Opèration Villages Roumains, micarea de soliaritate cu satele româneti ce a cuprins Europasolidaritate ce a cuprins Europa. Reacie de
protest contra Proiectului de Sistematizare
rural.
(1988-1989)
Filmul „Dezastrul Rou”, factorul declanator al Operaiunii de Salvare a
Satelor Româneti (Opération Villages Roumains)
• România era un subiect la ordinea zilei în mass-media occidental în 1988, ca i în 1989, campania declanat de presa occidental crease deja o deschidere fa de problema demolrii satelor i oraelor româneti. Filmul „Dezastrul Rou’’ a fost difuzat în Belgia la televiziunea public belgian (RTBF) în ziua de 7 decembrie 1988, la o or de maxim audien, difuzarea fiind urmat de o discuie în platoul emisiunii cu însui autorul – jurnalistul belgian Josy Dubié. Acesta era în epoc reporter la RTBF. Pelicula a fost preluat ulterior i de alte televiziuni publice europene.
• Filmat în mare parte cu o camer ascuns, documentarul dezvluia lumii detalii ce au afectat în mod deosebit imaginea liderului statului român. Filmul vorbea despre lipsurile din viaa cotidian a românilor, despre tierile de curent, despre sperana de via sczut. Era abordat i chestiunea demolrii satelor. În discuia ce a urmat, se vorbea despre tergerea memoriei, uniformizarea populaiei, distrugerea patrimoniului cultural i arhitectural în unele sate vechi de secole.
• Reportajul punea în lumin dou elemente importante în contientizarea „dramei româneti”: pe de o parte, planul de sistematizare, pe de alt parte activismul disidentei de la Cluj, Doina Cornea, a crei lupt fusese necunoscut lumii occidentale pân atunci. Începând înc din 1982, Doina Cornea (1929-2018), trimisese ctre postul de radio Europa Liber, o serie de scrisori în care critica msurile regimului Ceauescu.
• În timpul vizitei sale la Cluj, Dubié reuise s scape de urmrirea Securitii i s îi ia un interviu Doinei Cornea. Graie reportajului su i a ceea a transmis figura Doinei Cornea prin intermediul peliculei înregistrate, mii de occidentali au fost micai. Gesturile de mobilizare în favoarea Doinei Cornea i a satului românesc se multiplicau ca urmare a acestor episoade fcute publice. Prin intermediul lui Josy Dubié, Doina Cornea i-a transmis fiicei sale Ariadna Combes, care tria la Paris, o scrisoare de protest, scrisoare ce a ajuns astfel la Exilul românesc, fiind apoi difuzat la Radio Europa Liber. Aa s-a nscut legtura belgienilor cu exilul românesc.
Figura fragil a Doinei Cornea din filmul „Dezastru Rou’’ a avut un impact
emoional deosebit în lumea occidental
Totul a început la o discuie de Bistro, din 22 decembrie (dup difuzarea
filmului): „Ai auzit ce se întâmpl în România? Ai vzut ce va urma s
devin satele româneti? Ce ar fi de fcut pentru România?” Gaulthier Pirotte, L’episode
humaintaire roumain, Harmattam, 2006, p. 60
• Când Paul Hermant (de profesie jurnalist, la acea vreme un tânr de 32 de ani) i amicii si au vzut pentru prima oar reportajul lui Josy Dubié, au rmas uimii de dezastrul ce lovise aceast ar despre care în Belgia nu se tia mare lucru. România era cunoscut în Belgia datorit plajelor de la marea Neagr, i... cam atât. Ei i-au spus c nu pot rmâne indifereni în faa unei astfel de situaii.
• A urmat o documentare serioas cu privire la ce presupunea acest proiect de sistematizare a satelor. Paul Hermant este cel cruia i-a venit ideea de a crea OVR i cel care a elaborat proiectul cu profesionalism. Nucleul grupului l-a constituit Hermant, împreun cu câiva amici, de diferite profesii. Membrii fondatori erau : Dan Alexe (liceniat în Litere), Anne Bontems (fotograf), Alexix Burlet (liceniat în tiine Sociale), Yves-Luc Conreur (animator cultural), Claire Dalliers (arhitect de interior), Daniel De Beer de Laer (avocat), Anne Degrave (profesoar), Malgorzata Dzierzawska (grafician), Paul Hermant (jurnalist), Jean-Pierre Jacqmin (jurnalist), Jeunehomme Marie-Paule (jurnalist), Vincent Magos (liceniat în Resurse Umane). Eric Masquelier (fotograf), Staelens Daniel (arhitect), Serge Verheylewegen (fotograf), Daniel Wathelet (specialist în agricultur). Ei s-au constiuit într-un Comitet de Coordonare.
Paul Hermant, „creierul” Operaiunii
Ideea dup care a funcionat OVR
• În ceea ce privete satul românesc, belgienii îl priveau ca pe un spaiu rmas intact, o lume disprut la ei în anii de dup rzboi. Fiind contieni de valoarea patrimonial pe care o aveau satele tradiionale, li se prea o crim cultural demolarea lor. „Aceast ar, spuneau ei, are o puternic tradiie înc vie i un trecut cultural i istoric foarte bogat, aadar e de o deosebit importan pentru patrimoniul cultural european. Nu putem s nu acionm!’’ Cum se puteau proteja satele româneti de la demolare? Soluia a fost imediat gsit : dup modelul Amnesty International, satele româneti erau „adoptate”, la nivel simbolic, desigur. Prin adoptarea unui sat românesc, comuna care adopta devenea garant al integritii fizice i umane. Belgienii erau suficient de rezonabili pentru a-i da seama c Ceauescu ar fi avut rezerve în a distruge sate ce erau protejate astfel din afar. Cum nu se tia exact care sate urmau a fi distruse, echipa belgian a decis s le adopte pe toate!
OVR a fost conceput ca un mijloc de a se crea presiune
asupra regimului de la Bucureti
• Ineditul consta în faptul c presiunea internaional pornea de la nivelul colectivitilor locale i regionale. Operaiunea de salvare a satelor româneti a început în Comunitatea Francofon din Belgia. De aici ea s-a extins în sptmânile urmtoare ctre toat Europa.
• Operaiunea a avut efectul bulgrelui de zpad. Partidele politice francofone i alte câteva instituii au reacionat imediat: ECOLO (ecologitii), PC (comunitii), PRL (liberalii), PS (socialiti).
• Organisme, asociaii: Uniunea Oraelor i Comunelor Belgiene, Confederaia Organizaiilor de Tineret, Serviciul profesional al tineretului agricol, Centrul de Cercetare i de Studii Urbane... TransEurop Halles, Asociaia jurnalitilor europeni, Asociaii agricole i rurale : FUJA (Frontul Unit al Tinerilor Agricultori), JRC (Juenesse Rurale Chrétienne), AFR (Aides Familiales Rurales), CREDAR (Centre de Recherche et de développement de l’Action Rurale), APER (Association pour les écoles rurales), MIJARC, ACRF (Action Catholique Rurale Féminine), Les Equipes Rurales, etc.
• Numeroase personaliti ale lumii politice i culturale i-au adus sprijinul.
Ceea ce a urmat avea s-i uimeasc chiar i pe fondatorii
micrii
• „OVR nu trebuia s triasc decât trei luni. Nu ne-am propus
niciodat s mergem pân la cderea regimului comunist. Ne
pusesem totui multe întrebri în vara anului 1989. Vedeam c
lucrurile se schimbau cam peste tot în rile socialiste, numai în
România nu. Ne întrebam dac s continum oare i dac
operaiunea noastr avea s dea roade”. Pirotte, p. 65
• Echipa fondatoare îi imagina c rolul lor se va încheia dup ce
comunele vor prelua mesajul. Nici ei nu erau siguri de modul în
care va evolua operaiunea în timp.
Punerea în aplicare a aciunii
• O comun occidental adopta un sat românesc. Diferite sate ale aceleiai comune puteau fi adoptate de comune din ri diferite (Frana, Belgia, Elveia, etc.)
• Odat ce comuna occidental rspundea afirmativ, i se trimitea de ctre coordonare numele satului românesc care îi fusese alocat. Se încerca pe cât posibil stabilirea unor legturi bazate de similitudine între satele adoptatoare i cele adoptate (de ex. un sat de munte adopta un sat cu profil asemntor).
• Li se solicita participarea activ locuitorilor comunei
• Fiecare comun decidea prin ce alte mijloace putea participa la Operaiune (desene ale copiilor de coal trimise la coala din satul românesc adoptat, petiii ale corpului administrativ, etc.)
• Fiecare comun solicita mass-media local sau naional s promoveze Operaiunea.
Fiecare comun adoptiv organiza sesiuni de informare a locuitorilor si prin
intermediul afielor, pliantelor, reuniunilor publice, etc. Materialul pedagogic era
furnizat de ctre Coordonare
• În comunele occidentale erau organizate zile de sensibilizare în coli, seri dedicate României, festiviti, serbri, defilri de trupe de dans folcloric i muzic tradiional. I se explica publicului belgian cine este OVR i ce se întâmpla în România. De cele mai multe ori, se difuza filmul realizat de jurnalistul Josy Dubié, era una din cele mai eficiente metode de sensibilizare i de a face publicul s îneleag situaia general din România. colile din comune erau invitate s participe la o aciune de sensibilizare a elevilor i prinilor, erau distribuite materiale de informare, se puneau afie, se organizau expoziii. Presa local a contribuit foarte mult la difuzarea mesajului OVR.
• La aceste evenimente erau invitai i membri ai Coordonrii OVR care rspundeau la întrebri i care vorbeau despre România i despre proiectul OVR (belgieni, francezi, români din exil, etc.).
Modul de organizare
• Pentru a se pune presiune asupra regimului de la Bucureti, comunele care adoptau sate româneti trimiteau autoritilor române cri potale, prin care informau c localitatea lor a adoptat satul X din România. Chiar dac belgienii erau contieni c puine ajungeau la destinaie, sperau totui c sutele de mii de cri potale trimise vor avea totui un efect. Locuitorii comunelor europene erau chemai de ctre administraia local s participe la operaiune prin trimiterea masiv i simultan de cri potale. Acestea erau pre-imprimate de Coordonare sau de comun, erau semnate de locuitorii participani cu numele lor i trimise preedintelui, ambasadorului i primarului de sat din România. Au fost trimise în ar zeci de mii de astfel de cri potale.
Model de carte potal
Locuitorii comunelor erau încurajai s propun idei de susinere a
Operaiunii
• Au sosit astfel la sediul Coordonrii o serie de astfel de idei: unii propuneau s i se scrie lui Gorbaciov i s i se explice pericolul în care se aflau satele româneti, alii s scrie federaiilor profesionale româneti corespondente, s scrie direct preedintelui Ceauescu în ideea de a face apel la logica sa ,,intelectual i afectiv’’. Alii propuneau s se boicoteze turismul românesc.
• Cei mai muli scriau : „Numele meu este..., sunt din comuna... Am auzit din mass-media despre aciunea dvs., ne putei da, v rog, mai multe detalii/materiale de documentare, etc.”. Ali locuitori ai comunelor occidentale scriau Coordonrii din motive sentimentale. Erau oameni care vizitaser ara i care îndrgiser locurile pe care le cunoscuser, sau care aveau prieteni români în ar sau în exil.
Administraiile comunale, indiferent de coloratura politic, au primit
pozitiv solicitarea echipei OVR. Rspunsul comunelor a fost în mare
parte favorabil:
„Când am aflat de acest plan de sistematizare, am rmas uimit. Prea de neîneles o astfel de msur. De aceea am propus colegiului comunal pe 28 februarie s aderm la OVR i s adoptm unul din acele sate ameninate cu distrugerea. Ne facem aadar garani i solidari ai conservrii sale i ne raportm în continuare la Declaraia din 26 august 1789 (Declaraia Drepturilor Omului) care este fundamentul democraiei noastre’’. Michel Mathy (Villers-la-Ville) : le bicentenaire des droits de l’homme, în Cutia 69, Arhiva Mundaneum/Mons
Administraiile comunale îi încurajau cetenii s se implice.
De exemplu administraia din Céroux care adopta satul Petrova îi încuraja locuitorii s sprijine Operaiunea, cci „sprijinul vostru, ideile i colaborarea voastr sunt eseniale i necesare pentru a duce la capt acest proiect’’.
Profesorii au fost foarte receptivi la mesajul Operaiunii , colile au jucat un rol
important în difuzarea mesajului : copiii aflau la coal despre micare i povesteau
acas cele ce auziser. Copiii au fost implicai în aceast micare de protest, iar
emoia lor este cu adevrat impresionant.
• Copiii au construit împreun 25.000 de csue din hârtie, carton sau din lut, pân la jumtatea lunii octombrie 1989. Aceste csue erau un simbol. Era vorba de fapt de introducerea elevilor într-o aciune concret. Csuele de hârtie au fost construite de copiii mai multor coli (Chimay, Dinant, Perwez, Ottignies, etc.) urmând a fi finalizate în ziua de 14 octombrie când aveau s fie aduse toate la un loc. Coordonarea trimitea înc din luna septembrie, ctre primriile comunelor belgiene, cererea ca elevii din colile locale s participe cu csue din carton la acest proiect.
• Pe 14 octombrie 1989 s-a organizat expoziia csuelor la Floreffe. A fost un eveniment cu adevrat emoionant, atât pentru copii, prini, cât i pentru organizatorii OVR. Cele 25.000 de csue de carton au cuprins parterul i scrile cldirii care le-a gzduit. Expoziia simboliza fraternizarea i solidaritatea copiilor belgieni fa de cei români. O mie de persoane au fost prezente la vernisaj i alte 400 au vizitat expoziia în urmtoarele zile. Expoziia urma a fi transportat în urmtoarele luni, în alte ri participante la Operaiune.
• Une expérience pédagogique dans la foulée de l’opération, extras de pres din Le Soir, 27.08.1989, în Cutia 69
Expoziia de la Floreffe
Expoziia de la Floreffe
În timp, s-au organizat comitete de coordonare i în celelalte ri europene, Comitetul central rmânând la Bruxelles.
• În primul semestru al anului 1989, OVR devenea cu adevrat internaional, cu extensii în Frana, Elveia, Canada, Luxembourg, Marea Britanie, Spania, Ungaria, etc. Coordonarea francez lua fiin înc din martie 1989, a urmat cea elveian. Marea Britanie este cea de-a patra ar care se altura Coordonrii, în mai 1989.
• La sfâritul anului 1989, cu câteva ore înainte de cderea regimului Ceauescu, Coordonarea numra 2.200 de comune europene adoptatoare i circa 30 de milioane de europeni implicai. Majoritatea celor 2.200 de comune mobilizate erau franceze (1.252 de adopii). Belgia numra 354 comune participante, iar Elveia 210. Marea Britanie numra 71. Frana, Belgia, Elveia, Marea Britanie, erau considearte lideri ai Operaiunii, fiind rile care s-au mobilizat cel mai repede i în numr cel mai mare. Norvegia devenea, în ultimul trimestru al anului 1989, a cincea ar cu 60 de comune. rile de Jos numrau 20 de comune.
În primele luni din 1990
• Fervoarea belgienilor a continuat i dup decembrie 1989. Dup 1990, cererile de adopie au continuat s soseasc la sediul din Bruxelles. În primele luni din anul 1990, camioane pline cu ajutoare umanitare (alimente, haine, medicamente) au luat drumul României din comunele belgiene i franceze.
• Se estimeaz c 2.000 de belgieni din 200 de comune au vizitat ara noastr cu ajutoare umanitare în primele luni de dup revoluie. Cei care plecau în aceste convoaie erau de regul angajai din primrii, secretari, uneori chiar primarii, proprietarii de camioane, mecanici, medici, jurnaliti i cine dorea s se alture grupului. Quelques reflexions roumaines sur l’Operation Villages Roumains
(OVR), în Cutia 7
• Emoia primelor contacte dintre români i belgieni era de ambele pri : pentru români era un context total nou i pentru belgieni la fel. Belgienii se bucurau c îi pot ajuta semenii, dar mai ales se bucurau de cldura cu care erau întâmpinai. Erau impresionai de de generozitatea oamenilor care se strduiau s le ofere din puinul pe care îl aveau. Erau frapai de vidul din rafturile magazinelor i de lipsurile de tot felul.
Plecarea unui camion umanitar belgian ctre România
Începând cu septembrie 1990, coordonarea belgian cuta s renune
la ideea de ajutoare i de asisten.
• Se gândeau acum la dezvoltarea unor parteneriate între comunele occidentale i
satele româneti, pentru ca partea român s poat avea iniiative i s îi asume
responsabiliti. Dup ce entuziasmul umanitar s-a mai linitit, echipa belgian se
gândea la o nou campanie pentru a facilita deplasarea oamenilor dinspre Est spre
Vestul Europei i invers. Pentru românii care doreau s viziteze comunele înfrite,
obinerea vizei nu era simpl, costul fiind un sfert dintr-un salariu mediu pe
economie la acea dat, OVR fcea demersuri pentru gratuitatea vizelor. Contactele
începeau s devin tot mai dese. Echipa OVR organiza stagii de schimb profesional,
în care românii edeau la o familie belgian între o lun i trei luni.
• La sfâritul lunii martie 1990, sosea în sfârit i recunoaterea eforturilor echipei
belgiene: la primria municipiului Cluj avea loc, pe 31 martie, o emoionant
festivitate prin care unui numr de 16 ceteni belgieni le era decernat titlul de
cetean de onoare al Clujului: Anne Bontemps, Yves Luc Conreur, Claire Dalliers,
Anne Degrave, Malgorzata Dzierawska, Paul Hermant, Vincent Magos, Eric
Masquelier, Daniel Wathelet, Dominique Vossen, Fabienne Philippart, Sergio
Cardoso, Daniel Staerlen, Sergo Verheylewegen.
În anii ce au urmat, profilul Operaiunii a continuat s se adapteze
evoluiei României.
• OVR avea s joace un rol în câteva mari evenimente politice în primii ani de
democraie. OVR a fost implicat la primele alegeri libere din România, prin
reprezentani ai Operaiunii care au asistat în 1.500 localiti româneti în calitate
de observatori la desfurarea alegerilor. Tot în aceeai perioad luau fiin
„Atelierele Democraiei”, o platform de dezbateri a chestiunilor presante ale
tranziiei româneti, la care OVR a fost co-organizator împreun cu Médecins Sans
Frontières/Belgia, Reporteri Fr Frontiere, Comitetul Helsinki Frana, Ministerul
Culturii, Liga Român pentru Drepturile Omului i „Flacra” din partea român.
Proiectul acestor ateliere a luat fiin la puin timp dup intervenia minerilor la
Bucureti.
• Conflictele dintre români i maghiari din martie 1990 de la Târgu Mure, au avut ca
efect „Protocolul de la Cluj”, un cadru de dezbatere în care partea român i cea
maghiar din România au fost aduse la masa discuiilor, cu mediatori occidentali,
printre care i OVR.
• Ulterior, ca urmare a inundaiilor din iulie-august 1991 din Bacu, OVR a participat
cu ajutoare umanitare de urgen (moto-pompe, dezinfectani, corturi, etc.). Au
sprijinit reconstruirea a ase sate sinistrate (80 de familii rmase fr adpost),
fcând apel la resursele financiare a comunelor occidentale i mobilizând mâna de
lucru local.
Dup 1990, Coordonarea a continuat s primeasc întrebri din partea
comunelor occidentale referitor la modul în care puteau ajuta satele
româneti, dat fiind noul context, iar din partea român primea noi i
noi cereri de înfrire cu localiti occidentale.
În anul 1995, era lansat un proiect de lege în colaborare cu experi ai
programului PHARE i a Organizaiei Internaionale de Turism. Scopul era ca
turismul s intre în proporie de 50% în sectorul privat, în perspectiva unei
privatizri totale în 1996. În cadrul reuniunilor PHARE, OVR era prezent ca
parte din proiect. Promovarea turismului rural a fost unul din punctele
importante promovate de OVR dup 1995.
Ce a însemnat OVR
• OVR a însemnat mult nu doar pentru români, dar i pentru belgieni. Pentru a pune pe picioare aciuni de adoptare ca scut de aprare a satelor, au fost create comitete în care se amestecau ceteni cu diverse responsabiliti politice (primari, consilieri muncipali, administratori, responsabili cu serviul de ajutor social). Toate acestea – în Belgia – trecând peste clivajele religioase i politice. Un asemenea melanj eteroclit era rar. Belgienii au reuit s fie unii pentru o cauz.
• Prin Operaiunea de Salvare a Satelor, prea c Europa venea în ajutorul României, la iniiativa belgienilor. Europa cetenilor prea s se organizeze începând de la cazul românesc. OVR prea a fi începutul unei transformri profunde a concepiei asupra drepturilor omului i a relaiilor directe între cetenii europeni. Ideea înfiinrii Operaiunii rmâne una dintre cele mai îndrznee i mai rezoluionar de la sfâritul anilor ’80. OVR a avut meritul de a încerca s salveze una din ultimele civilizaii rurale europene. OVR a însemnat un exerciiu de solidaritate european într-o Europ care se strduia s urmeze un discurs de unitate european.
Continentul prea s se transforme dintr-un spaiu geografic divizat
într-unul al solidaritii, într-un continent definit prin oamenii care îl
locuiesc i nu de pacte sau contracte politice sau economice.
• Ca s înelegem logica dup care a fucionat OVR, trebuie s înelegem c
occidentalii priveau restaurarea caselor vechi ca pe un lucru de o mare importan
pentru identitatea naional. Ei nu pledau nicidecum pentru o meninere a satului
românesc într-o stare „tradiional”, de înapoiere, ci pentru o restaurare care s
permit locuirea pe mai departe în condiii crescute de confort, luând totodat în
calcul i mediul înconjurtor (strzi, piee publice, verdea, într-un cuvând
amenajare). Ei vedeau în sat potenial de dezvoltare, credeau în participarea lumii
rurale la dezvoltarea global a societii. Une nouvelle vie pour nos villages, par Georges Calteux, Directeur
du Services des Sites et Monuments nationaux du Grand-Duché de Luxembourg, în Cutia 37
• OVR are meritul de a se fi aplecat asupra salvrii uneia dintre cele mai vechi
civilizaii rurale ale Europei. Prin faptul c au creat o situaie de alian între
comunele occidentale în favoarea satului românesc, echipa a realizat un act de
originalitate, punând satul în centrul ateniei publice internaionale. Occidentalii
considerau comuna mai mult decât o unitate administrativ, o priveau ca pe o
unitate de baz a democraiei.
• Reeaua creat de OVR a realizat puni de legtur între comuniti, puni care s-
au perpetuat i dup 1990.
Reuniuni de informare locale cu Sigla OVR (sgeata cu dublu sens)
(Cutia 1, Arhiva Mundaneum)
Scrisoarea tipizat pentru primari
Proces-verbal de adoptare de sate
Afi de participare la Operaiune
Panourile care se amplasau la intrare în localiti. Era scris numele
satului românesc adoptat.
Din presa local a comunelor
Aspecte din timpul reuniunilor OVR
Presa a jucat un rol deosebit de important în difuzarea mesajului OVR
Situaia pe ri în 1990
Ajutoarele umanitare
Atelierele democraiei
OVR a promovat dup 1994 turismul rural în ceea ce s-a numit Reea
Turistic
Dup 1990, legturile au continuat, chiar dac situaia se schimbase.
În 1994 se srbtoreau, cu mult emoie, 5 ani de OVR. Astzi, OVR
Internaional continu s activeze, orientându-se, în ultimii ani, ctre
aciuni în Republica Moldova.