Procedura Ordonantei de plata se va aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constata printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.

Sunt exceptate de la aceasta procedura speciala creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa.

Desi se urmareste judecarea in regim de urgenta si recuperarea creantelor de creditor cat mai grabnic, apreciem ca noul cod de procedura civila in fapt  franeaza acest proces prin introducerea obligativitatii procedurii prealabile a somatiei care trebuie sa fie comunicata debitorului, aspect ce denota un formalism excesiv, in opinia noastra. Astfel, creditorul ii va comunica debitorului somatia, prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, prin care ii va pune in vedere sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Instanta competenta sa solutioneze cererea de emitere a Ordonantei de plata este instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.

Cuprinsul cererii de emitere a ordonantei de plata este reglementat de Art. 1.016. - (1) si va cuprinde urmatoarele elemente:

numele si prenumele, precum si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul creditorului; numele si prenumele, codul numeric personal, daca este cunoscut, si domiciliul debitorului persoana fizica,

iar in cazul debitorului persoana juridica, denumirea si sediul, precum si, dupa caz, daca sunt cunoscute, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar;

suma ce reprezinta obiectul creantei, temeiul de fapt si de drept al obligatiei de plata, perioada la care se refera acestea, termenul la care trebuia facuta plata si orice element necesar pentru determinarea datoriei;

suma ce reprezinta dobanzile aferente sau alte despagubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii. Daca partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei. Rata de referinta in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica pe intregul semestru. Creditorul poate sa pretinda daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.

semnatura creditorului.

 La aceasta cerere se anexeaza inscrisurile ce atesta cuantumul sumei datorate si orice alte inscrisuri doveditoare ale acesteia in numarul de exemplare necesar pentru fiecare parte aflata in litigiu si desigur pentru instanta. Dovada comunicarii somatiei prevazute la art. 1.014 alin. (1) se va atasa cererii sub sanctiunea respingerii acesteia ca inadmisibila.

Debitorul este obligat sa conteste creanta asa dupa cum se mentioneaza la art. 1020 NCPC. Daca debitorul contesta creanta, instanta verifica daca contestatia este intemeiata, in baza inscrisurilor aflate la dosar si a explicatiilor si lamuririlor partilor.

§ Daca apararile de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decat cele inscrisurile, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, in procedura de drept comun, instanta va respinge cererea creditorului privind ordonanta de plata prin incheiere (debitorul va putea fi chemat din nou in judecata dar potrivit dreptului comun).

In cazul in care apararea debitorului este intemeiata, instanta va respinge cererea creditorului prin incheiere. In cazul in care debitorul nu contesta creanta, este obligatorie emiterea ordonantei de plata.  

§ Daca instanta, ca urmare a verificarii cererii pe baza inscrisurilor depuse, precum si a declaratiilor partilor, constata ca pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite o ordonanta de plata, in care se precizeaza suma si termenul de plata.

§ Daca instanta, examinand probele cauzei, constata ca numai o parte dintre pretentiile creditorului sunt intemeiate, va emite ordonanta de plata numai pentru aceasta parte, stabilind si termenul de plata. In acest caz, creditorul poate

formula cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun pentru a obtine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

Termenul de plata prevazut pentru plata creantelor nu va fi mai mic de 10 zile si nici nu va depasi 30 de zile de la data comunicarii ordonantei. Judecatorul nu va putea stabili alt termen de plata, decat daca partile se inteleg in acest sens.

Ordonanta de plata este executorie, chiar daca este atacata cu cerere in anulare, si are autoritate de lucru judecat provizorie pana la solutionarea cererii in anulare.

Ordonanta de plata devine definitiva ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii in anulare, acesta reprezentand un aspect pozitiv pentru creditor fata de procedura introducerii cererii de chemare in judecata potrivit dreptului comun in care hotararea nu mai este executorie dupa etapa judecarii pe fond a cauzei (indiferent daca ne referim la profesionisti ori neprofesionisti).

Ce se schimba din 15 februarie?

O noutate adusa de NCPC privind procedura ordonantei de plata consta in faptul ca sunt definite si autoritatile contractante ce pot fi parte in aceasta procedura speciala, astfel ca prin autoritate contractanta se intelege:

orice autoritate publica a statului roman sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care actioneaza la nivel central, regional sau local;

orice organism de drept public, altul decat cele prevazute la lit. a), cu personalitate juridica, care a fost infiintat pentru a satisface nevoi de interes general, fara scop lucrativ, si care se afla in cel putin una dintre urmatoarele situatii:

este finantat, in majoritate, de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a); se afla in subordinea sau este supus controlului unei autoritati contractante, astfel cum este definita

la lit. a); in componenta consiliului de administratie ori, dupa caz, a consiliului de supraveghere si

directoratului, mai mult de jumatate din numarul membrilor sunt numiti de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a);

orice asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante dintre cele prevazute la lit. a) sau b).

O alta noutate rezida in faptul ca pe citatia pentru debitor se va preciza ca este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea termenului de judecata, facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii intampinarii, instanta, fata de imprejurarile cauzei, poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului, dar Intampinarea nu se comunica reclamantului, care va lua cunostinta de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.

Apreciem ca necomunicarea Intampinarii reclamantului creditor este de natura sa puna in dificultate creditorul care va trebui sa isi formuleze apararea “pe loc” si sa aduca contra-argumente celor sustinute de debitor prin Intampinare care pot fi atat aparari pe  fond de care nu are cunostinta, cat si exceptii care ar trebui analizate mai temeinic.  

Durata procedurii  - In cazul in care debitorul nu contesta creanta prin intampinare, ordonanta de plata va fi emisa in termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

Atentie! Nu intra in calculul termenului de 45 zile perioada necesara pentru comunicarea actelor de procedura si intarzierea cauzata de creditor, inclusiv ca urmare a modificarii sau completarii cererii.

Cererea in anulare - Debitorul poate formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii, impotriva ordonantei de plata.

Noutatea adusa de NCPC in privinta formularii Cererii in anulare consta in faptul ca aceasta poate fi introdusa si de creditor impotriva incheierilor prevazute la art. 1.020 alin. (1) si (2), precum si impotriva ordonantei de plata prevazute la art. 1.021 alin. (2), in termenul de 10 zile de la comunicare ( In reglementarile anterioare cu privire la somatia de plata sau ordonanta de plata, nu exista aceasta posibilitate ca si creditorul sa promoveze cerere in anulare).Cererea in anulare nu suspenda executarea. Suspendarea va putea fi insa incuviintata, la cererea debitorului, numai

cu dare de cautiune, al carei cuantum va fi fixat de instanta. Daca instanta investita admite, in tot sau in parte, cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, in tot sau, dupa caz, in parte, pronuntand o hotarare definitiva

Hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare este definitiva.

Titlul executoriu   - Ordonanta de plata este executorie, chiar daca este atacata cu cerere in anulare si are autoritate de lucru judecat provizorie pana la solutionarea cererii in anulare.

Ordonanta de plata devine definitiva ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii in anulare.

Mentionam ca, odata cu data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila, referirile din cuprinsul actelor normative la o hotarare judecatoreasca "definitiva si irevocabila" sau, dupa caz, "irevocabila", se vor intelege ca fiind facute la hotararea judecatoreasca "definitiva".

De asemenea, ori de cate ori printr-un act normativ se prevede investirea cu formula executorie a unei hotarari judecatoresti ori a altui inscris, acestea vor fi puse in executare, fara a fi necesara investirea cu formula executorie. Constatam, astfel, ca prin NCPC a fost eliminata procedura investirii cu formula executorie, drept pentru care exista numai procedura incuviintarii executarii silite.

In reglementarile anterioare, potrivit OUG 119/2007 ordonanta de plata era considerata titlu executoriu pe cand somatia de plata trebuia investita cu formula executorie ori prin NCPC aceste diferente de tratament pentru trecerea la faza executarii silite sunt inlaturate, existand o procedura unica pentru toate hotararile pronuntate de instante.

Impotriva executarii silite a ordonantei de plata partea interesata poate face contestatie la executare, potrivit dreptului comun. In cadrul contestatiei nu se pot invoca decat neregularitati privind procedura de executare, precum si cauze de stingere a obligatiei ivite ulterior ramanerii definitive a ordonantei de plata.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_32222/Procedura-ordonantei-de-plata-in-Noul-cod-de-procedura-civila-Cum-se-va-aplica-din-15-februarie.html#ixzz2j21tAdOh Follow us: Avocatnetro on Facebook

1. Apariția noii proceduri a ordonanței de plată în locul vechilor

proceduri ale somației și  ordonanței de plată

Din data de 15 februarie 2013, procedura ordonanței de plată este

reglementată la art. 1013-1024 din noul Cod de Procedură Civilă (NCPC) ca

procedură unică, specială și rapidă de recuperare a creanțelor.

Actele normative care se aplicau în această materie, respectiv OG nr.

5/2001 privind somația de plată și OUG nr. 119/2007 privind ordonanța de

plată au fost abrogate din data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare

a NCPC.

2. Aplicabilitatea noii proceduri a ordonanței de plată

Noua procedură a ordonanței de plată este aplicabilă în privința creanțelor

certe, lichide și exigibile, constând din obligații de plată a unor sume de

bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un

profesionist și o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori

determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Conform art. 3 alin. (2) Codul civil, “profesionist” este cel care “exploatează

o întreprindere”.

Noțiunea de „autoritate contractantă” reprezintă, în sensul stabilit de art.

1013 alin. (3) din NCPC:

„a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al

Uniunii Europene, care acţionează la nivel central, regional sau local;

b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu

personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de

interes general, fără scop lucrativ, și care se află în cel puțin una dintre

următoarele situații:

(i) este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum

este definită la lit. a);

(ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a);

(iii) în componenţa consiliului de administraţie ori, după caz, a consiliului de

supraveghere şi directoratului, mai mult de jumătate din numărul

membrilor sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este

definită la lit. a);

c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante

dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).”

Definirea noțiunilor de „creanță certă”, „creanță lichidă” și „creanță

exigibilă” se regăsește în art. 662 alin. (2) raportat la art. 632 alin. (2) din

NCPC, în art. 662 alin. (3) și (4) din NCPC. Astfel, creanța este considerată

a fi certă atunci „când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul

executoriu”, iar titlurile executorii sunt reprezentate de “hotărârile

executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri

care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. “Creanța este lichidă atunci

când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente

care permit stabilirea lui” și “creanța este exigibilă dacă obligația

debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul

termenului de plată”.

Sunt exceptate de la procedura ordonanței de plată creanțele înscrise la

masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.

3. Condițiile judecării cererii privind ordonanța de plată: procedura

prealabilă a somării debitorului și procedura prealabilă a informării

privind medierea

Pentru ca instanța să rețină și să judece cererea privind emiterea

ordonanței de plată, creditorul trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii

prealabile obligatorii a somării debitorului.

Astfel, anterior introducerii cererii la instanță, creditorul va trebui să îi

comunice debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin

scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o

somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în

termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Somația trimisă de creditor întrerupe prescripţia extinctivă potrivit

dispoziţiilor punerii în întârziere prevăzute la art. 2540 Cod civil, care se

aplică în mod corespunzător, conform cărora:„prescripţia este întreruptă

prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia, numai

dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de

la data punerii în întârziere”.

Deși s-ar putea înţelege că somația are, în acest caz, și valoarea punerii în

întârziere a debitorului, este preferabil ca, pentru evitarea oricărui dubiu

sau eroare de interpretare în privința acestui aspect, în textul somației să se

menționeze expres și faptul că somația constituie și punerea în întârziere a

debitorului. De asemenea, este necesar ca aceasta să respecte cerințele

prevăzute de art. 1522 Cod civil. Cerințele punerii în întârziere vor trebui

respectate, dacă debitorul nu se află de drept în întârziere, încadrându-se

într-una dintre situațiile prevăzute de art. 1523 Cod civil.

Potrivit art. 2540 Cod civil care se aplică în materie, pentru a nu se prescrie

dreptul de a formula cererea privind ordonanța, această cerere trebuie

formulată și depusă la instanță în termen de 6 luni de la data transmiterii

somației de către creditor debitorului.

Începând din data de 15 februarie 2013, conform art. 601 din Legea nr.

192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cei care

vor să demareze un proces civil al cărui valoare este de peste 50.000 lei, o

pot face doar dacă participă, anterior declanșării acțiunii la instanță sau

după declanşarea procesului, până la termenul dat de instanţă în acest

scop, la o ședință de informare privind posibilitatea soluționării litigiului

prin mediere.

Conform art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și

organizarea profesiei de mediator, în caz de neîndeplinire de către

reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind

medierea, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca

inadmisibilă. Conform art. VII din OUG nr. 4/2013 privind modificarea

Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea

unor acte normative conexe, dispozițiile referitoare la sancțiunea

inadmisibilității cererii de chemare in judecată se aplică numai proceselor

începute după data de 1 august 2013.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în cazul în care conflictul a fost dedus

judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa

părţilor sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea

instanţei, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit

legii.

Informarea privind medierea este gratuită, iar medierea poate avea ca

obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.

Conform art. 2 alin. (13) din Legea medierii nr. 192/2006, ședința de

informare privind avantajele medierii poate fi parcursă în prezența părților

nu doar de către un mediator, ci și de un judecător, procuror, consilier

juridic, notar sau avocat.

Potrivit Ghidului Consiliului de Mediere pentru organizarea și desfășurarea ședinței de informare privind medierea, conținutul informării cu privire la

mediere va cuprinde, fără a se limita la, elementele relevante cu privire la

definirea medierii și principiile acesteia, rolul mediatorului, drepturile și

obligațiile părților, avantajele medierii, efectele juridice ale acordului de

mediere, posibilitatea obținerii pe cale necontencioasă a unei hotărâri

judecătoreşti de consfințire a acordului de mediere și posibilitatea

autentificării de către notarul public a acordului rezultat din mediere.

Conform aceluiași ghid, părțile au libertatea să își aleagă mediatorul.

Conform art. 602 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea

profesiei de mediator, procedura de informare privind medierea, incluzând

şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile

calendaristice.

Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de

către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea

părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 192/2006,

raportat la art. 242 alin. 1 pct. 1 din NCPC, iar potrivit art. 62 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 192/2006, cursul termenului perimării este suspendat pe

durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la

data semnării contractului de mediere, cererea de repunere pe rol fiind

scutită de taxa judiciară de timbru.

La închiderea procedurii, mediatorul va transmite instanţei de judecată

acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi

în format electronic, dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-

verbal de încheiere a medierii în situaţia în care conflictul dintre părți nu s-

a soluționat prin mediere.

Potrivit art. 63 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 192/2006, în cazul în care

litigiul a fost soluţionat prin mediere, instanţa va pronunţa, la cererea

părţilor, o hotărâre de expedient care constituie titlu executoriu,

dispoziţiile art. 432–434 din NCPC fiind aplicabile în mod corespunzător.

Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii

interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea

acesteia.

4. Elementele pe care trebuie să le conțină cererea de emitere a

ordonanței de plată

Conform art. 1016 alin. (1) din NCPC, cererea privind emiterea ordonanței

de plată va trebui să cuprindă următoarele elemente:

numele şi prenumele, domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul

creditorului;

numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi

domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană

juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute,

codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de

înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul

persoanelor juridice şi contul bancar;

suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al

obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care

trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;

suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin

creditorului, potrivit legii;

semnătura creditorului.

La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi

orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia.

Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1014 alin. (1) se va ataşa

cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare

câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.

Dispozițiile art. 1016 alin. (1) din NCPC privind conținutul cererii de

emitere a ordonanței de plată se vor întregi, în mod corespunzător, cu

prevederile art. 148, 193 şi 194 din acelaşi cod, referitoare la condiţiile

generale pentru orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti, procedura

prealabilă sesizării instanţei şi cuprinsul cererii de chemare în judecată

care, de asemenea, trebuie respectate de cel care formulează cererea

privind emiterea ordonanței de plată.

5. Competența pentru judecarea cererii privind emiterea ordonanței

de plată

Conform art. 1015 din NCPC, instanța competentă să soluționeze în fond

cererea de emitere a ordonanței de plată este instanța competentă din

punct de vedere material și teritorial să judece fondul cauzei în primă

instanță.

Coroborând articolul anterior menționat cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. j),

respectiv ale art. 95 pct. 1 din NCPC, ajungem la concluzia că instanța

competentă din punct de vedere material și teritorial să judece fondul

cererii privind ordonanța de plată este judecătoria, dacă cererea are o

valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor,

profesionişti sau neprofesionişti sau tribunalul, dacă cererea are o valoare

de peste 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti

sau neprofesionişti.

Coroborând articolul anterior menționat cu prevederile art. 107, respectiv

108, 109, 110, 111, 112 sau 113 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din NCPC,

ajungem la concluzia că instanța competentă din punct de vedere teritorial

să judece fondul cererii privind ordonanța de plată este instanţa în a cărei

circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior

sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

În cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut, cererea se introduce

la instanţa în a cărei circumscripţie se află reşedinţa sau reprezentanţa

acestuia, iar dacă nu are nici reşedinţa ori reprezentanţa cunoscută, la

instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, sediul,

reşedinţa ori reprezentanţa, după caz.

În cazul persoanei juridice de drept privat care are dezmembrăminte,

cererea de emitere a ordonanței de plată se poate face şi la instanţa locului

unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru

obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte

încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de

acesta.

Cererea de emitere a ordonanței de plată formulată împotriva unei asociaţii,

societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit

legii, se poate introduce la instanţa competentă pentru persoana căreia,

potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau

administrarea acesteia. În cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se

va putea introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre membrii

entităţii respective.

Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale

sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi

introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa

de la sediul pârâtului.

În caz de pluralitate de pârâți, cererea pentru emiterea ordonanței de plată

formulată împotriva mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa

competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi

sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă

pentru oricare dintre debitorii principali.

În afară de instanțele prevăzute mai sus, legea stabilește o competență

alternativă a instanței locului prevăzut în contract pentru executarea, fie

chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea unui

contract.

Totodată, când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o

activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau

altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la

instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru

obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

6. Petitul cererii de emitere a ordonanței de plată

Prin cererea privind emiterea ordonanței de plată se poate solicita instanței

emiterea ordonanței de plată asupra debitorului, pentru obligațiile de plată

certe, lichide și exigibile.

De asemenea, pentru perioada de timp dintre data la care facturile au

devenit scadente și exigibile și data efectuării plății fiecărei facturi,

creditorul poate cere și plata de către debitor a penalităților și dobânzilor

de întârziere prevăzute contractual sau, în lipsa unei asemenea prevederi

contractuale, dobânzile penalizatoare pentru întârziere prevăzute și

calculate conform art. 1017 alin. (1) și (2) pct. 3 din NCPC, în temeiul

căuia: „(1) Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu

întârziere, se va aplica rata dobânzii de referință stabilită de Banca

Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică

a semestrului se aplică pe întregul semestru. (2) Creanța produce dobânzi

după cum urmează: 3. de la data la care debitorul a fost pus sau este de

drept în întârziere, potrivit legii”.

Totodată, prin cererea privind emiterea ordonanței de plată se poate solicita

instanței, în temeiul art. 1017 alin. (3) din NCPC, și obligarea debitorului la

plata daunelor-interese constând din cheltuielile efectuate de creditor

pentru recuperarea creanței sale, ca urmare a neexecutării la timp a

obligațiilor sale de către debitor.

Desigur, în temeiul art. 453 din NCPC se poate cere instanței și obligarea

debitorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditor în

legătură cu litigiul, constând din: taxa judiciară de timbru și onorariul de

avocat.

Creditorul poate solicita ca judecarea cauzei sale să se facă și în lipsă,

conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din NCPC.

7. Procedura de judecată a cererii privind emiterea ordonanța de

plată

Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit

dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri,

precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori

pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată.

Citaţia va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată. La

citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele

depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor.

Debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea

termenului de judecată. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de

împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a

pretenţiilor creditorului. Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care

va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.

În cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate, instanţa

ia act de această împrejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se

dispune închiderea dosarului.

Când creditorul şi debitorul ajung la o înţelegere asupra plăţii, instanţa ia

act de aceasta, pronunţând o hotărâre de expedient, care este definitivă şi

constituie titlu executoriu.

Debitorul poate să conteste creanța, așa după cum se precizează la art.

1020 din NCPC. Dacă debitorul procedează astfel, instanța verifică dacă

contestația este întemeiată, pe baza înscrisurilor aflate la dosar și a

explicațiilor și lămuririlor părților.

Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor

probe decât cele cu înscrisurile, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în

procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind

ordonanța de plată prin încheiere, debitorul putând fi chemat din nou în

judecată în baza procedurii de drept comun.

În situația în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge

cererea creditorului prin încheiere.

În cazul în care debitorul nu contestă creanța, instanța va emite

ordonanța de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.

Dacă instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse,

precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt

întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi

termenul de plată.

Dacă instanţa, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre

pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa de plată numai

pentru această parte, stabilind şi termenul de plată. În acest caz, creditorul

poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun

pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile

de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt

termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.

În cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile

comune faţă de asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de

întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafeţelor locative

pe care le folosesc ca locuinţe, instanţa, la cererea debitorului, va putea,

prin excepţie, să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori

eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice invocate de debitor în

ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată.

Ordonanța de plată emisă pentru toată sau pentru o parte din suma

solicitată de creditor se va înmâna părților prezente sau se va comunica

fiecărei părți lipsă.

Ordonanța de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau

respingerii cererii în anulare. Acest aspect este unul favorabil creditorului

față de procedura introducerii cererii de chemare în judecată potrivit

dreptului comun, în care hotărârea nu mai este executorie după etapa

judecării pe fond a cauzei, indiferent dacă se referă la profesioniști sau la

neprofesioniști.

8. Durata totală a procedurii de emitere a ordonanței de plată

În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanța

de plată se emite în cel mult 45 de zile de la introducerea cererii, fără a

intra în calcul perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură

şi întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau

completării cererii.

În orice caz, și dacă debitorul contestă creanța, cererea privind emiterea

ordonanței de plată ar trebui soluționată într-un termen scurt, dat fiind

caracterul special și rapid al procedurii ordonanței de plată și necesitarea

citării părților în regimul pricinilor care impun urgență.

9. Calea de atac împotriva ordonanței de plată

Împotriva ordonanţei de plată emise, împotriva încheierii de respingere a

cererii de emitere a acesteia sau împotriva ordonanței de plată parțiale se

poate formula cerere în anulare de către debitor sau, după caz, de către

creditor, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării

ordonanței de plată sau încheierii instanței.

Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor

prevăzute pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul,

cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată.

Dispoziţiile art. 1020 din NCPC privitoare la posibilitatea de contestare a

creanței de către debitor și la gestionarea apărărilor acestuia se aplică în

mod corespunzător.

Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat

ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.

Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi

încuviinţată la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei

cuantum va fi fixat de instanţă.

Dacă instanţa învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare,

aceasta va anula ordonanţa de plată, în tot sau, după caz, în parte,

pronunţând o hotărâre definitivă. În acest caz creditorul va putea formula

cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun având ca obiect

recuperarea sumelor pretinse sau părții din aceste sume necuprinse în

ordonanța de plată parțială.

În cazurile în care creditorul a formulat cerere în anulare, dacă instanţa

învestită admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin

care va emite ordonanţa de plată, dispoziţiile art. 1021 din NCPC aplicându-

se în mod corespunzător.

Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă,

înţelegându-se, prin aceasta, că este și irevocabilă, întrucât de la intrarea în

vigoare a NCPC, hotărârile definitive și irevocabille se numesc doar

„definitive”, înțelegându-se prin aceasta că sunt și irevocabile. Astfel,

conform art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, „referirile din cuprinsul actelor

normative la hotărârea judecătorească „definitiva și irevocabilă” sau, după

caz, „irevocabilă”, se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea

judecătorească „definitivă”.

10. Executarea ordonanței de plată

Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în

anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea

cererii în anulare.

Prin urmare, aceasta constituie titlu executoriu, conform art. 362 alin. (2)

din NCPC, fără a mai fi necesară învestirea acesteia cu formulă

executorie.

Ordonanţa de plată devine definitivă (deci, în vechii termeni, și irevocabilă)

ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare.

Împotriva executării silite a ordonanţei de plată partea interesată poate face

contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu

se pot invoca decât neregularităţi privind procedura de executare, precum

şi cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a

ordonanţei de plată.

11. Valoarea noii taxe de timbru datorate pentru cererea privind

emiterea ordonanței de plată

Cererea privind emiterea ordonanței de plată se timbrează la valoarea de

200 lei, conform art. 6 alin. (2) din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare

de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 392/2013 și intrată

în vigoare în data de 28 iunie 2013.

Anterior intrării în vigoare a OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de

timbru, vechile proceduri ale somației și ordonanței de plată se timbrau,

inițial, la valoarea fixă de 39 lei, conform art. 3 lit. o1) din Legea nr.

146/1997, apoi la valoarea fiixă de 150 lei, conform art. 2 alin. (13) din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbre, modificată și,

ulterior, abrogată, la care se adăuga un timbru judiciar în valoare de 0,3 lei,

conform art. 3 din OG nr. 32/1995, abrogată.

12. Elemente de noutate aduse de noua procedură a ordonanței de

plată

Faţă de procedura prevăzută de vechea legislaţie, noua procedură prezintă

anumite elemente de noutate semnificative, dintre care:

- definirea și menționarea autorităților contractante care pot fi parte la

această procedură;

- faptul că în citația pentru debitor se va preciza că este obligatoriu

să depună întâmpinarea cu cel puțin 3 zile anterioare datei când are

loc termenul de judecată, menționându-se că, în situația nedepunerii

întâmpinării, instanța poate considera această împrejurare ca o

recunoaștere a pretențiilor creditorului;

- faptul că întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua la

cunoștință de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei;

- faptul că cererea în anulare poate fi introdusă și de către creditor; în

actele normative anterioare relative la somația sau ordonanța de plată nu

exista posibilitatea pentru creditor de a introduce această cerere;

- faptul că prin art. 362 alin. (2) din NCPC a fost eliminată procedura

investirii cu formulă executorie  a ordonanței de plată, aceasta

constituind titlu executoriu; în reglementările anterioare, ordonanța de

plată prevăzută de OUG nr. 119/2007, abrogată, constituia titlu executoriu,

dar somația de plată prevăzută de OG nr. 5/2001, abrogată, trebuia

învestită cu formulă executorie.

13. Aplicarea în timp a dispozițiilor privitoare la ordonanța de plată

Conform art. 3 și art. 6 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile, deci

inclusiv cele privitoare la ordonanța de plată, se aplică numai proceselor şi

executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Procesele

începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau

locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură

civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după

această dată.

Totuși:

- termenele procedurale prevăzute de legile speciale, aflate în curs la data

intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, rămân supuse legii în

vigoare la data la care au început să curgă și

- potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare

a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „contractul este supus dispoziţiilor

legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte

încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 1013 alin. (1) din NCPC,

procedura ordonanței se aplică cu privire la sumele de bani care rezultă

dintr-un contract civil și că potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011

aspectele legate de executarea contractului sunt supuse legii în vigoare la

momentul încheierii acestuia, rezultă că, dacă contractul a cărui

neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligațiilor de plată ale

debitorului a fost încheiat de părți înainte de data intrării în vigoare a NCPC

(deci, înainte de data de 15 februarie 2013), procedura ordonanței de plată

se va urma în conformitate cu dispozițiile legislației vechi (OG nr. 5/2001

privind somația de plată, respectiv OUG nr. 119/2007 privind ordonanța de

plată) și nu în conformitate cu prevederile NCPC.

Dacă, însă, contractul civil din care rezultă obligațiile de plată certe, lichide și exigibile ale debitorului, s-a încheiat după data de 15 februarie 2013 –

data intrării în vigoare a NCPC, atunci dispozițiile acestui cod vor fi pe

deplin aplicabile procedurii ordonanței de plată.

Ordonanta de plata (art. 1013-1024) in Noul Cod de Procedura CivilaOrdonanta de plata, reglementata anterior in O.U.G. nr. 119 din 2007 doar pentru contractele incheiate intre profesionisti, este o procedura speciala care se aplica tuturor rapoartelor juridice ce au la baza un contract civil.

Fiind o procedura speciala, aceasta are o durata mai scurta de solutionare, fata de procedurile contencioase de drept comun, ceea ce inseamna ca presupune si indeplinirea unor reguli mai stricte pentru admitere si admisibilitate astfel:

-               Trebuie sa existe o creanta certa, lichida si exigibila  - contract semnat intre parti, facturi semnate (acceptate la plata), facturi emise conform contractului, in termenele si conditiile stabilite de parti si de lege, sa se fi implinit termenul de plata;

-          Exista o procedura prealabila speciala obligatorie, mai stricta decat cea prevazuta in reglementarea anterioara – Somatia trimisa prin executor judecatoresc (presupune cheltuiala in plus) sau prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire prin care se pune in vedere debitorului sa plateasca suma datorata in 15 zile de la primirea acesteia (este impus un termen, care, in reglementarea anterioara, era lasat la aprecierea creditorului);

Problema apare in cazul in care debitorul nu plateste in termenul acordat, se mai parcurge procedura prealabila de drept comun prin care cel care doreste sa introduca o cerere la instanta trebuie sa participe la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii?

Raspunsul logic, care reiese din interpretarea NCPC si a dispozitiilor art. 60 ind. 1 alin. 1) lit. e) din Legea nr. 192 din 2006 este ca si aceasta etapa prealabila trebuie parcursa, desi acest lucru face ca procedura ordonantei de plata, care se doreste a fi mai eficienta avand in vedere ca se aplica unor raporturi juridice care sunt in principiu clare si de complexitate redusa, sa fiegreoaie si ineficienta in cazurile in care debitorul nu are nicio intentie de a solutiona conflictul pe cale amiabila.

Din punct de vedere al aplicarii dobanzii legale, art. 1017 stabileste reguli clare cu privire la nivelul acestora – rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei si la termenul de la care curge aceasta. 

Intampinarea, care nu se comunica, trebuie depusa cu 3 zile inainte de termenul de judecata, iar in cazul nedepunerii acesteia, instanta poate considera faptul ca debitorul recunoaste pretentiile creditorului.

In aceasta procedura probele admise sunt doar inscrisurile, iar daca sunt necesare alte probe pentru clarificarea situatiei, instanta va respinge cererea.

Durata procedurii: 45 de zile de la introducerea cererii – daca debitorul nu contesta creanta prin intampinare;

Ordonanta de plata este titlu executoriu, chiar daca este atacata cu cerere in anulare  (in 10 zile de la inmanare sau comunicare) si are autoritate de lucru judecat. Aceasta devine definitiva ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii in anulare.

ntru astazi fiind amanata pronuntarea asupra cererii avand ca obiect „ordonanta de plata”  formulata de creditoarea SC G. SA în contradictoriu cu debitoarea ORASUL GHIMBAV. La apelul nominal facu în sedinta, la pronuntare se constata lipsa partilor. Procedura de citare este  legal îndeplinita. Dezbaterile în cauza de fata au avut loc în sedinta publica din data de 28 mai 2013 cand partile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea cauzei pentru data de 29 mai 2013. 

TRIBUNALUL 

Constata ca prin cererea formulata la data de 18.03.2013 si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus, creditoarea SC G. SA a solicitat în contradictoriu cu debitoarea ORASUL GHIMBAV emiterea ordonantei de plata pentru suma de 3.546.997 lei plus dobanda penalizatoare începand cu 16.12.2011 si pana la achitarea efectiva a sumei potrivit art.1 alin.3 rap. la art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, cu cheltuieli de judecata. În motivare creditoarea arata ca a  încheiat cu debitoarea doua contracte  de concesiune nr.3528/13.11.2002 si 3667/17.09.2003, în procedura reglementata de OG nr.34/2006, contracte care au fost executate de parti pana la data de 08.11.2011, cand obiectul material al contractelor, respectiv terenurile asupra carora SC G. SA avea dreptul real de concesiune, au fost expropriate prin Hotararea Consiliului Judetean nr.521/2011. Se arata ca potrivit ambelor contracte de concesiune, ele înceteaza a-si mai produce efectele în cazul în care interesul national sau local o impune, însa cu plata unei juste despagubiri în sarcina concedentului (art.6.1. din Contracte). În temeiul acestei clauze, concedentul notifica concesionarului încetarea contractelor de concesiune întocmind adresa nr.9152/15.12.2011, recunoaste ca este dator cu despagubirea si solicita indicarea contului pentru plata despagubirii, în baza HCL Ghimbav nr.85/25.12.2011. valoarea despagubirii este mentionata si în HCJ Brasov nr.521/2011 de expropriere. La data de 16.12.2011, cu adresa nr.4076 SC G. Sa a comunicat Orasului Ghimbav conturile în care puteau fi platite despagubirile, însa nici pana în prezent nu a platit. Creanta este exigibila din data de 16.12.2011, cand existenta ei era certa, iar obligatia de a plati este însusita de debitoare; este o creanta pura si simpla, neafectata de modalitati si produce dobanda penalizatoare, conform art.1 alin.3 rap. la art.3 alin.2 din OG nr.13/2011. În drept au fost invocate dispozitiile art.1013 si urm. Noul Cod de procedura civila. În probatiune au fost depuse la dosar înscrisuri. Debitoarea nu a depus la dosar întampinare. Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele: Între creditoarea SC G. SA si debitoarea ORASUL GHIMBAV s-au încheiat contractele de concesiune nr.3528/13.11.2002 si 3667/17.09.2003 avand ca obiect concesionarea terenurilor înscrise în CF nr.3114 nr.top 1317/1/1/1/6 în suprafata de 39.000,0 mp si nr. top 1317/1/1/1/7 în suprafata de 11.000,0 mp si, respectiv a terenurilor înscrise în CF nr.1 nr. top 1320/5 în suprafata de 19.000,0 mp si nr. top 1320/9 în suprafata de 31.000,0 mp. Creditoarea solicita emiterea unei ordonante de plata pentru suma de 3.546.997 lei, reprezentand despagubiri, ca urmare a denuntarii unilaterale a contractelor de concesiune de catre debitoare, în urma exproprierii terenurilor ce fac obiectul contractelor, avand în vedere ca a facut dovada îndeplinirii conditiei parcurgerii procedurii prealabile a comunicarii  somatiei potrivit art. 1014  NCPC. 

Instanta retine ca potrivit art.1013 alin.1 din NCPC, prevederile procedurii ordonantei de plata se aplica “creantelor certe, lichide si exigibile constand în obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege”.        Art. 662 din NCPC defineste certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea creantei astfel: ”(2) Creanta este certa cand existenta ei neîndoielnica rezulta din însusi titlul executoriu. (3) Creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata. ” În ceea ce priveste exigibilitatea creantei, instanta retine ca aceasta conditie nu este îndeplinita. Potrivit adresei nr.9152/15.12.2011 emisa de debitoare, prin care s-a notificat creditoarei încetarea contractelor prin denuntare unilaterala, s-a mentionat ca „încetarea urmeaza sa opereze pe deplin drept dupa achitarea sumelor aferente despagubirii”. Aceasta conditie se raporteaza la dispozitiile art.6 alin.5 din Anexa 1 la HG nr.53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local, potrivit carora „(5) Decizia de expropriere produce efecte de la data emiterii si constituie titlu executoriu, fara alte formalitati, si împotriva celor care pretind un drept asupra bunului imobil expropriat pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile cu privire la dreptul asupra imobilului expropriat, dupa consemnarea sumelor aferente despagubirii.” Deci, atat caracterul executoriu al Hotararii Consiliului Judetean nr.521/2011 cu privire la expropriere, cat si denuntarea unilaterala a contractelor de concesiune depind de plata despagubirilor. În lipsa platii, nu a operat denuntarea contractelor de concesiune, astfel ca sustinerea creditoarei în sensul ca executarea contractelor a încetat la data de 08.11.2011 este nefondata. Suma de plata este stabilita prin HCL nr.85/15.12.2011, mentionat mai sus –act administrativ, unilateral si executoriu–, iar la momentul la care debitoarea va intentiona sa opereze denuntarea unilaterala va pune în executare hotararea de consiliu local. Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca în cauza nu sunt îndeplinite conditiile emiterii ordonantei de plata, înscrise în art.1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, astfel ca cererea creditoarei SC G. SA va fi respinsa. 

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: 

Respinge actiunea avand ca obiect „ordonanta de plata” formulata de creditoarea SC G. SA,  cu sediul în Brasov str.x nr.x, în contradictoriu cu debitoarea ORASUL GHIMBAV, cu sediul în Ghimbav str.x nr.x jud.Brasov. Definitiva Pronuntata în sedinta publica  azi, 29.05.2013.