Seria Timigoara in literahrrdeste ingrijiti de Daniel Vighi

Descrierea CIP a Bibliotecii NaJionale a Romdniei

OsmanAga de TimiqoaraOstatec printre ghiauri : un soldat otoman in Imperiul Habsburgic / OsmanAga de

Timiqoara ; povestire tradusd din limba otomani, prezentatd gi adnotatd de Fr6d6ric

Httzel; fad. din limba francezd de Mihaela Pasat. - Timigoara : Ariergarda, 2019

rsBN 978-606 -947 03 -3 -6I. Hitzel, Fr6ddric (trad.)

II. Pasat, Mihaela (trad.)82t.5t2.1

@ Editura Ariergarda

Design copertd - Camii Mihdescu

Editura Ariergardawww.ariergarda.roeditura. ariergarda@gmail. cornPhone: 0721353177

OsmanAga de Timigoara

Ostatec printre ghiauri

un soldat otoman in Imperiul Habsburgic

- povestire tradusi din limba otomane,

ptezerrtatd qi adnotati de Fr6ddric Hitzel-

Traducere din limba fuancezd

de

Mihaela Pasat

AriergardaTimiqoara 2019

tura otomanl. Aceasta incepe cu perioada copillriei qi se inchete cu orugdciune in pragul b[trdnelii, conturdnd un tablou pitoresc qi plin de

via\d aL unor evenimente tulburdtoare, dramatice chiar, pe care acest

sirman ostatec a fost nevoit s[ le infrunte cu un curaj de neclintit gi cu

o remarcabilbprezen\d de spirit, in tirdm cregtin.Totodatd, aceasti oper[ narativi, ivit6 din pana unui observator

inzestrat cu o bogat[ experien]i in cunoaqterea oamenilor, rdmdne undocument de o neasemuiti expresivitate, oferindu-ne date inedite des-

pre geografie, sociologie, istorie, dar gi despre condilia prizonierilorde rdzboi turci, in Imperiul Habsburgic, dupd egecul celui de-al doileaasediu al Vienei (1683). Pe scurt, ne permite sd ne facem o idee despre

cum vedea un otoman, in pragul ,,secolului luminilor", imperiul creqtininvecinat.

Traducerea noastrd este precedatd de o introducere istoricS, ce

incearcd sd situeze povestirea in contextul general al relaliilor dintreImperiul Otoman gi Imperiul Austriac al Habsburgilor, precum qi de

un studiu mai general cu privire la locul acestui manuscris in literaturaotomanl.

Frdd6ric Hitzel,Strasbourg, martie I 998

Introducere

Conflicte intre otomani 9i habsburgi

Rela{iile directe dintre Imperiul Otoman qi Imperiul Habsburgic

dateaz| din secolul al XV-lea, cdnd craina, stiria gi carintia au cu-

noscut, in mai multe rdnduri, atacurile incursiunilor otomane. [n acele

imprejuriri, s-au stabilit pentru prima datd schimburi diplomatice in-

tre sultanul Baiazid al ll-lea 9i impdratul Maximilian l,in 7497. Dat

situa{ia politici se va deteriora rapid in timpul domniei lui Soliman

Magnificul (1520-1566) care, dupi luarea Belgradului, a incercat sltransforme Ungaria intr-un stat vasal, pentru a-i servi de tampon fa{[ de

puternicul siu vecin.Manevrele nu dureazi mult: plecate din Istanbul la 23 aprilie

1526, trupele lui soliman infrunta armataungari in cflmpia ml[gtinoa-

si de la Moh6cs, pe Dun[re, in 29 august. tn doar doul ore' cavaleria

grea, protejatd cu armuri de o{el, a fost zdrobiti de tunurile sultanului.

Tdn[rulrege Ludovic al Il-lea al Ungariei gi Boemiei $i-a glsit moartea

in acea bitilie" Drumul spre Buda era, de-acum, deschis. Soliman ?9i

face intrarea in orag la 11 septembrie qi, cum Ludovic al Il-les nu avea

urmag, sultanul il face succesor, in ce mai rdmdnea din regat, pe Ioan I

zilpolya,voievod al Transilvaniei gi bbrbat insemnat, care devine astf'el

tributar Porfii. Doud luni maitdrziu, nobilii unguri ostili lui Zhpolya

se adunl la Bratislava, unde il proclami rege pe Arhiducele Ferdinand

de Austrial, frate al impSratului carol Quintul gi al Mariei a ungariei,

OsmanAga de Timiqoara

vdduva lui Ludovic al Il-lea. Drept de cucerire pentru otomani, Di-et[ pentru Monarhia Habsburgicl, iatd" care erau, de-acum, principiilepe care fiecare din adversari avea s[-gi fondeze legitimitatea reven-diclrilor cu privire la Ungaria, timp de doul secole qi jumdtate, gi innumele cdrora confruntlrile aveau s[ continue.

Ca sd indepdrteze preten{iile Habsburgilor asupra unei fdri con-

sideratl drept cuceritl, sultanul Soliman va merge pdnl la a risca ase-

diul Vienei. infruntdnd anotimpul tdtziu gi ploile de toamn6, armataotomand, cu un colp de o sut[ doudzeci de mii de solda]i, ajtnge,la2Tseptembrie 1529, sub zidurile capitalei austriece, apbratl doar de vreodoulzeci de mii de ostagi, de unde Ferdinand se retrdsese, prudent. in-flLcbrarea asedialilor, puternicele ziduri de apdrare, precum qi perspec-

tiva unor condilii climaterice defavorabile l-au frcut pe sultan si ridicetabilra, in 16 octombrie.

Viena fiind de necucerit, expediliile otomane impotrivaAustriei, care nu au ajuns decdt rareori pdn[ la statele ereditare, par a finiqte nesfdrgite repetilii de marguri frrd liman, epuizante qi ruinltoare,pentru fiecare dintre cei doi adversari, pe tot parcursul veacurilor alXVIlea qi al XVII-lea.

indelungatul conflict dintre otomani qi habsburgi va cunoagte

o nou6 dimensiune, spre sf6rqitul secolului al XVII-lea. Din 14 iuliep6n[ in 12 septembrie 1683, trupele otomane incearc5, pentru a doua

oar5, s6 cucereascl Viena. Zadatnic! Acest e$ec are un €cou putemic laIstanbul, fhrd a fi, totupi, considerat o catastrofr" in schimb, risunetule mai puternic in Europa occidentall, trezind dorinla unora de a profitade eveniment qi suscitdnd mari sperante de revangi asupra turcilor, pe

care mulli ii cred sl[bi1i de aceastd infiAngere. Fdra'intfuziere (in iarna

dintre anii 1683-1684), se formeazb o coaliiie intre principalii adversari

ai otomanilor: austrieci, ruqi, polonezi, cdrora li se aliturl papalitatea

9i Vene{ia.

Ostatec printre ghiauri

Primele campanii ale puterilor aliate se soldeazd cu succes inUngaria (cucerirea Budei, in 2 septembrie 1686) 9i in Transilvania,

dar cu egecuri in Podolia gi Bosnia. Venelienii ocupd aproape in intre-

gime Moreea qi cuceresc Atena (25 septembrie 1687) al c6rei asediu

a dus la distrugerea unei plrfi din Partenon; insd egueaz[ in Eubeea.

intre timp, austriecii pun mdna pe Belgrad (septembrie 1688), ceea

ce va declanga o reac{ie vie impotriva domina{iei otomane in Serbia,

Bulgaria qi Transilvania.Contraofensiva otomand se dezlinluie in vara anului 1690. Ea

permite recucerirea localitililor NiS (9 septembrie), Smederevo (27

septembrie) qi Belgrad (8 octombrie), de la austrieci. Alte izbdnzi ut-meaz| in anii 1695 qi 1696: Chios este recuceritd, iar venelienii sunt

infrdnfi in Grecia. Totugi rugii, sub larul Petru cel Mare, cuceresc

Azovul, in 1696. $i otomanii mai suferi o infrdngere crunt[ din partea

austriecilor, laZenta,intre Serbia qi Ungaria, la 11 septembtie 1697.

Nu mult dupb aceea, marele vizir Hiisseyin Paqa porne$te nego-

cieri de pace, prin intermediul ambasadorilor Angliei gi Olandei. Tra-

tativele, care debuteazdin iulie 1698, ajung la semnarea pdcii de la

Karlowitz, in 26 ianuarie 1699,pace semnatfl cu austriecii, venelienii 9i

polonezii; rugii semnezdla 15 iulie 1700.

Diplomatia prin conferinfe, care s-a dezvoltat rapid in Europa

dupb sffirgitul Rlzboiului de Treizeci de Ani (1648), este aplicati pent-

ru prima dati unui regulament in care e implicat un stat musulman' Se

ajunge astf'el la degradarea conceptelor islamice de ,,teritoriu al islam-

ului" (ddr al-isl6m) qi de ,,teritotiu alrdzboiului" (ddr al-harb), care de-

terminaseri pdnd atunci, intr-o mare mlsurS, reglementarea conflictelor

dintre otomani gi habsburgi. S-a mai spus qi, pe bun[ dreptate, cd era

primul tratat defavorabil semnat de otomani. intr-adevdr, aceqtia pierd

apfoape in intregime Ungaria qi Transilvania, care revine austriecilor,

dar pIstreazd Banatul Timigoarei, p0n[ la cursul Mureqului qi al Ti-

sei, precum gi hinterlandul Belgradului in Srem, 9i stau cu un picior

L2 13

OsmanAga de Timigoara

in Slavonia gi in Croa{ia. in schimb, ?nspre Polonia, pierd controlulPodoliei qi vestul Ucrainei, contra renunlirii polonezilor la reven-

diclrile asupra Moldovei. Venelienii pistreaz[ Moreea, Corintul, insula

Leucade gi cdteva pir{i din Dalmalia qi din Bosnia,fard a recupera ceva

din Creta. in ce-i priveqte pe ruqi, acegtia ob{in Azovul, in Crimeea, oparte din Ucraina, pdn[ la Nistru, qi se pot intinde spre Kuban.

ins[ aceastd pace este de scurti durat[. Reglementlrile dau

naqtere unor impotriviri insemnate, venite mai ales din partea milita-rilor. lncuraja{i de primele izbdnzi impotriva ruqilor, care, in urma tra-

tatului de la Adrianopol (24 iunie 1713), au fost nevoili sI retrocedeze

cuceririle anterioare, otomanii intreprind redobdndirea teritoriilor ocu-

pate de Venefia in Marea Egee. $i, in 1715, Moreea este recuceritL, iarfortireala Souda, din Creta, cade in mdinile turcilor. Mai apoi, ei se

vor intoarce contra austriecilor, {intind recucerirea Ungariei; datteac[iaaustriac[ este vehementl: luarea Timigoarei (octombrie 1716) gi a Bel-gradului (august 17l7). Otomanii sunt constrAnqi si semneze tratatul de

la Passarowitz (21iulie 1718): Austria dobdndegte Banatul Timiqoarei,

Yalahia occidentald qi nordul Serbiei, cu Belgradul; Venelia nu obline

nimic gi nu va mai juca vreun rol major; otomanii pdstreazl Moreea.

Pacea avea sd domneascS, in sfdrpit, weme de doui decenii, la fron-tierele occidentale ale Imperiului Otoman.

in acest context extrem de zbuciumat, va veni pe lume Osman

Aga, vacreqte qi, mai tdtztu, va fi incarcerat" Despre via{a sa, nu gtimmare lucru, dincolo de ceea ce s-a ingrijit si consemneze in Memoriilesale. S-andscut, pare-se, laTimigoara,inl6T I,intrucAtafl [m dinpoves-

era in al qaptesprezecelea an al vielii. Tatll s[u, Ahmed Aga IbnMahmfid, originar din Belgrad, provensa probabii dintr-o farnilie de

origine slav[ sau maghiar[, isLamizatb nu de mult, ceea ce explicdin ce fel a ajuns Osman s[ cunoascd perfect turca, serbo-croata qi

maghiara. Stabilit la Timiqoara, devenit[ capitali a vilayetului, dupd

cucerirea otomani din 1552 sub conducerea lui Soliman Magnificul,

Ostatec printre ghiauri

tatll sdu exercitl activitd{i militare, mai intdi in calitate de kethridfl

(chehaia) al primului corp de 'azebdn, adici adjunct sau om de in-

credere al unui colonel (aga), apoi colonel de infanterie al,,trupelorlocale" (yerli kulu).

Prin origini gi educaJie, Osman Aga aparfine trupelor de militie

insircinate cu suplavegherea frontierei de nord a Imperiului. Regiunea

TimiSoarei se afla intr-o perioad[ de putemice framdnt[ri, intrucdt, dup[infrdngerea otomanilor la porfile Vienei (1683), contraofensiva victo-

rioasl a imperialilor este profi,[rd resim]itl Populaliile musulmane din

oraqele szolnok gi szarvas abia ce se refugiaserl in fort[reata Timigoa-

rei, zona devenind numaidec6t centrul opera{iilor militare turceqti im-potriva inaintirii austriece.

Osman, la fel cu tat[l qi fra{ii sli, deprinde foarte de timpuriu

meseria armeloq ajungdnd la gradul de odabagi, capitan al primului es-

cadron din oragul siu. in aceast[ calitate, el va fi trecut sub ordinele luiPiri Aga gi va lua parte, timp de doi sau trei ani,Ia operaliunile indrep-

tate impotriva teritoriilor ocupate in regiune de citre imperiali.

in iunie 1688, comandantul de gamizoani, Kodja Djdfer Paqa, iltrimite cu escadronul siu la Lipova, pentfu a duce ienicerilor solda tri-misi de Poartd. intre timp, imperialii care tocmai luaser6 Transilvania

sub protec{ia lor, in virtutea tratatului hallerian (28 iunie 1686), atacil

Lipova. Bloca{i acolo, osman Aga qi oamenii s6i iau parte la infranar-

ea expediliei de recunoaqtere a husarilor unguri, precum qilaapilrarca

cetlfii, considerat[ ea o poartl de intrare ?n Transilvania.

Garnizoana refuzdnd s[ se predea, generalul Antonio Caraffa

(1642-1693) aduce artileria grea, reugind s6 deschida brege in zid-

ul exterior. Turcii se v6d nevoifi sl se replieze in citadela, o for-

tificalie din lemn inconjuratl de un gan!, pe unde curge Muregul.

Dar, sub primejdia unui incendiu, care ameninla s5 cuprinda intreg

oraqul, garntzoana turc[ este consffdnsS, dupl trei zile de rezis-

ten{a, s5 depund armele 9i si se predea (22 itnie 1688). Combatanfii

T4

sunt luali prizonieri de rizboi, in vreme ce populalia, weo qase miide oameni, e trimisd in sclavie. Doar bltrdnii, femeile gi cei maislraci, care nu aveau bani s[ se rlscumpere, au fost dugi inapoi, laTimipoara.

Osman Aga, carc a asigurat aphrarea unuia din bastioanele gar-

nizoanei din Lipova, ajunge in subordinea unui anume Fischer, locote-nent de infanterie al Margravului Ludwig de Baden. Va rdmdne intem-nilat unsprezece ani (1688-1699), trecdnd prin toate canrcle suferite de

ostatecii turci in imperiul Habsburgilor.Dup6 ce a infruntat o sumedenie de primejdii, Osman Aga re-

ugegte sd fugfl impreund cu trei tovar[gi de nlpast[, in primivara a-

nului 1699. intors in patrie, el ajunge s[ exercite, gra{ie stlpdnirii per-

fecte a limbii gennane invd{at[ in lungii ani de captivitate, functia de

interpret al cancelariei vilayetului Timigoara. Dupi propriile-i spuse, ela lucrat, timp de qaptesprezece ani, de la 1700 Ia 1717 , in serviciul a un-sprezece paqi, indeplinind un rol de prim plan. Dup[ apusul dominafieiotomane in regiunea Dun[rii, care antreneazd capitularea fortire{eiTimiqoara (12 octombfie 17t6), apoi pierderea Belgradului (16 august17I71), Osman se refugiazi la Istanbul, unde, instalat intr-o casl care

domin[ topitoria imperial[ Tophane, el iqi redacteazi memoriile.Dacd izvoarele turcepti nu ne ofer[ nici o informa]ie asupra ur-

mlrilor carierei sale, a circumstanlelor gi datei morfii sale, ahivele aus-

triece, in schimb, ne dezvdluie c[ a fost interpret al rezidentului austriacpe ldngd Sublima Poart5. Se pare c[ OsmanAga a continuat astfel s[-qivalorifice competenlele lingvistice, numeroasele contacte pe l6ngi cur-tea r:tomanS qi buna cunoagtere a politicii internafionale.

Locul operei in literatura otomand

inainte de secolul al XVII-lea, nu putem vorbi aproape deloc des-

pre o ,,literaturd de c6l6torie" in limba otoman[. La otomani nu existd

o tradi{ie literarb asemin6toare genului literar atab rihla, aSa cum se

regisegte la autorii clasici, cum ar fi Nasir-i Khosraw, Ibn Jubayr sau

Ibn Battuta. Primele texte otomane cu referire la ,,alte locuri" sunt, cu

precddere, povestiri despre campanii militare (mendzilndme sau feth-

ndme) adresate gloriei sultanilor, apropialilor lor ori servitorilor aces-

tora (gazavAtndme), sau sunt lucrlri ,,geografice" ori ,,etnogtafice".Chldtofia nu constituie un subiect literar, ci subliniaz[ cu asupra de

mdsuri latura extraordinarl sau exoticd a unei povestiri qi glorifici un

personaj ori o dinastie. Ocaziile de cil[torie nu lipseau deloc in Impe-

riul otoman. Negufatorii gi servitorii lorbrazdau lumea; campaniile mili-tare erau numeroase; pelerinii circulau dupd placul inimii; vitafii 9i ca-

diii igi exercitau profesiile in locuri diferite; ?n sfdrqit, spionii, curieriiqi ambasadorii ajungeau foarte des in situa{ia de a merge in str[initate.

Trebuie si aqteptim ultimul sfert al veacului al XV[-lea ca s6

avem in fa{a ochilor o povestire de cil[torie adevdratl, intitulati chiar

OsmanAga de Timiqoara

,,Povestire de cdldtorie" (Seyah6firdme). Aceastd capodoperi a lite-raturii otomane a fost scris[ de Evliya Qelebi (1611-1682), un c[l[torde seam[ care a colindat lumea, cdnd cu titlu privat, cdnd cu titlu ofi-cial, cdnd fEcdnd parte din suita marilor demnitari otomani. Dar, din-colo de grija v[diti de a-qi informa cititorul, regisim la el coabitarea

dorintei de a pl[cea qi de a incdnta prin trislturi ,,agteabile gi pline de

veselie", ceea ce il face s6-gi presare povestirea cu inven{ii absolut fan-

teziste, cdtora,,marii demnitari" nu le vor rezista. Astfel, povestegte o

incursiune cu siguranfd imaginar6.,la care ar fi participat, clldrind prinAustria, Germania qi Olanda, allturi de patruzeci de mii de cdllrefitdtai, pdnd la Marea Nordului. Dar pare posibil ca Evliya Qelebi slfi fost la Viena in compania lui Kara Mehmed Paga, ambasador tri-mis in 1665 de sultanul Mehmed al IV-lea. Descrierea fbcut6 capitaleiHabsburgilor este plind de informalii gi de anecdote care contrasteaz[total cu o povestire cum este cea a lui Osman Aga care, cu vreo gaizeci

de ani maitdrziu,prezintd un orag mult mai putin atrSg[tor. E adev[rat

ci wemurile se schimbaserd. Viena este prezentatd de Evliya Qelebi ca

o cetate fabuloasd, cu mimrnl{ii nebinuite, inspre care armatele turceqti

vor porni din nou in 1683, in weme ce, penku Osman, intemnilat qapte

ani in capitala austriac[, aspectul mitic nu mai este dec6t o amintireindepirtat[.

Dar putem oare prezenta Memoriile lui OsmanAga drept o pove-

stire de celStorie? Pare indoielnic" Desigur, este vorba de nararea uneicilltorii, dar aceasta se aratil mai apropiati de povestirile despre capti-vitate, un gen rlsp6ndit la un moment dat la otomani, ceea ce confer[,probabil, originalitate povestirii sale.

inainte de a douajumiltate asecolului at XVII-lea, povestirile des-

pre captivitate sunt pu{in nurneroase gi cele pdstrate sunt, cel mai ade-

sea, inserate intr-o operi, cum este cazul pentru Gazavdt-i Hayni-d-dinPa6a a celebrului oapudan Orug Barbarossa, intemni{at in Rodos. in ar-

hivele din Istanbul, sunt pistrate numeroase scrisori, care prezint[ sul-tanului qi anturajului sbu felul in care cutare ori cutare personaj a reuqit

Ostatec printre ghiauri

sl evadeze sau s6-qi oblin[ eliberarea. tn toate cazutlle, se dovedeqte

faptul ci scopul principal al acestor texte este sd atragd aten{ia unui

suflet caritabil pentru a-gi procura mijloacele blneqti necesare eliber[-rii; mai apoi, se urmlregte ob{inerea sau recdgtigarea favorurilor unuipersonaj devazL.

Pe lAngl aceste simple mesaje frrl preten[ii literare, unele poves-

tiri din captivitate tind s[ se impunl progresiv drept adev5rate opere

de scriitor. Autorii lor aleg, cel mai adesea, drept pseudonim, epitetul

,,captivul" (Esirt). Este gi cazul unei ,,povestiri nostime a aventurilor

sale in captivitate" , redactatd de un anume Esiri, care a fost o wemeprizonier al ghiaurilor, in secolul al XVI-lea (3). Din pdcate, aceastl

oper[, de a cdrei existen{i am aflat doar printr-o not6, nu a fost gdsit6

pdnd,in ziua de azi. Arhivele turceqti mer\ioneazi numele unui anume

Esiri Hiiseyin bin Mehmed, care igi povestegte ?n versuri captivitateainMalta, de la 1625 la 1632; un sheikh ril-islam, originar din Bursa, cu

ngmele de Esirt Mehmed Efendi, la rdndul sdu prizonier al pirafilormaltezi,in iulie 1649; sau Esirf Hasan, care aftAit in timpul domniei luiAhmed al ll-lea gi a murit prin 1727 on 1728.

TJtrlizarea epitetului Esirt nu este, totuqi, sistematici (4). Este cu-

noscut6 existenla unui anume Hindi Mahmfid, curierul lui Selim al II-lea, capturat probabil de italieni la betelia de la Lepanto (7 octombrie

I57I). El a profitat de cei patru ani de captivitate la Roma, alituri de

patruzeci dintre tovarlgii sdi, pentru a compune in anii 1570 un poern

de opt mii de versuri, relat6ndu-qi aventurile (5). Mai existd gi ,,Aventu-ri de captivitate in Malta" ale rurui cadiu turc, cu numele de Ma'djfrnd-jizilde Mustatb Efendi, capturat la 13 mai 1597 de niqte-corsarimaltezi,pe cdnd se ducea in Cipru, pentru a-gi prelua func{iile. tn pofida scriso-

rilor adresate sultanului Mehmet al III-lea (1595-1603) qi mamei sale

Safiye, el a rlmas, probabil, inchis doi ani, dar nu pare s[ fi fost supus

unor fratamente prea dure. Eliberat in schimbul unei rdscumpdrlri, inianuarie 1599, el a compus, la intoarcere, o relatare detaliatd a detenliei

18

OsmanAga de Timiqoara

sale (6).

Atdt cdt ne putem da seama, aceste cdteva texte insisti asuprajalnicelor condilii din captivitatea autorilor lor, incercdnd sd atragi sim-

patia cititorului sau auditorului. Cu timpul, ele tind din ce in ce mai

mult s[ devin6, cum o las[ de inJeles studii mai recente, un exercitiuliterar specific, ce amestec6 realiti{i istorice cu fantasticul 9i exotismul.Aga e gi cazul povestirii despre captivitate cunoscutl sub titlul ,,Poves-tire a prizonierului cdpitan", care dateazd de la sffirgitul secolului al

XVII-lea gi al cdrei caracter mult prea romantic ne face s[ ne ?ndoim de

autenticitate sa (7).Relatarea lui Osman Aga este foarte diferitl de cea a predece-

sorilor sdi. Suntem frapati observdnd cAt de mult diferd, atAt la nive-lul formei cdt gi al obiectivelor urmlrite. Desigur, este o extraordinaripovestire de aventuri Si nareazl o captivitate extrem de pateticl, dar,

dincolo de astao ceea ce il deosebeqte este genul autobiografic. Lucra-

rea incepe cu moartea pbrinlilor sdi qi copiliria sa, continud cu relata-

rea detaliatl a captivitl1ii sale gi se incheie cu numirStoarea copiilorin viali. lntre inceputul gi finalul povestirii, cititorul ori auditorul ur-mireqte personajul, il vede ctescAnd, evoludnd, dobdndind, cu vAtsta,

o judecati mai sigurl, o maturitate care, in cele din urm6, ii va permite

lui Osman Aga sb incerce, apoi s[ reuqeascb evadarea.

in plan istoric, aceste memorii ofer[, pe de altE parte, un izvorunic pentru studiul condiliei prizonierilor turci in timpul indelungatului

conflict care a opus Austria, apoi Sffinta Lig6, Imperiului Otoman, inultimul sfert al secolului al XVIi-lea (8)

Alte lucrdri ale lui OsmanAga

Pe l6ng5 lucrarea de fa!l, Osman Aga este autorul a trei manus-

crise, dintre aarc unele au fost editate. Primul, intitulat ,,Istoria

Ostatec printre ghiauri

Austriei"(Nemtche Ta'ribi) este pistrat la Istanbul, in biblioteca

Kcipriilii (9).A fost terminat in anul 1135 al Hegirei (la inceputul luniioctombrie a anului 1722\. Este o poveste comunl despre imp[ra{ii ger-

manici de la domnia lui Carol cel Mare, pdni la aceea a lui Carol al

Vl-lea. Textul, timas, din plcate, neterminat, se opreqte brusc, in mo-

mentul in care otomanii se pregStesc pentru o nou6 campanie impotriva

imperiului HabsburgilotPrecizia datelor qi a evenimentelor relatate dide inleles c[ Osman s-a sprijinit, la compunerea acestui manuscris, pe

mai multe lucriri gennane, pe care, ins6, cercetbrile actuale nu le-au

putut identifica.Un al doilea manuscris, plstrat la Biblioteca naliona16 din

Viena, a fost termin at la 2l mai 1725 (7 nmadan ll37 H.) ( 1 0). Tradus

qi publicat de Richard F. Kreutel in 1968, acesta urmareqte cu precizie

activitatile de interpret ale lui osmanAga la Timiqoara, mai ales misiu-

nile pe care, probabil, le-a efectuat in Transilvania, pe langl principele

Francisc R6k6czi (1707), care cerea ajutorul turcilor impotriva impe-

riului Habsburgiloq precum gi pe l6ng6 generalul imperial Dietrich

Heinrich Nehem, comandant al Petrovaradinului irL 1709. El dezvoltipe larg demersurile protocolare, pentru a sublinia mai bine rolul import-

antpe care l-a avut intre principe qi guvernatorul Timiqoarei Ali Paqa.

A treia lucrare scrisl de Osman Aga, p[strat[ de asemenea la

vechea academie orientald din Viena, se intituleazi ,,Culegere episto-

1ar6" (Kitdb-i inchd). Este o culegere de documente diplomatice utili-zate in schimburile dintre cancelaria paqei din Timigoara 9i {inuturileinvecinate. Reg[sim acolo mai ales: misiunile diplomatice efectuate

de osman; descrierea bnt[liei din apropierea localit[{ii Petrovara-

din gi capitularea Timigoarcila 1716; scrisorile paqei din Vidin; tran-

scrierea scrisorilor traduse de Osman pentru reprezentantul Austriei la

Istanbul qi adresate Sublimei Porfi. Toate aceste scrisori sunt modele

care ii permit autorului s6 insiste asupra adreselor, titulafurii, formelor

20 71