv, ºifiindcã existã câteva diferenþe semnificative(neexplicate ºi inexplicabile) între versiunea din1984 ºi ultima, din 2005, le transcriu în primavariantã, cea din Amfiteatru (cu notarea,ulterioarã, a schimbãrilor). Restitui, cu aceastãocazie, ºi ordinea lor fireascã din revistã.

AANNTTOOLLOOGGIICCAA

11.. CCrruucciiaaddaa ccooppiiiilloorr

Un întreg poporNenãscut încã,Dar condamnat la naºtere,Încolonat dinainte la naºtere,Foetus lângã foetus,Un întreg poporCare nu vede, n-aude, nu înþelege,Dar înainteazãPrin trupuri zvârcolite de femei,Prin sânge de mameNeîntrebate.

22.. TToottuull

... frunze, cuvinte, lacrimi,cutii de conserve, pisici,tramvaie câteodatã, cozi la fãinã,gãrgãriþe, sticle goale, discursuri,imagini lungite de televizor,gândaci de colorado, benzinã,steguleþe, cupa campionilor europeni,maºini cu butelii, portrete cunoscute,mere refuzate la export,Ziare, franzele,ulei în amestec, garoafe,întâmpinãri la aeroport, cico, batoane,Salam Bucureºti, iaurt dietetic,þigãnci cu kenturi, ouã de Crevedia,zvonuri,serialul de sâmbãtã, cafea cu înlocuitori,lupta popoarelor pentru pace, coruri,producþia la hectar,Gerovitalul, bãieþii de pe Calea Victoriei,Cântarea României, adidaºi,compot bulgãresc, bancuri, peºte oceanic,totul.

33.. DDeelliimmiittããrrii

Noi, plantele,Nu suntem ferite nici de boliNici de nebunie(N-aþi vãzut niciodatã o plantãPierzându-ºi minþileºi reintrând cu mugurii în pãmânt?)Nici de foame,Nici de spaimã,Nici de închisori(N-aþi vãzut niciodatã o tulpinãGãlbuie, agãþatã de gratii?);Singurul lucru de care suntem ferite(Sau poate private)E fuga.

44.. EEuu ccrreedd

Eu cred cã suntem un popor vegetal,De unde altfel liniºteaÎn care aºteptãm desfrunzirea?De unde curajulDe a ne lãsa pe toboganul somnuluiPânã aproape de moarteCu siguranþaCã vom mai fi în stare sã ne naºtemDin nou?Eu cred cã suntem un popor vegetal –Cine-a vãzut vreodatãUn copac revoltându-se?

Amfiteatru, anul XVIII, nr. 12, decembrie 1984, p. 10.

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

verdele de Cluj

„Involuntarul meu destin politic”Aurel Sasu

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Iatã ºi diferenþele despre care aminteam.

11.. CCRRUUCCIIAADDAA CCOOPPIIIILLOORR

O întrebare, cel puþin, îºi aºteaptã rãspunsul!De unde variantele din volumul de Poeme (2005)?Sunt ele cumva versurile cenzurate deja de cei cele citiserã ºi „nu le dãduserã drumul” (fiindcã „ceice le-au dat drumul nu le citiserã!”), sunt greºelinedorite de transcriere (aproape imposibil!) sausunt, pur ºi simplu, modificãri, completãri, epurãridin motive care-mi scapã? Aºa cum s-ar putea sã-mi scape ºi aceastã subtilã interpretare datã deautoare, în 1991, poeziei Eu cred, din 1984:„Sensul ei, pentru mine, este un strigãt deexasperare ºi de speranþã. Nu o notã de proastãpurtare pe care o dau eu poporului român, ci osperanþã cã nu suntem aºa. Cea mai fierbintedorinþã a mea era ca, la întrebarea din ultimul vers(ultimele douã versuri – n.n.): «Cine-a vãzutvreodatã / Un copac revoltându-se?», sã potrãspunde: «Eu!». Acesta este deci sensul final,adevãrat, pentru mine, al poeziei” (Cine sunt eu?,2001, p. 164). Sigur, de vreme ce moare ultima,speranþa trebuie celebratã ca nãdejde a celornevãzute. Deºi, „trãirea ca o plantã” poate trimite,cioranian, ºi la „expresia anonimã”, ultimã, avieþii. Deloc strãinã, în momentele sale de„pierdere a minþii”, nici regimului comunist.Surprins de „imensul scandal” ºi de „furtuna înjurul poetei”, Mircea Zaciu transcrie cele patrupoezii în Jurnalul sãu (volumul III, 1996, p. 219-221). Aflãm, din povestea lui, cã versurile fuseserãscoase dintr-un volum ce urma sã aparã la Editura

Eminescu ºi citite „fãrã consecinþe” la o întâlnirecu studenþii Facultãþii de Filologie. Opiniaprofesorului: „Ana Blandiana e una din victimele„ultimei «strategii» a oficinelor oculte”, totul fiindo afacere „montatã în «laborator»”.

Cine a fost drastic pedepsit, pentru cele patrupoezii din Amfiteatru (1984), ºtim. Sunt numeledin aºa-zisa casetã editorialã a revistei (dispãrutã,începând cu ianuarie 1985): Stelian Moþiu,redactor-ºef, Constantin Dumitru, redactor-ºefadjunct ºi Lorin Vasilovici, secretar responsabil deredacþie. Problema mult mai importantã este cumºi în ce „rar concurs de împrejurãri” au fosttrimise la tipar aceste poezii „fãrã sã poarte nici oaltã semnãturã care sã le gireze”? Am gãsit,întâmplãtor, rãspunsul, într-o carte apãrutã recentla New York: Pamela Ionescu, Pe rugul nestins,H&H Promotions Publisher, 2010. Autoarea,nãscutã în Turtucaia, a debutat în literaturã cupseudonimul Pamela Young. A studiat în Anglia(1939), la Nottingham ºi Oxford. Dupã imigrareaîn Statele Unite (1989), colaboreazã la Lumealiberã, New York Magazin, Luminã linã etc. Atradus în limba englezã din autori români (MihaiEminescu, Nichita Stãnescu, Theodor Damianº.a.). Fiul autoarei, Daniel Ionescu, graficianrecunoscut, stabilit la New York, în 1987,colaborator la The New York Times, Newsday ºiVillage Voice, lucrase, în þarã, la mai multepublicaþii, între care Urzica, Viaþa studenþeascã ºi... Amfiteatru (la acesta din urmã, avea un birou,scria reportaje, fãcea paginaþie ºi lua interviuristudenþilor). Iatã întâmplarea povestitã, în toateamãnuntele, de mama lui:

„Într-o zi, Daniel îºi fãcea ordine în noul biroucare i se dãduse. Într-un sertar a gãsit, printre

hârtii fãrã însemnãtate, ºi câteva poezii semnatede Ana Blandiana. Se pare cã acel birou fusese alei. Într-una din acele poezii l-a frapat un vers încare spunea: «Poporul român ca un popor devegetale...».**** ªi-a aruncat ochii pe celelalte ºi i-auplãcut foarte mult, hotãrând sã ºi le pãstreze.Curând s-a întâmplat ca redactorul-ºef [Stelian]Moþiu sã fie plecat pe la Sinaia, unde se alãturaprietenului sãu, Nicu Ceauºescu, care se delecta însindrofiile binecunoscute. În lipsa lui, responsabilcu apariþia revistei rãmãsese adjunctul lui, unpolitruc care poseda un lexic sãrac ºi neadecvatpostului pe care îl deþinea. În ziua aceea, Daniellucra cu el în tipografia ziarului Informaþia, undese tipãrea ºi revista Amfiteatru. Numãrul întârziasã fie gata pentru cã acest adjunct nu reuºea sã-ºiscrie materialul ºi, în crizã de timp ºi inspiraþie îispune lui Daniel: «Bã, Ionescule, ce dracu facemcã nu am ce bãga la paginã». Dany a prinsmomentul ºi l-a întrebat destul de retoric înintonaþie: «Pãi, ceva poezii?» ºi scoase din geantãpoeziile Blandianei. Se uitã la ele ºi zise: «Pãi, dacãe Blandiana, merge». Nici nu le-a citit. A doua ziapare la chioºcuri ºi pe tarabe numãrul respectiv alrevistei. În mai puþin de o orã se retrage de lavânzare, apucase însã sã se vândã masiv. S-adeclanºat un adevãrat taifun la Comitetul Central,la C.C. [al] U.T.C. ºi la Consiliul Culturii. Aucãzut capete ºi s-au zdrobit pumni în masã. Aºaceva nu mai apãruse în presa româneascã, poeziide un curaj nebun, metafore de un adevãr ºocantºi de un extrem realism al lumii absurde în caretrãiam. Curând au fost auzite ºi la «EuropaLiberã», ºi astfel Blandiana a devenit disidentã ºiapoi aprig persecutatã. Dany nu a dorit acest lucruîngrozitor atunci pentru ea, dar, istoric vorbind, aprezentat un act eroic. Bineînþeles cã la întoarcereaºefului de la Sinaia, acesta, cu o falcã în cer ºi altaîn pãmânt, a urlat la perplexul sãu adjunct care nua avut ce face decât sã spunã cine i-a dat poeziile.Desigur, a urmat eliminarea lui Daniel, cãruia,nefiind membru de partid, nu aveau ce altceva sã-ifacã. S-a întâlnit, dupã aceea, într-o zi cu aceladjunct comunist care l-a oprit sã-i facã reproºuriºi sã-i spunã: «cum þi-ai închipuit cã vei putea fiangajat la revistã cu originea ta nesãnãtoasã? Dacãvrei sã intri în presã trebuie sã porneºti de jos camine, adicã de la gazeta de perete a fabricii»”(Pamela Ionescu, Pe rugul nestins, 2010, p. 265-266). Întrebãrile lui Mircea Zaciu: cum „au trecut”poeziile, cine pe cine a manipulat, s-a urmãrit„provocarea unui scandal” pentru compromiterearedacþiei („consideratã cam «liberalã»”) sau a fost odiversiune (cel indirect vizat fiind GoguRãdulescu) au, în sfârºit, o dezlegare.

Misterul „absolutului întâmplãtor” prin carepoeziile Anei Blandiana au ajuns în paginilerevistei Amfiteatru, aparent, este un simplu capitolde istorie literarã. În realitate, e un joc, plin deambiguitate, al destinului care, în ciuda pãrerii luiMihail Sebastian, demonstreazã cã, uneori, istoriae obligatã sã ne facã daruri.

* Esenþial, explicaþia autoarei este aceeaºi („o întâm-plare”) ºi într-un aºa-zis interviu, semnat de Andreia-Cristina Oltean (Tribuna, nr. 206, 2011, p. 16), plin deinformaþii eronate (grupajul de poezii, din Amfiteatru,a apãrut în decembrie 1984, nu la sfârºitul lui 1985) ºide expresii ieºite de sub incidenþa gramaticii elementare(„în urma acestor publicãri” etc.). Din pãcate, un textjurnalistic improvizat, produs în dispreþul lecturii, alcãrþilor ºi al exerciþiului referenþial. Comportamentreprobat ca atare într-unul din rãspunsurile poetei.** Corect: „Eu cred cã suntem un popor vegetal”.

AAmmffiitteeaattrruu (1984) „Un întreg popor Nenãscut încã, Dar condamnat la naºtere, Încolonat dinainte la naºtere.”

PPooeemmee (2005) Versul patru: „Încolonat dinainte la naºtere”, lipsã!

22.. TTOOTTUULL

AAmmffiitteeaattrruu (1984) „steguleþe, cupa campionilor eu ropeni, maºini cu butelii, portrete cunoscute, mere, franzele ulei în amestec, garoafe.” „Producþia la hectar, Gerovitalul, bãieþii de pe Calea Victoriei, Cântarea României, adidaºi, compot bulgãresc, bancuri, peºte oceanic, totul.”

PPooeemmee (2005) „steguleþe, portrete cunoscute, Cupa Campionilor Europeni maºini cu butelii, mere refuzate la export, ziare, franzele, ulei în amestec, garoafe.” „Producþia la hectar, Gerovital, aniversãri, compot bulgãresc, adunarea oamenilor muncii, vin de regiune superior, adi daºi, bancuri, bãieþii de pe Calea Victoriei, peºte oceanic, Cântarea României, totul.”

33.. DDEELLIIMMIITTÃÃRRII

AAmmffiitteeaattrruu (1984) („N-aþi vãzut niciodatã o plantã Pierzându-ºi minþile ºi reintrând cu mugurii în pãmânt?”) „Nici de foame Nici de spaimã, Nici de închisori (N-aþi vãzut niciodatã o tulpinã Gãlbuie, agãþatã de gratii?”)

PPooeemmee (2005) („N-aþi vãzut niciodatã O plantã Înnebunitã, Încercând sã intre Cu mugurii în pãmânt?”) „Nici de foame Nici de fricã (N-aþi vãzut niciodatã O tulpinã galbenã Încolãcindu -se printre gratii?”)

44.. EEUU CCRREEDD

AAmmffiitteeaattrruu (1984) „De a ne lãsa pe toboganul somnului.”

PPooeemmee (2005) „De-a ne da pe toboganul somnului.”

Plasându-ºi cercetarea actualã privitoare la boalãîn continuarea unui alt îndelungat studiucentrat pe experienþa morþii – sau mai exact a

muririi – István Király se dedicã, ºi de aceastã datã,explorãrii uneia dintre cele mai intime ºi maitulburãtoare experienþe umane: boala ºi implicaþiileexistenþiale ale acesteia. Conºtient de rolul centralpe care medicina îl joacã în gestionarea bolilorumane ºi nu numai, Istvan Kiraly se întreabã, laînceputul celei mai noi cãrþi ale sale - A betegség –az élo létlehetosége. Prolegoména az emberibetegség filozófiájához (Illness – A Possibility ofthe Living Being. Prolegomena to the Philosophyof Human Illness) (Pozsony [Bratislava]: Kalligram,2011) – care ar putea fi contribuþia filozofiei laaprofundarea tematicii bolii. Aceastã întrebare esteînsã strâns relaþionatã cu o alta: Este oare capabilã(ºi menitã) medicina sã abordeze ºi sã soluþionezetoate aspectele privitoare la boalã? O întrebareevident retoricã, întrucât problematica bolii este, ºia fost dintotdeauna, abordatã de o gamã largã dealte discipline, în afara celor medicale. Creºtereaconstantã a numãrului de discipline socio-umanecare se preocupã de analiza experienþei de boalãdovedeºte tocmai faptul cã medicina, dincolo deimportanþa ei bine cunoscutã, nu poate rãspundela toate problemele pe care le ridicã acest complexfenomen al bolii umane.

În ceea ce priveºte rolul filozofiei în explorareaproblematicii bolii, demersul meditativ, propus deIstván Király în cartea sa, oferã, probabil, cel maipotrivit rãspuns. Dupã cum autorul însuºi aratã,boala face parte din experienþele esenþiale ale vieþiiumane ºi non-umane dintotdeauna. Prin urmare,primul obiectiv al investigaþiei filozofice este toc-mai încercarea de a înþelege boala ca o posibilitatea vieþii, a viului în general, nu doar a vieþii umane.În cuvinte mult mai simple, am putea spune cãpremisa de bazã de la care porneºte cartea luiIstván Király este urmãtoarea: unde nu existã boalã,nu existã viaþã, boala fiind un ingredient absolutnecesar al vieþii. Chiar dacã aceastã afirmaþie arputea pãrea suspectã, la o primã vedere, unora din-tre noi, argumentele aduse de autor în sprijinulacestei ipoteze sunt, pe cât de subtile, pe atât deevidente. În primul rând, organismele vii se nasccu mecanisme de autoapãrare împotriva bolilor(vezi sistemul imunitar), fapt care demonstreazãcât se poate de clar faptul cã viaþa prefigureazãboala. În al doilea rând, dupã cum a arãtat medici-na modernã, multe boli sunt cauzate fiinþelor viide cãtre alte fiinþe vii (viruºi, bacterii etc.). Prinurmare, pentru a apãra viaþa unor fiinþe estenevoie sã distrugem un numãr mare de alte vieþi,întrucât viaþa unora poate provoca boala ºi chiarmoartea altor fiinþe. Boala se relevã astfel a nu finicidecum o ameninþare exterioarã vieþii, ci, dim-potrivã, un aspect care þine tocmai de interioritateanoastrã profundã: boala este un constituent onto-logic ºi existenþial a tot ceea ce este viu.

Abordând boala ca pe o posibilitate a vieþii,autorul considerã necesarã o clarificare aprofundatãa termenului de “posibilitate”. Explorând pe maimulte niveluri semnificaþia acestei noþiuni, IstvánKirály observã faptul cã utilizarea cotidianã a ter-menului “posibilitate” trimite înspre ceva care“poate avea loc”, dar care, în acelaºi timp, poate ºisã “nu aibã loc”, posibilul opunându-se deci nece-sarului ºi chiar realului. Evident, aceastã semnifi-caþie a termenului “posibilitate” nu este nici pe

departe adecvatã. Pentru a clarifica adevãratul sensal termenului de “posibilitate” în contextul bolii,autorul se lanseazã într-un excurs hermeneuticexhaustiv privitor la filozofia aristotelianã, unde“posibilitatea” este discutatã ca ºi dynamis, conceptcare trimite la capacitatea de miºcare, schimbare ºirealizare a înseºi esenþei (ousia). Prin urmare, posi-bilitatea este un ceva intrinsec esenþei, o forþã fãrãde care esenþa nu se poate realiza. Boala este toc-mai o astfel de posibilitate a vieþii.

Dincolo însã de faptul cã boala aparþine înseºiesenþei vieþii, ea se manifestã în acelaºi timp ca oprivaþiune (steresis), adicã o deficienþã careafecteazã posibilitãþile de fi, de a deveni ºi de a serealiza ale viului. Este vorba, deci, despre o posibil-itate inevitabilã, care deficientizeazã alte posibilitãþide fiinþare ºi devenire ale omului sau, cum lenumeºte István Király, “moduri umane de a fi”.Restrângând aria de capacitãþi ºi competenþe aleomului, boala diminueazã posibilitãþile individuluide a trãi în lume ºi de a se raporta la lumea încare trãieºte. Condiþia de bolnav, în special atuncicând este vorba de boli grave, afecteazã viaþa petoate planurile, pornind de la efectuarea celor maisimple activitãþi necesare supravieþuirii ºi mergândpânã la destructurarea rolurilor sociale ºi a relaþiilorinterpersonale ale individului. Atingând omul înîntregul sãu existenþial, boala modeleazã ºi restruc-tureazã posibilitãþile omului de a fi ºi de a trãi,reconfigurând, în acelaºi timp, lumea înconjurã-toare.

Dar boala ca deficienþã nu acþioneazã doar însensul negativ al limitãrii, constrângerii ºi privãriide anumite posibilitãþi ale fiinþãrii. Din contrã,deficienþa se poate manifesta ca un impuls mobi-lizator, care îl determinã pe om sã încerce sãdepãºeascã obstacolele impuse de boalã. Fãrã boalãnu ar exista medicinã, fãrã suferinþã nu ar existaîncercarea de depãºire a acesteia. Posibilitateasãnãtãþii nu ar fi vizibilã, dacã nu ar exista boala.Mai mult decât atât, suferinþa care provine dindeficienþele impuse de boalã se manifestã ca oforþã care îl împinge pe om înspre o activitatereflexivã ºi auto-reflexivã. Când suferi, începi sã puiîntrebãri, iar aceste întrebãri conduc la configurareaunor noi semnificaþii. În acest fel se manifestãparadoxul suferinþei umane: ea limiteazã, dar, înacelaºi timp, deschide noi drumuri, lansându-l peom într-un demers hermeneutic uneori extrem deprolific. Boala modeleazã ºi restructureazã, astfel,viaþa individului, conducându-l înspre descoperireaunor noi posibilitãþi de a fi ºi de a se raporta lalume ºi la ceilalþi semeni ai lui.

Punctul culminant al lucrãrii lui Istvan Kiraly seconstituie în explorarea felului în care boala con-tribuie la dezvãluirea caracterului fundamental alvieþii, adicã finitudinea acesteia. Îmbolnãvindu-sesau ºtiind doar cã boala reprezintã o certitudine,omul conºtientizeazã cã este muritor. În afara bolii,nu existã viaþã. Dar este la fel de adevãrat cã, înafara morþii, boala nu ar fi ceea ce este, nu arreprezenta o sursã a fricii ºi nici nu ar exista atâteaeforturi de a fi prevenitã ºi tratatã. Prin urmare,viul poate fi ameninþat de boalã doar datoritã fap-tului cã viaþa este în principiu finitã. Iar frica deboalã, care este de fapt o fricã faþã de moarte,reprezintã o forþã care mobilizeazã omul ºi soci-etatea, determinându-l sã punã întrebãri, sã cauterãspunsuri ºi sã acþioneze. Aici se dezvãluie între-gul potenþial de dinamizare ºi de restructurare a

vieþii ºi a societãþii, pe care îl posedã boala ºi fricafaþã de boalã (ºi implicit faþã de moarte).

Ultimul capitol al cãrþii lui István Király se cen-treazã pe problematica libertãþii umane în relaþiecu boala. Aceastã relaþie se manifestã într-o dublãdirecþie: pe de o parte, este evident cã boala lim-iteazã libertatea individului, în virtutea faptului cãfenomenul maladiv îngusteazã ºi diminueazã posi-bilitãþile de a fi ºi de a deveni ale omului; pe dealtã parte însã, deficienþele ºi privaþiunile impusede boalã au darul de a determina individul sã-ºichestioneze propria condiþie ºi sã încerce sãdepãºeascã obstacolele. Aceastã activitate de ches-tionare ºi cãutare de soluþii semnificã tocmai mani-festarea libertãþii umane. Prin urmare, boala nudoar limiteazã libertatea, ci, din contrã, o deter-minã sã se dezvolte în forma chestionãrii ºi acãutãrii. Manifestarea libertãþii ca urmare a boliirezultã într-o întoarcere a omului înspre el însuºi ºiînspre propriul sine, adicã o expansiune profundã acapacitãþii de auto-reflexivitate. În acelaºi timp, li-bertatea umanã se manifestã în raport cu boalatocmai prin suma activitãþilor umane, desfãºuratede-a lungul întregii istorii, de cãutare a unor modal-itãþi de prevenire ºi tratare a bolilor, adicã dez-voltarea medicinii.

Într-un capitol aparte al cãrþii sale (a cãruiprezentare, din motive de coerenþã a textului, amlãsat-o la final) István Király chestioneazã ºi decon-struieºte sintagma de “vindecare creºtinã”. Înopinia bine argumentatã a autorului, aceastã sintag-mã este una intrinsec contradictorie. Dupã cumreiese din gândirea creºtinã, boala este cel mai ade-sea consideratã a fi consecinþa pãcatului originarsau a altor pãcate individuale, reprezentând deci oformã de pedeapsã divinã. Se pune deci întrebareadacã încercãrile umane de vindecare ºi eliminare abolii nu reprezintã o sfidare a voinþei divine.Raportându-ne la dogma creºtinã, vindecarea nu arputea fi altceva decât tot o formã de manifestare aputerii divine, adicã un miracol, în vreme cecunoaºterea ºi ºtiinþa medicalã laicã sunt perceputeca o erezie, din moment ce se opun hotãrârilordivine. Aceastã concepþie a contribuit pentru multãvreme la împiedicarea dezvoltãrii ºtiinþei medicale,cunoºtinþele medicilor din Evul Mediu, spre exem-plu, fiind mult inferioare celor ale medicilor dinAntichitate. Pentru a împiedica medicii sã se opunãvoinþei divine, activitatea medicalã era cel mai ade-sea redusã la o îngrijire pasivã a celor bolnavi ºisãraci, vindecarea neputând fi conceputã altfeldecât sub forma unui eventual miracol.

Citind cartea lui István Király, o lecturã pe câtde dificilã, pe atât de captivantã, am remarcat, înspecial, autenticitatea demersului intelectual alautorului, un demers care porneºte de la întrebãricomplexe, a cãror origine nu este doar curiozitateapur academicã, ci dorinþa de înþelegere profundã auneia dintre cele mai intime experienþe umane:experienþa bolii ºi a suferinþei.

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

dezbateri & idei

Boala - între deficienþã ºi libertateIonela Florina Iacob

Considerat, cu o jumãtate de veac în urmã,unul dintre cei mai interesanþi romancieriai Angliei postbelice, Lawrence Durrell, de

la a cãrui naºtere s-au împlinit la 27 februarie osutã de ani, pare a fi intrat într-un nemeritat conde umbrã. Opera sa de cãpãtâi, CvartetulAlexandria, a fost transpusã în româneºte deCatinca Ralea ºi Antoaneta Ralian (câte douãvolume fiecare) ºi publicatã de editura „CarteaRomâneascã” într-o perioadã când respectiva casãeditorialã nu prea edita traduceri, iar publiculuiromân i se ofereau cu parcimonie lucrãri semnatede scriitori occidentali contemporanni. „Polirom”a reeditat ciclul între 2002 – 2004, cu o informatãpostfaþã de Pia Brînzeu. O altã serie de romane,Cvintetul din Avignon, a fost publicatã de cãtre„Univers”, înainte de implozia editurii, în anii1990. Rãmâne însã o constatare tristã faptul cãnumele acestui romancier experimental – afirmatca atare în plinã perioadã de resurgenþã arealismului – este din ce în ce mai rar menþionatîn sintezele dedicate romanului britanic, cu toatecã, la vremea lui, Cvartetul fusese în mod repetatdat drept exemplu de aliniere a literaturii laprogresele înregistrate de viziunea ºtiinþificãasupra lumii.

Romancierul anglo-irlandez a trãit de altfeldestul de puþin în Marea Britanie. Nãscut înIndia, dar educat în Anglia, el ºi-a fãcut ucenicialiterarã la Londra, unde i-au apãrut ºi primeleromane, Pied Pipers of Lovers, despre boemaliterarã din cartierul Bloomsbury, ºi Panic Spring,acesta publicat sub pseudonim, întru disociereade insuccesul primului. Curând dupã aceeafamilia Durrell îºi mutã reºedinþa pe insula Corfu,romancierul fiind convins ca expatrierea voluntarãîl va ajuta, ca odinioarã pe James Joyce ori peErnest Hemingway, sã-ºi înþeleagã mai bine þara ºisã dea expresie „conºtiinþei necreate a rasei sale”(Lawrence a rãmas îndrãgostit pe viaþã de spaþiullevantino-mediteranean). Toþi biografii sãi declarãla unison cã evenimentul biografic cel maiimportant din viaþa lui Lawrence Durrell a fostîntâlnirea cu Henry Miller, la început mediatã delectura cãrþii Tropic of Cancer a celui din urmã,apãrutã în 1935 la Paris. „Tropicul ... m-a învãþatsã scriu despre oamenii pe care, cât de cât, îicunosc”, mãrturisea scriitorul britanic într-oscrisoare adresatã celui american. „Imaginaþi-vã!Aveam în minte o colecþie de personaje groteºti,despre care nu scrisesem nici un rând – scrisesemnumai despre tineri englezi eroici ºi fete pure caniºte porumbiþe.” Între cei doi se va lega otrainicã prietenie literarã, având ca roade TheBlack Book, primul roman experimental al luiDurrell, precum ºi o bogatã corespondenþã.Înainte de a compune The Black Book scriitorultrecuse, conform propriei mãrturisiri, printr-operioadã de incertitudini creatoare ºi disperare. Aaºternut pe hârtie cartea cu credinþa cã nu va fipublicatã de nimeni în forma pe care i-oimprimase; Durrell a avut chiar tãria de arespinge oferta unei edituri prestigioase, „Faber &Faber”, de a publica o versiune bowdlerizatã aromanului. În cele din urmã, The Black Book aapãrut în 1938, ca prim tom al unei colecþiiliterare intitulatã „Villa Seurat Library”, inventatãºi editatã de Henry Miller, dar finanþatã de soþialui Durrell, Nancy, sub egida „Obelisk Press”.Colecþia „Villa Seurat Library” avea sã moarã la

scurt timp dupã publicarea a încã douã titlurisponsorizate, Max and the White Phagocytes deHenry Miller ºi Winter of Artifice de Anaïs Nin.The Black Book este un roman erotic, cu ecouridin D. H. Lawrence ºi din Henry Miller, în careAnglia este descrisã ca un „tãrâm pustiu”,despiritualizat, rupt de energiile creatoare. Segãsesc în acest roman indicii despre cum avea sãarate proza ulterioarã a romancierului: naraþiuneahaoticã, aproape suprarealistã, excesele demetaforã, limbajul frust, propensiunea spre un stilbaroc, preocupãrile de ordin metaficþional. Ocarte greu de încadrat în producþia literarã aanilor 1930, înruditã subteran, crede RandallStevenson, cu At Swim-Two Birds de FlannO’Brien sau cu romanele lui Samuel Beckett.

În timpul celui de al Doilea Rãzboi Mondial ºiîn primii ani postbelici, Lawrence Durrell adeþinut o serie de funcþii oficiale care l-au þinutdeparte de scris, furnizându-i însã material bogatpentru viitoarele construcþii epice. Între 1939 –1941 a predat engleza în Grecia ºi Creta; între1941 – 1945 a fost secretar de presã la Cairo ºiAlexandria; a lucrat doi ani în Rodos ºi unul înArgentina, pentru British Council, apoi cadiplomat în Yugoslavia ºi Director cu relaþiilepublice al guvernului din Cipru.

Preocuparea faþã de iubire ºi sexualitate, dar ºifaþã de strunirea energiilor creatoare, este înzecitmultiplicatã în The Alexandria Quartet, ciclucomplex ºi dificil, oarecum dezorganizat,conceput de autor ca un fel de „roman prismã”ori roman al oglinzilor, spre a oglindi necesitateade a reorienta poziþia scriitorului faþã dematerialele de viaþã, sub înrâurirea noilor teoriiale cunoaºterii, în special a teoriei relativitãþii.Poate cã cel mai important efect al acestei teorii,crede Durrell, este cã modificã însãºi naturacunoaºterii: de vreme ce nu putem observa unobiect fãrã a-i altera natura, totul devine relativ,iar adevãrul nu mai este verificabil. Cunoaºtereaprecisã a lumii exterioare nu mai este posibilã,întrucât noi ºi lumea (subiectul ºi obiectul)suntem parte din acelaºi întreg. În The AlexandriaQuartet, Durrell creeazã o reþea densã, mobilã ºiderutantã de observatori, mânuind tehnicapunctului de vedere în aºa fel încât totul sã fieînfãþiºat în flux, în perpetuã schimbare, nimic sãnu fie static ori definitiv. „Continuum”-ul fiziciieinsteiniene este metamorfozat într-un„continuum” de cuvinte menit sã sugerezeenigmatica densitate a experienþei de viaþã.Cvartetul este structurat cu atenþie, în geometriacosmogonicã a lui Durrell, primele trei volume(Justine, Balthazar, Mountolive) construind oAlexandrie solidã, tri-dimensionalã, în timp ce alpatrulea, Clea, adãugând dimensiunea temporalã,trebuie sã reorienteze perspectiva ºi sã creezeviziunea prismaticã, demolând prezentareadogmaticã, monoliticã, prin ochii unui singur„centru al conºtienþei”. Romanele conþin o marevarietate de poveºti personale ºi personaje dintrecele mai diverse ºi interesante, recrutate din faunainternaþionalã de scriitori, artiºti, jurnaliºti, esteþi,diplomaþi care sãlãºluieºte în Alexandria în aniicelui de al Doilea Rãzboi Mondial. Între aceºtiase leagã ºi se dezleagã relaþii amoroase, prietenii,duºmãnii, interese artistice comune. Poveºtile suntfie depãnate de personaje, fie reconstituite decãtre cititor din jurnalele, corespondenþa sau

relatãrile trunchiate ale acestora (structuracontrapuncticã este, pânã la un punct, tributarãlui Gide ºi Aldous Huxley) Se desprindeprincipalul narator, Darley, un scriitor care-ºidescrie propriile tribulaþii, aventuri ºi amoruri (cuprecãdere iubirea pentru Justine), dar ºi mediteazãasupra artei sale, cu osebire asupra pardoxuluiestetic legat de distincþia realitate-iluzie ºi deconvertirea celei dintâi în cea de a doua, prinagentura artei. Toate personajele sunt povestitori,ori povestitori potenþiali, astfel cã depistãm omulþime de naratori principali ºi secundari, ciclulavând un fragmentarism care deruteazã pânã înmomentul când se încheagã viziunea deansamblu. Puternicã este ºi evocarea oraºuluicosmopolit Alexandria, cu atmosfera sa bizarã,propice pentru rãtãcirile imaginaþiei ºi pentrucreaþia fecundã. Ciclul romanesc al lui Durrell afost criticat, de altfel, încã din start, pentruschematizarea lui teoreticã, pentru modul preavizibil în care împinge în prim plan chestiunile demetodã, „heraldica” lui Durrell, poate îndefavoarea complexitãþii ºi credibilitãþiipersonajelor. Totuºi, Cvartetul din Alexandriarãmâne o construcþie romanescã ameþitoare, un„roman de artã” labirintic, dar foarte interesant, ocontestare a artei romaneºti tradiþionale dublatã,paradoxal, de virtuþile tradiþionale ale ficþiunii.

Sedus pânã la capãt de soarele meridional,Lawrence Durrell ºi-a petrecut ultimii treizeci ºicinci de ani din viaþã în satul medievalSommières, din Sudul Franþei, dispãrând dintrecei vii în 1990, la ºaptezeci ºi opt de ani. Orelecturã a Cvartetului, sau a romanelor Tunc ºiNunquam nu ar face decât sã confirme cã Angliaa avut în acest fiu rãtãcitor al ei pe unul dintrecei mai ambiþioºi prozatori-gânditori ai celei de adoua jumãtãþi a secolului trecut.

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

flash meridian

Lawrence Durrell la centenarVirgil Stanciu

Nu existã, încã, un rãspuns convingãtor, cuatît mai puþin unanim acceptat (sauacceptabil), la întrebarea care încearcã sã

aducã lãmuriri cu privire la motivaþia gestuluiextrem fãcut de I. L. Caragiale în toamna anului 1905, dupã unperiplu („antrenament”?) prin Europa de aproapedoi ani. Este vorba despre decizia de a se stabilidefinitiv la Berlin (dupã douã sau trei tentativeeºuate de a se muta la Braºov, Sibiu sau ºi Cluj)ºi de a „mînca”, pînã la moartea sa în 1912,„franzela exilului”.

Într-un interesant eseu – întrebare ºi rãspuns –formulate sub titlul Ce cãuta Grecu’ înGermania?, publicat de Ioana Pârvulescu înRomânia literarã, acum zece ani, gãsiminventariate douã serii de premize (geografice ºipsihologice) dar ºi analizate iluzorii soluþii„narative” pentru înþelegerea opþiunii luiCaragiale. Pînã la urmã, însã, încercarea autoareirãmîne sub semnul motto-ului ales pentrudemersul domniei sale: „Stabilirea lui Caragiale[...] la Berlin este un episod dintre cele mainelãmurite.” (ªerban Cioculescu)

Dar, dacã am folosi un „ochean întors” (dupãexpresia ºi procedura lui Radu Petrescu), cum am

putea înþelege aceastã expatriere voluntarã adramaturgului? Înainte de toate, am „izola” unnucleu semantic pe care îl vom investi cu rolul deelement de echilibru ºi ordine, atît în opera cît ºiîn biografia lui Caragiale. Vom spune direct cã amales pentru aceastã funcþie expresia curatconstituþional, care, în variante contrase saudilatate, se regãseºte în mai tot spaþiul literarcreat ºi biografic locuit de scriitor. Ca un nelipsitpersonaj de fundal, chiar dacã fãrã replici!(Asemãnãtor peisajului în filmele westernamericane.) Participarea la configurarea noþiunii –ºi realitãþii subîntinse – de patrie a nucleuluisemantic izolat se vãdeºte de îndatã ce apelãm launa dintre cele mai noi definiþii ale acestui spaþiu,tot mai mult invocatã în discursulneoconservatorilor americani sau populariloreuropeni din zilele noastre. Mai ales atunci cîndeste vorba despre reforma arhitecturii ºi funcþiilorstatului dupã prãbuºirea spectaculoasã acomunismului. Este vorba despre definirea patrieica spaþiu constituþional ºi juridic în carecetãþeanul se simte „confortabil”, adicã, întermenii noii doctrine „la adãpost de agresiunearealitãþii”. Este, evident, vorba despre un alt gen

de confort decît cel eminamente burghez.Caragiale tocmai „regulase” din punct de vederejuridic moºtenirea Mãmuloaiei, nu mai era nevoitsã se agaþe de cine ºtie ce post de „impiegat” pela vreo regie de stat! (ºi nu alegi, meteorologicvorbind, un loc rece ºi umed doar din cauzasecetei ºi caniculei nici, cultural vorbind, unspaþiu lingvistic în care eºti total neajutorat!)

A trãit Nenea Iancu într-un asemenea spaþiu?Sunt destule probe pentru a da un verdict negativ.Nu este cazul sã recapitulãm în detaliu. Ajunge sãamintim doar umilinþele îndurate cu „afacereaCaion” sau refuzul repetat al Academiei. Astfel,putem spune acum, cã exilul lui a fost unul...„curat constituþional”! Un ecou alpristandalianului oximoron!

NNoottãã::Ilustrãm rubrica cu portrete ale marelui

dramaturg împrumutate din expoziþia virtualã I. L. CARAGIALE în arta graficã mondialã,realizatã de graficianul Nicolae Ioniþã pe site-ulsãu http://www.personality.com.ro/caragiale.htm.

...de aia! ...ar fi un rãspuns tipic indolenþilor,miºtocarilor, superficialilor. Dar noi nu sîntemnici indolenþi, nici miºtocari, cu atît mai puþinsuperficiali. Noi cercetãm temeinic, ne implicãmtrup ºi suflet întru elucidarea cauzelor, nudormim nopþi la rînd pentru a oferi, într-o bunãdimineaþã, explicaþii clare întru liniºtirea maselorlargi ºi dragi. Uite aºa, într-o bunã dimineaþã,ministrul a declarat pe toate posturile de radio ºiteleviziune, fie ele particulare ori naþionale, cãgãina este o fiinþã vie care face ouã! Îi crescuserãcearcãnele sub ochi (unde naiba altundeva?) deatîta gîndire nãscutã-n nopþiile cu insomnii. Deci,continuã ministrul cu logica gîndirii salepersonale, dacã gãina este o fiinþã vie atunci ceeace se petrece, din punct de vedere psihic, cu ea vaavea repercusiuni asupra a ceea ce iese din ea,adicã ce se naºte din ea, indiferent pe unde seefectueazã naºterea asta. ªi ce se petrece cu gãinaîntr-o societate de consum feroce, lipsit de limite?Într-o societate în care toþi încearcã sã seîmbogãþeascã rapid, peste noapte? Ãia carereuºesc chestia asta, o fac cãlcînd în picioare oriceprincipii elementare de întreþinere a bietelor fiinþevii, oferindu-le condiþii de trai mai rele decît într-ocarcerã. Bietele fiinþe vii (...cu pene, îndrãznesc eusã-l completez pe ministru...) sînt þinute în niºtespaþii atît de strîmte încît nu-ºi pot miºca decîtgîtul ºi capul (pentru a mînca non stop tot soiulde preparate care ºtie naiba ce conþin...) ºi,pardon de expresie, sfincterul. Adicã, halesc ºi facouã. Din cînd în cînd, mai scapã cîte un gãinaþ.Atît. Asta-i toatã viaþa lor. ªi atunci, explicã

ministrul în continuare, e normal ca ele sã fiestresate. Sã li se ”cauzeze” oarece problemepsihice, chiar dacã creieraºul lor e cît un vîrf deunghie. Mã rog, poate douã... Alta-i viaþa înlibertate, rîcîind prin ogradã, cu plimbãri pe uliþã,prin grãdini, prin ºurã! Dar acolo producþia einfimã, abia de satisface nevoile proprietarilor. ªi-apoi stresul s-ar putea naºte ºi acolo, din cauzavulpilor, a pãsãrilor rãpitoare, a... hoþilor de gãini!Cã nu-i uºor sã te culci mereu cu spaima-n suflet,chiar dacã locuieºti într-un coteþ larg! Prin urmare,din gãini stresate nu pot ieºi decãt ouã stresate!

Ouãle respective sînt mîncate de oameni (care ºiei sînt fiinþe vii dar nu fac ouã) ºi astfel, în modcît se poate de logic, aceºtia devin stresaþi larîndul lor. Dar gãinaþul? pun eu o perfidãîntrebare. Pãi ºi gãinaþul e un produs al fiinþelorvii (cu pene...) stresate, deci ºi gãinaþul e stresat!Iar gãinaþul ãsta, întreprinzãtorii îl vînd, pe banigrei, celor care doresc sã cultive legume... bio!Acum e cît se poate de clar! Morcovul, ceapa ºicelelalte legume, cicã bio, crescute pe bazã deîngrãºãminte naturale, conþin o altã dozã de stres!Nici cu animale fãrã pene nu stãm mai bine. ªiele, pentru obþinerea unor producþii rapide ºimari, sînt crescute în condiþii de stres. Urmîndaceeaºi logicã, ºi carnea, de porc ori de vitã, areacumulatã în ea o bunã dozã de stres. Prinurmare, stresul poporului se datoreazã... halitului!Da, prea multã mîncare, stricã. Iar cînd poporuldevine prea stresat, îl apucã ieºitul în stradã undeurlã, nici el nu ºtie de ce, se manifestã brutal, bachiar are reacþii de revoltã! De vinã sînt ouãlestresate (care se transformã în adevãrate... ouãfatale!), legumele stresate, carnea stresatã. ªi uitede aia, mai explicã ministrul cu o logicãnãucitoare, cresc preþurile la ouã, legume ºi, încurînd, vor creºte ºi la carne. Întru protecþiapoporului! Sã nu mai haleascã nesãbuit, ci cît mairaþional, cît mai puþin... Sã-ºi menajeze nervii,materia cenuºie. Viaþa!

Mi-am amintit cã sîntem în anul Caragiale.Multe a auzit nenea Iancu la viaþa lui, dar despreouã stresate ba! Aºa cã... într-o altã logicãnãucitoare... în urmãtorul meu articol mã voiocupa de spectacolul D’ale carna-valului... de laNaþionalul clujean, uite aºa, ca sã-mi mai treacãstresul...

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

rânduri de ocazie

De ce-i stresat poporul?Radu Þuculescu

mofteme

Un exil… „curat constituþional”!

Vasile Gogea

Dupã câte s-a putut vedea, impunerea unuistatut potrivit cu mãiestria unui pianist deexcepþie (aºa cum – cu asupra de mãsurã -

se va fi dovedit a fi Thelonious Monk) nu mergeadeloc de la sine, ci trebuia sã urmeze îndeaproapeo foarte complicatã strategie care sã nu „sperie” unpublic sau niºte ascultãtori nu foarte la zi cu tot cese întâmpla în lumea jazzului. Procedând altfel,companiile sau casele de discuri nu prea puteauspera sã-ºi vândã sutele sau miile de „plãci” pe opiaþã deosebit de solicitatã ºi rãsfãþatã. Peste toate,aºa cum am mai spus, ghinionul lui Monk a fãcutsã i se fi suspendat - pe o duratã nedeterminatã -autorizaþia de a cânta pe scenele newyorkeze.Îngerul sãu pãzitor, însã, baroneasa Nica deKoenigswarter, a izbutit în cele din urmã sãanuleze interdicþia. Doar astfel a fost cu putinþã caMonk sã-l poatã întâlni pe John Coltrane la FiveSpot Cafe, iar mai apoi la Carnegie Hall. Cei doierau fãcuþi sã se înþeleagã chiar ºi în cãutãrile loratât de fãrã asemãnare, izbutind sã realizeze uneledintre cele mai valoroase înregistrãri ale anilor ‘50,socotite ºi astãzi adevãrate „pietre de hotar”. Lacâþiva ani dupã ce se întâlniserã – mai mult casigur – cu prilejul începuturilor muzicii bop, Monkºi Coltrane deveniserã oameni de vârf în jazzulanului 1957 ºi chiar dacã explorãrile/cãutãrile lornu mergeau într-o aceeaºi direcþie se înþelegeauaproape perfect, nedând naºtere vreunor ciocnirisau incidente. În fapt, însã, fiecare venea cu lumea,cu crezul sãu, fiecare vedea ºi construia altestructuri, alte evadãri, dar – ca prin minune –acestea nu se ciocneau ºi nici nu conduceau lamomente de crizã asemãnãtoare celui pomenit înlegãturã cu „nevricosul” Miles Davis. Înregistrãrileconcertului de la Carnegie Hall au fost descoperiterelativ recent ºi calitatea lor este una de excepþie.Puteþi sã apreciaþi capodoperele care au rezultat depe urma acestei întâlniri cãutând pe Youtube tot cefigurazã la „indicaþia” Monk & Coltrane ºi veþiavea parte de performanþe rarisime, excepþionale.Aºadar, rãmân ca momente de maxim interes ºistrãlucire înregistrãrile cu Miles, cele cu SonnyRollins ºi inimaginabilele duete cu Coltrane. Li sevor mai adãuga un Lp splendid cu Gerry Mulligan,dar ºi un altul în care Monk „strãluceºte” alãturi deColeman Hawkins ºi – din nou – John Coltrane.

Sfârºitul anilor ‘50 ne va oferi surpriza extraordi-narã a unor înregistrãri-solo, despre care îndrãznescsã afirm cã sunt, poate, cele mai explicite în priv-inþa viziunii, harului/geniului ºi convingerilor luiMonk. Sunt anii cei mai rodnici în cursul cãrora„misteriosul” Thelonious va face o grãmadã deturnee în Statele Unite ºi în Europa, turnee de peurma cãrora audienþa ºi „cota” lui vor spori în chipspectaculos, materializându-se în „ungerea” sa –suntem în anul 1958 - de cãtre specialiºtii revistei„Down Beat” - ca pianistul nr.1 al momentului.Perioada Riverside se va încheia în 1959, la celebrulTown Hall, cu o spectaculoasã înregistrare în zeceoameni, un „tentett”, aºadar, care interpreta com-poziþii monkiene orchestrate spectaculos de HallOverton.

Anul 1960 îl aduce alãturi de Monk pe saxofo-nistul tenor Charlie Rouse: acesta se va dovedi unelev docil ºi un executant fidel al „ideilor” luiThelonious, însoþindu-l pe marele pianist (împre-unã cu un basist ºi un baterist) pânã la sfârºitulanilor ‘60. Gurile rele au lansat de altfel ideeaparºivã cum cã Monk ºi-ar fi construit/conceput

anume quartettul sãu din anii ‘60, posedat fiind deo mai veche obsesie: sã nu aibã în jurul sãu decâtexecutanþii cei mai docili/fideli cu putinþã, care sãnu aibã altceva de fãcut decât sã-l asculte orbeºte ºisã-i punã în valoare – pânã în cele mai mici amã-nunte – ideile geniale ºi perfecþiunea interpretativã.„Maºinãria” pusã astfel pe picioare de mareleThelonious a funcþionat la sfert de cheie ºi – final-mente – i-a adus onoarea supremã a consacrãriiabsolute, o imagine a sa figurând pe coperta dinluna februarie 1964 a sãptãmânalului americanTime. S-ar pãrea cã soluþia/ingineria lui Monk înproblema quartettului a dat roade, înregistrãrile dinprima parte a anilor ‘60, realizate la casaColumbia, fiind considerate de multã lume ca fiindcele mai izbutite. În anul 1963, de altfel, Monk vacânta la celebrul Lincoln Center în cadrul unui bigband fabulos. În rest, turneele se vor þine lanþ ºiîl vor duce pânã în Japonia într-o neîntreruptã suitãde succese care l-au propulsat pe culmile gloriei.Cu toate astea, Monk ajunsese de fapt la capãtulputerilor ºi dãdea îngrijorãtoare semne de slãbi-ciune: pe de o parte, soluþia idealã a unui quartettstabil ºi „bãtut în cuie” n-a fãcut – finalmente -decât sã-i reducã în chip vizibil originalitatea, silin-du-l sã batã pasul pe loc. Problemele mentale îlpuneau adeseori în situaþii dificile ºi – tot maidezorientat – îºi cãuta tot mai des un adãpost, unrefugiu în casa baronesei de care am mai pomenit.Fapt este cã ultima compoziþie demnã de acestnume dateazã din anul 1967. Pianistul genial, care

ºoca ºi surprindea prin originalitate ºi inventivitate,devenise din pãcate previzibil ºi neînstare de soluþiicare sã nu parã fumate. Marele Monk era cel maiadesea absent, pierdut într-o lume numai a lui din

care – când ºi când – încerca sã se smulgã, ridicân-du-se de la pian ºi schiþând un dans greoi, învârtin-du-se practic pe loc precum o pãpuºã dezarticulatã.Episodul pe care l-am evocat la începutul acestuiportret al marelui Thelonious fãcea parte tocmai

din aceºti ultimi ani aºa-ziºi activi ai acestui pianistde geniu. Dupã înregistrãrile amintite (cele de laLondra, din 1971) se pare cã au mai existat altedouã performanþe publice, de urma cãrora însã nuam izbutit sã dau oricât m-aº fi strãduit. Trist dincale afarã îmi apare faptul cã „ºefii” de laColumbia aveau sã-i propunã realizarea unui discîn care lui Monk i-ar fi revenit misiunea, (cam ief-tinã ºi în egalã mãsurã penibilã!), sã interpretezemarile succese ale celebrilor Beatles. Din fericire, amai fost în stare sã refuze.

Monk-omul a fost la fel de original în viaþa detoate zilele, precum muzicianul în opera sa; purtacele mai ciudate pãlãrii cu putinþã ºi ochelarii desoare cei mai fistichii. Un capitol cu totul aparte l-ar putea constitui seria absolut splendidã a cele-brelor coperþi de discuri, în multe dintre eleThelonious complãcându-se în postùri cel puþinciudate. În cursul întregii sale vieþi, Monk nu acompus decât 71 de piese originale, ceea ce esteridicol de puþin dacã stãm sã-l comparãm cu celepeste 2000 ale marelui Duke Ellington; cu toateacestea – date fiind originalitatea ºisoluþiile/rezolvãrile absolut aiuritoare - multe dintreele au devenit – în timp - adevãrate standarde.Influenþa sa – din pricina unei recunoaºteri multîntârziate - s-a fãcut simþitã doar de prin anul1955. Stilul sãu, pe care mulþi dintre cunoscãtori îlvor fi definit ca experimental, avea sã devinã în -anii ‘60 - unul de referinþã pentru mare parte dinceea ce astãzi numim curentul/jazzul „free”.De-a dreptul emoþionantã mi se pare una dintremãrturisirile de credinþã ale acestui pianist fãrãseamãn: „S-a întâmplat uneori sã le vãd ºi sã vreausã compun niºte bucãþi noi, nemaivãzute/nema-iauzite, însã am simþit dupã o vreme cã nu ºtiamcum sã procedez, dar mai cu seamã cã n-am sãºtiu, n-am sã fiu niciodatã în stare sã le cânt ...”.Despre acelaºi Monk s-a afirmat – nu o datã – cãar fi practicat un soi de „composer’s Piano”, ceeace vrea sã însemne cã improvizaþiile sale colþuroaseºi atât de bizare sunt descoperite/inventate cu sigu-ranþã spontan, urmând însã o logicã cu totulaparte, care le face sã aparã ca fãcând parte dintr-oanumitã compoziþie.

Specificul atât de original al muzicii lui Monk afãcut sã nu prea aibã urmaºi/elevi, cei mai apropi-aþi de el rãmânând, în fond, atât de importanþiiMal Waldron ºi Randy Weston.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

jazz story

Marele, unicul Thelonious Monk (III)Ioan Muºlea

Charlie Rouse si Thelonious Monk

Hall Overton

Am trãit sub steagul roºu pânã la 35 de ani,aºa încât, pentru mine, multã vreme cuvântulmonden a ramas asociat doar cu definiþia

din dicþionar ºi cu sporadice imagini din filme.Dupã ce am scos capul în lume, cu orchestruþamea de divertisment (ºi tocmai datoritã acelui nivelmuzical modest), m-am pomenit nu de puþine oriîn mijlocul petrecerilor high-life-ului apusean ºi mi-am fãcut o oarecare idee despre ce va sã zicãevenimentul monden. Departe de a-mi creacomplexe de inferioaritate, descoperirea s-a lãsat cuun sentiment de dispreþ faþã de deºertãciune,ostentaþie, ipocrizie, snobism, fiindcã ºi Vestulgeme de parveniþi ignoranþi ºi obraznici, echivalenþiibaºtanilor noºtri.

La noi, cea mai mare parte a vechii aristocraþii adispãrut din motive ºtiute de toatã lumea, iarrefugiaþii clasei întorºi acasã nu pot constitui unnucleu pentru refacerea castei, pentru simplul faptcã nu au cu cine se aduna. Consecinþa tristã constãîn aglutinarea unei noi categorii sociale, snobilimea– incultã, coruptã, agresivã, lipsitã de srupule. Aceºtinuovi ricchi îºi creeazã propriile evenimentemondene, dupã chipul ºi-asemãnarea lor. Slobozi lapungã, cu deosebire acolo unde nu trebuie, aruncãbanii pe tot felul de nimicuri, elementul artisticfiind sortit a rãmâne într-o palidã inferioritate. Cu osingurã excepþie – marele violonist Gabriel Croitoru– aºa au stat lucrurile ºi la Balul Operei clujene dinacest an.

Deschiderea, care ar fi trebuit sã fie explozivã,strãlucitoare, epatantã, a constat într-un momentabsolut penibil: pe la vreo ºapte ºi-un sfert, numaice intrã în faþa cortinei, pe furiº, complet ignoraþide publicul care continua sã flecãreascã în surdinã,patru instrumentiºti îmbrãcaþi pestriþ, de lasmocking la ilic popular. Urmeazã probe de sunetîn vãzul lumii. Dupã minute nesfârºite (ºtiþi cum sedilatã timpul în asemenea momente), toatã lumeaiese din scenã, pentru a reintra o secundã maitârziu, tot fãrã prezentare, tot fãrã aplauze (nimeninu mai credea cã vor ºi cânta). În urma lor –frumosul seminarist Marius Ciprian Pop, care, cuvocea sa nici prea-prea nici foarte-foarte, a înºiratdouã învârtite fabricate, cu texte vizibil proprii,înjghebate destul de pueril pe tema treceriiimplacabile a vremii: De când pãrul mi-o albit / ªiam cam îmbãtrânit / Nu mai fac ce se putea (!) ...tot aºa ºi iar-aºa. Ca om învârtit în folclor ani buni,mã uitam cu gura cãscatã la acest bãrbat în floareavieþii, care dãdea glas unor versuri de vârsta a III-a(dupã o modã idioatã), în faþa unor bãndaºi ad-hóc,conduºi de un taragotist-nuntaº moþ, care nu a fostîn stare nici mãcar sã se acordeze. Popa nu seogoaie, mai mult, se-apucã de vorbit (închipuindu-seel om de televiziune) ºi îmbârligã o cuvântare dincare se bulbucã supãrãtor neologismul conform:„dragi oaspeþi, am pentru dumneavoastrã un mesajde suflet: conform obiceiului, orice lucru bun seîncepe cu o rugãciune” º.a.m.d. ªi i-aº fi iertatnepotrivirea cuvintelor dacã ele nu ar fi însemnatintroducerea vicleanã pentru o... priceasnã! Ceva cuFecioara Maria, melos de romanþã, înflorituri dedoinã – un amestec stilistic oribil. Încercarea de apune la un loc folclorul românesc (creaþie anonimãde inspiraþie divinã) cu priceasna (zãmislirepãmânteanã, imn liturgic de seminar, în cel maibun caz) este un sacrilegiu, la care se dedau tot maimulþi neºcoliþi. Bine c-a dat Dumnezeu ºi preotul-ofiþer-artist s-a oprit acolo ºi ne-a lãsat, ieºind din

scenã pe cîteva aplauze ºleampete. Cam cât ameritat.

Dupã spartul gheþii, au apãrut (firesc, nu?) ºiprezentatorii – cei de anul trecut ºi anumefrumoasa Melania Medeleanu ºi neîndemânaticulRareº Bogdan, care a gafat din plecare ca sã ºtim cene aºteaptã: încercând stângaci sã justifice motto-ulserii – Servus Viena – domnia sa a argumentat, cunesfârºitã înþelepciune cã, cel puþin din punct devedere cultural, capitala noastrã ar trebui sãfie...Viena ºi nu Bucureºtii! Am tresãrit revoltat. Euîncã nu pot disocia Viena de azi de Vienahabsburgicã, ori aceea înseamnã pentru noi raptus,asuprire, umilinþã, politicã de dezmoºtenireculturalã ºi religioasã. N-au decât sã priveascã spreViena ungurii, beneficiarii acelui parteneriat carepentru ei a fost mumã iar pentru noi ciumã! Oaream uitat de Horea ºi de mãdularele sale zdrobite curoata?! Dupã prima loviturã mãiastrã cu bota-nbaltã, jurnalistul de provincie (cum bine s-aautodefinit) ºi-a mai înscris un autogol, aducândvorba de niºte abominabile lupte intestine recenteale Bisericii Ortodoxe Române, mânãrii care n-aveaunici în clin nici în mânecã cu Balul Operei. ªi aþinut-o tot aºa, vorbind mult ºi neinspirat, folosindcuvinte anapoda, specifice celor care vorbesc, dragã,engleza (nu ºi româna) ca locaþie de pildã. Melanieii-au fost îngãduite doar intervenþii sporadice ºinesemnificative.

Într-un târziu a început, cumva-cumva,spectacolul. De operetã în principiu (Strauss, Lehar,Stolz), împãnat cu valsuri ºi polci vieneze.Orchestra, corul ºi baletul casei au dat atât cît seputea da din obligaþie de serviciu, fiindcã niciunuimecena dintre cei elogiaþi pe scenã nu i-a trecutprin cap ideea de a le oferi, pe tãcute, câte-obancnotã europeanã nãscãtoare de vervã... Execuþiimodeste, înþelegere stilisticã parþialã, atacuriºovãielnice la suflãtori, printre care o chiftea acornului tocmai în gingaºa introducere a DunãriiAlbastre. Soliºtii casei au avut momente în generalbune, Marius Vlad Budoiu, Carmen Gurban,ªtefania Barz sau Irina Sãndulescu-Bãlan, oferindu-ne ºlagãre dupã ºlagãre. Cã unii n-au avut detaºareaºi zâmbetul spontan, uºor frivol al operetei, asta numai þine de muzicã. Am zâmbit larg la momentuldin Voievodul Tiganilor în care M. V. Budoiu aapãrut înconjurat de niºte girafe de la secþiunea demodã (cred), în lenjerie intimã ºi vizibil jenate depropria prezenþã. Timorate, fâstâcite, neºtiind ce sãfacã, se vedea limpede cã nu scenã le trebuia lor ci,mai degrabã o... barã. Diva serii, soprana NicoletaArdelean, nu a reuºit sã revigoreze maniera de amulþumi a publicului, aplauzele stingându-se deîndatã ce cântãreaþa dispãrea în culise. Fãrã discuþie,arieta din Giuditta de Lehar – un amestec de boleroºi vals – a reprezentat vârful muzical al serii. ?itotuºi, dupã ce-am auzit-o ºi vãzut-o pe AnnaNetrebko cochetând dezinvolt ºi temperamental cuaceeaºi melodioarã... rien ne va plus. ViolonistulVlad Baciu a suferit de aceleaºi condiþii vitrege încare s-a chinuit Rafael Butaru anul trecut: a trebuitsã cânte în faþa cortinei (un perfect absorbant desunet) iar pianul acompaniator, situat în loja deorchestrã, a fost mizerabil amplificat timbral,sunând ca un þambal prost. Peste toate, dl. Baciu afost cam inexpresiv ºi a mai ºi apãrut cu ditamaipupitrul, pentru douã piesuþe de Kreisler, care þincâte douã minute fiecare ºi se cântã prin clasa aVIII-a... Radetzky-Marsch, de care mã temeam, a

venit implacabil, în tempo cam mare ºi provocândzeloasa ºi sadica participare a publicului, dar nu cala Viena (sub bagheta dirijorului) ci de-a valma, înhãrmãlaie ºi anarhie ritmicã. La coada cozii s-aînfiinþat iarãºi prezentatorul cel isteþ, care ne-aîntrebat: „V-a plãcut??” ªi ca ºi cum rãspunsul venitprintr-un „daaaa...” debil n-ar fi fost edificator, acontinuat, complet desprins de realitate: „Nu-i aºacã v-aþi simþit ca la Staatoper din Viena?” Nu-i aºa,d-le Rareº Bogdan! Unii am fost pe-acolo...

Un progres notabil faþã de ediþia din anul trecuta constat în relativa conciziune cu care s-auînmânat trofeele Lya Hubic ºi premiile Mecena,Emblemã de Cluj ºi Senior al Cetãþii. Dar chiar ºiaºa, lumea tot ºi-a pierdut rãbdarea, instaurându-seîncet-încet un du-te-vino permanent. Te ºi cred:gemea foaierul de bucate dintre cele mai alese iarºampania curgea în valuri. Pânã la urmã am ºters-oºi eu, englezeºte. La modã, dans ºi ce-avea sã maiurmeze, nu mã trãgea aþa deloc.

ªi-a venit ziua a II-a. Mã simþeam ca înainteaoricãrei bucurii garantate – violonistul din mineaºtepta demonstraþia unui mare maestru. Sala erape jumãtate goalã iar lojile aºijderea: publicul se cer-nuse, rãmânând numai oamenii subþiri. Gong târ-ziu, românesc, la 30 de minute dupã ora anunþatãºi apare abilul vorbitor. Zice ce zice (cã, de-acum,nu-l mai ascultam) ºi deodata mã râcâie pe urechivorba priceasnã! Mã uit în jur speriat, sã vãd dacãnu cumva nimerisem în Catedrala Ortodoxã aflatãla doi paºi. Nu, eram la Opera Românã. Însã nupriceasna avea sã fie nenorocirea (de astã datã numai era asociatã cu folclorul) ci interpreta – AdrianaIrimieº. Cunoscând-o, m-am ghemuit în fotoliuprintr-o reacþie involuntarã de autoapãrare. Ce-amauzit este greu de descris: o peltea cu Iisus, pe ver-suri ºi melos de liricã sentimentalã, asezonate cuflori de doinã, voce afectatã, gesticã nefireascã,vibrato de amplitudine enormã, ca un efect de stu-dio de prost gust, apoi mulþumiri exagerate, ºoptite.Într-un târziu, arta adevãratã a erupt în scenã,croindu-ºi cu impetuozitate loc printre deºeurilemuzicale. Sfinþenia s-a arãtat, în sfârºit, însã nu prinpricesne ci prin Catedrala lui Gabriel Croitoru, ovioarã divinã creatã de unicul Bartolomeo GiuseppeAntonio Guarneri, supranumit del Gesù (apelativ pecare omul cu microfonul nu l-a nimerit nicicum,accentuându-l de-a-ndoaselea, în ciuda semnuluigrafic evident). Catedrala cu patru strune a înãlþatcoloane pânã la Cer, a înfiripat vitralii, a adus pestenoi tunet de blestem ºi ºoaptã de-nchinãciune. Ne-amai amintit, celor în stare a înþelege, deosebireadintre trainica zidire har-sudoare-stãruinþã ºi nevol-nica îngemãnare dintre darul vocal ºi nesfârºitainfatuare. Horia Mihail, ca întotdeauna când nu seaflã în prim plan, a fost partener la creaþie ºi nusimplu acompaniator. Oamenii aceºtia geniali ausalvat, din punct de vedere artistic, Balul Operei deacum câteva zile, aºa cum Alexandru Tomescu ºiToma Popovici au fãcut-o anul trecut. Acest fapt artrebui sã dea de gândit organizatorilor. Nimeni nuo cere pe Angela Gheorghiu – îi sunt binecunoscuteonorariile exorbitante – dar existã ºi o TeodoraGheorghiu, de pildã. Ca sã fiu cinstit întrutotul, trebuie sã recunosc cãnu pot aprecia Balul Operei 2012 în întregul sãu,fiindcã îmi lipsesc niºte capitole. Ce ºtiu sigureste cã muzele au fost zgârcite ºi am plecat de-acolo ca de la pomul lãudat – cu sacul pejumãtate gol.

31TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

La balul lãudat...Mugurel Scutãreanu

muzica

Printre metropolele considerate în modtradiþional drept „occidentale“, Viena îºimenþine statutul de capitalã a muzicii, dar

îi adaugã o nuanþã în plus: vocaþiaeuropenismului plenar. Cu alte cuvinte, un locbenefic, unde þãrilor din partea de Est aBãtrânului Continent li se acordã atenþia pedeplin meritatã în plan cultural. Sã fim sinceri:aceasta se dilueazã pe mãsurã ce avansãm spreAtlantic, spre a dispãrea quasi-complet dincolode Ocean…

Dupã anul 2000 avui ºansa de a fi implicatdirect în acþiuni ce atestã deschiderea pan-continentalã a culturii austriece. Una de certãimportanþã a fost iniþiatã de marele muzicianMathias Rüegg, cunoscut mondialmente cafondator ºi lider al fenomenalei Vienna ArtOrchestra. Mã refer la premiul JazzmanulEuropean al Anului, acordat anual la Viena decãtre un juriu alcãtuit din critici reprezentândmajoritatea þãrilor din Europa (în cadrul cãruiaam fost invitat sã reprezint România). Deasemenea, pe la mijlocul deceniului trecut amcontribuit, în mãsura posibilitãþilor proprii, laorganizarea unor prime festivaluri având dreptcentru de greutate jazzul românesc. Din punctde vedere organizatoric, decisivã fu implicareaClubului Porgy&Bess din Viena (cu prestigiulsãu în continuã creºtere pe scena mondialã), darnimic nu s’ar fi împlinit fãrã spiritul deiniþiativã al unor înzestraþi impresari, cum ar fiveteranul festivalurilor sibiene Emilian Tantana,directoarea ICR Viena Carmen Bendovski,patronul P&B Christoph Huber, jazzologulEmanuel Wenger º.a.

Cea mai recentã experienþã vienezã am trãit-ograþie iniþiativei lui Christoph Huber ºi a luiHelge Hinteregger, lider de proiecte ºi expertpentru jazz al Mica – Music Austria (asociaþiamuzicienilor profesioniºti din Austria, fondatãprin decizia guvernului acelei þãri în 1994 ºiavând statut de instituþie independentã deutilitate publicã). Cei doi m-au invitat sã conducsimpozionul internaþional intitulat Jazz Ost-West – gemeinsame Wege, Geschichten undVisionen (Jazz Est-Vest – cãi comune, istorie ºiviziuni), desfãºurat recent în primitoarea salã deconcerte a Clubului Porgy&Bess din Viena. Am

avut plãcerea sã-mi fie parteneri de discuþieurmãtorii invitaþi: Peter Lipa – legendã vie ajazzului din Slovacia, fondatorul ºi liderul celuimai important festival din acea þarã (BratislavaJazz Days), el însuºi cântãreþ de jazz cu peste15.000 de discuri vândute, distins de cinci oricu Premiul Aurel (Grammy al Slovaciei); PeterPallai – curatorul pentru jazz al InstitutuluiCultural Ungar din Londra, jurnalist la CivilRadio din Budapesta ºi ex-redactor la BBC,organizator de festivaluri ºi programator laJazzclub Budapest; Anna Moser – referentãmuzicalã la Institutul Cultural Polonez dinViena, organizatoare de proiecte comune ºi deschimburi jazzistice între Polonia ºi Austria;Vilém Spilka – absolvent de conservator înTexas ºi director artistic al Jazzfestbrno, dinmetropola secundã a Cehiei, Brno, urbe cu ointensã viaþã muzicalã; Sándor Kozlov – ex-referent muzical al Centrului Cultural ºiªtiinþific Ungar din Moscova, organizator defestivaluri sub egida A38 Ship ºi My CityFestival din Budapesta, impresar ºi expert înmarketing; Rita Valiukonyte – ataºata culturalã aambasadei Lituaniei din Viena (din pãcate,dânsa avea sã se retragã în culise, spre adefinitiva preparativele recitalului din acea searã:Lituania decisese, spre lauda ei, sã-ºi încheieperioada de preºedinþie a OSCE printr-unconcert al formaþiei conduse de PetrasVysniauskas, unul dintre cei mai importanþisaxofoniºti din ultimele trei decenii). Ceea cefrapa de la prima vedere era prestaþia tonicã atuturor participanþilor, demonstrând încã o datãforþa comunitãþii jazzistice mondiale de a rezistapresiunilor de toate felurile – de la dictaturaideologicã pânã la criza financiar-economicã.

Din punct de vedere tematic, organizatorii ºi-au propus sã analizeze situaþia actualã amodalitãþilor de promovare ºi cooperare întreAustria ºi acel conglomerat al „þãrilor din Est”,care pânã în urmã cu douã decenii trãiserãcoºmarul captivitãþii sub sistemul totalitar dinspatele Cortinei de Fier. În acest context, pebunã dreptate, preambulul simpozionuluiconsidera jazzul drept limbaj muzical idealpentru a transmite – prin intermediulschimburilor culturale – semnale pozitive pentru

o Europã nouã ºi unitã.

De la prima luare de cuvânt am subliniat, înconsens cu opinia generalã, atitudineaexemplarã manifestatã de Christoph Huber ºi deechipa sa faþã de realizãrile jazzistice alefostelor state zise socialiste. Clubul Porgy&Besss-a afirmat, de-a lungul ultimilor 20 de ani,drept punct nodal pentru viaþa jazzisticã aîntregii Europe. Însã, ca nativ al EuropeiCentral-Orientale nu pot sã uit, în primul rând,festivalurile organizate aici sub titulatura StepAcross the Border. Animate de o generoasãstrategie geojazzisticã, acestea erau dedicateunor teritorii de creativitate artisticã marcateprin repere cultural-urbane atât de diverseprecum Praga, Varºovia, Moscova, Zagreb,Timiºoara, Riga, Tbilisi, Istanbul, Budapesta,Vilnius, Graz, Sankt-Petersburg, Bucureºti,Cracovia, Bratislava, Kiev, Chiºinãu, Ljubljana,Sarajevo, Erevan, Cluj, Odessa, Novi Sad,Tallinn, Skopje, Györ, Varna...

Aºa dupã cum avea sã reiasã din discuþii,situaþia actualã a jazzului diferã – uneoridramatic – de la þarã la þarã. Dupã cumconstatasem în câteva studii concepute dupã1990, pânã la dezintegrarea „lagãrului socialist”,aceastã muzicã fusese supusã aproximativaceluiaºi tratament de cãtre autoritãþilerespectivelor þãri: dupã persecuþiile din perioadastalinistã, ea a fost mai mult sau mai puþintoleratã, ca un fel de supapã de siguranþã semi-clandestinã, dovedindu-ºi însã capacitatea de agenera valori estetice concludente. Actualmente,în secolul 21, provocãrile sunt altele. Nu înprivinþa talentelor native, cãci acestea continuãsã aparã cu o invidiabilã prolificitate înteritoriile respective. Disjuncþia se produceatunci când ne referim la importanþa acordatãjazzului în cadrul politicilor culturale din statelecentral-orientale ale Europei. Aceasta poate variade la quasi-zero în Rep. Moldova, pânã laconsistenta susþinerea statalã (cu variaþiuniconjuncturale) din Croaþia, Slovenia, Ungaria,republicile Baltice. Guvernele acestor þãri sunt,în mod evident, conºtiente de potenþialul deimagine pozitivã deþinut de jazz, ce poate fiutilizat profitabil în stimularea prestigiuluinaþional, a artiºtilor autohtoni, a schimburilorinternaþionale ºi chiar a turismului.

Semnificative pentru evoluþia artei jazzului înjumãtatea esticã a continentului nostru au fostpersonalitãþile fondatoare de „ºcoli naþionale”,dintre care patru au avut, nu doar un impactmajor în þãrile respective, ci ºi destine straniu deasemãnãtoare: Krzystof Komeda în Polonia,Richard Oschanitzky în România, VagifMustafazade în Azerbaidjan ºi Jan Johansson înSuedia (niciunul n-a depãºit patru decenii deviaþã, dar toþi au lãsat opere impresionante).

(Continuare în numãrul viitor)

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Colocviu internaþional la Viena

Jazz în jumãtatea de Est aBãtrânului Continent

Virgil Mihaiu

Secvenþã de la Simposionul de jazz de la Viena (de la stânga la dreapta): Sandor Kozlov, Anna Moser, Peter Lipa,Virgil Mihaiu, Vilem Spilka, Peter Pallai.

Excelentul ”tonus repertorial” din ultimul anal Teatrului Naþional din Timiºoara nu puteasã nu atingã o zonã teatralã mai puþin

exploatatã în România, cea a musicalului. A fãcut-o printr-una dintre cele mai faimoase piesede gen, The Full Monty, jucatã cu un succesrãsunãtor pe Broadway-ul american, în 2000-2002, cu textul lui Terrence McNally ºi muzica &versurile lui David Yazbek. Subiectul a devenitcunoscut încã în 1997, prin filmul omonimregizat de Peter Cattaneo, dupã un scenariu al luiSimon Beaufoy, ºi a cunoscut mai multe versiunide scenã, în SUA, Marea Britanie, Coreea de Sud,Japonia, Islanda, Israel, Suedia, Grecia, Africa deSud, Olanda sau Croaþia.

Spectacolul de la Timiºoara a reunit o echipãredutabilã: Rãzvan Mazilu semneazã regia ºicoregrafia, Dragoº Buhagiar - scenografia, LucianMoga este light-designerul producþiei, iarorchestra este dirijatã de David Crescenzi. În FullMonty joacã actori timiºoreni, orãdeni ºibucureºteni, dar ºi soliºti ai Operei bãnãþene.Montarea respectã fidel, fãrã decupaje sauinversiuni, scenariul original, cãpãtând însã osavoare aparte prin punerea în scenã,”ancadrament” ºi, mai ales, interpretare.

Povestea e arhicunoscutã: rãmaºi ºomeri,câþiva oþelari se hotãrãsc sã înfiinþeze o trupã destrip-tease masculin, dupã ce observã cât deahtiate le sunt nevestele dupã celebriiChippendales. Manevra e destinatã nu doar sã lefurnizeze banii de care au cu toþii mare nevoie, ciºi sã le re-dea încrederea în sine, sã-i reabiliteze -oricât de bizar ar suna - social. Pânã la marelesucces, însã, ei trebuie sã treacã peste propriiletemeri ºi frustrãri, peste prejudecãþile celor dinjur, peste tensiunile familiale, pentru a reuºi sã seexpunã, fãrã complexe, în toatã ”splendoarea” lorde bãrbaþi de vârstã medie, cu condiþie fizicã nutocmai sculpturalã. Poate e prea mult spus pentruun musical de Broadway, dar Full Monty este oconfesiune publicã, o încercare abruptã a eroilorde a-ºi salva nu atât cãsniciile ºi situaþia materialã,cât sufletele, adicã starea afectivã. Toate acesteelemente se vãd, bine puse în valoare, ºi înspectacolul de la Naþionalul timiºorean.

Rãzvan Mazilu a imaginat o coregrafiedinamicã, în ton cu spiritul piesei, ºi o regie onestcalibratã pe acþiunea scenicã. Din acest punct de

vedere, Full Monty e un spectacol ”curat”, carepermite interpreþilor o evoluþie cursivã ºi degajatã- deºi solicitantã în sine -, fãrã a-i expune unor”clacaje” de miºcare. În complement cu parteamuzicalã, ºi ea foarte provocatoare pentru actoriide dramã, mai ales prin ritmul specific almusicalului, coregrafia a oferit spectatorilor exactdoza ”energeticã” proprie reprezentaþiei, cumomente de plasticitate ºi secvenþe ”entropice”,bufe. Trebuie remarcat cã toþi interpreþii auperformat cu acurateþe la acest nivel. Am distinscâteva scene savuroase prin coregrafie, de la cea astriperului ”gay”, cu miºcãri ºarjate, ostentative, lacea în care foºtii oþelari ”exerseazã” dansul de gen(repetiþia de la Nichols). De asemenea, de efectau fost ºi secvenþele de grup cu femeile tropãindde excitare, în aºteptarea ”evenimentului”.Contrapunctul a fost dat de momentele intime,de cuplu, în care s-a insinuat accentul emoþionalce nu lipseºte din Full Monty.

De remarcat este felul în care s-a construittipologia personajelor ºi asumarea sa actoriceascã,de la rebelul Jerry Lukowski (formidabilinterpretat de Richard Balint, cu o energie scenicãºi o þinutã muzicalã impresionante) - un rockernãbãdãios, fermentul acþiunii, îmbrãcat în piele ºisfidând constrângerile sociale, la colegii sãi numai puþin pitoreºti: Dave Bukatinsky (Ion Rizea) -familist onest ºi temãtor, ce abandoneazãproiectul pentru a se alãtura totuºi la final,Malcolm MacGregor (Matei Chioariu) - un tânãrsfios, cu sweter ºi gesturi de ”nerd” (tocilar), cetrebuie sã aibã grijã de mama lui bolnavã, dardupã moartea ei, eliberat de culpã, face cupluerotic cu ”pozeurul” Ethan Girard (ColinBuzoianu) - un fel de exhibiþionist de strip-tease,împrumutând ceva din aerul de vedetã al”profesionistului” Buddy Walsh (Victor Manovici),care le dã cu tifla ”amatorilor” ce asudã fãrãsucces.

Grupul oþelarilor este completat de masivulHarold Nichols (Cristian Rudic, un virtuoz lanivel vocal, dar deloc inhibat în miºcarea scenicã)- fost ºef în uzinã, înglodat în datorii, ºi de”pensionarul” Noah Simmons (Victor Yila) - care-ºi înfruntã reumatismele pentru a dansa înfaþa doamnelor.

Eroinele din Full Monty au potenþat intriga,

afirmându-ºi însã ºi ele personalitatea scenicã,notabilã în special în scenele de grup, un adevãratpotop de chiote, tropãieli ºi exclamaþii excitate.Pam Lukowski (Laura Avarvari) - fosta soþie a luiJerry, Georgie Bukatinsky (Etelka Magyari) - soþiaconformistului Dave, Vicki Nichols (jucatã cu ovitalitate ºi o fineþe remarcabile de Andrea Tokai)- consoarta cheltuitoare a fostului ºef de uzinã,Susan (Daniela Bostan) ºi Joanie (Mirela Puia) -prietenele acestora, Estelle (Luminiþa Tulgara) -amanta de ocazie a lui Jerry au configurat atât ungrup de femei pofticioase ºi uneori mizandre (uncântec are chiar versuri sarcastice: ”E bãtrân... arecoºuri pe cur” - una din cele mai bune scenemuzicale feminine ale spectacolului), cât ºiindividualitãþi caline, afectuoase, refãcândechilibrul distrus de tensiune al cuplurilor. Ofigurã aparte fac, în economia intrigii, pianista unpic ”sãritã” cu care repetã bãieþii, care povesteºtedespre Fred Astaire ºi John Wayne ca despre”colegii” ei, interpretatã admirabil de GabrielaPopescu, ca ºi Nathan (Alex Hâncu), fiuladolescent al lui Jerry, ce asistã empatic lastrãdania tatãlui sãu de a-ºi redobândi demnitatea.În roluri de amploare mai micã apar ºi VictoriaSuchici Codricel (mama lui Malcolm), AdrianJivan (iubitul lui Pam), Doru Iosif, DavidCrescenzi, Valentin Ivanciuc ºi Benone Viziteu.

În plan muzical interpreþii din Full Monty s-audescurcat onorabil, chiar remarcabil în unelesecvenþe, sub coordonarea atentã ºi exigentã adirijorului David Crescenzi, care a demonstrat nudoar o apetenþã specialã pentru musical, ci ºireale calitãþi actoriceºti. Am remarcat: excelentaevoluþie a lui Richard Balint, actor cu lungãexperienþã muzical-teatralã; cvartetul feminin maidevreme pomenit; fermecãtor-elegiacul duet ”Eºtilumea mea” (Ion Rizea ºi Cristian Rudic), carecatalizeazã accentul emoþional, mai prezent sprefinal, când spectacolul creºte. De altfel, scenelecolective au fost contrapunctate de momente deintimitate de cuplu, consumate în niºte modulemobile, imaginând delicios interioare burgheze, cutapet ºi tablouri florale. Alãturi de amplul decor”stabil”, cu înalte ziduri ºi faþade din cãrãmidãaparentã, închipuind uzina ori spaþiile comune aleacþiunii, aceste module au completat scenografiamonumentalã ºi de mare efect plastic a luiDragoº Buhagiar, un artist aflat într-unindiscutabil vârf de formã în ultima perioadã. Înfine, light-designul lui Lucian Moga a împlinit,discret ºi eficient, ansamblul spectacolului. Aºnota cu 10, totodatã, traducerea lui Peca ªtefan ºiadaptarea versurilor operatã de Cristian Rudic,pentru echilibrul sugestiv al echivalãrii.

Cã Full Monty este o producþie de uriaºsucces m-am convins cu propriii-mi ochi înfebruarie, la douã luni dupã premierã, când o salãplinã a aplaudat, ovaþionat ºi aclamat interpreþii,în finalul unei reprezentaþii care aþâþã cu siguranþãsimþurile feminine - ultima scenã e de nudcomplet, ca sã zic aºa.

Aºa cã eu nu pot decât sã constat, criticeºtevorbind, cã The Full Monty este un spectacol decea mai bunã calitate, un spectacol despreprovocare ºi reuºitã care, alãturi de un alt musicalcelebru, Scripcarul pe acoperiº, realizat la Teatrul”Regina Maria” din Oradea, traseazã un nouprofil pe harta teatrului românesc. Nu rãmânedecât ca din ce în ce mai mulþi spectatoriautohtoni sã râdã, sã se emoþioneze ºi sã aplaudepe rupte astfel de spectacole.

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Cu totul goi: Full MontyClaudiu Groza

teatru

Se pare cã Hedda Gabler s-a jucat destul de rarîn România. O spune chiar Andrei ªerban. Bamai mult, reputatul regizor recunoaºte deschis

cã în tinereþe nu-l prea atrãgeau piesele lui Ibsen. Cereviriment s-a produs în gândirea ºi în sensibilitateaartisticã a regizorului invitat de Tompa Gábor sãmonteze piesa lui Henrik Ibsen la Teatrul Maghiardin Cluj? O constatare ar fi cã balanþã cãutãriloractuale înclinã sensibil spre generozitatea textelorclasice cu miez propice traducerii mesajului înlimbajul sensibilitãþii contemporane. Un alt rãspunsposibil e spectacolul în sine, conceput ca laborioasãprospectare asupra unor destine umane în cãutarede echilibru. Legãtura subzistã în abordarea textuluipropriu-zis din perspectiva unor trãiri specifice,adâncite în meandrele complexitãþii psihologice alelumii de azi, pe care artistul angajat se simte datorsã le oglindeascã întotdeauna. Desigur, se pot facetrimiteri adiacente spre celelalte realizãri de laTeatrul Maghiar din Cluj: Unchiul Vania, Strigãte ºiºoapte. Aceste montãri de excepþie, împreunã curecenta Hedda Gabler, pot constitui „o trilogieAndrei ªerban”, dupã cum sugera Tompa Gábor. Otrilogie, la rigoare, aproape tematicã în unitatea ei,vizând sondarea sufletului omenesc din perspectiveºi medii sociale diferite.

Cred cã pentru Andrei ºerban Hedda Gabler deazi e un fel de portret al artistului la maturitate. Sesimte mai mult ca oricând dorinþa de a nivelaexcentricitãþile, chiar dacã excepþiile nu lipsesc. Atrassincer de data aceasta de bogãþia ºi densitateatextului ibsenian, regizorul a încercat sã înþeleagã ºisã decripteze sensurile conþinute în conflictul pieseiºi în labirintul de trãiri contradictorii alepersonajului principal. Evident cã ambalajul rigidrealist, desuet, derulat în stil burghez, în plictis ºidecadenþã moralizatoare, trebuia complinit cu unfactor dinamizator. Aºa s-a ajuns la punerea în

evidenþã a unor latente conotaþii de coloraturãcomicã, orecum desprinse din context, deschizândcanonul clasic spre expresivitatea lipsitã de opreliºtia limbajului biunivoc, practicat cu succes în tragi-comedia contemporanã. Glisarea între comic ºidramatic îºi cautã mereu echilibrul. Exhibarea în stilpostmodern a psihologiilor în miºcare continuãîmbracã vãdite tente satirice în portretizareapersonajelor. Mai puþin în ceea ce o priveºte peHedda. Asta pentru a sublinia meschinãria, poatechiar falsitatea sau neîncrederea în valorile lumii încare trãieºte eroina. În contrast cu grobianismuloamenilor din jurul ei, Hedda are o þinutã aparte. Eae vegheatã de austeritatea preceptelor morale aletatãlui decedat, fostul general de armatã Gabler, acãrui fotografie e încrustatã, central, în oglindamasivã din salon, martorã a rãtãcirilor ºimeschinãriilor curente. Onomastica vorbeºte de lasine. Deºi e proaspãt cãsãtorita doamnã Tesman, eaaparþine mai mult familiei tatãlui, de vreme ce, lamodul insinuant, numele ei, Hedda Gabler, esterepetat apãsat de mai multe ori ºi dã chiar titlulpiesei. De aceea profilul ei moral este desenat înlinii sobre, reflex al unei educaþii cazone poate,neatins de vulgaritate sau comicãrii rãsuflate. ImolaKézdi rãspunde cu empatie intransigenþelor ºifrãmântãrilor sufleteºti ale eroinei, conturând înHedda Gabler, cu ezitãrile ºi pasiunile ei ascunse, cuînãlþãrile ºi cãderile ei, simbolul unei frumoase ºidelicate lebede rãnite în zbor.

În acest balans neîntrerupt al pasiunilor ºiintereselor, personaje ca Ejlert Løvborg ºi TheaElvsted sunt echivoc luminate. Ervin Szocs ºi EnikoGyorgyjakab (în a doua variantã a distribuþiei –Anikó Petho) realizeazã tipologii de îndrãgostiþiorbiþi de pasiune, oscilând mereu între sublim ºi ilar,între devoþiune nemãsuratã ºi penibilitate mãsuratãîn gestica derizorie a dezorientaþilor. Iubit în tinereþede Hedda, Ejlert a ajuns o personalitate redutabilã în

care mai palpitã dragostea pentru Hedda, ceea cenu-l opreºte sã flirteze ipocrit cu Thea, cãsãtoritãconvenþional cu un bãtrân. Manuscrisul lui EjlertLøvborg joacã rol de „scrisoare pierdutã” în jarulpasiunilor mocnite, întreþesute ca sã aprindã spiriteleimplicate în jocul periculos declanºat de reapariþialui Ejlert în peisaj. Trataþi hiperbolic în mod grotescsunt Jorgen Tesman, un profesor ratat cu ambiþii demãrire, soþul Heddei, în posturã de maimuþoidomestic, ºi judecãtorul Brack, prietenul viclean alfamiliei Tesman, care nu va ezita s-o ºantajeze peHedda, cãzutã în plasa întinsã de acest „ºacalsocial”. Zsolt Bogdán ºi András Hatházi formeazãun cuplu de o rarã performanþã actoriceascã: naivulincapabil sã citeascã în sufletul soþiei lui ºi omul delume stãpân pe sine ºi pe jocurile de culise. Eiîntreþin extinderea spre comicul (temperat totuºi) alreprezentaþiei. Csilla Varga în rolul mãtuºii luiJorgen ºi Réka Csutak în rolul servitoareicompleteazã o distribuþie ce merge, pe mânaregizorului, spre un succes sigur de fiecare datã.

Aºa cum a gândit Andrei ªerban piesa lui Ibsen,ea nu pare sã fi fost scrisã acum 120 de ani, atât dedezbãratã de convenþii vetuste, greoaie etranspunerea ei scenicã. ªi totuºi... câtã grandoarecuprinsã în acest proiect teatral! De la decorulsobru, dotat cu coloane ornamentale, pânã la joculsurprinzãtor de dezinhibat al actorilor! De laintrarea în sala studio, trecând pe covorul de frunzeuscate, pe sub pavilionul transparent întins ca unpaspartu obligatoriu de trecut pentru a ajunge înmiezul subiectului sau în mijlocul salonului familieiTesman, unde, martori tãcuþi ca ºi oglinda dinperetele de un verde intens, asistãm la drama acesteifamilii ºi pânã la blocarea ieºirii din final, pentru cãînainte cu doar câteva clipe, nu-i aºa, în spatele uºiide sticlã s-a prãbuºit chiar trupul însângerat aleroinei, tot interiorul intim construit de CarmencitaBrojboiu îndeamnã la reflecþie ºi cunoaºtere.Funcþionalitatea acestui spaþiu restrâns este de aaduce taina universului uman mai aproape.

Regizorul Radu-Alexandru Nica ºi-a prezentat înpremierã noul spectacol timiºorean,CUPLUtoniu, pe texte de Neil LaBute, un

spectacol despre iubire ºi relaþiile de cuplu, chiar în 14februarie, faimoasa ”Zi a îndrãgostiþilor”. În ciudaaparenþelor pripite, spectacolul - produs de TeatrulGerman de Stat din Timiºoara ºi jucat la o cafenea dincentrul oraºului - nu celebreazã deloc Valentine’s Day;dimpotrivã, distruge cu scrâºnet tot romantismulcliºeic al poveºtilor de dragoste.

Montarea combinã douã secvenþe dramatice -Furiile ºi Marele rãzboi - precedate de un intro - unflirt simpatic - menit sã acomodeze ”clienþii”/specta-torii cu atmosfera cafenelei, ºi de un interludiu dan-sant, la care sunt invitaþi sã ia parte ºi aceºtia, pentrucã spectacolul se doreºte degajat ºi interactiv, închein-du-se, de altfel, chiar cu un ”chef” în toatã regula.

CUPLUtoniu nu poate fi socotit însã un spectacoltipic de ”bar”, câtã vreme întreg spaþiul estereconfigurat scenografic - am rãmas cu totul surprins,aflat pentru prima datã în cafeneaua cu pricina, sã vãdla final cã toate piesele de mobilier, pe care le credeamale locului, au dispãrut, lãsând încãperile vide. Este oabilã manevrã regizoral-scenograficã - decorul ºicostumele, de la scaune de bar cu picioare feminineîmbrãcate în ciorapi de mãtase ori un colþ de interiorburghez, cu covor miþos ºi dulãpior de bãuturi fine, laþinuta unei eroine, ”emo-metalistã”, de pildã, au fostcreate de Velica Panduru - prin care spectatorul este”ademenit” într-un mediu pe de o parte comunitar -prima secvenþã are loc chiar la o masã de cafenea -, pe

de altã parte intim, în care ochiul sãu se insinueazãvinovat - partea a doua se consumã în livingul uneicase familiale.

Ambele secvenþe dramatice sunt niºte dialoguri înrãspãr, care sfideazã logica ºi în care tensiunea seedificã treptat, iritant, efectul interacþiunii contondentea protagoniºtilot reverberându-se ºi în spectator. Atâtregizoral, cât ºi actoriceºte, aceastã atmosferã a fostsurprinsã/redatã cu mare acuitate, în acest elementrezidând, de altfel, ºi unul din atuurile principale alespectacolului.

Furiile este întâlnirea a doi foºti iubiþi, a cãrorrelaþie este pe cale de a se distruge definitiv. Deºiamândoi simt acest lucru, Paula încearcã sã pãstrezeafecþiunea lui Jimmy, mãrturisindu-i cã suferã de oboalã incurabilã ºi are nevoie de ajutor. Doar cã acestavine la ultima întâlnire însoþit de bizara lui sorã,îmbrãcatã în piele ºi machiatã tenebros, care pare sã-linfluenþeze negativ, împiedicând orice sinceritate acomunicãrii prin mesaje ºoptite la urechea indecisuluisãu frate. O anume ambiguitate a comunicãrii, ce neface sã credem cã Paula uzeazã de un subterfugiu,precum ºi o izbucnire isteric-muzicalã a lui Jamie, sora”emo-metalistã”, dau o semnificaþie stranie dialogului,în finalul cãruia privitorii sunt invitaþi sã ”judece”protagoniºtii. Daniela Torok, Alex Halka ºi Olga Torokau reuºit excelent sã-ºi configureze personajele, primatraumatic în rolul iubitei bolnave, al doilea imatur încel al iubitului incapabil de decizie, a treia, în fine,înverºunatã, inflexibilã, în partitura surorii - un rol desubstanþã, deºi nu foarte amplu, pentru talentataactriþã.

În Marele rãzboi registrul acþiunii se schimbã, deºidialogul rãmâne la fel de sacadat-laconic. Un soþ ºi osoþie, cu trai înlesnit, s-ar zice, dupã decorul casei încare locuiesc, întruchipeazã prin schimbul lor dereplici sastisirea, moartea unei foste mari iubiri.Gelozia ei ºi indiferenþa lui, dialogul cinic ºi reacþiileumorale, totul consumat însã sub aparenþa uneidiscuþii între oameni maturi, ”de lume”, cu o anumegrijã de pãstrare a aparenþelor, nu pot masca cu totulo uscãciune intimã pe care ambii soþi o împãrtãºesc,retezatã sec în final prin... ieºirea din rol a Doamnei.Personajul devine actriþã, pãrãsind scena dupã ce-ºiacuzã partenerul de joc. E o ”punere în ramã”surprinzãtoare, care deruteazã spectatorul uºorneatent, intrat deja în siajul dialogului un pic obositor.Care este realitatea, care este miza vieþii, cât esteteatru ºi cât existenþã în relaþia celor doi - aceasta paresã fie întrebarea de subtext a secvenþei. Eniko Blenessyºi Georg Peetz au configurat cu acurateþe cele douãpersonaje ce se confruntã pe scenã.

Atmosfera spectacolului este accentuatã de muzicanervoasã a lui Vlaicu Golcea, de light-designulapropriat al lui Lucian Moga ºi de coregrafia ritmatã alui Florin Fieroiu.

Oarecum neobiºnuit prin gradul sãu deinteractivitate - prea puþin rezoneazã spectatorii lastimulul scenic, în ciuda ”invitaþiei” de a dansa,reacþiona, de a se integra, precum niºte ”martori”accidentali ai unor crize - CUPLUtoniu este unspectacol-provocare, ce aþâþã mecanismele de receptareteatralã, transferându-le în zona proximitãþii sociale.Mai puþin sofisticat spus, e ca ºi când ai sta la o masãde cafenea ºi ai vedea ”spectacolul vieþii” de la meselevecine. Recunoaºteþi cã, oricât aþi fi de ”civilizaþi”, totaþi trage niþel cu urechea.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

Bizara viaþã de cupluClaudiu Groza

Hedda Gabler - o lebãdã rãnitã în zborAdrian Þion

Afost odatã ca niciodatã un tatã care a revenitîn familie dupã zece ani de absenþã. Fericitcel care precum Ulise...? De unde vine? De

ce se poartã atât de dur cu cei doi bãieþi ai sãi?Regizorul Andrei Zviaguintsev n-a fost prea încântatde scenariu, însã primul sãu film, Întoarcerea, aconstituit revelaþia festivalului de la Veneþia în 2003,fiind recompensat cu Leul de Aur. Joacã în filmKonstantin Lavronenko, Vladimir Garin, IvanDobronravov. Am vãzut la TF1 interviul cu AndreiZviaguintsev. Da, nu a vrut ceva didactic. A lãsatmisterul, tãcerile, ploaia obsedantã. Niciun verdict.Atemporal. Rãscolitor, de o simplitate tulburãtoare.Regizorul a mai fãcut în 2007 Izgonirea, cu acelaºiKonstantin Lavronenko, apreciat la Cannes, primindpremiul de interpretare masculinã. Filmul din 2011al lui Andrei se numeºte Elena.

Când am vãzut Întoarcerea, aflasem dejatragedia... Vladimir Garin, cel care-l interpreteazã pebãiatul Andrei – 15 ani – s-a înecat la cîteva ziledupã terminarea filmãrilor. Intrând în eternitateaartei, el s-a retras cu discreþie ºi sfinþenie. Filmuldãinuie. Nevoia de tatã, alunecarea subtilã în mitic,ploaia tarkovskianã, scufundarea tatãlui în apã, de

parcã totul ar fi existat doar în imaginaþia copiilor.Poate cã tatãl a vrut sã-i obiºnuiascã tacit cuasperitãþile vieþii.

În fimul Izgonirea, Andrei Zviaguintsev a pornitde la nuvela lui William Saroyan, intitulatã ironicMaterie de râs. De la o simplã poveste de adulter,de la un oarecare realism, regizorul ajunge la odimensiune metafizicã. Cuplul e afectat de absenþaiubirii. Soþia Vera nu mai suportã spiritul deposesiune al lui Alex. La un moment dat, ea îispune cã aºteaptã un copil, „dar nu e al tãu”. Verasimte cã soþul vrea sã suprime copilul ºi îi ºopteºteprecum Cristos lui Iuda: „Fã ce ai de fãcut!”.

William Saroyan a trãit între 1908-1981.Povestirile sale se bazeazã pe amintiri din copilãrie.Dupã un divorþ, Saroyan se aruncã în bãuturã ºijocuri. Nu se gândea la moarte, ba chiar spunea:„Toatã lumea trebuie sã moarã, dar am crezutîntotdeauna cã pentru mine se va face o excepþie”.Regizorul Andrei a creat în film un flash-back totaldiferit de nuvelã. Adicã... nenãscutul era al soþului.Nu întâmplãtor fetiþa citeºte în film pasajul dinCorinteni, unde se spune cã dragostea iartã orice.Numai cã în viaþã nu suntem capabili de asta –

pare a sugera filmul. Chiar afirma AndreiZviaguintsev cã „toþi suntem izgoniþi din regatuliubirii”.

Prin Calul de luptã / War Horse StevenSpielberg introduce un nou tip de produs încomerþul cinematografic pentru copii: emoþia

de tip fast-food.Producþia semnatã de Spielberg are la origine

scrierea omonimã a lui Michael Morpurgo, unroman pentru copii. Universul de basm, cuhiperbolizãri, personificãri ºi figuri mitice, capãtãcoerenþã ºi stabilitate în intimitatea lecturii. Mãiestriascriitorului ºi mintea avidã de fantezii a cititoruluicopil colaboreazã optim în edificarea unui universfantastic. Un univers în care, în derularea rapidã anumeroaselor cuvinte care nasc în minte imagini,cliºeul, de cele mai multe ori, nu are loc. Nu are locfiindcã în construcþia unui peisaj mãreþ intrã atîteadetalii încît, în timpul lecturii, schematizareacliºeaticã nu-ºi gãseºte spaþiul. Totuºi, cînd vinevorba de personaje, de relaþiile dintre acestea, cliºeulsau prejudecata s-ar putea sã nu fie percepute de uncopil ca atare numai fiindcã experienþa sa de viaþã ºiexplorãrile sale culturale sînt limitate.

Literatura construieºte imagini, cinematografiaoferã imagini gata construite. Iar în relaþie culiteratura, dacã imaginile filmului încearcã doar sãreprezinte ideile din carte – ºi tot procesul acestatrece prin filtrele minþii umane, adicã printr-oschematizare ce urmãreºte sensurile ºi atingereasensibilitãþi spectatorului – atunci e foarte probabilcã exerciþiul cinematografic va fi o sumã de locuricomune. Acest comun depãºeºte orice aºteptare înWar Horse.

Chiar dacã e un film pentru copii ºi chiar dacãfilmul urmãreºte structura sursei de inspiraþie,prezenþa binelui ºi a rãului sau chipul moral alpersonajelor puteau fi lucrate pe ecran cu mai multãsubtilitate. Bogãtaºul local nu trebuia sã fie otrãvitpînã în mãduva oaselor ºi lucrul acesta nu trebuia sãfie atît de evident pe chipul sãu încît spectatorul sã-l

urascã din toate puterile. Cel care ia terenul înarendã nu trebuia sã fie chiar atît de umil ºi suferindºi cu un caracter moral excepþional, prin caretranspare smerenia din plin. Mulþimea nu trebuia sãfie atît de sarcasticã ºi dornicã sã vadã circ ieftin ºiumilinþe (cum e în secvenþa aratului). Urmaºiiacestor persoane pãstreazã trãsãturile familiei. Iarbucuriile ºi pedepsele vor cãdea cu toptanul asupraacestora, dupã o regulã clarã: cele bune pentrusufletele bune, cele rele pentru sufletele haine. Îngenere, construcþia dramaticã a filmul nu trebuia sãfie bazatã numai pe contrastul uriaº între ceea ceînseamnã omenie ca opus al nemerniciei extreme ºiputea fi lipsitã de grãmezi întregi de replicisforãitoare. În felul acesta, aºa cum poate fi vãzut încinematografe, filmul devine previzibil ºi artificial.Iar emoþia ce rezultã din parcurgerea povestirii sale ela fel: artificialã, precum aromele din mîncarea fast-food.

De obicei, proiectele (cinematografice sau literarepentru copii) care ajung sã fie convingãtoare pe oanumitã temã, cu tot universul hiperbolicreprezentat, îºi dezvoltã naraþiunea unitar, fie într-unfantastic clar asumat ºi închegat ca atare (cu relaþiicoerente în interiorul acestui fantastic), unde bineleºi rãul reuºesc sã atingã o formã impresionantã – înToy Story, Wall-E, E.T., Lord of the Rings ºi StarWars, – fie în relaþie cu posibile realitãþi construitetemeinic, cum sînt cele ale lui Cosette ºi Gavrochedin Mizerabilii. Temeinic, adicã în aºa fel încît simþicã personajele trãiesc o istorie a lor, nu doar niºtesensuri care avantajeazã ideile vizate de proiectul dincare fac parte.

În filmul lui Spielberg cele douã abordãri seîmbinã. Fabulosul cal prezent pe ecran trãieºte oaventurã fulminantã într-o istorie þesutã cu ajutorulunor întîmplãri plasate, imaginar, în timpul PrimuluiRãzboi Mondial. Problema e cã pe acest fond, toate

cele care þin de posibila realitate – oamenii,caracterul lor, reacþiile lor – sînt atît de exagerate(oamenii buni suferã cumplit ºi, unii dintre ei – cume ofiþerul care pleacã la luptã pe calul-erou –, moriute; ceilalþi sînt fie cumplit de rãi, fie cumplit deproºti) încît, prin fiecare miºcare a sa, calul pare cã econºtiinþa divinã venitã sã izbãveascã lumea careorbecãie în noroi. Sferele (posibilei) realitãþi sîntsacrificate în favoarea fabulosului, care e cu atît maidiscreditat cu cît simþi cã tot ceea ce þine de lumesce numai un resort care sã propulseze calul spreculmile binelui.

Dacã dinozaurul cuprins de milã în The Tree ofLife vi s-a pãrut deplasat, calul lui Spielberg e multmai mult decît atît. Iar acest mult mai mult nu þineatît de faptele de vitejie ale calului, cît þine deconstrucþia mecanicã a celorlalte personaje din film.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 229 • 16-31 martie 2012

colaþionãri

Izgoniþi din regatul iubiriiAlexandru Jurcan

Calul de luptãLucian Maier

film

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

bloc-notes

Ion-Pavel Azap 10 ani de… Miºcare literarã 2

editorial

Flavia Topan Român în Europa - european în

România 3

cãrþi în actualitate

ªtefan Manasia (D.)stabilizator de arome 4

Dorin Mureºan O lecturã misticã 5

Petru Poantã Ana Sucin: Consolare în E major 5

Liliana Burlacu Provocãrile unui cercetãtor modern 6

comentarii

Constantin Cubleºan Radu Aldulescu: douã romane 7

lecturi

Ion Pop Poezia lui Sorin Mãrculescu 9

incidenþe

Horia Lazãr Jurnalismul ca gen 10

sare-n ochi

Laszlo Alexandru Vandalism 11

imprimatur

Ovidiu Pecican Rãzboiul Jderilor cu antihristul 12

proza

Andrei Mocuþa Bheki 13

poezia

Mariana Bojan 14

Andra Rotaru 15

emoticon

ªerban Foarþã Trei numãrãtori 16

profil

Stelian Mândruþ Virgil Vãtãºianu ºi Premiul

"Herder"(1972) 17

arte

Septimiu Jugrestan Brâncuºi-Serra: O punere în

scenã 19

interviu

de vorbã cu istoricul prof. universitar dr. György Németh(Ungaria) Religio academici 21

diagonale

Dumitru Suciu Din simbolistica Clujului 23

Clujul interbelic

Petru Poantã Lumea literarã 24

verdele de Cluj

Aurel Sasu "Involuntarul meu destin politic" 25

dezbateri & idei

Ionela Florina Iacob Boala - între deficienþã ºi

libertate 27

flash meridian

Virgil Stanciu Lawrence Durrell la centenar 28

mofteme

Vasile Gogea Un exil… "curat constituþional"! 29

rânduri de ocazie

Radu Þuculescu De ce-i stresat poporul? 29

jazz story

Ioan Muºlea Marele, unicul Thelonious Monk! (III) 30

muzica

Mugurel Scutãreanu La balul lãudat... 31

Virgil Mihaiu Jazz în jumãtatea de Est a Bãtrânului

Continent 32

teatru

Claudiu Groza Cu totul goi: Full Monty 33

Claudiu Groza Bizara viaþã de cuplu 34

Adrian Þion Hedda Gabler - o lebãdã rãnitã în zbor 34

film

Lucian Maier Calul de luptã 35

colaþionãri

Alexandru Jurcan Izgoniþi din regatul iubirii 35

patrimoniu

Livius George Ilea "Grãdina cu Îngeri" a doamnei

Silvia Radu 36

plasticasumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

„Grãdina cu Îngeri” a doamnei Silvia Radu

Livius George Ilea

Spaþiu destinat unei promise regenerãrispirituale, Galeria Horeb, funcþionalã de maibine de doi ani în subsolul bisericii „Sf.

Prooroc Ilie Tesviteanul” din cartierul clujeanÎntre Lacuri, vine în întâmpinarea unei stãriinterioare speciale, imperioasei trebuinþe de „postvizual”, de „curãþire” a ochiului asaltat deispitele/deºeurile unei hipertrofiate „societãþi aimaginii”, oferind celor interesaþi rãgazul de arespira în proximitatea unor creaþii artistice atinseori chiar strãbãtute de fiorul eternitãþii. Proiectulcel mai recent al galeriei, itinerarea „Grãdinii cuÎngeri”, reunind o selecþie de lucrãri de sculpturãºi picturã aparþinând cunoscutei artiste plasticeSilvia Elena Radu, soþia regretatului sculptorVasile Gorduz, a fost vernisat, deloc întâmplãtor,pe data de 2 februarie, sãrbãtoarea ÎntâmpinãriiDomnului în calendarul creºtin ortodox, înprezenþa unei înalte, onorante asistenþe eclesialeºi laice ºi a generoaselor gazde – preotul parohVasile Istrate ºi „echipa” sa, precum ºi curatorulFlorin Gherasim.

Deschizându-se sub semn angelic, expoziþia d-nei Silvia Radu reia polemica asupra cutumelorperceptive referitoare la situarea zonei sacrului înperimetrul fluid al artelor vizuale contemporane.Împropriindu-ºi programatic valorile ortodoxieiorientale, artista rãmâne, cu toate acestea, depen-dentã de un topos cultural de confluenþã, conec-tat, printr-un întreg sistem de capilaritãþi, la spiri-tualitatea occidentalã. Graþia ºi expresivitateaelenismului târziu, recursul la simbolistica ºi stilis-tica bizantinã nu exclud fascinaþia structurilorcompoziþionale de tip quattrocento/cinquecento,fizionomiile efeminate, fragilizate, de„amorini/putti” în descendenþã barocã, delicatelemodeleuri neo-impresioniste ori preluarea, de evi-dentã extracþie postmodernã, a unor soluþii dinzona „instalaþiei”. Posibile reflexe ale unei mater-nitãþi sublimate, vocaþia întemeietoare ºi apetenþafaþã de paradigme estetice in statu nascendi dauseama de tandreþea cu care artista preia „sin-tagme” din arta naivã ori tributare filonului pale-ocreºtin pentru ca, mai apoi sã le topeascã încreuzetul secret al propriei creativitãþi, acolo undevirtuþile unei tanagrale dobândesc capacitatea dea fuziona „paºnic” cu reprezentarea tridimension-alã a unei icoane transilvane pe sticlã ...

Prezenþe sculpturale aparte, Îngerii SilvieiRadu s-au ivit, dupã cum mãrturiseºte autoarea,dintr-o necesitate existenþialã realã, impunându-seprogresiv ca temã plasticã dominantã, cât ºi caareal experimental/speculativ predilect. Identitãþiiconice tensionate, „de pasaj”, vizând conexiuneadintre etosul laic ºi discursul metafizicii ortodoxe,aceºti mesageri/intermediari pãstreazã un aer defragmentar ºi de neterminat, sugerândtransparenþa ºi devenirea, perfectibilitatea,conservând totodatã, intact, accentul grav algestului generator. Transfigurãri volumetrice ale

unui concept reprezentat prin excelenþãbidimensional, entitãþile ciclurilor angelice par ase „elibera” progresiv de materialitate, ºi, odatã cu„anonimizarea” trãsãturilor lor faciale, rupte demodele contingente identificabile, redobândesc,printr-o dãruitã tranziþie, iniþiala „privire dedincolo”, evitând cu graþie statutul de eidolon.

Reliefurile în bronz vin sã echilibreze discursulexperimental prezent în seriile de Îngeri aducândelemente bizantine clasice, stabilizatoare, propriiRenaºterii paleologe ori filtrate prin sensibilitateamedievalã autohtonã, cultivând o vibrantã „pic-turalitate” a imaginii precum în Sfânta Treime,Crucificare ori în portretul Sfântului Nectarie.Lipsitã de conotaþii ludice, chiar ºi atunci cândîmprumutã vârsta ºi „chipul” inocenþei, sculpturapracticatã de Silvia Radu se reificã sub imperiulunui „rãzboi nevãzut”, ca suitã de probe/mãrturiipalpabile a unei credinþe creºtine vii ºi asumate,de o manierã profund personalã.

Iniþial accesoriu al sculpturii, în vedereaobþinerii unui plus de expresivitate, picturasurvine ulterior ca pandant, cu „drepturi depline”,în creaþia plasticã a Silviei Radu afirmându-se ca„explozie dirijatã” de culoare ºi afectivitate, cunedisimulate funcþii recuperatoare/terapeutice.„Pictura este altceva. Am fãcut-o din plãcerea de amânui culoarea, pentru cã eu pictez ca sã colorez.Tablourile expuse pe perete îmi interzic sã fiudepresivã. […] Simþeam culoarea ºi am vrut sãpalpit împreunã cu... þãrmul ãla de la VamaVeche …” – ne destãinuie Silvia Elena Radu, într-unul dintre numeroasele interviuri acordate.Desfãºuratã în regim cromatic fovist, pictura peteme florale a Silviei Radu poartã în filigraninscripþii, scurte rugãciuni dedicate MaiciiDomnului, care definesc în mod decisiv ritmul ºi„suflul” compoziþiei, deoarece, ne spune artista:„…florile au fost fãcute parcã sã o cânte pe MaicaDomnului.” Peisajele, în special marinele de laVama Veche surprind prin robusteþea tonurilor,vivacitatea tuºei ºi spontaneitatea execuþiei, oare-cum neobiºnuitã pentru o „picturã de sculptor”.Deloc „ortodoxã” prin tehnicile ºi tematica abor-datã, pictura Silviei Radu devine, însã, mãrturisi-toare prin intenþionalitate, sinceritate ºi prinaccentul „pozitiv”, luminos al mesajului artisticintrinsec.

Revenind de aceastã datã singurã, dupãaproape un deceniu, pe simezele clujene, SilviaRadu prezintã în expoziþie ºi Purtãtorul de miel /Pãstorul cel bun, lucrare semnatã de VasileGorduz – fapt ce reflectã indelebila armonie,remanentã a unui exemplar cuplu de plasticieni,ºi, mai ales, modul în care artista înþelege sã sesitueze mereu înlãuntrul acestei tainice comuniu-ni, în pofida absenþei fizice a Celuilat.