Proiect de curs
Organizarea intragospodărească a terenurilor
în comuna Parcova, raionul Edineț
CUPRINS:
INTRODUCERE
I. LUCRĂRI PREGĂTITOARE
1.1. Inventarierea terenurilor
1.2. Elaborarea cartogramei pantelor
II. ORGANIZAREA TERENURILOR AGRICOLE
2.1. Organizarea teritoriului asolamentelor
2.2. Calculul necesarului suprafețelor furajere
III. AMENAJAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR
IV. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR MULTIANUALE VITICOLE
4.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor viticole
4.2. Alegerea asortimentului viticol
V. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR POMICOLE
5.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor pomicole
5.2. Alegerea asortimentului pomicol
VI. EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROIECTULUI
CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Terenurile cu destinație agricolă includ următoarele moduri de folosință :
o arătură;
o plantații multianuale;
o pășuni;
o fânețe;
o pârloagă
În scopul întreținerii unităților agricole sunt necesare anumite centre de producere, centre
gospodărești, brigăzi de tractoare, drumuri, fâșii forestiere și sisteme de irigații
Organizarea intragopodărească a teritoriului se realizează pe toate terenurile agricole,
elaborându-se treptat proiecte formate din următoarele părți:
1) amplasarea punctelor locative;
2) amplasarea drumurilor magistrale cu asigurarea legăturilor optime dintre centrele de e
producere;
3) organizarea asolamentelor;
4) amenajarea teritoriului asolamentelor;
5) amenajarea teritoriului plantațiilor multianuale;
6) amenajarea teritoriului pășunilor;
2
7) proiectarea terenului de fânețe.
Lucrările de organizare intragospodărească a teritoriului se îndeplinesc după următoarele etape:
1) Lucrări pregătitoare;
2) Elaborarea proiectului;
3) Aprobarea proiectului;
4) Trecerea proiectului în natură;
5) Eliberarea actelor ce confirmă dreptul de proprietate sau posesie;
6) Controlul de autor asupra îndeplinirii proiectului.
Organizarea intragospodărească a teritoriului se efectuează în cadrul unei întreprinderi
agricole, în care pământul se folosește ca bază spațială.
Organizarea intragospodărească a teritoriului este veriga unui sistem de măsurări, de
organizare a pământului ca mijloc de producere și organizare.
I. LUCRĂRI PREGĂTITOARE
Elaborarea proiectului de organizare intragospodărească a teritoriului necesită studierea
profundă a condiţiilor naturale, economice şi sociale, a specializării şi perspectivei de dezvoltare a
gospodăriei. Aceste studii se efectuează în cadrul lucrărilor pregătitoare, care includ lucrări
pregătitoare la birou şi lucrări pregătitoare pe teren.
LUCRĂRILE PREGĂTITOARE EFECTUATE LA BIROU
Scopul lucrărilor pregătitoare este acumularea, generalizarea şi analiza materialelor şi
documentelor care caracterizează condiţiile naturale şi economice ale gospodăriei agricole, nivelul
folosirii terenurilor agricole şi elaborarea unor decizii preliminare care pot fi considerate în
proiectul de organizare intragospodărească a teritoriului.
Lucrările pregătitoare la birou includ următoarele:
1. studierea, sistematizarea, analiza şi estimarea datelor privind planurile cartografice, cadastru
funciar, materialele tuturor cercetărilor efectuate;
2. acumularea şi analiza datelor, care caracterizează economia diferitor ramuri, condiţiile
agroclimaterice şi calcule de prognoză, care reflectă dezvoltarea producţiei în plan de
perspectivă;
3. studierea organizării existente a teritoriului gospodăriei precum şi proiectele elaborate anterior.
Planurile cartografice includ planul fondului funciar şi piesele desenate ale diferitor cercetări
efectuate ( pedologice, geologice, hidrogeologice, ameliorative etc.). Planul fondului funciar
prezintă baza tehnică pentru elaborarea proiectului. De regulă se folosesc copiile ridicărilor
topografice din avion. Scara acestor planuri diferă în dependenţă de dimensiunile şi configuraţia
fondului funciar de la 1:5000 la 1:10000. Mărimea scării depinde atât de dimensiunile şi
configuraţia fondului funciar cât şi de relieful teritoriului, gradul ele folosire a terenurilor agricole
etc. În Moldova terenurile agricole sunt folosite destul de intens şi planurile se efectuează , de
regulă, la scara 1:10000.
Relieful terenului influienţează considerabil regimul hidric şi termic, condiţiile de umiditate
a solului şi caracterul vegetaţiei. În dependenţă de panta terenului, expoziţia şi suprafaţa versantului
se schimbă intensitatea scurgerii apei şi volumul înmagazinării apei în sol. La elaborarea
cartogramei pantelor, în dependenţi de mărimea pantei, se evidenţiază sectoare cu pante mai mici de
1°, cuprinse între 1..3, 3..5. 5... 7 şi mai mari de 7°.
Pentru a contura suprafeţele de teren cu pantele susmenţionate trebuie de determinat distanţa
între curbele de nivel. Această distanţă poate fi determinată cu relaţia:
100* h
D = ----------------- cm (1.1)
I • m*l,75
În care h este echidistanţa curbelor de nivel, m;
3
I - panta, grade;
m - exprimă scara planului (numărul de metri într-un centimetri pe plan).
De exemplu, dacă este necesar de a determina distanţa între curbele de nivel pe un plan de situaţie
cu scara 1:10000 ( m = 100 metri), la care echidistanţa curbelor de nivel h=5m, pentru panta de 1
grad efectuăm următoarea operaţie:
100* 5
D = ---------------------- = 2,85 cm
1 • 100 • 1,75
Deci, acolo unde distanţa între curbele de nivel va fi mai mare de 2,85 cm panta va fi mai
mică de 1 grad şi vice-versa.
Practic lucrul de conturare a suprafeţelor cu diferite pante se începe cu confecţionarea
unor fâșii de hârtie milimetrică de următoarele lăţimi:
2,85 cm - pentrupante mai mici de 1 grad;
95 cm - pentru pante mai mici de 3 grade;
60 cm - pentru pante mai mici de 5 grade
40 cm - pentru pante mai mici de 7 grade.
Tabelul 1.1. Componența și modul de folosință a terenurilor agricole în com. Parcova
Componența și modul de folosință a
terenurilor agricole în com. Parcova
Nr.
Ordine Suprafață Mod. Folosință
1 15,40 pășune
4 22,00 arabil
12 17,11 arabil
14 4,94 arabil
15 15,24 arabil
19 12,32 arabil
25 1,12 pășune
28 31,73 arabil
31 12,24 arabil
61 26,26 arabil
94 23,10 arabil
100 25,03 arabil
106 45,21 arabil
110 35,97 arabil
120 39,55 arabil
124 55,00 arabil
162 126,22 arabil
168 68,43 arabil
173 19,07 arabil
174 7,14 arabil
212 13,75 arabil
220 107,09 arabil
223 63,01 arabil
250 228,96 arabil
280 57,22 arabil
284 84,31 arabil
325 141,32 arabil
361 18,38 arabil
363 6,08 arabil
370 19,74 arabil
375 38,97 arabil
375 38,97 arabil
376 10,94 arabil
379 1,12 pășune
381 4,87 pășune
384 4,00 pășune
391 8,43 pășune
393 4,25 arabil
395 18,03 arabil
409 10,77 pășune
411 3,31 pășune
412 1,96 pășune
416 5,09 arabil
419 10,94 pășune
424 3,36 pășune
429 25,39 arabil
433 22,41 pășune
474 11,00 arabil
706 1,70 pășune
814 24,86 pășune
4
Pășune 114,25
Arabil 1479,06
Conturarea se începe de la o margine a planului unde există cea mai mică pantă - acolo unde este cea
mai mare distanţă între curbele de nivel. Fâşia de hârtie se amplasează perpendicular pe doua curbe de nivel
alăturate şi se mişcă până când ea se sprijină pe liniile acestor curbe. Aici se înseamnă cu creionul ambele
curbe de nivel şi se trece la următoarele două curbe alăturate. Procedura se repetă până se încheie conturul.
Segmentele însemnate cu creionul se unesc între ele cu o uşoară aproximaţie în aşa mod ca să se obţină o
linie curbă fără trepte. Pe de o parte a acestei linii va fi suprafaţa cu panta mai mică şi pe de altă parte -
respectiv, suprafaţa cu panta mai mare. După aceasta trecem la fâşia de hârtie milimetrică cu lăţimea mai
mică şi repetăm procedura obţinând alt contur. Mai apoi trecem la altă fâşie până conturăm toată suprafaţa
terenurilor agricole.
Tabelul 1.2. Componența și raportul terenurilor agricole
Terenurile și categoriile de
folosință Suprafața, ha
Procente în raport cu:
Suprafața
terenurilor
agricole, %
Suprafața totală,
%
1. Arătură 3007,43 81,19 69,26
2. Plantații multianuale inclusiv: 150,12 4,05 3,46
· Vii -
· Livezi 141,75 3,83 3,26
· Pomușoare -
· Nuci -
· Aguzi -
3. Pășuni, total inclusiv: 546,8 14,76 12,59
· Îmbunătățite -
· Înmlăștinite -
· Întufărite -
· Naturale -
4. Total terenuri agricole 3704,35 100,00 85,31
5. Păduri, total inclusiv: 234,82 5,41
· fâșii forestiere 36,81 0,85
6. Sub apă 53,53 1,23
7. Suprafața satului 259,89 5,99
8. Loturi individuale -
9. Fondul de rezervă 724,27 16,68
10. Alte terenuri 52,59 1,21
TOTAL 4342,32 100,00
Tabelul 1.3. Caracteristica terenurilor agricole conform condițiilor de relief
Categoria
terenurilor
Suprafața
totală, ha
Suprafața cu pante
≤ 1o 1
o ... 3
o 3
o ... 5
o 5
o ... 7
o ≥ 7
o
S % S % S % S % S %
Arătură 3007,43 180,446 6 270,669 9 2255,573 75 270,669 9 30,0743 1
Vii 141,75 2,835 2 4,2525 3 22,68 16 111,983 79 0 0
Livezi - - - - - - - - - - -
Pășuni 546,8 27,34 5 92,956 17 355,42 65 60,148 11 10,936 2
Liniile care indică hotarele între pante se trasează cu tuş albastru cu indicarea direcţiei pantei.
Suprafeţele acestor conture cu diferite pante se determină cu planimetru sau prin alte metode pe
5
categorii de folosinţă şi se înscriu în tabele tipizate.
Din cărţile cadastro-funciare ale raionului şi gospodăriei sunt selectate date despre înregistrarea
fondului funciar, cantitatea şi calitatea lui, estimarea economică a pământului. Componenţa şi raportul
terenurilor gospodăriei se prezintă în formă de tabel.
Caracterizând componenţa fondului funciar al gospodăriei se reflectă următoarele:
1) suprafața totală;
2) componenţa şi suprafeţele terenurilor irigate şi desecate;
3) caracteristica calitativă a solurilor pe categorii de folosinţă;
4) componenţa mecanică a solurilor;
5) pantele şi gradul de eroziune, salinizare şi alţi factori, care contribuie la scăderea fertilităţii solului;
6) estimarea terenurilor agricole după producţia globală şi recuperarea cheltuielilor;
7) estimarea pământurilor arabile după eficienţa producţiei agricole;
8) informaţie despre numărul populaţiei, caselor, suprafeţele loturilor individuale etc.
Cu scopul aprecierii condiţiilor naturale a teritoriului gospodăriei se acumulează datele diferitor
cercetări ( pedologice, geobotanice, ameliorative, hidrologice etc.).
După analiza calitativă şi a volumului acestor cercetări se determină volumul de lucru pentru
cercetările suplimentare necesare.
Caracteristica drumurilor se efectuează după intensitatea traficului rutier, tipul îmbrăcămintei rutiere,
construcțiilor etc. și este preluată din materialele cercetărilor drumurilor.
Pe baza planurilor şi rezultatelor cercetărilor este analizată şi apreciată reţeaua hidrologică - râurile,
iazurile lacurile de acumulare starea râpelor şi a ravenelor. Sunt apreciate, de asemenea, adâncimii apelor
freatice şi arteziene. Se analizează informaţia despre rezervele di nisip .
De la staţia meteorologică din apropiere sunt adunate şi analizate date care caracterizează condiţiile
agroclimaterice ale gospodăriei, şi anume: perioada de vegetaţie, regimul temperaturilor, deficitul de
umiditate al aerului, grosimea zăpezii, precipitaţiile şi distribuirea lor, viteza şi direcţia vânturilor
predominante etc.
Pentru aprecierea condiţiilor economice şi sociale se analizează indicii de bază din dările de seamă
ale gospodăriei pe ultimii 3 ani precum și planul de dezvoltare economică și socială a gospodăriei pe viitorii
5-10 ani. Din aceste documente sunt selectate următoarele date:
1) specializarea producţiei agricole şi relaţiile intergospodăreşti;
2) realizarea planurilor şi contractelor de vânzare a producţiei;
3) suprafeţele însămânţate, structura semănăturilor, îngrăşămintele minerale şi organice introduse, recolta
culturilor de câmp şi multianuale, producţia globală de cereale şi realizarea ei;
4) numărul de animale pe diferite categorii, structura turmei, aprovizionarea cu nutreţuri, productivitatea
animalelor şi realizarea producţiei;
5) indicatorii dezvoltării ramurilor auxiliare;
6) asigurarea cu braţe de muncă pe sate şi subunităţi de producţie;
7) nivelul de mecanizare a proceselor de muncă, formele organizatorice
8) cantitatea, calitatea şi costul clădirilor de locuit , de destinaţie
9) asigurarea cu energie, productivitatea muncii, venitul bănesc şi investiţiile capitale, remunerarea muncii
şi alţi indicatori economici.
Sunt apreciate, de asemenea, schema raională de organizare a teritoriului şi alte documente, care stau la
baza unui proiect de organizare a teritoriului şi se analizează posibilitatea de a fi folosite în procesul de
proiectare.
În caz că sunt elaborate diferite proiecte pentru unele lucrări sau terenuri ale gospodăriei, din ele sunt
selectate toate materialele necesare pentru proiectarea de organizare a teritoriului.
Este minuţios analizat proiectul precedent de organizare intragospodărească a teritoriului, gradul de
realizare a lui şi cauzele, care au condiţionat elaborarea unui nou proiect.
Ca rezultat al tuturor studiilor şi aprecierilor efectuate este determinat volumul lucrărilor pregătitoare
pe teren.
LUCRĂRILE PREGĂTITOARE PE TEREN
6
Pe parcursul lucrărilor pregătitoare pe teren se examinează terenurile, se precizează şi se completează
datele lucrărilor pregătitoare de la birou. Acest lucru este efectuat de o comisie specială compusă din
reprezentanţii Institutului de proiectări şi din specialiştii principali ai gospodăriei agricole.
Sarcina principală a acestor lucrări constă în studierea terenurilor din punct de vedere a organizării
teritoriului. Scopul lor se reduce la constatarea organizării existente a teritoriului, evidențierea folosirii
existente și planificate pe viitor a fiecărui sector de pământ.
Este foarte important de a găsi posibilităţi pentru lărgirea suprafeţelor arabile. Pentru aceasta trebuie
de schiţat principalele măsuri antierozionale sau de cultură tehnică necesare.
La încheiere se determină gradul de realizare a proiectului precedent de organizare a teritoriului,
cauzele abaterilor de la deciziile primite în proiect, căile de perfecţionare a organizării teritoriului,
posibilitatea de a păstra la maximum organizarea existentă a teritoriului.
Rezultatele studierii organizării teritoriului gospodăriei sunt înscrise într-un registru special, se
centralizează într-un act şi se reprezintă pe un desen.
În registru sunt indicate numărul şi suprafaţa sectoarelor care necesită modificări în rezultatul
organizării teritoriului. Totodată este necesar de a lua în evidenţă datele despre eficienţa lucrărilor de
organizare a teritoriului efectuate anterior. Pe parcursul examinării sunt determinate suprafeţele, amplasarea
şi raţionalitatea folosirii pământului de către alţi beneficiari. Mai detaliat sunt examinate suprafeţele
terenurilor irigate, desecate şi posibilitatea lărgirii lor.
CONCLUZIE
Capitolul I a inclus descrierea lucrărilor pregătitoare.
Astfel, am determinat scopul lucrărilor pregătitoare, studiile pentru efectuarea lucrărilor pregătitore
la birou, ce include caracteristica fondului funciar, de cine sunt efectuate lucrările pregătitoare pe teren, care
sunt etapele lucrărilor de inventariere, regulile de bază folosite în timpul atribuirii terenurilor în fondul
loturilor de pe lângă casă.
În tabelul 1.1. am determinat totalul suprafețelor pentru arătură, vie și livadă.
Tabelul 1.2. reflectă suprafața terenurilor agricole în procente pentru fiecare separat (arătură, livadă,
pășune, ș.a.)
II. ORGANIZAREA TERENURILOR AGRICOLE
Terenurile agricole includ terenurile utilizate în producția agricolă, clasificându-se în felul următor:
o pământuri arabile;
o plantații multianuale;
o pășuni;
o fânețe
Organizarea terenurilor agricole presupune determinarea componentelor și raportului acestor terenuri
precum și eficiența lor la amplasarea pe teritoriului gospodăriei.
Scopul organizării terenurilor agricole ridicarea intensității folosirii pământului pentru obținerea unei
producții agricole maxime cu condiția păstrării și ridicării fertilității solului,ocrotirea mediului înconjurător.
Pentru organizarea terenurilor agricole sunt folosite schema organizării teritoriului raionului și toate
materialele lucrărilor pregătitoare.
Metodica lucrărilor de transformare și îmbunătățire a terenurilor ,determinarea structurii terenurilor
și amplasarea lor prezintă anumite acțiuni care se efectuează în ordinea următoare.
Se studiază minuțios proiectele lucrărilor de îmbunătățiri funciare alte măsuri prevăzute în schema de
organizare a teritoriului raionului,scopul evidențierii posibilităților extinderii suprafețelor terenurilor
agricole și îmbunătățirii structurii lor. Pe terenurile nefolosite se evidențiază metode prin care pot fi
îmbunătățite.
Se evidențiază suprafețe sub iazuri, lacuri și alte construcții hidrotehnice, pentru irigație din surse de
ape locale,construcției și drumuri.
Se proiectează sistemul de fâșii forestiere de protecție (în jurul satelor centrelor de producție,iazurilor
și lacurilor),se determină volumul aproximativ al fâșiilor forestiere pe terenurile arabile.
7
Pe baza analizei materialelor cercetărilor și a studiilor pe teren se determină posibilitatea majorării
intensității folosirii pământului,în particular analizându-se următoarele momente:
o lărgirea suprafețelor pământului arabil din contul altor terenuri agricole precum și din contul
terenurilor de altă folosință;
o îmbunătățirii calității pământurilor prin lichidarea sectoarelor înmlăștinite, sărăturile, întufărite etc;
o lărgirea suprafețelor pășunilor din contul terenurilor de altă folosință (mlaștini,păduri etc.);
o îmbunătățirea fânețelor și pășunilor prin lucrări de irigație,desenări și îmbunătățire superficială și
radicală.
Se proiectează sutare cu vii, livezi, pomușoare, plantații de folosire intensă.
Se delimitează pe plan sectoarele destinate lucrărilor de îmbunătățirii funciare i cele lăsate în stare
naturală.
Se elaborează planul preliminar de transformare a terenurilor și exploatația lor precum și planul
măsurilor pentru îmbunătățirea terenurilor.
Se determină eficiența economică.
Transformarea terenurilor agricole se efectuează cu scopul de a mări suprafețele ocupate de pământ
arabil și de a ridica intensitatea folosirii altor terenuri. Transformarea poate fi efectuată în mai multe direcții.
Direcția principală a transformării terenurilor agricole este extinderea suprafeței terenurilor agricole,
ca rezervă pentru această extindere poate servi pământurile întufărite, înmlăștinite, pădurile slab
productive,terenurile întretăiate de ravene. Se determină măsurile principale pentru recultivarea terenurilor
de pe care au fost dobândit zăcăminte prin metoda deschisă sau închisă,ori a terenurilor folosite pentru
diverse lucrări de construcție.
A doua direcție a transformării terenurilor este necesitatea extinderii suprafețelor pământului arabil,
folosind pentru aceasta următoarele rezerve:
o pământului de țelină;
o sectoarele mici dar fertile a terenurilor folosite ca pășuni ori fânețe;
o pământurile solonețizate după efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare;
o terenurile fertile acoperite de păduri și tufari după lucrările de cultivare tehnică;
o sectoarele livezilor și viilor cu plantații slab productive.
Suprafața terenurilor arabile poate fi și micșorată în cazurile:
o delimitarea unor sectoare pentru plantarea viilor și livezilor,
o pentru plantarea fâșiilor forestiere de protecție;
o delimitarea suprafețelor pentru diferite construcții .
Aceste delimitări trebuie reduse la minimum și trebuie de găsit căi pentru a compensa aceste pierderi
de suprafețe a terenurilor arabile.
Transformarea terenurilor cu pășuni și fânețe au loc în două direcții:
1. micșorarea acestor suprafețe odată cu lărgirea terenurilor arabile și a plantațiilor multianuale;
2. lărgirea suprafeței terenurilor cu pășuni și fânețe din contul valorificării terenurilor de altă folosință
și a lucrărilor de îmbunătățiri funciare.
O altă direcție suplimentară celor enumerate mai sus e cea a lucrărilor de transformare a terenurilor
este legată de îmbunătățirea configurației și îndreptarea hotarelor,lichidarea contururilor mici, care aduc la
micșorarea productivității mașinilor agricole, micșorarea recoltei, răspândirea buruienilor. Pentru lichidarea
contururilor mici trebuie de reconstruit rețeaua hidroameliorativă și de lărgit sectoarele de irigații; de
efectuat lucrări de cultură tehnică și agroameliorativă, care să conducă la ridicarea fertilității solului până la
nivelul necesar pentru cultivarea plantelor agricole.
Următoarea direcție a transformărilor presupune extinderea construcțiilor agrare,introducerea
complexului de lucrări antierozionale și de ocrotire a naturii,construirea drumurilor.
Trecerea terenurilor dintr-o categorie înaltă productivă într-o categorie mai puțin productivă nu se
permite decât în cazuri excepționale,prevăzute de legislație.
Pentru rezolvarea problemelor transformării terenurilor trebuie de analizat materialele studiilor
efectuate(pedologice,geobotanice,de organizare a teritoriului).Conform datelor cărților cadastrale și a datelor
din gospodăriile țărănești se evidențiază următoarele categorii de pământuri după posibilitatea de a fi folosite
în agricultură:
o bune pentru pământuri arabile;
o bune pentru fânețe;
8
o bune pentru pășuni,care după îmbunătățire pot fi folosite și în alte scopuri;
o nu prea bune pentru agricultură;
o nu pot fi folosite în agricultură;
o pământuri deteriorate.
Sectoarele ce au fost alese sunt reprezentate împreună cu calculele măsurilor efectuate sunt
reprezentate în tabelul 2.1.
2.1. Organizarea teritoriului asolamentelor
Sistemul de asolamente reprezintă totalitatea asolamentelor exploatației agricole, care include
numărul, tipul, mărimea și amplasarea lor.
Asolamentul este succesiunea în timp și spațiu a culturilor agricole în condițiile aplicării în complex
a tuturor procesurilor de creștere a producției agricole,de ameliorare și conservare a solului.
Asolamentul înseamnă împărțirea suprafeței de teren,pe care urmează a se amplasa culturile într-o
anumită ordine,în funcție de cerințele agrobotanice a fiecărei plante.
Ponderea procentuală a fiecărei plante constituie structura culturilor din asolament și este
determinată de sarcinile de plan și de centrele plantelor față de factorii de vegetație.
Rotația culturilor indică numărul de unități necesare și aceeași plantă să treacă prin toate solele
asolamentului. Ordinea în care culturile urmează una după alta pe aceeași solă este cunoscută sub denumirea
de succesiune a culturilor.
Asolamentul constituie una din măsurile agrotehnice de bază care contribuie la reducerea consumului
de energie pe unitatea de suprafață și produs,fiindcă pentru producerea unei tone de cereale, de exemplu, în
cadrul unui asolament rațional se folosesc mai puține îngrășăminte, erbicide, și insectofungicide,care sunt
mari consumatoare de energii în procesul de fabricare.
Organizarea producției agricole și a teritoriului este necesar de a se începe cu valorificarea
asolamentelor,determinarea unei rotații stricte a culturilor a culturilor agricole,care să corespundă condițiilor
natural și economice ale unei exploatații agricole și particularităților fiecărui sector de pământ.
Teritoriul unei exploatații agricole este destul de neomogen după condițiile natural, pedologice, după
configurația, forma și suprafața sectoarelor de arătură. Pe arătură se cultivă diferite culturi de câmp, furajere
și legumicole, care au o importanță și o pondere diferită în economia gospodăriei date. Această determină
necesitatea elaborării sistemului individual de asolamente cu o componentă și o rotație a culturilor
caracteristică numai pentru gospodăria sau regiunea dată.
Problema organizării raționale a sistemului de asolamente constă în oferirea condițiilor optime pentru
ridicarea fertilității solului,oferirea condițiilor optime pentru ridicarea fertilității solului,sporirea producției
globale,folosirea rațională a tehnicii agricole și a resurselor de muncă. Valorificarea sistemului de
asolamente contribuie la introducerea tehnologiilor industrial de prelucrare a solului și folosirea tehnicii
agricole înalt productive.
Proiectarea sistemului de asolamente presupune determinarea tipurilor de asolamente și numărul
lor,dimensionarea masivelor și amplasarea lor pe teritoriul gospodăriei,împărțirea lor pe brigăzi și alte
unități de producere.
Sistemul de asolamente este veriga principală în agricultură și include un șir de alte sisteme:
o de prelucrare a solului;
o de introducere a semințelor;
o de producere a semințelor;
o de protecție cu fâșii forestiere;
o de îmbunătățiri funciare.
Sistemul de asolamente trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
1. folosirea fiecărui sector de pământ conform posibilităților lui naturale;
2. realizarea măsurilor antierozionale și de altă categorie îndreptată spre ridicarea productivității
solului;
3. îndeplinirea planului de producție a diferitor ramuri a agriculturii;
4. crearea condițiilor pentru folosirea eficientă a forțelor și mijloacelor de muncă.
Tipurile de asolamente sunt:
o asolamente de câmp;
9
o asolamente furajere;
o asolamente cu destinație special.
La alegerea tipului asolamentului influențează următoarele condiții:
1. specializarea gospodăriei;
2. forma întreținerii animalelor și numărul de capete;
3. structura terenurilor agricole;
4. amplasarea centrelor gospodărești și a fermelor;
5. existența unor pământuri erodate și gradul de eroziune a solului;
6. amplasarea și configurația terenurilor agricole;
7. situația existent în amenajarea teritoriului pământului arabil și gradul de valorificare a asolamentelor.
În dependență de condițiile concrete ale unei exploatații agricole,sistemul de asolamente poate
include:
- un asolament furajer + un asolament de câmp + un asolament legumicol;
- două asolamente furajere+un asolament de câmp + un asolament legumicol;
- două asolamente furajere+ două asolamente de câmp + un asolament legumicol;
- două asolamente furajere + două asolamente de câmp;
- două asolamente furajere;
- două asolamente de câmp.
În proiectarea de organizare intragospodărească a teritoriului sunt întărite de brigăzile de câmp, de
tractoare sau specializate. Suprafața întărită de o brigadă depinde de numărul de lucrători.
Asolamentul este compus din mai multe sole.
Sola asolamentului este locul creșterii unei singure culturi și unde se efectuează într-o anumită ordine
lucrările mecanizate.
Suprafața unei sole constituie 60…120ha și depinde de următorii factori:
o limitele naturale existente(drumuri,șosele,căi ferate,păduri);
o condițiile pedologice;
o gradul de eroziune;
relieful;
o suprafața și amplasarea terenurilor arabile.
Tipul asolamentelor sunt determinate și de amplasarea zonală a gospodăriei.Pentru asolamentele cu
culturile care înaintează cerințe deosebite către sol se aleg sectoare cu o fertilitate înaltă.
Tabelul 2.1. Sectoarele pentru transformare și măsurile necesare
Numărul
conturulu
i
Denumire
a
terenului
Suprafața
,
Categoria terenului în
care se transformă: Măsurările necesare
ha Denumirea Suprafaț
a, ha
168 arabil 68,43 Vie 68,43 Sădirea butașilor, proiectarea și amenajarea
căilor de acces
223 arabil 63,01 Livadă 63,01 Drenarea solurilor nu exces de umiditate,
proiectarea și amenajarea căilor de acces
2.2. Calculul necesarului suprafețelor furajere
Asolamentele furajere sunt acelea, care au în componența lor mai mult de 50% de culturi furajere. Se
deosebesc următoarele asolamente furajere:
o de pe lângă ferme;
o de pe lângă taberele de vară de întreținere a animalelor;
o de pășuni și finețe.
La baza proiectării asolamentelor furajere stă necesitatea de a le amplasa cât mai aproape de ferme
pentru a micșora cheltuielile de transport.
Considerând această cerință apare posibilitatea de a cultiva culturile furajere și în asolamente de
câmp și pe sectoarele din afara asolamentelor.
10
Asolamentele de pe lângă ferme sunt folosite pentru producerea
rădăcinoaselor,bostanilor,tuberculilor și pentru siloz.
Trebuie de avut în vedere că saturarea asolamentelor furajere cu culturi furajere nu permite folosirea
eficientă a parcelelor ,și deci,nu contribuie la obținerea unor recolte înalte. În fiecare cat aparte trebuie de
găsit raportul și ca optimizarea structurii asolamentelor furajere. Metode ca optimizarea structurii
asolamentelor furajere,include următoarele culturi:
- se înseminează suprafața culturilor furajere determinate în cadrul culturilor agronomice;
- se determină necesitatea proiectării unor asolamente furajere aparte;
- dacă este necesar se alcătuiește schema rotației culturilor în asolament.
- Suprafața asolamentului depinde de necesitatea de suprafețe în culturile de bază,precum și de
numărul culturilor în asolament.
- Suprafața asolamentelor de pe lângă ferme trebuie să fie minimă posibilă pentru a micșora distanța
de la masiv până la fermă. Dacă suprafața asolamentului de pe lângă fermă se primește
considerabilă,atunci nu are sens proiectarea acestui asolament aparte, este suficient de a include
culturile furajere în asolamentul de câmp.
Asolamentele furajere de pe lângă taberele de vară cu destinația de a aproviziona fân și masă verde
sectorul zootehnic .Aceste asolamente sunt periodic arate și folosite pentru creșterea culturilor de câmp
(4...5cini) și apoi 4...8 an la ca asolamente pășuni – fânețe. Asolamentele pășuni-fânețe sunt proiectate pe
terenurile erodate,fiind folosite în calitate de nutrețuri a solului. Ele pot fi proiectate și pe terenurile
sărăturate. În așa caz se proiectează culturi rezistente la săruri(sfecla,lucerna),și introduce gips și
îngrășăminte organice.
Pentru acoperirea nevoilor de hrană a animalelor din sectorul obștesc,e nevoie de aflat cantitatea de
hrană necesar în sector, astfel mai jos în tabelul 2.3 am prezentat date referitoare la grupele de animale si
numărul acestora.
În tabelul 2.2 e prezentată situația după modificări.
Tabelul 2.2 Suprafețele terenurilor agricole după transformare
Denumirea
terenurilor
Suprafața
terenurilor
După transformare Total
terenuri
agricole Arătur
ă Livezi Vii
Pomușoa
re
Pășuni
total Inclusiv
Naturale Îmbunătățite
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1.Arătura 1450 1389 1389
2.Livezi 75 99 98
3.Vii 140 178 178
4.Pomușoare
5.Pășuni 255 255 255
6.TOTAL
terenuri
agricole
1921 1921
7.Păduri 50
8.Fișii
forestiere
9.Mlaștini
10.Sub apă 25
11.Drumuri 71
12.Case,străz
i
13.Alte
terenuri 85
14.Loturi
individuale 136
15.Gospodări
11
i țărănești
16.TOTAL
terenurile
gospodăriei
2443
Tabelul 2.3. Determinarea necesarului de nutrețuri pentru animalele din sectorul obștesc(q)
Grupele
de
animale
Nr de
animal
e
Concentrate
Fîn
Paie
Silos
Sfeclă
Masă verde
la1c. total la1c. tot la1c. tot la1c. tot la1c. tot la1c. tot
Bovine 920 10 9200 10 9200 2 1840 50 4600
0
10 9200 80 7360
0
Ovine 690 0,45 310.
5
4,5 3105 3 2070 13 8970
9510
.5
1230
5
1840 4807
0
9200 8257
0
Cabaline
Total
Rezervă
10%
TOTAL
Tabelul 2.4. calculul conveierului verde pentru asigurarea animalelor cu masă verde Necesitatea
de masă
verde
Productivi
tatea q/ha
Suprafa
ța, ha
Volumu
l, Q
Inclusiv pe lunile perioadei de vegetație
Aprilie,
5%
Mai,
15%
Iunie,
25%
Iulie,
15%
August,
15%
Septem
brie,
15%
Octomb
rie, 10%
Necesitatea 82570 11796 11796 11796 11796 11796 11796 11796
Acoperire
Pășuni
120 135,58 16269,6 8134,8 2440,5 4067,5 2440,5 2440,5 2440,5 1626,9
De pe
terenuri
arabile
3661,2 9355,5 7728,6 9355,5 9355,5 9355,5 10169
Lucernă 300 73,90 22168,6 7728,6 9355,5 5084,5
Secară de
toamnă
100 130,17 13016,7 3661,2 9355,5
Porumb de
silos
350 26,73 9355,5 9355,5
Porumb
masă verde
250 37,74 9355,5 9355,5 5084,5
Sfeclă
(frunze)
100 50,84 5084,5
TOTAL
Acoperirea
%
Tabelul 2.5. Determinarea suprafețelor culturilor furajere
Nutrețul Necesitatea, q Cultura Recolta, q/ha Suprafața, ha
Fân 12305 Lucernă 120 102,54
Silos 48070 Porumb 350 137,34
Sfeclă 9200 Sfeclă 500 18,4
Concentrate 2853,15 1902,1 4755,25 Orz (30%) 30 95,11
Mazăre (20%) 25 76,08
Porumb (50%) 60 79,25
12
Tabelul 2.6. Asolamentele gospodăriei
Asolament Suprafața totală Suprafața medie a solei Rotația culturilor
1. Furajer 255 51 1-2lucerna, 3orz,
4sfecla 5porumb,
2. De câmp
3. Legumicol
4. În afara asolamentelor
CONCLUZIE:
În acest capitol am definit sensul noțiunii de organizarea teritoriului terenurilor agricole; care este
scopul noțiunii de organizarea teritoriului, direcțiile în care pot fi efectuate transformările terenurilor
agricole, ce sistem include sistemul de asolament, care sunt tipurile de asolamente, condițiile ce influențează
la alegerea tipulul de asolament.
În tabelul 2.1 am transcris sectoarele alese pentru transformare și măsurile necesare.
În tabelul 2.2 am calculat suprafețele terenurilor agricole deja după transformare.
La întocmirea tabelului 2.3, pentru a afla total concentrate(col.4), am înmulțit numărul de
animale(col2) la concentrate pe un cap(col.3).Astfel am procedat și pentru total: fîn, paie, silos, sfeclă și
masă verde.Rezerva am indentificat-o înmulțind totalul cu 0,1%.Totalul, respectiv, este suma dintre totalul
precedent și rezervă.
În tabelul 2.5 necesitatea(col.2) am transcris date din tabelul 2.4.Recolta este rezultată din obținerea
în urma împărțirii necesității(col2)la suprafață(col.5).
III. AMENAJAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR
Cerințele și factorii care influențează amenajarea teritoriului asolamentelor
Amenajarea teritoriului asolamentelor se clasifică ca partea cea mai principală a proiectului de organizare
intragospodărească a teritoriului, fiindcă terenurile arabile sunt cele mai prețioase terenuri agricole.
Amenajarea teritoriului asolamentelor include următoarele lucrări:
1) Amplasarea solelor și a parcelelor;
2) Amplasarea sectoarelor de lucru;
3) Amplasarea fîșiilor de protecție, drumurilor, taberelor de cîmp și surselor de alimentare cu apă.
La diferite etape a dezvoltării societății conținutul lucrărilor de amenajare a teritoriului asolamentelor
era diferit.
La început aceste lucrări se reduceau la împărțirea teritoriului pe sole și organizarea drumurilor și
căilor de acces.
Cu intensificarea producției agricole a apărut necesitatea de a delimita sole și sectoare de lucru cu
același nivel de productivitate, de a determina lungimea optimă a sectoarelor pentru a crea condiții eficiente
de lucru pentru mecanisme.
Însemnătatea unor lucrări de amenajare a teritoriului asolamentelor diferă pentru diferite condiții
naturale și zone climaterice.
Condițiile unor centre populate dense nu e nevoie de a proiecta tabere de cîmp, în zona silvică nu
trebuie de proiectat fîșii de protecție, în raioanele cu rețea densă de drumuri de menire generală, proiectarea
drumurilor de țară se reduce la minim.
În raioanele de stepă trebuie de determinat în prealabil direcția prelucrării solului, analizînd direcția
vînturilor predominante și condițiile de relief pentru a preveni eroziunea solului.
Amenajarea teritoriului asolamentelor trebuie să contribuie la:
1) Crearea condițiilor pentru folosirea tehnologiilor progresiste și ridicarea fertilității solului.
2) Prevenirea și excluderea proceselor de eroziune a solului.
3) Crearea condițiilor optime pentru organizarea lucrărilor de cîmp cu mecanisme înalt productive.
4) Obținerea unor recolte stabile și înalte la principalele culturi agricole.
13
5) Minimizarea investițiilor capitale și cheltuielilor anuale pentru lucrările de amenajare a teritoriului
asolamentelor.
Amplasarea solelor și a sectoarelor de lucru, estimarea amplasării solelor conform configurației
Solele asolamentului reprezintă suprafețe de teren aproximativ egale, fiecare sola fiind compusă din una
sau mai multe parcele de lucru, destinate unei culturi sau a unui grup de culturi cu agrotehnică
asemănătoare.
Parcela constituie suprafața de teren în cadrul solei avînd aceeași categorie de folosință, delimitată prin
limite naturale sau artificiale.
Solele și parcelele se caracterizează printr-o mare omogenitate din punct de vedere a fertilității
solului, condițiilor de relief, configurației și compactității corespunzătoare pentru folosirea eficientă a
mașinelor și tractoarelor și aplicarea diferențiată a complexului de mașini și tractoare.
La proiectarea solelor trebuie soluționate următoarele aspecte:
a) Dimensiunile loturilor și forma;
b) Amplasarea în funcție de relief;
c) Amplasarea în raport de solă;
d) Amplasarea față de sat și centrele de producție;
e) Amplasarea față de limitele obligate existente;
f) Egalitatea solelor.
Egalitatea solelor
Asigurarea stabilității suprafețelor cultivate în diferiți ani de rotație a asolamentului și deci, realizarea
unor producții globale constante la toate culturile se poate realiza prin proiectarea solelor egale.
Solele egale ca dimensiuni ușurează planificarea anuală a producției, calculul necesarului de forțe de
muncă, mașini agricole, tractoare, îngrășăminte, organizarea evidenței și controlului lucrărilor.
În cazul existenței unor limite obligate se admite o oarecare diferență (5-12%) între suprafețele
solelor, dacă se asigură condiții necesare pentru desfășurarea tuturor proceselor de producție mecanizate. Nu
se recomandă ca din dorința de a realiza sole sau parcele egale să se facă anexarea unor suprafețe mici de
teren, care de cele mai multe ori au suprafețe neregulate și sunt amplasate izolat de masivul solei.
Abaterea admisibilă de la suprafața medie a solei depinde de suprafața solelor: la solele cu suprafața mare și
diferența poate să fie mai mare ca la solele mici, pentru terenurile cu pantă abaterea poate să fie pînă la 10-
15%, iar pentru terenurile cu relief tip de șes 5-7%.
Tabelul 3.1. Estimarea amplasării solelor şi a sectoarelor de lucru a asolamentului Nr
solei
Supra
faţa,
ha
Sectoare
prelucrate
aparte
Forma solei,
sectorului
Distanţa
maximă
între
sectoare
Suprafaţa
triunghiurilor
alăturate
Lăţimea
convenţi
onală
Lungime
a
convenţio
nală
Factorii
consideraţi
la alegerea
direcţiei
lat. lungi
Direcţia
laturii
lungi
Nr S, ha de-a
lungul
de-a
latul
1 48 1 48 dretunghi 5-7 320 1530 relieful NW-SE
2 48 1 48 dreptunghi 5-7 280 1600 Relieful NW-SE
3 48,80 1 48,8 neregulata 12 300 1450 Relieful NW-SE
4 56 1 56 neregulata 5-7 450 1250 Relieful NW-SE
5 56 1 56 neregulata 5-7 500 800 Relieful NW-SE
6
Total
Tabelul 3.2. Estimarea egalității solelor asolamentului
N crt.
al
solei
Suprafaţa
reală, ha
Bonitatea Suprafaţa
convenţional
ă, ha
Abaterea de la suprafaţa medie
suprafaţa reală suprafaţa convenţională
ha % ha %
1 48 84 40.32 -3.36 -6.54 -0.41 -1.01
2 48 78 37.44 -3.36 -6.54 -3.29 -8.07
3 48.8 79 38.55 -2.55 -4.96 -2.18 -5.35
4 56 76 42.56 4.64 9.03 1.83 4.49
5 56 80 44.80 4.64 9.03 4.07 9.99
Media 51.36 40.73
14
IV. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR MULTIANUALE
VITICOLE
4.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor viticole
Condițiile naturale ale Republicii Moldova sunt favorabile pentru cultivarea industriala a viilor,
specializata in obținerea vinurilor a materialului pentru coniac, a vinurilor de desert și tari. La alegerea
terenurilor pentru plantațiile viticole, trebuie de ținut con de hotarul regiunilor de dezvoltare a viticulturii.
Cea mai mare eficienta o au zonele de centru si de sud,in raioanele nordice si nord-estice plantațiile viticole
se pot proiecta numai in cazuri excepționale. În micro-zone aparte cu condiții de relief si clima favorabile.
Cele mai bune terenuri pentru cultivarea vitei de vie sunt partea de sus și de mijloc a versanților, cu cota
începând de la 70 m, preferind expozitiile sudice, sud-estice, estice si sud vestice,deoarece sunt cele mai
favorabile din punct de vedere de asigurare cu caldura si umiditate,prefera solurile ceornoziomice
indeosebi ce carbonice si de padure cu o componenta mecanica usoara. Nivelul apelor freatice la o adincime
de mai mare de 1,5 m.panta terenuliui de 5-7 grade si mai mult. Dimensiunile si forma tarlalei depinde mult
de urmatoarele conditii:
• forma versantului
• panta lui
• situația hidrologica
• învelișul pedologic
• gradul de erodare a solului
• căile de acces
Tarla - este o unitate teritoriala de lucru care are acelasi tip de sol acelasi sistem de pichetaj, de
amenajare si lucrare a solului in care se planteaza o singura specie (soi de masa) cu cel mult de 2-3 soiuri.
Parcela - unitate organizatorica de baza. Lungimea parcelei este stabilita in functie de panta sau
sistem de irigare iar latimea coincide cu lungimea de rând a speciei. Pentru a asigura condițiile optime
de crestere a soiurilor de combatere a eroziunii solului, trebuie de asigurat amplasarea tarlalelor pe terenuri
omogene. Vita de vie de regula se plantează pe terenuri in panta mai mare de 5 grade si in legatura cu
aceasta in timpul elaborării proiectului o însemnătate deosebită o are organizarea antierozională corecta
a terenului cu luarea in vedere a intregului complex de masuri antierozionale. Reieșind din aceste conditii
parametrii tarlalelor v-or fi diferiti.
Latimea tarlalei depinde de panta terenului in modul urmator:
• pe terenuri cu panta de pina la 1 grad tarlaua poate avea lat. de 500 m.
• panta de 1-3 grade latimea v-a fi de 350 m.
• panta de 3-5 grade latimea v-a fi de 200-250 m.
• panta de 5-8 grade latimea v-a fi de 150-200 m.
• panta de 8-12 grade latima v-a fi de 75 150 m.
• terenurile cu panta mai mare de 12 grade se teraseaza.
Lungimea optima a tarlalei este de 800-1200 m insa ea depinde de forma versantului . Cea mai
optima forma a tarlalei este cea dreptunghiulara cu latura lunga paralela curbelor de nivel care coincide cu
directia rindurilor pe versantii neomogeni tarlalele seproiecteaza cu linii frinte. Pentru comoditatea
recoltării tarlaua se divizeaza in parcele, latimea parcelei depinde de:
• relief
• sol
• soiul cultivat
Lățimea parcelei coincide cu lungimea de rând si poate fi de la 75-300 m.
4.2. Alegerea asortimentului viticol
15
La proiectarea viilor trebuie de ținut cont de recomandările de plantare cu soiuri de masa și tehnice.
Pentru raioane din zona de centru se recomanda ca soiurile de masa sa ocupe 77% din suprafață iar soiurile
tehnice 23% .In zona de sud soiurile de masa v-or ocupa 75% iar cele tehnice 25 %. Soiurile de masa
se aleg luând în considerație conveierul de asigurare cu struguri cu diferita perioada de coacere pe un
termen de 2-4 luni. La rindul sau pentru fiecare trebuie de ales soiuri de diferita culoare si calitate
gustative. Se acorda prioritate soiurilor cu boabe mascate fără seminte si cu o productivitate înalta , cu
scopul utilizarii rationale a resurselor de munca si a transportului se propun următoarea componenta a
suprafetelor de coacere:
• soiuri cu coacere devreme (40%).
• soiuri cu coacere medie (40%).
• soiuri cu coacere târzie (20%).
Amenajarea teritoriului asolamentelor se clasifică ca partea cea mai principală a proiectului de
organizare intragospodărească a teritoriului, fiindcă terenurile arabile sunt cele mai prețioase terenuri
agricole.
Amenajarea teritoriului asolamentelor include următoarele lucrări:
1) Amplasarea solelor și a parcelelor;
2) Amplasarea sectoarelor de lucru;
3) Amplasarea fâșiilor de protecție, drumurilor, taberelor de cîmp și surselor de alimentare cu apă.
La diferite etape a dezvoltării societății conținutul lucrărilor de amenajare a teritoriului asolamentelor
era diferit.
La început aceste lucrări se reduceau la împărțirea teritoriului pe sole și organizarea drumurilor și
căilor de acces.
Cu intensificarea producției agricole a apărut necesitatea de a delimita sole și sectoare de lucru cu
același nivel de productivitate, de a determina lungimea optimă a sectoarelor pentru a crea condiții eficiente
de lucru pentru mecanisme.
Însemnătatea unor lucrări de amenajare a teritoriului asolamentelor diferă pentru diferite condiții
naturale și zone climaterice.
Condițiile unor centre populate dense nu e nevoie de a proiecta tabere de câmp, în zona silvică nu
trebuie de proiectat fâșii de protecție, în raioanele cu rețea densă de drumuri de menire generală, proiectarea
drumurilor de țară se reduce la minim.
În raioanele de stepă trebuie de determinat în prealabil direcția prelucrării solului, analizând direcția
vânturilor predominante și condițiile de relief pentru a preveni eroziunea solului.
Amenajarea teritoriului asolamentelor trebuie să contribuie la:
1) Crearea condițiilor pentru folosirea tehnologiilor progresiste și ridicarea fertilității solului.
2) Prevenirea și excluderea proceselor de eroziune a solului.
3) Crearea condițiilor optime pentru organizarea lucrărilor de câmp cu mecanisme înalt productive.
4) Obținerea unor recolte stabile și înalte la principalele culturi agricole.
5) Minimizarea investițiilor capitale și cheltuielilor anuale pentru lucrările de amenajare a teritoriului
asolamentelor.
Tabelul 4.1. Caracteristica tarlalelor în vie
№
tarl
alei
Suprafața, ha Panta, ° Expoziția Tipul de sol Parametrii, m
totală netă lungimea lățimea
1 11.81 11.73 3-5 S-W ciornoziom 550 225
2 20.81 20.72 3-5 S-W 925 225
Tabelul 4.2. Alegerea soiurilor și sorturilor pomicole
№
tarlale
lor
Suprafața, ha Soiul și sortul portaltoiul Schema
netă a soiului De
plantare
De amestec
Prun
16
1 11.73 11.73 Persicovaea curcudus 6x4
Persic(20)
2 20.72 20.72 Jubileul
auriu(20)
Migdal 6x4
CONCLUZIE
În capitolul respectiv am precizat ce prevede proiectarea terenurilor acoperite de livezi, lungimea și
lățimea tarlalei la proiectarea livezilor, modul de amplasare a drumurilor dintre tarlale și parcele, alegerea
asolamentului pomicol, cerințele față de alegerea soiurilor pentru înființarea livezilor.
Sectorul transformat l-am divizat în tarlale, iar tarlalele în parcele.
V. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR POMICOLE
5.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor pomicole
Organizarea corectă a livezilor asigură folosire eficientă a forței de muncă, a mașinilor și a uneltelor
cu obținerea unei productivități maxime.
Proiectarea terenurilor livezilor prevede:
o Proiectarea tarlalelor și parcelelor;
o Trasarea rețelei de drumuri;
o Proiectarea construcțiilor hidrotehnice și rețelei de irigare;
o Proiectarea zonelor de întoarcere;
o Proiectarea fâșiilor forestiere;
Cea mai mare unitate teritorială de plantații pomicole este trupul, care unește mai multe tarlale pe un
teritoriu compact.
Tralala – unitatea teritorială de lucru, care cere același tip de sol, același sistem de pichetaj, același
sistem de amenajare și prelucrare a solului, în care se plantează o singură specie de cel mult 2–3 soiuri.
Forma optimă a tarlalelor este dreptunghiulară, cu raportul laturilor de 1:2; 1:3. Lungimea tarlalei
poate fi de 600–1200 m. Lățimea depinde de panta terenului cu următoarele recomandări:
o Panta de până la 1-3o – lățimea de 200 m;
o Panta de până la 3-5o – lățimea de 125 m;
o Panta de până la 5-7o – lățimea de 75 m
Direcția rândurilor în tarla la fel depinde de panta terenului. Pe pante de până la 1o
rândurile sunt amplasate
pe direcția N – S. Pe mante mai mari de 3o rândurile se amplasează paralel curbelor de nivel, iar pe pantele
mai mari de 7o rândurile se amplasează după contur.
Tarlalele la rândul lor se divizează în parcele.
Parcela – unitatea organizatorică de bază, lungimea căreia se stabilește în funcție de pantă sau sistem
de irigație, iar lățimea se stabilește doar în funcție de pantă și coincide cu lungimea de rând, care poate fi de
150–400 m.
Drumurile dintre tarlale sunt amplasate pe hotarul acestora și pot avea lățimea de 6–8 m în cazul
amplasării lor perpendicular pe rânduri. Drumurile paralele la rânduri se proiectează cu lățimea de 5–6 m.
Drumurile dintre parcele se proiectează cu lățimea de 4–5 m perpendicular pe direcția rândurilor. În tarlalele
cu panta mai mare de 7o drumurile dintre tarlale se proiectează în serpentină.
5.2. Amenajarea asortimentului pomicol
Numărul și raportul dintre specii și soiuri se determină conform condițiilor locale și raionale,
direcției de specializare a gospodăriei față de consumatori și punctele de fabricare.
Cerințele față de soiurilor pentru înființarea livezilor:
o Productivitatea înaltă a soiurilor;
o Fructificarea sistematică;
o Rezistența la boli și la ger;
17
o Calități gustative înalte;
o Creșterea moderată a pomilor;
o Capacitatea de a rodi pe ramuri de 1 an
Pentru organizarea corectă a lucrărilor de protecție a plantelor și de prelucrare a solului se grupează în
parcele după etapa de coacere. Aceste soiuri trebuie să intre concomitent pe rod; să fi altoiți pe aceeași
parcelă, să aibă la bază aceeași schemă de sădire și să se polenizeze reciproc.
Tabelul 5.1. Caracteristica tarlalelor în livadă
Nr.
tarlalei
Suprafața Panta,
grade
Expozi-
ția
Tipul de sol Parametrii, m
totală netă lungimea lățimea
1 7.70 7.41 1-3 N-E Ceornoziom carbonatic 550 140
2 14.54 13.55 3-5 N-E Ceornoziom carbonatic 765 190
3 10.31 9.45 3-5 N-E Ceornoziom carbonatic 625 165
4 4.25 4.17 3-5 N-E Ceornoziom carbonatic 425 100
Tabelul 5.2. Caracteristica tarlalelor în livadă
Nr.
tarlalei
Suprafața Soiul și sortul Portaltoiul Schema
netă a
soiului
De
plantare
De
amestec 1 7.41 De masă
7.41 Moldova (12-15) PxP101-14,BxP CO-4 3x1.75
2 13.55 De masă
13.55 Muscat de bugeac(10-12) PxP101-14 3x1.75
3 9.45 De masă
9.45 Cardinal PxP101-14 3x1.75
4 4.17 De masă
4.17 Codreanca PxP101-14 3x1.75
CONCLUZIE
În capitolul respectiv am precizat ce prevede proiectarea terenurilor, livezilor, lungimea și lățimea
tarlalei la proiectarea livezilor, cum se amplasează elementele dintre tarlale și parcele, alegerea
asortimentului pomicol, cerințele față de alegere soiurilor pentru înființarea livezilor.
Sectorul transformat în livadă l-am divizat în tarlale, iar tarlalele in parcele.
În tabelul 5.1. lungimea și lățimea tarlalei am materializat-o cu ajutorul riglei. Suprafața totală a
parcelei am determinat-o prin efectuarea produsului dintre lungime și lățime divizat la 10000. Suprafața netă
am obținut-o prin sumarea dimensiunilor tuturor drumurilor tarlalei, și din suprafața totală am scăzut
rezultatul obținut.
În tabelul 5.2. am indicat soiul și sortul pomicol ales pentru plantarea livezii.
VI. EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROIECTULUI
Eficiența economică a proiectelor de organizare a teritoriului se caracterizează prin indicii tehnico-
economici, cum ar fi:
1. Investițiile capitale care se caracterizează prin totalitatea cheltuielilor necesare pentru a înființa o plantație
multianuală. Investițiile capitale se recuperează ca procent de amortizare în timp.
2. Cheltuieli de producere – cheltuieli efectuate anual, necesare pentru a produce o anumită perioada de timp și
se restituie imediat după realizarea producției. Cheltuielile de producere trebuie sa fie indicatorul de bază al
costului proiectului.
3. Rentabilitatea – raportul dintre cheltuielile de producere și venit. R= S/Vnet*100%
4. Termenul de recuperare a investițiilor capitale care se calculează ca raport dintre investițiile capitale la
venitul net anual.
18
Investițiile capitale sunt de obicei totalitatea cheltuielilor necesare pentru a înființa plantațiile și sunt
calculate în de devizul de cheltuieli.
Devizul de cheltuieli se elaborează în dependență de necesitate după 7 forme standard.
Conform devizului deja aprobat are loc finanțarea proiectului. Deasemenea devizul și evidența pentru
planificarea și evidența îndeplinirii lucrărilor, a economiei de resurse materiale și umane. Pentru aprecierea
devizului de proiect este necesar îndeplinirea următoarelor devize locale și acte:
o Forma nr.1 care include toate cheltuielile generale a proiectului;
o Forma nr.1-A-ea se îndeplinește pentru proiectele care prevăd și construcții civile;
o Forma nr.2-include cheltuieli de deviz pentru fiecare obiect în parte;
o Forma nr.3-include cheltuieli de deviz local pentru anumite lucrări;
o Forma nr.4-include devizul pentru proiectarea și montarea utilajului;
o Forma nr.5 și 5-A-include indicatori pentru aprecierea lucrărilor în bani;
o Forma nr.6-include cheltuieli pentru procurarea și transportarea materialelor necesare;
o Forma nr.7-include indicatori pentru lucrările de cercetare și investigații;
Forma nr.1 constă din cheltuieli pe următoarele compartimente:
1) Pregătirea terenului pentru plantarea plantațiilor multianuale;
2) Cheltuieli pentru obiectele de bază a proiectului;
3) Cheltuieli pentru diviziunile auxiliare;
4) Aprovizionarea cu energie electrică;
5) Cheltuieli pentru rețeaua de drumuri(irigare, aprovizionare cu apă, rețea telefonică, fîșii forestiere);
6) Cheltuieli pentru construcții vremelnice;
7) Cheltuieli neprevăzute;
8) Cheltuieli pentru exploatarea plantațiilor multianuale;
9) Cheltuieli pentru reciclarea cadrelor;
10) Cheltuieli pentru lucrările deproiectare și investigații;
Devizul se întocmește conform proiectului tehnic care este coordonat cu organizarea de proiectare și
cu clientul. Termenul de coordonare este 30 zile. Orice deviz include două tipuri de cheltuieli:
1.Cheltuieli directe- la care se referă cheltuieli pentru materiale, transport, salarizare, exploatare,
mecanismelor și a reutilajului. Pentru a calcula aceste cheltuieli sînt necesare volume de lucru.
2.Cheltuieli administrative- la care se referă cheltuieli pentru dirijarea colectivelor și cheltuieli pentru
deservirea culturală.
După întocmirea proiectului și a celor necesare, organizația de proiectare este obligată să susțină
proiectul pentru aprobarea, dar nu înainte de aprobarea devizului de către expertiza de stat. Evidența
lucrărilor de îndeplinire a devizului se efectuează după 3 forme:
Evidența operativă(lunară);
Evidența statistică(se îndeplinește pe trimestre de secția de planificare);
Evidența contabilă
Tabelul 6.1 - Investiții capitale necesare pentru înfințarea plantațiilor multianuale
№
tarlalei
Soiul și sortul Suprafața netă,
ha
Investiții capitale, mii lei
La 1 ha Total
livada
1 Prun 11.73 74 868.02
2 Persic 20.72 40 828.80
Vita de vie
1 Soiuri de masa 7.41 136 1007.76
2 Soiuri de masa 13.55 136 1842.80
3 Soiuri de masa 9.45 136 1285.20
4 Soiuri de masa 4.17 136 567.12
Tabelul 6.2 Eficiența economică a producerii producției plantațiilor multianuale Soiul și sortul Suprafața
netă, ha Recolta, t/ha
Producția globală, t
Preț de realizare, 1
t
Costul producției
globale, lei
Sinecostul producției, lei
Venitul, lei
Rentabi litatea, %
19
prun 2*3 4*5 Din tabeluldate initiale
procentu maxim*6
6-7 8/7*100
Persicovaea 11.73 20 234.60 3500 821100 410550 410550 100
persic
Jubileul auriu 20.72 20 414.40 5000 2072000 932400 1139600 122
Total livada 649.00 2893100 1342950 1550150
Vita de vie
Moldova 7.41 13 96.33 6000 577980 346788 231192 67
Muscat de bugeac 13.55 11 149.05 6000 894300 536580 357720 67
Cardinal 9.45 10 94.50 6000 567000 340200 226800 67
Codreanca 4.17 13 54.21 6000 325260 195156 130104 67
Total vita de vie 394.09 2364540 1418724 945816
Tabelul 6.3 - Indicii tehnico - economici
№
ord
Indicii Unitate de
măsură
Vie Livadă Pomușoare
(cult.etero)
1 Suprafața totală ha
2 Supafața netă ha
3 Coeficientul de utilizare a terenului -
4 Producția globală tone
5 Costul producției globale mii lei
6 Cheltuieli de producere (sinecostul) mii lei
7 Venitul mii lei
8 Rentabilitatea %
9 Investiții capitale mii lei
10 Termenul de recuperare a investițiilor
capitale
ani
BILIOGRAFIE
1) Manual "Organizarea Intragopodărească a teritoriului", Tudor Moraru;
2) Registrul de soiuri și sorturi;
3) ”Pomicultura” , Gheorghe cimpoieș