OK Istoria Martirilor de John Foxe Ä‚Ë Ă˘â€šÂ¬Ă˘â‚¬Ĺ› Cap 1-2 · Allen Munt,...

14.06.2010 http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/

Istoria Martirilor de John Foxe (tradus de Petru Popovici)

www.1843-chart.com

– I S T O R I A M A R T I R I L O R , D E J O H N F O X E –

Pagina 2

Istoria Martirilor (Church History)de John Foxe

Capitolul 1 – Apostolii, Martiraj sub Imparatii Nero, Domitian, Traian, Adrian, Antoninus Verus, Severus ………………………………………………………………………….………………….pag. 04

Capitolul 2 – Martiraj sub Imparatii Maximumus, Decius, Valerian, Dioclesian, Licinius, Persia, Iulian si Constantin cel Mare ………………………………………………………………………….………………….pag. 12

Capitolul 3 – John Wycliffe, Sir William Sautre, John Badby, William Thorpe, Jan Huss, Ieremia din Praga, William White, Joan Boughton si Girolamo Savonarola ………………………………………………………………………….………………….pag. 19

Capitolul 4 – Joan Clerk, Thomas Chase, Laurence Ghest, John Browne ………………………………………………………………………….………………….pag. 27

Capitolul 5A – Martin Luter, Ulrich Zwingli, Wendelmuta, Waldenzii, Thomas Bilney, John Twkesbury, John Frith, Andrew Hewet, Thomas Bennett, William Tyndale, John Lambert………………………………………………………………………….………………….pag. 31

Capitolul 5 B – Robert Barnes, Kerby si Clarke, Patrick Hamilton, Henry Forrest, Straiton si Gourlay, Thomas Forrest, George Wishart, Adam Wallace, Walter Milne ………………………………………………………………………….………………….pag. 42

Capitolul 6 – John Rogers, Lauwrence Sanders, John Hooper, Rowland Taylor, William Hunter, Rawlins White, George Marsh, William Flower, John Cardmaker i John Warne, Thomas Hawkes ………………………………………………………………………….………………….pag. 51

Capitolul 7 – Thomas Watts, Proclama ia împotriva c r ilor, John Bradford, John Leaf, James Trevisam, John Bland, Christopher Waid, Carver i Launder, Thomas Iveson, James Abbeys, John Denley, Warne, Tankervil i al ii………………………………………………………………………….………………….pag. 65

Capitolul 8 – Fra ii Glover, William Wolsey i Robert Pygot, Episcopul Ridley, Episcopul Latimer, Ridley i Latimer, Scrisoare de desp r ire a lui Ridley ………………………………………………………………………….………………….pag. 77

Capitolul 9 – Arhiepiscopul Cranmer ………………………………………………………………………….………………….pag. 88

Capitolul 10 – Gertrude Crokhay, Cei doi Spurg, Cavill, Ambrose, Drake i Tims, Hugh Laverock i John Apprice, Catherine Hut, Joan Hornes i Elizabeth Thackvill, Cei treisprezece, Julius Palmer, Joan Waste, Alice Bendon, Richard Woodman, John Hullier, Simon Miller i Elizabeth Cooper, O femeie din Norwich, William, Alice i Rose Allen Munt, D-na Joyce Lewis, William Fetty, Alexander Gough i Alice Driver, “Haide i,s -i ardem!”, Thomas Hudson, Povestea episcopului Bonner, Moartea reginei Maria, Regina Elisabeta ………………………………………………………………………….………………….pag. 95


Pagina 3

Introducerea

John Foxe s-a n scut în 1516, la Boston, Lincolnshire, Anglia. La vârsta de 16 de ani a plecat la Oxford, unde i-a luat licen a în 1537, a devenit profesor i i-a terminat studiile de masterat în 1543. În timp ce preda la Oxford, el a devenit prieten bun cu

Hugh Latimer i William Tyndale, îmbr i ândprotestantismul. Vederile sale erau mai extremiste decât se admitea în colegiu, a a c a p r situniversitatea în 1545, s-a c s torit i s-a mutat la Londra, unde a devenit profesorul particular al nepo ilor ducelui de Norfolk.

Foxe a fost ordinat diacon al Bisericii Angliei i a activat în favoarea Reformei, scriind câteva tratate iîncepându- i lucrul la relatarea istoriei martirilor cre tini, îns a fost silit s p r seasc ara în 1553 când Regina Maria, catolica, s-a urcat pe tron. Prima parte a c r ii sale a fost tip rit în 1554, la Strassbourg, în Fran a. A plecat apoi la Frankfurt pentru a sprijini grupul calvinist al lui John Knox i s-a mutat la Basel, în Elve ia, unde a lucrat ca i corector al unui tipograf.

Lui Foxe i s-au transmis în Basel manuscrise i m rturii oculare ale persecut riiprotestan ilor sub domnia Reginei Maria i el a continuat s lucreze la cartea sa, publicând manuscrisul complet în 1559, anul în care s-a urcat pe tron Regina Elisabeta I. Întorcându-se în Anglia, a completat cartea cu mai multe detalii, a tradus-o în limba englez i a tip rit-o în 1563 cu titlul “Fapte i exemple remarcabile ale acestor zile din urm i primejdioase”.

Textul a devenit cunoscut în mod public ca i “Cartea Martirilor” i a fost citit de mul i englezi puritani i a modelat opinia public referitor la catolicism cel pu intimp de un secol.

Foxe a fost ordinat preot anglican în 1560 dar a refuzat toate slujbele biserice ti din pricina crezurilor sale puritane. Oricum a continuat i s - i publice predicile, a slujit victimelor epidemiei de cium din 1563 i apoi a implorat Regina Elisabeta s nu execute pe anabapti ti în 1563 i pe iezui i în 1581.

Între timp, Cartea Martirilor a fost pus în bisericile engleze, a fost citit marinarilor lui Sir Francis Drake i a fost studiat de familiile puritane care o

considerau o parte vital a educa iei copiilor lor.

Foxe a murit în aprilie 1587 i a fost înmormântat în St.Giles Church din Cripplegate, Londra. So ia sa a supravie uit cu 18 ani i au avut cel pu in cinci copii.

Aceast edi ie este o repovestire a principalelor relat ri ale lui Foxe, într-o englezmodern i ar trebui s fie în eleas u or atât de copii cât i de adul i.


Pagina 4

Capitolul 1 – Apostolii, Martiraj sub Imparatii Nero, Domitian, Traian, Adrian, Antoninus Verus, Severus

În Evanghelia dup Matei citim c Simon Petru a fost prima persoan care L-a recunoscut în mod deschis pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, i c Isus, v zând mâna lui Dumnezeu în aceasta, l-a numit pe Petru o piatr pe care El Î i va construi Biserica – o Biseric pe care nici m car por ile locuin ei mor ilor nu o vor putea birui.

Aceasta ne indic trei lucruri. În primul rând, fapul c Cristos va avea o Biseric în aceast lume. În al doilea rând, faptul c Biserica va fi prigonit , i nu numai de lume ci i de toate puterile iadului. În al treilea rând, faptul c în ciuda persecu iilor, Biserica va

supravie ui.

Întreaga istorie a Bisericii pân în ziua de ast zi confirm profe ia lui Cristos. Prin i, regi i al i conduc tori ai lumii acesteia i-au folosit toat puterea i dib cia împotriva

Bisericii i totu i ea continu s reziste i s se in în picioare. Furtunile care s-au ab tut asupra ei i au fost remarcabile. Am scris aceast istorie pentru c lucr rileminunate ale lui Dumnezeu în sânul Bisericii s fie vizibile tuturor celor care ar putea strag vreun folos din ele.

Dintre to i oamenii care L-au auzit vorbind pe Isus, fariseii i c rturarii ar fi trebuit s fie primii care s Îl primeasc , din moment ce erau familiariza i atât de bine cu legea lui Dumnezeu. Totu i ei L-au respins i L-au prigonit, alegând s r mân supu i Cezarului i Cezarul a fost cel care i-a nimicit pe ei pân la urm …

Pedeapsa lui Dumnezeu a c zut din greu i asupra romanilor. Auzind despre lucr rile,moartea i învierea lui Cristos, împ ratul Tiberiu a propus senatului roman ca El s fie adorat în chip de zeu, îns senatorii l-au refuzat preferând s aib un împ rat i nu un Rege ceresc. Drept r spuns, Dumnezeu le-a a â at proprii împ ra i împotriva lor, ceea ce a dus la nimicirea majorit ii celor din senat i la suferin a Romei timp de aproape trei sute de ani.

Tiberiu a devenit un tiran, i-a ucis propria mam i nepo ii, prin ii ora ului i proprii s iconsilieri. Suetoniu spunea despre el c era atât de aspru încât într-o singur zi a dispus executarea a dou zeci de oameni. Pilat, sub conducerea c ruia a fost r stignitCristos, a fost trimis la Roma i apoi exilat la Viena, unde s-a sinucis la urm . Agripa cel mai în vârst a fost chiar întemni at de c tre Tiberiu pentru o vreme.

Dup moartea lui Tiberiu a urmat Caligula la tron, care a pretins c lumea s i se închine ca unui zeu. El l-a exilat pe Herodes Antipa, uciga ul lui Ioan Botez torul i cel care L-a condamnat pe Cristos, care a fost apoi asasinat în al patrulea an al domniei sale.

Dup 13 ani de domnie crud sub Claudiu, poporul Romei a c zut sub puterea lui Nero, care a domnit 14 ani i a ucis majoritatea celor din senatul roman i a nimicit întregul ordin cavaleresc al Romei. El a fost atât de crud i inuman încât i-a condamnat la moarte propria sa mam , cumnat, sor , so ie i mentori, Seneca i Lucan. Apoi a poruncit ca s se dea foc Romei în dou sprezece locuri diferite în timp ce el cânta versuri de Homer. Pentru a evita s fie condamnat pentru aceasta, el i-a acuzat pe cre tini ca incendiatori i a cauzat prigonirea lor.


Pagina 5

În anul 70 d.Cr., Titus i tat l s u Vespasian au distrus Ierusalimul i toat Galileea peste 1100000 de evrei i vânzând restul din ei în robie. Vedem deci c cei care L-au respins pe Isus au fost f cu i s sufere pentru faptele lor.

Apostolii

Primul apostol care a suferit martiriul, dup tefan, a fost Iacov fratele lui Ioan. Clement ne spune c “Atunci când acest Iacov a fost dus la tribunal, omul care l-a dus acolo icare era cauza necazului s u, v zându-l condamnat i sortit mor ii, a fost în a a m surr scolit în inim i con tiin încât mergând la locul execu iei s-a declarat de bun voieca fiind i el cre tin. i astfel au fost condu i împreun i pe drum acest om a dorit sprimeasc iertarea din partea lui Iacov pentru cele ce i le-a f cut. Dup ce Iacov a cugetat un pic, întorcându-se spre el i i-a zis “Pace ie frate” i l-a s rutat. i amândoi au fost decapita i în 36 d.Cr.

Toma a predicat parzilor, mezilor, persanilor, carmenienilor, hircanienilor, bactrienilor imagienilor. El a fost omorât în Calamina, India.

Simon, fratele lui Iuda i al lui Iacov cel Tân r, care to i erau fiii Mariei Cleopa i ai lui Alfeu, a fost episcopul de Ierusalim dup Iacov. El a fost r stignit în Egipt, în timpul domniei împ ratului roman Traian.

Simon apostolul, numit Cananeanul sau Zelotul, a predicat în Mauritania, Africa iBritania. El a fost r stignit de asemenea.

Marcu, primul episcop al Alexandriei, a predicat Evanghelia în Egipt. El a fost ars iîngropat într-un loc numit Bucolus, în timpul domniei lui Traian.

Despre Bartolomeu se spune c a predicat în India i a tradus Evanghelia dup Matei în limba b tina ilor. El a fost b tut, r stignit i decapitat în Albinopolis, Armenia.

Andrei, fratele lui Petru, a predicat sci ilor, sogdienilor i secilor în Sebastopolis, Etiopia, în anul 80 d.Cr. El a fost r stignit de c tre Aegeas, guvernatorul Edesenilor i a fost îngropat în Petrae, în Archaia. Benard i Sf.Ciprian men ioneaz m rturisirea imartiriul acestui apostol binecuvântat. Am putut aduna acest material în parte de la ei iîn parte de la al i scriitori vrednici de încredere.

Când Andrei, prin predicarea sa neîntrerupta adus pe mul i la credin a în Cristos, Aegeas guvernatorul a cerut permisiunea senatului roman s sileasc pe to i cre tinii s aducjertfe în cinstea idolilor romani. Andrei s-a gândit s se opun lui Aegeas i s-a dus la el ca s -i spun c un judec tor al oamenilor ar trebui s cunoasc întâi i s se închine Judec torului s u din ceruri. Închinându-se adev ratului Dumnezeu, i-a spus Andrei, el ar trebui s alunge din mintea sa to i zeii fal ii idolii orbi.


Pagina 6

Furios pe Andrei, Aegeas l-a întrebat dac el este cel care a r sturnat pe dos nu cu mult vreme în urm templul zeilor i i-a convins pe oameni s devin cre tini – o “sect supersti ioas ” care a fost declarat recent ilegal de c tre romani.

Andrei a r spuns zicând c conduc torii Romei nu au în eles adev rul. Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume de dragul oamenilor, a înv at pe oameni c zeii romani sunt diavoli, du mani ai omenirii care îi înva pe oameni s Îl jigneasc pe Dumnezeu i s -L determine s Se întoarc de la ei. Slujind diavolului, oamenii cad în tot soiul de r ut i, spunea Andrei, i dup ce mor, nimic nu se mai ine minte despre ei decât faptele lor rele.

Preconsulul i-a poruncit lui Andrei s nu mai predice aceste lucruri fiindc altfel va fi repede r stignit. La care Andrei a r spuns: “Nu a fi predicat despre cinstea i slava crucii dac m-a fi temut de moartea pe cruce.” El a fost condamnat s fie r stignitpentru înv area oamenilor despre o sect nou i îndep rtarea religiei zeilor romani.

Mergând spre locul execu iei i v zând crucea care îl a tepta, Andrei nu i-a aschimbat fa a, nici nu a ezitat în vorbirea sa, nici nu a le inat i nici logica dup care au tânjit i o primesc cu bucurie. Cu un cuget dornic, bucuros i plin de a teptare vin la tine, fiind un ucenic al Aceluia Care a atârnat pe tine, fiindc eu din totdeauna te-am iubit i am tânjit s te îmbr i ez”. Matei a scris Evanghelia sa evreilor, în limba ebraic . Dup ce a convertit Etiopia i întregul Egipt, regele Hircanus a trimis pe cineva care s -l ucid cu o suli .

Dup ani de predicare la na iunile barbare, Filip a fost b tut cu pietre i r stignit în Hierapolis, Frigia i a fost îngropat acolo împreun cu fiica sa.

Despre Iacov, fratele Domnului, citim urm toarele, Iacov, fiind socotit un om drept ides vâr it, a condus Biserica împreun cu apostolii. El nu bea vin sau b uturi tari, nu mânca carne i nu s-a tuns niciodat . El era singurul c ruia i se îng duia s intre în locul sfânt fiindc nu a purtat niciodat haine de lân ci numai bumbac. El obi nuia sintre în templu, s cad pe genunchi i s cear iertarea poporului i f cea acest lucru atât de des încât genunchii s i i-au pierdut sensibilitatea i s-au t b cit ca genunchii c milelor. Din pricina vie ii sale sfinte, Iacov a fost numit “Cel drept” i “P zitorulpoporului”.

Când mul i dintre conduc torii lor s-au convertit, evreii, c rturarii i fariseii au început sse team c în curând tot poporul se va hot râ s Îl urmeze pe Isus. Ei s-au întâlnit cu Iacov i i-au spus: “Te implor m s înfrânezi poporul, c ci ei cred despre Isus c El este Cristosul. Convinge-i pe cei care vin la Pa te s gândeasc a a cum trebuie despre Cristos, fiindc to i te vor asculta. Urc -te pe acoperi ul templului pentru ca s fii auzit de to i”.

În timpul Pa telor, c rturarii i fariseii l-au urcat pe Iacov pe strea ina templului strigându-i: “Tu care e ti a a de drept i pe care to i trebuie s îl ascult m, acest popor r t ce te dup Isus care a fost r stignit”.

i Iacov a r spuns: “De ce m întreba i pe mine despre Isus Fiul Omului? El ade la dreapta Celui Preaânalt i va veni pe norii cerului”.

Auzind aceasta, mul i oameni din popor au fost convin i i Îl l udau pe Dumnezeu strigând: “Osana Fiul lui David!” Atunci c rturarii i fariseii i-au dat seama c n-au f cut


Pagina 7

bine l sându-l pe Iacov s m rturiseasc despre Cristos. Ei au strigat: “Oh, i acest om drept este în elat!” i s-au urcat i l-au aruncat pe Iacov de pe Templu.

Dar Iacov nu a murit în c z tur , s-a ridicat i a stat pe genunchi i a strigat: “O Doamne Dumnezeule, Tat , Te implor s -i ier i fiinc nu tiu ce fac!”

Ei s-au hot rât s îl omoare cu pietre pe Iacov, dar un preot le-a zis: “A tepta i! Ce face i? Acest om drept se roag pentru voi!” Dar unul din mul ime, a luat bâta cu care obi nuia s bat es tura i l-a lovit pe Iacov în cap, ucigându-l i l-au îngropat în locul pe care a c zut. Iacov a fost un adev rat martor al lui Cristos pentru evrei i neamuri.

Primul val de persecutii

Primul din cele zece valuri de persecu ii a fost pornit de Nero, în jurul anului 64 A.D. Furia sa împotriva cre tinilor era a a de mare încât Eusebiu ne spune c : “puteai vedea ora e întregi pline de trupuri de oameni, b trânul z cândlâng tân r, i trupurile femeilor care erau aruncate în strad erau goale, f r nici un respect fa de sexul lor”. Mul i cre tini din acele zile credeau c Nero era Antichrsitul din pricina cruzimii sale i a groz viilor care se f ceau.

Apostolul Petru a fost condamnat la moarte în timpul acestui val de prigoan , de i unii spun c a sc pat. Se tiec mul i cre tini l-au sf tuit s p r seasc ora ul i tradi iane spune c ajuns la por ile ora ului, Petru L-a v zut pe Isus venind c tre el. “Doamne unde Te duci?” a întrebat Petru. “Vin ca s fiu r stignit din nou” a r spuns Isus.

V zând c suferin a sa este în eleas , Petru s-a întors în ora , unde a fost r stignit cu capul în jos, ne spune Ieronim, fiindc nu se socotea vrednic de a fi r stignit la fel ca iDomnul s u.

Pavel a avut de asemenea de suferit în timpul prigoanei, atunci când Nero a trimis doi cavaleri ai s i, Ferega i Parthemius, ca s -l aduc la locul execu iei. Ei l-au g sit pe Pavel înv ând norodul i l-au rugat s se roage pentru ei, pentru ca s poat crede. Primind asigurarea din partea lui Pavel c vor fi boteza i în curând, cei doi l-au condus din ora , spre locul de execu ie, unde Pavel a fost decapitat.

Acest val de persecu ii a luat sfâr it sub domnia lui Vespasian, l sând cre tinilor un timp de r gaz.

Al doilea val de persecu ii

Al doilea val de persecu ii s-a pornit în timpul domniei lui Domi ian, fratele lui Titus. Domi ian l-a exilat pe Ioan în insula Patmos, dar la moartea lui Domi ian i s-a permis sse întoarc în Efes, în anul 97 A.D. Ioan a r mas la Efes pân în timpul domniei lui Traian i a condus Bisericile din Asia, i a scris Evanghelia i a murit la vârsta de 100 de ani.


Pagina 8

De ce au prigonit atât de mult împ ra ii romani i senatul pe cre tini? În primul rând, ei nu în elegeau c Împ r ia lui Cristos nu este o împ r ie temporal i se temeau

pentru func iile lor de conducere dac prea mul icet eni Îl urmau pe Cristos. În al doilea rând, cre tinii dispre uiaudumnezeii romani fal i,preferând s se închine Dumnezeului celui viu iadev rat. Orice se întâmpla în Roma, foamete, epidemii, cutremure, r zboaie sau vreme rea, cre tinii erau cei învinui i,fiind cei care desfidau zeii romani.

Roma - Foxe's Book of martyrs (Cartea Istoria Martirilor)

Moartea nu era socotit ca fiind o pedeaps suficient pentru cre tini, care erau supu icelor mai crude tratamente posibile. Erau biciu i, li se scoteau m runtaiele, erau sfâ ia iîn buc i i omorâ i cu pietre. Li se puneau pe trup pl ci de metal înro ite în foc, erau trangula i, arunca i fiarelor s lbatice, erau ag a i în coarnele taurilor i spânzura i.

Dup ce mureau, trupurile lor erau stivuite în gr mezi care erau l sate s putrezeasc ,f r a fi îngropate. Dar în ciuda tuturor acestor lucruri, Biserica a continuat s creasc ,fiind adânc înr d cinat în înv tura apostolilor i udat de sângele sfin ilor.

Al treilea val de persecutii

În timpul celui de-al treilea val de prigoan , Pliniu cel Tân r i-a scris împ ratului Traian, plângându-se c mii de cre tini erau omorâ i zilnic, de i nici unul din ei nu a f cut nimic vrednic de a fi persecutat.

În timpul acestei prigoane, Ignatius a fost condamnat la moarte pentru c L-a m rturisitpe Cristos. La acea vreme, el tr ia în Antiohia, urmând în slujba de episcop lui Petru. C l torind sub paza grea din Siria la Roma, el predica bisericilor pe unde trecea i a rugat biserica din Roma s nu încerce s îl salveze. Condamnat la a fi aruncat leilor, Ignatius a spus: “Eu sunt graiul lui Cristos, voi fi m cinat de din ii fiarelor s lbaticepentru ca s fiu g sit pâine curat ”.

Al patrulea val de persecutii

Dup un timp de r gaz, cre tinii au fost din nou prigoni i, de data aceasta în timpul domniei lui Marcus Aurelius, în anul 161AD.

Unul din cei care au suferit în aceast perioad a fost Policarp, venerabilul episcop de Smirna. Cu trei zile înainte de a fi prins, Policarp a visat c perna de sub capul lui a luat foc, i când s-a trezit le-a spus tuturor celor din jurul s u c el va fi ars de viu din pricina lui Cristos.


Pagina 9

Auzind într-o sear c cei care veneau s -l prind au sosit, Policarp s-a ridicat din pat pentru a-i întâmpina, a dat porunc s li se preg teasc de mâncare i dup aceia i-a rugat s fie l sat singur timp de o or pentru ca s se roage. Solda ii au fost atât de impresiona i de vârsta înaintat a lui Policarp de atitudinea sa încât au început s se întrebe de ce erau trimi i s -l prind , dar odat ce el i-a terminat rug ciunile, l-au suit pe un asin i l-au dus în ora .

Intrând în aren cu paznicii s i, o voce din ceruri a spus: “Fii tare Policarp i fii b rbat”.Nimeni din jur nu a v zut pe cineva vorbind, dar mul i oameni au auzit acel glas. Adus în fa a tribunalului i a poporului, Policarp a refuzat s se lepede de Cristos, de iproconsulul l-a implorat “gânde te-te la tine i fie- i mil de vârsta ta înaintat . Leap de-te de Cristos i eu te voi elibera.” Policarp a r spuns: “Optzeci i ase de ani L-am slujit i niciodat nu mi-a f cut nici un r u. Cum a putea s -L hulesc pe Regele meu Care

m-a mântuit?” Amenin at c va fi aruncat la fiare i c va fi ars, Policarp a r mas tare ia spus “Ce mai a tep i? F ce vrei.”

Mul imea a cerut moartea lui Policarp, adunând lemne pentru rug i preg tindu-se s îl lege de stâlp. L sa i-m ,” a zis el, “Cel Care îmi va da putere s rabd focul îmi va da putere i s nu m clintesc de pe rug.”

A a c nu l-au mai intuit de stâlp, ci numai l-au legat.

Imediat ce i-a terminat rug ciunea, s-a dat foc rugului, dar fl c rile parc ocoleau trupul s u i nu-l atingeau. Oamenii au convins un soldat s -l înjunghie cu o sabie dar când a f cut-o, s-a scurs atât sânge c a stins focul. Atunci solda ii i-au luat trupul i l-au aruncat în foc, unde s-a pref cut în cenu . Mai târziu ni te cre tini au strâns cenu a i au îngropat-o cum se cuvine.

În timpul acelea i prigoane, cre tinii din Lyon i Viena, au suferit de asemenea, printre ei num rându-se Sanctus din Viena, Maturus, Attalus din Pergam i o femeie numitBlandina. To i ace tia au fost crud tortura i dar au suportat atât tortura cât i moartea cu t rie i în mod vrednic.

Al cincelea val de persecutii

În timpul domniei lui Severus, cre tinii au avut câ iva ani lini te i au putut s se închine lui Dumnezeu f r s se team c vor fi pedepsi i. Dar dup un timp, mul imeaignorant i r u inten ionat a avut câ tig de cauz i vechile legi au fost reintroduse împotriva cre tinilor. Focul, sabia, fiarele i temni a erau folosite din nou i pân itrupurile moarte ale cre tinilor erau furate din morminte i erau mutilate. Totu i cei credincio i se înmul eau. Tertulian, care a tr it în aceast vreme, a spus c daccre tinii ar pleca din teritoriile romane, imperiul ar fi sl bit mult.

De acum, persecu iile s-au întins pân în Africa de nord, care era o provincie roman , imul i cre tini au fost uci i în locurile acelea. Una dintre ei a fost Perpetua, o femeie de 26 de ani, m ritat cu un copil nou n scut. Dus în fa a proconsulului Minutius, Perpetuei i s-a poruncit s aduc jertfe idolilor. Refuzând acest lucru, ea a fost aruncatîntr-o temni întunecoas , copilul i-a fost luat, dar doi dintre temnicerii ei, Tertius iPomponius i-au dat voie s ias afar la aer câteva ore pe zi, timp în care i se d deavoie s - i al pteze copilul.


Pagina 10

Pân la urm cre tinii au fost sili i s se înf i eze înaintea judec torului, unde li s-a poruncit s se dezic de Domnul lor, dar to i au r mas hot râ i. Când a venit rândul Perpetuei, tat l ei i-a f cut brusc apari ia i avându-i copila ul în bra e a implorat-o sî i salveze via a de dragul copilului. Pân i judec torul p rea mi cat: “Ai mil de p rulc runt al tat lui t u” a zis el, “ai mil de copilul t u, adu o jertf în cinstea împ ratului”.

Perpetua a r spuns “Eu nu voi aduce jertf ”. Hilarianus judec torul a întrebat-o atunci “E ti cre tin ?” “Sunt cre tin ” a venit r spunsul. Perpetua i to i ceilal i cre tini au fost judeca i i condamna i s fie arunca i fiarelor, ca un spectacol public în ziua urm toarecare era o zi de s rb toare. Martirii au intrat la locul de execu ie îmbr ca i în haine albe simple, Perpetua cântând un imn de glorie. B rba ii urmau s fie sfâ ia i de leoparzi iur i, Perpetua i o femeie tân r pe nume Felicitas au fost atârnate în ni te plase mari, la început goale, dar mul imea a cerut voie ca s li se dea voie s - i poarte hainele.

Când s-au v zut întoarse în aren , un taur a fost a â at împotriva lor. Felicitas a c zut,grav r nit iar Perpetua a fost izbit , haina i-a fost sfâ iat i p rul i s-a despletit, dar a alergat la Felicitas care era pe moarte i a ridicat-o cu blânde e de la p mânt. Când taurul nu a mai vrut s le atace din nou, au fost târâte afar din aren spre dezam gireapublicului care voia s le vad moartea.

Pân la urm au fost aduse înapoi în aren , pentru a fi omorâte de gladiatori. Perpetua a fost dat pe mâna unui tân r care tremura i a înjunghiat-o de câteva ori dar foarte slab, nefiind obi nuit cu scene de o asemnea violen . Când Perpetua a v zuttulburarea tân rului, i-a c l uzit mâna nehot rât ca s - i înfig sabia într-o zon vital ,i astfel a murit.

Al aselea val de persecu ii

Acest val de persecu ii a fost stârnit de c tre împ ratul Maximinus, care a dat ordin ca to i cre tinii s fie prin i i omorâ i. Un soldat roman care a refuzat s poarte cununa de lauri primit de la împ rat i s-a declarat a fi cre tin, a fost biciut, aruncat în temni icondamnat la moarte.

Pontianus, episcopul Romei, a fost exilat în Sardinia pentru c a predicat împotriva idolatriei i a fost omorât acolo. Anteros, un grec care i-a urmat lui Pontianus în slujba de episcop a adunat istorii ale martirilor i a fost martirizat i el dup doar patruzeci de zile de slujire.

Prammachius, un senator roman i al i patruzeci i doi de cre tini au fost decapita i to iîn aceea i zi i capetele lor au fost puse pe por ile ora ului. Calepodius, un slujitor cre tin, dup ce a fost târât pe str zi a fost aruncat în râul Tibru cu o piatr de moaratârnat de gât. Quiritius, un nobil roman, împreun cu familia i sclavii s i a fost crud torturat i omorât. Martina, o tân r nobil a fost decapitat iar Hippolitus, un prelat cre tin a fost legat de un cal s lbatic care l-a târât pe câmp pân a murit.

Maximinus a fost urmat la tron de c tre Gordian, în timpul domniei c ruia i în timpul succesorului s u Filip, Biserica a avut parte de lini te timp de mai mult de ase ani. Dar în anul 249, a izbucnit o prigoan violent în Alexandria, f r tirea împ ratului.

Metrus, un vechi cre tin din Alexandria, a refuzat s se închine idolilor. El a fost b tut cu ciomege, împuns cu trestii ascu ite i omorât cu pietre. Quinta, o femeie cre tin , a fost târât de picioare peste pietre ascu ite, b tut cu biciul i apoi omorât cu pietre.


Pagina 11

Apollonia, o femeie în vârst de aproape aptezeci de ani, a m rturisit c este cre tini mul imea a legat-o de stâlpul unui rug, preg tindu-se s o ard . Ea i-a implorat s fie

l sat liber i a fost dezlegat cu gândul c este gata s se lepede de credin , dar spre uimirea lor ea s-a aruncat imediat înapoi în fl c ri i a murit.

Al aptelea val de persecu ii

La aceast vreme, templele p gâne ale Romei erau aproape uitate iar bisericile cre tineerau în esate de converti i. Împ ratul Decius a hot rât c a sosit vremea pentru zdrobirea cre tinismului odat pentru totdeauna.

Fabian, episcopul Romei a fost prima persoan bine cunoscut care a suferit intensitatea persecu iei. Predecesorul împ ratului, Filip, i-a pus averea în grija lui Fabian i când Decius a examinat averea i a g sit mult mai pu in decât se a tepta, a pus ca Fabian s fie arestat i decapitat.

Decius care construise un templu p gân în Efes a dat ordin ca to i cet enii ora ului saduc jertfe idolilor din templu. apte din solda ii s i, Maximianus, Martianus, Joannes, Malchus, Dionysius, Constantinus i Seraion au refuzat s împlineasc porunca. Împ ratul dispus s încerce s -i conving , le-a l sat timp de gândire pân se va întoarce dintr-o c l torie dar în absen a sa, solda ii au evadat i s-au ascuns într-o pe ter . Aflând tirea la întoarcerea sa, Decius a pus s se zideasc gura pe terii astfel încât cei apte au murit de foame.

Teodora, o tân r foarte frumoas din Antiohia, a refuzat s aduc jertfe idolilor romani i a fost aruncat în temni .Didymus, logodnicul ei cre tin, deghizat în soldat roman, s-a strecurat în celula ei i a convins-o s - i pun armura lui i sevadeze. Când Didymus a fost descoperit, a fost dus la guvernator i condamnat la moarte. Când a auzit despre sentin ,Teodora s-a aruncat la picioarele judec torului i l-a implorat ca ea s fie supus chinurilor i nu Didymus. Judec torul i-a condamnat pe amândoi la decapitare i trupurile lor au fost arse.

Mul i cre tini tr iau în pustie

Origen, celebrul scriitor i înv tor din Alexandria a fost arestat la vârsta de aizeci ipatru de ani, a fost aruncat în temni , pus în lan uri, cu picioarele în butuci care i le inea larg dep rtate. De i Origen a fost bogat i faimos, nu s-a bucurat de mil . A fost

amenin at cu focul, a fost chinuit în toate felurile posibile, dar t ria sa i-a dat putere ssuporte totul, chiar i atunci când judec torul s u a dat ordin ca tortura s îi lungeascchinurile. În timpul torturilor, Decius a murit i succesorul s u a început un r zboi cu go ii, ceea ce a întors aten ia imperiului de la cre tini. Origen a fost eliberat i a tr it în Tit pân a murit la vârsta de aizeci i nou de ani.


Pagina 12

Capitolul 2 – Martiraj prin Imparatii Maximumus, Decius, Valerian, Dioclesian, Licinius, Persia, Iulian si Constantin cel Mare

Al optulea val de persecu ii

Dup ce a fost f cut împ rat, Valerian a fost re inut i binevoitor fa de cre tini, dar a c zut apoi sub influen a unui magician egiptean pe nume Macrianus, i a dat ordin ca persecu ia s continue, lucru care s-a întâmplat în urm torii trei ani i jum tate.

tefan, episcopul Romei a fost decapitat iar Saturnius, episcopul de Toulouse a fost

atacat i imobilizat de c tre mul ime pentru c a oprit oracolele s vorbeasc . Refuzând s jertfeasc idolilor, a fost legat cu picioarele de coada unui taur care a fost mânat în jos pe treptele templului i care l-a târât pe Saturnius pân easta i s-a despicat i i-a ie it creierul afar . Nimeni din cre tinii din Toulouse nu a avut curajul s îi ia trupul pâncând dou femei l-au luat i l-au îngropat într-un an .

În Roma, Lauren iu a fost dus înaintea autorit ilor, care tiau c nu este doar un diacon responsabil cu sacramentele ci i un ispravnic al bog iilor Bisericii. Când i s-a cerut spredea toate bog iile Bisericii, Lauren iu a cerut un r gaz de trei zile pentru a putea aduna tot. În ziua a treia, când persecutorul i-a cerut s predea averea Bisericii, Lauren iu i-a întins bra ele spre un grup de cre tini s raci pe care i-a adunat la un loc. “Ace tia sunt comoara scump a Bisericii” a spus el judec torului”. “Ce alte pietre pre ioase poate avea Cristos decât aceia în care a promis c va locui?”

Mânios c a fost p c lit i înfuriat peste m sur , persecutorul lui Lauren iu a dat ordin ca acesta s fie biciut, b tut, legat de pl ci de fier încinse în foc, i apoi s fie pus pe un gr tar de fier deasupra unui foc i ars de viu.

Primul cre tin englez martirizat a fost Alban, care a fost convertit de c tre un preot s rac care s-a ad postit în casa lui. Când autorit ile au trimis dup preot, Alban s-a îmbr cat în hainele acestuia i s-a dus în locul s u. Judec torul l-a recunoscut pe Alban i i-a cerut s aduc jertfe zeilor p gâni sau s moar . Când Alban a refuzat, a fost

torturat i decapitat.

Al nou lea val de persecu ii

Aceast prigoan s-a declan at sub împ ratul Aurelian. Printre cei care au suferit de aceast dat , s-a num rat i Felix, episcop de Roma, care a fost decapitat. Agapetus, un tân r roman care i-a vândut posesiunile i a dat banii s racilor, a fost arestat ca cre tin, torturat i adus la Praeneste, un ora lâng Roma, unde a fost decapitat.

Ace tia sunt singurii martiri c rora li se cunoa te numele, din timpul domniei lui Aurelian.

Al zecelea val de persecu ii

La începutul celui de-al zecelea val de persecu ii, declan at în al nou sprezecelea an al domniei împ ratului Diocle ian, acesta l-a numit pe Maximian s împart tronul cu el i


Pagina 13

cei doi i-au ales apoi pe Galerius i Constantinus s slujeasc sub conducerea lor. În timpul celor patru conduc tori, cre tinii au fost persecuta i cu furie, situa ie care a continuat pân în anul 313 d.Cr., de i Diocle ian i Maximian au renun at la func iile lor în anul 305 d.Cr.

Constantinus i Galerius i-au împ r it imperiul între ei, Galerius primind rile din r s ritiar Constantinus st pânind în Fran a, Spania i Britania. Între timp, solda ii romani l-au ales pe Maxentius ca împ rat al lor la Roma. În timp ce Galerius i Maxentius au continuat prigonirea cre tinilor timp de apte-opt an, Constantinus a devenit un sprijinitor al cre tinilor în imperiul s u, fiind un st pânitor iluminat i inteligent care era preocupat de bun starea supu ilor s i i care nu se angaja în r zboaie nedrepte i nici nu îi ajuta pe aceia care o f ceau. Bisericile erau cumplit de prigonite în celelalte p r iale imperiului roman, dar Constantinus le-a dat cre tinilor liberatatea de a tr i i de a se închina dup cum doresc, numind chiar pe unii din ei sf tuitori apropia i i ap r tori.

Constatinus a murit în 306 d.Cr. i a fost înmormântat la York, în Anglia. Fiul s uConstantin, un cre tin n scut englez, l-a urmat la tron i a fost la fel de în eleg tor idedicat ca i conduc tor, ca i tat l s u.

La Roma, Maxentius st pânea ca un tiran, ucigându- i propria nobilime, confiscându-le bunurile pentru sine însu i i practicând magia, singurul lucru pe care se pare c putea s -l fac a a cum trebuie. La începutul domniei sale s-a pref cut a fi un prieten al cre tinilor, dar numai ca s aib parte de sprijinul popula iei, c ci pe ascuns el continua persecu ia.

Cet enii i senatorii Romei au început s se îngrijoreze din pricina tiraniei i r ut ii lui Maxentius i i-au scris lui Constantin s vin i s -i elibereze. La început nu a avut nici un rezultat, a strâns o armat în Britania i Fran a i a început s m r luiasc spre Italia în 313 d.Cr.

tiind c nu se va bucura de sprijinul poporului, Maxentius a încercat s se bizuie pe magia sa i pe ambuscade organizate din când în când armatei lui Constantin care înainta, îns f r succes întrucât mar ul lui Constantin c tre Roma nu a fost încetinit.

Apropiindu-se de Roma, Constantin a început s se agite cu privire la b t lia care îi st tea înainte. L-a v zut pe Maxentius învingându-i pe al ii cu ajutorul magiei sale i î idorea s aib ce s poat opune acestei puteri. Într-o zi, la apusul soarelui, Constantin s-a uitat spre Sud i a v zut pe cer o cruce str lucitoare i cuvintele “În acest semn vei birui”. Atât el cât i oamenii care erau cu el au r mas cutremura i la acest semn, de inimeni nu tia prea bine ce însemnau aceste lucruri. Dar într-o noapte, în timp ce dormea, Cristos i s-a ar tat lui Constantin, cu aceea i cruce i i-a spus s fac o cruce pe care s-o care înaintea sa în b t lie.

Acest semn i mesajul primit nu erau destinate s induc o venerare supersti ioas a crucii, de parc crucea ar fi avut vreo putere în ea îns i, ci erau destinate s fie un îndemn la c utarea lui Isus i a slavei Numelui S u.

A doua zi, Constantin a pus s se fac o cruce mare, din aur i pietre pre ioase, care trebuia dus înaintea o tirii în loc de steag. Având asigurarea c Dumnezeu i-a binecuvântat cauza, Constantin s-a gr bit spre Roma i întâlnirea cu Maxentius.


Pagina 14

Maxentius a fost silit s ias din ora i s -l întâlneasc pe Constantin la malul îndep rtat al Tibrului. Dup ce a traversat podul numit Pons Milvius, Maxentius l-a distrus i l-a înlocuit cu un pode instabil f cut din b rci i scânduri, gândind c îl va atrage pe Constantin în curs . Cele dou armate s-au ciocnit, Constantin l-a împins pe Maxentius înapoi, mai mult i mai mult, pân ce riscându- i siguran a, acesta a fost silit s se retrag pe pode ul ubred i a c zut în propria sa capcan . Calul s u s-a dezechilibrat i l-a aruncat pe Maxentius, cu armur cu tot în Tibru, unde s-a înecat.

Maxentius a fost ultimul prigonitor roman al cre tinilor, pe care Constantin i-a eliberat dup trei sute de ani de ap sare i moarte. Constantin a reu it s fundamenteze atât de solid dreptul cre tinilor la închinare lui Dumnezeu, încât au trebuit o mie de ani ca ei surmeze s sufere din nou pentru credin a lor.

Timp de trei sute de ani, cei mai puternici i mai boga i conduc tori ai lumii au încercat s sting cre tinismul, folosind for a, politica, torturile i moartea, tot ce aveau la dispozi ie, dar iat c to i ace ti conduc tori s-au dus dar Cristos i Biserica Sa au r mas în picioare.

Persecu ii în timpul lui Iulian, 361 d.Cr.

Iulian a devenit împ rat la moartea fratelui s u Constantin, fiul lui Constantin cel Mare. De i Iulian a fost educat în credin a cre tin de c tre tat l s u, el a avut o inim p gâni imediat ce a fost întronat, a f cut o declara ie public a crezurilor sale i a încrederii

în vechile zeit i p gâne, câ tigându- i astfel numele de Iulian Apostatul.

Iulian a reintrodus închinarea la idoli prin deschiderea templelor i darea unei porunci c tre magistra i i popor de a-i urma exemplul, îns nu a emis nici o lege împotriva cre tinismului. El a l sat libertatea de practic a fiec rei secte religioase, de i i-aexercitat influen a cât s-a putut de mult pentru restaurarea vechilor credin e. De i nu sunt înregistrate mor i violente ale cre tinilor care s fi rezultat din împlinirea vreunui ordin al lui Iulian, totu i câteva execu ii au avut loc pe întinsul imperiului, la ordinele guvernatorilor i autorit ilor p gâne.

Severus

Romanii o venerau pe zei a Venus, zei a dragostei i luna aprilie era considerat ca fiind potrivit pentru s rb torirea victoriilor acestei zei e. În timpul acestei luni, templele zei ei erau în esate de închin tori i statuile sale din marmur erau umplute de flori. Severus, un centurion cre tin din armata roman a îndr znit s - i ridice glasul împotriva acestui obicei popular i nu numai c a refuzat s ia parte la ceremonia p gân ci a denun at-o pe Venus înaintea judec torului. El i-a repetat îndr zne crezurile în fa ajudec torului i a fost condamnat s fie dus în fa a templului zei ei, s fie insultat, biciuit i b tut cu un bici numit “plumbete”, care avea bilu e de plumb legate la cap tul fiec rei

curele. Severus a fost b tut de doi oameni puternici, dat pe mâna c l ilor publici idecapitat.

Cassian

Cassian a fost un înv tor dintr-un ora nu prea îndep rtat de Roma. Când a fost arestat pentru c a refuzat s aduc jertfe idolilor, judec torul s u a decis ca pedepsirea lui s fie încredin at elevilor s i, care nu îl agreau de loc. El a fost legat idat pe mâna elevilor s i, care s-au aruncat asupra lui cu stylurile lor (instrumente


Pagina 15

ascu ite din fier, cu care obi nuiau s scrie pe t bli ele de cear ) i l-au înjunghiat de moarte.

Teodorus, un cre tin, a fost prins i torturat. Dup ce a fost dat jos de pe gr tar, a fost întrebat cum de a putut suporta cu atâta r bdaredurerea. “La început am sim it ceva durere, a spus el, “dar dup aceia a ap rut un tân r lâng mine care îmi tergea fa a de transpira ie im împrosp ta cu ap rece. Mi-a pl cut atât de mult încât mi-a p rutr u c mi s-a dat drumul”.

Marcus

Marcus, episcopul de Arethusa, un ora în Tracia, a distrus un templu p gân i a construit o biseric cre tin în locul ei. Acest lucru i-a înfuriat atât de tare pe p gânii din ora încât l-au pândit i odat când a fost singur l-au prins. Dup ce l-au b tut cu be ele, l-au întrebat dac vrea s reconstruiasc templul pe care l-a d râmat. Marcus nu numai c a refuzat s îl reconstruiasc dar a i amenin at c îl va d râma din nou dac cineva îl va reconstrui. Chinuitorii lui s-au uitat în jur c utând o modalitate de a-l pedepsi i în final s-au decis asupra unei metode pe cât de crude pe atât de neobi nuite. Ei l-au legat pe Marcus cu ni te frânghii i l-au pus într-un co mare pe care l-au atârnat de ramurile unui pom, dup ce i-au uns trupul cu miere. Dup ce a fost atârnat în pom, Marcus a mai fost întrebat odat dac vrea s reconstruiasc templul d râmat; el a refuzat a a c a fost l sat s moar din cauza în ep turilor viespilor pe care îi atr gea mierea cu care a fost uns.

Persecutarea de c tre go i

În timpul domniei lui Constantin cel Mare, lumina Evangheliei a p truns i în inuturilebarbarilor. Câ iva go i au fost converti i în nord-vestul Europei, care purta numele de Sci ia în vremea aceea, dar majoritatea go ilor au r mas p gâni.

Fritegern, regele go ilor, a fost un prieten al romanilor dar Athanaric regele go ilorr s riteni era în r zboi cu ei. Cre tinii care tr iau în regatul Fritegern se bucurau de pace, îns Athanaric fiind învins de romani i-a v rsat mânia pe cre tinii din teritoriile sale.

Sabas a fost primul care a sim it mânia regelui. El a fost un om modest, umil, care c utas vad Biserica crescând. Athanaric a dat ordine ca to i locuitorii din inuturile sale sjertfeasc zeit ilor p gâne i s m nânce carnea care a fost jertfit idolilor. Daccineva refuza, urma s fie pedepsit cu moartea. Unii din p gânii care aveau rude cre tine le-au f cut rost de carne care nu a fost jertfit idolilor, dar Sabas a refuzat aceast modalitate de a rezolva problema. El nu numai c a refuzat s se supun noii legi, dar a afirmat în public c cei care m nânc din carnea înlocuit , nu sunt cre tiniadev ra i.

Sabas a fost arestat în curând, i dus înaintea judec torului care v zându-l s rac ineimportant i-a dat drumul. În curând Sabas a vizitat un misionar cre tin, pe nume Sansala. În a treia noapte de la sosirea sa acolo, amândoi au fost aresta i de c tresolda i. Lui Sansala i-au dat voie s se îmbrace i s mearg c lare, dar Sabas a fost


Pagina 16

silit s - i lase hainele i s mearg pe jos. Pe toat durata c l toriei l-au târât prin tufi uri i epi i îl b teau. Serile, îl întindeau între dou grinzi, legându-i mâinile de o grind i picioarele de cealalt grind , i îl ineau a a toat noaptea. Chiar i când o femeie miloas i-a dat drumul, Sabas a refuzat s evadeze.

Diminea a, solda ii au încercat s -i determine pe cei doi s renun e la religia lor i sm nânce carnea jertfit idolilor. Ei au refuzat i de i Sansala a fost l sat liber pân la urm , Sabas a fost înecat.

Nicetas, un got care tr ia lâng Dun re împreun cu p rin ii lui, a fost i el cre tin. Într-o bun zi Athanaric a dat ordin ca un oarecare idol s fie plimbat cu carul în fiecare oracre tin; tuturor li s-a poruncit s se închine la idol când va trece prin fa a casei sale. Nicetas a refuzat s ias când idolul a sosit la casa lui, a a c i s-a dat foc casei i to icare s-au aflat în ea au c zut prad fl c rilor i au murit ar i.

Persecutarea de c tre vandali, 429 d.Cr.

Vandalii au trecut din Spania pe coasta nordic a Africii i au învins armata roman de acolo, cucerind astfel întreaga ar sub conducerea lui Genseric. Din moment ce vandalii erau din secta Ariana, i-au b tut joc de cre tini oriunde d deau peste ei, jefuindu-le ora ele i d râmând orice lucru care p rea a fi frumos sau de valoare. Au dat chiar foc la lanurile de grâne, pentru ca cei care au sc pat de sabia lor s moar de foame. Au jefuit bisericile i i-au omorât pe episcop i preo i folosind multe metode foarte crude. Deseori le turnau cu de-a sila pe gât ulei rânced i murdar, înecându-i. Al iiau fost martiriza i prin legarea membrelor cu funii i întinderea lor pân ce venele itendoanele li se rupeau. Nici m car b trânii nu se bucurau de mila lor i pân i copiii nou n scu i au sim it furia barbarismului lor.

Când un ora li se împotrivea, vandalii aduceau un mare num r de cre tini sub ziduri îi omorau i l sau ca trupurile lor moarte s putrezeasc acolo, pân ce ora ul se preda ca s scape de cium .

Dup ce au cucerit Cartagina, vandalii i-au urcat pe episcop i pe cre tini într-o corabie care lua ap i i-au dat drumul pe ape, crezând c to i vor muri în curând, îns vasul a sosit în siguran într-un alt port. Câ iva cre tini au fost b tu i, biciui i, alunga i în de ert,unde Dumnezeu i-a folosit la convertirea multor mauri la cre tinism. Odat ce Genseric a descoperit acest lucru, a trimis porunci ca at t cre tinii i converti ii lor s fie lega i cu picioarele de carele de lupt i târâ i pân ce se vor rupe în buc i.

Episcopul din Urice a fost ars de viu, i episcopul din Habensa a fost alungat pentru ca refuzat s predea c r ile sfinte. Archinimus, un cre tin devotat, a fost adus în fa a lui Genseric însu i pentru a fi judecat. Fiind g sit tare în credin , Genseric a dat ordin ca Archinimus s fie decapitat, dar a dat ordin între patru ochi c l ului ca “Dac prizonierul se va ar ta curajos i dornic s moar , s nu-l omoare. Nu vreau s aib cinstea de a fi un martir.” Când c l ul a v zut c Archinimus este doritor s moar , l-a dus înapoi în temni , de unde a disp rut în curând, omorât probabil pe ascuns din ordinul regelui.

Chiril, episcopul Arian al Cartaginei, era un du man înveterat al cre tinilor care tr iaudup credin a cea dreapt . El l-a convins pe Genseric c nu poate s lase ca un num rde supu i s practice cre tinismul i s se bucure totu i de pace. Genseric a încercat întâi s îi mituiasc pe cre tini s renun e la credin a lor, promi ându-le câ tigurimateriale dar ei au r mas neclinti i spunând “Nu recunoa tem decât un singur Domn i


Pagina 17

o singur credin . Po i s faci ce vrei cu trupurile noastre, c ci mai bine suferim pu indurerile trec toare decât s suferim pedeapsa ve nic ”. C utând o modalitate eficace de a omorâ atât de mul i oameni dintr-o dat , guvernatorul a pus s fie urca i pe o corabie umplut cu lemne i paie. S-a dat foc corabiei i to i cei ce erau la bord fie au ars fie s-au înecat. Numele cre tinilor celor mai de seam de pe corabie sunt: Rusticus Liberatus, Rogatus, Servus, Septimus i Bonifaciu.

Telemachus

Roma s rb torea victoria vremelnic asupra lui Alaric gotul în maniera obi nuit , prin luptele de gladiatori din aren , când brusc spectacolul a fost întrerupt O siluetgrosolan îmbr cat într-o rob a p it în aren . Telemachus era unul din eremi ii care s-au dedicat unei vie i sfinte de rug ciune i lep dare de sine i se ineau deoparte de via a stricat de la Roma. De i doar câ iva cet eni le-au urmat exemplul, majoritatea aveau un mare respect fa de eremi i, i cei câ iva care l-au recunoscut pe Telemachus tiau c a venit din s lb ticiile Asiei în pelerinaj ca s viziteze bisericile is s b toreasc Cr ciunul în Roma.

F r s ezite m car o clip , Telemachus s-a apropiat de cei doi gladiatori care erau încle ta i într-o lupt pe va i pe moarte. Punându- i mâna pe unul din ei, l-a mustrat pentru v rsarea de sânge nevinovat ca apoi s se întoarc spre miile de fe e furioase din jurul s u i s le strige: “Nu-L r spl ti i pe Dumnezeu pentru mila Sa de a îndep rtasabia vr jma iilor vo tri, ucigându-v unii pe al ii!”

Vocea i-a fost acoperit de strig te mânioase: “ sta nu este un loc de a ine predici! Continua i lupta!” Împingându-l pe Telemachus la o parte, cei doi gladaitori s-au preg tits continue lupta dar el s-a a ezat între ei. Înfuriat de amestecul unui str in în practicarea voca iei lor, gladiatorii s-au întors spre Telemachus i l-au înjunghiat de moarte.

Mul imea a amu it, ocat de moartea acestui om sfânt, dar moartea sa nu a fost în van, c ci începând din ziua aceea, nici un gladitor nu s-a mai luptat în Colosseum.

Inchizi ia spaniol

Inchizi ia pornit de Biserica Romei a fost, în zilele acelea, una din cele mai teribile ma in rii a tiraniei inventate vreodata de om. Se poate spune c Inchizi ia a început în jurul anului 12OO, când Papa Inocen iu III i-a trimis inchizitorii la Waldenzi i la alte secte separate de Biseric i a continuat pân în 18O8. Inchizi ia a zdrobit cu totul protestantismul din Spania: o socoteal a victimelor arat 31912 oameni ar i de vii i29145O de oameni întemni a i. În cei optsprezece ani în care c lug rul dominican Thomas de Torquemada a condus Inchizi ia, au fost ar i pe rug 1O22O de oameni ial ii 97352 au fost pedepsi i cu pierderea averilor sau întemni are. De i majoritatea victimelor erau cet eni spanioli, au fost i al ii care au c zut victime Inchizi iei.

William Lithgow

William Lithgow a fost un englez n scut în jurul anului 158O. Fiind pasionat de c l torii,tocmai era pe drum spre Alexandria, Egipt, când a fost atacat pe nea teptate de nouoameni care i-au aruncat un sac negru pe cap i l-au târât în casa guvernatorului din Malaga, Spania. Acolo, el a fost acuzat c este un spion englez i nimic din ce spunea Lithgow nu putea convinge autorit ile locale c este doar un turist aflat în trecere prin


Pagina 18

ora , a a c s-a hot rât ca Lithgow s fie torturat pân ce va m rturisi. El a fost pus pe un gr tar de tortur i chinuit, dup care a fost întrebat dac recunoa te suprema iapapal , întrebare la care el a r spuns: “Aproape c m-a i omorât pentru o pretinstr dare, f r s ave i vreun temei de acuzare. Acum vre i s m face i un martir din cauza religiei mele?”

“Ai fost arestat ca spion i ai fost acuzat de tr dare” a r spuns inchizitorul. “Poate c nu e ti spion, dar din c r ile i scrierile tale ne-am dat seama c e ti un eretic i de aceea meri i o pedeaps i mai mare decât ai primit pân acum”.

I-au l sat opt zile lui Lithgow s se gândeasc dac se va converti sau nu. În acest r stimp, atât inchizitorul s u cât i al ii au discutat deseori cu el, dar f r rezultat. Pânla urm , v zând c argumentele lor nu au nici un efect, i c amenin rile cu tortura nu-l pot descump ni, l-au l sat singur pe Lithgow. Cele opt zile s-au terminat repede i el a fost întrebat înc odat dac se converte te i î i salveaz astfel via a. “Nu m tem nici de moarte i nici de foc” a r spuns el, “sunt preg tit i pentru una i pentru alta, a a cface i tot ce pute i!”

În acea sear Lithgow a fost condamnat la unsprezece torturi diferite, i dac ar fi sc pat cu via , urma s fie dus în Granada i ars pe rug dup Pa ti. Prima parte a condamn rii a fost împlinit cu sânge rece i cruzime, dar Dumnezeu i-a g sit pl cerea în a înt ri trupul i cugetul bietei victime i astfel Lithgow a supravie uit. Acum a tepta cu resemnare ziua care va aduce sfâr itul chinurilor sale.

De i toate aceste lucruri s-au desf urat în cel mai strict secret, deoarece Lithgow era un supus englez i nu un cet ean al Spaniei, un b iat care slujea în cas a auzit din întâmplare discu ia primarului ora ului despre cazul lui Lithgow într-o sear i a povestit acest lucru pe ascuns unui comerciant englez din ora , numit dl. Wild. Acest domn Wild a povestit la rândul s u întâmplarea altor comercian i englezi care tr iau în ora iambasadorului englez de la Madrid, Sir Walter Aston, care s-a gr bit s apeleze la rege i consiliul Spaniei i a ob inut un ordin de eliberare a lui Lithgow. Acesta a fost urcat la

bordul unei cor bii de r zboi care vizita ora ul i dou luni mai târziu a ajuns în siguran în portul Deptford, în Anglia. De i a sc pat, nu i-a mai putut folosi niciodatbra ul stâng.

Isaac Martin

Isaac Martin, un comerciant englez, tr ia în Spania împreun cu so ia i cei patru copii ai lor. Din pricina prenumelui s u, autorit ile s-au gândit c este precis evreu i au început s -l h r uiasc pentru a-l determina s - i schimbe religia. Dup un timp, Martin a g sit cu cale c este mai bine s p r seasc ara dar a f cut gre eala de a împ rt iplanul s u unui vecin spaniol, astfel c a fost arestat în miez de noapte.

Fiind dus în celula sa în toiul nop ii, lui Martin i s-a spus c “Trebuie s stai în lini tedeplin , de parc ai fi mort. Nu ai voie s vorbe ti, s fluieri, s cân i sau s faci vreun alt zgomot care s poat fi auzit.. i dac vei auzi pe cineva strigând ori f când g l gie, trebuie s stai lini tit i s nu sco i o vorb , altfel vei primi dou sute de bice”. Martin a întrebat dac are voie s se plimbe prin celul i pentru c i s-a dat voie, el se plimba în t cere.

Martin a fost chemat în audien de ase ori, fiind acuzat de inchizitorul s u cu dou zecii ase de capete de acuzare triviale i neadev rate. I s-a promis un avocat dar i s-a


Pagina 19

spus c avoca ii nu au voie s ia cuvântul la aceste audieri. La o lun dup aceasta, i s-a pus o funie la gât i a fost dus la altarul catedralei. Func ionarii Sfântului Oficiu în fa ac rora st tea ca acuzat, l-au alungat din Spania pentru f r delegile de care acuzat, dup ce i se vor da dou sute de lovituri de bici. A doua zi diminea , c l ul i-a f cutapari ia, l-a dezbr cat de haine pe Martin pân la brâu, i-a legat mâinile i l-a condus afar din închisoare. A fost urcat pe un asin i a primit cele dou sute de bice, dupcare a mai stat dou s pt mâni în temni . Apoi a fost trimis în Malaga de unde a fost luat la bord de c tre o corabie englez care a venit s -l ia acas .

Inchizi ia a continuat pân la invadarea Spaniei de c tre Napoleon Bonaparte în anul 1808 i abdicarea de la tron a regelui Carol IV în favoarea fiului s u Ferdinand VII. Pe data de 22 februarie 1813 s-a întrunit Adunarea General a regatului la Madrid i a decretat c existen a Inchizi iei nu mai era compatibil cu constitu ia politic adoptatde c tre na iune. Episcopilor i tribunalelor civile li s-au redat vechile puteri i astfel ap sarea poporului Spaniei a luat sfâr it.

Capitolul 3 – John Wycliffe, Sir William Sautre, John Badby, William Thorpe, Jan Huss, Ieremia din Praga, William White, Joan Boughton si Girolamo Savonarola

John Wycliffe

John Wycliffe, care a tr it în timpul domniei regelui Edward III, în 1372, a fost profesor la Universitatea din Oxford. Într-o vreme în care doar pu ini oameni s-au bucurat de educa ie, Wycliffe a fost cunoscut pentru erudi ia sa în filozofie i religie.

În aceast perioad cre tinismul era într-o situa ie trist .De i toat lumea cuno tea numele Cristos, putini îi în elegeu înv tura. Credin a, mângâierea, folosul Legii,lucr rile lui Cristos, sl biciunea omeneasc , Duhul Sfânt, puterea p catului, lucr rile harului, mântuirea prin credin i libertatea cre tinului nu au fost pomenite niciodat în Biseric . În schimb, Biserica era preocupat doar de ceremoniile vizibile i tradi iileomene ti. Oamenii î i petreceau toat via aîngr m dind ceremonie dup ceremonie în dorin a de a c p ta mântuirea, f r s tie c o puteau primi doar cerând-o. Oamenii simplii, needuca i, care nu cuno teau Scriptura, se mul umeau s cunoasc ce le spuneau pastorii, iar ace tia erau preocupa i s îi înve edoar lucrurile venite de la Roma, majoritatea înv turilor fiind date spre folosul propriului lor ordin inu pentru slava lui Cristos.

V zând c Evanghelia lui Cristos este pâng rit de gre eli i inven ii ale acestor episcopi i c lug ri, s-a hot rât s fac tot ce-i st în putere ca s schimbe situa ia is -i înve e pe oameni adev rul. S-a luptat mult ca s declare în mod public faptul cinten ia sa era doar s scape Biserica de idolatrie, mai ales în ceea ce prive tesacrementele i împ rt ania.

Acest lucru a înfuriat desigur pe c lug ri, ale c ror ordine au devenit avute în urma câ tigurilor intrate din oficierea cereminiilor i plata serviciilor lor. În curând preo ii i


Pagina 20

episcopii s-au al turat nemul umi ilor, urma i de arhiepiscopul Simon Sudbury, care a întrerupt salarizarea lui Wycliffe i i-a poruncit s nu mai predice împotriva Bisericii. Când nici m car acest lucru nu s-a dovedit eficient, arhiepiscopul a apelat la Pap . Însa Wycliffe a continuat s - i expun gândurile în predicile adresate poporului; regele Edwar purta simpatie fa de predicile sale dar s-a putut bucura i de spijinul unor nobili ca John de Gaunt, Ducele de Lancaster, fiul regelui i Lordul Henry Percy.

Înva turile lui Wycliffe pot fi sumarizate în urm toarele puncte, preluate din predicile sale:- Sfânta eucharistie, dup rug ciunea de consacrare, nu este chiar trupul lui Cristos; - Biserica Romei nu este mai important decât orice alt Biseric , i lui Petru nu i-a fost dat mai mult putere de c tre Cristos decât altor apostoli; - Papa nu are mai mult putere decât orice alt preot; - Evanghelia este suficient fiec rui om, f r alte reguli ad ugate de oameni i f rad ugiri la Evanghelie; - Nici Papa i nici o alt fa bisericeasc nu are puterea sau dreptul de a pedepsi pe p c to i.

În 1377 i s-a ordonat lui Wycliffe s apar în fa a episcopilor s i i s r spundacuza iilor aduse de ace tia, din moment ce el a continuat s predice despre aceste lucruri de i i se interzisese. Wycliffe s-a înf i at înaintea lor în ziua de joi, 19 februarie 1377, înso it de patru c lug ri înv a i, Ducele de Lancaster i Lordul Henry Percy, care era Lord Mare alul Angliei.

Catedrala Sf.Pavel a fost înconjurat de o mare mul ime care s-a adunat ca s ajungla Capela Doamnei Noastre, unde autorit ile biserice ti erau în a teptare. Dup câteva minute, Ducele de Lencaster i lordul Percy s-au implicat într-o discu ie fierbinte cu episcopul, cu privire la Wycliffe, dac el ar trebui s stea în picioare sau s ad în timpul audierilor. În curând cearta a l sat loc amenin rilor, to i cei prezen i s-au al turatgrupurilor antagoniste i conciliul a trebuit s fie dizolvat înc înainte de ora 9. Wycliffe a sc pat astfel de pedeapsa pentru cazurile sale. În curând a murit regele Edward III itronul a fost ocupat de nepotul s u, Richard al II-lea. Ducele de Lancaster i Lordul Percy au renun at la slujbele lor guvernamentale i s-au retras din via a public , dar Wycliffe înc se putea bucura de sprijinul multor nobili. În 1377 Papa Grigorie a trimis un mesaj la Universitatea din Oxford, în care o mustra pentru c a l sat ca înv turilelui Wycliffe s prind r d cin i cerea ca Wycliffe s fie redus la t cere. Acest lucru l-a încurajat pe arhiepiscopul de Canterbury i pe al i episcopi, care s-au hot rât s se întâlneasc i s cad de acord asupra modului în care va fi pedepsit Wycliffe.

În ziua în care acesta urma s fie audiat, un b rbat pe nume Lewis Clifford, care era un membru al Cur ii, f r îns a avea prea mult putere, s-a dus la episcopi i i-a avertizat foarte serios s nu îl condamne sub nici o form pe Wycliffe. Episcopii au fost atât de ului i de aceast cerere încât nu au luat nici o atitudine împotriva lui Wycliffe în acea zi.

Secta lui a început s creasca în ciuda opozi iei Bisericii. Unele persoane autoritare de la Oxford au încercat s îl fac s tac , al ii l-au sprijinit cât au putut, iar Biserica l-a declarat eretic i i-a amenin at pe partizanii lui cu excomunicarea. O perioad de timp Wycliffe ori a stat exilat, ori a stat ascuns, dar s-a întors în parohia sa înainte de a muri in 1384.

În 1415 Sinodul de la Constanz l-a declarat eretic notoriu pe Wycliffe, care a murit în erezia sa i s-a dispus mutarea oaselor sale din p mântul sfin it. În 1425 r m i ele


Pagina 21

sale au fost deshumate, oasele i-au fost arse si aruncate în râu, Cuvântul lui Dumnezeu i adev rul înv turii lui John Wycliffe nu vor fii nimicite niciodat .

De i regele Richard s-a l sat influen at de Papa Urban i Papa Bonifaciu IX si a publicat câteva decrete împotriva doctrinelor protestante, nu exista nici o m rturie ca cineva s fi fost condamnat la moarte pentru doctrine în timpul domniei sale.

Sir William Sautre

Sautre a fost acuzat c de i a renun at la câteva opinii eretice, a continuat s le predice i s le înve e. Acuza iileaduse împotriva sa de c tre preotul paroh al bisericii St.Scithe the Virgin din Londra au fost urm toarele:

- Nu se închina crucii pe care a suferit Cristos;

- S-ar închina mai degrab la un rege p mântesc, la moa tele sfin ilor sau la un om poc it decât la cruce;

- Crede c pâinea consacrat a împ rt aniei r mâne doar pâine i nu este chiar trupul lui Cristos.

Foxe's Book of Martyrs

Sautre a primit timp la dispozi ie pentru a preg ti r spunsul la acuza ii i a trebuit s se înf i eze din nou în vinerea urm toare, în 18 februarie. El a refuzat s - i abandoneze crezurile i i s-a mai dat o zi de gândire. Fiind în continuare refractar, el a fost destituit din toate finc iile sale biserice ti: preot, diacon, subdiacon, acolit, exorcist, paracler ichiar u ier. Redus la statutul de laic, a fost predat autorit ilor seculare i Biserica l-a rugat pe rege s dispun executarea sa, ceea ce Biserica nu ar fi putut face. Regele Henry a fost de acord f r rezerve, devenind astfel primul rege englez care a condamnat la moarte un eretic. Sir William Sautre a devenit primul englez care a suferit martirajul sub domnia lui Henric IV.

Dup moartea lui Sautre, cei de aceia i credin cu el au f cut eforturi s r mânascun i, în timp ce regele lipsit de popularitate c uta s g seasc sprijin împlinind arderea pe rug a tuturor celor care au fost condamna i pentru erezie.

John Badby

John Badby, un laic, a fost examinat înaintea lui Thomas Arundel, arhiepiscop de Ganterbury, in data de 1 martie 1409, în prezen a a mai multor lorzi. Acuza ia principalcare i se aducea era nu credea c pâinea se transforma în chiar trupul lui Cristos la consacrarea împ rt aniei.

Când examinarea a luat sfâr it i toate concluziile au fost citite în limba englez ,arhiepiscopul la întrebat pe Badby dac vrea s renun e la credin a sa i s adere la doctrina credin ei catolice. El a r spuns c r mâne la propriile sale crezuri i a fost închis în chilia unui c lug r, cheia fiind la arhiepiscop, pân când a trebuit s se


Pagina 22

înf i eze din nou în 15 martie. Atunci a fost declarat eretic i predat autorit ilor seculare pentru a- i primi pedeapsa.

În acea dup amiaz , Badby a fost dus la Smithfild, pus într-un butoi gol, legat cu lan uride stâlpul rugului i i s-au cl ditlemne în jur. S-a întâmplat ca fiul cel mai mare al regelui a trecut pe acolo i l-a îndemnat s se salveze pân mai era timp, dar Badby a refuzat s - i schimbe p reile. A fost acoperit cu butoiul i i s-a dat foc. Când a sim it fl c rile, Badby a strigat “Ai mil Doamne!” i prin ula dat imediat ordin ca focul s fie stins. Apoi i-a promis lui Badby un stipendiu anual din partea regelui dac se va întoarce la credin aBisericii, dar Badby a r masneclintit în hot rârea sa, chiar cu pre ul vie ii sale.

Foxe's Book of Martyrs

Dup moartea lui Badby, episcopii au c utat s suprime acest doctrin pentru totdeauna i tiind c au un rege dispus s ac ioneze potrivit cu voia lor, au promulgat o lege care a condamnat c r ile ereticilor i au poruncit tuturor diocezelor s întreprindac iuni energice împotriva tuturor ereticilor. Rugul a fost declarat ca soart a oric ruieretic care voia s se lepede de credin a lui.

Am putea crede c având toate aceste legi emise împotriva lor, protestan ii au fost literalmente distru i, i totu i, ciudate sunt c ile Domnului, ace ti oameni cre teau la num r în loc s fie învin i. Num rul lor a crescut mai ales în Londra, Lincolnshire, Norfolk, Herefordshire, Shrewsbury i Calais. Au fost i unii care s-au lep dat de crezul lor, printre care i John Purvey, care s-a decis la Paul’s Cross, John Edwar care era preotul diocezei din Lincoln, Rchard Herbert i Emmot Willy din Lonra, John Becket din Londra i John Seynons din Lincolnshire.

William Thorpe

William Thorpe a fost un destoinic lupt tor sub steagul lui Cristos. El a fost dus în fa aarhiepiscopului de Canterbury în 1407, unde a fost acuzat c a c l torit prin Anglia timp de dou zeci de ani, predicând oamenilor reforma sa în domeniul credin ei.

Arhiepiscopul i-a cerut nu numai s se dezic de credin a sa i s se întoarc în Biserica Catolic ci i s denun e pe oricine care va fi g sit ca având credin a similarcu a sa. I s-a interzis s predice pân ce arhiepiscopul se va putea asigura c era cu adev rat convertit.

“Domnule”, a replicat Thorpe, “dac voi fi de acord cu acest lucru, va trebui s fiu un spion pentru fiecare episcop din Anglia”. Thorpe a refuzat s jure supunere necondi ionat Bisericii. “M supun de bun voie lui Dumnezeu i Legii sale i fiec ruimembru al sfintei Biserici care este de acord cu cele spuse de Cristos”.


Pagina 23

Nu se cunoa te ce s-a întâmplat cu Thorpe dup ce a fost întemni at; nu exist nici o eviden a faptului c a fost ars pe rug, a a c se poate c a murit în temni sau a reu it sevadeze în secret.

Bie ii cre tini erau ap sa i pretutindeni, dar mai ales în Anglia în acea vreme, unde regele sprijinea Biserica catolic .Biserica era atât de puternic în Anglia încât nimani nu i se putea împotrivi i orice era decretat de Biserici era ascultat de to i oamenii.

Jan Huss

Richard al II-lea i-a luat so ie din Boemia i prin slujitorii ei, scrierile lui Wycliffe au fost r spândite în aceast ar i au fost predicate cu mult zel de c tre Ian Huss din Praga. Papa Ioan XXIII c utând s îi suprime pe boemieni l-a numit pe cardinalul de Columna s cerceteze predicile lui Huss i s se ocupe de ereziile pe care le-ar putea con ine;astfel c Columna a fixat o zi în care Huss trebuia s se înf i eze înaintea sa la Roma.

Huss nu a ap rut în ziua cu pricina, dar regele Wenceslaus al Boemiei a trimis ambasadori care s -l asigure pe Columna c orice doctrin fals predicat în ara sa va fi eliminat pe cheltuiala sa. În acela i timp i Huss i-a trimis ambasadorii s i ca s -lasigure pe cardinal c este lipsit de vinov ie în ceea ce prive te ereziile. Columna a

refuzat s dea ascultare mesajului lor i l-a excomunicat pe Huss pentru neprezentarea sa în persoan înaintea lui.

Pu in le-a p sat boemienilor de excomunicare; cu cât cre teau în cunoa terea Domnului prin Huss, cu atât le p sa mai pu in de Pap i regulile sale, mai ales c Biserica era împ r it în vremea aceea, scaunul papal fiind râvnit de trei pretenden i în acela i timp. De i autorit ilebiserice ti din Boemia au reu it s -l alunge pe Huss din Praga, el i-a continuat lucrarea împ rt ind mesajul lui Wycliffe oamenilor istârnind o mare nemul umire a poporului fa de bog iile i excesele Bisericii.

Jan Huss predicând (Foxe - Cartea Martirilor)

Wenceslaus a profitat de aceast situa ie i de mentalitatea poporului i a pus taxe grele i fe elor biserice ti ceea ce a dus atât la reducerea lor la tâcere cât i la umplerea vistieriei în acela i timp.


Pagina 24

În anul 1414 s-a inut un Sinod General al Bisericii la Constanz, pentru a rezolva problema celor trei Papi i pentru a se putea ocupa i de boemieni. Huss a fost asigurat c nu i se va întâmpla nimic, atât de c tre Împ ratul Sigismund cât i de unul din Papi, a a c s-a putut duce la sinod i a ajuns la Constanz în data de 3 noiembrie. Cu dou zeci i ase de zile mai târziu, a ap rut înaintea episcoplor pentru a se ap ra, dar nu i s-a dat voie s ia cuvântul. În ciuda promisiunilor f cute, Huss a fost întemni atpentru “o mai bun siguran ” i acuzat de opt capete de acuzare ale ereziilor. Pe 7 iunie a fost dus în fa a sinodului si a fost condamnat ca eretic când a refuzat s se dezic de argumentale sale cu care sprijinea teologia lui Wycliffe. A fost privat de toate func iile sale biserice ti i i s-a pus o tichie de hârtie pe care scria “Arhi-eretic”, dupcare c r ile sale au fost arse sub privirile lui.

Pe data de 6 iulie, c l ul l-a dezbr cat de haine, i-a legat mâinile la spate, i-a legat gâtul cu un lan de stâlpul rugului, moment în care Huss i-a spus c l ului c se bucurde lan uri de dragul lui Domnului. In timp ce s-au strâns lemnele i paiele trebuincioase focului i au fost aprinse, Huss a fost auzit rostind la nesfâr it cuvintele:”Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui Viu, ai mil de mine”, pân când fl c rile l-au înghi it cu totul. Dup ce focul a consumat lemnele, partea de sus a trupului s u încatârna în lan uri, a a c au f cut un rug nou

pe care i-au ars partea de trup r mas , dup ce i-au ciopâr it capul.

Dup ce a ars totul, cenu a i-a fost strâns cu marte grij i aruncat în râul Ron.

Ieremia din Praga

Tulburat de tratamentul nedrept aplicat lui Huss, Ieremia din Praga a sosit la Constanz în 4 aprilie 1415, dorind sse înf i eze de bun voie înaintea sinodului, dac i se promite c va fi în siguran . Îns acest lucru nu i-a fost garantat a a c i-a a ternut gândurile pe hârtie, comentând purtarea sinodului fa de Huss i a afi athârtiile atât pe gardurile i u ile bisericilor din Constanz cât i pe cele ale cl dirilor publice. Dup aceast isprav s-a

întors în Boemia, unde a fost prins i adus în fa asinodului.

Ieremia a negat faptul c a ac ionat împotriva Bisericii, i a r spuns cu calm i fermitate acuzatorilor s i. Drept urmare a fost întemni at pentru unsprezece zile, unde a fost legat

cu lan uri de glezne i l sat cu capul în jos. Fiind apoi adus în fa a sinodului, a cedat amenin rilor temându-se pentru via a sa i a recunoscut c Ian Huss a fost condamnat pe drept ca fiind eretic. Dar nici acum nu a fost eliberat ci dus înapoi în temni , unde a avut parte de condi ii pu in mai bune. În curând a devenit clar faptul c Ieremia a cedat de dragul propriei sale vie i i nu pentru c i-a schimbat pozi ia fa de sinod, a a c a fost din nou acuzat pentru erezie, dar cu alte capete de acuzare.


Pagina 25

Pe 25 mai 1416, dup 340 de zile de temni , Ieremia a fost dus înaintea sinodului iacuzat de 107 capete de acuzare, pe care le-a negat s-au nu a fost de acord cu ele, închizând gura interogatorilor s i prin t ria moral i buna cunoa tere a legilor lui Dumnezeu. Îns finalul era deja tiut, indiferent de cele ce spunea Ieremia. În Sâmb tade dinaintea În l rii, Ieremia a fost adus s asculte sentin a judec torilor s i. I s-a mai dat odat ocazia s - i retrag sprijinul acordat înv turilor lui John Wycliffe i Ian Huss, dar el a refuzat. Sinodul l-a condamnat ca eretic i l-a dat pe mâna autorit ilorseculare.

Ieremia i-a înfruntat cu curaj moartea, cântând imnuri biserice ti i doxologia iîmbr i ând un desen ce îl reprezenta pe Huss, de care a fost atât de legat. Înainte ca rugul s fie aprins, el s-a adresat mul imii, spunând:”Cred ceea ce tocmai am cântat, acest crez este i credin a mea, dar eu mor acum pentru c am refuzat s neg c Ian Huss a fost un adev rat predicator al Evangheliei lui Isus Cristos.”

În timp ce fl c rile îl înconjurau, el a continuat s cânte i când nu mai putea scoate nici un sunet, buzele înc i se mi cau i capul i s-a mai mi cat înc un sfert de or . Fiind înghi it de fl c ri, toate lucrurile sale din temni au fost arse i cenu a a fost aruncatîn râul Ron.

Thomas Arundel a fost armat în scaunul de arhiepiscop de Canterbury de c tre Henry Chicesley, care a continuat persecu iile. Sub influen a sa, regele Henric VI i-a îns rcinatpe John Exeter i Jacolet Germain, custodele castelului Colchester, ca s -l prind pe William Whitw i pe ceilal i care erau suspecta i de erezii. În curând, John Exeter a atacat ase oameni în oar ul Burgay din Norwich i i-a trimis la castelul din Norwich.

Vechile însemn ri mai arat c un mare num r de oameni din ora ele Beccles, Ersham i Ludney au fost arunca i în temni i batjocori i în public dup ce s-au dezis de

crezurile avute. Între 1428 i 1431 au fost aresta i în jur de 120 de b rba i i femei, unii din ei doar pentru c au mâncat carne în zilele de post. Al ii au p it-o i mai r u iar al iiau fost chiar ar i pe rug; 78 au fost sili i s se dezic de credin a lor. Multe din acuza iileaduse acestor oameni nu erau fondate sau erau raportate în mod eronat de c tre notari. Foarte des, oamenii simpli i needuca i nici nu în elegeau acuza iile ce li se aduceau sau nu tiau cum s le r spund . Se pare c majoritatea din ei au primit înv turi în ale credin ei de la William White, un urma al lui John Wycliffe.

William White

William White a fost un om cinstit, bine educat, un preot vorbit de bine, care a devenit urma al lui John Wycliffe. El a renun at la preo ie i la salariul s u pentru a se c s tori cu o tân r evlavioas ,dar a continuat s citeasc , s scrie i s predice înv turile lui Wycliffe, de-a lungul i de-a latul regiunii Norfolk, aducând pe mul ioameni la Dumnezeu i câ tigându- i faima de om bun i cinstit.

Ideile principale ale înv turii sale au fost urm toarele:- oamenii trebuie s caute s ob in iertarea p catelor numai din partea lui Dumnezeu nu i din partea preo ilor;- fiindc Papa a dus o via p c toas , a devenit du manul lui Cristos; - oamenii nu trebuie s se închine la picturi reprezentând sfin i, sau alte picturi idolatre sau la sfin i;


Pagina 26

- Biserica Romano-Catolic nu proclama nici o înv tur adev rat ;- to i c lug rii i preo ii sunt solda ii lui Lucifer i sunt condamna i.

Adus în fa a arhiepiscopului Henry Chichesley, în 1424, White i-a men inut pozi ia,înainte s fie silit s se dezic de ea. S-a întors în Norfolk unde a continuat s înve e is converteasc oamenii la adev rata înv tur a lui Cristos. A fost prins i judecat înaintea lui William, episcopul de Norwich i a fost condamnat pentru treizeci de acuza iice i s-au adus. A fost ars pe rug in septembrie 1424. Dup moartea sa, so ia lui i-a continuat lucrarea, aducând i mai mul i oameni la Dumnezeu, pân ce la rândul ei a fost prins i pedepsit de c tre acela i episcop.

Joan Boughton

V duva Joan Boughton, de optzeci de ani, a fost ars pe rug în data de 28 aprilie, în al nou lea an de domnie a lui Henric al VII-lea, la Smithfield, pentru sus inerea a opt dintre tezele lui Wycliffe. Ea a sus inut aceste teze cu atâta t rie încât to i doctorii din Londra nu au fost în stare s o fac s renun e m car la una din ele. Când i s-a spus c va fi ars pe rug pentru înc p ânarea sa, doamna Boughton le-a desfidat amenin areaspunând c este atât de iubit de c tre Dumnezeu încât nu se teme de rug.

Richard Milderdale i James Sturdy au f cut peniten a în 17 ianuarie 1497, c rând fascii de nuiele în fa a procesiunii de la catedrala Sf.Pavel i stând înaintea predicatorului în timpul predicii sale. În duminica urm toare, al i doi b rba i au stat la Crucea Sf.Pavel în timpul predicii. În duminica Patimilor, Hugh Glover a fost cel care a c rat fascia înaintea procesiunii i a stat în picioare în timpul predicii, a a cum au f cut apoi al ii patru în duminica urm toare.

La începutul lunii mai 1498, regele a chemat un preot s se înf i eze înaintea sa la Caterbury. De i preotul s-a dezis de crezurile sale, totu i a fost ars pe rug. Tot în 1498, dup decapitarea lui Edward Plantagent, Earl de Warwick, un om pe nume Babram a fost ars pe rug în iulie, iar altul a murit în Smithfield în 20 iulie.

Girolamo Savonarola

Savonarola a fost un c lug r italian, care a avut o educa ie aleasi care a început s predice poporului, demascând via a p c toas

pe care a v zut-o în sânul propriului s u ordin i insistând asupra necesit ii unei reforme. Deoarece popularitatea lui Savonarola era în cre tere, Papa Alexandru VI a dat ordin vicarului s u s treac la înf ptuirea reformelor necesare, încercând s îl fac pe Savonarola s tac ; îns avea s se lase redus la t cere.

Când Papa l-a denun at pe Savonarola i i-a poruncit s - i înceteze predicile, Savonarola i-a dat seama în ce pericol se afla i s-a oprit din predicat pentru un timp. Îns a reînceput s predice în Floren a în 1496 la cererea poporului care tânjea dupCuvântul lui Dumnezeu. Fiindc a fost blestemat ca eretic, Savonarola a spus poporului c asemenea blesteme sunt împotriva adev ratei înv turi i trebuie ignorate.

Savonarola a fost luat din m n stirea sa, împreun cu al i doi c lug ri care l-au sus inut, în 1498 i a fost ars pe rug ca eretic în 24 mai 1499.


Pagina 27

Capitolul 4 – Joan Clerk, Thomas Chase, Laurence Ghest, John Browne

Turnul Lollard, Anglia unde au fost inchisi Crestini 1500-1521

Situa ia religiei

Citind aceast relatare, o persoan ar trebui s vad c religia lui Cristos, care trebuia s fie duh i adev r, a fost transformat în nimic altceva decât lucruri vizibile, ceremonii i idolatrie. Am avut atât de mul i sfin i, atâ ia zei i atât de multe m n stiri i pelerinaje;

am avut prea multe biserici, prea multe moa te (adev rate i contraf cute), prea multe minuni false. În loc s ne închin m la singurul Dumnezeu viu, ne închin m la oase moarte în locul lui Isus cel nemuritor, am ales s ne închin m la o pâine care este trec toare.

Nimeni ne era preocupat de direc ia în care era c l uzit poporul, atâta timp cât preo iierau bine hr ni i. În loc s asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ei ascultau cuvântul oamenilor; în locul Testamentului lui Cristos ei ascultau de canonul papal. Prea pu inera citit legea lui Dumnezeu i înc i mai pu in în eleas , a a c lucrarea mântuitoare a lui Cristos i efectele credin ei omului nu erau cercetate. Din pricina acestei ignoran e, s-au strecurat în Biseric tot felul de erori i secte, fiindc nu era nici un temei pus pe adev rul c Cristos a murit de bun voie ca s ne elibereze de p cat, nu ca s Se târguiasc cu noi ci ca s ni se d ruiasc .

De i Dumnezeu a îng duit ca Biserica s se r ceasc vreme îndelungat , pân la urmi-a gasit pl cerea în a restaura pe temeliile sale ini iale. i trebuie s admir m

în elepciunea lui Dumnezeu, întrucât tocmai dup ce Biserica s-a ruinat din cauza ignoran ei inv torilor s i, la scurt timp dup arderea pe rug a lui Jan Huss i Ieremia, Dumnezeu i-a dat omului arta tiparului, care a restaurat cunoa terea în sânul Bisericii.


Pagina 28

Prin harul lui Dumnezeu, oamenii în elep i puteau acum s - i comunice gândurile cu acurate e i s le r spândeasc , pentru ca ceilal i s poat deosebi lumina de întuneric, adev rul de eroare i adev rata religie de supersti ie. Cunoa terea a crescut în tiin iîn domeniul limbilor, deschizând astfel o fereastr larg a luminii c tre lume i preg tindastfel calea c tre reforma Bisericii. Totu i, mul i au avut înc de suferit pân când reforma s fi g sit finalitatea.

Joan Clerk

S-a întâmplat ca în zilele regelui Henrc al VII-lea (1506), undeva în dioceza din Lincoln, o femeie credincioas pe nume Joan Clerk, s trebuiasc s dea foc rugului pe care era pus tat l ei, William Tylsworth. În acela i timp, so ul ei, John Clerk f cea peniten aducând o fascie de niele, a a cum f ceau i al ii, între douazeci i trei i asezeci la num r. Cei care au f cut peniten a în timpul arderii pe rug a lui Tylsworth, au fost obliga i apoi s poarte ni te semne i s mearg i prin alte ora e pentru a face peniten a, timp de apte ani. Câtorva dintre ei li s-a însemnat fa a cu fierul încins din pricina f r delegilor lor. Unul dintre ace tia era un om care odinioar a fost fermier, pe nume Robert Bartlet, ale c rui ferm i posesiuni au fost luate înainte ca s fie închis într-o m n stire la Ashryge pentru apte ani.

Cam în acela i timp a fost ars pe rug p rintele Roberts, la Buckingham în timp ce al idou zeci au trebuit s care fascii în semn de peniten . În urm torii doi-trei ani, au mai fost omorâ i Thomas Bernard i James Mordon i peste treizeci de oameni au fost însemna i pe obraz cu fierul încins fiindc au vorbit împotriva idolatriei i au insistat sciteasc ei în ii Scriptura. Cei care au fost pecetlui i astfel, au fost întâi lega i cu gâtul de un stâlp, au fost intui i de mâini ca s nu mi te i apoi fierul înro it era ap sat pe obrazul lor.

Thomas Chase

Unul dintre cei prigoni i pentru Evanghelie i Cuvântul lui Cristos a fost Thomas Chase din Amersham, un om bun care vorbea împotriva idolatriei i a supersti iilor. Chase a fost dus în fa a episcopului de Woburn, care era orb, i cercetat; de i nu exist nici o relatare a acestei cercet ri, este sigur c Chase a m rturisit adev rata Evanghelie a lui Cristos, împotriva idolatriei, fiindc a fost închis în casa episcopului la Woburn. Acolo a fost inut în lan uri, cu c tu e, pe care le-a r bdat t cut i credincios pân în ziua în care i-au pierdut r bdarea i l-au sugrumat pe ascuns.

Dac s-ar fi aflat adev rul cu privire la moartea lui Chase, s-ar fi ridicat un val de indignare public , a a c Biserica a lansat un zvon cum c bunul om s-a sinucis spânzurându-se. Acest lucru ar fi fost cu totul imposibil întrucât a fost inut în lan uri într-o înc pere atât de mic încât nu se putea a eza dar nici sta în picioare, a a cum a m rturisit o femeie care l-a v zut mort. Pentru a se asigura c nimeni nu va examina cadavrul, autorit ile l-au îngropat pe Chase în secret, undeva lâng drumul dintre Woburn i Little Marlow.

Laurence Ghest

Laurence Ghest a fost un b rbat înalt i chipe , care a avut prieteni influen i ceea ce i-a înpiedicat un timp pe episcopi de la a-l arde pe rug. Îns a fost întemni at timp de doi ani, perioad în care s-au f cut încerc ri de a-l determina s se dizic de credin a sa.


Pagina 29

Când a devenit evident faptul c Ghest nu se va lep da, s-a hot rât o zi în care va fi ars pe rug.

Ghest a fost un b rbat însurat care avea apte copii. Când a fost dus la rug, autorit ilei-au pus înainte întreaga familie, n d jduind c astfel va fi convins s î i scape via a în ultimul minut. So ia sa l-a implorat s se salveze, îns el a refuzat i a rugat-o s nu-i stea în cale întrucât el alerga în alergarea cea bun , c tre mântuire. Pentru a-L putea urma pe Cristos, Ghest a trebuit s renun e nu doar la via a sa ci i la familia pe care a iubit-o.

O femeie evlavioas

Dintre to i care au suferit pentru Cristos i adev rul S u, nu tiu pe nimeni care s fie mai vrednic de admira ie ca femeia evlavioas care a fost condamnat la moarte în Chipping Sodbury, în aceast vreme. Neclintirea ei a fost minunat , vrednic de admirat, mai ales pus în contrast cu purtarea cancelarului care a condamnat-o, pe nume Dr. Whittington.

Când a fost condamnat pentru erezie i dus la locul de execu ie, s-a adunat o mare mul ime, în care era i acest Dr. Whittington. Femeia a st ruit în m rturia ei plin de adev r, încredin ându- i soarta în mâna Domnului, r bdând orice durere pentru a putea r mâne cu cugetul curat. Când suferin a sa a luat sfâr it, oamenii s-au risipit pe la casele lor.

În timp ce Biserica m cel rea acel miel nevinovat, la marginea ora ului un m celar se preg tea s înjunghie un taur. Dup ce l-a legat cu funii, m celarul a vrut s -l loveascîn east i s -l omoare, dar a ratat lovitura, nefiind atât de îndemânatic ca si persecutorii biserice ti. Taurul, n ucit întrucâtva de lovitur , a reu it s scape i s-a n pustit înspre oamenii care se întorceau acas de la execu ie, îns f r s r neascpe cineva. Aceasta pân când a ie it în calea lui Dr.Whittington, pe care l-a luat în coarne i l-a ucis spre uimirea tuturor.

John Browne

John Browne a intrat în conflict cu Biserica din pricina faptului c a stat prea aproape de un preot, pe un vas de agrement, în 1517.

“ ti cine sunt?” a întrebat preotul. “Te-ai a ezat pe haina mea!” “Nu omnule, nu tiu cine sunte i!” a r spuns Browne. “Sunt un preot.” “Oh. Sunte i un preot paroh, un vicar sau confesorul vreunei doamne?” “Nu, sunt duhovnic, i fac liturghii pentru suflete” a r spuns omul. “Chiar? Este un lucru minunat!” a exclamat Browne, “Dar unde g si i acest suflet când face i mi a?”“Nu tiu.”“Dar cum pute i mântui acest suflet dac nu ti i unde s -l g si i i unde s -l l sa i?”“Pleac de aici!” a strigat preotul. “E ti un eretic i am sm r fuiesc cu tine!”


Pagina 30

Imediat ce a p r sit vasul, preotul s-a dus direct la arhiepiscopul Warham. Trei zile mai târziu, John Browne a fost ridicat din casa sa i a fost întemni at în Canterbury, unde a i r mas pân vinerea de dinainte de duminica Rusaliilor, f r ca familia sa s tie unde

este.

În seara de dinainte de exelu ia sa ca eretic, Browne a fost pus în butuci la Ashford, în Kent, locul unde tr ia i a fost g sit de so ia sa, care a stat toat noaptea al turi de el ascultându-i povestirea. Browne i-a ar tat so iei sale picioarele care i-au fost arse cu c rbuni încin i, pân la os, de c tre episcopii Warham i Fisher “pentru a m face sm dezic de Domnul meu, ceea ce nu voi face niciodat . Te rog, Elisabeth, “ a continuat Browne, “s faci a a cum ai f cut i pân acum i s -i cre ti pe copiii no tri în frica de Domnul”.

În ziua urm toare, Browne a fost ars pe rug, în timp ce rostea cuvintele “În mâinile Tale îmi încredin ez duhul. Tu m-ai r scump rat, o, Domn al Adev rului.”

1520-1521

Deoarece lumina Evangheliei a început s se vad i num rul celor care o sus ineaucre tea, episcopii au devenit mai violen i în persecut ri, cauzând mult suferin în ar .Au fost afectate mai ales inuturile Buckinghamshire, Amersham, Uxbridge, Henley iNewbury în dioceza Londrei, ca i inuturile din Essex, Colchester, Suffolk i Norfolk.

Trebuie s fie clar faptul c aceast mi care spre reform a început înainte ca numele lui Luther s fie cunoscut. Anglia a avut întotdeauna oameni evlavio i care erau dedica iCuvântului lui Dumnezeu, pe care îl citeau i îl ascultau nop ile, f r s se culce, i care cheltuiau mult pentru a putea procura cele câteva c r i care erau scrise în limba lor. Unii pl teau cât pre ul unui stog de fân pentru a putea avea m car câteva capitole din Sf.Iacov sau Sf.Pavel. Având în vedere cât de rare erau c r ile i cât de pu ini erau înv torii, pare uimitor cum Cuvântul adevarului s-a putut r spândi atât de mult, oamenii înv ându- i vecinii, dându-le c r i i împ rt indu-le adev rul i transmi ândastfel cunoa terea lui Dumnezeu.

Au existat patru domenii în care ace ti reformatori timpurii nu erau de acord cu Biserica Romei:- Negau valoarea pelerinajelor, - Refuzau s se închine sfin ilor,- Insistau în citirea Scripturii pentru ei în i i,- Nu credeau c trupul de carne al lui Cristos era prezent în pâinea sacramental .

Oamenii ace tia erau ni te oameni simpli i cinsti i, care dup ce au studiat, vorbeau deschis despre crezurile lor, a a c le era u or slujitorilor Bisericii care îi examinau s îi fac s cad în curs i pe al ii care studiau Cuvântul lui Dumnezeu împreun cu ei.

În dioceza Lincoln, episcopul John Longland a reînoit vechea persecu ie, aducând spre a fi cerceta i din nou, unu sau doi oameni care înainte de vreme s-au dezis de credin alor. Ace tia au implicat al i oameni, pân când au ajuns ca un mare num r de oameni s fie adus înaintea episcopului, sub acuza ia de a se fi strâns laolalt pentru a citi Scripturile. Cei despre care s-a aflat c s-au întors la vechea lor credin au fost ar i pe rug, iar ceilal i au fost atât de împov ra i cu peniten e încât ori au murit din cauza suferin ei ori au supravie uit fiind da i de ru ine.


Pagina 31

Regele Henric VIII a u urat slujba episcopului de Lincoln i mai mult, poruncind autorit ilor seculare s dea episcopului tot ajutorul i sprijinul de care avea nevoie. Acum atât legea rii cât i legea Bisericii erau împotriva oricui studia Scripturile isus inea adev rurile lor.

Capitolul 5A – Martin Luter, Ulrich Zwingli, Wendelmuta, Waldenzii, Thomas Bilney, John Twkesbury, John Frith, Andrew Hewet, Thomas Bennett, William Tyndale, John Lambert,

Martin Luther

Martin Luther, n scut în 1483 la Isleben în Saxonia, a fost trimis la universitatea din Erfurth. Acolo a intrat în ordinul c lug rilor augustini i a întâlnit un c lug r b trân cu care a putut discuta multe lucruri, mai ales iertarea p catelor.

La m n stire a putut înv a în elesul deplin al afirma iei lui Pavel “suntem neprih ni i prin credin ”. Citind scrierile profe ilor i ale apostolilor i practicând credin a i rug ciunea,Luther a ajuns s cread adev rul afirma iei pauliene i i-adat seama de gre eala celor înv ate de la înv torii Bisericii. În cei patru ani petrecu i la Erfurth, Luther a citit i lucr rile lui Augustin, Gabriel, Cameracensis, Occan, Aquino, Scotus iGerson preferându-l pe Augustin mai mult decât pe ceilal i.

În 1508, la vârsta de dou zeci i ase de ani, Luther a început s predea i s predice la universitatea din Wittemberg, impresionând pe mul i oameni cu educa ie prin erudi ia sa. Trei ani mai târziu a c l torit la Roma din pricina unei neîn elegeri dintre c lug ri i la întoarcerea sa acas i s-a

acordat titlul de doctor, prin bun voin a Ducelui de Saxonia. În curând Luther a început s compare Epistola c tre Romani i Psalmii, ar tând oamenilor diferen a dintre lege ihar. El s-a pronun at de asemenea împotriva înv turii gre ite care spunea c oamenii pot s - i câ tige iertarea p catelor f când fapte i i-a condus ascult torii i cititorii la iertarea p catelor de c tre Dumnezeu prin dragostea lui Isus i nu prin indulgen e sau pelerinaje.

În tot acest timp Luther nu a schimbat nimic din ceremonii, respectând cu aten ieregulile ordinului s u. Singurul lucru în care se deosebea de ceilal i preo i era caccentua rolul credin ei în mântuire.

În 1516 Papa Leo X a început s vând indulgen e, prin care a adunat o mare sum de bani de la oamenii care erau dornici s mântuiasc sufletele celor iubi i de ei. Cei care strângeau banii îi asigurau pe oameni c pentru fiecare zece ilingi d rui i, un suflet anume va fi eliberat din durerile purgatoriului. Colectorul papal din Germania era un c lug r dominican numit Tetzel.

În 30 septembrie 1517, Luther i-a afi at obiec iile la aceast practic pe u a capelei castelului din Wittemberg. Tetzel imediat l-a numit eretic i i-a ars obiec iile ca ipredicile despre indulgen e. Luther a replicat c nu era cu totul împotriva indulgen elorci prefera s fie folosite în mod mai moderat.


Pagina 32

În curând Maximilian (împ ratul german), Carol (regele Spaniei) i Papa l-au contactat pe Ducele Frederick de Saxonia pentru a-l ruga s -l fac pe Luther s tac . Ducele s-a sf tuit cu mul i oameni educa i cu privire la problem , inclusiv cu Erasmus care l-a sprijinit pe Luther dar l-a i îndemnat s fie mai moderat în scrieri i predici. Ducele Frederick i-a comunicat lui Luther preocuparea sa dar n-a f cut nici un pas pentru a-l reduce la t cere. Controversa a continuat, dar în 1518 Luther a scris Papei supunându-se deplin autorit ii sale.

În 7 august i s-a poruncit lui Luther s se înf i eze înaintea Papei la Roma. Imediat Universitatea din Wittemberg i Ducele Frederick au trimis scrisori la Papa, cerând ca Luther s fie audiat de c tre cardinalul Cajetan în Augsburg. Papa i-a spus cardinalului s -l convoace pe Luther la sine în Augsburg i s -l aduc la Roma, folosind for a dacera necesar.

La cererea cardinalului, Luther a c l torit la Augsburg, la începutul lunii octombrie, a teptând trei zile s primeasc permisul de liber trecere din partea împ ratului. Când Luther s-a înf i at înaintea sa, Cajetan l-a rugat cu blânde e trei lucruri: - s se poc iasc i s - i retrag gre elile,- s promit c nu se va întoarce la ele, - s nu fac nimic ce ar tulbura Biserica.

Când Luther a întrebat în ce anume a gre it, cardinalul i-a ar tat bula papal a lui Clement referitoare la indulgen e i a sus inut ideea c credin a nu este necesar cuiva care ia parte la sacramente.

În r spunsul scris adresat cardinalului, Luther a afirmat c Papa trebuia ascultat atâta vreme cât ceea ce spune este în acord cu Scriptura, dar Papa poate face i gre eli ioricare cre tin credincios are dreptul s nu fie de acord cu el, dac are argumente mai bune sau o surs mai autoritar pentru opiniile sale. De asemenea, el a afirmat cnimeni nu este neprih nit i c o persoan c reia i se administreaz sacramentele trebuie s i cread .

Cardinalul i-a spus lui Luther s plece pân când va fi gata s se poc iasc . Luther a a teptat trei zile la Augsburg dup care a trimis un mesaj cardinalului, în care spunea c va p stra t cerea cu privire la indulgen e dac i oponen ii s i vor face la fel. A cerut ca fiecare din celelalte puncte ale conflictului s fie prezentate Papei, ca acesta shot rasc cu privire la ele. Dup alte trei zile de a teptare, Luther a plecat din Augsburg, dar înainte de a pleca, a trimis o scrisoare explicativ cardinalului, ca i o peti ie Papei, care au fost publicate înainte s p r seasc ora ul.

Împ ratul Maximilian a murit în ianuarie 1519 i a fost succedat la tron de c tre Carol, regele Spaniei care a primit coroana gra ie eforturilor Ducelui Frederick. În luna noiembrie a aceluia i an, soseau la Frederick doi cardinali care veneau din partea Papei Leo ca s îi cear dou lucruri: ca toate c r ile lui Luther s fie arse i Luther sfie ori omorât ori trimis la Roma. Frederick a refuzat s dea curs acestor cereri, cerând permisiunea s se intreprind o investigare de c tre oameni educa i, care s determine dac Luther a gre it sau nu. Dac se va dovedi c el a gre it i refuza s se dezic de ideile sale, Frederick nu îl va mai proteja.; îns pân atunci Luther se afla sub protec iasa.

În 1521 Luther a participat la Dieta din Worms, la cererea împ ratului i cu garantarea de c tre acesta a liberei sale treceri. În a patra zi de la sosire, i s-a ordonat lui Luther s


Pagina 33

apar în fa a împ ratului i a nobililor germani, lucru pe care l-a i f cut. Dup ce i s-a spus s tac pân i se va cere s vorbeasc , lui Luther i s-au pus dou întreb ri:- c r ile adunate acolo erau ale lui? - este dispus s se dezic de ele sau le sus ine în continuare?

Luther a r spuns c acele c r i sunt ale lui, dar cere timp pentru a se gândi la r spunsulpentru întrebarea a doua. Adus înapoi în ziua urm toare, Luther a spus c este imposibil s apere în mod categoric cele ce le-a scris, întrucât tie c este un om supus gre elilor, dar este dispus s i se arate orice gre eal f cut .

Fiind solicitat s r spund cu da sau nu la cele dou întreb ri, Luther a zis c sus ineceea ce a scris atâta timp cât Scriptura nu îi descalific scrierile.

Fiindc nu a putut fi determinat s se r zgândeasc , a fost trimis acas având permisul de liber trecere. Un timp a fost inut într-o ascunz toare dar pân la urm s-a întors la Wittemberg, unde a murit la vârsta de aizeci i trei de ani, dup ce a mai scris i a mai predicat înc dou zeci i nou de ani.

Ulrich Zwingli

Ulricus Zwinglius s-a mutat la Zurich în jurul anului 1519, unde a tr it printre preo ii din abatia lor, respectându-le ritualurile i ceremoniile timp de doi ani i înv ând poporul în cunoa terea Scripturii.

În acela i an, Papa Leo, i-a reînnoit indulgen ele de-a lungul ide-a latul lumii, îns Zwingli s-a opus acestei practici, g sinddovezi scripturale ale faptului c indulgen ele nu erau un lucru bun; el s-a opus i celorlalte forme de corup ie care domneau în Biseric . Pân la urm , Hugo, episcopul de Constanz a scris senatului din Zurich i colegiului canonicilor unde tr ia Zwingli i a explicat crezul înaintea senatului din Zurich, care a r spunsepiscopului în 1522, spunând c ar trebui s înf i eze modul de via murdar i infam al preo ilor i s nu fac nimic care sîmpiedice libertatea Evangheliei.

Zwingli a continuat s -i înve e pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu timp de câ iva ani, iar c lug rii dominicani au continuat s predice împotriva lui, pân când Zwingli s-a oferit s participe la un dialog cu ei. Auzind aceasta, judec torii i senatul din Zurich au convocat to i preo ii la Zurich,pe 29 ianuarie 1523, pentru o întâlnire la care fiecare era liber s - i expun p rerea. Episcopul de Constanz l-a trmis pe John Faber ca purt torde cuvânt al s u. La încheierea întrunirii, senatul din Zurich a declarat c Evanghelia lui Cristos trebuie s fie înv at din Biblie i tradi iile oamenilor trebuie abandonate.

În curând episcopul de Constanz a scris senatului pentru a ap ra Biserica Catolic . În jurul zilei de 13 iunie senatul i-a respins doctrina i a dat ordin ca toate imaginile catolice din ora s fie arse. În luna aprilie care a urmat, ora ul Zurich a oprit mi acatolic i a înlocuit-o cu Cina Domnului, citirea profe ilor, rug ciuni i predicare.

Doar ora ul Zurich a luat parte la aceast reform , nu i celelalte dou sprezece ora eelve iene care au r mas lâng Biserica Catolic . În decembrie 1527 s-a convocat o întrunire în ora ul Berna, unde celor dou coli teologice li s-a permis s dezbat


Pagina 34

probleme în mod liber. De partea protestant au fost prezen i Zwingli, Oecolamadius, Bucer, Capito i Blaurerus. Vorbitorul principal al catolicilor a fost Conrad Tregerus, un c lug r augustinian care a încercat s - i argumenteze pozi ia folosind alte surse decât Biblia, lucru care nu era permis.

Tregerus a p r sit adunarea. Dezbaterile au continuat timp de nou zile, i au avut ca rezultat final abolirea misei, altarelor i chipurilor Bisericii Catolice, atât în ora ul Berna cât i în cele din jurul ei.

În 1531, cantoanele Zurich i Berna, singurele care i-au reformat religia, au fost insultate de c tre alte cinci cantoane, ceea ce a dus la un r zboi între ele. Când cele cinci cantoane au refuzat armisti iul care ar fi permis libertatea religiei, Zurich i Berna le-au blocat drumurile înfometând ora ele i silindu-le s atace Zurich. Zwingli a murit într-o încercare de a înt ri o garnizoan izolat . Trupul s u a fost mutilat i ars de c tretrupele catolice. El a murit la vârsta de patruzeci i patru de ani.

Wendelmuta

În anul 1527, în Olanda, a fost martirizat o femeie plin de virtu i, pe nume Wendelmuta. Ea a fost arestat pentru crezurile sale protestante i a fost întemni at în castelul Werden pân în ziua când a ap rut în fa a sesiunii generale a Olandei. Au fost numi i câ iva c lug ri care trebuiau s-o conving s se dezic de crezurile ei, dar ea a refuzat. A refuzat de asemenea rug min ile familiei i a prietenilor printre care i o nobil care o simpatiza foarte mult.

“Wendelmuta”, i-a zis doamna “de ce nu ai sta lini tit i s crezi în inma ta?” “Nu tii ce spui” a r spuns Wendelmuta, “Este scris: prin credin a din inim se cap tneprih nirea i prin m rturisirea cu gura se ajunge la mântuire”.

În ziua de 20 noiembrie, Wendelmuta a fost condamnat ca eretic i s-a ordonat arderea ei pe rug. Venind spre rug, ea a refuzat s s rute crucea ce i-a fost adus de c tre un c lug r. i-apus un pachet de praf de pu c la piept, i-a l sat gâtul legat de stâlp i s-a încredin at în mâinile Domnului. Când a venit momentul s fie trangulat ,Wendelmuta i-a închis ochii i i-aplecat smerit capul. S-a dat foc rugului i acesta a ars pân ce trupul i s-a

pref cut în cenu .

Waldenzii

În jurul anului 1160, Peter Waldo, un cet ean din Lyon, i-a schimbat brusc felul de via , d ruind sume mari de bani, studiind Cuvântul lui Dumnezeu i înv ându-i pe al iicum s tr iasc în mod demn. Dup un timp, oamenii au început s vin la el în num rmare, fiind dornici s primeasc Scripturile pe care le-a tradus în limba francez i le împ r ea celor dornici de a înv a.


Pagina 35

În curând, fe ele biserice ti din zon , care nu le explicau Scriptura oamenilor, i-au poruncit s se opreasc ori va fi excomunicat. De i Waldo le-a ignorat poruncile, adep iis i au fost atât de crunt persecuta i încât s-au v zut sili i s p r seasc ora ul.Waldenzii exila i s-au împr tiat prin multe locuri, inclusiv în Boemia, Lombardia i alte provincii franceze. Ace ti oameni erau atât de des vâr i i în cunoa terea Scripturii încât

ranii analfabe i puteau recita pe dinafar întreaga carte a lui Iov. Al ii tiau întregul Noul testament. Unul din cei mai aprigi prigonitori ai lor a recunoscut “aceast sect de lyoni ti arat o mare eficacitate. Ei tr iesc în dreptate înaintea oamneilor, cred c toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu i sus in toate punctele credeului. Numai c hulesc iur sc Biserica Roman ”.

Peste tot pe unde au tr it în urm torii patru sute de ani, waldenzii au fost grozav de prigoni i, mai ales în anul 1545. Pân la urm , în jurul anului 1559, waldenzilor care tr iau în regiunea Piedmont sub st pânirea Ducelui de Savoya, li s-a dat libertatea de a- i practica religia f r a fi persecuta i – dup multe genera ii care au suferit r bd tor.

Thomas Bilney

Thomas Bilney a crescut la Universitatea din Cambridge, i copil fiind a studiat tiin eleliberale i legea. Dar la urm , g sind un mai bun înv tor în persoana Duhului Sfânt, el a renun at la studierea legii oamenilor pentru a putea înv a Cuvântul lui Dumnezeu.

Entuziasmat de dragostea sa pentru adev rata religie i evlavie, Bilney a sim it nevoia s împ rt easc Evanghelia i altora. El s-a bucurat de succes în aceast ini iativ convertindu-i printre al ii pe Thomas Arthur i Hugh Latimer. În curând el a p r sit universitatea pentru a putea c l tori mult i pentru a putea înv a pe oameni i a putea predica, fiind înso it de Thomas Arthur.

Atacurile lui Bilney, la adresa insolen ei, fastului i mândriei clerului au atras repede aten ia lui Thomas Wolsey, cardinal de York, care a pus ca Bilney i Arthur s fie întemni a i. În ziua de 27 noiembrie

1527, cei doi au fost adu i în fa a lui Wolsey i a unui grup de episcopi, preo i i avoca ila Westminster.

Întrebat dac a înv at în mod public ideile lui Martin Luther sau ale oricui altcineva, împotriva Bisericii, Bilney a r spuns negativ. A fost întrebat apoi dac nu cumva jurase înainte vreme c se va opune în mod activ acestui fel de înv tur oriunde îl va g si. El a r spuns c da, a jurat acest lucru, dar numai pentru c a fost silit i nu în mod legal. Somat s se dezic de gre elile sale Bilney a refuzat spunând c vrea s aibcon tiin a curat , a a c a fost declarat eretic.

Începând cu 5-7 decembrie Bilney a continuat s sus in c nu a f cut nimic împotriva doctrinei Bisericii i a cerut permisiunea s aduc martori care s dovedeasc acest lucru. Din moment ce deja fusese declarat eretic, nu s-a dat voie nici unui martor s se înf i eze i în ziua de 7 decembrie i s-a dat ocazia s se lepede de credin a sa înainte de a fi condamnat la închisoare pentru un timp i a fost silit s fac peniten a mergând înaintea procesiunii de la St.Paul descul i c rând o fascie pe umeri, ca apoi s stea în picioare în fa a predicatorului în timpul predicii.


Pagina 36

Întorcându-se la Cambridge în 1528, Bilney a c zut într-o depresie adânc , de care nimic nu-l putea sc pa. Prietenii s i au stat lâng el zi i noapte de team c se va sinucide dac este l sat singur. Depresia aceasta a durat pân în 1531, când Bilney a decis c nu mai poate nega adev rul lui Dumnezeu i i-a luat r mas bun de la prieteni, plecând la Norfolk ca s predice. El îi îndemna pe to i s înve e din exemplul s u i snu se încread niciodat în sfatul prietenilor atunci când este vorba despre religie icon tiin . El a negat odat adev rul lui Dumnezeu pentru a- i salva via a, dar nu o s-o mai fac niciodat .

Bilney a fost arestat în curând i predat erifilor ora ului pentru a fi executat, unul dintre ace tia, Thomas Necton fiindu-i un prieten apropiat. De i Necton nu avea nici o putere de a opri execu ia, a putut s fac mai comod a teptarea lui Bilney, l sându-i chiar pe prietenii s i s îl viziteze în seara care a precedat execu ia.

Bilney s-a apropiat de rug fiind îmbr cat în haina unui laic, bra ele atârnând goale ip rul fiindu-i ciuntit prin depunerea ritual din slujba Bisericii. I s-a dat voie s se adreseze mul imii i el i-a sf tuit s nu-i acuze pe c lug ri de moartea sa dup care i-af cut rug ciunile.

C l ii au adunat lemne i vreascuri în jurul s u dup care le-au dat foc. Flac ra a crescut repede, desfigurând fa a lui Bilney în timp ce el i-a ridicat mâinile i a strigat “Isus” i “Eu cred”.

C l toriile, înv tura i exemplul lui Bilney au fost foarte influente la Cambridge i au atras pe mul i la Cristos. Printre cei ale c ror via a fost influen at sunt Hugh Latimer, Doctor Barnes, Doctor Thistel, Master Fooke, Dr. Warner i Master Soude.

John Twkesbury

John Tewkesbury a fost convertit citind Biblia lui Tyndale i cartea Mamona cel Tic los.Adus în fa a lui Cuthbert, episcopul Londrei, în ziua de 21 aprilie 1529, miercuri, Tewkesbury i-a ap rat credin a timp de o s pt mân încheiat , fiind atât de prompt ide exact în r spunsurile sale încât acuzatorii s i se temeau c vor fi f cu i de ru ine de c tre un simplu negustor de piei.

Când a fost cercetat pentru gre elile care cic existau în Mamona Cel Tic los (mântuire prin credin ), Tewkesbury le-a spus: “Lua i cartea i citi i-o. Nu cred c ve i g si vreo gre eal în ea”. “Eu î i spun” a zis episcopul “articolele din aceast carte sunt false, eretice i sunt condamnate de c tre Biseric . La asta ce mai spui?” “Nu cred c este ceva fals în carte”, a r spuns Tewkesbury, ar tând c el a studiat Evanghelia timp de aptesprezece ani i cuno tea gre elile din sufletul s u la fel de bine cum oglinda îi ar ta tr s turile fe ei. Întrebat înc odat dac se dezice de gre elilesale, Tewkesbury a r spuns “M rog ca s v reforma i pe voi în iv . Dac sunt cu adev rat gre eli în carte, trebuie reformat . Eu cred c este bun .

Fiindu-i l sate câteva zile de gândire, Tewkesbury a cedat la sfaturile prietenilor i s-a lep dat, dar în curând s-a întors la prima sa pozi ie. Cu doi ani mai târziu, a fost prins din nou i adus în fa a lui Sir Thomas More i a episcopului Londrei, a fost condamnat pentru erezie i ars pe rug la Smithfield, în 20 decembrie 1531.


Pagina 37

John Frith

Dintre toate relele persecu iei nici una nu s-a p rut mai teribil decât tratamentul crud imoartea lui John Frith, un tân r care s-a ridicat mult deasupra tovar ilor s i atât în cuno tin e cât i în evlavie. Chiar dac însu irile sale ar fi putut s -i aduc cinste iomoruri în lumea secular , Frith a ales s se dedice Bisericii, crezând c un om cu adev rat bun trebuie s tr iasc pentru al ii i nu pentru sine.

Dup ce a studiat la Cambridge i a c p tat o educa ie aleas , Frith l-a cunoscut pe William Tyndale, care i-a plantat s mân a Evangheliei i a evlaviei sincere în inim .

La aceast vreme, Thomas Wolsey, cardinalul de York, a construit un colegiu în Oxford numit Frideswide, cunoscut acum sub numele de Biserica lui Cristos – nu atât de mult din dragoste de înv tur cât din dorin a de a l sa în urm un monument care sr mân . El a adunat la un loc cele mai bune ve minte, vesel i ornamente din inut ile-a d ruit colegiului, numind în acela i timp cei mai buni profesori pe care i-a putut g si, unul din ei fiind John Frith. Când ace ti profesori au discutat împreun despre abuzurile Bisericii, au fost acuza i de erezie i arunca i în temni .

Frith a fost eliberat pân la urm , dar cu condi ia ca s nu se dep rteze mai mult de zece mile de Oxford, o condi ie pe care el a i înc lcat-o imediat, plecând pentru doi ani în str in tate. Frith s-a întors în tain ca s viziteze stare ul din Reading i a fost arestat acolo ca vagabond. Fiind un om sincer i s-a p rut foarte greu s mint în mod conving tor, i drept urmare autorit ile au fost sigure c în ciuda deghiz rii sale nu este un vagabond, dar nu a reu it s -l fac s - i declare identitatea. Pân când s poat fi identificat, Frith a fost închis în magaziile de la Reading f r s i se dea mâncare. Când a început s sufere din cauza foamei, a cerut s fie adus la el directorul colii locale.

Îndat ce Leonard Cox a sosit, Frith a început s i se plâng de captivitatea sa – în latin . Cei doi au discutat despre multe lucruri atât în latin cât i în greac , dup care Cox s-a gr bit la judec torii din ora i s-a plâns de tratamentul impus unui asemenea tân r atât de deosebit i bine educat. Frith a fost eliberat f r a mai fi pedepsit mai mult.

Dar nu s-a putut bucura de libertate întrucât Sir Thomas More, Cancelarul Angliei la vremea aceea, îl c uta peste tot în ar i oferea recompens pentru prinderea sa. De is-a mutat din loc în loc, Frith a fost prins pân la urm i întemni at în Turnul Londrei.

În timp ce st tea în temni , Frith f cea schimburi de scrisori cu More, având controverse referitoare la comuniune i purgatoriu. Scrisorile lui Frith erau întotdeauna moderate, calme i erudite. În lucrurile unde nu era silit s argumenteze, las de la el de dragul p cii.

Pân la urm Frith a fost dus în fa a arhiepiscopului de Canterbury, apoi în fa aepiscopului de Winchester, pentru a- i sus ine cauza. La urm de tot s-a înf i atînaintea episcopilor aduna i la Londra. Rechizitoriul s u se învârtea în jurul a doupuncte: purgatoriul i substan a sacramentului. A a cum a scris i prietenilor s i, “Nu pot c dea de acord cu înaltele fe e biserice ti i prela ii asupra faptului c este un articol al credeului c trebuie s credem sub pedeapsa condamn rii ve nice c pâinea i vinul sunt schimbate în chiar trupul i sângele Mântuitorului nostru Isus Cristos, în timp ce forma i m rimea le r mân acelea i. Chiar dac acest lucru ar fi adev rat, nu ar fi un articol al credeului”.


Pagina 38

În ziua de 20 iunie 1533, John Frith a fost adus în fa a episcopilor Londrei, Winchesterului i Lincolnului i a fost condamnat la moarte. Pe 4 iulie a fost condus la rug, unde de bun voie a îmbr i at lemnul i flac ra, dând o m rturie des vâr it cu pre ul vie ii sale. Vântul a suflat fl c rile departe de el, c tre Andrew Hewet, care era ars pe rug lâng el, a a c moartea lui Frith a durat mai mult decât de obicei, dar el p rea s fie fericit pentru tovar ul s u i nep s tor fa de prelungirea suferin ei sale.

Andrew Hewet

Andrew Hewet era ucenicul unui croitor i avea abia dou zeci i patru de ani. Într-una din zilele sale libere s-a întâmplat s -l întâlneasc pe William Holt, un mincinos notoriu, care a g sit c este protestant dup ce a stat de vorb cu el pre de câteva minute. Holt s-a îngrijit ca Hewet s fie prins i pus în fiare. S-a reu it cumva s i se strecoare o pil ,cu ajutorul c reia a evadat, dar numai ca s fie prins din nou.

La judecarea sa, Hewet a fost acuzat c nu credea ca o tia consacrat este chiar trupul lui Cristos. Întrebat despre ce crede cu adev rat, Hewet a r spuns c el crede “cum crede i John Frith”. “Crezi c este chiar trupul lui Cristos, n scut din fecioara Maria?” au insistat acuzatorii s i.“Nu”.“De ce nu?” “Fiindc Cristos mi-a poruncit s nu îi cred pe to i care spun “Iat Cristosul este aici sau Cristosul este acolo, fiindc se vor ridica mul i proroci mincino i”.Episcopii au zâmbit la el i episcopul i-a zis: “Frith este un eretic deja condamnat la arderea pe rug. Dac nu î i retractezi spusele, vei arde împreun cu el”. “Bine”.

Întrebat din nou dac vrea s - i schimbe hot rârea, Hewet a spus c va face ceea ce a f cut i Frith. În ziua de 4 iulie 1533, Andrew Hewet a fost ars pe rug al turi de John Frith.

Thomas Bennet

Thomas Bennet s-a n scut în Cambridge i tot acolo i-a ob inut masteratul. Cu cât mai mult cre tea în cunoa terea lui Dumnezeu i a Cuvântului S u sfânt, cu atât mai mult detesta starea corupt a religiei din vremea sa, pân când n d jduind s poat tr i cu o mai mare libertate a con tiin ei, a p r sit universitatea i s-a mutat la Exeter, în anul 1524, devenind înv tor.

Bennet a fost un om lini tit i cea mai mare pl cere a lui era s asculte predicile. În timpul s u liber el obi nuia s studieze Scriptura de unul singur i nu î i împ rt eap rerile cu nimeni pân când nu era sigur c i ei sim eau asemenea lui. Dar fiecare pom i fiecare plant î i are vremea pentru a rodi; tot a a i Bennet.

V zând c slava lui Dumnezeu este batjocorit , religia idolatr este în floare i puterea Papei este prosl vit , s-a hot rât s nu mai tac , chiar dac tia c va fi pedepsit. În luna octombrie a afi at pe u a catedralei un sul de hârtie care spunea c “Papa este anticristul i noi trebuie s ne închin m la Dumnezeu i nu la sfin i”.

Imediat ce mesajul a fost g sit, autorit ile au încercat s -l g seasc pe ereticul care l-a afi at. Bennet i-a continuat lini tit via a, mergând la serviciile de închinare i înv ându-


Pagina 39

i studen ii în timp ce Biserica i autorit ile seculare îl c utau pe vinovat. Dar Bennet era un om atât de lini tit i de credincios încât nimeni nu s-ar fi gândit ca el s fac un lucru atât de îndr zne i de primejdios.

Dup un timp, deoarece c ut rile nu au dat rezultate i ereticul nu a fost g sit, Biserica a hot rât s blesteme în mod public pe vinovat sau pe vinovat , cu cartea, clopotul ilumânarea – lucru considerat în acele zile ca cel mai crunt blestem posibil. Bennet edea în adunare când s-a auzit excomunicat, dat pe mâna diavolului i lipsit de

beneficiul iert rii p catelor sale de c tre Biseric . Au fost invocate toate puterile Bisericii corupte împotriva sa: sfin ii, Papa, c lug rii – toate acestea fiind lucruri pe care Bennet le considera oricum ca fiind lipsite de vreo valoare.

Adunarea st tea t cut , impresionat de aceast rev rsare a mâniei Bisericii in d jduind ca nimeni s nu fie atins de ea din gre eal , când Bennet dintr-o dat ironia situa iei a început s râd . Odat pornit s râd , se p rea c nu se mai poate opri i a fost prins ca fiind ereticul pe care Biserica îl condamn atât de teatral. Când prietenii s il-au întrebat mai târziu de ce s-a tr dat pe sine izbucnind în râs în biseric , Bennet le-a r spuns “Cine s-ar fi putut ab ine s nu râd v zându-le vanitatea i farsele?”

Când a fost judecat, a m rturisit “Eu sunt cel care a afi at sulul i a face-o din nou fiindc ceea ce am scris este adev rat”.

Când a fost executat, Bennet i-a îndemnat pe oameni s se închine la adev ratul Dumnezeu i s Îl cunoasc , uitând fanteziile i imagina ia Bisericii. Cei mai mul i dintre oamenii care au fost de fa , inclusiv scribul care i-a scris condamnarea la moarte, au fost convin i c Bennet a fost un om bun i un slujitor al lui Dumnezeu.

William Tyndale

William Tyndale s-a n scut lâng grani a cu Wales i a fost crescut în Universitatea din Oxford, unde a studiat limbile, artele liberale i Scriptura. Dup continuarea studiilor la Cambridge, a devenit institutorul copiilor Lordului Welch, un nobil din Gloucestershire.

Lordul Welch era deseori vizitat de stare i, vicari, arhidiaconi i al ioameni cu educa ie, pentru discu ii asupra lucr rilor lui Luther iErasmus, ca i asupra unor lucruri din Scriptur . Ori de câte ori nu era de acord cu p rerile lor lucru care se întâmpla adesea, Tyndale nu ezita s - i apere pozi ia folosind Scriptura. Într-o bun sear ,Lordul i Doamna Welch s-au întors de la o cin i i-au spus lui Tyndale despre discu ia care a avut loc acolo. Tyndale a început sle explice c ceea ce ei tocmai au auzit era gre it, dar vorba i-a fost t iat de Lay Welch: “A fost acolo un doctor care i-ar fi putut

permite s cheltuiasc o sut de lire sterline, altul ar fi putut lesne cheltui dou sute iar al treilea trei sute. De ce te-am crede tocmai pe dumneata în loc s îi credem pe ei?”

În vremea aceea, Tyndale traducea lucrarea lui Erasmus, “manualul soldatului cre tin”.Dup ce a terminat traducerea, a dat o copie Lordului i Doamnei Welch, care odat ce au citit cartea, au ajuns s îi primeasc pe oamenii Bisericii mult mai rar.

În curând preo imea din zon a început s se plâng de Tyndale în cârciumi i alte locuri, spunând c lucr rile sale sunt erezii i ad ugând la cele spuse de el lucrurile care f ceau ca acuza iile s par adev rate. Tyndale a fost chemat înaintea


Pagina 40

cancelarului episcopal, a fost amenin at i acuzat de multe lucruri, ca apoi s i se dea drumul nev t mat.

Dup aceast întâmplare Tyndale a g sit cu cale c este mai bine s p r seascregiunea, a a c a plecat la Londra n d jduind s - i g seasc un loc cu ajutorul lui Cuthbert Tonstal, episcopul Londrei. Pentru c acest lucru nu s-a putut face, a plecat în Germania.

Tyndale a g sit de bine, fiind influen at în parte de John Frith, ca oamenii s poat citi ei în i i Scriptura, f r s trebuiasc s se încread în Biseric pentru explica ii cinstite icomplete. El credea c corup ia Bisericii era tolerat doar pentru c oamenii nu tiaunimic mai bun – iar Biserica nici vorb s -i înve e mai bine, fiindc excesele iprivilegiile clerului ar fi fost periclitate.

În 1526 Tyndale a publicat traducerea în limba englez a Noului Testament i a început s lucreze la traducerea Vechiului Testament, ad ugând câte un prolog la fiecare carte. În afar de aceasta, a publicat Mamona Cel Tic los (mântuire prin credin ) i Practica Prela ilor, trimi ând copii ale lor în Anglia.

Dup ce a c l torit în Germania i Saxonia, unde s-a întâlnit cu Luther i cu al i oameni înv a i, a sfâr it prin a se stabili la Antwerp, în Olanda.

Când c r ile sale – mai ales Noul Testament – au început s fie citite de mai mul ioameni din Anglia, episcopii i prela ii Bisericii au f cut tot ce le-a stat în putere ca s le condamne i s le dema te “gre elile”. În 1527 l-au convins pe rege s interzic toate lucr rile lui Tyndale în Anglia.

În acest timp, Cuthbert Tonstal, episcopul Londrei, a colaborat cu Sir Thomas More pentru a g si o cale pentru a opri ca traducerile s ajung în mâna publicului. El a f cutcuno tin cu Augustine Packinngton, un comerciant englez care îl sprijinea în secret pe Tyndale i Packington a promis episcopului c îi va aduce fiecare copie a urm toareiedi ii a traducerii dac episcopul îi va furniza fondurile pentru cump rarea lor. Când episcopul s-a ar tat a fi de acord, Packington i-a primit laudele iar Tyndale a primit to ibanii, parte din ei fiind folosi i în mod prompt pentru tip rirea unei noi edi ii i trimiterea ei în ar . Restul de bani i-a fost de ajutor lui Tyndale pentru o bucat de vreme.

Tonstal a ars în public toate exemplarele cump rate de el, lucru care i-a jignit pe oameni într-atâta încât Biserica a promis c se va îngriji s apar propria ei traducere, lipsit de erori. Îns nu s-a f cut nimic pentru ca promisiunea s fie împlinit . De fapt în luna mai 1530 Biserica a declarat c o asemenea traducere nu este necesar , ceea ce a dus la cre terea vânz rilor lucr rii lui Tyndale.

Pân la urm Tyndale a fost prins de c tre împ rat la Antwerp, c r ile lui au fost confiscate i el a fost întemni at pentru un an i jum tate înainte ca s fie condamnat prin decretul imperial de la Augsburg. Tyndale a fost pus pe rug, trangulat i ars, la Vilvorden, în 1536. El a murit rostind cuvintele:”Doamne deschide ochii regelui Angliei!”

John Lambert

John Lambert, care a fost convertit de c tre Bilney, a c utat s scape de persecu iiledin acea vreme plecând în str in tate, unde s-a al turat lui Tyndale i Frith i a slujit ca i capelanul englezilor care tr iau la Antwerp. La mai pu in de un an dup plecarea sa,


Pagina 41

a fost capturat în 1532 i dus la Londra pentru ca s r spund celor patruzeci i cinci de acuza ii care i se aduceau, în fa a lui Warham, arhiepiscopul de Canterbury. Însarhiepiscopul a murit în luna august 1532, a a c Lambert a fost pus în libertate.

Aceste lucruri s-au întâmplat în timpul domniei lui Henric VIII, la pu in vreme de la distrugerea m n stirilor engleze ti i divor ul regelui de regina Catherina irec s torirea sa, un timp în care adep ii Scripturii puteau s - i exercite credin a într-o relativ libertate.

Dup eliberarea sa, Lambert s-a întors la Londra ca înv tor de greac i latin . În 1538 el a fost prezent la predica sus inut la biserica St.Peter’s Church de c treDr.Taylor, un protestant care mai târziu avea s devin episcopul de Lincoln i care a murit în timpul domniei reginei Maria. La terminarea predicii, Lambert l-a abordat pe Taylor pentru a purta o discu ie în contradictoriu cu privire la problema sacramentului.

Din dorin a de a-l mul umi pe Lambert, Taylor a discutat problema cu Dr. Barnes. Acesta era în favoarea predic rii Evangheliei îns credea c abordarea acestei probleme ar fi împiedicat r spândirea Evangheliei în acea vreme a a c a sugerat lui Taylor s ia leg tura cu arhiepiscopul Cranmer.

Ceea ce a pornit ca o simpl discu ie particular a ajuns s devin o problem public .Cranmer înc nu- i schimbase p rerea referitoare la sacramente – de i o va face mai târziu a a c l-a somat pe Lambert s - i sus in cauza în public. De i nu putem ti cu siguran ce s-a petrecut la întâlnirea lor, tim c zvonurile despre dezacordul dintre ei s-a r spândit peste tot.

Episcopul de Winchester, un om pe nume Stephen Gardiner, sf tuitor al regelui, era un om crud i viclean care c uta tot timpul s împiedice r spândirea Evangheliei. El s-a dus la rege i i-a spus c oamenii îl urau pentru câteva lucruri: pentru distrugerea m n stirilor, abolirea autorit ii papale i divor ul de so ia sa, îns dac el ar demonstra c ereticii totu i înc sunt pedepsi i, i-ar recâ tiga popularitatea. Regele s-a ar tatimediat a fi de acord spunând c el însu i îl va judeca pe fiecare eretic din ar .

Lambert a fost adus sub paza de la temni pentru a fi judecat de Henric, în prezen atuturor nobililor i episcopilor care erau prezen i. Având permisiunea s vorbeasc ,Lambert a afirmat c este bucuros v zând c regele este dispus s asculte controversele religioase, mai ales c regele era un om cu judecat dreapt i cu înalte cuno tin e.

“N-am venit aici ca s - i ascult laudele”! Treci la subiect” l-a întrerupt regele. Intimidat de acest r spuns aspru, Lambert a r mas t cut.“De ce stai acolo mut? Ce spui, în sacramentele altarului este trupul lui Cristos sau nu este?” a întrebat regele. “Sunt de acord cu Sf.Augustin, este trupul lui Cristos din anumite puncte de vedere” a r spuns Lambert. “Nu-mi vorbi mie de Sf.Augustin sau de al ii. Ce spui tu însu i?” a întrebat regele în limba latin .“În acest caz eu nu cred c sacramentul este chiar trupul lui Cristos” a r spuns Lambert.

Regele a l sat la îndemâna lui Cranmer s continue interogatoriul, care împreun cu episcopul de Wichester i Tonstal i episcopul de Durham au încercat s îl fac pe


Pagina 42

Lambert s - i schimbe p rerea. Lambert era cople it. Asaltat de zeflemeli i amenin rivenite din partea unor oameni atât de puternici, impresionat de m re ia locului i de prezen a regelui i epuizat din pricina statului în picioare timp de cinci ore, el s-a cufundat în t cere.

Pân la urm ziua s-a încheiat, regele întorcându-se înc odat spre Lambert, “Ce mai spui, dup atâtea înv turi primite de la oamenii ace tia educa i? E ti mul umit? Vei tr i sau vei muri? Ce spui? Alege. Lambert a r spuns: “M încredin ez i m supun voin ei voastre”. “Încredin eaz -te mai degrab în mâna lui Dumnezeu i nu a mea”, a r spuns regele. “Îmi încredin ez sufletul în mâinile lui Dumnezeu dar trupul mi-l încredin ez clemen eivoastre”.“Dac te încredin ezi judec ii mele, vei muri. Eu nu voi ap ra pe eretici”. Regele s-a întors c tre Cromwell, cel mai mare prieten al protestan ilor, “Cromwell cite te sentin alui de condamnare”.

Prin intermediul sfatului episcopului de Winchester, Satan a f cut ca Lambert s fie condamnat chiar de tovar ii s i protestan i, Taylor, Barnes, Cranmer i Cromwell – care to i vor suferi mai târziu de dragul Evangheliei. Dintre to i oamenii ar i pe rug la Smithfield nimeni nu a fost tratat atât de crud ca i Lambert, care în ciuda chinurilor i-aridicat mâinile zdrobite cuprinse deja de fl c ri i a strigat oamenilor “Nimeni altul decât Cristos, nimeni altul decât Cristos!”

Capitolul 5 B – Robert Barnes, Kerby si Clarke, Patrick Hamilton, Henry Forrest, Straiton si Gourlay, Thomas Forrest, George Wishart, Adam Wallace, Walter Milne

Robert Barnes

Dup ce a absolvit universitatea din Louvain, Robert Barnes a fost numit abatele i conduc torulc lug rilor augustini de la Cambridge. În acele vremuri se preda prea pu in literatur la Cambridge, îns Barnes a introdus studiul literaturii, dând astfel societ ii mul i tineri educa icare erau familiariza i cu lucr rile lui Terence, Plaut, Cicero i al ii. Odat ce studiul literaturii a fost pus la punct, Barnes a început s predice din epistolele lui Pavel, dând astfel Bisericii mul ioameni destoinici.

Cuno tin ele scripturale ale lui Barnes au devenit faimoase datorit prelegerilor, discu iilor ipredicilor sale, c ci el predica întotdeauna împotriva episcopilor i ipocri ilor; îns a continuat s sus in idolatria Bisericii pân când a fost convertit de c tre Bilney.

Barnes ca prizonier î i cere iertare


Pagina 43

Barnes i-a rostit prima predic de protestant la biserica St.Edward’s Church din Cambridge i imediat a fost acuzat de erezie. Adus în fa a cardinalului Wolsey, a fost convins de prietenii s i s abjure i a f cut peniten public la biserica St.Paul’s înainte de a fi întemni at pentru un an i jum tate. Dup eliberarea sa din închisoare, Barnes a fost trimis în calitate de de inut eliberat la c lug rii din Londra, ordinul austin, însace tia i-au adus în curând i mai multe acuza ii i a fost silit astfel s plece în Antwerp, la Luther.

În timpul petrecut la Antwerp, Barnes s-a împrietenit cu Luther, Melanchton, Ducele de Saxonia i regele Danemarcei, care l-a trimis împreun cu Lubeck ca ambasador la regele Henric VIII. Sir Thomas More a vrut s -l prindîn timpul cât a fost în ar îns regele nu l-a l satdeoarece Cromwell, prietenul i sf tuitorul s u a devenit protectorul protestan ilor. Barnes a avut permisiunea s sus in dispute cu episcopii i sp r seasc ara atunci când va dori. El s-a întors la Luther în Wittemberg ca s - i publice c r ile, dup care a a venit în Anglia la începutul domniei reginei Anna de Boleyn i a devenit un predicator respectat. Harta din 1624 - Antwerp, Belgia

Odat ce Stephen Gardiner a sosit din Fran a, au început din nou necazurile protestan ilor. Din acel moment încolo religia a avut de suferit, ca i regina Anna iCromwell de altfel, iar Barnes a fost întemni at în Turnul Londrei pân la arderea sa pe rug în ziua de 30 iulie, cu dou zile dup moartea lui Cromwell. Împreun cu el au fost ar i pe rug al i doi protestan i, Gerrand i Jerome, i trei catolici, Powel, Featherstone iAbel. Faptul c atât protestan ii cât i catolicii au fost pedepsi i în acela i timp pentru credin a lor a pus întreaga na iune în încurc tur , de i acesta a fost rezultatul politic al diviz rii consiliului de coroan , jum tate fiind catolici i jum tate fiind protestan i.

Legea celor ase articole

În anul 1539 parlamentul, la instigarea regelui Henric al VIII-lea a promulgat cele aseArticole care sprijinea doctrina catolic a celibatului preo esc i a transubstan ierii.Pedeapsa pentru înc lcarea acestei legi era moartea, f r posibilitatea de abjurare, de i legea a fost pu in relaxat de parlament în 1544, l sând posibilitatea abjur rii i a peniten ei pentru primele dou condamn ri i aplicarea pedepsei capitale pentru cea de-a treia condamnare.

În acela i timp parlamentul a interzis toate c r ile lui Tyndale, toate cântecele, piesele de teatru i toate c r ile în limba englez care înc lcau cele ase Articole. Textul Bibliei a fost interzis tuturor femeilor, meseria ilor, ucenicilor, c l torilor, slujitorilor, p durarilor, fermierilor i muncitorilor. Nobililor i so iilor lor le era îng duit s citeasc Biblia doar dac o f ceau în t cere, f r s î i expun p rerile cu privire la ea.

O alt reglementare dat prin cele ase Articole îng duia unei persoane acuzate de erezie s aduc martori care s -l sprijine, într-un num r egal cu sau mai mare decât num rul martorilor acuz rii. Acest lucru nu a mai fost permis niciodat pân atunci în procesele de erezie.


Pagina 44

Kerby i Clarke

Kerby i Clarke au fost prin i la Ipswich în 1546 iadu i în fa a Lordului Wentworth i a altor comisionari pentru a fi cerceta i. În cadrul procedurilor au fost întreba i dac cred în transubstan iere i recunoscând c nu cred, amândoi i-au afirmat credin a cum cCristos a instituit Cina cea de tain ca o comemorare a mor ii Sale pentru iertarea p catelor, îns acest lucru nu presupunea implicarea a chiar trupului isângelui în sacrament.

Kerby a fost condamnat s ard pe rug în ziua urm toare la Ipswich iar Clarke în lunea urm toare la Bury. În momentul în care i-a auzit sentin a Kerby s-a închinat adânc, i-a ridicat mâinile i a strigat “SlavDumnezeului cel Atotputernic!”

În ziua urm toare Kerby a fost dus în pia la ora zece diminea a, unde rugul i lemnele erau deja preg tite. El s-a dezbr cat pân la c ma ,având tichia de noapte pe cap i a fost înl n uit de stâlp. Au fost prezen i în jur de doumii de oameni, printre care i Lord Wentworth. Dup o predic sus inut de c treDr.Rugham în timpul c reia Kerby a comentat cu glas tare c tre oameni ori de câte ori era de acord sau în dezacord fa de Rugham, i s-a dat timp s - i rosteascrug ciunile, care i-au mi cat pe to i pân la lacrimi, chiar i pe lordul Wentworth. S-a dat foc rugului i Kerby a strigat la Dumnezeu, b tându- i pieptul cu pumnii i ridicându- imâinile pân când a putut s-o fac . To i cei prezen i L-au sl vit pe Dumnezeu pentru credincio ia pân la moarte a lui Kerby.

În timp ce Roger Clarke era dus la rug lunea urm toare în Bury, au fost întâlni i de o procesiune a ostiei. Clarke a refuzat s - i plece capul sau s - i descopere capul, mustrând vehement o asemenea idolatrie i mâniindu-i pe slujba ii din jurul s u.

Moartea regelui Henric al VIII-lea

Dup o lung suferin , la sfâr itul lunii ianuarie 1547, a devenit evident pentru medicii regelui Henric al VIII-lea c acesta era pe moarte. De i credeau c regele trebuie stie în ce stare se afl s n tatea sa, nici unul nu era dispus s ri te s îl în tiin eze.

Sarcina a c zut asupra unuia, numit Master Denny, care i-a spus curajos regelui ceste pe moarte i l-a îndemnat s se preg teasc chemându-L pe Dumnezeu prin Cristos pentru har i îndurare.

Regele a ascultat de Denny, a reflectat asupra propriilor p cate pe care le regreta însa conchis “ândurarea lui Cristos poate s -mi ierte toate p catele, chiar dac acestea ar fi mai rele decât sunt”.

Bucuros c îl aude pe rege vorbind astfel, Denny l-a întrebat dac i-ar place svorbeasc cu cineva. Henric a r spuns c i-ar place s -l vad pe Dr.Cranmer, dar când acesta a sosit, regele nu mai putea vorbi i era prea pu in con tient; el a putut doar s -i întind mâna i s -i apuce mâna lui Cranmer. Acesta l-a îndemnat pe rege s - i pun

n dejdea în Cristos i s apeleze la îndurarea Sa iar Henric i-a ap sat mâna în semn


Pagina 45

c face acest lucru, dup care a murit. Henric a domnit timp de treizeci i apte de ani inou luni i a l sat în urm trei copii; Edward, Mary i Elizabeth.

Patrick Hamilton

Primul martir sco ian a fost Patrick Hamilton, abate de Ferne, fiul lui Sir Patrick Hamilton de Kincavill i a lui Catherine Stewart, fiica Ducelui de Albany. Tân rulHamilton a fost educat la St.Andrew’s în filozofia liberal a lui John Mair, dar a citit dup aceea ilucr rile lui Luther din proprie ini iativ . El a fost cunoscut pentru liberalismul gândirii sale i i-a însu itdin toat inima teologia protestant , îns a fugit la Wittemberg atunci când a fost somat s se înf i ezeînaintea conciliului eclesiastic.

Locul executiei marcat in piatra

La Wittemberg, Hamilton s-a împrietenit cu Luther i cu Melanchton, care l-a recomandat lui Lambert, rectorul universit ii din Marpurg. Lambert l-a instruit i mai mult pe Hamilton în protestantism, ceea ce a dus la o mare schimbare în l untrul s u.Înainte vreme fusese sceptic i timid dar acum a devenit curajos, aproape dur i a hot rât s se întoarc în Sco ia pentru a predica acolo credin a.

Hamilton a ajuns în Sco ia în anul 1527 i s-a adresat în mod public poporului de câteva ori pân s fie prins i întemni at. Tinere ea sa - avea dou zeci i opt de ani -talentul s u i atitudinea sa pl cut i blând au determinat pe mul i dintre fe ele biserice ti sîncerce s -l fac pe Hamilton s - i schimbe p rerile sau m car s -l conving s nu î imai predice credin a i s deranjeze astfel Biserica. Hamilton s-a inut atât de tare încât a convertit un preot catolic pe nume Aless, care l-a vizitat în celula sa. Cu timpul iAless a ajuns s fie persecutat pentru noua sa credin i a fost ars pe rug.

Urcat pe e afod, Hamilton i-a dat toate hainele slujitorului s u, mângâindu-l cu cuvintele “Ceea ce am s suf r eu, prietenul meu drag, pare amar i înfioreaz carnea. Dar adu- i aminte c aceasta este intrarea în via a ve nic , care nu este pentru aceia care se dezic de Domnul”.

De i suferin a i-a fost prelungit din pricina neîndemân rii c l ului, el nu a încetat spredice oamenilor care erau de fa . “Cât va mai dura o Doamne, întunericul care acoper aceast împ r ie? Cât vei mai îng dui aceast tiranie a oamenilor?” a strigat el i a murit cu cuvintele “Doamne Isuse, prime te sufletul meu”!

Henry Forrest

La câ iva ani dup moartea lui Hamilton, Henry Forrest a predicat c acesta a fost un martir i ceea ce el proclama era adev rat. Forrest a fost întemni at de c tre James Beaton, arhiepiscopul de la St.Andrew’s, care a trimis un c lug r pe nume Walter Land s asculte spovedania lui Forrest. În spovedania sa a a-zis secret , el i-a afirmat credin a în Hamilton i în cauza pentru care acesta i-a dat via a. C lug rul s-a dus imediat la episcop i i-a spus tot ce Forrest a m rturisit în spovedania sa, m rturisirecare a fost folosit drept dovad atunci când a fost judecat.


Pagina 46

În ziua execu iei, Forrest a fost deposedat de toate func iile sale biserice ti în fa aclerului, în timp ce striga cuvintele “Ru ine celor pref cu i! Ru ine c lug rilor fal i! Nu respect taina spovedaniei! De azi încolo nimeni s nu se mai încread în vreun c lug r, c ci condamn Cuvântul lui Dumnezeu i în eal pe oameni”.

Forrest a pl tit cu via a pentru m rturia sa credincioas , la partea nordic a gardului bisericii St.Andrew’s.

James Hamilton, Catherina Hamilton, Straiton, Gourlay

În anul 1534, James Hamilton, Catherine Hamilton, David Straiton i Norman Gourlay au fost chema i înaintea regelui James V la Edinburgh. James Hamilton a fost acuzat csus ine ideile fratelui s u Patrick. Regele l-a avertizat pe Hamilton s nu se prezinte la judecat , fiindc nu-l va putea ap ra ci s p r seasc ara i s - i abandoneze p mânturile i averea pentru a putea s - i scape via a.

Catherine Hamilton, sora lui James i m tu a regelui, a fost acuzat c nu crede cpoate fi mântuit prin fapte. Dup o discu ie îndelungat cu un avocat pe nume John Spens, ea a conchis exclamând “Fapte aici, fapte acolo! Ce fel de fapte sunt acestea? Eu tiu c nici o fapt nu m poate mântui decât lucrarea mântuitoare a lui Cristos, Domnul i Mântuitorul meu!”

Regele s-a întors într-o parte ca s poat râde la auzul r spunsului ei dup care a chemat-o pe Catherine la el i a convins-o s se abjure de dragul familiei. Ea a fost pus în libertate.

Straiton a fost un domn dintr-o familie bun , dar s-a certat cu episcopul de Moray cu privire la zeciual . Într-una din zile, când a fost provocat de colectorii Bisericii, Straiton a poruncit slujitorilor s i s arunce înapoi în mare fiecare al zecelea pe te pe care l-au prins i l-a îndemnat pe colector s mearg i s - i caute taxa în mare. Dar apoi s-a lini tit i a devenit un convertit sincer al reformei. Acuzat de erezie, Straiton a refuzat sse dezic de credin a sa i astfel a fost ars pe rug împreun cu Gourlay, în ziua de 27 august 1534.

Vicarul Thomas Forrest

În fiecare duminic , vicarul Thomas Forrest predica din Evanghelie, lucru pe care de obicei îl f ceau doar c lug rii. Drept r zbunare, ace tia l-au acuzat c a dezv luittainele Scripturii la oamenii de rând, c a citit Biblia în limba oamenilor de rând i a f cutca clerul s fie dispre uit de c tre popor.

Episcopul de Dunkeld l-a chemat pe vicar la el i l-a sf tuit s nu mai predice în fiecare duminic ; dac voia s fac acest lucru, trebuia s se c lug reasc .

Forrest i-a r spuns c o singur predic din Evanghelie într-o s pt mân cu greu poate fi suficient, îns episcopul a continuat s - i suus in ideea c ei nu au fost ordina i spredice i a recunoscut c el nici m car nu cunoa te Vechiul Testament, dar este mul umit s - i cunoasc liturghierul. Thomas Forrest nu a p it nimic de data aceasta chiar dac i-a men inut pozi ia i a refuzat s se opreasc din predicarea din Biblie.

Ins la scurt vreme dup aceasta, el a fost arestat împreun cu doi c lug ri, pe nume Keillor i Beveridge, un preot pe nume Duncan Simpson, un domn pe nume Robert


Pagina 47

Forrester i al i trei sau patru oameni din ora ul Stirling. Fiind acuza i c sunt eretici de seam care înva erezii, nu li s-a dat nici unuia dintre ei ocazia s abjure. Acuza iileprincipale aduse împotriva lor au fost c au luat parte la c s toria unui preot i au mâncat carne la nunt , lucru desf urat în timpul postului Pa telui.

Au fost cu to ii ar i pe rug la Edinburgh, în luna februarie a anului 1538 sau 1539.

George Wishart

În anul 1543 George Wishart preda la universitatea din Cambridge. El era un b rbat înalt, cu o expresie u ortrist , cu p rul negru i o barb lung . Acest b tinadin Sco ia era un om pl cut, politicos i umil, c ruia îi pl cea s c l toreasc , s înve e i s înve e pe al ii.El se îmbr ca întotdeauna în negru i hainele sale folosite le d dea în mod obi nuit s racilor. Wishart era bine cunoscut pentru milostenia sa cre tineasc ipentru modul spartan în care tr ia, mâncând de douori pe zi, postind o zi din patru i dormind pe o saltea de paie cu a ternuturi de canava, pe care le d ruia ori de câte ori î i schimba patul.

Wishart a fost arestat i întemni at în castelul St.Andrew i pus în lan uri pentru doctrina sa. În ziua în care a fost somat s se prezinte înaintea cardinalului la St.Andrew’s, a fost escortat la biseric

de c tre o sut de oameni înarma i. Oprindu-se o clip ca s - i dea punga cu bani unui s rac care edea lâng u , a fost condus la cardinal. Vicarul John Winryme s-a urcat la amvon pentru a predica despre erezie, dup care Wishart a trebuit s stea lângamvon i s -l asculte pe John Lauder rostind acuza iile aduse împotriva sa. Când acest preot bine hr nit le-a citit pe toate, cu fa a sc ldat în transpira ie i cu spume la gur , a scuipat în obrazul lui Wishart i l-a întrebat “Cum r spunzi acestor acuza ii, tr d torulei ho ule?”

Vicarul a îngenuncheat pu in la amvon pentru a se ruga, dup care a r spuns calm ipoliticos, cerând s fie l sat s - i explice doctrina din trei motive: “În primul rând pentru c prin predicarea Cuvântului lui Dumnezeu se descoper Slava Sa. De aceea este logic ca de dragul ar t rii slavei lui Dumnezeu s m auzi i înv ândCuvântul curat al lui Dumnezeu. În al doilea rând, din moment ce mântuirea vine din Cuvântul lui Dumnezeu ar fi nedrept din partea voastr s nu m asculta iînv ând Cuvântul lui Dumnezeu.

În al treilea rând, înv tura voastr este plin de cuvinte hulitoare i abominabile care vin de la diavol. Ar trebui s cunoa te i înv tura mea pentru ca s nu trebuiasc smor în mod nedrept spre condamnarea sufletelor voastre. De când am venit în aceastar nu am f cut nimic altceva decât s -i înv pe oameni poruncile lui Dumnezeu, cele

dou sprezece articole ale credeului i rug ciunea Domnului în limba lor matern . În Dundee i-am înv at din Epistola lui Pavel c tre Romani i v voi ar ta cum am f cuts -i înv …”

Acuzatorul s u a strigat dintr-odat “Ereticule, tr d torule i ho ule” Nu ai avut dreptul s predici! i-ai arogat aceast putere f r ca s ai autoritate din partea Bisericii!”


Pagina 48

Prela ii aduna i la fa a locului au exclamat “Dac îl vom l sa s predice în acest loc, el este atât de îndemânatic i cunoa te atât de bine Scripturile încât îi va întoarce pe oameni împotriva noastr ”.

V zând care este planul lor, Wishart a cerut s poat apela la lordul guvernator, din moment ce acesta îl arestase de fapt i astfel el ar trebui s fie judecat de c tre autorit ile civile i nu de c tre Biseric .

În ciuda acestui apel al s u, au fost citite optsprezece capete de acuzare împotriva sa, la care a r spuns pe rând, sus inându- i în mod corect opinia cu ajutorul Scripturii. Când episcopii au terminat capetele de acuzare, l-au condamnat pe Wishart s moarpe rug ca eretic, ignorând replicile sale i au risipit adunarea.

Întors în temni a din castel, Wishart a refuzat s se spovedeasc la cei doi c lug ri care au venit în acest scop i a cerut s se spovedeasc la Vicarul John Winryme care a predicat la audierea sa.

Rugul a fost preg tit i spânzur toarea a fost în l at . Cardinalul, temându-se cprietenii lui Wishart îl vor salva, a dat ordin ca toate armele din castel s fie îndreptate c tre spânzur toare. Lui Wishart i s-au legat mâinile la spate i i s-a pus un lan în jurul pieptului, apoi a fost dus la rug fiind tras de o funie care i-a fost legat la gât.

Wishart le-a spus oamenilor aduna i acolo s nu lase ca moartea s îi îndep rteze de Cuvântul lui Dumnezeu.

“V îndemn s iubi i Cuvântul lui Dumnezeu i s suferi i r bd tori, cu inima împ cat , de dragul Cuvântului care este mântuirea voastr i mângâierea voastr ve nic ”.

Apoi a rugat mul imea s îi ajute pe urma ii lui s r mân înr d cina i în înv tura sa.

“Nu m tem de acest foc cumplit. Dac ve i fi prigoni i din pricina Cuvântului snu v teme i de aceia care ucid trupul dar nu pot ucide sufletul. În seara aceasta voi sta la mas cu Domnul”.

Dup ce Wishart L-a rugat pe Dumnezeu s -i ierte pe cei care l-au condamnat,c l ul a îngenuncheat înaintea sa zicând:

“Domnule, v rog s m ierta i, nu sunt vinovat de moartea dumneavoastr ”.

“Vino încoace,” a r spuns Wishart. Când c l ul s-a apropiat de el, Wishart l-a s rutat pe obraz i i-a spus “Iat semnul iert rii mele. F - i datoria”. În timp ce Wishart a fost spânzurat i ars pe rug, mul imea l-a jelit i s-a plâns c a fost m cel rit un miel nevinovat.

Adam Wallace

Adam Wallace a fost judecat în biserica Blackfriar’s din Edinburgh înaintea unei mari mul imi de preo i, episcopi, arhiepiscopi, profesori i autorit i civile. Acuzatorul s u a fost John Lauder, paroh de Marbottle, care era îmbr cat într-un stihar cu glug ro ie.


Pagina 49

Wallace ar ta ca i un om simplu i s rac atunci când a fost adus la judecat . Lauder a început spunând “Adam Wallace, e ti acuzat de urm toarele erezii: în primul rând i-ai înv at pe oameni c pâinea i vinul de pe altar nu devin trupul i sângele lui Cristos dup rug ciunea de consacrare”.

Wallace s-a întors c tre judec tori: “Nu am înv at pe nimeni altceva i nu am spus nimic altceva decât ceea ce am g sit în aceast carte care este Cuvântul lui Dumnezeu. Dac am gre it, accept pedeapsa voastr , dar tot ce am spus din aceast carte.” Dup care a citat Mat.26:26-28 i Luca 22:19.

S-a mai citi odat acuza ia i lui Wallace i s-a poruncit s r spund cu da sau cu nu. “Nu i-am înv at decât pe aceia care m-au rugat s-o fac i aceasta nu am f cut-o prea des. Ceea ce am afirmat este c dac sacramentele sunt cu adev rat admnistrate ifolosite a a cum le-a instituit Fiul Dumnezeului cel viu, atunci Dumnezeu este prezent acolo.”

Întrebat iar i, Wallace a folosit Scriptura pentru a ar ta de ce credea el c ostia nu poate fi chiar trupul i sângele lui Cristos.

Acuzatorii au trecut la cel de-al doilea cap t de acuzare: “I-ai înv at pe oameni c misa este idolatrie i este urât de Dumnezeu”.

Wallace a r spuns: “Am citit Cuvântul lui Dumnezeu în trei limbi i nu am g sit în el cuvântul “misa”. Dac misa nu se întemeiaz pe Scriptur atunci este idolatrie i este urât de Dumnezeu. Dar dac cineva o s -mi poat ar ta acest cuvânt în Scriptur , o s -mi recunosc gre eala i m voi supune corect rii i pedepsei”.

Acuzatorul a continuat: “Ai înv at în mod f i c Dumnezeu este doar o pâine, sem nat ca bob de grâu, crescut în p mânt i coapt de c tre oameni. Nimic altceva”.

“Eu m închin la Tat l, la Fiul i la Duhul Sfânt, cele Trei Persoane ale Dumnezeirii care sunt una i care au creat i au dat forma cerurilor i p mântului i la tot ce cuprind ele. Nu tiu la ce Dumnezeu v închina i voi, dar dac mi-l ar ta i, v voi putea spune ce anume este el”.

Wallace a r mas neclintit în m rturia sa i a fost condamnat i trimis înapoi în temni .În ziua mor ii sale, p zitorii s i l-au avertizat s nu vorbeasc mul imii, îns mul ioameni i-au spus “Dumnezeu s Se îndure de tine” în timp ce trecea, la care el r spundea “S Se îndure i de voi”. Ajuns la stâlpul rugului, s-a adresat mul imii: “Snu v tulbura i din pricin c eu mor de dragul adev rului. Ucenicul nu este mai mare ca Înv torul s u.” P zitorii l-au amenin at fiindc a vorbit iar el s-a uitat c trecer zicând “Nu vor s m lase s vorbesc”.

S-a dat foc rugului i Adam Wallace s-a dus credincios s fie cu Dumnezeu.

Walter Milne

Dintre martirii sco ieni, Walter Milne a fost cel care a avut un rol crucial, întrucât din cenu a sa au r s rit mii de al i sus in tori ai crezului s u, care au silit Biserica Sco ieis dezbat problema adev ratei religii atât cu francezii cât i cu Biserica Catolic .


Pagina 50

Milne a fost preotul paroh din Lunan i a îmbr i at doctrinele Reformei, fiind condamnat pentru aceasta pe vremea lui beaton. Milne a reu it s scape din închisoare i s se ascund în Sco ia pân când indulgen a reginei i-a îng duit s - i reia

activitatea de predicare. Silit s se ascund din nou, el a fost prins i judecat pentru erezie la biserica St.Andrew’s, având atunci optzeci i doi de ani.

Iat dialogul care a avut loc între Milne i Andrew Oliphant, unul din preo ii episcopului, la procesul care a avut loc în aprilie 1551:

“Ce crezi despre c s toria preo ilor?” a întrebat Oliphant.

“Socotesc c este o leg tur binecuvântat , fiindc Cristos însu i a p strat-o, a aprobat-o i a l sat-o oamenilor. Dar dumneata nu crezi c este i la îndemâna dumitale i o respingi, în timp ce î i iei so iile i fiicele altor oameni, f r s mai respec ileg mântul instituit de Dumnezeu. Ai jurat castitate dar i-ai înc lcat jur mântul. Sfântul Pavel mai degrab s-ar fi c s torit decât s ard , i eu am f cut la fel, c ci Dumnezeu nu a interzis niciodat cuiva c s toria”.

“Da i-mi mie Cina Domnului i botezul i restul pute i s -l împ r i i între voi. Dac totu isunt apte sacramente, de ce a i omis una din ele, c s toria, i v-a i dedat la imoralitate?”

“E ti împotriva sacramentului altarului i spui c misa este idolatrie”.

“Voi face i ca i st pânul sau regele care cheama pe mul i la masa sa i când masa este pus i sun clopotul care cheam oamenii la mas , se întoarce cu spatele la cei chema i, m nânc singur i î i bate joc de ceilal i. Asta face i i voi”.

“Negi c sacramentul altarului este chiar trupul lui Cristos”.

“Scriptura lui Dumnezeu nu trebuie în eleas în mod carnal, firesc ci în mod duhovnicesc i aceasta pe baza credin ei. Iar în ceea ce prive te misa, este o gre eal .Cristos S-a dat pe Sine o singur dat pentru a fi r stignit pentru p catele oamenilor inu o va mai face niciodat din nou. El a pus cap t tuturor jertfelor”.

“Negi slujba episcopal ”.

“Cei pe care îi numi i episcopi nu fac lucrarea unui episcop a a cum o define te Pavel în Epistola sa c tre Timotei. Ei tr iesc pentru pl ceri i nu le pas de turma lor. Ei nu cinstesc Cuvântul lui Dumnezeu ci alearg dup propria lor cinste”.

“Te-ai pronun at împotriva pelerinajelor”.

“Pelerinajele nu sunt poruncite în Scriptur . Nic ieri nu se comit imoralit i mai mari ca la pelerinajele voastre.”

“Predici pe ascuns în case i pe câmp predici în mod f i ”.

“Da, i predic i pe mare, într-o corabie”.

“Te lepezi de credin a ta sau nu? C dac n-o faci, te voi condamna”.


Pagina 51

“Sunt acuzat pentru îns i via a mea. Oricum sunt dator cu o moarte, a a c î i spun a a cum i-a spus Cristos lui Iuda, s faci repede ceea ce ai de f cut. Nu m voi dezice de adev r, eu sunt grâu i nu pleav i nu voi fi suflat de vânt sau de imblaciu, ci voi supravie ui”.

Andrew Oliphant a dat ordin ca Milne s fie dat pe mâna unui judec tor laic pentru a fi ars pe rug ca eretic, îns primarul ora ului a refuzat s fie judec torul lui, a a cum a f cut i ambelanulepiscopului. Întregul ora a fost tulburat în a a m surîncât nu le-au vândut slujitorilor episcopului nici m caro funie cu care s -l lege pe Milne de stâlp sau de butoiul cu gudron. Pân la urm , Alexander Summerwail, mai ignorant i mai crud decât ceilal i, a ac ionat ca judec tor i l-a trimis pe Milne pe rug. Când Milne a fost adus la locul execu iei, Oliphant i-a poruncit s se urce la stâlpul rugului. “Nu urc -m dumneata acolo i f -te p rta mor iimele. Legea lui Dumnezeu îmi interzice s m omor pe mine însumi. Dar m voi l sa urcat bucuros”, a r spuns Milne. Oliphant l-a urcat atunci el însu i pe b trân pe rug.

Sco ia în secolul al 16-lea.

Milne s-a adresat mul imii zicând: “Dragi prieteni, eu suf r ast zi pentru ca s ap rcredin a în Isus Cristos, ar tat în Vechiul i Noul Testament. Îl sl vesc pe Dumnezeu pentru c m-a chemat s pecetluiesc adev rurile Sale cu îns i via a mea, pe care a acum am primit-o de la El, am s o dau pentru slava Sa de bun voie. Dac vre i ssc pa i de moartea ve nic , nu v l sa i în ela i de minciunile preo ilor, c lug rilor,stare ilor, episcopilor i a celorla i din secta lui anticrist. Pune i-v n dejdea doar în Isus Cristos i îndurarea Sa pentru a fi mântui i”.

Mul imea l-a plâns i l-a jelit pe Milne i moartea sa i-a impresionat atât de mult încât el a fost ultimul martir religios care a trebuit s moar în Sco ia.

Capitolul 6 – John Rogers, Lauwrence Sanders, John Hooper, Rowland Taylor, William Hunter, Rawlins White, George Marsh, William Flower, John Cardmaker i John Warne, Thomas Hawkes

John Rogers

John Rogers a fost educat la universitatea din Cambridge i a slujit ca i capelan al comercian ilor englezi care tr iau la Antwerp în Olanda. Acolo el s-aântâlnit cu William Tyndale i Miles Coverdale, care amândoi au p r sit Anglia cu o vreme înainte. Fiind convertit la protestantism, Rogers i-a ajutat pe cei doi la traducerea Bibliei în limba englez , s-a c s torit i s-a mutat la Wittemberg, unde i s-a încredin at o adunare s-o conduc .

Rogers i-a slujit adunarea timp de doi ani înainte de a se întoarce în Anglia, în timpul domniei regelui Edward VI, care a proscris catolicismul i a f cut din protestantism


Pagina 52

religie de stat. Rogers a slujit în biserica St.Paul’s pân când tronul a fost ocupat de regina Maria, care a proscris Evanghelia i a adus înapoi catolicismul în Anglia.

Chiar i în aceste condi ii Rogers a continuat s predice împotriva proclama iei reginei, cân când consiliul i-a ordonat s r mân în arest la domiciliu în propriul s u ora , ceea ce el a i f cut de i ar fi putut lesne p r si ara. Protestantismul nu a putut s prospere în timpul domniei reginei Maria, Rogers tia c ar putea g si de lucru în Germania iavea i o so ie i zece copii la care trebuia s se gândeasc , îns a ales s nu- iabandoneze cauza de dragul de a- i sc pa via a. A r mas în arest la domiciliu pentru o bun bucat de timp, pân când Bonner, episcopul Londrei a f cut ca s fie întemni atla Newgate, laolalt cu ho ii i criminalii, ca apoi Winchester s -l condamne la moarte.

Diminea a devreme, în ziua de 4 februarie 1555, so ia temnicerului l-a trezit pe Rogers i i-a spus s se îmbrace în grab ; era ziua în care trebuia s urce pe rug. El i-a

întâlnit so ia i cei unsprezece copii pe drum spre Smithfield, dar a refuzat s abjure. Sosit la Smithfield, a mai primit o ans din partea erifului Woodroofe. “Voi pecetlui cele ce le-am predicat cu sângele meu”, a r spuns Rogers. “Deci este un eretic”. a zis Woodroofe. “Asta se va cunoa te doar în ziua judec ii”.“Ei bine, eu n-am s m rog pentru tine!” “Eu îns m voi ruga pentru dumneata”.

Cu pu in înainte de a fi aprins rugul, a sosit o gra iere dar Rogers a refuzat s se lepede de credin a sa i s accepte gra ierea, devenind astfel primul martir care a murit în timpul domniei reginei Maria.

Lauwrence Sanders

Dup ce regina Maria a interzis deja în primul an al domniei sale predicarea protestant , câ iva slujitori ai lui Dumnezeu au continuat s predice Evanghelia ca pastori particulari. Unul dintre ace tia era i Lawrence Sanders.

El se tr gea dintr-o familie nobil prosper , a studiat la Eton i King’s College din Cambridge. Întrucât mama sa v duv dorea ca el s devin comerciant, s-a dus ucenic la un comerciant numit Sir William Chester. Îns în curând Sanders i-a dat seama c de fapt vrea s devin predicator, iar Chester fiind un om bun l-a eliberat de condi iile impuse prin contract, a a c Sanders s-a putut întoarce la Cambridge ca student la teologie.

Sanders a început s predice în timpul domniei regelui Edward, când protestantismul a devenit religia oficial a Angliei. Dup ce a de inut câteva func ii, a devenit predicator la ar , în Leicestershire, unde a slujit sârguincios pân când i s-a oferit o slujb la o

biseric din Londra numit Allhalows. Tocmai când era pe punctul s renun e la slujba sa la ar pentru a se putea concentra slujirii în parohia londonez , regina Maria i-adepus preten ia la tron. V zând c ea va aduce vremuri grele pentru to i protestan ii,Sanders i-a p strat ambele slujbe; dac ar fi renun at la una din ele, în mod sigur ar fi fost înlocuit cu un catolic.

Astfel c a fost nevoit s c l toreasc de la o parohie la alta pân când a devenit ilegal predicarea Evangheliei. Sanders a continuat s predice în adunarea sa de la ar pân când a fost oprit cu for a s o mai fac . Din moment ce nu mai putea sluji

acolo, s-a dus înapoi la Londra.


Pagina 53

Odat intrat în ora în ziua de 14 octombrie, sâmb ta, el s-a întâlnit cu Sir John Mordant, consilier al reginei, care l-a avertizat s nu predice în ziua urm toare; Sanders i-a ignorat sfatul i i-a inut predica în diminea a urm toare. În timp ce se preg teapentru predica de dup - mas , a fost ridicat din biserica sa i dus în fa a episcopului, a lui Sir John Mordant i a câtorva capelani. Episcopul l-a pus s - i a tearn pe hârtie crezul despre transubstan iere i l-a trimis înaintea lordului cancelar care l-a întemni at.

Dup ce a stat întemni at timp de cinsprezece luni, perioada în care a r mas credincios con tiin ei sale, Sanders a fost dus la judecat înaintea lordului cancelar i a fost acuzat de tr dare, erezie i de r zvr tire. Dup ce i s-a ar tat hârtia pe care a scris-o despre substan iere, Sanders a r spuns: “Ce-am scris, am scris. Nu m tiu vinovat de nimic altceva i nu pute i s m acuza i de nimic”.

Dup ce a fost excomunicat i dat pe mâna autorit ilor legale, a fost vizitat în închisoare de c tre episcopul Londrei, care a venit s -l deestituie din toate func iile, pe data de 4 februarie. Dup ce episcopul a terminat ce avea de f cut, Sanders i-a spus “Mul umesc lui Dumnezeu c nu sunt din biserica ta”.

În ziua de 8 februarie, Sanders a îmbr i at stâlpul rugului i l-a s rutat zicând: “Bun venit la crucea lui Cristos, bine ai venit via ve nic ”.

John Hooper

În timpul domniei regelui Edward, John Hooper a slujit ca episcop a doua diocez ,purtându-se întotdeauna dup sfaturile date episcopilor de c tre Pavel în Epistola sa c tre Timotei. El nu a c utat niciodat câ tiguri personale, ci s-a îngrijit de turma sa ide mântuirea ei, d ruind altora to i banii care îi veneau. De dou ori eu însumi(Foxe) am v zut casa lui Hooper plin de cer etori i s raci care mâncau la masa lui umplutde cârna i, lucru despre care un slujitor mi-a spus c se întâmpl în fiecare searînainte ca Hooper s se a eze la mas pentru ca s - i m nânce cina.

Hooper a slujit ca episcop timp de mai mult de doi ani, în timpul regelui Edward. Când acesta a murit i regina Maria a fost încoronat , Hooper a fost printre primii care au fost soma i s mearg la Londra i aresta i. El a r mas întemni at optsprezece luni, în majoritatea timpului fiind grav bolnav i a fost silit s - i cheltuiasc banii pentru a putea procura ceva hran . În ziua de 19 martie 1554, Hooper a fost chemat înaintea episcopilor de Winchester, Londra, Durham,Llandaf i Chichester i i s-a luat propria episcopie. În ziua de 22 ianuarie 1555,episcopul de Winchester l-a chemat în fa a sa pentru a-i cere s se lepede de credin a protestant i s îl accepte pe Papa drept cap al bisericii din Anglia. Dac va face acest lucru, va fi gra iat, a a cum au fost gra iatealte fete biserice ti din Anglia.Hooper a refuzat.

În 28 ianuarie 1555, Hooper a fost adus în fa a lui Winchester i a altora i i s-a mai dat o ans pentru acceptarea Bisericii catolice. Aceasta s-a întâmplat în ziua în care Rogers a fost la înf i are i ei s-au întâlnit la ie irea din biseric fiind da i în grija p zitorilor.

“Frate Rogers, n-ar trebui s punem mâna pe treab i s d m foc la rugurile astea?” a întrebat Hooper. “Ba da, domnule, prin harul lui Dumnezeu”, a r spuns Rogers. “Fii sigur c Dumnezeu ne va da t rie.”


Pagina 54

Hooper a fost dus înapoi în temni la Newgate pentru ase zile, în 29 ianuarie. În 4 februarie episcopul Londrei l-a înl turat din toate func iile sale biserice ti i a fost dus la Gloucester pentru a fi pus pe rug.

În ziua de 5 februarie, Hooper a fost dus la rug, unde c l ul i-a dat câteva pache ele cu praf de pu c pentru a putea s - i gr beasc moartea i s - i scurteze suferin a. El i-apus pache elele sub bra e i între picioare. Au fost aduse fiare ca s fie legat de stâlp, una pentru gât, una pentru piept i una pentru picioare, dar Hooper a zis c nu este nevoie de ele, a a c a fost legat doar la piept.

Dup ce Hooper l-a iertat pe cel care a aprins focul, fiindc s-au folosit lemne verzi, focul s-a aprins greu i chiar i atunci când fl c rile au crescut, ele au fost suflate de vânt departe de Hooper. S-a aprins al doilea foc, dar acesta nu ardea decât mocnit ifl c rile nu cre teau a a cum ar fi trebuit. Când focul a fost aprins pentru a treia oar ,praful de pu c a explodat dar n-a rezolvat mare lucru din pricina vântului care sufla.

Chiar i când gura îi era înegrit i limba umflat , buzele lui Hooper au continuat s se mi te pân când au ars pân la gingii. Atunci a început s - i bat pieptul cu pumnii, pân când una din bra e i-a c zut; a continuat sâ- i bat pieptul cu cealalt mân , cu apa, gr simea i sângele picurând din vârfurile degetelor, pân când mâna i s-a lipit de fierul care îi cuprindea pieptul.

Hooper a r bdat focul timp de patruzeci i cinci de minute, suferind r bd tor chiar iatunci când partea de jos a trupului i-a ars i i s-au v rsat intestinele.

Acum el împ r e te ca un martir binecuvântat, în bucuriile cerului care au fost preg titepentru cei credincio i lui Cristos.

Rowland Taylor

Ora ul Hadleigh din Suffolk a fost unul din primele ora e din Anglia care au auzit vestindu-se Cuvântul lui Dumnezeu de c tre Thomas Bilney. Datorit implic rii sale, un mare num r de b rba i i femei din acea parohie au ajuns s cunoasc Scriptura, mul idintre ei ajungând s citeasc întreaga Biblie. Unii dintre ei puteau reda majoritatea epistolelor pauline pe de rost, i cei mai mul i erau în stare s dea o p rere conformvoii lui Dumnezeu în problemele controversate. Chiar i copiii i servitorii din ora au fost educa i i preg ti i din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel c ora ul p rea mai mult o comunitate academic de oameni educa i decât un ora muncitoresc. Dar ceea ce era mai important decât acestea era faptul c locuitorii ora ului urmau în mod credincios principiile Cuvântului lui Dumnezeu în via a lor de zi cu zi.

Pastorul ora ului Hadleigh era dr.Rowland Taylor, doctor în drept civil i în drept bisericesc. În acele vremuri majoritatea pastorilor primeau câte o cas i o bucat de p mânt pentru a se putea sus ine, dar cei mai mul i d deau p mântul în arenda fermierilor i numeau un preot needucat care s slujeasc ora ul, în timp ce ei tr iau în alt parte i nu îi ajutau pe oamenii care le-au fost da i în grij . Îns Taylor tr ia în oraîmpreun cu turma sa, împlinind porunca dat de Isus lui Petru: “Petre, Miube ti?Pa te oi ele Mele.” Taylor profita de orice prilej ca s - i adune în jur enoria ii is -i înve e despre doctrina mântuirii.

Întreaga via a lui Taylor a fost o binecuvântare pentru ora . El era un om smerit care putea fi lesne abordat de c tre s racii care apelau la el pentru ajutor. El nu a ezitat


Pagina 55

niciodat ca s -i mustre pe cei boga i, a a cum i trebuia s fac un astor bun. Taylor era întotdeauna blând, f r s poarte pic cuiva sau s fie r u inten ionat i era întotdeauna gata s fac bine la to i oamenii. Oricine ea s rac, orb, olog, bolnav sau care avea mul i copii de crescut, g sea în Taylor un ajutor credincios, ca i un tat . El s-a îngrijit ca parohia lui s d ruiasc cu generozitate acelora dintre ei care erau s raci,contribuind el însu i în mod generos la strângerea ajutoarelor în cutia s racilor din fiecare an.

Taylor i-a slujit ora ul în toat perioada n care a domnit Edward VI, dar dup moartea acestuia catolicii au ignorat n mod f is reformele înf ptuite în timpul regilor Henric VIII i Edward, au eliminat doctrina evanghelic i i-au prigonit pe cei care au refuzat s

abandoneze realiz rile Reformei i s îl accepte pe Papa drept cap al bisericii din Anglia.

În curând un avocat numit Foster, un nepriceput aflat în slujba tribunalului, a uneltit cu John Clerk pentru a reintroduce catolicismul în Hadleigh. Ei l-au angajat pe John Avert, un om imoral i lacom de bani, ca s mearg la Hadleigh i s reinstituie misa; el a construit în grab un altar în biserica ora ului, care a fost d râmat în ziua urm toare. Au ref cut altarul i de data aceasta au pus paznici care s -l apere pe timp de noapte. În ziua urm toare Foster, Clerk i Averth au adus toate obiectele i od jdiile necesare pentru misa, punând straja care s stea de paz .

Auzind clopotele bisericii, dr. Taylor s-a gândit c este nevoie de el la biseric , însajuns acolo a g sit u a ferecat . Reu ind s intre prin u a care d dea spre altar, l-a v zut pe Averth celebrând misa, înconjurat de str jeri cu sabia scoas din teac .

“Diavolule!” a strigat Taylor, “cum îndr zne ti s intri în aceast biseric a lui Cristos is-o spurci cu aceast idolatrie urâcioas ?”Foster s-a r stit la el: “Tr d torule, de ce tulburi rânduiala reginei?” “Nu sunt tr d tor, eu sunt pastorul acestei turme i am tot dreptul su fiu aici. Î iporuncesc, lup papista , în numele lui Dumnezeu s pleci! Nu otr vi turma lui Cristos cu idolatria ta!” “Vrei s i ti tulburare i s te opui în mod violent rânduielii reginei?” “Eu nu isc nici o tulburare ci voi o face i papista ilor! Eu doar m opun idolatriei voastre, care este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu i a onoarei reginei i care ruineaz ara.Mai mult, voi înc lca i legea care spune c nu este voie s se in nici o slujb la un altar care nu a fost consacrat.

Când Avert a auzit aceasta, a început s se trag de lâng altar, îns John Clerk i-a poruncit s continue misa, în timp ce oamenii s i l-au scos cu sila pe Taylor din biseric . Doamna Taylor v zându- i so ul scos afar , a c zut pe genunchi strigând “Îl implor pe Dumnezeu, dreptul judec tor, s r zbune aceast fapt a papista ilor idolatrii care jigne te sângele lui Cristos!” A fost i ea dat afar iar u ile au fost închise în fa aoamenilor care începeau s se adun afar .

La o zi sau dou dup aceast, Foster i Clerk s-au plâns cu privire la Taylor la Stephen Gardiner, episcopul de Winchester. Atunci când acesta a dat ordin ca Taylor s se înf i eze înaintea sa, concet enii s i l-au rugat s fug , tiind c este ca i condamnat dac se duce la Londra; îns Taylor i-a luat slujitorul cu el i a plecat cuminte la Londra, ca s apar în fa a lui Winchester.


Pagina 56

Acesta l-a salutat în maniera-i obi nuit , numindu-l tic los, tr d tor, eretic i multe altele.“Domnul meu,” a r spuns Taylor, “eu nu sunt nici tr d tor i nici eretic, ci sunt un bun supus i un bun cre tin. Am venit aici la porunca dumneavoastr . Pentru ce a i trimis dup mine?”“Ai venit, tic losule? Cum îndr zne ti s m prive ti în fa , nu tii cine sunt?” “Ba da, tiu cine sunte i. Sunte i dr.Stephen Gardiner, episcop de Winchester, lord cancelar, dar totu i un om muritor. Dac v este atât de team pentru înf i areadumneavoastr domneasc , de ce nu v teme i de Dumnezeu? Cum pute i s privi i pe oricare dintre cre tini în fa ? A i lep dat adev rul, v-a i dezis de Mântuitorul nostru Isus Cristos i de Cuvântul S u i v-a i înc lcat jur mintele. Cum va fi când ve i ap reaînaintea scaunului de judecat a lui Cristos i va trebui s da i socoteal de jur mintelef cute regelui Henric al VIII-lea i regelui Edward al VI-lea?”“Am f cut bine c am înc lcat acele jur minte i m-am întors la mama noastr , Biserica catolic a Romei. i vreau s faci acela i lucru.”

Taylor i-a petrecut urm torii doi ani în temni , citind, predicând i îndemnând pe numero ii slujitori biserice ti evlavio i care umpleau închisorile în acea vreme, unul dintre ei fiind Master Bradford. Erau închi i atât de mul i dintre ei încât începeau s se asemene cu o universitate.

Pe la sfâr itul lui ianuarie 1555, Taylor, Bradford i Sanders au fost chema i înaintea episcopilor de Winchester, Norwich, London, Salisbury i Durham i au fost acuza i de erezie. Dânduli-se posibilitatea s se supun Papei i s - i m rturiseasc vina, to i trei au refuzat. În ziua de 4 februarie 1555, Edmund Bonner, episcopul Londrei a venit la închisoare ca s -l destituie din toate func iile biserice ti pe Taylor. Somat s - i îmbrace ve mintele, Taylor a refuzat.

“Nu vrei?” a rânjit Bonner, “Am s te fac s vrei!”“Nu, n-o s m faci, prin harul lui Dumnezeu”.

Taylor a fost îmbr cat cu sila pentru ca ceremonia s se poat desf ura.În ziua urm toare so ia i fiul lui Taylor au primit permisiunea s stea la cin cu el, fiindc temnicerii regelui se str duiau s fie cât mai binevoitori, nu ca i oamenii episcopului. So ia sa credea c va fi luat în seara aceea i a vegheat asupra închisorii pân când Taylor i p zitorii s i au ap rut la ora 2 diminea a. erifii le-au l sat câteva minute la dispozi ie pentru a- i lua r mas bun, timp în care Taylor i-a încurajat sr mân tari în credin . În seara aceea el a fost luat i dus la un han numit Haita de lupi, unde a trebuit s a tepte pân a sosit la ora unsprezece eriful de Essex. Taylor a fost suit pe un cal i condus afar din curtea hanului, unde slujitorul s u John Hull i fiul s ul-au întâmpinat. Taylor a avut voie s -l îmbr i eze pe b iat, s -l binecuvinteze i s - iia r mas bun de la slujitorul s u înainte de a fi dus mai departe.

Pe toat durata drumului Taylor a fost vesel i bucuros, predicând de zor celor care îl p zeau i încercând s -i converteasc . Dup câteva zile au ajuns la Hadleigh, unde Taylor urma s fie dus la rug. Str zile ora ului erau în esate de oameni care plângeau i jeleau soarta pastorului lor, dar capul lui Taylor a r mas acoperit cu o glug pân

când au ajuns la islaz i el nu a tiut unde se afl pân când i-a spus unul din cei care-l p zeau.

“Slav Domnului, sunt acas !” a strigat el i a fost coborât de pe cal i i s-a luat gluga de pe cap.


Pagina 57

Când oamenii i-au v zut fa a îmb trânit i barba lung i alb , i-au strigat încuraj ri,fiind probabil amenin at în prealabil c i se va t ia limba. Dup ce i-a d ruit hainele, i-a ridicat privirea i a rostit dou propozi ii.“Oameni buni, eu nu v-am înv at decât Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu i lec iile acelea le-am luat din Biblia cea sfânt . Acum le voi pecetlui cu sângele meu.” Unul din gardieni l-a lovit imediat în cap. Dup ce i-a spus rug ciunile, a p it în butoiul cu smoal , i-a împreunat mâinile pentru rug ciune i s-a lipit de stâlp în timp ce s-a dat foc rugului. Un om din mul ime i-a aruncat un lemn în cap r nindu-l i însângerându-i fa a.“Prietene”, a zis Taylor “am i-a a destule probleme, de ce a trebuit s faci asta?” Apoi a recitat psalmul cincizeci i unu, pân când Sir John Shelton l-a lovit peste gur ia strigat “Vorbe te în latin !”

Taylor i-a ridicat mâinile: “Milostive Tat ceresc, prime te de dragul Mântuitorului meu Isus Cristos sufletul meu în mâinile Tale”. El a stat neclintit i f r s strige pân când a fost lovit cu halebarda de c tre Soyce, care i-a împr tiat creierii, i trupul i s-a pr bu itîn foc.

William Hunter

În ziua de 26 martie 1555 a fost martirizat William Hunter, un tân r evlavios de nou sprezece ani. Povestea lui ar trebui s fie un exemplu pentru to i p rin ii cre tinicare tr iesc un conflict l untric între sentimentele i convingerile lor, fiindc p rin ii lui William l-au l sat pe fiul lor s - i urmeze credin a, chiar dac aceasta a dus la moartea sa.

Wiliam a fost dat ca ucenic la un es tor de m tase din Londra. În primul an de domnie a reginei Maria, parohul s u i-a poruncit s se împ rt easc la misa de Pa ti, lucru pe care l-a refuzat. Me terul s u temându-se c el însu i va fi în pericol dac William r mâne în casa lui, l-a rugat pe b iat s se mute înapoi acas în Brentwood pentru câteva s pt mâni, lucru pe care el l-a i f cut.

Dup cinci sau ase s pt mân , William a luat o Biblie pe care a g sit-o în capela din Brantwood i a început s-o citeasc cu voce tare. A fost întrerupt de p rintele Atwell care a intrat în capel . “Doar nu- i bagi nasul în Biblie?” a întrebat el. “ tii tu s cite ti?PO i tu explica Scriptura?” “Eu nu zic c pot explica Scriptura, doar am g sit-o aici i o citeam ca s cap tmângâiere”. P rintele Atwell i-a r spuns: “N-a fost o via prea bun de când Biblia a fost publicatîn englez .”“O, nu spune asta! Este cartea lui Dumnezeu din care înv m s cunoa tem ce Îi este pe plac i ce nu Îi place lui Dumnezeu”. “ i n-am tiut lucrurile astea i înainte?” “Nu a a de bine a a cum tim acum c avem Biblia la dispozi ie. M rog s-o avem întotdeauna cu noi”. a spus William. P rintele Atwell a r bufnit: “Te tiu eu! E ti unul din aceia care nu înghit legile reginei, de aceea ai i plecat din Londra. Dac nu- i vii în fire, tu i mul i al i eretici v ve i frige!” “Dumnezeu s -mi dea harul s cred Cuvântul S u i s -I m rturisesc Numele, indiferent ce s-ar întâmpla”, a r spuns William. P rintele a p r sit în grab capela spunând “Eu nu m pot m sura cu tine dar tiu pe cineva care poate, ereticule!”


Pagina 58

William a r mas în capel i a continuat s citeasc pân când Atwell s-a întors avându-l pe el pe vicarul de Southwell. “Cine i-a dat voie s cite ti i s explici Biblia?” a întrebat el. “Eu nu o explic, domnule, eu doar o citesc ca s g sesc mângâiere”, a r spuns William. “Dar de fapt de ce ai nevoie de ea?” “O voi citi toat via a. Nu ar trebui s îi descuraja i pe oameni de la citirea Bibliei. Ar trebui s îi încuraja i”.“Oh, deci vrei tu s m înve i ce trebuie s fac? E ti un eretic!” a murmurat vicarul. “Eu nu sunt un eretic doar pentru c vorbesc adev rul.”

Schimbul de cuvinte a continuat cu privire la sacramentul împ rt aniei, cu privire la care William i-a explicat punctul de vedere. Acuzat c este eretic, el a r spuns: “Avrea s fim pu i pe rug amândoi, ca s dovedim care din noi i-ar ap ra mai mult timp credin a. Eu cred c a i abjura primul”.

“O s avem noi grij de asta!” a exclamat vicarul plecând s -l pârasc pe b iat. El s-a dus drept la Master Brown, care l-a chemat pe tat l b iatului i pe poli istul local i a cerut ca domnul Hunter s mearg s - i caute fiul, c ci în mod în elept William a p r sitora ul dup disputa sa cu vicarul. Domnul Hunter a c l rit timp de vreo dou sau trei zile, ca s -i fac pe plac lui Brown i tocmai se gândea s se întoarc i s spun c nu l-a g sit pe b iat, când brusc a dat de el. Hunter i-a sf tuit fiul s se ascund în timp ce el va merge înapoi i va spune c nu l-a putut g si.

“Nu tat , m voi duce acas cu tine pentru ca s nu ai necazuri” a zis William. Imediat ce au ajuns acas , William a fost arestat i dus înaintea lui Brown care s-a certat cu el referitor la transsubstan iere. William a fost atât de ferm în credin a sa încât l-a mâniat pe Brown i acesta l-a trimis la episcopul Bonner în Londra.

William a fost pus în obezi pentru dou zile i i s-a dat doar o coaj de pâine neagr i o can cu ap înainte ca s se apere înaintea episcopului. V zând c nu ajunge nic iericu b iatul, Bonner a poruncit ca William s fie închis în temni cu atât de multe lan uricâte poate duce.

“Câ i ani ai?” l-a întrebat el pe William. “Nou sprezece”.“Ei bine vei fi ars pe rug înainte s apuci dou zeci dac o ii tot a a!”

William a mai petrecut nou luni în închisoare, timp în care a ap rut de ase ori înaintea episcopului, inclusiv ocazia în care a fost condamnat, pe 9 februarie. În acea zi episcopul i-a f cut lui William oferta final : “Dac retractezi, te voi elibera i î i voi da patruzeci de lire sterline ca s porne ti o afacere. Ori am s te fac ispravnicul casei mele. Îmi place de tine, e ti de tept i o s î i port de grij dac retractezi”.

William i-a r spuns: “Mul umesc, dar dac nu m pute i face s m r zgândesc folosind Scriptura, nici eu nu m pot întoarce de la Dumnezeu de dragul lumii. Eu socotesc toate lucrurile lume ti ca ni te pierderi ca ni te gunoaie în compara ie cu dragostea lui Cristos!”“Dac mori cu credin a aceasta, vei fi condamnat pe vecie” i-a r spuns episcopul. “Dumnezeu judec în mod drept, socotindu-i drep i pe cei pe care oamenii îi condamnpe nedrept” i-a men inut William p rerea.William a fost trimis înapoi la închisoarea Newgate pentru înc o lun , apoi a fost dus acas la Brentwood pentru a fi ars pe rug. Când p rin ii s i l-au putut vizita acolo, l-au


Pagina 59

încurajat s r mân credincios, spunând c sunt mândri s aib un fiu care este dornic s moar de dragul lui Cristos. La rug, William i-a rugat pe oameni s se roage pentru el. Master Brown i-a rânjit: “Sm rog pentru tine? Nu m-a ruga mai mult pentru tine decât m-a ruga pentru un câine!”“Eu te iert”. “Nu i-am cerut iertarea!” a strigat Brown. V zând c se apropie un preot cu o Biblie, William a strigat: “Dispari, proroc mincinos! P zi i-v de ei, oameni buni, nu lua i parte la p catele lor”. “A a cum o s arzi aici, a a vei arde i în iad” a r spuns preotul. “Min i, proroc mincinos! Pleac de aici!” a strigat William. Cineva din mul ime a spus “M rog ca Dumnezeu s Se îndure de sufletul lui!” i ceilal iau r spuns “Amin, amin”. Când focul a fost aprins, William i-a dat psaltirea la fratele s u, care i-a spus: “William, gânde te-te la suferin a sfânt a lui Cristos i nu te teme de moarte”.

“Nu m tem”. William i-a ridicat mâinile c tre cer i a zis “Doamne, Doamne, Doamne, prime te sufletul meu.” L sându- i s capul s cad în fum, William Hunter i-a dat via a pentru adev r, pecetluindu-l cu propriul sânge spre slava lui Dumnezeu.

Rawlins White

Rawlins White a fost pescar mul i ani la rând în ora ul Cardiff, fiind bine v zut de vecinii s i. În timpul domniei regelui Henric al VIII-lea el s-a dovedit a fi un catolic bun dar când a venit Edward la tron, White a devenit un asiduu c ut tor al adev rului. El era un om cu totul lipsit de educa ie, analfabet dar i-a trimis fiul la coal i când b iatul a înv ats citeasc , tat l s u îl punea s -i citeasc Biblia i alte c r i, în fiecare sear .

Lui White i-a pl cut atât de mult studiul biblic încât a renun at la pescuit pentru ca spoat c l tori din loc în loc i s -i înve e pe oameni, luându- i i fiul cu el. De i nu a înv at niciodat s citeasc , White avea o memorie formidabil i era în stare s citeze Scriptura cu mai mult acurate e decât o f ceau mul i înv i ai vremii. În curând White a devenit un înv tor al adev rului binecunoscut i plin de succes.

La cinci ani dup ce White i-a început lucrarea, regina Maria a urcat pe tron. White a renun at la predicarea în mod public dar a continuat s predice în particular aducând un mare num r de oameni la Cristos. Deoarece persecu iile se intensificau, prietenii l-au rugat s - i vând posesiunile, s dea banii so iei i copiilor s i i s mearg s se ascund undeva, dar White a refuzat s se dezic de Cristos. În curând a fost prins idus înaintea episcopului de Llandaff, care l-a trimis în temni dup îndelungate discu iiteologice. White a fost închis în castelul din Cardiff pentru un an întreg i de i tia csoarta sa era pecetluit i c familia sa va suferi din greu dup ce el va fi plecat, a continuat s se roage i s predice prietenilor care îl vizitau în mod regulat.

La sfâr itul anului de deten ie, White a fost judecat înaintea episcopului de Llandaff, care a inut o cuvântare lung în care a explicat de ce este condamnat White, la care inculpatul a r spuns: “Domnul meu, Îi mul umesc lui Dumnezeu c sunt cre tin i nu am p reri care s contravin Scripturilor. Dar dac da, atunci doresc s fiu corectat cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, a a cum trebuie s se fac unui cre tin”.

Dup discutarea în contradictoriu a acuza iilor, lucru care a durat câtva timp, episcopul a sugerat c s se opreasc i s se roage ca White s se r zgândeasc .


Pagina 60

“Ei, abia acum face i ceea ce trebuie f cut!” a exclamat White. “Dac cererea dumneavoastr este evlavioas i legal , i v ve i ruga a a cum trebuie, Dumnezeu vva asculta, a a c da i-i drumul. Ruga i-v la Dumnezeul dumneavoastr i eu m voi ruga la Dumnezeul meu i tiu c rug ciunea mea va fi ascultat ”.Când rug ciunile au luat sfâr it, episcopul s-a adresat lui White: “Ei, cum stai? Î i retragi afirma iile sau nu?” “Cu siguran domnul meu, Rowlins am fost i Rowlins am r mas, prin harul lui Dumnezeu, Rowlins voi i fi. Desigur c dac rug ciunile dumneavoastr ar fi fost drepte i legale, Dumnezeu le-ar fi ascultat dar cinsti i un dumnezeu fals i v ruga icum nu trebuie, a a c Dumnezeu nu v-a r spuns la rug ciuni. Eu sunt doar un om s rac i simplu, dar Dumnezeu mi-a ascultat rug ciunea i m va înt ri în cauza Sa”.

Fiindc episcopul înfuriat vroia s -l condamne pe White, cineva i-a sugerat s se in o slujb i poate c misa va face o minune cu acest om.

Rawlins White a plecat s se roage singur în timp ce s-a procedat la începerea slujbei is-a întors doar când a auzit sunetul clopotului care anun a momentul principal al misei idolatre.“Oameni buni” s-a adresat el adun rii, “s -mi fi i de m rturie în ziua judec ii c eu nu m-am închinat acestui idol!”(ostia). White a fost condamnat i a fost dus înapoi în temni a din Cardiff, un loc întunecat i dezgust tor. Atunci când a fost dus la locul execu iei purta c ma sa de mire, o hain veche ro u-cafenie i un pantalon vechi de piele. Pe drumul c tre rug i-a întâlnit so ia i copiii care plângeau i vederea lor l-a f cut i pe el s plâng , dar s-a lovit cu pumnul în piept i a zis: “Carne, îmi stai în cale!Vrei s tr ie ti? Ei bine, î i spun c po i s faci ce vrei fiindc tot nu vei birui.”

White s-a dus bucuros la rug, alipindu-se pu in de stâlpul lui ca apoi s se întoarc spre un prieten care era în mul ime.“Simt c trupul meu lupt împotriva spiritului meu i m tem c va birui. Dac m vezi ispitit, te rog s ridici un deget pentru c sa-mi pot veni în fire.”

În timp ce era înl n uit de stâlp, White i-a zis fierarului s strâng lan ul bine, pentru cazul în care trupul i se va lupta cu sufletul s u. Apoi au început s adune lemne i paie împrejurul lui, White aplecându-se i ajutându-i s le stivuiasc cât putea el de bine. Când un preot s-a pus lâng el ca s predice mul imii, el a ascultat respectuos pâncând s-a vorbit despre sacramentul altarului, moment în care a strigat “Nu-l asculta i pe acest proroc fals!”

S-a dat foc rugului iar White i-a inut mâinile în fl c ri pân când carnea i s-a ars igr simea s-a scurs, ridicându-le o singur dat pentru a- i terge fa a cu focul. Tot timpul cât a durat suferin a sa, i a durat mai mult decât de obicei, el a strigat “O Doamne, prime te sufletul meu! O Doamne, prime te duhul meu!” Pân la urm nu i-amai putut deschide gura. Focul i-a consumat picioarele i trupul i s-a pr bu it în foc.

Rawlins White a murit pentru m rturia sa despre adev rul lui Dumnezeu i a fost r spl tit cu cununa vie ii ve nice.

George Marsh

George Marsh a tr it lini tit timp de mai mul i ani al turi de so ia i copiii s i la o fermde ar . Când so ia sa a murit, el s-a dus la universitatea din Cambridge pentru a deveni un slujitor bisericesc, slujind un timp ca ajutor de paroh pentru Lawrence Sanders.


Pagina 61

Marsh a predicat o bun bucat de timp pân s fie arestat i închis timp de patru luni, de c tre episcopul de Chester. Acesta n-a îng duit ca Marsh s primeasc vizite i a dat ordin ca s i se raporteze numele tuturor acelora care se interesau de Marsh.Acesta a fost dus în fa a lui dr.Cotes de câteva ori, r mânând îns ferm în teologia sa pe care a predat-o în timpul regelui Edward i nu a putut fi clintit, de i a recunoscut c :” Vreau s tr iesc tot atât de mult pe cât vrei dumneata, dar nu m pot lep da de St pânul meu, Cristos fiindc atunci S-ar lep da i El de mine înaintea Tat lui S u din ceruri.”

Marsh a fost condamnat ca eretic i dat pe mâna erifilor.Din moment ce nu avea voie s primeasc vizitatori în închisoare, prietenii s i veneau lâng o gaur din zidul exterior de unde îl strigau i îl întrebau cum se mai simte. El întotdeauna r spundea la fel zicând c este bine i ner bd tor s moar ca martor al adev rului lui Dumnezeu, încrezându-se în El c va primi putere s se poarte în mod demn i cu curaj. În ziua execu iei sale, Marsh a fost scos afar în lan uri i unii oameni au încercat s -i strecoare bani, fiindc to i criminalii condamna i la moarte primeau ace ti bani ca s mituiasc un preot ca s fac slujbe pentru ei; dar Marsh le-a spus sdea mai bine banii la cei întemni a i sau la cei s raci decât s -i dea lui. La marginea ora ului, în apropiere de Spittle-Boughton, în fa a rugului, ambelanul deputat de Chester i-a ar tat lui Marsh gra ierea pe care ar fi putut-o primi din partea reginei dacs-ar fi dezis de credin a sa. Marsh i-a r spuns c i-ar place s-o accepte, c o iube te pe regin , dar nu poate retracta.

Focul a fost aprins dar a ars atât de slab încât Marsh a avut de suferit în mod cumplit, de i suporta chinurile r bd tor. St tea deja în foc de mult vreme, carnea i s-a ars i s-a umflat în a a m sur încât lan ul din jurul s u nu se mai putea vedea când brusc i-aridicat bra ele i a strigat “Tat din ceruri ai mil de mine!” i a murit.

Mul i dintre cei care au fost martori ai mor ii sale au spus c Marsh a fost un martir care a murit r bd tor i evlavios, ceea ce a f cut ca episcopul s predice un mesaj în care spunea c Marsh a fost un eretic, a ars ca eretic i acum arde în focul iadului.

William Flower

William Flower, numit uneori Branch, s-a n scut în Snow Hill la Cambridge. El s-a dus la abatia de Ely unde a fost f cut c lug r la vârsta de aptesprezece ani. El a respectat toate regulile ordinului s u, i a devenit preot, având dreptul s in slujbe. Dar la vârsta de dou zeci i unu de ani, a p r sit ordinul, a renun at la obiceiurile sale i a devenit un preot laic întorcându-se la Snow Hill. Aici a inut slujbe i i-a înv at pe copii timp de ase luni.

Apoi s-a mutat din loc în loc pân ce în final s-a stabilit în Tewkesbury cel pu in pentru un timp i s-a c s torit; apoi s-a mutat la Londra. Într-o diminea de Pa ti, a v zut cum un preot din biserica St.Margaret’s din Westminster d dea împ rt ania la oameni iînfuriat brusc pe preot din pricina ceremoniei, i-a scos cu itul i l-a t iat pe preot pe cap, pe bra i pe mân , f când astfel ca potirul i ostiile consacrate s cad la p mânt,unde s-au amestecat cu sângele preotului.

Când a fost dus înaintea episcopului Bonner, Flower a recunoscut c a procedat necre tine te i c trebuie pedepsit. Dar în ceea ce privea credin a sa despre împ rt anie, a refuzat s se supun . El i-a spus episcopului c poate face ce vrea cu trupul s u, dar nu are nici o putere asupra sufletului s u, care apar ine lui Dumnezeu.


Pagina 62

Dându-i-se un r gaz de câteva ore pentru ca s se poat gândi, Flower s-a întors la episcop care l-a îndemnat s - i reconsidere p rerea despre împ rt anie.

“Eu îmi men in p rerea, fie ca legea s m pedepseasc ” a r spuns el. Ori de câte ori a fost cercetat de c tre episcop, p rerea sa a fost aceea i: “Nu am nimic de spus. Am spus deja tot ce aveam de spus i n-am de gând s schimb ceva.”

În ziua de 24 aprilie Flower a fost dus în curtea bisericii St.Margaret’s pentru a fi ars pe rug, dar întâi în timp ce i s-a inut mâna stâng la spate, i-au t iat mâna dreapt . Apoi s-a dat foc rugului i în timp ce Flower era în puterea fl c rilor a strigat de trei ori cu glas tare: “O, Fiul lui Dumnezeu, îndur -Te de mine!” dup care nu a mai vorbit dar i-asus inut ciotul mâinii retezate cu cealalt mân atâta timp cât a mai putut.

John Cardmaker i John Warne

John Cardmaker a fost c lug r înainte de dizolvarea abatiilor, dup care a servit ca slujitor c s torit i apoi a fost numit predicator la biserica St.Paul’s în timpul domniei lui Edward. Papista ii din biseric au fost atât de sup ra i din pricina înv turilor sale încât i-au t iat i i-au sfârtecat roba cu cu itele lor.

La începutul domniei reginei Maria, Cardmaker a fost adus la Londra i întemni atîmpreun cu Barlow, episcopul de Bath. Dup ce cancelarul i-a examinat pe amândoi, i-a declarat catolici credincio i, probabil pentru a-i putea da drept exemplu care s -iîncurajeze i pe al ii s retracteze, de i se prea poate c nici pozi ia lor s nu mai fi fost atât de categoric . Se tie c la toate examin rile care au mai urmat, cancelarul i-a socotit pe Barlow i Cardmaker ni te exemple de discre ie i de nivel de educa ie. Nu tim ce s-a întâmplat în realitate decât c Barlow a fost pus în libertate i a continuat s

depun m rturie despre adev rul Evangheliei lui Cristos în tot timpul vie ii sale, în timp ce Cardmaker a fost dus înapoi în temni în timp ce episcopul Londrei a anun at în mod public c va fi repus i el în curând în libertate dup ce va fi acceptat doctrina transsubstan ierii i alte câteva articole ale credeului. Îns Cardmaker nu a fost eliberat niciodat din închisoare.

John Warne a fost un tapi er care a fost acuzat c nu crede în transsubstan iere irefuz s accepte împ rt ania, acuza ii despre care bucuros a recunoscut c sunt întemeiate. Indiferent ce spunea episcopul i cu ce-l amenin a, Warne a rfuzat s î ilepede credin a.

În ziua de 30 mai, John Cardmaker i John Warne au fost du i la rug împreun . Warne i-a spus rug ciunile, a fost legat de stâlp iar lemnele i vreascurile au fost cl dite în

jurul lui, nu mai trebuia decât o tor . Între timp, erifii l-au luat pe Cardmaker deoparte i au vorbit cu el în particular, pân când mul imea s-a convins c va retracta.

Cardmaker i-a l sat pe erifi, s-a apropiat de stâlpul rugului i a îngenunchiat pentru rug ciune, fiind înc îmbr cat cu hainele sale. De acum oamenii erau siguri c va retracta, dar când i-a terminat rug ciunile, Cardmaker i-a dat jos hainele, a s rutatstâlpul rugului i în timp ce era legat de stâlp, rostea cuvinte de mângâiere pentru Warne.

Când oamenii i-au dat seama c de fapt Cardmaker a refuzat s se salveze, i-au strigat binecuvânt ri în timp ce s-a dat foc rugului pe care st teau cei doi.


Pagina 63

Thomas Hawkes

În ziua de 8 februarie au fost adu i ase b rba i înaintea episcopului Bonner: Stephen Knight, William Pigot, Thomas Tomkins, John Lawrence, William Hunter i Thomas Hawkes. To i cei ase au fost condamna i în ziua urm toare.

Thomas Hawkes era un b rbat înalt i chipe , un om vrednic, care s-a n scut în Essex i a fost educat ca gentilom. El era cunoscut pentru purtarea sa blând cu oamenii i

dedicarea sa fa de adev rata religie i evlavie. Hawkes a intrat în slujba Lordului de Oxford, în care a r mas atâta timp cât a tr it regele Edward VI, bucurându-se de o reputa ie bun i fiind iubit de c tre ficare om al casei. Îns când a murit Edward, totul a avut de suferit: religia a dec zut, oamenii evlavio i erau în pericol, i peste casele de oameni buni au venit vremuri de restri te. Decât s - i schimbe credin a religioas în a a fel încât aceasta s se potriveasc celei de la curtea reginei Maria i de la casa Lordului de Oxford, Hawkes l-a p r sit mai bine pe acest nobil i s-a întors acasn d jduind c acolo s se poat închina lini tit.

La nu mult vreme dup aceasta, lui Hawkes i s-a n scut un fiu i din moment ce a refuzat ca copila ul s fie botezat în Biserica Catolic , el a renun at la sacrament pentru trei s pt mâni i a fost raportat la Earlul de Oxford pentru dispre uirea sacramentelor. Earlul fie c nu a fost în stare s discute despre probleme de religie cu Hawkes, fie cnu dorea s fac acest lucru, l-a trimis la Bonner, episcopul Londrei. Hawkes i-a spus episcopului c nu are nimic împotriva botezului în sine, ci are ce are cu fastul lui catolic.

“Ai fi de acord ca botezul copilului t u s se desf oare potrivit c r ii date de regele Edward?” a întrebat episcopul. “Da, exact la asta m-am gândit” a r spuns Hawkes. Fiindc Bonner nu l-a putut convinge pe Hawkes c botezul catolic este la fel de eficient ca i cel protestant, l-a chemat pe domnul Harpsfield, arhidiaconul Londrei. “Cristos a folosit ceremonii” a început Harpsfield, “Nu-i a a c El a luat rân peste care a scuipat i apoi l-a f cut pe orb s vad ?”“ tiu asta, dar El n-a folosit a a ceva niciodat la botez. Dac vrei s le folose ti,folose te-le ca i Cristos” a r spuns Hawkes. “S zicem c copilul moare f r s fie botezat?” “Ei i?”“P i atunci i tu i copilul ve i fi condamna i”.“Nu judeca mai mult decât se poate face cu ajutorul Scripturii!” “Dar nu tii c copilul s-a n scut în p catul originar?” “Ba da, tiu.”“ i cum sunt sp late aceste p cate originare?” “Prin credin a adev rat în Isus Cristos”. “Dar cum poate crede copilul t u?”“Eliberarea sa de p cate este bazat pe credin a p rin ilor s i.”“Po i dovedi aceasta?” “Sfântul Pavel în I Corinteni 7 cu versetul 14 apune: C ci so ul necredincios este sfin itde c tre so ie i so ia necredincioas este sfin it de so ul ei; astfel copiii vo tri ar fi necura i, dar acum sunt sfin i.”“Retracteaz ! Retracteaz ! Nu tii c Cristos a zis c “Dac nu v ve i boteza nu ve iputea fi mântui i?”“Dar depinde oare cre tinismul de ceremoniile vizibile?” “Da, cel pu in în parte. Dar ce spui despre misa?” “Eu cred c este detestabil , urâcioas i f r nici un folos!”


Pagina 64

“F r nici un folos? Dar epistola i Evanghelia?” “Acestea sunt bune dac sunt folosite a a cum a l sat Cristos s fie folosite!” “Dar de spovedanie ce zici?” “Este abominabil i detestabil . Este o blasfemie s apelezi, s crezi i s te rogi la altcineva decât la Isus Cristos.” “Noi nu- i cerem s te încrezi în cineva ci doar s apelezi la cineva i s te rogi lui. Nu tii c nu po i vorbi cu un rege sau cu o regin pân ce nu ai vorbit întâi cu altcineva?”

“Vre i s spune i c trebuie s apelez la cei în care nu am încredere? Sfântul Pavel a zis: “Cum vor striga la acela în care nu au crezut?” “Dar nu vrei ca cineva s se roage pentru tine când vei fi murit?” “Nu. Odat ce ai murit rug ciunile nu te mai pot ajuta. Sau poate reu i i s dovedi icontrariul folosind Biblia.” “Nu conteaz rug ciunile celor neprih ni i?”“Ba da, îns numai pentru cei în via . Nimeni dintre neprih ni i nu- i poate r scump rafratele nici s pl teasc lui Dumnezeu pre ul de r scump rare:”“Ce fel de c r i ai?” “Noul Testament, c r ile lui Solomon i Psaltirea”. “Ai vrea s cite ti i alte c r i?”“Sigur c da, dac -mi da i acelea pe care le doresc.” “ i care sunt acelea?” “C r ile lui Latimer, c r ile domnului meu de Canterbury, predicile lui Bradford i c r ilelui Ridley.” “Lua i-l de aici! Toate aceste c r i nu fac decât s -i sprijine ereziile!” A doua zi a venit Feckman la el ca s -i vorbeasc . “Tu e ti acela care nu- i las copilul botezat decât dac se face un botez în limba englez i f r ceremonii?” “Eu voi împlini orice îmi porunce te Scriptura”, a r spuns Hauwkes. Au mai continuat sdiscute un timp, i Hawkes s-a men inut ferm pe pozi ie i a citat Scriptura pentru a dovedi fiecare punct asupra c ruia au dezb tut. În ziua care a urmat, dr.Chedsay iepiscopul Bonner au fost cei care au stat de vorb cu Hawkes, întrebându-l ce crede despre Biserica Catolic .“Este o biseric cu cardinali, preo i i c lug ri p c to i, în care nu voi crede niciodat iîn care nu m voi încrede niciodat ” a r spuns el. “El nu vine la capela mea i nici nu ascult misa. Pentru el slujba ar trebui s fie în limba englez ” a explicat Bonner lui Chedsay. “Dar Cristos nu a vorbit niciodat în englez !” a r spuns Chedsay. “Nu, dar nici în latin nu a vorbit niciodat ” a r spuns Hawkes i a continuat spunând “Ce folos am dac ascult o limb pe care nu o cunosc?”, dup care le-a spus cBiserica Catolic s-a angajat în închinare la idoli, la rug ciunea la sfin i, la credin a în pâinea sfânt i vinul sfânt, lucruri care nu se g sesc în Scriptur i nici nu sunt cerute în ea.

În ziua de 9 februarie 1555, Hawkes a fost condamnat ca eretic i a r mas în temnipân în 10 iunie. Cu pu in timp înainte s trebuiasc s moar , prietenii s i l-au rugat pe Hawkes s le fac o favoare. Ei se temeau pentru propriile lor vie i i nu tiau cât de mult poate credin a s rabde focul rugului. Hawkes le-a promis c î i va ridica mâna deasupra capului dac durerea este suportabil i cugetul îi este lini tit. Dup ce a r bdat focul atât de mult timp c nu mai putea vorbi, pielea i s-a zbârcit i degetele i-au ars de tot, to i au crezut c a murit deja dar dintr-odat Hawkes i-a ridicat mâinile arzând i a b tut din palme de treii ori! Oamenii care erau de fa , i mai ales cei care i-au în elesgestul, au izbucnit în strig te de laud i l-au aplaudat pe Hawkes în timp ce el s-a pr bu it în foc i i-a dat duhul.


Pagina 65

Capitolul 7 – Thomas Watts, Proclama ia împotriva c r ilor, John Bradford, John Leaf, James Trevisam, John Bland, Christopher Waid, Carver i Launder, Thomas Iveson, James Abbeys, John Denley, Warne, Tankervil i al ii

Thomas Watts

Thomas Watts, din Billericay, Essex, era negustor de pânzeturi. tiind c s-a apropiat vremea s fie arestat, i-a vândut magazinul i toate pânzeturile, dând aproape to ibanii rezulta i so iei i copiilor s i, i donând restul de bani s racilor, dup care a a teptat. În 26 aprilie 1555, Watts a fost arestat i dus la Chelmsford, înaintea lordului Rich i a altora fiind acuzat c nu a participat la misa.

Judec torul Anthony Brown l-a întrebat de unde i-a înv at religia, la care acesta a r spuns “De la dumneata, domnule. În vremea regelui Edward ai vorbit împotriva acestei religii i nici un predicator nu ar fi putut spune mai mult decât ai spus dumneata atunci. Ai spus c misa este o urâciune i ne-ai îndemnat s nu credem decât în Cristos. Ai spus c oricine va aduce o religie str in aici, este un tr d tor.”

Brown s-a întors c tre lordul Rich i a exclamat “El m calomniaz , domnul meu” Ce fel de criminal este acest om? Dac vorbe te astfel de fa cu mine, oare ce vorbe te pe la spatele meu!”

Pân la urm , obosi i din pricina lui Watts, comisarii l-au trimis la episcopul Londrei care l-a acuzat de urm toarele:- Thomas Watts locuia în Billericay, în jurisdic ia episcopului de Londra. Watts a r spuns c acest lucru este adev rat.- Watts nu credea în sacramente i nu lua parte la ele.

El a r spuns c crede în toate sacramentele dar a a cum le-a instituit Cristos i nu cum face Biserica Catolic . A fost i el un credincios catolic, îns Biserica i-a în elat pe oameni.- Watts credea i îi înv a i pe al ii c împ rt ania era doar o amintire a trupului isângelui lui Cristos i nimic altceva.

El a r spuns c crede c trupul lui Cristos este în ceruri i nu altundeva, deci nu are cum s cread c trupul S u este în ostie. - Watts crede c adev rata prezen a trupului i sângelui lui Cristos este în ceruri i nu în ostie.

El a r spuns c exact acest lucru este credin a sa.- Watts credea c misa este plin de idolatrie, de urâciuni i r utate i c Cristos nici nu a instituit-o, nici nu a poruncit-o i nici nu a g sit-i de bun .El a r spuns c r mâne s cread acest lucru în continuare i nu are de gând s se r zgândeasc vreodat .- Watts credea c spovedirea la un preot nu este un lucru necesar i c tot ce trebuie sfac un om este s cread i s se m rturiseasc lui Dumnezeu.

El a r spuns c nici un preot nu-l poate ierta de p cate, dar totu i este un lucru bun sceri sfat de la un preot. - Watts credea c Luther, Wycliffe, Barnes i to i ceilal i care au fost condamna i la moarte pentru credin a lor despre împ rt anie au fost oameni buni, slujitori credincio ii martiri ai lui Cristos.


Pagina 66

El a r spuns c nu a cunoscut teologia acestor oameni, dar dac ei nu credeau ctrupul i sângele lui Cristos erau trupe te în sacrament, precis erau ni te buni cre tini.- Watts credea c postul, rug ciunea i milostenia sunt f r nici un folos. Dac un om era mântuit, nu mai trebuia s fac aceste lucruri, iar dac nu era mântuit, împlinirea lor nu l-ar fi dus la mântuire.

El a negat c a f cut o asemenea afirma ie, i a spus c el crede atât în post cât i în rug ciune i milostenie, care sunt fapte izvorâte dintr-o credin vie. - Watts recuno tea în mod deschis faptul c refuza s mearg la biseric i sprimeasc împ rt ania deoarece slujba bisericeasc era o urâciune. El a mai spus ialte lucruri gre ite i arogante, fiind un exemplu negativ pentru cei care erau de faatunci.

El a r spuns c aceste lucruri sunt adev rate i va merge la moarte cu aceeea icredin .- Watts era un eretic care trebuia blestemat de c tre Biseric i dat pe mâna autorit ilorseculare pentru a fi pedepsit.

El a r spuns c se va opune legii, fiind deplin încredin at c Dumnezeu îl va binecuvânta chiar i atunci când oamenii îl vor blestema. - Watts a afirmat c Biserica Romei este o sinagog a Satanei. El a r spuns afirmându- i credin a c Papa era du manul de moarte atât al lui Cristos cât i al Bisericii Sale. - Toate acuza iile de mai sus sunt bine cunoscute în regiunea din jurul localit iiBillericay.

El a r spuns c tot ce a spus el înainte este adev rat.

În perioada dintre 10 i 17 mai, Watts a fost vizitat de o fa bisericeasc dup alta, dar nici una dintre acestea nu l-a putut determina s se abat cât de pu in de la crezul s u.Watts a fost dat pe mâna erifilor londonezi i întemni at la Newgate pân pe 22 mai sau 9 iunie, dup care a fost transferat la Chelmsford, unde a cinat cu Hawkes i al iicare au fost adu i acolo pentru a fi ar i pe rug. Dându-i-se ocazia s vorbeasc cu so iai cei ase copii ai s i, el i-a încurajat s r mân credincio i crezului lor indiferent de ce

se va întâmpla; doi dintre copii s-au oferit îm mod prompt s mearg la rug împreun cu tat l lor.

Watts a s rutat stâlpul rugului înainte ca s se întoarc spre Lordul Rich i s -lavertizeze: “Domnul meu, ave i de grij ! Proceda i împotriva con tiin ei dumneavoastrîn acest caz i dac nu v ve i poc i, Domnul Se va r zbuna fiindc sunte i cauza mor iimele.”

Proclama ia împotriva c r ilor

Aproximativ tot în aceast vreme a fost adus o carte în Anglia, care îi avertiza pe englezi cu privire la spanioli i care d dea în vileag câteva planuri secrete ale Bisericii de a reintra în posesiunea p mânturilor aba ilor care au fost confiscate înainte vreme. Cartea se numea “O avertizare pentru Anglia”.

În ziua de 13 iunie 1555, regele i regina au interzis toate c r ile care nu erau de acord cu catolicismul, numind în mod special fiecare carte scris de urm torii autori: Martin Luther, Oecolampadius, Zwingli, Jean Calvin, Pomerane, John Alasco, Bullinger, Bucer,


Pagina 67

Melanchton, Barnardius, Ochinus, Erasmus, Sarcerius, Peter Martyr, Hugh Latimer, Robert Barnes (c lug rul Barnes), John Bale (c lug rul Bale), Justus, Jonas John Hooper, Miles Coverdale, William Tyndale, Thomas Cranmer, William Turner, Theodore Basil (Thomas Beacon), John Frith i Roy. Ba mai mult decât atât, c r ile de rug ciuneîn comun care erau în limba englez i care au fost folosite în vremea regelui Edward au fost i ele interzise.

Cei care de ineau oricare din aceste c r i au fost soma i s le predea în termen de cincisprezece zile i tuturor autorit ilor civile li s-a dat dreptul s fac perchezi ii i saresteze pe oricine care avea asemenea c r i.

C r ile care sprijineau Biserica Catolic erau socotite ca fiind bune, inclusiv “Abecedarul în Englez ”, care îi înv a pe copii s se roage Mariei i sfin ilor, i “Psaltirea Doamnei Noastre”, care a înlocuit Numele lui Dumnezeu din psalmi cu numele Mariei.

Apostolii ne-au înv at c suntem des vâr i i în Cristos i nu avem nevoie de mijlocirea nim nui pentru p catele noastre. Iar dac idolatria înseamn s faci un idol la care ste închini ca i unui Dumnezeu, oare închinarea la Maria nu este o idolatrie? DacDumnezeu nu ne-ar fi explicat voia Sa în cuvinte u or de în eles, spunându-ne clar ce s credem, cum s ne închin m i cum s fim mântui i, poate c obiceiul catolic de a avea mijlocitori în vederea împ c rii cu Dumnezeu ne-ar fi fost de folos, îns Cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar c mântuirea i îndrept irea vin doar prin Cristos. A nu crede promisiunea sa înseamn a fi necredincios, iar a urma orice alt crez este idolatrie. Totu i Biserica Romei refuza s accepte ceea ce Dumnezeu ne-a dat f r plat i nu va c uta mântuirea prin Cristos ci prin sfin i i prin supersti ii.

John Bradford

John Bradford s-a n scut în Manchester i a fost educat acolo pân când a putut s - icâ tige existen a, lucru pe care l-a f cut cu mult succes timp de câ iva ani pân sajung s renun e la afacerile sale i s se dedice studiului Evangheliei. Bradford a renun at la studiile de drept secular pentru ca s se înscrie ca student în teologie la Cambridge i a muncit cu atâta sârguin încât i s-a decernat titlul de master dupnumai un an de studii.

Imediat dup aceasta i s-a încredin at o adunare la Pembroke Hall, unde Martin Bucer l-a încurajat s devin predicator. Bradford era de p rere c nu era suficient de înv atpentru ca s poat predica, îns Bucer i-a zis: “Dac nu ai pâine alb s dai s racilor,d -le pâine neagr sau orice altceva din ce i-a dat Domnul.” L sându-se convins pânla urm s predice în timpul domniei regelui Edward, Bradford a acceptat titlul de diacon din partea episcopului Ridley i a primit dreptul s predice i i s-a dat o slujb la biserica St.Paul’s.

În urm torii trei ani Bradford a predicat Evanghelia cu credincio ie, a mustrat cu t riep catele, a predicat cu blânde e pe Cristos cel r stignit, s-a pronun at energic împotriva ereziilor i înv turilor gre ite i i-a îndemnat cu sinceritate pe enoria i s tr iasc în mod evlavios, iar când regina Maria a succedat la tron, el i-a continuat lucrarea.

În ziua de 13 august 1553, domnul Bourne, episcopul de Bath a sus inut o predic la St.Paul’s Cross în Londra, în care a sprijinit reintroducerea catolicismului sub domnia reginei. Cuvintele sale au înt râtat poporul în a a m sur încât oamenii l-au amenin atpe Bourne c îl scot cu sila de la amvon.


Pagina 68

Cu cât mai mult încercau episcopul Bonner i primarul Londrei s lini teasc oamenii, cu atât se înt râtau mai mult, pân când Bourne a ajuns s se team pentru via a sa il-a rugat pe Bradford s se adreseze mul imii. Imediat ce a urcat la amvon, mul imea a început s strige “Bradford! BRadford! Dumnezeu s - i mântuiasc via a!” Bradford i-a lini tit pe oameni i în curând au plecat cu to ii cumin i spre casele lor. Chiar dacprimarul i erifii erau acolo ca s -l asigure pe Bourne c va ajunge acas în siguran ,el nu a avrut s ias din biseric pân ce Bradford i-a promis c îl va înso i; astfel cBradford a mers în spatele lui Bourne, ap rându-l de r ni cu propriul s u trup.

Trei zile mai târziu Bradford a fost somat s se prezinte la consiliu i a fost acuzat de r zvr tire - pentru c a salvat via a lui Bourne i de predicare ilegal - de i i s-a cerut svorbeasc . Bradford a fost întemni at pentru aproape un an i jum tate, dup care a avut loc udierea sa înaintea lordului cancelar, în ianuarie 1555. I s-a oferit chiar gra ierea dac era dispus s se abjure de credin a protestant i s se întoarc în Biserica Catolic , a a cum o f cuser deja mai mul i predicatori. Oferta a fost repetatîn 29 iulie dar Bradford a îndemnat consiliul s nu îl judece pe cel nevinovat. Dac ei credeau c este vinovat, trebuiau s -l condamne dar dac nu-l credeau vinovat trebuiau s -l pun în libertate.

În r spunsul s u, cancelarul i-a spus lui Bradford c faptele sale de la St.Paul’s Cross au fost atât încrezute cât i arogante în sensul c i-a asumat rolul de conduc tor al poporului; Bradford a mai fost acuzat i de faptul c a scris ni te scisori pline de r zvr tire. În ziua urm toare el a fost vizitat de Thomas Hussey i dr. Seton, care au venit la el în temni pentru a-l îndemna s cear s i se acorde timp pentru a discuta problemele de ordin religios cu oameni înv a i, lucru care spuneau ei c ar îndep rtapericolul iminent i ar fi pe placul consiliului.

“Dar ar face ca oamenii s cread c m îndoiesc de doctrinele pe care le m rturisesc,iar eu nu m îndoiesc de loc” a r spuns el refuzând propunerea.

Adus înapoi în fa a consiliului, i fiind întrebat dac se întoarce în Biserica Catolic ,Bradford a r spuns “Ieri am afirmat c nu a fi de acord s lucrez pentru Papa i spun acela i lucru i ast zi.” El a fost condamnat i s-a întors în temni .

Toat vremea cât a stat în închisoare, Bradford i-a continuat lucrarea, predicând de dou ori pe zi mul imii de oameni c reia i se d dea voie s îl viziteze i administrându-le sacramentele. Predicarea, citirea i rug ciunile i-au ocupat întreaga via ; mânca doar o singur dat pe zi i chiar i atunci cugeta profund. Temnicerii aveau o a a de bun p rere despre el încât deseori i se permitea s p r seasc închisoarea i sviziteze f r a fi escortat pe enoria ii s i bolnavi, singura condi ie fiind s - i dea cuvântul c se va întoarce la o anumit or . El era atât de punctual în respectarea în elegerii încât se întorcea mai repede decât ora fixat .

Bradford era un b rbat înalt, zvelt, cu o barb castaniu-aurie. El rareori dormea mai mult de patru ore pe noapte, preferând s - i petreac timpul scriind, predicând sau citind. Odat sau de dou ori pe s pt mân vizita criminalii de rând din temni i le d dea bani ca s - i cumpere mâncare sau alte lucruri trebuincioase.

Unul din prietenii s i l-a întrebat ce-ar face dac ar fi eliberat i el i-a spus c s-ar c s tori i s-ar ascunde undeva în Anglia în timp ce ar continua s predice i s -i înve epe oameni.


Pagina 69

Într-o bun zi, în iulie 1555, so ia temnicerului i-a dat de tire lui Bradford c urmeaz smoar a doua zi pe rug. “Slav Domnului!” a spus el, “am a teptat acest lucru de multvreme. Domnul s m învredniceasc !”

Bradford a fost transferat la închisoarea Newgate, pe la ora unsprezece sau dou sprezece noaptea, întrucât autorit ile n d jduiau c la acea or s nu-l vadnimeni, dar o mul ime de oameni l-au privit trecând i s-au rugat pentru el, luându- ir mas bun.

Execu ia a fost anun at pentru ora patru a dimine ii urm toare. Nimeni nu tia de ce a fost aleas o or atât de neobi nuit , dar dac autorit ile au sperat c ora matinal îi va descuraja pe oameni, s-au în elat. Oamenii au a teptat cumin i la Smithfield pân ce Bradford a fost dus la locul execu iei la ora nou diminea a, fiind înso it de un num rneobi nuit de mare de oameni înarma i. Bradford a îngenuncheat pentru rug ciune,dup care s-a îndreptat voios c tre rug împreun cu un tân r de dou zeci de ani, John Leaf.

John Leaf

John Leaf, care a fost ars pe rug împreun cu Bradford, a fost ucenicul unui lumân rar,n scut în Kirby Moreside, York i care tr ia în parohia bisericii Christ’s Church din Londra.

Adus în fa a episcopului Bonner, Leaf a recunoscut c nu crede c pâinea i vinul sunt chiar trupul i sângele lui Cristos, ci crede c sunt doar o amintire a lor. El a mai afirmat c spovedania catolic nu este necesar i c preotul nu are nici o putere ca s ierte p catele.

Leaf a fost dus înapoi în închisoare i a r mas acolo pân în 10 iunie când Bonner l-a chemat din nou i a încercat, folosind persuasiuni, amenin ri i promisiuni, s -ldetermine pe tân r s se r zgândeasc . V zând c nu are nici un rezultat, episcopul l-a întrebat pe Leaf dac este unul dintre urma ii lui Rogers. El a r spuns c este i ccrede în doctrina lui Rogers, Hooper, Cardmaker i a altora care au fost nu de mult omorâ i din pricina m rturiei lor, i este dispus s moar pentru aceea i înv tur .“Domnul meu” a zis el, “numi i erezie p rerea mea dar este adev rata lumin a Cuvântului lui Dumnezeu”. Neputând s -l clatine pe b iat, Bonner l-a condamnat i l-a trimis înapoi în închisoare.

Se spune c nu la mult vreme dup aceasta au fost aduse dou scrisori lui Leaf: una care con inea o retractare i una care con inea o spovedanie. Când i s-a citit retractarea, a refuzat s o semneze iar când i s-a citi spovedania, a luat un ac, i a în epat mâna i a picurat sânge pe hârtie pentru a ar ta episcopului c este gata s - ipecetluiasc crezul cu sângele s u.

Bradford i Leaf au mers împreun la rug, primul stând la una din p r i a rugului ca sse roage, iar al doilea stând de partea cealalt . Dup ce s-au rugat în t cere timp de o or , unul din erifi s-a adresat lui Bradford: “Ridic -te i termin asta. Presiunea mul imiieste mare”. Ambii s-au ridicat. Bradford a s rutat o bucat de lemn pentru foc i apoi a s rutat stâlpul rugului, dup care s-a adresat mul imii: “Anglia poc ie te-te de p cateletale! P ze te-te de idolatrie! P ze te-te de anticr tii cei fal i! Vezi s nu te la i în elatde ei!” Apoi i-a iertat pe persecutorii s i i a rugat mul imea s se roage pentru el.


Pagina 70

Întorcându- i capul spre Leaf, i-a spus acestuia: “Fii pe pace frate. În seara asta o s ne bucur m la cin cu Domnul!”

Amândoi i-au sfâr it via a f r fric , n d jduind s câ tige premiul pentru alergarea lor cea lung .

James Trevisam

James Trevisam era bolnav de moarte, neajutorat i chiop, atât de bolnav încât nu- iputea p r si patul. Într-o sear , pe când slujitorul s u John Small le citea din Biblie domnului i doamnei Trevisam, altor doi b rba i i unei doamne, o persoan oficial i-af cut apari ia i i-a luat pe to i la închisoare, mai pu in pe Trevisam, unde au trebuit sr mân timp de dou s pt mâni. L-ar fi dus i pe Trevisam dac vecinii nu l-ar fi oprit, îns l-a f cut pe bietul om s fie legat cu dou leg turi, ca s fie sigur c se va prezenta atunci când va fi chemat.

Câteva zile mai târziu, dl.Farthing, parohul bisericii, i-a f cut o vizit lui trevisam i vizibil satisf cut de r spunsurile primite, a p r sit casa. Îns pe drum s-a întâlnit cu un anume domn Toller care l-a acuzat pe Trevisam c neag sacramentul altarului, a a c parohul s-a întors la Trevisam i a descoperit c Toller a avut dreptate. El a raportat cele gre iteepiscopului Londrei.

Duminica de 3 iulie 1555, Trevisam a murit de moarte natural . Parohul a refuzat s o lase pe d-na Trevisam s - i îngroape so ul într-un sicriu sau în cimitirul bisericii, silind-o s care trupul so ului pe o mas pân la Moorfields, unde a fost îngropat într-un cearceaf. În noaptea acelei zile, cadavrul a fost dezgropat, cearceaful a fost furat itrupul a fost aruncat gol pe p mânt. Când proprietarul p mântului a v zut cadavrul a doua zi, l-a îngropat din nou i peste dou s pt mâni a fost chemat s r spund unor acuza ii aduse împotriva sa. Nimeni nu tie ce s-a întâmplat dup aceea proprietarului respectiv.

John Bland

John Bland a fost înv tor înainte s devin vicarul unei biserici în Rolvendon, Kent. Fiind aruncat în temni pentru c a predicat Evanghelia pe timpul reginei Maria, a fost eliberat odat sau de dou ori de c tre prietenii s i care au depus peti ii, dar imediat ce a fost eliberat se întorcea la predicile sale protestante.

Fiind arestat i pentru a treia oar , Bland a refuzat s promit prietenilor s i c se va ab ine de la predicarea cazurilor sale, a a c nu a mai putu fi ajutat.

În 26 noiembrie, doi dintre enoria ii lui Bland, Richard i Thomas Austen, s-au apropiat de el la sfâr itul slujbei i i-au zis: “P rinte paroh, ai dat jos tabernacolul, unde atârna crucifixul i altele. Regina a poruncit ca ele s fie în l ate din nou i credem c trebuie s pl te ti pentru ce ai f cut. Te împotrive ti legilor date de regin atunci când spui caceste lucruri sunt urâciuni.”

“Domnule Austen, dac am spus acest lucru înainte, îl voi spune i acum” a r spuns el. Thomas Austen l-a provocat zicând “Spune-ne ce anume este dr cesc în misa”. “V-am predicat deseori despre lucrul acesta. Dac nu m-a i crezut atunci, nu o s mcrede i nici acum.” “Ai d râmat altarul, vrei s -l ridici din nou?”


Pagina 71

“Nu o voi face numai dac mi se porunce te fiindc l-am d râmat tot la o porunc ”, a insistat Bland.

În 28 decembrie, cei doi Austen l-au invitat pe preotul din Stodmarsh s fac slujba. Era deja bine înaintat în utrenie când a sosit Bland la biseric , i dup ce i-a terminat slujba i s-a adresat acestuia:Vecinul dumitale m-a rugat s in utrenia i slujba. Mgândesc c nu te vei opune legilor reginei?” “Nu, nu voi înc lca legile reginei, cu voia luiDumnezeu” a r spuns Bland.Pref cându-se c nu a auzit r spunsul, preotul a repetat întrebarea înc de dou ori, pân când Bland a trebuit s - i ridice vocea suficient de mult pentru ca s fie auzit de întreaga adunare. Preotul s-a a ezat, în timp ce Bland s-a pus în u a care d dea la altar a împrejmuirii din jurul lui ca s - i in predica. Bland i-a explicat crezul cu privire la pâine i vin, cum c Cristos a instituit sacramentul i Biserica Catolic a pervertit-o. Dup câteva minute a fost oprit de c tre îngrijitorul i administratorul bisericii i încuiat într-o capel l turalnic , pân când a inut slujba.

Pe 23 sau 24 februarie Bland a fost închis în castelul Canterbury pentru zece s pt mânii numai dup aceea i s-a dat voie s pl teasc cau iunea. În 18 mai a ap rut înaintea

arhiepiscopului de Canterbury care a cerut s i se spun ce a predicat Bland la împ rt anie. El a refuzat s r spund , ar tând c se încearc adunarea de informa iice vor fi folositoare împotriva sa i legea englez spune c el nu trebuie s vorbeascîmpotriva lui însu i.

Bland a mai fost chemat i pe 21 mai, când a refuzat iar s - i enun e crezul i a cerut un avocat.

Pe 28 iunie, Bland s-a prezentat la autorit ile seculare, a a cum i s-a poruncit. I s-a spus c nu exist acuza ii îmoitriva sa i a fost chemat peste alte apte s pt mâni. Însla data respectiv Bland era în fa a autorit ilor biserice ti i nu a putut fi prezent la tribunal. El a fost închis la închisoarea Maidstone ca urmare a neprezent rii sale, pânpe 18 sau 19 februarie. Dup ce s-a v zut c nu vrea s promit c se r zgânde te iva deveni un bun catolic, a fost trimis la castelul Canterbury pân pe 2 martie.

Bland a fost mutat de colo colo în perioada care a urmat, din închisoare în închisoare, din audien în audien , pân când pe 13 iunie a fost adus înaintea lui Richard Thornton, episcopul de Dover, Robert Collins comisarul i Nicholas Harpsfield arhidiacon de Canterbury. Un mare num r de protestan i au fost trata i cu asprime iomorâ i la Canterbury, în timpul acestor trei oameni, John Bland, Nicholas Sheterden, Thomas Thacker, Humphry Middleton i William Cocker. Bland s-a recunoscut vinovat de urm toarele acuza ii:- credin a c trupul de carne a lui Cristos este în ceruri i nu în pâine i vin- credin a c era împotriva Cuvântului lui Dumnezeu s se administreze sacramentele în limba latin , i c nimeni nu trebuie s accepte sacramentele pe care nu le în elege

Bland a ap rut ultima dat înaintea autorit ilor în 25 iunie i a refuzat s accepte autoritatea papal . A fost condamnat ca eretic i dat pe mâna autorit ilor seculare pentru a fi ars pe rug.

Christopher Waid

Christopher Waid a fost un es tor din Dartford, Kent, care a fost condamnat de c treMaurice, episcopul de Rochester. În ziua execu iei sale, stâlpul, vreascurile i lemnele de foc au fost duse afar la Brimth, o groap cu pietri aflate afar din satul Dartford.


Pagina 72

La ora zece diminea a, Waid i Margery Polley din Tunbridge au trecut pe lâng acel loc fiind în drum spre Dartford împreun cu erifii. V zând mul imea care se aduna la Brimth, Margery a strigat lui Waid: “Bucur -te Waid! Uit -te la mul imea adunat ss rb toreasc nunta ta ast zi!”

Ajun i în ora , Margery a fost închis pân ce eriful a terminat cu Waid. Acesta i-adat hainele i s-a îmbr cat cu o c ma alb lung adus de so ia sa. Apoi a fost legat i dus la Brimth. Ducându-se direct la stâlp, l-a îmbr i at, s-a a ezat cu spatele la el i

a p it în butoiul cu smoal . A fost apoi legat de stâlp cu un cerc de fier.

Imediat ce i-a ocupat locul, Waid s-a apucat s recite cu glas tare ultimul verset din psalmul 86: “F un semn pentru mine, ca s vad vr jma ii mei i s r mân de ru ine, c ci Tu m aju i i m mângâi, Doamne!”

În apropiere de rug era ridicat un amvon de ocazie, pe o mic ridic tur de p mânt. În timp ce Waid se ruga, un c lug r s-a urcat la amvon având o carte în mân , dar Waid i-a avertizat pe oameni s nu asculte doctrina Bisericii Catolice. El i-a îndemnat sîmbr i eze religia din timpul zilelor regelui Edward. C lug rul a r mas la amvon în timp ce Waid a vorbit dar când acesta a terminat ce a avut de zis, c lug rul a plecat f r sspun o vorb .

Odat ce vreascurile au fost a ezate în jurul lui, Waid le-a tras mai aproape de el, l sând doar o deschiz tur pentru fa a sa, ca s poat s vorbeasc . În timp ce se aprindea focul, Waid a fost auzit spunând “Doamne Isuse, prime te sufletul meu!” Chiar i când nu a mai putut vorbi, Waid a continuat s - i in mâinile ridicate deasupra

capului, spre cer.

Carver i Launder

Dirick Carver a fost ars pe rug la Lewes, în 22 iulie 1555, în comitatul Sussex iar John Launder a suferit acela i lucru a doua zi, la Stening. Amândoi au fost aresta i spre sfâr itul lunii octombrie 1554, împreun cu al i oameni care erau la rug ciune la casa lui Carver. Dup ce au fost cerceta i, au fost trimi i la închisoarea Newgate ca s a teptes fie du i în audien înaintea lui Bonner, episcopul Londrei, lucru care a avut loc în 8 iunie 1555.

Fiind audia i de c tre episcop, au fost examina i cu privire la multe aspecte ale religiei, i au trebuit s - i scrie i s - i semneze propria m rturisire de credin . Dup ce

episcopul a stat de vorb un timp cu ei încercând s -i determine s retracteze i saccepte Biserica Catolic , au fost du i înapoi în Newgate pân pe 10 iunie.

Dirick Carver a m rturisit urm toarele:- nu crede c trupul fizic al lui Cristos este prezent în sacrament - nu crede c în mis se reg se te vreo jertf i c în misa rostit în latin este mântuire- nu crede c trebuie s se spovedeasc cineva la preot, întrucât acest lucru nu poate mântui un om, decât s îl consulte pentru a primi sfaturi - nu crede c doctrina catolic este potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu; crede cepiscopul Hooper, Cardmaker, Rogers i al ii care au fost ar i pe rug nu demult, au fost ni te cre tini buni i martiri care au predicat adev rata înv tur a lui Cristos


Pagina 73

Carver i-a p strat Biblia i psaltirea scrise în limba ebglez i dup încoronarea reginei i le citea regulat. Pe lâng aceasta, în casa lui se ineau rug ciuni i servicii religioase

în limba englez . Tovar ii lui din închisoare, Thomas Iveson, John Launder i William Vesie au fost aresta i împreun cu el chiar când ascultau citirea Evangheliei în limba englez .

John Launder a m rturisit urm toarele:- a fost prezent la casa lui Carver împreun cu al i doisprezece pentru ca s asculte slujba inut în limba englez i rug ciunile; a participat la aceast întrunire fiindc avea treburi de rezolvat în ora i a auzit de slujba care se va ine- crede c toate slujbele, jertfele i ceremoniile Bisericii Catolice sunt pline de erori, nu valoreaz nimic i sunt împotriva Cuvântului lui Dumnezeu- crede c pâinea i vinul sunt doar spre amintirea lui Cristos i nu sunt chiar trupul isângele S u- crede c misa este în mod direct împotriva Cuvântului lui Dumnezeu i a Bisericii- crede c spovedirea la un preot nu are nici un folos, i nici un om nu poate ierta de p cate pe un altul. Un om p c tos care se c ie te de p catele sale înaintea lui Dumnezeu i nu mai p c tuie te, este iertat.

Carver a întrebat dac î i retracteaz crezul sau r mâne fidel celor declarate. “Doctrina voastr este otrav i vr jitorie. Dac Cristos ar fi aici, L-a i omorâ într-un mod i mai crunt decât a fost omorât înainte. Spune i c pute i s face i un dumnezeu, dar i o budinc poate fi f cut . Ceremoniile voastre din biseric sunt cer etorie i otrav iar spovedirea este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, este otrav ”, a r spuns el. John Launder a r mas i el fidel credin ei sale i astfel amândoi au fost condamna i.

Atunci când a fost dus la rug, cartea sa, a fost aruncat i ea în butoiul cu gudron ca sard împreun cu el, dar el s-a aplecat, a luat-o i a strecurat-o în mul ime. eriful a poruncit ca oamenii s dea înapoi cartea, sub amenin area pedepsei cu moartea,, dar Carver a început imediat s vorbeasc mul imii.

“Dragi fra i i surori, eu stau aici ca s pecetluiesc Evanghelia lui Cristos cu sângele meu fiindc tiu c este adev rat . Voi cunoa te i Evanghelia, v-a fost predicat atât aici cât i peste tot în Anglia, chiar dac acum nu mai este predicat . Sunt condamnat la moarte pentru c nu m lep d de Evanghelie ca s ascult de legile omene ti. Dragi fra i i surori, dac crede i în Tat l, Fiul i în Duhul Sfânt, face i fapte vrednice de credin a voastr i ve i avea via ve nic . Dac crede i în Papa i în legile sale sunte iosândi i i dac Dumnezeu nu Se îndur de voi, ve i arde în iad pentru totdeauna”.

eriful l-a luat în zeflemea zicând: “Dac tu nu crezi în Pap , tu e ti cel condamnat, cu trup i suflet cu tot! Vorbe te-i Dumnezeului t u i roag -L ca s te elibereze sau s mtr zneasc pentru ca s dea un exemplu!”

“Domnul s te ierte pentru cuvintele tale!” i-a zis Carver. “Fra i i surori, dac am jignit pe cineva cu fapta sau cu vorba, îl rog s m ierte. i eu îi iert pe to i aceia care m-au jignit cu gândul, fapta sau cu vorba.”

“O Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai scris c cel care î i iube te fiul sau fiica mai mult decât m iube te pe Mine, nu este vrednic de Mine. i acela care nu- i ia crucea i nu M urmeaz nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37-38). Dar Tu tii c eu am l sat toate i am venit la Tine! Doamne îndur -Te de mine, c ci în mâna Ta îmi încredin ez duhul i sufletul meu se bucur în Tine.”


Pagina 74

Thomas Iveson

Thomas Iveson a fost ars pe rug la Chichester în aceea i lun , dup ce a fost arestat ijudecat odat cu Carver i Launder.

Când a fost îndemnat de episcopul Bonner s abjure, Iveson i-a zis: “Nu m voi lep dade credin a mea nici pentru toate bun t ile Londrei. Eu apelez la mila lui Dumnezeu inu la mila bisericii voastre i nici nu m supun ei. Ceea ce am zis înainte voi zice iacum. Chiar dac un înger din ceruri ar veni la mine s m înve e o alt înv tur , nu l-a crede.”

Iveson a fost condamnat i ars pe rug, dar el i-a p strat credin a pân la cap t.

James Abbeys

Unul dintre aceia care se str duiau s - i p streze con tiin a curat în acele zile grele era James Abbeys, un tân r care a fost silit s r t ceasc din loc în loc pentru a putea s scape nearestat i pentru a- i putea practica credin a. Dar când a venit vremea ca Domnul s -i încredin eze un alt fel de slujb , Abbeys a fost prins i dus înaintea episcopului de Norwich, dr.Hopton.

Episcopul l-a cercetat pe Abbeys în leg tur cu credin a sa, folosind atât amenin ri cât i promisiuni, pân când acesta a cedat argumentelor. Când i s-a permis s plece din

fa a episcopului, Abbeys a fost chemat înapoi i i s-a dat o sum de bani; dar odatplecat, a avut puternice mustr ri de con tiin din pricin c tia c L-a întristat pe Domnul prin purtarea sa.

Abbbeys s-a i întors imediat la episcop, i-a aruncat banii înapoi i i-a spus c îi pare r u c a abjurat i a primit darul de bani. Episcopul i capelanii s-au întors la treburile începute înainte i pentru c de data aceasta nu s-a mai l sat cl tinat, l-au ars pe rug în ziua de 2 august 1555.

John Denley

În timpul prigoanei care nimicea turma lui Dumnezeu, s-au g sit mul i care nu erau fe ebiserice ti ci erau laici care sprijineau prigoana. Unul dintre ace tia era Edmund Tyrel, un avocat care era judec tor de pace în Essex.

Într-o bun zi se întorcea de la arderea pe rug a unor martiri i pe drum s-a întâlnit cu doi b rba i, unul din ei fiind John Denley, un gentilom i cel lalt fiind John Newman. Cei doi mergeau s - i viziteze ni te prieteni evlavio i. Gândind c cei doi c l tori aratsuspect, Tyrel i-a oprit, i-a perchezi ionat i a g sit asupra lor m rturisiri de credinscrise. Tyrel i-a trimis la comisionarii reginei, care la rândul lor i-au trimis la episcopul Bonner. Denley a dat urm toarele r spunsuri la acuza iile care i s-au adus:

Era din dioceza de Londra. Denley a afirmat c este adev rat acest lucru. - Nu crede c exist o Biseric Catolic a lui Cristos pe p mânt.

Denley a negat afirma ia i a ar tat c el crede c exist o Biseric zidit pe temelia profe ilor i apostolilor, Capul fiind Cristos. Aceast Biseric predic cu adev rat


Pagina 75

Cuvântul lui Dumnezeu i administreaz sacramentele botezului i împ rt aniei potrivit cu Cuvântul. - NU crede c Biserica Angliei este parte a Bisericii Catolice.

Denley a r spuns c Biserica Angliei în prezent nu face parte din Biseric . Biserica Angliei este acum biserica anticristului fiindc a schimbat Testamentul lui Dumnezeu ii-a impus propriul testament al hulei i minciunii.

- Cred c misa este plin de idolatrie, rea i împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Denley a r spuns c a a cum stau lucrurile, misa este un act idolatru în care închinarea este adus pâinii i vinului. Trupul lui Cristos este în ceruri i nu în pâinea i vinul sacramental, a a c nu trebuie s ne închin m lor.- Crede c spovedirea este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Denley a afirmat c Biserica are puterea s îl pedepseasc pentru p catele sale, dar nu are putere s -l ierte; acest lucru îl poate face numai Dumnezeu. - Nu crede c un preot îl poate ierta de p cate.

Denley a fost de acord cu aceast afirma ie.- Nu crede în formele prezente ale botezului, confirm rii, utreniei, vecerniei, a ungerii celor bolnavi sau iertarea lor de p cate i în sfin irea pâinii i a vinului.

Denley a r spuns c Biserica a schimbat atât sacramentul botezului cât i celelalte sacramente prin ad ugirile aduse la ele.- Crede c Biserica are doar dou sacramente: botezul i cina Domnului.

Denley a fost de acord cu acest enun .- Crede c Cristos este în ceruri i nu în pâine i vin, i refuz s primeascîmp rt ania la misa.

Denley a recunoscut ca adev rat i acest punct.

În ziua de 5 iulie Denley a fost condamnat i dat pe mâna erifilor. Pe 8 august s-a dus la rug cântând un psalm plin de bucurie în timp ce fl c rile cre teau în jurul s u. Unul din cei care îl chinuiau i-a aruncat un lemn în fa i l-a lovit, lucru la care Denley a zis: “Chiar c ai stricat o cântare a a de bun .”

Patrick Packingham a mmurit la Uxbridge în jurul zilei de 28 august, fiind acuzat c a refuzat s - i descopere capul în timpul misei. Când Bonner l-a îndemnat s se lepede de credin a sa, Packingham i-a spus c Biserica Catolic este biserica lui satan i cniciodat nu se va întoarce în ea.

John Newman a fost ars pe rug în 31 august la Saffron Walden iar Richard Hook i-adat via a cam în aceea i vreme.

Warne, Tankervil i al ii

Dup aceste evenimente a urmat prigonirea altor zece slujitori drep i i sfin i ai lui Dumnezeu. Nu sfin i pe care i-a f cut Papa, nici din aceia despre care citim în LEGENDELE SFIN ILOR i în VIE ILE P RIN ILOR BISERICII, ci sfin i despre care se vorbe te în Apocalipsa: cei care Îl urmeaz pe Miel oriunde se duce i cei care i-au


Pagina 76

sp lat hainele în sângele Mielului. Totu i, într-un fel Papa i-a f cut sfin i, pentru c dacPapa nu i-ar fi omorât, ei n-ar fi devenit martiri.

Elizabeth Warne era so ia lui John Warne care arsese nu cu mult vreme înainte pe rug ca eretic. Ea a fost prins împreun cu al ii în ziua de 1 ianuarie, într-o cas din Bow Churchyard, Londra unde erau aduna i la rug ciune. A fost întemni at pân pe 11 iunie i transferat apoi la Newgate unde a r mas pân pe 2 iulie. Pe 6 iulie a trebuit s

apar înaintea episcopului Bonner, împreun cu ceilal i nou tovar i.

Principala acuza ie ce li se aducea era c nu credeau câ în pâine i vin sunt prezente chiar trupul i sângele lui Cristos, de i au fost acuza i i de alte lucruri, cum ar fi: nefrecventarea bisericii, vorbeau împotriva misei i urau ceremoniile i sacramentele catolice.

Dup ce a fost dus în fa a lui Bonner de câteva ori, Elizabeth Warne i-a spus: “F orice vei vrea s faci. Dac Cristos a gre it, atunci am gre it i eu.”

A fost condamnat ca eretic , în ziua de 12 iulie i a fost ars pe rug la Stratford-le-Box în august.

George Tankervil, n scut în ora ul York, tr ia în Londra. El a fost catolic în timpul domniei regelui Edward dar când a început prigoana în timpul reginei Maria, s-a dezgustat de persecu ii i a început s aib dubii cu privire la biseric . L-a rugat pe Dumnezeu s -i arate adev rul despre transsubstan iere, lucru de care s-a îndoit întotdeauna, i a ajuns s cread ca i protestan ii cu privire la ea. Având un imbold de a citi Noul Testament, în curând s-a întors de la Biserica Catolic în mod radical i a început s încerce s -i converteasc pe prietenii lui. Acest lucru l-a adus cu repeziciune înaintea episcopului Londrei, care l-a i condamnat.

Tankervil a fost dus la St.Albans unde urma s moar în 26 august, i a fost închis la un han în timp ce erifii s-au dus la o nunt din apropiere. Din moment ce nu i s-a dat voie s se împ rt easc , a cerut o can de vin i pâine, a îngenuncheat ca s se m rturiseasc Domnului i s citeasc instituirea Cinei din Evanghelie. “Doamne”, s-a rugat el, “Tu tii c eu nu uzurpez autoritatea nim nui procedând astfel, i nici nu dispre uiesc pe slujitorii T i.”

Dup rug ciune, a luat pâinea i vinul cu mul umiri. Apoi a rugat gazda s fac un foc zdrav n, i-a scos înc l rile i ciorapii i i-a întins piciorul în foc retr gându-l la atingerea fl c rilor, ar tând astfel c trupul s u vroia un lucru i spiritul s u vroia alt lucru.

Pe la ora dou s-au întors de la nunt i l-au dus la Tankervil la Romeland, o paji teaflat lâng cap tul vestic al abatiei bisericii. În timp ce c l ii aranjau lemnele în jurul s u, s-a apropiat un preot de el i la vederea lui, Tankervil a exclamat: “Desfid curva Babilonului! Ru ine idolului urâciunii! Oameni buni, nu-l crede i!”

Îmbr i ând focul, s-a l sat cuprins de fl c ri i chemând numel Domnului Isus, a sfâr it-o repede cu suferin a.

Robert Smith a fost adus la Newgate în 5 noiembrie. El era un om înalt i sub ire, foarte activ în multe domenii, mai ales în pictat întrucât g sea aceast activitate ca fiind relaxant . Odat ce a fost convertit prin predicile lui Turner i a altora, a devenit fervent


Pagina 77

în noua sa credin . Odat cu venirea la tron a reginei Maria, Smith a fost scos din slujba sa de la Windsor College, a fost arestat i dus în fa a episcopului Bonner. Smith a avut patru înf i ri i a r spuns cu curaj la toate întreb rile ce i s-au pus i a discutat f r fric problemele teologice, ba a fost chiar dur, pân când Bonner i-a dat seama cnu ajunge cu el la nici un rezultat i l-a condamnat în consecin pe 12 iulie.

În timpul cât a stat în închisoare, Smith a fost folosit de Dumnezeu ca s -i mângâie pe tovar ii s i de suferin e. Fiind dus la rug pe 8 august, s-a hot rât s se poarte la fel spunându-le tutror celor prezen i c este sigur de învierea trupului s u. “ i sunt sigur cDumnezeu v va da un semn în privin a aceasta”, a ad ugat el. Când era deja ars pe jum tate i negru de fum, toat lumea credea c a murit deja, dar el dintr-odat s-a îndreptat, i-a ridicat cioatele bra elor i a b tut din ele plin de bucurie ca apoi s se pr bu easc înapoi în foc.

Stephen Harhood i Thomas Fust au murit cam în acela i timp cu Robert Smith iGeorge Tankervil, fiind judeca i i condamna i împreun cu ace tia. Unul din ei a fost ars pe rug la Stratford iar cel lalt la Ware. William Hale a murit la Barnet.

Din cei zece oameni care au fost condamna i de Bonner dintr-odat , ase au fost executa i în diverse locuri iar al ii trei, George King, Thomas Leyes iJohn Wade s-au îmboln vit atât de r u în închisoare c a trebuit s fie du i în ni te case din Londra, unde au i murit. Trupurile lor au fost aruncate pe câmp, dar credincio ii le-au îngropat pe timp de noapte. Ultima din cei zece, Joan Laysh sau Laysford s-a bucurat un timp de suspendarea pedepsei dar pân la urm a fost martirizat i ea.

Capitolul 8 – Fra ii Glover, William Wolsey i Robert Pygot, Episcopul Ridley, Episcopul Latimer, Ridley i Latimer, Scrisoare de desp r ire a lui Ridley

Fra ii Glover

John, Robert i William Glover erau ni te fra i care tr iau în dioceza de Lichfield iCoventry. John, cel mai mare, era un gentilom i a mo tenit averea tat lui s u din ora ul Manchester. El a mo tenit o sum considerabil de bani i p mânturi dar a devenit i mai bogat în harul lui Dumnezeu i în virtu i atunci când împreun cu fra ii s ia primit Evanghelia sfânt a lui Dumnezeu i au aplicat-o în via a de zi cu zi, practicând zelos evlavia.

John i-a luat atât de în serios credin a încât ori de câte ori trebuia s - i dedice timpul afacerilor credea c L-a dezam git pe Dumnezeu i î i pierdea siguran a mântuirii. Timp de cinci ani a suferit de aceste fr mânt ri l untrice pân ce Dumnezeu l-a eliberat, c ci ajunsese s nu se mai poat bucura nici de mâncare, odihn i nici de via a în sine. Pân la urm John a d ruit majoritatea p mânturilor pentru a fi folosite de fra ii isurorile sale în Cristos iar restul l-a d ruit servitorilor i isparavnicilor s i, astfel ca el sse poat dedica studiului Evangheliei. Aceste lucruri s-au întâmplat la sfâr itul domniei regelui Henric al VIII-lea i au continuat i în timpul domniei regelui Edward.

Când a început prigoana în timpul reginei Maria i episcopul de Coventry a auzit de reputa ia lui John, a poruncit primarului i slujba ilor din Coventry s îl aresteze. ÎnsDumnezeu, v zând c b trânul s u slujitor credincios deja suferise destul din pricina fr mânt rilor sale l untrice, nu a vrut s -l lase prad suferin elor trupe ti; primarul l-a avertizat pe John c i-a p r sit casa i s-a ascuns împreun cu fratele s u William. Din


Pagina 78

nefericire Robert era grav bolnav i z cea la pat astfel c nu a fost timp suficient s -lmute sau poate s-au temut s-o fac . A a c atunci când au sosit perchezi ionarii, Robert a fost singurul dintre fra i care a fost g sit i a fost dus la erif.

Acesta a spus c nu s-a dat ordin ca Roger s fie arestat i a f cut tot ce i-a stat în putere ca s -l pun în libertate, dar a fost silit s -l închid din nou împotriva voii sale, cel pu in pân când va sosi episcopul în ora care va lua decizia final . Fiind închis, Robert a fost vizitat de câ iva dintre prietenii s i care l-au îndemnat s depun o cau iune ca s fie eliberat. I-au explicat pân i cum poate s p r seasc zona f r s -i încalce condi iile eliber rii, dar Rober a refuzat. “Dac fac vreo încercare s -mi scot

gâtul din la ”, i-a zis el so iei sale, “voi fi pricin de poticnire pentru fra ii mei mai slabi ivoi da avantaj celor care batjocoresc Cuvântul lui Dumnezeu. Se va spune c i-am încurajat pe al ii s accepte pericolele lumii, dar eu nu am vrut s fac la fel.”

Robert a r mas în temni a din Coventry vreo zece sau unsprezece zile, f r s fi fost eliberat un mandat de arestare i f r s se fi formulat acuza ii la adresa lui, pân a sosit în ora episcopul de Coventry. Când s-au întâlnit, au avut o scurt disput cu privire la misa, dup care episcopul a decis s a tepte cu procedura complet de cercetare pân î i va termina celelalte treburi în ora . În consecin Robert a fost transferat la Linchfield.

“Jephcot m-a b gat într-o temni în seara aceea, i a trebuit s r mân acolo pân când am fost condamnat, într-o cl dire îngust , masiv i foarte rece, cu doar pu in lumini o gr mad de paie în loc de pat”.

Lui Roger, înc foarte bolnav, i s-a dat voie s - i cumpere un pat dar nimic altceva.

“Nu mi s-a dat nici un ajutor, nici ziua nici noaptea, n-am avut pe nimeni lâng mine cu toate c eram grav bolnav, i n-am avut nici hârtie nici cerneal i nici c r i, decât Noul Testament în latin i o carte de rug ciuni pe care a trebuit s o cump r.”

Dou zile mai târziu Robert a fost vizitat în celula sa de cancelar, care l-a îndemnat sse întoarc în Biserica Catolic . “Refuz s m supun unei biserici care nu este condusde Cuvântul lui Dumnezeu”, a r spuns el. Cancelarul s-a hot rât s nu mai discute cu el despre religie i l-a l sat singur pe Robert pentru urm toarele opt zile, pân când s-a întors episcopul. Robert a fost dus înaintea sa i a fost întrebat cum i-a pl cut în închisoare, ca apoi s fie îndemnat s se întoarc în Biseric .

“Unde era Biserica ta înaintea domniei regelui Edward?” a rânjit episcopul.

Robert i-a r spuns c Biserica sa era zidit pe temelia apostolilor i profe ilor, iar Cristos era piatra din capul unghiului. “ i aceast Biseric a existat de la început de i nu se mândre te cu o imagine glorioasînaintea oamenilor, fiind întotdeauna ap sat i persecutat .”

Episcopul l-a examinat pe Robert cu privire la lucrurile uzuale legate de spovedire isacramente i pentru c el a stat neclintit în credin a sa, a fost rapid condamnat iexecutat.

Dup moartea fratelui s u în locul lui, John a ajuns s îi pese i mai pu in de via a sa dar prietenii l-au convins s r mân în ascunz toare, fiindc oricum moartea sa nu l-ar


Pagina 79

mai putea salva pe Robert. De i suferea atât fizic cât i psihic John a r mas tare, pâncând spre sfâr itul domniei reginei Maria s-a ordonat din nou s fie c utat.

Când a ajuns eriful cu slujba ii la casa unde se ascundea John, el era singur în camera sa i când a auzit zvonul de pa i, a încuiat tiptil u a. Unul din ofi eri era pe cale s sparg u a când a fost chemat de c tre un altul care i-a zis c acea camer a fost deja perchezi ionat . Au g sit totu i pe so ia lui John, Agnes i au dus-o înaintea episcopului unde a fost silit s se lepede de convingerile ei, ca apoi s i se dea drumul. În acest timp, John s-a v zut silit s se ascund în p dure. Îngrijorat de soarta so iei i expus intemperiilor vremii, John a sl bit în puteri, a f cut febr i a murit. A fost îngropat de prietenii s i în curtea bisericii f r ca s se in slujba cu preot.

ase s pt mâni mai târziu, cancelarul, dr.Dracot a trimis dup pastorul bisericii i l-a întrebat cum se face c un eretic a fost îngropat în curtea bisericii sale. Pastorul a r spuns c la acea vreme era bolnav i n-a tiut nimic despre înmormântare iar când Dracot i-a cerut s dezgroape trupul lui John i s -l arunce în drum, a obiectat c trupul mort va mirosi în a a hal încât nimeni nu va face a a ceva.

“Ei bine, ia aceast scrisoare i declar -l de la amvon ca suflet osândit. Peste un an, când carnea se va fi dus, dezgroap -i oasele i arunc -le pe drum unde caii i c ru elevor trece peste ele. Voi veni atunci s sfin esc locul unde a fost îngropat în curtea bisericii”a spus Dracot.

În curând a murit i William i când oamenii dinWem i-au dus trupul la biserica parohial , intendentul s-a dus la episcop pentru a cere sfat cu privire la cum ar putea sîmpiedice înmormântarea. Dup ce trupul a stat o zi întreag în biseric , un croitor pe nume Richard Maurice s-a hot rât s -l îngroape în timpul nop ii dar a fost împiedicat de c tre John Thorlyne i al ii.

În ziua urm toare, intendentul s-a întors cu o scrisoare de la episcop, în care se interzicea înmormântarea cre tineasc a lui William Glover i se spunea c trupul sau trebuie luat de c tre prietenii s i. Îns de-acum trupul a început s se descompun inimeni nu pute s se apropie de el, a a c a fost tras afar în câmp cu ni te cai i a fost îngropat acolo.

Edward Burton, un avocat din Chester a avut acea i soart , murind în ziua de dinaintea zilei încoron rii reginei Elisabeta. Intendentul local John Marshall a refuzat s lase s fie îngropat în curtea bisericii a a c a fost îngropat în propria sa gr din , f r îndoial tot atât de aproape de Împ r ia cerurilor ca i când ar fi fost îngropat în curtea bisericii.

William Wolsey i Robert Pygot

William Wolsey i Robert Pygot, ambii din Wisbeach, au fost condamna i în 9 octombrie 1555 la Ely, de c tre John Fuller cancelarul episcopului, dr. Shaxton adeptul lui, Robert Stewart, vicar de Ely i John Christopherson, vicar de Norwich.

William Wolsey a fost un poli ist din ora ul Wells, care a fost acuzat de c tre un judecator pe nume Richard Everett i aruncat în închisoare. Înainte ca s fie condamnat, Wolsey a fost vizitat de dr. Fuller i al ii, care l-au îndemnat s se intoarcin Biseric , dar nu au ajuns la nici un rezultat. Înainte de a p r si închisoarea, Fuller i-a dat o carte lui Wolsey,care era scris de dr. Watson episcopul de Lincoln, în n dejdeac astfel va putea vedea unde este gre it teologia sa i va fi convins c trebuie s se


Pagina 80

lepede de credin a sa. A a cum b nuia Wolsey, cartea era plin de p reri contrare Scripturii, a a c a dat-o înapoi cancelarului la vizita sa urm toare. În seara în care dr. Fuller i-a r sfoit cartea, a v zut c Wolsey a f cut însemn ri în ea cu cerneala. “Acest eretic înr it mi-a distrus cartea!”s-a plâns el. Totu i, când s-a apropiat vremea ca Wolsey s fie dus la tribunal, Fuller l-a vizitat din nou, recunoscând ca “Îmi tulburi con tiin a”, dup care i-a zis: “Pleac acum, dar fii atent la ce vorbe ti pentru c nimeni s nu mi se mai plâng de tine.Vino la biseric atunci când vrei i dac cineva se mai plânge de tine, îl trmit de acolo.”

Doctore, am fost adus aici de c tre lege i voi fi eliberat tot prin lege” a r spuns Wolsey. Dus la tribunal, a fost întemni at pentru o vreme în castelul din Wisbeach.

Cam în acela i timp Robert Pygot, un zugrav, era acuzat c nu mergea la biseric . Dus în fa a judec torului din Wisbeach a fost întrebat de ce a p r sit Biserica. “Domnule, eu nu am ie it din Biseric , eu cred în Dumnezeu” a spus el.“Dar aici nu suntem în biseric , aceasta este doar o sal .”“Este adev rat, dar cine este în adev rata credin a lui Isus Cristos, este întotdeauna în Biseric .”“Oh, tu tii prea mult fa de mine i nu putem discuta, dar te trimit la al ii care sunt mai înv a i ca mine!”

Pygot i s-a al turat lui Wolsey în închisoare pentru timpul cât a durat închiderea sesiunii cur ii, dup care au fost transfera i la Ely. Amândoi au fost cerceta i în 9 noiembrie de c tre dr. Fuller cu privire la credin a lor, mai ales despre transsubstan iere. Dup ce li s-a citi sentin a i s-a inut o predic , au fost du i la rug i au fost lega i de stâlp cu lan uri.Întrebat înc odat dac abjur , Wolsey a r spuns: “Îl rog pe Dumnezeu s -mi fie martor c nu gre esc în nici o înv tur a Bibliei sfinte. O socotesc o înv turs n toas i bun pentru mântuirea mea i a altora pân la sfâr itul lumii i orice vor spune du manii mei. Îl rog pe Dumnezeu s îi ierte.”

Chiar înainte de a se da foc rugului, cineva a adus un bra de Noi Testamente în limba englez pentru a fi arse împreun cu ei.

“Oh, da i-mi i mie unul!” a zis Wolsey. Pygot a cerut i el unul i au murit împreun ,cântând Psalmul 106 i strângând la piept c r ile sfinte.

Episcopul Ridley

În ziua în care au murit Wolsey i Pygot la Ely, 16 ocombrie 1555, mureau al i doi conduc tori eminen i ai Bisericii, episcopul Ridley al Londrei i episcopul Hugh Latimer din Worchester, la Oxford. Dr. Ridley serve te ca un exemplu str lucit printre to i cei care au murit martiri pentru Evanghelia adev rata în timpul reginei Maria.

El a fost un exemplu atât de inspira ie spiritual cât i de educa ie evlavioas .

N scut în Northumberland, Ridley a înv at gramatica, copil fiind, în Newcastle dupcare a studiat la Cambridge, unde a devenit repede cunoscut pentru inteligen a sa i a putut avansa repede, ajungând s - i ia doctoratul în teologie i s conduc Pembroke Hall. Dup aceasta, a plecat la Paris, a fost f cut capelanul regelui Henric al VIII-lea la întoarcerea acas , apoi a fost numit episcop de Rochester de c tre rege, În zilele regelui Edward, a slujit ca episcop de Londra.


Pagina 81

Ridley a slujit cu atâta sârguin în predicare i înv area poporului despre doctrina adev rat a lui Cristos încât enoria ii lui îl iubeau cum î i iubesc copiii p rin ii. Oamenii se înghesuiau la predicile sale ca albinele la miere, tiind c episcopul lor nu numai cpredica pe Cristos dar i tr ia o via curat i sfânt . Ridley a fost un om cu educa iealeas , cu o memorie remarcabil i pân i du manii s i i-au admirat scrierile savante, predicile viguroase i prelegerile. Pe lâng acestea, Ridley era un bun sf tuitor i d deadovada de o judecat dreapt în toate aspectele. El era i plin de mil i de grij când avea de-a face cu catolicii din vremea regelui Edward i a putut s -i câ tige pe mul idintre ei prin înv turile sale date cu blânde e. Ridley era un om atr g tor care nu era ranchiunos i îi ierta întotdeauna pe cei care îi gre eau. Era blând i afectuos cu rudele sale dar în acela i timp avea a tept ri înalte de la ei în ceea ce prive te via a de zi cu zi, a a cum avea i de la ceilal i enoria i. Nici un membru al familiei sale nu se putea a tepta la favoritisme dac p c tuia; cei care tr iau vie i cinstite i evlavioase aceia erau fra ii i surorile sale, indiferent cine erau.

Ridley tr ia o via ordonat i strict . Imediat ce se trezea, se îmbr ca i se punea pe genunchi ca s se roage o jum tate de or în camera sa. Dup aceasta, intra în camera de studiu unde lucra pân la ora zece, când inea rug ciunea cu personalul casei. Duprug ciuni, servea masa, la care nu vorbea prea mult i apoi se întorcea la studiu pânla rug ciunile de dup mas la ora cinci. Dup aceste rug ciuni servea cina, dup care se retr gea în camera de studiu pân la ora unsprezece când se retr gea pentru odihn .

Pe domeniul s u din Fulham inea în fiecare zi o predic familiei sale, începând cu Faptele apostolilor i parcurgând epistolele pauline. Fiec ruia care se afla la slujba sa iputea s citeasc , i-a dat un Nou Testament i era extrem de atent cu familia sa s dea un exemplu bun de virtute i cinste. Pe scurt, era atât de evlavios i plin de virtu i el însu i încât aceste calit i domneau în toat casa sa.

Ori de câte ori era acas în Fulham, Ridley invita la mas pe vecinul s u, dl.Bonner ipe sora acestuia, oferindu-le locul de cinste la mas , chiar dac mai era prezent i o alt persoan important .

“Cu voia domniei voastre, locul acesta apar ine mamei mele Bonner” obi nuia el sspun musafirului. Doamna Bonner era mama aceluia care avea s ajung mai târziu episcopul Bonner, în timpul domniei reginei Elisabeta, vinovat de moartea atâtor protestan i, printre care i Ridley.

Dr. Ridley a fost adus prima dat la Evanghelie prin cartea lui Bertram, “Cartea Sacramentului” i prin discu iile purtate cu episcopul Cranmer i cu Peter Martyr. Ridley a fost arestat în momentul venirii la tron a reginei Maria i a fost întemni at întâi în Turnul Londrei, ca apoi s fie dus la închisoarea din Oxford împreun cu arhiepiscopul de Canterbury i Hugh Latimer. Dup ce a fost condamnat, a fost inut închis în casa primarului Irish, din 1554 pân la moartea sa în 1555.

Episcopul Latimer

Episcopul Latimer era fiul lui Hugh Latimer din Thurcaston, Leicester, un gospodar care avea o reputa ie bun . La vârsta de patru ani, Latimer a fost trimis la coal i a primit educa ie în literatur ; la vârsta de patrusprezece ani a fost admis la universitatea din Cambridge pentru a studia teologia. Latimer a devenit un preot catolic fervent i la început a fost un du man înver unat al protestan ilor, opunându-se lucr rilor lui Philip


Pagina 82

Melanchton i Stafford. Îns lui Thomas Bilney i s-a f cut mil de el i s-a hot rât s îl câ tige pentru adev rata cunoa tere a lui Cristos. Bilney l-a rugat pe Latimer s asculte m rturisirea sa de credin i Latimer a fost atât de mi cat de cele auzite c i-aîntrerupt studiul înv turilor doctorilor catolici pentru a se dedica studiului adev rateiteologii. Unde înainte era un du man al lui Cristos acum a devenit un c ut tor înfl c rat al Lui, mergând pân acolo c a cerut iertare lui Stafford înainte ca acesta s moar .

În 1529 un num r mare de c lug ri i doctori în teologie din toate colile din Cambridge au început s predice împotriva lui Latimer i a noii sale credin e. Dr. West, episcop de Ely, i-a interzis s mai predice în bisericile din acea universitate, dar dr.Barnes, abatele c lug rilor augustinieni i-a dat voie lui Latimer s predice în biserica sa. Ca i un ucenic adev rat, latimer a petrecut urm torii trei ani încercând s î i converteasc fra ii de la universitate i enoria ii bisericii sale, adresându-se în latin oamenilor înv a i i în englez oamenilor simpli...

Latimer i Bilney au stat un timp la Cambridge, purtând multe conversa ii i locul pe unde se plimbau a devenit în curând cunoscut sub numele de dealul Ereticilor. Amândoi au dat un exemplu bun vizitând pe cei întemni a i, ajutându-i pe cei s raci i hr nind pe cei înfometa i.

Dup ce a predicat i i-a înv at pe al ii timp de trei ani la Cambridge, Latimer a fost chemat înaintea cardinalului, fiind acuzat de erezie. El s-a plecat în fa a voin ei Bisericii de aceast dat i i s-a dat voie astfel s se întoarc la universitate, unde l-a întâlnit pe dr.Buts, medicul i sprijinitorul regelui Henric al VIII-lea. Latimer i s-a al turat lui Buts pentru o vreme la curtea regal , predicând la Londra în acest timp, dar via a de la curte l-a obosit i a primit de aceea o slujb care i-a fost oferit la West Kingston de c trerege. Acolo el i-a înv at cu sârguin pe enoria ii s i i pe to i locuitorii de primprejur.

N-a durat mult pân când Latimer a înfuriat câ iva preo i de la ar i câ iva doctori în teologie, cu credin a sa despre reform . Latimer a fost chemat înaintea lui William Warham,arhiepiscop de Canterbury i John Stokesley, episcop de Londra, în ziua de 29 ianuarie 1531. Latimer a fost inut un timp la Londra, fiind chemat în audien de trei ori pe s pt mân , pân când i-a scris arhiepiscopului anun ându-l c este prea bolnav ca s se mai prezinte înaintea sa. În aceea i scrisoare el se plângea de faptul c era inutdeparte de turma sa f r vreun motiv întemeiat, fiindc el a predicat adev rul despre anumite abuzuri ale Bisericii. Se pare c pân la urm a acceptat acuza iile care i-au fost aduse (de i nu exist nici o dovad ) i a fost pus în libertate gra ie eforturilor lui Buts, Cromwell i ale regelui însu i.

Dup un timp, regele Henric al VIII-lea l-a f cut pe Latimer episcop de Worcester, unde el a slujit credincios de i vremurile periculoase l-au împiedicat s fac tot ce dorea. Nu a putut s - i scape dioceza de supersti iile ei, dar totu i a f cut tot ce a putut în sânul Bisericii Catolice, ajutându-i pe enoria i s alunge din via a i din închinarea lor cât de multe supersti ii. Chiar i în aceast vreme Latimer continua s fie h r uit de alte fe ebiserice ti.

La vremea legifer rii celor ase Articole, Latimer i-a dat demisia în mod voluntar, a acum a f cut i Shaxton, episcop de Salisbury i s-a dus la Londra unde a fost h r uit de c tre episcopi i a fost întemni at în Turnul Londrei pân când s-a urcat pe tron regele Edward. Fiind pus în libertate, latimer s-a întors la slujba sa i inea dou predici în fiecare duminic i câte o predica în fiecare zi a s pt mânii, spre deosebire de mul i


Pagina 83

clerici care î i ignorau datoria în timpul domniei lui Edward. Acum Latimer avea aizecii apte de ani i suferea din cauza unei r ni provocate prin pr bu irea unui copac.

La nu mult vreme dup moartea regelui Edward, Latimer a fost arestat la porunca reginei Maria i întemni at din nou în Turnul Londrei, unde a suferit din greu. A fost apoi transferat la Oxford, împreun cu Cranmer, arhiepiscopul de Canterbury i Ridley, episcop de Londra, pentru ca s r spund acuza iilor aduse de Gardiner, episcop de Winchester.Din pricina vârstei sale, Latimer a scris mai pu in decât Ridley i Cranmer, în timpul întemni rii, dedicându-se mai mult rug ciunii. El se ruga pentru trei preocup ri majore:- din moment ce Dumnezeu l-a f cut predicator, Îl ruga s -i dea harul s poat s -Isus in înv tura Sa pân la moarte- Îl ruga pe Dumnezeu s Î i restaureze Evanghelia în Anglia înc odat- se ruga pentru reu ita Elisabetei i cerea de la Dumnezeu s o fac s fie o mângâiere pentru inutul nemângâiat al Angliei

În decursul timpului, toate cele trei rug ciuni ale sale au primit r spuns.

Ridley i Latimer

Ridley i Latimer s-au înf i at în ziua de 30 septembrie 1555 la Oxford înaintea unui juriu de episcopi pentru a r spunde la acuza ia de erezie care li s-a adus. Ridley a fost primul dintre cei doi care a fost examinat.

Episcopul de Lincoln a început prin îndemnarea lui Ridlea la abjurare i supunere fade Pap .“Dac vei renun a la erorile tale, î i vei retracta p rerile eretice i r zvr tite, dac vei consim i s te supui credin ei indubitabile i adev rului Evangheliei... avem autoritatea s te primim, s te aducem la împ care i dup peniten ele potrivite s te al tur mBisericii lui Cristos.” Episcopul a eviden iat trei puncte: - Papa succeda lui Petru, care era temelia Bisericii, - P rin ii Bisericii primare au m rturisit suprema ia papal în scrierile lor, - Ridley a crezut i el cândva aceste lucruri.

Ridley a r spuns la toate trei punctele. El a ar tat c nu Petru era temelia Bisericii ci m rturia sa despre faptul c Cristos era Fiul lui Dumnezeu. Aceast credin este temelia Bisericii i nu un simplu om.

În al doilea rând, episcopul Romei era superior în timpul Bisericii primare pentru cora ul Roma era cel mai mare ora din acele zile i nu pentru c avea mai mult putere religioas decât al i episcopi. Atâta timp cât dioceza Romei era de partea Evangheliei, episcopul ei merita respectul tuturor din Biseric dar imediat ce au început s se ridice deasupra regilor i împ ra ilor dijn dorin a de slav personal , episcopii Romei au devenit anticre tini.

În ultimul rând, Ridley a admis c mai demult a crezut a a cum cred acuzatorii s iacum, tot a a cum odinioar Pavel îl prigonea pe Cristos.

Episcopul de Lincoln i-a t iat vorba lui Ridley, amintindu-i de puterea juriului fie în a-l reprimi în Biseric fie a-l excomunica. Orice vor face ei, se va bucura de sprijinul reginei care era o membr credincioas a Bisericii. Împotriva lui Ridley ( i a lui Latimer) au fost aduse urm toarele acuza ii:


Pagina 84

- sus ine câ în pâine i vin nu este prezent chiar trupul lui Cristos- înva c pâinea i vinul r mâneau pâine i vin dup consacrare- crede c misa nu este o jertf r scump r toare pentru cei vii i pentru cei mor i- dr.Weston i al ii au declarat aceste înv turi ca fiind eretice- cele de mai sus sunt adev rate i bine cunoscute

I s-a spus lui Ridley s r spund la acuza ii printr-un da sau nu i i-au promis c î i va putea detalia r spunsurile în a doua zi, când va fi avut timp la dispozi ie s se gândeasc la ele. Înainte ca s r spund , Ridley a protestat spunând c orice r spunsva da, îl va da de bun voie i r spunsurile sale nu vor ar ta nici faptul c a acceptat autoritatea juriului i nici c a acceptat autoritatea Papei.

La prima acuza ie a r spuns c trupul i sângele lui Cristos sunt prezente în chip spiritual în pâine i vin, dar nu în chip trupesc. La a doua acuza ie a r spuns zicând cpâinea i vinul r mân acelea i dup consacrare. La a treia acuza ie a r spuns cCristos a f cut o jertf unic i des vâr it pentru p catele întregii lumi. Împ rt aniaeste o jertf de sl vire i de mul umire care se poate oferi, dar s afirmi c îndep rteazp catele oamenilor înseamn c jertfa lui Cristos nu a fost de ajuns. La a patra acuza iea r spuns c într-adev r credin a sa a fost declarat erezie de c tre d.Watson, dar în mod nedrept. Iar la a cincea acuza ie a spus c el crede exact ce spune, de i nu tie ce gândesc al ii despre crezurile sale.

Ridley a fost scos din fa a comisiei pân a doua zi i a fost adus Latimer. Ca i în cazul lui Ridley, episcopul l-a îndemnat pe Latimer s abjure i s se întoarc în Biserica Catolic care era universal acceptat . Apoi i s-a spus s r spund la acelea i acuza iicare i-au fost aduse lui Ridley.

La prima acuza ie a r spuns: “Nu neg faptul c sacramentul con ine prin spirit i har chiar trupul i sângele lui Cristos. Fiecare om care prime te pâinea sau vinul din punct de vedere spiritual prime te trupul i sângele lui Cristos. Dar neg faptul c trupul isângele S u sunt prezente în sacrament în felul în care zice i.”

La a doua acuza ie a r spuns: “Exist o schimbare în pâine i vin, dar totu i pâinea ivinul r mân tot pâine i vin.”

Cu privire la faptul c misa este o jertf pentru p cate, a r spuns: “Nu, Cristos a depus o jertf des vâr it i nimeni nu Îl poate jertfi din nou. Nici un preot nu Îl poate oferi pentru p catele oamenilor, pe care El le-a îndep rtat oferindu-se pe Sine odat pentru totdeauna pe cruce. Nu exist nici o iertare pentru p catele noastre decât la cruce.”

Când a fost întrebat despre crezurile sale declarate eretice, latimer a r spuns: “Da, cred c sunt condamnate. Dar Acela Care ne va judeca tie c au fost condamnate pe nedrept.” I s-a dat i lui drumul pân la ora opt a zilei urm toare.

Ridley s-a înf i at pe 1 octombrie cu r spunsurile la acuza ii scrise pe hârtie i a cerut voie s le citeasc mul imii adunate în Biserica St.Mary’s. A fost îns silit s dea hârtiile la episcopi întâi, dup care au fost declarate eretice i nu s-a dat voie ca s fie citite în public. La rândul lui Ridley a refuzat s r spund la întreb ri, spunând c toate r spunsurile sale sunt scrise pe acele hârtii. A fost condamnat ca eretic i dat pe mâna autorit ilor seculare pentru a fi pedepsit.


Pagina 85

A fost adus Latimer în fa a comisiei, i a fost de acord s r spund din nou la acuza iileaduse, dar r spunsurile sale au fost identice cu cele date în ziua precedent i a refuzat s abjure. A fost i el condamnat i dat pe mâna autorit ilor.

În diminea a zilei de 15 octombrie au sosit la casa primarului Irish, unde era inut Ridley captiv, episcopul de Glouchester (dr.Brooks), vicecancelarul de Oxford (dr.Marshall) ial ii de la universitate. Dându-i-se ocazia s se întoarc în Bisric , el a refuzat i a fost silit în consecin s parcurg tot ceremonialul care îl depunea din investitur de preot. Dup terminarea ceremoniei, Ridley a citit o peti ie c tre regin în care cerea ca Brooks a promis c va înainta reginei peti ia de i se îndoia c va fi ascultat .

În seara acelei zile, barba i picioarele lui Ridley au fost sp late i la cin i-a invitat pe to i ce din casa primarului la arderea sa pe rug, ca i pe sora i fratele s u de altfel. Când so ia primarului a început s plâng , Ridley a mângâiat-o cu cuvintele: “Lini teste-te, de i micul meu dejun va fi întrucâtva crunt i dureros, sunt sigur c cina îmi va fi pl cut i dulce.”

Ridley i Latimer au fost ar i pe rug împreun într-un an de lâng Baliol College, în partea nordic a Oxfordului, fiind stra nic p zi i din porunca reginei. Când totul a fost gata, au fost adu i afar de c tre primar i aprozi; Ridley purta o mantie îmbl nit de culoare neagr , c ciula de noapte de m tase i papuci. Latimer purta o manta uzat , o c ciul cu nasturi i un lin oliu nou, lung pân la picioare. Întorcându- i privirea Ridley l-a v zut pe Latimer i i-a zis: “O, e ti aici?” la care acesta a r spuns “Da, vin cât de repede pot.”

Ridley a ajuns la rug primul i ridicându- i mâinile s-a uitat spre cer. Când a sosit Latimer, Ridley a alergat la el bucuros, l-a îmbr i at i l-a s rutat spunându-i; “Fii tare cu inima vesel frate, c ci Dumnezeu ori va domoli furia fl c rilor ori ne va da putere sle r bd m!”

Dup ce i-au spus rug ciunile, au stat pu in de vorb , dar nimeni nu tie despre ce au vorbit.

Ofi erii i-au împiedicat pe cei doi s r spund la predica rostit de dr. Smith, c ci nu aveau voie s vorbeasc decât dac abjurau.

“Ei bine, încredin ez cauza noastr în mâna Dumnezeului cel Atotputernic, Care ne va judeca pe to i f r p rtinire.” a zis Ridley, la care Latimer a ad ugat: “Nu exist nimic ascuns care s nu ias la lumin .”

Ridley s-a desp r it bucuros de hainele sale i de lucrurile pe care le-a mai avut i l-a rugat apoi pe Lord Williams s fac tot ce îi st în putere pentru ca s -i ajute pe cei care depindeau de el pân acum. Când s-a strâns lan ul în jurul lor, Ridley a zis: “Strânge-l bine omule, c ci carnea nu se va dezmin i pe sine!” Apoi fratele s u i-a adus o pungde praf de pu c pentru ca s-o pun la gât i dup ce Ridley a zis “O voi privi ca trimisdin partea lui Dumnezeu i de aceea o voi primi ca din partea Lui. Mai ai i pentru fratele meu?” i a aflat c mai este praf de pu c i pentru Latimer, l-a trimis pe fratele s u la el pân nu era prea târziu. S-a adus apoi o tor pe care au pus-o la picioarele lui Ridley.

“Nu te nec ji frate Ridley ci îmb rb teaz -te! Ast zi o s aprindem a a o lumin pentru Anglia prin harul lui Dumnezeu încât cred c nu va stins niciodat .”


Pagina 86

Când Ridley a v zut fl c rile ridicându-se, a strigat cu glas tare “Doamne, în mâinile Tale îmi încredin ez duhul. Doamne prime te duhul meu!”

De partea cealalt a rugului Latimer striga “O Tat din ceruri prime te sufletul meu!” i a primit fl c rile de parc le-ar fi îmbr i at. Dup ce i-a lovit fa a cu mâinile i le-a l satîn fl c ri, Latimer a murit suferind doar pu in.

Dar Ridley suferea intens din pricin c focul nu ardea bine pe partea sa de rug. Dupce a strigat ca focul s fie l sat s ard în dreptul s u, cumnatul care i-a în eles gre itcuvintele a îngr m dit i mai multe lemne în jurul s u, ceea ce a f cut ca focul s ardîn partea de jos mai tare i s nu poat arde cum trebuie în partea de sus. Toat partea de jos a trupului lui Ridley a ars deja dar partea de sus înc nici m car n-a fost atins iel se smucea în lan în mijlocul stivei de lemne strigând “Nu pot s ard!” Chiar i dupce picioarele i-au ars de tot, c ma a înc îi era neatins de foc. A suferit groaznic pânce unul din cei care priveau a tras lemnele la o parte ca s nu mai in bu easc flac ra.V zând focul cum cre te, Ridley s-a aplecat spre el, pân a explodat pulberea; dupaceea nu a mai mi cat ci a c zut la picioarele lui Latimer.

Priveli tea caznelor celor doi a mi cat pân la lacrimi sutele de privitori, care au v zutcum ani întregi de studiu i de cunoa tere, toate virtu ile evlaviei i atâta demnitate icinste erau aruncate prad focului. Cei doi s-au dus, primindu- i r splata p mânteasc ,dar ce r splat îi a teapt în ceruri în ziua slavei Domnului, când va veni cu to i sfin iiS i!”

Scrisoare de desp r ire a lui Ridley

Dr. Ridley a scris aceast scrisoare tuturor prietenilor s i în Cristos înainte ca s moar :

"A a cum un om care pleac într-o c l torie lung dore te s - i ia r mas bun de la prietenii s i, tot a a i eu a teptând s v p r sesc în orice zi de acum, vreau s le spun tuturor surorilor i fra ilor mei de aici de pe p mânt bun r mas.

R mâi cu bine iubite frate George Shipside, care întotdeauna ai fost credincios, vrednic de încredere i iubitor. Acum în timpul crucii mele te-ai dovedit a fi sprijinitorul meu cel mai prietenos i statornic, slujind întotdeauna cauzei lui Dumnezeu.

R mâi cu bine sor Alice (so ia lui Shipside). M bucur s aud c ai primit crucea lui Cristos care acum este i pe umerii t i ca i pe ai mei. Mul ume te-I lui Dumnezeu pentru c i-a dat un so evlavios i iubitor; cinste te-L i ascult de El, potrivit cu legea lui Dumnezeu. Cinste te pe soacra ta i iube te pe to i cei din familia lui, f cându-le cât de mult bine. Cât cu privire la copiii t i nu m îndoiesc c so ul t u îi va trata de parcar fi chiar ai lui.

R mâi cu bine iubite frate Ridley, i tu bun i iubitoarea mea sor Elizabeth. Dragostea ta pentru mine despre care se zicea c era mai presus fa de cea sim it de restul familiei tale m leag de tine în dragoste. A vrea s te pot r spl ti cu fapte i nu cu vorbe. Îmi iau r mas bun i de la fiica ta Elizabeth, pe care o iubesc pentru duhul ei blând i smerit. Aceasta este un lucru scump în ochii lui Dumnezeu.

R mâi cu bine iubita mea sor din Unthank, cu to i copiii, nepo ii i nepoatele tale. De la moartea fratelui meu Hugh am vrut s -i tratez ca pe proprii mei copii, dar Domnul


Pagina 87

Dumnezeu va trebui i va dori s fie Tat l lor, dac ei Îl vor iubi i se vor teme de El ivor tr i potrivit legii Sale.

R mâne i cu bine, verii mei iubi i, Nicholas Ridley din Willlimountswick i so ia ta. Vmul umesc pentru toat bun tatea pe care a- i ar ta-o fa de mine i fa de restul familiilor noastre. Dumnezeu te-a f cut conduc tor al familiei noastre i i-a dat darurile Sale de har, trebuie s continui în adev r, sinceritate, neprih nire, evlavie i s te opui falsit ii, nedrept ii i lipsei de evlavie, care sunt condamnate de Cuvântul lui Dumnezeu.

R mâi cu bine iubite vere mai tân r, Ralph Whitfield. Oh, timpul petrecut împreun cu mine a fost atât de scurt pentru tine! Vroiam s - i fac mult bine dar tot ce ai primit s-a pierdut. Cred c Dumnezeu î i va completa cele trebuincioase.

R mâi cu bine iubit familie i iubi i compatrio i, bun r mas tuturor în Cristos. Domnul tie c am vrut s v aduc tuturor Evanghelia binecuvântat a lui Cristos, era datoria

mea de slujitor.

V avertizez pe to i, s nu v ru ina i de moartea mea. Eu cred c este cea mai mare cinste care mi s-a dat în via i Îi mul umesc lui Dumnezeu pentru c m-a chemat ca s -mi dau via a pentru El i cauza Sa. El a dat aceea i cinste profe ilor sfin i iapostolilor S i iubi i i i-a binecuvântat pe martirii ale i. Nu m îndoiesc de loc c mor pentru cauza lui Dumnezeu i pentru adev r. Dorin a de a lupta pentru Cristos pân la moarte este un dar inestimabil i onorabil din partea lui Dumnezeu d ruit doar celor cu adev rat ale i i copiilor iubi i ai lui Dumnezeu ca i mo tenitorilor Împ r iei din ceruri. To i cei care m iubi i trebuie s v bucura i la gândul acesta i anume c eu, o epavp c toas i rea, am fost chemat s renun la via a aceasta temporal pentru a ap raadev rul S u ve nic.

Voi to i, familia i compatrio ii mei, trebuie s ti i c ve i avea întotdeauna motive s Îi mul umi i lui Dumnezeu i s v bucura i i tiu c ve i c p ta trecere i har în privin amea, c ci Domnul a zis c va fi plin de îndurare fa de cei care Îl iubesc.

Prin bun tatea i harul Dumnezeului cel Atotputernic, Biserica Angliei s-a bucurat nu de mult de un mare bel ug de bog ii cere ti, bel ug de Cuvânt al S u adev rat, de administrarea corect a sacramentelor sfinte ale lui Cristos, de întreaga tr ire a religiei lui Cristos. Biserica a inut Cina Domnului în mod corect, împlinind poruncile lui Cristos, s-au ridicat mul umiri pentru pâine i vin i moartea Domnului a fost comemorat .Pâinea a fost frânt în amintirea frângerii trupului lui Cristos pe cruce i paharul a fost împ rt it în amintirea sângelui S u v rsat i au avut parte cu to ii i de una i de alta. Toate aceastea au fost f cute în limba englez , pentru ca to i s în eleag i s da slav lui Dumnezeu. Recent toate serviciile acestei Biserici au fost inute în limba englez potrivit cu porunca Domnului i înv tura lui Pavel, a a ca oamenii s poatîn elege i s aib folos din ele.

Biserica Angliei s-a bucurat de asemenea de predici sfinte i hr nitoare, care i-au îndemnat pe oameni s î i duc via a în mod evlavios, i care condamnau viciile care obi nuiau s domneasc în Anglia. Biserica a avut articolele credeului care erau întemeiate pe Scriptur i care puteau elimina erorile i ereziile care sufocau Biserica. Dar totu i în ultima vreme ni te ho i s-au strecurat i i-au furat Bisericii comoara, au jefuit Biserica Angliei al lui Dumnezeu i a sacramentelor adev rate, ei au ad ugatfanteziile lor nebune i tradi iile neevlavioase.


Pagina 88

În loc s dea oamenilor masa sfânt a Domnului, ei le dau misa lor, o batjocur a adev ratei Cine a Domnului. Ei au fermecat mintea oamenilor simpli, i-au dus de la închinare la idolatrei, pref când pâinea i vinul în Cristos Domnul i MÎntuitorul nostru, chiar dac El a zis: “Face i aceasta spre pomenirea mea.”

În locul rug ciunilor în limba englez ace ti ho i au dat poporului rug ciuni într-o limbpe care nu o pot în elege, împiedicându-i s se roage împreun cu preotul. Pavel numea rug ciunea într-o limb str in barbar , copil reasc , f r de folos i nebunie. În locul legilor evlavioase ale unit ii de credin i a predicilor ziditoare ace ti ho i aduc legile Papale i hot rârile sale, min ind i povestind legende, fabule i minuni inventate.

Nu pot s fiu de acord cu acest jaf fiindc este o hul la adresa lui Dumnezeu, înalttr dare împotriva lui Cristos i este în mod clar împotriva Cuvântului lui Dumnezeu i a Evangheliei lui Cristos, împotriva mântuirii mele i a fra ilor i surorilor mele, pe care Cristos ne-a d ruit-o cu atâta dragoste. Iat de ce sunt eu dat la moarte, i eu o primesc bucuros tiind c în schimb voi primi via a ve nic .

Ace ti ho i sunt mai r i decât cei care jefuiesc i ucid trupul fiinc ei ucid i trupul isufletul. Ace ti jefuitori de biseric î i deghizeaz jaful spiritual pentru ca s -i poat face pe oameni s cread c minciunile sunt adev r i adev rul este minciun , c lumina este întuneric i întunericul lumin , c supersti iile sunt religia adev rat i idolatria este închinare adev rat .

Cu ace ti jefuitori nu te po i lupta a a cum te lup i cu cei obi nui i, cu lancea i cu suli a.Armele noastre trebuie s fie arme spirituale i cere ti. trebuie s lupt m cu ei îmbr ca icu armura lui Dumnezeu, c utând nu s le omorâm trupurile ci erorile, ereziile, idolatriile, supersti iile i ipocrizia lor, încercând s le salv m trupurile i sufletele. Armele noastre sunt credin a, n dejdea, mila, dreptatea, adev rul, r bdarea irug ciunea; sabia noastr este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu aceste arme vom birui i nu ne vom supune niciodat vr jma ului, chiar dac noi suntem uci i ca ni te oi. Cu cât este mai crud i dureroas moartea noastr , cu atât este mai sl vit în Dumnezeu icu atât este mai binecuvântat martirajul nostru.

V spun aceste lucruri ca s nu v ru ina i de moartea mea. Dac m iubi i v ve ibucura c Domnul m-a chemat la aceast cinste care este cu mult mai mare decât orice cinstire de pe p mânt pe care a putea s-o privesc vreodat . Cine n-ar fi pus în mine gândul S u, voia Sa i sentimentele Sale, i Care a ales s piard trupul i via a mea mai degrab decât s - i nege adev rul S u. El m va ajuta, m va mângâia i m va înt ri pe vecie, chiar pân la încredin area în mâinile Sale a sufletului i duhului meu. Implor din str fundul inimii bun tatea Sa nem rginit i îndurarea Sa prin Domnul nostru Isus Cristos. Amin."

Capitolul 9 – Arhiepiscopul Cranmer

Arhiepiscopul Cranmer

Arhiepiscopul Cranmer se tr gea dintr-o familie str veche, care î i avea începutul în vremea cuceririi Angliei, i s-a n scut în Arselacton, comitatul Nottinghamshire, a crescut în diferite coli din fraged copil rie, ca apoi s mearg la universitatea Cabmridge unde i-a luat licen a i a devenit profesor la Jesus College.


Pagina 89

So ia sa a murit la na terea copilului lor i Cranmer s-a întors la Cambridge, unde ca doctor în teologie a fost unul dintre cei care îi examinau pe studen i înainte de a li se acorda licen a sau doctoratul. Deoarece credea cu t rie c studen ii în teologie trebuie s cunoasc Scriptura, aceast cunoa tere a devenit o condi ie prealabil a absolvirii. aceasta a însemnat c unii c lug ri au fost educa i din scrierile autorilor biserice ti i nu tiau decât pu in din Scriptur au fost împiedica i s - i ia licen a i l-au urât pe Cranmer

pentru aceasta, de i unii din ei i-au luat timp s studieze Biblia i s-au bucurat de succes.

Din pricina faimei sale de om înv at, Cranmer a primit oferta unui loc la colegiul cel nou al cardinalului Wolsey la Oxford, îns el a refuzat oferta. Cam în acela i timp cardinalul Campegio i cardinalul Wolsey au fost numi i de Papa ca s decid în cazul regelui Henric VIII i al so iei sale. Ei au t r g nat procedura toat vara i au amânat-o pe august spunând c este împotriva legii s decizi în probleme biserice ti în timpul recoltei, fiindc nimeni nu dorea s ia o decizie de care s fie responsabil. Furios din cauza amân rii, regele a poruncit lui Campegio s se întoarc la Roma.

S-a întâmplat c doi dintre consilierii regelui s petreac noaptea în aceea i cas din Waltham unde s-a refugiat Cranmer ca s evite epidemia de cium care bântuia prin Cambridge. Cei trei au stat împreun la cin , Cranmer fiind întrebat ce crede el despre divor ul i rec s torirea regelui. Cranmer a r spuns c nu a studiat problema dar crede c se pierde prea mult timp urmând legea eclesial i crede c r spunsul trebuie dat potrivit cu Biblia. Acest lucru l-ar mul umi pe rege înlocuind t r g narea deciziei de la an la an, fiindc oamenii înv a i din Anglia vor putea g si cu u urin r spunsul în Biblie. Consilierii s-au gândit c este o idee bun i au promis c o vor men iona regelui, lucru pe care l-au i f cut a doua zi.

“Unde este acest dr. Cranmer?” a întrebat regele, “mai este înc înc în Waltham?”Consilierii i-au spus c era înc acolo diminea a când au plecat ei.“Vreau s vorbesc cu el, trimite i dup el. Cred c omul acesta a pus degetul pe ran .Dac tiam de acest lucru acum doi ani, a fi economisit o groaz de bani i n-a mai fi avut mintea îngreunat .”

Cranmer nu voia s mearg la rege spunând c el nu a studiat suficient de profund problema dar pân la urm n-a avut de ales i a trebuit s se înf i eze la curtea regal .“Cred c te-ai gândit bine” a zis regele, “trebuie s în elegi c cugetul m-a mustrat o vreme îndelungat i lucrul acesta va putea s -l lini teasc într-un fel sau altul. Î iporuncesc s te îngrije ti de cauza mea s avanseze cât se poate de mult. Nu vreau sdivor ez de regin dac aceast c snicie a noastr nu este împotriva legilor lui Dumnezeu. Nici un prin nu a avut niciodat o tovar mai blând , mai ascult toare imai iubitoare ca so ia mea. Dac ar fi ap rut acest dubiu, a fi fost mul umit s stau cu ea, atâta timp cât este dup voia i buna pl cere a lui Dumnezeu.”

Cranmer a sugerat c ar fi bine ca problema s fie examinat de cei mai buni oameni de la Cambridge i Oxford, potrivit cu Biblia. “Bine, dar vreau ca i tu s - i scrii p rerea.” a zis regele i a dat porunc Earlului De Wiltshire s îl duc pe Cranmer în casa sa de la Durham Palace pentru timpul cât va studia problema. Decizia lui Cranmer a fost c Papa nu are nici o autoritate pentru a da deoparte Cuvântul lui Dumnezeu i Scriptura.“Vei sus ine acest lucru i înaintea episcopului Romei?” a întrebat regele.“Da, o voi face, prin harul lui Dumnezeu dac majestatea voastr m va trimite acolo” a r spuns Cranmer.


Pagina 90

Cu mijlocirea lui Cranmer au fost trimi i oameni înv a i la majoritatea universit ilorcre tine la Cambridge i Oxford pentru a discuta problema. S-a luat hot rârea caceast c s torie a regelui Henric cu so ia fratelui s u este împotriva legii, potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu i ei trebuie divor a i. A fost trimis o delega ie la Roma pentru a se întâlni cu Papa: Earlul de Wiltshire, dr.Cranmer, dr.Stokesley, dr.Carne, dr.Bennet ial ii.

Când a venit momentul întâlnirii, Papa edea îmbr cat fastuos, înc l at cu ni te sandale pe care le-a întins ambasadorilor s le s rute. Cum Earlul de Wiltshire n-a schi at nici un gest, nici ceilal i nu s-au mi cat. Delaga ia s-a oferit s - i apere pozi ia care spunea c nimeni nu se poate c s tori în mod legal cu so ia fratelui s u i Papa nu are cum sfac o derogare pentru aceast înc lcare a legii lui Dumnezeu. De i delega iei i s-a promis c va fi timp suficient pentru a discuta problema cu Papa, li s-a dat drumul f rs -l mai vad vreodat . To i s-au întors în Anglia, mai pu in Cranmer care s-a dus la consiliul împ ratului pentru a sprijini ideea divor ului i nu a primit din partea lor nici un argument referitor la acest lucru.

Pe vremea legifer rii celor ase Articole, Cranmer s-a împotrivit întregului parlament timp de trei zile, opunându-se legifer rii pân ce regele i-a poruncit s p r seascînc perea pentru ca legea s poat fi promulgat .

Atunci când Lord Cromwell a fost arestat i catolicii credeau c toate lucrurile se desf oar potrivit planului lor, au trimis zece sau doisprezece episcopi episcopi la Cranmer pentru ca s -l conving s sprijine câteva legi noi referitoare la religie. Chiar iaceia în care avea încredere, episcopul Heath i episcopul Skip, l-au îndemnat s se supun la ceea ce credeau ei c este voin a regelui Henric cu privire la aceste probleme, dar Cranmer a refuzat i s-a dus la rege ca s protesteze împotriva legilor propuse; Cranmer l-a câ tigat pe rege de partea sa i legile nu au mai fost promulgate.

Nu la mult vreme dup aceasta, episcopul de Winchester i al ii, i-au spus regelui cCranmer tulbur poporul cu ideile sale i c trebuie cercetat pentru erezie. Regele de inu din toat inima, a fost de acord, anun ându-l el însu i pe Cranmer. Când acesta a auzit c va fi judecat pentru erezie, a spus: “Mul umesc smerit în l imii voastre, fiindcsunt doi care m-au batjocorit i n d jduiesc c m voi putea dovedi nevinovat.””Dar nu tii câ i du mani ai? Gânde te-te cât de u or va fi s se g seasc trei sau patru

mincino i care s depun m rturie împotriva ta. Crezi c vei avea mai mult noroc decât a avut st pânul t u, Cristos? Ai alerga spre moarte dac te-a l sa!” a zis regele.

“Mâine când consiliul va trimite dup tine, du-te la ei i dac vei fi închis în Turn, cere ca acuzatorii t i s fie adu i înaintea ta f r s fii întemni at. E ti un membru al consiliului i ai acest drept. Dac ei vor insista s te închid , d -le inelul meu i apeleaz la mine.

Imediat ce vor vedea inelul meu vor tii c am fost de acord s preiau problema i i-am dat deoparte.”

În ziua urm toare Cranmer a procedat dup sfatul regelui.V zând c nici un argument nu îl va feri de temni , a apelat la rege i a ar tat inelul meu. Uimi i întrucâtva, consilierii s-au ridicat i au dus inelul la rege, încredin ând mâinii sale problema. Regele s-a adresat consiliului zicând: “O, domnii mei, am crezut c am oameni mai în elep i în consiliu. Credeam c îl ve i trata ca pe un consilier i nu ca pe un om de rând, dar acum v d c l-a i tratat cu duritate. Dac un prin poate fi îndatorat unui supus atunci eu sunt îndatorat profund domnului meu de Canterbury.”


Pagina 91

Du manii lui Cranmer s-au hot rât s îi ru ineze reputa ia înaintea regelui pân sînceap procedurile legale. Au f cut în a a fel încât Cranmer s fie acuzat de predicarea unor doctrine eronate, de c tre clericii propriei sale catedrale i de cei mai faimo i judec tori de pace din comitet ca apoi s duc regelui acuza iile respective. Regele a citit acuza iile i fiind tulburat, le-a b gat în sân i s-a dus s se plimbe pe Tamisa pentru ca s - i vin în fire. V zându-l pe Cranmer pe mal în dreptul podului Lambeth, l-a chemat s urce pe vas pentru ca s stea de vorb . “Am ve ti din Kent despre tine”, a zis regele. “Sper c sunt ve ti bune”, a replicat Cranmer. “Atât de bune încât acum tiu cine este cel mai mare eretic din Kent”, a venit r spunsul regelui care a scos acuza iile i le-a dat lui Cranmer s le citeasc .

Cranmer a fost profund r nit v zând c cei în care vedea prieteni îl acuzau, dar l-a rugat pe rege s numeasc o comisie pentru a examina acuza iile. “Da, asta am de gând, i tu vei fi comisarul ef, peste cei doi sau trei comisari pe care îi voi numi”, a zis regele. ”Oamenii vor spune c comisia nu este impar ial dac eu m voi judeca pe mine însumi”, a venit r spunsul lui Cranmer.

În urm toarele trei s pt mâni a devenit clar c acuza iile erau de fapt un complot catolic împotriva lui Cranmer. Regele i-a spus s numeasc doisprezece sau asesprezeceoameni care s perchezi ioneze casele i persoanele celor care au participat la complot i s prezinte tot ce vor fi g sit. În mai pu in de patru ore tot complotul a fost dat pe fa ,

întrucât au fost g site toate scrisorile episcopului de Winchester i ale celorlal i. Doi dintre cei implica i în complot erau prieteni deosebi i de buni ai lui Cranmer: episcopul de Dover i dr.Barber, un laic. Într-o zi anume, Cranmer i-a chemat pe amândoi în cabinetul s u: “Am nevoie de un sfat din partea voastr ”, a început el. “Unu sau doi oameni în care am avut încredere mi-au dat pe fa secretele i m-au acuzat de erezie. Cum trebuie s m port acum cu ei? Amândoi sunte i prietenii mei i întotdeauna am apelat la voi când am avut nevoie de un sfat. Ce crede i?”

“Astfel de tic lo i ar trebui s fie spânzura i!” a r spuns dr. Barber. “Ba spânzur toarea este prea bun pentru ei! I-a spânzura eu însumi!” a zis episcopul.

Cranmer i-a ridicat mâinile spre cer: “O, Doamne, preamilostivule Dumnezeule, în cine s se mai încread un om în ziua de azi?” i a scos scrisorile cu pricina întrebând: “Cunoa te i aceste scrisori?”. Ccei doi au c zut în genunchi implorând iertare ispunând c au fost ispiti i de al ii s scrie scrisorile.

“Ei bine, Dumnezeu s v fac pe amândoi ni te oameni buni. Eu nu am meritat niciodat a a ceva din partea voastr i ar trebui s cere i iertare lui Dumnezeu. Dacnu m pot încrede în voi, în cine s m încred? V d acum c nu exist încredere între oameni i m tem chiar c mâna mea stâng îmi va acuza mâna dreapt . Acest lucru îns nu ar trebui s m uimeasc fiindc Mântuitorul nostru Isus Cristos ne-a avertizat c vor veni vremuri ca acestea în zilele din urm . Îl rog ca în îndurarea Sa cea mare ssfâr easc acest timp în curând”.

Acesta a fost ultimul atentat împotriva lui Cranmer în timpul domniei regelui Henric al VIII-lea. În timpul regelui Edward al VI-lea, influen a lui a fost i mai mare (el era nasul tân rului rege). În timpul acesta s-a întâlnit Cranmer i a discutat cu episcopul Ridley, care i-a confirmat viziunea teologic . El s-a angajat s apere întreaga înv turprotestant referitoare la idolatria misei i a scris cinci c r i destinate Bisericii Angliei despre acest subiect.


Pagina 92

La vârsta de asesprezece ani, regele Edward s-a îmboln vit i a încredin at tronul ladiei Jane Grey, nepoata regelui Henric, nevroind ca sora sa Maria care era catolic saccead la tron. To i nobilii au fost de acord i au trimis dup Cranmer întrebându-l dac îi va sprijini în favoarea ladiei Jane, dar el a refuzat. Cranmer a jurat s respecte voin a regelui Henric, care specifica numele Mariei i nu a ladiei Jane Grey. Cranmer a discutat cu Edward despre acest lucru i a primit asigur ri c Lady Jane putea urca pe tron în mod legal. Odat ce a discutat acest lucru cu ni te avoca i, Cranmer a fost i el de acord.

La moartea lui Edward, lorzii au poruncit ca Lady Jane s ocupe tronul cu toate c ea nu dorea s devin regin . Casa Comunelor s-a opus acestui lucru, nu c o iubeau pe Maria ci pentru c îi urau pe câ iva din sprijinitorii ladiei Jane. Cu sprijinul lor, Maria a urcat pe tron, a venit la Londra i a decapitat-o pe Lady Jane când aceasta a refuzat sse închine ca i catolic .

Nobililor care au sprijinit-o pe Lady Jane li s-a cerut s pl teasc o amend i au fost ierta i, cu excep ia ducilor de Northumberland i de Suffolk i a lui Cranmer. El a meritat gra ierea dar regina i-a refuzat-o din pricina rolului jucat în divor ul regelui de mama ei. Maria îl socotea de asemenea responsabil pentru acceptarea protestantismului în timpul regelui Edward. În curând s-a r spândit zvonul c Cranmer s-a oferit s in o mis la înmormântarea lui Edward, n d jduind s capete bun voin a Mariei. El a respins imediat zvonul afirmându- i sentimentele referitoare la mis într-o scrisoare pe care cineva a f cut-o public . Cranmer a primit ordin s se prezinte în fa a comisiei ide i i s-a dat voie s p r seasc locul, a fost arestat în curând, închis în Turnul Londrei i condamnat pentru tr dare.

Regina i-a dat seama c îi gra iase pe to i ceilal i din vremea lui Edward i c tocmai Cranmer a fost cel care a stat de partea ei cel mai mult atunci când Edward voia s lase tronul ladiei Jane, a a c l-a gra iat c a tr dat dar l-a l sat acuzat de erezie. Cranmer a fost transferat la Oxford pentru a- i disputa teologia cu doctorii i clericii de acolo. Însregina i episcopii ei au hot rât deja ce urma s i se întâmple lui Cranmer, dar disputa teologic urma s acopere uciderea sa.

În ziua de 12 septembrie 1555, Cranmer s-a înf i at înaintea episcopului Brooks, a lui dr. Martin, Dr. Story, comisarii reginei i a unui num r de alte oficialit i în biserica St. Mary. Adus în fa a comisiei, Cranmers-a descoperit i s-a plecat în fa a fiec rui comisar al reginei dar ajungând în dreptul trimisului Papei, l-a privit pe acesta în ochi i s-a acoperit stând drept, ar tând c refuza s îi accepte autoritatea.

“Iat ce m rturisesc cu privire la credin a mea. Vreau s ine i minte c niciodat nu voi fi de acord cu faptul ca episcopul Romei s aib jurisdic ia în aceast ar . Eu am depus un jur mânt regelui i nici un str in nu este mai mare ca el. Papa este împotriva coroanei i eu nu pot sluji la amândoi”, a zis Cranmer. “Episcopul Romei este de asemenea împotriva legilor lui Dumnezeu care pun deoparte o zi a s pt mânii pentru biseric , pentru ca to i s aud legea lui Dumnezeu în limba lor proprie i s o în eleag . Dar Papa porunce te ca slujba s se in în latin , limb pe care nimeni nu o în elege. Dumnezeu a vrut s fie altfel. Cu privire la sacramente nu i-au înv at pe oameni nici o doctrin fals . Dac oricare dintre doctori poate dovedi c trupul lui Cristos este chiar prezent în sacramente, eu m voi supune acestei p reri. Cristos porunce te tuturor s bea din pahar dar Papa îl ia de la oamenii laici. Cristos ne spune s ascult m de rege dar Papa ne spune s ascult m de el. Iar dac ascult m de el, nu putem asculta de Cristos. El azis c se va ar ta anticristul. Cine va fi el? Unul care se


Pagina 93

înal pe sine deasupra tuturor celorlalte creaturi i pân când se va g si cineva care sse înal e pe sine mai mult decât face Papa, el s fie anticristul”.

Dup cuvântarea lui, Cranmer a r spuns acuza iilor ce i s-au adus: - înainte ca s se al ture ordinului sfânt, s-a c s torit cu Joan Black sau Brown din Cambridge.Cranmer a r spuns c el s-a c s torit cu Joan dar nu era sigur c se numea Black sau Brown.- dup moartea so iei s-a f cut preot i a fost numit arhiepiscop de c tre Papa. Cranmer a r spuns c el a primit o scrisoare de la Papa, pe care i-a dat-o regelui iacesta l-a f cut arhiepiscop. - fiind deja preot, s-a c s torir cu o femeie pe nume Anne. Cranmer a r spuns c acest lucru este adev rat.- a t inuit în timpul regelui Henric al VIII-lea faptul c are so ie i copii.

El a recunoscut c este adev rat i c era mai bine s î i aib so ia sa decât s faca a cum f ceau al i preo i care furau nevestele altor b rba i.- în timpul domniei lui Edward a tr it în mod deschis al turi de so ie.

Cranmer a recunoscut c legile Angliei i-au permis acest lucru. - nu îi era ru ine de so ie.

El a r spuns c nu avea nici un motiv ca s se ru ineze de ea. - refuz autoritatea Bisericii, sus ine erezia referitoare la sacramentul altarului i i-apublicat crezurile.

Cranmer a r spuns recunoscând c a scris c r ile numite de consiliu. - i-a silit i pe al ii, împotriva voin ei lor, s fie de acord cu el.El a ar tat c i-a îndemnat pe cei care erau de acord dar nu a silit pe nimeni s fie de acord.- din moment ce nu vrea s se opreasc de la perpetuarea acestor crime enorma, a fost închis în turnul Londrei.

El a r spuns c nu tie s fi comis vreo crim enorm .- a fost condamnat pentru erezie la Oxford.

El a recunoscut c a fost denun at dar a sus inut c nu este eretic.- a p r sit Biserica Catolic i a îndemnat regele i supu ii s i s fac la fel.

Cranmer a admis c a p r sit pe Papa dar a afirmat c acest lucru nu este o schism .- de dou ori a jurat Papei.

El a r spuns c nu a f cut decât s asculte de legea rii.- a uzurpat autoritatea papal i a consacrat episcopi i preo i.

Cranmer a recunoscut c a consacrat episcopi i preo i dar c a f cut acest lucru fiindc legile rii i-au dat aceast putere.- de i întreaga ar s-a supus Papei, el nu o face.

Cranmer a fost de acord c nu se va supune Papei, dar a spus c procedând astfel face un lucru corect.


Pagina 94

În ziua de 14 februarie 1555, Cranmer a fost rechemat înaintea unei noi comisii, a fost condamnat, deposedat de func iile sale biserice ti i dat pe mâna autorit ilor seculare. Acum Cranmer st tea în închisoare de aproape trei ani. Doctorii i fe ele biserice ti de la Oxford au încercat cu to ii s îl fac s abjure i au mers pân acolo c i-au dat voie s stea în casa vicarului în timp ce discutau cu el i pân la urm Cranmer a cedat cererii lor i a semnat o retractare acceptând autoritatea papal în toate lucrurile. Regina a fost încântat de retractare dar era totu i decis s îl omoare pe Cranmer, a a c el a r mas în închisoare.

Cranmer se sim ea cumplit fiindc nici nu putea muri cinstit dar nici nu putea tr inecinstit. Între timp regina Maria i-a spus în tain dr.Cole s preg teasc o predic de înmormântare pentru arderea pe rug a lui Cranmer pe 21 martie. În ziua de 20 martie, Dole s-a dus la Cranmer s vad dac î i sus ine abjurarea i fiind asigurat de acest lucru, Cole s-a întors diminea a devreme în ziua de 21 martie ca s -i dea ni te bani lui Cranmer pentru s raci. El i-a dat seama de ce o s i se întâmple. A fost vizitat de un C lug r spaniol care l-a pus s - i scrie retractarea în dou exemplare, cu propria mâni s semneze, lucru pe care Cranmer l-a i f cut, dup care a mai scris o rug ciune i

o predic pe care le-a ascuns în secret în camera sa i a a teptat.

Fiindc era o zi rece i ploioas , Cranmer a fost dus în biserica St. Mary’s, împreun cu to i nobilii, judec torii i mul imea care s-a adunat. Dr. Cole i-a rostit predica spunând c de i Cranmer s-a poc it de ereziile sale, regina are i alte motive pentru care îl trimite la moarte. El l-a l udat pe Cranmer pentru lucr rile sale i a spus c nu este vrednic de moarte dar c se vor ine slujbe pentru sufletul s u în toate bisericile din Oxford. Apoi Cole l-a pus pe Cranmer s - i citeasc m rturisirea de credin pentu ca to i s poat vedea c el este un bun catolic.

Rug ciunile i m rturisirea de credin a lui Cranmer s-au înscris de-a binelea în doctrina Bisericii Catolice, pân la ultimul punct, când a zis: “Iar acum ajung la acel lucru mare care îmi tulbur con tiin a mai mult decât orice altceva ce voi fi f cut sau voi fi spus toat via a mea, i anume c am f cut public o scriere contrar adev rului, pe care o refuz acum i renun la ea, fiind ni te lucruri scrise de mâna mea dar împotriva adev rului pe care l-am crezut din toat inima, scrise fiindc m temeam de moarte. ifiindc mâna mea a p c tuit, atunci când voi urca pe rug, mâna îmi va arde prima. Cât cu privire la Papa, îl refuz i pe el i toat doctrina sa fals , ca pe du manul lui Cristos i ca pe un anticrist. Iar cu privire la sacramente, eu cred c a a cum am scris în cartea

mea...

Adunarea era uimit de cuvintele lui Cranmer i clericii catolici înfuria i spumeagau findc nu mai aveau cu ce s -l amenin e; la urma urmei nu putea muri decât o singurdat .

Când a ajuns la locul unde au fost ar i Latimer i Ridley, Cranmer a îngenuncheat pentru o rug ciune scurt , dup car s-a dezbr cat pân la c ma a care îi atârna pânpe picioarele sale goale. Când i-a descopeerit capul s-a v zut c era atât de chel cnu-i mai r m seser fire de p r pe cap. Barba sa era lung i deas i îi acoperea fa a,care era atât de grav încât i-a mi cat i pe prieteni i pe du mani.

Imediat ce fl c rile s-au apropiat de el, Cranmer i-a întins mâna dreapt în foc i a inut-o a a pân când to i au v zut c a ars înainte ca restul trupului s u s fi fost atins

de fl c ri.“Aceast mân dreapt nevrednic !” a repetat el în continuu pân i-a dat duhul.


Pagina 95

Capitolul 10 – Gertrude Crokhay, Cei doi Spurg, Cavill, Ambrose, Drake i Tims, Hugh Laverock i John Apprice, Catherine Hut, Joan Hornes i Elizabeth Thackvill, Cei treisprezece, Julius Palmer, Joan Waste, Alice Bendon, Richard Woodman, John Hullier, Simon Miller i Elizabeth Cooper, O femeie din Norwich, William, Alice i Rose Allen Munt, D-na Joyce Lewis, William Fetty, Alexander Gough i Alice Driver, “Haide i,s -i ardem!”, Thomas Hudson, Povestea episcopului Bonner, Moartea reginei Maria, Regina Elisabeta

Gertrude Crokhay

Gertrude Crokhay tr ia cu al doilea so al s u în parohia St.Katherine, lâng Turnul Londrei. În anul 1558, un copil care îl întruchipa pe Sf. Nicolae a fost plimbat prin toatparohia, dar Gertrude a refuzat s -l lase s intre. În ziua urm toare, dr.Mallet înso it de al i dou zeci de oameni i-a f cut apari ia la u a ei ca s-o întrebe de ce nu l-a l sat pe Sf. Nicolae s intre i s -i dea binecuvântarea sa.

“Domnule, n-am tiut c Sf. Nicolae a fost aici!” a zis ea. “Ba da, uite b iatul care l-a întruchipat” a r spuns doctorul.“A fost copilul vecinilor mei înseamn , dar nu Sf. Nicolae fiindc el este în cer. M-am temut c o s m fure fiindc am mai auzit de oameni jefui i de slujitorii Sf. Nicolae.” Dr.Mallet a l sat-o în pace v zând c nu o poate atrage într-o capcan , ca s spunceva ce ar fi putut fi etichetat ca erezie.

În 1559 Gertrude a fost na a unui copil ce a fost botezat în Biserica Catolic ,. dup ce a fost botezat în tain într-o slujb protestant . Când du manii ei au auzit despre acest lucru au început s o caute, dar ea traversase marea la Guelderland ca s - i vadinuturile pe care le-a l sat primul ei so copiilor. Dup trei luni, a început c l toria de

întoarcere prin Antwerp; acolo a fost v zut de c tre John Johnson, un olandez care se certa cu so ul ei pentru o chitan . El a acuzat-o c este anabaptist i a f cut ca s fie întemni at , pentru a se r zbuna pe so ul ei.

Gertrude a r mas în temni timp de dou s pt mâni i a putut vedea cum ni teîntemni a i au fost îneca i pe ascuns în ni te c zi pentru vin i arunca i apoi în râu. Ea se a tepta la acela i lucru ca s i se întâmple pân la urm i din pricina fricii s-a îmboln vit de o boal care mai târziu i-a curmat via a.

Fiind chemat la judecat ca anabaptist , Gertrude i-a m rturisit credin a cu atâta curaj în limba olandez încât a fost eliberat din închisoare i a putut s se întoarcacas .

Cei doi Spurg, Cavill, Ambrose, Drake i Tims

Ace ti ase oameni tr iau în comitatul Essex. Ei au fost acuza i de erezie i au fost aresta i i trimi i la episcopul Londrei, Gardiner care la rândul lui a trimis pe primii patru la închisoarea Marshalesea iar pe ceilal i doi la King’s Bench.

Dup ce au stat în închisoare un an întreg, au fost du i cu to ii la judecat la biserica St.Paul’s pentru a fi/ examina i de episcopul Bonner. El a început cu Tims pe care l-a numit capul r ut ilor, cel care i-a înv at i pe ceilal i erezii i i-a f cut s fie la fel de vinova i ca el însu i. Dup ce a vorbit un timp în maniera aceasta episcopul i-a cerut lui Tims s se supun Bisericii.


Pagina 96

În r spunsul s u Tims i-a amintit episcopului c i el însu i a p r sit odat biserica pentru care ar ta acum atâta dragoste, pe vremea regelui Henric al VIII-lea.

“Domnul meu, lucrurile pe care le-a i scris împotriva suprema iei papale pot fi dovedite ca adev rate de c tre Scriptur . Ceea ce face i acum este îns împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a a cum v voi putea demonstra.”

La auzul acestor cuvinte Bonner l-a numit pe Tims înr it i l-a condamnat.

Venind rândul lui Drake, el a declarat în mod clar c neag autoritatea Papei i nimic nu l-ar putea convinge s se r zgândeasc . Episcopul n-a stat s piard vremea cu el i l-a condamnat rapid, dându-l pe mâna autorit ilor seculare pentru a fi pedepsit. Ceilal ipatru întemni a i, Thomas i Richard Spurg, George Ambrose i John Cavill au fost întreba i dac sunt dispu i s se lepede de ereziile lor i s se întoarc în Biseric . To ipatru au refuzat s recunoasc comiterea unor lucruri rele i nu au acceptat s renun ela credin a lor.

În ziua de 14 aprilie 1556, cei ase au fost du i la Smithfield unde au fost înl n ui i la acela i rug i ar i de acela i foc. Ei s-au l sat r bd tori prad fl c rilor i i-auîncredin at în t cere sufletul în mâna acelui R scump r tor de dragul cui i-au dat trupurile s fie arse.

Hugh Laverock i John Apprice

Hugh Laverock era zugrav de meserie i tr ia în parohia Barking din Essex. La momentul arest rii sale avea aizeci i opt de ani i era infirm. Fiind acuzat de erezie de c tre ni te vecini, el i John Apprice, un biet orb, au fost du i înaintea lui Bonner pentru a fi examina i.

Bonner le-a pus întreb rile obi nuite la care cei doi au r spuns f r s fac nici cel mai mic efort pentru a- i ascunde p rerea. La o s pt mân dup ce au fost condamna i, au fost du i la Stratford-le-Bow, locul execu iei lor. Imediat ce au ajuns la rug, Laverock i-a aruncat cârjele i i-a zis lui Apprice: “Nu te nec ji frate fiindc episcopul Londrei este bunul nostru medic, el ne va vindeca în curând pe amândoi, pe tine de orbirea ta i pe mine de schilodeal .”

Apoi au îngenuncheat amândoi i s-au rugat cu sinceritate ca Dumnezeu s le dea putere s treac din via , cre tine te în mijlocul încerc rii de foc. Ace ti doi b trânis raci, unul olog i unul orb, au fost lega i la acela i stâlp ca apoi s se dea foc vreascurilor. Ei au îndurat cu t rie suferin a i i-au dat bucuro i via a de dragul credin ei lor.

Catherine Hut, Joan Hornes i Elizabeth Thackvill

Aceste trei femei au fost arestate fiind b nuite de erezie i duse înaintea lui Sir John Mordaunt i a d-lui Tyrrel, judec tori de pace în comitatul Essex. Dup ce au fost audia iau fost trimi i ca pu c ria i la episcopul Londrei sub acuza ia c au refuzat s participe la slujbele Bisericii Catolice. Cele trei femei au fost duse în fa a episcopului i întrebate lucrurile obi nuite, la care au r spuns c ele cred în credin a reformat , i refuzând s abjure au fost condamnate sfie arse pe rug i au fost date pe mâna erifului Londrei care le-a întemni at la Newgate


Pagina 97

pân la momentul execu iei lor. În ziua cu pricina, au fost duse la Smithfield, au fost legate de acela i stâlp i au fost arse pe rug împreun pentru credin a lor.

Cei treisprezece

În luna mai 1556 au fost aresta i treisprezece oameni care tr iau în comitatul Essex iau fost trimi i la Londra pentru a fi examina i de c tre episcopul Bonner. Cei treisprezece erau: Ralph Jackson, Henry Adlington, Lyon Cawch, William Halliwell, George Searles, John Routh, John Derifall, Henry Wye, Edmund Hurst, Lawrence Parnam, Thomas Bower, Elizabeth Pepper i Agnes George.

În duminica de dinaintea condamn rii lor, dr. Feckman, vicarul bisericii St.Paul a afirmat c “cei treisprezece sus in tot atâtea crezuri câte fe e diferite sunt în mijlocul lor”.

Când li s-a spus despre acest lucru, ei au scris o m rturisire de credin unic pe care au semnat-o fiecare. Diminea a devreme a zilei de 28 iunie 1556 to i cei treisprezece au fost lua i i du i din Newgate la Stratford-le-Bow, unde eriful i-a împ r it în dou grupuri i a spus fiec rui grup c ceilal i au abjurat. Când au v zut c nu ine aceast ticluire, a

procedat la execu ie.

Cei unsprezece b rba i au fost lega i de trei stâlpi îns cele dou femei au stat în mijloc, f r s fie legate de ceva. To i au ars în acela i foc.

Julius Palmer

Julius Palmer a fost fiul unui comerciant care a tr it în ora ul Coventry. El i-a primit educa ia primar la o coal public , dup care a fost trimis la Oxford unde dupabsolvire a fost ales la Magdalene College.

Palmer a fost educat catolic i a refuzat s se conformeze schimb rilor religioase f cuteîn timpul regelui Edward Vi, a a c a fost dat afar din colegiu i a slujit ca înv torîntr-o coal din ora ul Oxford. Când regina Maria a urcat pe tron, Palmer s-a întors la locul s u de la colegiu. Dar în vremea cât a stat departe de colegiu, Palmer s-a întâlnit cu câ iva lideri ale partidei reformate i a început s se îndoiasc dac era sau nu necesar s asculte de Papa pentru a putea fi un cre tin bun. Când a început prigoana, a început s se intereseze de cazurile celor aresta i i de modul lor de comportare în timpul procesului de judecare, condamnare i ardere pe rug. El a mers pân acolo încât i-a pus pe elevii s i s -i aduc tiri despre arderea pe rug a episcopului Hooper.

Înainte de acest lucru Palmer credea c doar foarte pu ini oameni pot înfrunta fl c rilede dragul religiei lor dar auzind despre eroismul lui Hooper i fiind de fa la examinarea lui Ridley i Latimer, i-a schimbat radical p rerea. Începând cu acel moment, s-a aplecat s studieze temeinic Scriptura i a devenit un reformator zelos. Palmer a început s lipseasc de la mise i de la alte ceremonii biserice ti, lucru care a aruncat b nuieli asupra lui în a a m sur încât s-a sim it nevoit s p r seasc colegiul. A acceptat un post de înv tor la un liceu din Reading, Berkshire, unde a lucrat pân ce a fost alungat de du manii s i care l-au amenin at c îl vor denun a pentru credin a sa protestant .

Destituit complet, Palmer s-a dus s - i viziteze mama n d jduind c va putea s ob inmo tenirea l sat pentru el de tat l s u cu patru ani mai înainte. Îns mama lui era o femeie bigot , f r inim , care îi ura pe reformatori i se temea c va fi acuzat de


Pagina 98

ad postirea unui eretic. Imediat ce i-a v zut fiul în u , i-a f cut semn s plece zicând: “Pleac de aici ereticule! Pleac !”“Dar mam , eu nu merit a a ceva!” a spus Palmer.“Ai fost alungat din Oxford i Reading pentru c e ti eretic!”

Nimic din ce spunea Palmer nu putea s-o fac s se r zgândeasc pe mama sa a a cs-a hot rât s mearg la Reading în n dejdea c - i va putea lua plata acolo, dar a fost arestat i aruncat în temni împreun cu Thomas Askine i John Gwin. Dup ce to i trei au r mas neclinti i în credin , în timp ce au fost judeca i, au fost condamna i ca eretici.

În timp ce st teau în temni a teptând s fie executa i, Palmer î i consola tovar ii de suferin i îi îndemna s nu se lase de credin a pe care au m rturisit-o. Când focul a început s mu te din trupurile lor, cei trei martiri i-au ridicat mâinile spre cer i au strigat: “Doamne înt re te-ne! Doamne prime te sufletele noastre!” i au inut-o tot a a,f r ca s se zbat , ân ndu- i mâinile ridicate i chemând pe Domnul, pân ce au murit.

Joan Waste

Aceast biat femeie, fiind convertit la credin a reformat , i-a cump rat un Nou Testament i pl tea zilnic o sum modest de bani unui b trân care venea i îi citea, pentru c ea era oarb . Astfel, cu ajutorul memoriei ei neobi nuit de bun . s-a putut familiariza cu Biblia în a a m sur c era în stare s repete pe dinafar capitole întregi. Când a refuzat s mai mearg la slujbele catolice, Joan a fost dus înaintea dr. Ralph Bayn, episcopul de Litchfield i Coventry i a dr.Draycott, cancelarul i a fost acuzat de erezie i întemni at în închisoarea din Derby.

Joan a fost examinat de câteva ori la rând de c tre Peter Finch, reprezentantul episcopului i a fost dus dup aceasta la o examinare în public înaintea episcopului, a cancelarului i a altor câ iva comisari ai reginei. Biata femeie a r spuns c nu poate p r si adev rul i i-a implorat s fie l sat în pace. V zând c nu va spune altceva, a fost pronun at sentin a de moarte i a fost dat în grija erifului.

În 1 august 1556 Joan a fost dus la rug i imediat ce a ajuns acolo, a îngenuncheat ia spus o rug ciune dorind ca cei de fa s se roage pentru ea. Dup terminarea rug ciunii s-a ridicat, a fost legat de stâlp i s-a dat foc rugului. În curând fl c rile i-au luat graiul i apoi via a.

Alice Bendon

Alice Bendon era so ia lui Edward Bendon din parohia Stablehurst din Kent. Fiind dusînaintea magistratului i acuzat de erezie, a fost întrebat de ce nu s-a dus la biseric .“Fiindc era at t de mult idolatrie acolo” a r spuns ea. Pentru acest r spuns, a fost trimis la castelul din Canterburx. Când so ul ei l-a implorat pe episcopul de Dover ca s-o elibereze, acesta a pus-o în libertate cu condi ia s mearg din nou la biseric . În ciuda rug min ilor so ului ei de a merge împreun cu el la biseric , Alice a continuat slipseasc de la slujbe i a fost arestat din nou i întemni at .

Ea a trebuit s stea în închisoare nou s pt mâni timp în care nu i s-a dat voie s aibvizite, i trebuia s stea cu hainele care erau pe ea i s doarm pe jos pe ni te paie iar ca mâncare nu primea decât pu in pâine i ap în fiecare zi. În curând a sl bit atât de


Pagina 99

mult i s-a îmboln vit încât abia mai putea umbla, dar dup prima sa înf i are înaintea episcopului i s-au oferit condi ii pu in mai bune.

Împreun cu al i ase oameni Alice a fost dus înaintea comisarilor pe la sfâr itul lunii urm toare, aprilie. Fiindc to i au inut la m rturisirea lor de credin , au fost cu to iicondamna i i da i pe mâna erifului pentru a fi pedepsi i. Alice Bendon s-a purta cu mult curaj în fa a rugului, dându- i via a f r prea mult suferin .

Richard Woodman

Preotul paroh al lui Woodman, un om pe nume Fairbank, a încercat f r succes s îl conving s participe la slujbele bisericii i sup rat din pricina e ecului s u, Fairbank a proferat acuza ii de erezie împotriva lui Woodman i a f cut ca acesta s fie adus înaintea judec torilor de pace ai comitatului Sussex, care l-au trimis la închisoarea King’s Bench pentru o bun bucat de vreme.

Dup mai mult timp, Woodman i al ii patru au fost du i ca s fie examina i de episcopul Bonner la Londra. Acesta i-a sf tuit s devin membrii bisericii adev rate i ei i-au r spuns c se socotesc ca fiind membrii bisericii. Satisf cut de r spunsul lor i-a pus pe to i cinci în libertate.

La nu mult vreme dup ce Woodman s-a întors acas , s-a r spândit vestea c s-a al turat Bisericii Catolice. El a negat acest lucru atât de des i atât de mult în mod public încât s-a trimis un mandat de arestare pe numele lui. Într-o bun zi, pe când Woodman lucra în depozitul tat lui s u, s-au apropiat de el trei indivizi care i-au spus ctrebuie s mearg cu ei la lordul ambelan.

Surprins i alarmat de acest atac nea teptat, Woodman i-a implorat s îl lase smearg acas s - i anun e so ia c este arestat i s se îmbrace în mod potrivit pentru a merge la tribunal. Ofi erii au fost de acord i l-au înso it pân acas . Odat ajuns acolo, le-a cerut s vad mandatul de arestare. “Nu este aici”, a r spuns unul din ei, “este acas la mine. Cel mult po i s m determini s m duc acas i s -l aduc.”

“Dac ave i un mandat, aduce i-l încoace dar pân atunci p r si i-mi casa!” a cerut Woodman i le-a trântit u a în nas. tiind c cei trei se vor întoarce curând, a fugit la o fereastr ce d dea în spatele casei i i-a c utat sc parea în p dure, unde a stat ascuns. Într-adev r ofi erii s-au întors repede i au perchezi ionat fiecare ungher al casei dar Woodman era deja în siguran în p dure. El tia c va fi c utat în întreaga ar inclusiv în zona de coast spre mare a a c i-ar fi fost imposibil s p r seascara; s-a hot rât deci s fac cel mai bun lucru cu putin i anume s r mân aproape

de cas , lucru la care nu s-ar fi gândit nimeni. Luându- i Biblia, peni a i cerneala, ca ialte obiecte necesare, Woodman s-a ascuns sub un copac din p durea învecinat i a stat acolo ase sau apte s pt mâni iar so ia îi ducea mereu de mâncare. La un moment dat s-a lansat zvonul c a fost v zut în Flanders i a fost oprit c utarea lui în partea locului. Woodman a profitat de ocazie ca s scape spre Flanders i apoi spre Fran a, dar i-au lipsit atât de mult casa i familia încât s-a strecurat înapoi în ar . Peste trei s pt mâni a mai fost eliberat un mandat de arestare pentru el i casa lui a fost perchezi ionat de dou ori pe s pt mân în urm toarele dou luni.

Pân la urm Woodman a fost tr dat de propriul s u frate care a anun at autorit ile cWoodman i-a p r sit ascunz toarea în timpul serii ca s poat dormi acas . Când au sosit autorit ile, Woodman s-a ascuns într-o mansard care nu a fost descoperit


Pagina 100

niciodat la perchezi iile anterioare. De i se tia c este ascuns pe undeva prin cas ,ofi erii nu-l puteau g si nic ieri. Dar fratele s u tia de existen a mansardei chiar dacnu cuno tea locul exact i cercet rile au fost reluate pân când mansarda a fost descoperit i Woodman a trebuit s fug ca s - i scape via a.

“Imediat ce m-am v zut s rit jos, am început s fug pe o alee plin de ni te zgurcol uroas i urm ritorii mei fugeau dup mine. Am continuat s fug dar am c lcat într-o groap plin cu noroi i am c zut. Înainte ca s m pot ridica ei au n v lit peste mine, m-au legat i m-au dus cu ei” relata Woodman.

El a fost dus i examinat de c tre câ iva reprezentan i ai bisericii, dar a refuzat saccepte lucrurile care nu erau întemeiate pe autoritatea Bibliei. La vreo dou s pt mânidup ce a fost condamnat, Woodman a fost dus în ora ul Lewes din Sussex, împreuncu al i nou întemni a i. Cei zece au fost condu i la locul execu iei în ziua de 22 iulie 1557. Au fost lega i de câ iva stâlpi i l sa i în voia unui singur rug foarte mare.

Se tie despre ei c i-au înfruntat moartea cu mare curaj i cu resemnare, ultimele lor cuvinte fiind cele cu care i-au încredin at sufletele R scump r torului binecuvântat Care urma s fie judec torul lor suprem.

John Hullier

John Hullier se tr gea dintr-o familie respectabil i a fost trimis s studieze la Eton iKing’s College din Cambridge, unde s-a dedicat teologiei dorind s devin un slujitor bisericesc. Dup absolvire a devenit curator la Brabam, un sat la vreo trei mile de Cambridge. La nu mult vreme dup ce s-a instalat, s-a dus la Lynn, unde a avut câteva dispute cu autorit ile. Hullier a fost reclamat la dr.Thurlby, episcopul diocezei care a trimis dup el i dup o scurt examinare l-a trimis la castelul din Cambridge. La scurt vreme dup aceasta, a fost chemat s apar înaintea câtorva doctori în drept iîn teologie la biserica St.Mary’s, a fost mustrat de ei i dup ce examinarea a luat sfâr iti s-a poruncit s abjure, renun ând la p rerile sale eronate. Hullier a refuzat s abjure if r a mai pierde vremea, a fost destituit din func iile sale, condamnat i dat pe mâna erifului care imediat a confiscat toate c r ile, hârtiile i scrierile sale.

În ziua hot rât pentru execu ie, Hullier a fost dus la rug undeva în afara ora ului. El i-a îndemnat pe cei care priveau s se roage pentru el i s fie martori ai faptului c a murit pentru adev r. Unul din prorectorii universit ii i câ iva dasc li de la colegiul Trinity au fost deranja i de acest apel al lui i l-au mustrat pe primar pentru c i-a dat voie svorbeasc . Hullier a observat acest lucru dar fiind legat de stâlp, s-a rugat st ruitor ca Dumnezeu s îl înt reasc pentru a putea r bda cuptorul de foc imediat ce lemnele au fost aprinse, au fost aruncate câteva din c r ile sale în foc, printre care i o carte de împ rt anie pe care el a prins-o bucuros i a inut-o în mân privind la ea atâta timp cât a mai putut.

Moartea sa a fost jelit de mul i oameni care s-au rugat pentru el i i-au ar tat triste eaprin lacrimi, fiindc el a fost un om blând i milostiv.

Simon Miller i Elizabeth Cooper

Simon Miller, un comerciant prosper din ora ul Lynn-Regis era un sprijinitor sincer al doctrinelor reformatorilor i având ocazia s mearg la Norwich cu afaceri, s-a interesat acolo de un loc de închinare. Lucrul acesta a fost raportat cancelarului Dunning, care a


Pagina 101

poruncit lui Miller s se înf i eze înaintea sa. Când Cancelarul i-a pus întreb rileobi nuite, Miller a r spuns f r s încerce s - i ascund p rerea despre subiectul religiei, a a c a fost întemni at în palatul episcopal.

Dup ce a stat o vreme în temni , Miller a primit permisiunea s se întoarc acaspentru ca s - i vad de afaceri. La întoarcerea sa a fost examinat din nou de c trecancelar, care l-a i avertizat s abjure i s se întoarc în Biserica Catolic . Miller a r mas îns ferm în credin a sa i a fost condamnat ca eretic.

Elizabeth Cooper, care a fost ars pe rug împreun cu Miller, a fost so ia unui meseriadin Norwich. Ea a fost convins înainte s abjure dar con tiin a a mustrat-o atât de tare încât în ziua urm toare s-a dus la biserica St.Andre’s i i-a retras abjurarea în prezen aunei adun ri numeroase. Ea a fost imediat arestat pentru acest lucru i trimis la închisoare. În ziua urm toare a fost adus în fa a episcopului i examinat de c treacesta; de data aceasta ea a r mas ferm în credin i a fost condamnat ca ereticrec zut .

Simon Miller i Elizabeth Cooper au fost du i la rug în ziua de 30 iulie 1557 undeva pe un câmp în afara ora ului Norwich, lâng Bishopsgate. Când a v zut focul aprinzându-se, Elizabeth s-a speriat i a strigat. Miller i-a întins mâna spre ea i a încurajat-o sr mân tare i bucuroas “fiindc sora mea bun , vom avea o întâlnire plin de bucurie dup asta.”

Auzind cuvintele lui Miller, Elizabeth a p rut c i-a revenit i a stat nemi cat pâncând amândoi i-au încredin at sufletele în mâna Dumnezeului Atotputernic i i-ausfâr it via a.

O femeie din Norwich

Cicely Ormes, so ia lui Edmund Ormes din Norwich a fost arestat în ziua în care au fost executa i Simon Miller i Elizabeth Cooper. Ea i-a atras aten ia ofi erilor strigând cuvinte celor doi osândi i la moarte pe rug. Pentru aceast vin ea a fost arestat i nu la mult vreme dup aceea, a fost dus înaintea cancelarului pentru a fi examinat .Acesta s-a oferit s o pun în libertate “dac va merge la biseric i î i va p stra sie ip rerile” i i-a zis “poate s cread ce vrea.”

Îns Cicely a r spuns “Eu nu m voi duce la biseric !” Cancelarul i-a r spuns c i-ar ar ta mai mult îng duin decât a ar tat altora vreodat i nu dore te s o condamne fiindc este doar o femeie tân r i nebunatic . Cicely a r spuns c dac este doar o tân r nebunatic , cancelarul nu ar trebui s fie îngrijorat din cauza ei. Nebunatic sau nu, ea a fost dispus s î i dea via a pentru cauza binelui.

Cancelarul a citit atunci sentin a de condamnare i a dat-o pe Cicely Ormes în grija erifilor ora ului. Ea era o femeie tân r aflat doar la începutul vie ii, f r o educa ie

aleas dar foarte dedicat cauzeu ei. Ea s-a n scut în East Dereham i a fost fiica lui Thomas Haund, care era croitor. Prima dat când a fost dus în fa a magistratului ea a abjurat dar a avut asemenea mustr ri de con tiin încât a scris o scrisoare cancelarului în care îl anun a c s-a poc it de fapta ei. Înainte ca scrsoarea s ajung la destina ie,ea a fost arestat , judecat i condamnat .

Cicely Ormes a fost ars pe rug în 23 septembrie 1557, între ora apte i opt diminea a.Când a ajuns la rug, a îngenuncheat pentru rug ciune i apoi s-a ridicat i a zis:


Pagina 102

“Oameni buni, eu cred a a cum am fost înv at din Biblie. Iat ce cred i nu-mi voi schimba niciodat credin a. Moartea mea m rturise te despre credin a mea tuturor celor prezen i aici. Oameni buni, to i cei care crede i ca i mine, ruga i-v pentru mine.”

Când a rostit aceste cuvinte i-a pus mâna pe stâlpul rugului i a v zut c acesta se înegrise - urma s fie ars pe rugul pe care au ars Simon Miller i Elizabeth Cooper - i-a ters negreala de pe mân i rochie. Dup aceasta a fost legat i focul a fost aprins iar ea i-a strâns mâinile la piept în dreptul inimii, i-a întors fa a în sus i i-a ridicat mâinile pân când au c zut neajutorate în jos în momentul mor ii sale.

William, Alice i Rose Allen Munt

William Munt, so ia sa Alice i fiica lor Rose Allen tr iau lâng ora ul Colchester nu departe de Londra. Ei au fost converti i i s-au gândit c nu este bine s mai participe la slujbele inute în Biserica Catolic local , de i au fost preveni i despre cât de periculos era s încalce legile reginei. Totu i sentimentul lor de datorie era mai puternic decât temerile avute a a c au continuat s se închine în locuri secrete, în felul lor propriu, împreun cu doar câ iva b rba i i câteva femei care aveau aceea i credin ca i a lor, pân ce au fost denun a i de c tre Sir Thomas Tye.

Întreaga familie a fost silit s plece din zon pentru câteva luni dar s-au întors acascând problema lor nu mai era pe tapet acolo. Câteva zile mai târziu, Edmund Tyrrell, un aprod, doi poli i ti i un mare num r de oameni s-au înfiin at la u a lor la ora doudiminea a pentru ca s -i aresteze. H rm laia ivit pe nea teptate a tulburat-o pe d-na Munt care era bolnav . Sim ind c le in , l-a rugat pe Tyrrell s lase fata s îi aducpu in ap înainte ca to i s mearg la temni . Tyrrell i-a dat voie Rosei s ias afarcu cana la fântân i când a trecut pe lâng el i-a zis: “Convinge-i pe p rin i s se poarte cât mai mult ca ni te buni cre tini i mai pu in ca ni te eretici i atunci în curând vor putea s fie liberi.”

“Domnule, ei au un mai bun sf tuitor decât sunt eu, unul care sper c nu-i va l sa sgre easc ” a r spuns Rose. “Ei bine, este vremea s închidem ni te eretici cum sunte i voi!” a zis Tyrrell i a luat lumânarea din mâna ei i prinzând-o bine de încheietura mâinii, i-a inut lumânarea sub mân pân când i-a ars carnea i pielea a cr pat.“ ip , târf ! Vreau s te aud ipând” a strigat el dar Rose a refuzat s scoat vreun sunet pân când Tyrrell a aruncat-o înapoi în cas înainte s -i duc pe to i la închisoare.

În acea i diminea au mai fost aresta i al i ase: William Bongeur, Thomas Benhote, William Purchase, Agnes Silverside, Helen Ewringsi Folk. Dup ce au fost închi i pentru câteva zile, au fost du i cu to ii la câ iva judec tori de pace, preo i i slujba i.

Primul care a fost chemat a fost William Bongeur, care a fost cercetat cu privire la religia sa i care a declarat c este de credin reformat . A urmat Thomas Benhote care i el a negat autoritatea Papei; William Purchase a r spuns în acela i fel. Agnes Silverside a spus c ea nu este de acord cu consacrarea papista a ceremoniilor isupersti iilor din Biserica Catolic . Helen Ewring a denun at i ea doctrinele i practicile Bisericii Catolice. To i ceilal i au r spuns cu aceea i fermitate refuzând s - i schimbe credin a în vreun fel. Fiind g si i de neclintit, s-a pronun at sentin a.


Pagina 103

Imediat ce a primit raportul despre cele petrecute, a trimis un mandat de ardere pe rug a celor zece persoane condamnat, hot rând ziua de 2 august 1557 ca zi a execu iei lor. Deoarece de inu ii erau în locuri diferite, s-a f cut în a a fel ca unii din ei s fie executa idiminea a i ceilal i executa i dup masa. Potrivit acestei decizii, diminea a au fost adu ila rug William Bongeur, William Purchase, Thomas Benhote, Agnes Silverside, Helen Ewring i Elizabeth Folk.

Rugurile au fost cl dite pe o bucat de teren chiar la marginea ora ului Colchester. Cei ase condamna i au îngenuncheat pentru rug ciune dup care s-au ridicat i au fost

lega i fiecare de câte un stâlp. Când au izbucnit fl c rile, oamenii care erau aduna i la fa a locului, i erau cu miile, au strigat: “Domnul s v înt reasc , Domnul s vmângâie!” i alte cuvinte de mângâiere.

Dup mas , a fost rândul lui John Johnson, William, Alice i Rose Allen Munt. Dup ce ace ti martiri i-au f cut rug ciunea i au fost lega i de stâlpi, s-au d ruit fl c rilor cu atâta curaj încât cei care i-au v zut s-au minunat de ei.

D-na Joyce Lewis

Doamna Joyce Lewis se tr gea dintr-o familie excelent din Warwickshire, se bucura de o educa ie aleas i era obi nuit s fie în societatea oamenilor rafina i i cul i. So ul ei, Thomas Lewis era din acela i comitat i era de acela i rang, doar c era un om dur iegoist. D-na Lewis a fost educat catolic i frecventa în mod regulat biserica, asculta misa, se spovedea i respecta credincioas toate ceremoniile bisericii - aceasta pân a fost convins de adev rurile credin ei reformate.

Convertirea ei a avut loc atunci când a fost prezent la arderea pe rug a lui Lawrence Sanders i a cerut sfatul lui Glover care i-a spus s studieze Scriptura i s - i orienteze credin a i tr irea potrivit cu ea. Într-o zi oarecare,d-na Lewis era la slujba din Biserica Catolic împreun cu so ul ei i i-a exprimat dezacordul cu privire la anumite ceremonii pe care le-a v zut, întorcându-se cu spatele spre altar. Reac ia ei a fost observat de câ iva oameni i l-au anun at pe episcopul de Litchfield despre acest lucru, care i-a trimis o cita ie. Când un ofi er i-a prezentat cita ia, d-na Lewis s-a mâniat atât de tare încât l-a amenin at pe ofi er cu un pumnal i l-a silit s distrug cita ia înainte ca s -idea drumul s plece.

Episcopul i-a chemat imediat pe Lewis i pe so ia sa la el; Lewis i-a cerut scuze i a fost l sat s plece iar d-nei Lewis i s-a spus c poate s plece doar dac recunoa te ca f cut un lucru r u în biseric . Ea s-a inut tare spunând c a f cut lucrul potrivit i a refuzat s - i cear scuze. Fiindc era o persoan important în ora , episcopul i-a dat o lun întreag la dispozi ie ca timp de gândire, eliberând-o pe baza garan iei so ului ei. Când s-a apropiat ziua înf i rii la judecat , mul i din prietenii d-lui Lewis l-au sf tuit snu- i lase so ia s apar la tribunal ci s o ia cu el i s o duc undeva înc lcându- igaran ia depus . Dar Lewis era mai îngrijorat pentru cele o sut de lire sterline depuse ca garan ie decât era pentru so ie, astfel c a dus-o la episcop, care la rândul lui a trimis-o la închisoare. Doamna Lewis a fost examinat de câteva ori de c tre episcop, care în final a condamnat-o ca eretic i a dat sentin a de moarte pe rug. Doamna Lewis a fost trimis înapoi în închisoare unde a mai trebuit s stea un an întreg.

Când s-a apropiat vremea mor ii sale, ea a chemat în celula ei pe câ iva prieteni, ca smai poat sta de vorb cu ei odat înainte s moar . Întreaga noapte de dinaintea execu iei Doamna Lewis a fost voioas i nu s-a întristat decât pu in. În jurul orei opt


Pagina 104

diminea a, f r nici un anun prealabil a ap rut la ea eriful care i-a zis: “Doamn Lewis, vin ca s - i aduc ve ti despre porunca reginei. Mai ai doar un ceas de tr it în aceastlume, a a c preg te te-te.”

“Domnule erif, mesajul dumitale este binevenit i Îi mul umesc lui Dumnezeu c m-a socotit vrednic s -mi dau via a pentru cauza Sa.” a r spuns ea dup un minut de gândire.Doamna Lewis a fost dus prin tot ora ul, cu o mul ime de oameni în jurul ei, fiind înso it de doi prieteni care au r mas cu ea pân a ajuns la rug. În momentul în care a fost legat de stâlp cu un lan , a ar tat atâta bucurie i lips de team încât to i cei prezen i au fost mi ca i profund. Iar când s-a dat foc rugului, nici nu s-a agitat nici nu s-a zb tut, ci i-a ridicat doar mâinile c tre cer i a murit repede, fiindc eriful s-a îngrijit ca lemnele s fie bune i uscate.

William Fetty

John Fetty, tat l lui William a fost întemni at ca eretic pe baza denun ului f cut chiar de so ia sa. El a fost dus înaintea lui Sir John Mordaunt, unul din comisarii reginei i dupce a fost examinat a fost trimis în Turnul Lolarzilor, unde a fost pus în butuci, cu o cande ap i o bucat de pâine al turi, pentru a -i ar ta parc faptul c aceasta era singura hran pe care urma s-o primeasc . Turnul Lolarzilor era o înc pere mare, separat ,care inea de castelul Londra al episcopului Bonner.

Turnul era folosit ca loc de pedeaps i uneori de tortur al protestan ilor care au fost adu i înaintea episcopului i acuza i de erezie. Cele mai obi nuite pedepse erau biciurea i închiderea în butuci, unii find prin i de mâini iar al ii de picioare.

În general de inu ii aveau voie s stea pe un sc unel, dar pentru m rirea pedepsei unii nu primeau nici m car acest sc unel. Stând cu spatele la p mânt ei erau epuiza i isufereau dureri; unii erau inu i câteva zile, al ii câteva s pt mâni f r s aib altmâncare decât pâine i ap . În tot timpul întemni rii nu aveau voie s primeascvizitatori. Mul i de inu i au murit din cauza priva iunilor în acest turn.

Dup cincisprezece zile de temni , majoritatea timpului fiind legat în butuci, fiul s uWilliam a venit la palatul episcopal pentru ca s primeasc permisiunea s -l viziteze pe tat l s u. Când a sosit la palat, capelanul episcopului l-a întrebat ce dore te, iar el privind trist spre turn a spus c vrea s -l vad pe tat l s u. La întrebarea cine este tat ls u, William a r spuns dându-i numele i capelanul a izbucnit spunând c tat l s u este un eretic care este legat în butuci ca s i se dea o lec ie. B iatul a zis repede: “Tat lmeu nu este un eretic! Sunte i ni te uciga i!”

Capelanul înfuriat l-a prins de mân i l-a târât într-o alt înc pere unde a fost dezbr cat de haine i biciut în modul cel mai crunt, dup care a fost dus la tat l s u cu sângele iroind pân la c lcâi.

Imediat ce b iatul i-a v zut tat l, a c zut în genunchi i i-a ar tat r nile primite. Bietul om a strigat “Cine s-a purtat atât de crud cu tine?” “Te c utam pe dumneata când un capelan uciga m-a dus în casa episcopului i m-a b tut.” a spus William.

Unul din temniceri a auzit discu ia i l-a prins pe b iat i l-a târât înapoi în înc pereaunde a fost b tut i l-a l sat acolo timp de trei zile f r mâncare i a fost b tut din nou.


Pagina 105

i tat l s u a fost b tut fiindc a protestat împotriva cruzimii lor. Pân la urm tân rul a sl bit foarte tare din pricina tratamentului inuman i Bonner a dat ordin ca s i se dea drumul; de asemenea a poruncit ca tat l s fie adus înaintea sa a doua zi dimineadevreme.

La început episcopul l-a oc rât pe tat pentru crezurile sale religioase, dar temându-se de tevatura ce s-ar fi putut isca din pricina b iatului b tut, tat l i fiul au fost l sa i splece. Din nefericire b iatul a murit dup câteva zile din pricina r nilor sale.

Alexander Gough i Alice Driver

Auzind c doi oameni acuza i de erezie se ascund în apropiere de casa sa, judec torulNoone din Suffolk i-a trimis slujba ii s îi caute i astfel au fost prin i Alexander Gough din Woodbridge i Alice Driver Grosborough. De inu ii au fost închi i la Melton unde au stat o bun bucat de timp înainte s fie muta i în ora ul Bury pentru a fi examina i.

Amândoi i-au recunoscut pe fa credin a i au fost trimi i înapoi în închisoare, unde au r mas timp de câteva luni i apoi au fost du i la Ipswich pentru audierea final . Se spune c ei i-au repetat m rturisirea de credin i au refuzat categoric s - i salveze via a schimbându- i religia. Amândoi au fost condamna i la arderea pe rug i au fost du i înapoi în închisoare ca s a tepte ziua execu iei.

Diminea a foarte devreme în 4 noiembrie 1557, Alexander Gough i Alice Driver au fost du i din închisoarea Melton la Ipswich, sub conducerea erifului i a slujba ilor s i, în tov r ia unei mari mul imi de oameni. Au sosit la Ipswich pe la ora apte diminea a iau fost du i imediat la locul execu iei. Când au ajuns la rug, au cântat o cântare i au îngenuncheat s se roage un timp. Gough s-a ridicat i i-a zis erifului “S fim l sa i sne mai rug m pu in fiindc avem de tr it o via scurt ”, dar aprodul a zis:

“Haide i, s -i ardem!”

Gough a r spuns: “Fii atent erifule, dac ne împiedici rug ciunile, deasupra ta va atârna r zbunarea lui Dumnezeu!” În timp ce erau lega i de stâlp i i s-a pus lan ul la gât, Alice a exclamat: “Oh, iat o batist dumnezeiasc !”

Ni te prieteni s-au apropiat de cei doi i i-au luat de mâini în timp ce st teau lega i la stâlp. V zând lucrul acesta eriful a strigat la oamenii s i “Prinde i-i, nu-i l sa i sscape!”

Când oamenii au auzit ordinul erifului i au v zut pericolul în care se g seau cei de lâng martiri, au alergat într-un suflet la ei i i-au înconjurat din toate p r ile, pentru a -i ap ra ascunzându-i în mul ime.

V zând acest lucru eriful i-a l sat în pace i nu a mai arestat pe nimeni. S-a dat foc rugului i cele dou suflete de erou au sc pat în mijlocul fl c rilor trecând dincolo de puterea r ut ii umane.

Thomas Hudson

Thomas Hudson a fost de meserie fabricant de m nu i i a tr it în ora ul Ailesham din Norfolk. De i nu a fost un om cu mult educa ie, cerceta asiduu Biblia i predica


Pagina 106

duminicile oric rui vecin care era doritor s asculte, citindu-se i apoi explicându-se Biblia.

Când regina Maria i-a început domnirea, to i predicatorii nelicen ia i care predicau oamenilor au devenit oameni cu soarta pecetluit . Hudson ar fi fost printre primii oameni aresta i i întemni a i dac n-ar fi fugit de acas . El a plecat în Suffolk i a reu it s evite arestarea sa schimbându- i mereu locul. Îns dup un timp dorin a sa de a- i vedea so ia i familia a devenit atât de puternic încât n-a mai putut sta deoparte i în ciuda pericolului s-a dus acas . În curând a auzit c du manii lui au aflat de întoarcerea sa acas , a a c i-a p r sit ascunz toarea i a intrat în ora , ceea ce a dus la arestarea sa.

Episcopul l-a întrebat pe Hudson cu privire la multe lucruri, la care el a r spuns cu sinceritate i de i nu a fost un om educat, argumentele sale au fost foarte puternice. V zând c nu ajunge nic ieri cu acest om, episcopul l-a condamnat i l-a trimis la închisoare.

Thomas Hudson a fost scos din închisoare i dus înt-un loc numit Groapa Lolardului, imediat lâng gardul episcopului din Norwich, în ziua de 19 mai 1558. Lâng el se mai aflau al i doi condamna i. Chiar înainte de a se strânge lan ul în jurul pieptului s u,Hudson s-a aplecat, s-a strecurat pe sub lan i s-a pus mai într-o parte. Lucrul acesta i-a f cut pe mul i s cread c va abjura sau c a vrut s cear binecuvântarea p rin ilors i dar nimeni nu tia motivul real: Hudson a fost cople it brusc de îndoieli i i- a sim itcredin a sl bit . De aceea nu dorea s moar fiind în aceast stare i s-a pus pe genunchi i s-a rugat la Dumnezeu, care i-a trimis mângâiere. Apoi s-a ridicat din nou, plin de bucurie ca un om ren scut i a strigat: “Acum sunt tare, slav Domnului i nu-mi mai pas de ce pot oamenii s -mi fac !”

Urcat pe rug din nou, i-a pus lan ul în jurul s u i au fost ar i pe rug to i trei împreun .

Povestea episcopului Bonner

Edmund Bonner, Episcopul Londrei, care a jucat un rol proeminent în prigonirea protestan ilor în perioada domniei reginei Maria, s-a n scut la Hanlex, în Worcestershire, în jurul anului 1500. El a fost educat la Oxford i dup ce a fost primit în slujba preo iei, a intrat în personalul casei cardinalului Wolsey.

În toat perioada domniei regelui Henric Bonner p rea a fi foarte sincer în opozi ia sa fa de Pap i sprijinirea Reformei. Oricum, la moartea regelui Henric a refuzat sdepun jur mântul pentru regele Edward i a fost trimis în închisoare unde a stat pâna c zut de acord s se supun noului rege. A fost eliberat dar mai târziu a fost întemni at din nou, de data aceasta pân la urcarea reginei Maria pe tron.

Regina a v zut în Bonner exact omul de care avea nevoie, care s-a aruncat în activitatea de persecutare a protestan ilor cu toat energia sa. Se spune c dou sute de martiri din vremea aceea au fost judeca i i condamna i de el însu i. Bonner era un om dur i înc p ânat care nu avea mil fa de cei care îi erau adu i în fa . Nu era satisf cut decât de supunerea total i mania sa împotriva ereziilor a mers pân acolo încât se spune c a cerut s i se aduc vergi cu care i-a b tut el însu i pe martorii înc p âna i, i lucrul acesta s-a întâmplat de mai multe ori.


Pagina 107

Când a urmat regina Elisabeta la tron, Bonner a fost singurul pe care ea nu l-a agreat il-a trimis în închisoare în al doilea an al domniei sale pentru c nu a vrut s-o accepte drept cap al Bisericii Angliei. Bonner a r mas zece ani în închisoare i a murit acolo în suferin i nefericire, la vârsta de aptezeci de ani. De i nimeni nu l-a mai v zut timp de zece ani, amintirea sa era atât de proasp t i era atât de mult urât de oameni încât a trebuit s fie îngropat în miez de noapte pentru a se evita o r zmeri .

Moartea reginei Maria

Regina Maria a murit în 17 noiembrie, la ora patru diminea a dup o suferinîndelungat , l sându- i trupul pe mâna naturii i regatul pe mâna surorii sale Elisabeta.

Auzind oftatul ei înainte s moar , consiliul a întrebat-o dac este trist din cauza mor iiso ului ei. “Da, s-ar putea s fie una din cauze, dar nu este rana cea mai mare care îmi str pungemintea ap sat ” a r spuns ea.

Nici un alt cap încoronat al Angliei nu a v rsat atât de mult sânge în vreme de pace cât a v rsat ea în patru ani, spânzurând, decapitând, arzând pe rug i întemni ând englezi care erau ni te cre tini buni. Când a început s râvneasc coroana i a promis c va r mâne la credin a i religia lui Edward, Dumnezeu era cu ea i a adus-o pe tron prin eforturile protestan ilor, îns dup aceea i-a înc lcat promisiunea f cut lui Dumnezeu i oamenilor, s-a aliat cu Stephen Gardiner i i-a l sat suprema ia în favoarea Papei.

Atunci Dumnezeu a p r sit-o i nimic din ce a mai f cut dup aceea nu a putut prospera.

În schimb s-a c s torit cu regele Filip i a supus Anglia unui str in; împreun cu Filip a venit Papa i misele, c lug rii i c lug ri ele dar totu i Dumnezeu a împiedicat-o s - iurmeze propriile sale c i. Nici o femeie nu a fost mai dezam git ca Maria când a v zutc nu poate avea copii, chiar ajutat de rug ciunile Bisericii Catolice. Se p rea c nu poate s câ tige bun voin a lui Dumnezeu i nici inima supu ilor s i sau dragostea so ului ei.

Pân la urm , când nimic nu o mai putea face s opreasc tirania preo ilor i s -i scape pe supu ii care erau zilnic du i ca oile la m cel rie, Dumnezeu i-a g sit pl cerea a-i curma st pânirea prin moarte, d ruind tronul ei alcuitva dup ce ea a domnit timp de cinci ani i cinci luni.

Men ionez aceast domnie nefericit a reginei Maria nu ca s-o îndep rtez din locul ei la care a fost chemat de c tre Dumnezeu ci ca s avertizez to i b rba ii i toate femeile din pozi ii de conducere care prigonesc Biserica lui Cristos i vars sângele cre tinilor,pentru ca s nu se împiedice de aceea i piatr de care s-a împiedicat evreimea care L-a prigonit pe Cristos i Biserica Sa, spre propria lor nimicire.

Regina Elisabeta

Se pare c moartea reginei Maria a îndep rtat un nor negru amenin tor, care timp de cinci ani atârna ca un val deasupra Angliei. Încoronarea Elisabetei a fost primit cu bucurie de c tre protestan i i toate suferin ele îndurate de ei în timpul domniei anterioare sângeroase au fost uitate o clip în n dejdea c vor veni zile mai bune.


Pagina 108

Îns regina Elisabeta iubea la fel de mult puterea cum a iubit-i tat l ei, regele Henris al Viii-lea i nu a avut de gând s fie mai prejos decât el în conducerea absolut a bisericii i a statului. S-au emis în grab legi care o numeau c petenia suprem a bisericii i a

na iunii, i a fost împuternicit s creeze o înalt comisie sau tribunal care s judece pe cei care au fost acuza i c nu luau parte la slujbele Bisericii Angliei. Puterea acestui tribunal se întindea peste toat ara, st pânind atât asupra preo imii cât i a poporului. Oricare trei membrii ai acestui tribunal puteau lua m suri ca s descopere, citând martori, sau folosind alte mijloace, pe oricine care vorbea împotriva suprema iei reginei sau refuza s respecte forma de închinare întrodus în biseric . Ei aveau puterea sinvestigheze orice afirma ie eretic , s caute c r i sau scrieri care incitau la revolt , sjudece toate cazurile de lips voit de la slujbele bisericii i s pedepseasc pe cei care înc lcau astfel legea dându-le amenzi.

Dup cum se vede, libertatea religioas a a cum o cunoa tem noi ast zi era la fel de departe de a fi realizat ca întotdeauna. A trebuit s treac mai mult de un secol pentru ca persecu ia s înceteze pe deplin i ca legiferarea Actului de Toleran s instaureze în mod des vâr it libertatea de închinare în Anglia. Îns cel pu in Elisabeta nu era crudi aversiunea ei fa de sânge a fost o însu ire caracteristic ei, în total opozi ie cu

firea Mariei.

Rugurile cumplite au mai ars un timp în Spania i în inuturile aflate sub puterea ei, dar în Anglia istoria martirajului a fost încheiat odat cu încheierea domniei reginei Maria.

Date post:	21-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	18 times
Download:	2 times

OK Istoria Martirilor de John Foxe Ä‚Ë Ă˘â€šÂ¬Ă˘â‚¬Ĺ› Cap 1-2 · Allen Munt,...

Documents