Mulli cred ci oamenii sunt oi; algii cred ci oameniisunt lupi. Ambele tabere pot aduce argumente convin-gitoare in sprijinul pozifiilor lor. Cei care consideri cioamenii sunt oi nu trebuie decit si aminteasci faptulci oamenii pot fi ugor influenlali inspre a face ceea ce lise cere, chiar daci respectivul lucru le este diunitor; cisi-au urmat conducitorii in rizboaie care nu le-au adusnimic altceva decit distrugere; ci au crezut in orice felde nonsens numai pentru ci le-a fost prezentat cu inde-ajuns patos ;i sub ameninfarea forlei - de la aprigeleporunci ale preolilor si regilor, pAni la vocile suave aleliderilor de opinie ascun;i sau mai pulin ascunsi. Se
pare ci majoritatea oamenilor sunt sugestibili, copii pejumitate adormili, dispugi si igi supuni voinla oricuile vorbegte cu o voce indeajuns de ameninlitoare sauindeajuns de dulce, incAt si-i inviluie. intr-adevir, celc:rre are o convingere suficient de puternici, incAt si nucedeze in a se opune mullimii constituie mai degrabiexceplia decAt regula, o exceplie fiind deseori admiratisecole maitdrziu, dar flind in general luati in rAs decontemporani.
'!3
Aceasta este presupunerea - ci oamenii sunt oi - pe
baza cireia gi-au construit sistemele dictatorii gi MariiInchizitori. Mai mult decit atAt, exact aceasti credinfi,conform cireia oamenii sunt oi gi, in consecinfi, aunevoie de conducitori care si hotirasci pentru ei, le-acreat adesea acestor lideri convingerea sinceri ci inde-plineau o datorie morali - degi una tragici - daci iidideau omului ceea ce igi dorea: daci erau conducitoricare il scipau de povara responsabilitefii gi a libertilii.
Dar daci majoritatea oamenilor sunt nigte oi, atuncide ce este viafa omului atAt de diferite de cea a oilor?Istoria omului a fost scrisi cu singe; este o istoriealcituiti dintr-o violenli continui, in care forla a fostfolositi aproape invariabil pentru a-i supune voinla.Oare Ta1aat Paga a exterminat singur milioane de
armeni? Hitler a exterminat singur milioane de ewei?Stalin a exterminat singur milioane de inamici politici?Acegti oameni nu au fost singuri; au avut mii de oamenila dispozifie, care ucideau pentm ei, torturau pentmei gi care ficeau aceste lucruri nu doar de bunivoie, cichiar cu plicere. Oare nu vedem oriunde inumanitateade care di dovadi omul fafi de semenii sii - in riz-boaie necrufitoare, in crimi gi viol, in exploatarea nein-duplecati a celui slab de citre cel puternic qi in faptul cigemetele fiinfei torturate gi in suferinfi au fost atAt de
des intimpinate de urechi surde gi de inimi impietrite?Toate acestea i-au condus pe gAnditori precum Hobbescitre conch zia ci homo homini lupus (omul este un lupfali de semenii sii); gi ne-au condus pe mulli dintrecei din zilele noastre inspre presupunerea ci omul esteprin natura sa vicios gi distructiv, ci este un ucigag carepoate fi impiedicat si-gi puni ln practici activitateafavoriti numai prin frica de algi ucigagi gi mai puternici.
Cu toate acestea, argumentele ambelor pir,ti nelasi nelimurili. Este adevirat ci putem chiar cunoagte
1/. SUFLETUL OMULUI
personal niqte ucigagi potenfiali sau manifegti la feldc necrulitori precum au fost Stalin gi Hitler; totugi,rcestea sunt mai degrabi excepfiile decAt regula. Artrcbui oare si presupunem ci dumneavoastri gi eu gimajoritatea oamenilor obignuili suntem nigte lupi lnhaine de oaie gi ci ,,adevirata noastri naturi" va iegi laiveali odati ce ne eliberim de acele inhibipi care ne-auoprit pAni acum de la a ne comporta ca nigte fiare?Aceasti presupunere este greu de dezaprobat, darnueste nici pe deplin convingitoare. Existi numeroaseoportunitili pentru cruzime gi sadism in viala cotidianipe care oamenii le-ar putea urrna firi teami de repre-salii; cu toate acestea, mulp nu o fac; de altfel, mullireac{ioneazi printr-o anumiti dozi de repulsie atuncicAnd intAlnesc cruzimea gi sadismul.
Si existe, atunci, o alti explicalie si poate chiaruna mai buni pentru derutanta contradicfie.cu carene confruntim aici? Ar trebui oare si presupunem cirispunsul simplu este ci existi o minoritate de lupi caretriiesc alituri de o majoritate de oi? Lupii vor si ucidi;oile vor si fie conduse. Astfel ci lupii le fac pe oi siucidi, si masacreze gi si stranguleze, iar oile se supunnu pentru ci le face plicere, ci pentru ci vor si fieconduse; gi chiar gi atunci ucigagii trebuie si inventezepovegti despre nobilitatea cauzei lor, despre apirareaimpotriva ameninfirii aduse libertelii, despre rizbu-narea pentru copiii omorili de baionete, femeile violategi onoarea cilcati, pentru a face ca majoritatea oilor sise comporte ca nigte lupi. Acest rispuns suni plauzibil,dar tot rimAn multe indoieli. Nu implici aceasta faptulci ar exista, si zicem aga, doui rase umane - aceeaa lupilor gi aceea a oilor? Mai mult decAt atAt, cum se
face ci oile pot fi atAt de ugor conyinse si se comporteprecum lupii daci nu sti in natura lor si o faci, chiargi pornind de la premisa ci violenla le este prezentati
15
ca flnind de o datorie sacri? Se poate ca presupunereanoastri cu privire la lupi gi oi si nu fie sustenabili; sifle oare adevirat, in cele din urmi, ci lupii reprezintitrisitura esenliali a naturii umane, doar ci intr-omisuri mult mai pregnanti decAt transpare in cazulmajoritifii? Ort, poate ci, pini la urmi, intreagaalternativi este eronati. Poate ci omul este ti lup, ;ioaie - sau nfcd llup, nici oaie?
Rispunsul la aceste intrebiri este de o importanficruciali astizi, cind nafiunile iau in considerare utilizarea celor mai distructive forfe cu scopul exterminirii,,inamicilor" si par a nu fi descurajate nici micar deposibilitatea ca ele insele si fie la rAndul lor nimicite inacest dezastru. Dace ne convingem ci natura umani areo tendinli inerenti de a distruge, ci nevoia de a utilizaforla qi violenfa este inridicinati in aceasta, atuncirezistenla noastri fali de brutalitatea aflati intr-oconstanti creqtere va deveni din ce in ce mai s1abi. Dece si opunem rezistenfi lupilor daci noi tofi suntemlupi, degi unii mai mult decdt allii?
lntrebarea daci omul este lup sau oaie nu constituiedecdt o formulare particulari a unei intrebiri care, inaspectele sale mai vaste gi mai generale, a reprezentatuna dintre cele mai profunde probleme ale gAndirii teo-logice gi filosofice occidentale: este omul esenfialmenteriu gi corupt sau este eI esenlialmente bun gi per-fectibil? VechiulTestament nu susfine ideea corupfieifundamentale a omului. NesupunerealuiAdam gi aEvei fali de Dumnezeu nu este numiti picat; nu existiniciieri weo sugestie ci aceasti nesupunere I-a coruptpe om. Din contri, nesupunerea constituie o condi$epentru congtiinla de sine a omului, pentru capacitateasa de a alege ;i, agadar, in ultimi instanti, primul act denesupunere al omului reprezinti primul siu pas citre libertate. Se pare chiar si ci^ nesupunerea ficuse parte din
'[6 suFLEruLoMULUr
planul lui Dumnezeu; lntrucdt, conform gindirii pro-lctice, omul, tocmai datoitd exilirii sale din Rai, poatestr iqi creeze propria istorie, si igi dezvolte puterile-iomenesti ;i si reugeasci si ajungi la o noui armoniecu semenii sii gi cu natura, ca individ pe de-a-ntregulclezvoltat, in comparalie cu armonia initiali, ln cadrulcAreia nu era incdun individ. Conceptia mesianici aprofefilor implici in mod cert faptul ci omul nu estelundamental corupt gi ci poate fi salvat fird a fi necesarun act special de gratie divini. Dar nu implici faptulci acest potenlial pentru bine neapirat va gi invinge.Astfel ci inima lui Faraon este ,,invArtogati" pentructr acesta persisti in a face riu; inima lui impietregtepini in punctul in care nicio transformare sau ciinfinu mai este posibili.VechiulTestament oferi cel pufinla fel de multe exemple de facere de bine, ca gi de riu,nefiind scutite de a fi inscrise in lista riu-ficitorilornici micar flguri prestigioase precum Regele David.Perspectiva VechiuluiTestament este ci omul dispune deambele capacititi - cea a binelui gi cea a riului - gi ciacesta trebuie si aleagi intre bine gi riu, binecuvdntareqi damnare, viafi si moarte. Nici chiar Dumnezeu nuintervine ln alegerea omului; el il ajuti trimigAndu-;imesagerii, profefii, pentru a-l invila normele care si ilindrepte inspre realizarea binelui si identifi carea riuluiori pentru a-l avertiza si a-l admonesta. Dar odati ceacestea sunt indeplinite, omul este lisat singur cu celedoui,,nizuinfe" ale sale, aceea care tinde spre bine giaceea care tinde spre riu, iar deciziaii apa$ne lntrutotul.
Interpretirile cregtine au fost diferite. in teologiacrestini, nesupunerea lui Adam a fost conceputidrept un picat. De fapt, un picat atAt de grav, incAt i-acorupt natura qi, alituri de aceasta, pe cea a tuturordescendentilor sii, astfel incAt omul nu mai putea si se
x7
elibereze de aceasti corupere prin propriile-i eforturi.Numai actul de gralie propriu lui Dumnezeu, aparilialui Hristos, care a murit pentru om, a putut inlituracoruplia omului gi le-a putut oferi mintuire celor care
l-au acceptat pe Hristos.Dar dogma picatului originar nu a fost nicidecum
primiti firi opozilie ln cadrul cregtinismului. Pelagius
a atacat-o viruIent, dar a fost invins. Umanigtiirenascentigti ce aparfineau Bisericii au lncercat si iislibeasci forfa, degi nu puteau si o atace sau si o negepe cale directi, in timp ce mulli eretici au ficut exactacest lucru. Luther a avut, mai mult decAt orice, oviziune chiar mai radicali cu privire la riul gi corupereainniscute ale omului, in timp ce gdnditorii Renagteriigi, mai tirziu, cei apa4inind Iluminismului, au ficutun pas e)ftrem ln direcfia opusi. Ace;tia din urmisus$neau ci tot riul din om nu este decAt rezultatulcircumstanfelor; ln consecinfi, ci acesta nu trebuia de
fapt si aleagi. Perspectiva lor era ci, atita weme citse schimbi circumstanlele care produc riul, bunitateaoriginari a omului va iegi la iveali intr-o manieriaproape automati. Acest unghi de a privi lucrurilea influenlat gi gAndirea lui Mar:r gi a succesorilorsii. Credinfa in bunitatea omului era rezultatul noiiincrederi in sine a acestuia, cigtigati ca rezultat alcolosalului progres economic gi politic care a debutatin perioada Renagterii. in contrast, falimentul moralal Occidentului, care a inceput odati cu Primul RizboiMondial gi a continuat, trecind prin Hifler gi Stalin,Coventry gi Hiroshima, pdni la pregitirile din prezentpentru extincfia universali, a adus din nou in prim-planaccentul tradilional asupra inclinaliei omului citre a
face riu. Acest nou accent a fost un antidot sinitos lasubestimarea potenfialului pentru riu inerent omului -dar prea frecvent a servit la ridiculizarea celor care nu
'!8 suFLEruLoMULUr
1t ,rrr picrdut credinla in om, uneori prin intelegereag r t' ; i t.I sau chiar prin deform area p ozitjei acestora.
Numirdndu-mi printre aceia ale ciror opinii aufost rlcseori denaturate, ca subestimAnd potenlialul;rt'rrlru riu al omului, doresc si subliniez ciun astfelrlc rrlrtimism sentimental nu se regiseste ln manierarur'.r clc gindire. Ar fi intr-adevir dificil pentru oricine.r .rvut o lungi experienli clinici ln rol de psihanalistr,.1 rrrinimizeze fortele distructive din interiorul omului.Vrtlcm aceste forle la lucru la pacienlii grav bolnavi gi,rvcnr cxperienla enormei dificultili de a-i opri sau de,r lc canaliza energia in direcfii constructive. Ar fi latt'l dc dificil pentru orice persoani care a fost martori.r iruperii explozive a riului si a distructivitefii incetle la inceputul Primului Rizboi Mondial si nu vadil)utcrea ;i intensitatea distructivitelii umane. Cu toate,rcestca, existi pericolul ca sentimentul de neputinfie .rrc ii cuprinde astizi pe oameni - atit pe intelectuali,c;it gi pe omul obisnuit - cu o forla din ce in ce mailnare si ii conduci inspre a accepta o noui versiune acoruperii fundarnentale a omului si a picatului originar,c.rrc servegte ca rationalizare pentru yiziunea defetistici rizboiul nu poate fl evitat, pentru ci este rezultatulrlistructivitelii naturii umane. O astfel de perspectivi,cdrc se mAndregte uneori cu fantasticul siu realism, estetuna nerealisti din doui puncte de vedere. in primulrind, intensitatea tendinlelor distructive nu implici subnicio formi ci acestea sunt invincibile sau dominante.A doua premisi gregiti a acestei perspective consti in,rccea ci. rizboaiele sunt ln primul rdnd rezultatul unorkrrfe psihologice. Nu cred ci trebuie si ne aplecim prearnult asupra acestei false premise a,,psihologismului" ininfelegerea fenomenelor sociale si politice. Rizboaielesunt rezultatul deciziilor conducitorilor politici,rnilitari gi economici de a purta rizboaie cu scopul de a
1g
dobAndi teritorii, re surs e naturale, avantaj e comerciale ;
cu scopul de a se apdra de ameninfiri reale sau pretinseta siguranla larii lor, aduse de citre alti putere; sau
motivate de sporirea propriei glorii ;i a propriuluiprestigiu personal. Ace;ti oameni nu sunt diferili de
omul comun: sunt egoigti, cu o capacitate redusi de arenunfa Ia avantajele personale pentru binele celorlalli;dar nu sunt nici cruzi, nici viciali. Atunci cAnd astfel de
oameni - care, intr-o viali obi;nuiti, ar face probabilmai mult bine decAt riu - ajung in pozilii de putere,din care se pot afla la comanda a milioane de oameni gi
la controlul celor mai distructive arme, acegtia pot cauzaun riu enorrn. Intr-o viali de civil, ar fl putut eventualsi-gi distmgi un competitor; in lumea noastri de stateputernice gi suverane (,suveran" insemnind nesupusniciunei legi morale care si restriclioneze acliuneastatului suveran), ei ar putea distruge rasa umani. Omulobignuit ce dispune de o putoe extraordinard constituieprincipalul pericol pentru umanitate - gi nu viciosulsau sadicul. Dar in aceeagi misuri in care este nevoie de
arme pentru a purta un rizboi, este nevoie de pasiuneaurii, a indignirii, a distructivitafii gi a fricii pentru ca
milioane de oameni si fle convingi si-;i rigte viafa gi sidevini ucigagi. Aceste pasiuni sunt condilii necesarepentru purtarea rizboiului; ele nu sunt cauzele acestuia,Ia fel cum nici armele gi nici bombele nu sunt ele inselecauzele rizboaielor. Mu{i observatori au comentatasupra faptului ci rizboiul nuclear diferi din aceastiperspectivi de rizboiul tradilional. Omul care va apisape butoanele care vor trimite proiectile cu incirciturinucleare, dintre care unul ar putea ucide sute de mii de
oameni, nu va avea in sine experienla uciderii cuiva,in sensul in care un soldat avea aceasti experienfi,ucigAnd pe cineva cu baioneta sau cu mitraliera. Cu
toate acestea, degi acfiunea de a lansa arme nucleare nu
20 ',FLETUL,MULUT
este in mod constient cu nimic mai mult decit un acttle supunere loiali la un ordin, ri.mAne intrebarea daciirr straturile mai profunde ale personalitifii trebuie saunu si existe, daci nu niste impulsuri distructive, atuncirn.lcar o addnci indiferenld fali de viafi, care si faci;rosibile asemenea acte.
Voi distinge trei fenomene care, in opinia mea,,rlctrtuiesc baza celei mai viciate gi periculoase forme,r orientirii umane; acestea sunt iubirea de moarte,n a rcisismul malign gi fixagia simbiotic-incestuoasi.Accste trei orientiri, atunci cAnd convetg, foruneazi,,sindromul de descompunere", cel care determindoumenii sa distrugd de dragul distrugerii si si urasci derlragul urii. in opozitie cu ,,sindromul de descompu-nere", voi descrie ,,sindromul de cregtere"; acesta constitlin iubirea de viali (ca opusi iubirii de moarte), iubireahff de om (ca opusi narcisismului) ;i independenla (cartpusi flxaliei simbiotic-incestuoase). Niciunul dintreeele doui sindroame nu este pe deplin dezvoltat decAt laun numir foarte mic de oameni. Dar nu incape indoialicl fiecare om merge mai departe ln direcpa pe care aales-o: aceea a viefii sau aceea a mo{ii; aceea a bineluiiau aceea a riului.
