e in 1/13 si 15/27 a lunei. — Tretiulu pre unu anu e 4 ti., \/2 anu 2 ti. pentru Romani'a pre auu 10 franci — lei noi.
O . A J 3 - A » T O : E 3 I ' - A » . • - Stndiu sociala premiatn en 100 franci.
(Urmare.)
Nedrosaiidn-co nici unu actu de căsătoria la Romani nu se putea distinge cte coîfcub'inăgni de câtu prin caracterulu si purtarea femeii: Unde se vedea o femeie modesta, mandra, de rolulu ei inaltu, demna, laboriosa, simpla in nobleti'a ei, acolo eră de siguru soci'â**legi-gitima, unde din contra se intâlneâ nemoderati'a, luxulu, strabalarea in caracteri si maniere acolo eră concubina fora pudore. Se pare ca înainte de Justinianu pentru a se evita confusi'a s'ar' ti dresatu ore-care „dotalia instrumenta," pe care inse acestu Imperatu nu l'ar fi consideraţii câ neaperatu, ci acest'a se pretindea numai inaltiloru funcţionari.
• Casatori'a la Romani, exceptandu timpurile de caşuri de fortia maiora ca răpirea Sabineloru etc. se făceai prin consimtieinontulu tatălui1) care 'si logodea co-pilulu inca de micu, -) apoi mai târdiu se cerea si con-
siinticmeutulu celoru ce se căsătoria si in fine louile
') Si codnlu nostru in casu de divergintia intre părinţi se nmltiumesce numai cu conslmtiementulu tatălui pe candu ar' trebui se se ticna multu >ema de opinia mumii, ea cu dragostea ei materna, ni petrunderea ei prevedietore cunoscc mai bene ce convine copilului ei.
2) Romanii dedeu miresei, — ca si adi pe unde e in usu logodna, — unu inelu, numai ca vechiulu inelu de logodna alu miresei Romane eră de feru. Grecii n'aveu in usu logodna. Adi c mai in tuta Europ'a si in Unele parti are caractern legalu. Pe alocurea a inceputu a dispare. La noi in classa inteligenta au inceputu a esî din moda cărţile de fidantiare; unii dau inelele de schimbu după formele civile de căsătoria, alţii la biserica, er' alţii chiar' după ce făcu vorbele de insuratore, inse mai pretutindeni nu se mai făcu logodn" cu sgomotu si emfasa. Orientulu totu are acesta formula care precede casatori'a; asemenea Occi-dentulu inca n'a parasitu-o de totu.
Centra cinci coftdl e putea «*ea-toria si adică 1-a fetele se aibă celu puciuu 21 ani, epoca la care se dieeâ a fi nobile si baiatulu $4 fia ajunsu la pubertate care se lasâ la inceputu la voi'a tatălui care declara pre fiiulu sen barbatu cându î-i conferea tog'a virila la serbatdrea in ondrea dieului Liberu si Libera in 17 Martin, aceştia erau intre altele dieii fecundităţii; mai in urma si apoi si sub Justinianu etatea pubertăţii pentru barbatu fii cea de 14 ani. 2-a se con-simtia la casatori'a lorii cei ce se casatorescu, prin urmare se fie nefortiati de nimeni si cu mintea intriga. 3-a Se consimtia la casatori'a loru tatalu de familia, daca fiiulu e inca sub puterea s'a: asia jurisconsultulu Paulu in „De ritu nupt dîce: Nuptiae coiisistere; nou potesţ inşi consentiant omnes: id est qui coeunt, quo-rumque in potestate sunt," l) Cu tote astea legea pro-tege pre cei ce voru a se casatori; asia daca unu părinte refusa cu obstinentia fiiulu seu nu remane prin acesta in trista stare a celibatului, dar' casatori'a lui are câ se dîcemu asia efecte legale numai după ce a esitu de sub patria pothtas er' părintele e detoriu se-si doteze copilulu. legea 'Iu obliga, - - s i in acestu casu. In dreptulu nostru civilii care a adoptaţii multe articole duna codulu Fraucesu legea nu obliga pe părinţi a-si dotă copii nesupuşi. Art, 204 din cod. Napoleonii dîce
,,L' enfant n'a 'pas d'activu contre ses pere et mire pour un etablisement par mariage ou autrement." 4-a Na se potea face la Romani o căsătoria deca deja exista alta, adecă acelu care voia maritagiulu [deca mai contractase altulu trebuia se na divorciatu ; poligami'a a fostu condeninata si intiierata de [Romani, asia e notatu de infamia acelu care e culpabilii de bigamii si in Parâ-frasele lui Teofllu, celebru profesorii la Constautiuopolu, umilii din cei siesespre-diece membri cari au lucraţii sub presiedinti'a lui Trebonianu la C o d e x j u s t i n i -a n e u s se gasesce la cap. X. §§ 6—7 ca „sociulu condamnata pentru bigamia se pedepsesce cu morte. 5-a conditiune in fine pentru o căsătoria valabila la Romani ent capacitatea resultata din positiunea sociala si morala a acelui'a ce voiesce a contractă căsătoria, ceea ce in dreptulu Romaniloru porta numele de conubium. Asia d. e. din causa de rudenia intre nepotu si matusia, un chiu si nopota, socra si nora etc. nu exista conubium seu facultatea de a se potea casatori împreuna; din causa de positia sociala intre unu plebeu si o patriciaua; in vremea mai vechie, — intre sclava si cela nascutu liberii ori ingenuu, eiunu diceu străbunii uostrii; din causa de positiune in stătu intre unu străinii si o ce-tationa Romana si vice-versa nu exista conubium si deci copii esiti din asemenea casatorii nu aveu drepturile acelor'a ai canini părinţi unindu-se unulii altui'a aru
e Pentn tubium de c
„justum matrimonum" său Justae nuptiae." Mhvs'a aJu ii! apari i bărbatului seu e pri
mita aci „arqua et ignis" adecă ea couditiunea lui, trece in famili'a lui si participa la tote ale lui; numai con-cubin'a nu ia parte la onorurile celui ce o intretiene si nici couditiunea lui nici aceea-si positia iu societate că soci'a legitima. Eta defiuitiuiiea căsătoriei la Romani după inodestinu: „Nuptiae suntu conjunctio maris et femine et cousortiuni omnis vitae, divini et huniani ju-ris coajmunicatio." Mai târdiu inse, sub Chrestinismu lustiuiauu o definesce după cum urmedia, din causa ca dispăruseră dieii: „Nuptiae sine jiiiatrimonium est viri et mulier conjunctio, individualii vitae consuetudinein continens." Prin căsătoria femeia Romana trecea sub puterea bărbatului i n ni a n u s esiâ adecă de sub tutel'a tatălui; erau inse si casatorii iu cari prin dre-cari procedări, — dintre cari uu'a eră se lipsesca trei nopţi pe reudu din cas'a bărbatului in auulu dintâiu alu căsătoriei, — femeia nu trecea in n i a n u s m a r i t i ci reniauea totu in famili'a ei. Cu tote estca totu sub tutela era in ambele caşuri. Deca inse legea o desmosteneâ de tote drepturile, consideraţia ce i se dădea iu camiuu si iu societate o despăgubea de nedreptatea codului. Obice-iulu făcea pre femeie egala bărbatului in căsnicia si precumu fii unu P a t e r fa m i i i as , femeile Romane
adeverate matrone capelară numele onoraţii de M a t e r f a m i l i as, nume ce nu se dedea ori cărei femei, ci numai celoru ce cu demnitate ,de femeia se sciau ridică la înălţimea missiunii lorii. In L. 46 §. 1 I). De verbi signific: Ulpianu se exprima astfeliu iu acesta priviutia: „Matrem familias accipere debemus eain que nou inhouestu virit: matrem euim familias a coeteris femiuis mores discernuit atque separaut." Candu inse bunele moravuri sburara din piiternic'a imperatia seinul cum femee si căsătoria cadiura din prestigiulu lorii si Augustu iu vauu decreteza legi, incuragiadia pre cei ce se însorii, restringe pe celibatari inse tdte fora nici unu efectu. Candu o mesura e luata tardiu ea nu mai pdte nimicii. Candu unu poporu a luatu calea spre povîrnire merge repede câ-ci merge in josu si iu josu si aluneca iute. Scimu ca pana la o vreme numai palnicii in Roni'a
I aveu dreptu la casatori'a con f a r r e a t i o seu cu ore-j cari formule religiose pe candu biat'a plebe diferea pa-
reca n'aru fi fostu totu omu si omu; der' asemenea scimu cum si ea 'si capeta acestu dreptu si ca sul) Tiberiu numai casatori'a confarreatio se seversiă de catra preoţii numiţi F l a m i n e s d i a l e s , adecă preoţi lui Joue Capitolinu. Totu sub Tiberiu supunerea femeii de catra barbatu iucepii a se numi h o r i d a a n t i q u i t a s si
j din ce in ce sub Imperatii Chrestiui se facura paşi iu îmbunătăţirea si a căsătoriei si a femeii si a copiiJoru. Asia
utelui dreptulu de asupra vietiei copiiloru si acela de a mai putea se le disolve casatori'a repudiiudu
îiTii seu, asemenea si bărbatului pe acel'a de iemei'a iu tutel'a cuiva prin testamentu ; in-
cetu dar totu-si se merse iuainte spre lumina. ..Dans leschutes du droit aien u'est desespere" (Hugo, l'amee terrible). luceimra reforme mai echitabile ori mai bine dîsu ârjf.10 TiviorsQcop cumu le ar' numi Denis d'Alicarnas.
La Romani eră interdîsa casatori'a iutre rudele de aprope. Nu mai vorbimu de fraţi câ-ci numai la Judani si la regi destrăbălaţi că unu Ptolomeu alu Egiptului s'a vediutu neruşinarea de a se insură fratele cu sor'a lui; Romanii respectară legaturile de rudenia de aprope fia de sânge, fia cumu dîceinu adi rudenia prin aliantia; esceptiunile triste suntu forte rari si deca se întâmpla e numai nobilimea care in orgiile ei uita drepturile naturii si ale omeniloru si calea legi si oinenesci si divine. Poporalii ori-caudu si ori unde a fostu [mai moralii, si mai ruşinoşii de neciiviintie si de si totu-de-a-una lui i s'a scrisu pre gruinadi:
,,Sic vos non vobis înellificatis apes, Sic vos non vobis indificatis aves, Sic vos non vobis vellera fertis oves, Sic vos non vobis fertis aratra boves!" elu inse
a pastatu pretutindeni limb'a si (latinele naţiei in care se cunosce trecutulu si se oglindesce viitoriulu. (Va urmă).
De cbuie luni, de candu erau căsătoriţi, Luculus si Jolău percursera mai fote tienuturile alpice. De pre-sinte s'aflâu de câtva tempu in Geneva si asia se vede, câ Jolau se semtieâ aici forte bine, pentru câ ori de câte ori î-i dîceâ barbatulu ei ca ar' fi tempulu de a plecă catra casa, ea protestă, dicuudu, câ are de gandu a mai sta vre-o câteva septemaui iu părţile acestea.
Iuchiriaserâ villa „Eldorado- de unde li se deschidea o privelisce pitoresca asupr'a muntiloru si a minunatului lacu.
Impressiunabil'a anima a lui Luculus se inveseli, nisuindu a urma fidelu devisei ce 'si impusese, a profita de tote bucuriile ce i se voru oferi.
Jolău nu impartasiă entusiasmulu sociului ei. — Pentru dens'a o toaletta eleganta, gătita după cea mai noua fantasie a modei, avea mai mare pretiti decâtu totu tienutulu romanticii, si vedeţi totu nu se pol ea despart! de Genev'a.
Iutr'o dî, de catra stka, Banatiauu luă o luntritia si 'si conduse nevast'a la plimbare pe lacu.
Suprafaci'a acestui'a eră liniscita si valurile-i vinete că turcuasulu ; verfurile indepartate ale muntiloru se desemnau in conture intunecose si plaiulu intreeii. erâ inveluitu intr'unu ţinu vaporii rosiu-violetu, ce ade-meniâ 6re-cumu semtîrile omenesci la o dulce melancolie.
Liniscea ce domnia, eră tăiata numai prin bătătura vesleloru in undele curate si prin echoulu unei musici indepartate care se resfrângeâ in und'a apei câ si unu tunetu usioru.
Luculus siedeâ la pici6rele nevestei s'ale, sufletulu lui petrecea iu visări si sondă după ce'a ce Par poteâ ferici.
Si par' ca ar' fi aflatu-o, câ-ci de-odata semtî unu doru nespusu — dorulu de a iubi si-a fi iubitu.
începu deci a vorbi Jolanei de amoru; ea părea inse a-si indreptâ atenţiunea spre cavalerulu carele trecea in gondola pe lângă densii.
Incetu incetu lun'a si stelele se iviâu pre ceriu si aruncau un'a câte un'a stropuri aurite in ap'a limpede, incâtu in scurtu părea, ca [in fundulu lacului e serbatore si ca dînele lui au aprinsu t6te luminele in castelurile loru de cristalu.
Luculus redesceptatu prin atât'a frumsetia, intinse mân'a pe după tali'a svelta a nevestei sale tragundu-o spre peptulu seu si sarutându-o. Elu prodiga inse aceste desmierdari pe o statua rece.
— Tu nu me iubesci de locu î-i dîse elu apoi cu amaratiune, — totu-de-a-un'a esci distrasa cându 'ti vor-bescu.
— Piogute taci, —• fii respuusulu indoleutu — dora nu o se tândalescu totu de amoru, ast'a-i degustători». Amu eu alte gânduri mai importante...
— Ce felin, de esemplu ? — iutrebâ elu muşcau-du-si busale.
— E bine, scii câ barones'a Rentei dela noi, iuca se afla aici; dens'a rai-a spusu ca au facutu cunoscintia
I contesei Yaller, carea a si iuvitatu-o la seratele ei. Fi-induca Genfulu este monotonii si 'lu-aflu bnrge*as, si pentru că se nu me urescu aici, — asiu vrea se-mi câs-
j cigu intrare in societatea de elita a contesei. — Pre ce cale? - - Barones'a 'mi promise ea me vă presentâ con
tesei. — Si apoi ? . . . — Voiu fi si eu invitata de catra dens 'a; . . . câ-ci
sperii, ca n'amu venitu aici se-admiru numai lun'a sr munţii, — de-aeestea amu vediutu destulu acum.. .
— Ast'a e to tu . . . nu mai doresci inca cev'a? — intrebâ elu desillusionatu.
Luculus tăcu si se cufunda de nou in gândiri, — nu inse asia vesele câ mai inainte. Miragiele fantasiei sale î-i aretâu acumu nisce ochi vineţi, peru galbenu si buse mici roşii, ce densulu .sărutase odată si care î-i surideâu amorosu. Peptulu i-se strinse intieleguudu la momentu, ca pe pamentulu acest'a esista doue feliuri de pecatosi si anume: — o nartc ce 'si irf rpeni-"- —* târdîu eV alta parte o formeza acei'a pre cari mân'a Nemeşei î-i ajunge numai decâtu.
Recunoscu, ca densulu apartiâneâ acestora din urma.
Contes'a Valleru eră polona de uascere, cam de 40 ani si inca frumosa. Avea unu singurii fiiuf pe care 'Iu iubiâ si 'Iu crescu cu cea mai mare ingrigire.
Dens'a remase de multu veduva si de atunci in-c<3ce afecţiunile i-se concentrau in Georges, in carele 'si pusese tota speranti'a si bucuri'a.
Cu tote câ fiiulu ei avea deja 20 ani, totusiu ea nu-lu lasă de lângă sine de tema, câ se nu se strice; pentru-ca descoperi intr'eusulu trasuri din caracterulu bărbatului ei, cu carele nu prea fusese fericita. Energi'â ei uisuiâ deci a paralisâ desvoltarea a totu ce ar' fi viciosu in copilulu ei.
Idealista, de natura entusiasta, câ t6te polonele ea eră dintre acele femei ce sciu iubi cu căldura patri'a loru; nu incetâ de a visă despre mandrulu trecuţii alu Poloniei si de-a formă sperantie mari pentru viitoriulu si reinviarea ei.
Voia a sădi si in fiiulu seu acestu zelu ; silintiele inse i s'aretâu zadarnice, câ-ci plăcerile lumesci umpleau tota fiinti'a lui nelasandu multu locu altoru aspiratiuni mai inalte.
Contes'a nu prea mergea nicairi, — inse in villa, ce eră proprietatea s'a si unde veniâ a petrece verile,.
arangiă cuie-o convenire, v.rieudu astfeliu a procură dis-tracliuni iui Georges si alu (iesdaunâ incâtva pentru retragerea dintre tinerii de vrest'a lui.
Ea era mare nloinagiara si mulţi unguri ce petreceau in Geneva, frecuenfau saldnele ei.
Deci ea primi cu afabilitate si pe Jolân. l-'ari'a provocator;1 a acestei'a. prinsa a iueUFagiâ
pe Georges si elu nu iatârdîâ a se aniorisâ de ea si l'ara a bănui baremi muma-sa. deveni cavaleruiu ei. — Er' Jolau, s;> pricepea, a esplotâ acesta, inima de copilit.
Xu sa multiemia inse cu atât'a. Faeftndu dese es-cursiuni prin giuru, ea era iucungiurata de cunoscinlie noi. mii toţi bărbaţi, vorbindu cu preferintia acuşi cu unulu acuşi cu altulu, ce'a ce neliuisceâ mulţii pe te-nerulu Georges
Er' Luculiis?... Elu incepeâ a dovedi cea mai mare nepăsare facia de coaduit'a si capriciile ei, cau-tâudu-si distincţie la mis'a de jocu.
Astfeliu fie-care di adăugea câte-o petra la zidulu ce avea se-i înstrăineze de catra olalta.
Krâ -'<> Augustu, dî de receptiuue in cas'a contesei Y al Ier.
Cunoscuţii se aflau deja de facia, numai parecbi'a "• , ; " ' " lip
urni artiştii din Budapest'a, »isţ.
i E ne contestabil u — continua ea — ca music'a ma-
giaia se rteoşehesce multti de cea polona. Cea de-ântâiu posiede unu focu deosebita ce petrunde si atitia nemijlociţii iiiim'a omului. Adu inse, ca cu tdte acestea. ambele an in ca-raetaruju lorii o trăsura coama» si anume ace'a. ca in cântecele dvcistre magiare jaeu totu atâtea lacremi câtii in ale ndstre slave: numai câtu ritmurile slavice suatu de si mai monotone dar' mai durerd.se inca. Câ-ci pana ce iii music'a nţagiaia veseli'a cu tristeti'a ]tar' a ii ia lupta continua, far' a sci care din doue este iiivin aţdre, iutr'atât'a veseli'a niusice' slave este partea cea, mai slaba, câ-ci ea cedeza locuia seu totu-de-a-uira melancoliei.
— Aveţi dreptate, contesa, — respunse aciiniu su-ridieudu pia.uis.tnru Honav, — ca dieu, cu music'a iids-tra nu sciinu nici odaia de ce se ne tieiiemu: se plân-gemu ori se ne bucurainu V... De ace'a, noi crediuramu de bine, a face amenddue de-odata,... de aci vine pote si dîcatorea câ: — ..plângendu se veselesee magiarulu."
— Georges, — grai contesa, — duîe esecuta pe pianu | ies'a mea favorita „impromtir de Chopin.
Teuerulu se tresari câ din somau; era vidîbilu, ca cererea mamei iui î-i causâ neplăcere, câ-ci elu se-află departe cu spiritulu.
Coutes'a observă ueiiniscea lui. — Vedea câ de doue septemâţii iucdce, elu se schimbase; acu era totu distrasa si impotrivitoriu, — si biat'a mama studiu si
i sonda mereu caus'a astei strămutări. Georges voii tocmai a se apropia de pianu. cându
Jolău cu barbatulu seu intrară iu salonu. La vederea ei, tinerulu conte rosî câ o teta mare,
— ce'a ce nu incungiurâ atenţiunea mumei lui. Jolân prospiciâ frumosu; eleganta câ totu-de-a-un'a.
Inse farnieculu ei se marginea numai ia esteriorulu ei; câ-ci manierele ei nu prea erau potrivite saldGeloru de lumea mare. Cu tdte acestea, ea se dedaşe aqasa in orasielulu din Ardealu, a ti privita de catra cousâageai si cunoscuţi, câ dama mare come ii fant: si allurele-i afectate de nemesitia bogata din proviucia dovedlâu, ca ea 'si câscigase deja simpathii forte iualte pentru sine.
Georges esecutâ minuuatulu „imiiroratu" tara nici unu semtieinentu. Pe faci'a contesei se vedea neinul-tiemirea.
— De alta data cântai mai frumosu acesta piesa, j — 'iu interpelă munia-s'a,
— Si-a pierduţii efectulu pentru mine tocmai pen-tru-câ o cântu prea desu.
— Inse fruniosulu, bunulu, n'ar' trebui se pierdu din interesu nici odată, inaintea aimeaui.
' • •• l i i " ' " > i i f •>
le Jolân • • ' > ' ;
mite pan ;
din isvmera. 1 oti In a rea curgea elocinte de pe busale lui si in tienut'a lui se manifesta Imiscea si legeritatea unui gentilomii. Cu câtu densulu câscigâ inse simpathi'a contesei Yallcr, cu atâtu uevast'a lui i-i desceptâ neinrreiţere. I'riviâ cu ore-care nelinisce la ea, parendu-i-so ca dens'a s'ar' ocupa prea înultu de Georges alu ei.
— Totusiu ea nu va avea iutentiuni de seducere — cugeta iară nobil'a mama — avendu asia unu bărbaţii frumosu si cu spiritU, si riindu măritata abia de câteva luni . . .
Societatea projectâ pentru septeaiâa'ă urniatdre o e.şcursiuiie mare pe Mont-Iîîanc.
Georges crediendu acumu a nu ti de nimenea oh* servatu. dise iucetn catra Jolân:
— Desperasemi deja câ nu mai veniţi:... eri si alalta eri nu fe-aniu vediutu.. . amu fostu si in vill'a dtale si mi s'a spusu ca ai esitu. Nu-i frumosu se laşi pe ciuev'a a suferi atât'a după dt 'a . . .
— A uu-ti credit, — reflectă .Tolănii cu unu su-risu provocatoriu, — uitaşi, ca numai pucinu mai in-nainte dadusi certificata de gustulu scliiinbatoriu alu dt 'ale. . . si eu cugetu, ca omenii cari se satura iute de o piesa de a lui Chopiau deca o audu mulţii . . . acei'a
se potu ingrata urî si de o persana pe carea o vedu adese ori . . .
— Madame,— dîse Georges cu unu melange de bucurie si tristetia — te asiguru ca nu merita astfeliu de judecata din partea dt'ale. Cu tote acestea, 'ti mar-turisescu, ca pe câtu me superi pe atâtu me îmbucuri cu acesta injustiţie;... si pe cum 'ti plăcii a intorce in contr'a mea taisiulu proprieloru mele cuvinte, asiâ făcu eu acumu... tragtindu din vorbele dt'ale o conclu-sie magulitore pentru mine... ca adecă: o dama tenera, frumosa, nu pote se vre câ se i-se urască vre-unui in-dividu de ea, deca acest'a nu-i mai este indiferente... Si de"ca lucrulu ar' fi asiâ atunci eu asiu fi celu mai fe-ricitu omu din lume!...
Faci'a juvenila a contelui, nu lasâ a presupune atât'a indrasne'la de Don-Juan.
Jolâu 'si musca busale, se vedea prinsa in cursa; inse o cursa ac^st'a, aruncata de ea singura, in care ar' fi si remasu bucuroşii.
Contes'a 'si perdîi pacienti'a vediendu-i eonversându asiâ îndelungii la olalta; deci, pentru câ se-i intrerumpa, se adresa catra Jolân:
— Dna Banatianu, dar câtu tempu veţi mai re-mâne in Geneva?
Jolân, carei'a i-ar' fi placutu a stâ câtu de multa inca iu acestu orasiu, respunse cu regretu:
— Erâ se plecamu preste trei dile... inse de-6rece, dvostre ati propusu o escursiune atâtu de interesanta,
— Da, numai deca ne va fi cu potensia — objectâ acumu Luculus cam contrariaţii, — inse e mai verosi-milu ca vomu pleca, pentruca afaceri grabnice me chiama catra casa.
Georges se înflăcăra de necasu la audiulu acestoru cuvinte, dar câ se disimuleze se silf a dîce in tonu glumetiu:
— Nu, dle Banatianu, nu se pote câ se reintorci din Svitier'a a-casa, fara a sui pe Mont-Blanc, macaru pana la brîulu lui, — cine merge la Roma trebue se vedia pre pap'a...
— Cu tote aceste, eu nu Fam vediutu cându amu fostu acolo — respunse Banatianu.
— Ai remasu deci nebinecuventatu — dîse Georges cu limbutîe.
— Da — — afirmă Luculus ochindu fara voie, cu unu surisu amaru pe nevasta-sa.
Si pe obrazii acestei'a inca se revarsă, câ prin iustiuctu, unu purpuru usioru.
— Cându potu se me intâlnescu cu dumneata numai intre patru ocbi ? — întrebă Georges incetu pe Jolân.
— Mâne sera; barbatulu meu merge la cârti, si eu o se fiu singura, — fu respunsulu nesocotitu.
(Ya urma.) Lucreti'a C. Olariu.
5—-»<Sf§§*K-~3
La umbra lui TUDORU VLADIMIRESCU. (Câ omagiu dorobanţ i lor^ Gorjeni.)
Opresce-te o clipa, umbra neperitâre, Asculta, colea, 'n vale, acelu murmuru voiosu întreba, de ce Gorjulu e pusu in serbatore... ? De ce clopotulu suna si ceriu-i maestosu,..?
Adi, măreţia umbra, Gorjenii vin din oste; Pe fruntea loru se vede triumfulu cu amarul . . . Carpatii si cu Jiulu, păduri, câmpii si coste, Cu populu 'mpreuna, salut' bravii ce-aparu.
Femeile arunca ghirlande 'n a loru cale, Si lacremile abunda, iu ochii semtîtori; Atinşi ei le suride, si 6rele fatale, 'Su-uitate pentru densii; câ-ci vinu biruitori...
Ce privelişti duiose! Colea, vedi o sorora Mai incolo, betrâne privindu pe fii loru; Dincoce, o soţie ce soşiulu 'si ad6ra; Toţi cautu uuii la alţii c'un tainicu si lungu doru.
Primiţi o salutare din inima dictata 0 voi feciori de eroi ce-atât'a v'ati distinsu, Portati in vecinicie resplata meritata: Kespectulu si Triumfulu ce fruntea v'au incinsu.
1878. Aug. 10. Pau l ina O. Z. Rovinar-u.
IF'ericirea, ? Ci ca fericirea-i tienta Catra care nisuiescu Milionele de omeni, Ce pamentu-'lu locuiescu !
Ore dreptu asiâ se fie ? Se o spună, cine scie !
Pâlcuri, pâlcuri desbinate — Pe ânguste cai si late: Intr'o parte, intr'a tri'a, Intr'a diecea, intr'a mii'a'— Curge greulu loru siuvoiu Pe pamentulu musînoiu; Si câţi stropi, atâtea unde, Câte unde,—atâtea valuri, Unulu pe altulu se cufunde, Se-lu arunce dintre maluri Vecinicu ele s'opintescu.
Munca, lupta si răbdare, Eta stupulu cu dulcetia Pentru celu ce vrea se guste Fericirea in vietia !!
Nu cercă deci mei romane, Se-ti ascerni cu flori culcusiulu-Si-ale desfatarei dîle Se le numeri cu rebusiulu:
Ci muncesce, lupta, rabdă Dî si nopte neincetatu — Câ-ci acesta-i moscenirea Ce stremosii ti-au lasatu!! —
Grigi de-ti lasă moscenirea Timpuriloru viitore, însoţ i ta Ia totu pasiulu De-a „faptei" scumpa flore,
Si atunci sosi-va or'a Ce departe credu ca nu-i : Cându fer:ce-a fi românulu Cumu n'a fostu elu de cându-i!!
CX. M o r a r i u .
RENASCEREA LIMBEI ROMANESCI in vorbire si scriere.
P A R T E A A DOU'A.
înnoiri in scriere. XIV. Peripeţiile ortografiei rom. cu litere lat. dela a.
1821 până la comisiunile filolcgico-ortografiee din 1858—60.
(Urmare din nru o.)
124. In restem]mlu din titlu scrierea limbei romaneşti cu litere străbune câştiga pe dî ce merge totu mai multu tereuu, atâtu la Romanii de diucoce, câtu sî la cei dincolo de Carpati. Nu-i mirare. Sufla potinte spiretulu tempuluî celui mai nou. Prin evenimentele din Moldo-romani'a template la a. 1821 sî cei următori ro-manimea mai in generalitate fii fedesceptata din letargi'a secularia, redesceptata la cohscientia-de-sene natiunale la aducerea-aminte de ce a fostu ea odată si ce pote sî trebue se fia dins'a erasi. Se apropia cu paşi repedi, ha începea epoc'a primei infloriri a literaturei romane proprie, alesu in ramulu ei poeticii, care epoca cade sî e de a se pune, după noi, chiaru in acestu restimpu.
Estmodu sementi'a senienata de predecesori, sî des-clinitu de marii autesemnani din epoc'a premersa. începe a aduce frupte. Era cocerea acestor'a este multu ajutata prin capitalulu de scientia a cumu inmultîtu in sinulu natiunei rom., prin diuaristic'a rom. politica si scientifica Hferaria nascuuda, prin varie alte asiediamente culturali, alesu inse prin scolele de totu soiulu. mai multu au mai putinu numerose sî corespuudietorie, ce se infiintiedia in tempulu din vorba prin tote provin-ciele locuite de Romani. Bărbaţii corifei ai scientiei sî instructiuuei rom. era convinşi, că studiulu limbei na-tiunali si a gramaticei ei este neaperatu, este temeiulu invetianientului seriosu sî alu educatiuuei sanetose, ce e de a se dâ generatiuniloru fragede ale unui poporu, si câ drept'acea resultatele cercetariloru făcute pre te-renulu limbei rom. de cei cliiamati si aleşi trebuescu impartasîte in modulu seu sî iu mesura cuvenita sî fi-iloru Museloru rom. „Aceste gramatice — dîce bunaora
nemoritoriulu I. Eliade x) — n'au fostu destulu uumai se fia făcute, era de trebuintia sî de nevoia, câ se se pună sî in lucrare, dandu-se in manile copiiloru priu scole, si invetiatorii cu ei dimpreună după aceste gramatice se facă analisulu limbei (constructiunei) atâtu gramaticesce câtu sî logicesce."
Nu diace in scopulu nostru a ne ocupă la acestu locu de diecile de gramatice rom. scrise in acestu periodu in usulu scoleloru natiuuali de unu Const. Diaconoviciu Log'a, I. Eliade, Greg. Plesioianu, Georg. Seulescu, Georg. Golescu, Ioane Popu (care vediii vre 14 editiuni) sî alţii2); seu iu usulu Germauiloru de unu Andr. Clemens, S. Petri, Andr. Iszer 3) au in usulu Francesiloru de I. A. Vaillaut4) scl. Nu ne vomu ocupa mai pe largii nice de variele tractate gramaticali sî limbistice asupr'a graiului românii, publicate de unu I. C. Sclmller, Ioane Maiorescu, Thalson, Bas. Kopitar, Bruce-Whyte,5) sî inca de o ceta intrega de scrietori romani sî neromani. Ne vomu margini la misicamentele in privinti'a ortografiei rom. cu litere latine sî la cele mai însemnate lucubra-tiuui respective, trecundu fugitivii preste unele mai pu-einu memorabili, pr. preste ortografia episcopului I. Bobii din dictiouariulu seu, preste a protopopului Ni-colau Mânu,' D. Bocriu,6) sî alte asemeni.
125. Cunoscemu din cele precedenţi ortografi'a rom. cu litere lat. stabilita de P. Maiorii. Primulu carele a iufaciosiatu acea ortografia lumei literarie străine, scri-ondu latinesce gramatica mai vasta a limbei nostre, a
>) / . Eliade Gramat. rom., Bucuresci 1828, prefat. -) Const. Diaconoviciu Log'a prof. la scolele rom. preparând,
din Ai-adu, Gramat. romanesca, Bud'a 1823 ; Greg. Plesioianu (prof. la Craiov'a) începută de gram. rom., Sabiiu 182S sî 1833; Georg. Setdescu (prof. la gimn. din îasi) Gram. romanesea, Iaşi 2 torni; Observ^tiuni asupr'a limbei rom., Iaşi 1814 ; Georg. Golescu (boieriţi) Bagâri de sema asupr'a canoneloru gramaticei rom.. Bucu-curesci 1810—43, 4-u; lucra sî unu Dictiunariu rom. etimologicii; Ioane Popu (prof. gimn. in Bucuresci) Manualii de gramat. rom. pentru inceputori, Bucur. I. ed. 1836, XIV 1858.
3) Aixlr. (Siemens (preutu protestante in Bodu) Walachische Spraclilehre, Ofen 1823; Vocabulariu rom -germ. sî germ.-ram. cu cirilice sî litere lat., Sabiiu 1836 : S. Petri Kurzgefasste walach. Spraclilehre fiir Deutsche, Kronstadt 1845 (? traducerea gramaticei lui I. A. Vai l lant) ; Audr. Iszer (directorii la fabric'a de pâ-nura a lui Baleanu in Romanfa) Walach. Sprachl. fiir Deutsche;
i scrise sî unu dictiunariu alu limbei rom. sî germ. editata la Brasio.u 1850.
4) / . A. Vaillant Grammaire valaque pour Ies franeais, Bucuresci 1839: totu in acestu anu unu Vocabulariu jiortativu rom.-franc, sî fr.-rom.
3) 1. C. Sckuller Argumentorum pro lat ini tate lingvae Valach. s. Rumunice epicrisis. Cibinii 1831. Eutwickelung der wichtîgsten Grundsătze fiir die Erforschung der rumun. od. walach. Sprache (in Archiv des Vereins fiir siebenb. Landescunde, t. I. f. 1. pag. 07—108); Zur Frage iiber den Urspruag dor Românen u. ihrer Sprache, Ilermannst. 1855, etc. 1. Maiovescu „Anti-Schuller," „Anti-Scliiau" >î altele mai in diosu; „Thalson in Blatter fiir Geist" despre Români sî limb'a loru eâ cea mai romana din tote (cir. „Foi 'a" p. minte scl. 184 nr.) Bat, Kopitar in diatribele cu P. Maiorii, apoi prin „Wiener Jahrbiicher fiir Literatur" an. 1820—40. Bruce-Whyte Histoire ies langues romanes, Taris 1841, 3 t. S-vu.
6) 1. Bohu Dictiunariu romanescu, lat, sî ungur.. Clusiu ' 1822, 2 t. 8-vu; X. Mana Orthocpia, Sabiiu 1820 8-vu ; T>. Bocriu
Planu, Sabiiu 1841, 8-vu ; tote aceste ortografie suntu etimologice ! mai multu au mai puşinu nimerite.
fostu junele teologu diu seminariulu Saut'a-Barbar'a de la Vien'a, Ioane Alexi.
Motivulu principale, carele indemuâ pre autoriu se scria acestu opu, a fostu de totu marea lipsa de gramatice rom. in limb'a lat. sî cu literele comuni tuturoru natiuui-loru culte. Deci după ceP. Maioru apucase a publica orto-graff'a sa latino-romanesca, sî după ce dictiunariulu limbei rom., v-s-d. Lesicouulu asiâ-uumitu de Bucl'a, in fine asemenea se scosese de sub tipariu: alu treile mediulocu de a invetiâ limb'a rom. voiesce se-lu submiuistre autoriulu prein gramatic'a sa.1) Sî intr'adeveru gramatic'a alexiana sî ajunse a fi ddra cea mai cunoscuta dintre tote eru-ditiloru Europei occidentali sî preste totu publicului cultu strainu. Yedi-bine la acest'a contribui nu puţinii impregiurarea, că evenimentele politice de la Diîuarea-de-diosu sî diu peniusul'a tracica cliiaru pre atunci atrăsese sî atrăgea diu ce in ce mai multu atenţiunea natiuni-loru civilisate asupr'a gintiloru locuitorie iu numitele tieuuturi: de uude mulţi invetiati europeni doriâ, ba era adeseori cliiaru necesitaţi a ne cunosce limb'a, is-tori'a, datinele sî alalte cercustâri. Estmodu gramatic'a lui Alexi le veni cliiaru la tempu.
Altniintrea Alexi, precumu marturesce insusi, regalele gramaticali le propune mare parte după Const. D. Log'a, era in ortografia urmedia pre P. Maioru, cu una esceptiune nu neinsemnata, anume ace'a, ea Alexi pune pretotindene pre u finale. (Va urma.)
Dr. GREGORIU SILASI. '
IL/fortea, copilei . Ascunsa printre flori siedeâ
Copil'a balaiora, Si florile 'i surideâ,
Sub borea cea usiora.
Copil'a aţintea cu dragu, Privirea preste ele,
Si le dîcea : Elu e pribeagu, Iubite floricele !
Si borea atingea atunci, Caliciulu iufloritu,
Si florile cu vorbe dulci Siopteau : Elu a muritu !
Cându ser'a sorele iubitu, Pre ceriu a asfintîtu
Lâuga bujorulu infloritu Copil'a a muritu.
Si borea totu suflandu cu doru, Tristu florile a 'ngânatu,
Ea a muritu de tainicu doru, De dorulu de amantu.
G. Sirrm.
') loanu Alexi Gramatica Daco-romana sive Valachica, Vin-dobonae 1826. 8-vu; in prefat.
PĂRINTELE CARTHAUSI. — ROMANU t r adusu din 1. magiara. —
(Continuare.)
Sî deca s'a semtîtu cândv'a vre-unu prunca iso-latu si in isolarea lui nefericitu, eu intru-adeveru asie am fostu. — Fiendii acum dela natura de unu tempe-ramentu mai seriosu, er' prin crescerea mea solitara deve-niudu si niisantropu: trăiam retrasu de societatea colle-giloru mei — rarii luâudu parte la jocariile si nicicâudu la bucuriile loru; la inceputu diu caus'a dorerei ce se"m-tiăm inca in anim'a mea pentru pierderea maniei miele, — mai târdîu apoi pentruca obicinuiţii cu fantasarea, me semtiâm mai bene in lumea mea de imagiuatiuni de-câtu in cerculu loru sgomotosu, unde, prin portarea mea escentrica, deveuiâm adese objectulu de batjocura a multîmei.
Oii! si am avutu si momiute fericite in acaste dîle. — Deca la capetulu lectiuiiilorii, pana cându col-legii mei se aflau in gradina, me retrăgeam siuguru iu cbili'a mea sî radimatu pre parcamulu ferestrei cautâm in josu la lunca si la rîulu ce sierpuiâ in sinulu ei, si la editiciale galbei ale orasiului cari se redicâu i.i dun-g'a dealului asemene unoru trepte, care mai iualfa care
! mai josa: — ce visuri pline de farmece 'mi cuprindea sufletulu, câtu de indestulitu me semtiâmu in aceste mominte: pâua ce in urma luniin'a amurgului se pierdea după dealu si clopotîtulu de sera din tumulii be-sericei Stlui Nicolae me chiamâ la ruga. — Atunci in-geînmchiâni la ferestr'a-mi deschisa cu ochii indreptati spre ceriulu instelatu: si deca adrea ochii mi-se umpleau de lacrime, uu durerea storcea aceste picurele, — căci pre atunci esperienti'a iuca mi derise visale miele fru-mose sî iudoiel'a inca uu iufrâuse sperantiele miele mari, ca acum; pe atunci sufletulu niieu inca avea credintia, si cene se nu fia fericiţii deca privindu iu susu vede ceriulu si in elu 'si crede raiulu.
Un'a dintre insusîrile cele mai de frunte ale na-turei miele e religiositatea: — din primii ani ai copilăriei miele, cându iuca iu bratiele mamei miele rostiam pentru antâi'a data Rogatiunea Domnului, pana in dîu'a de astadi, câudu desperaţii ingeuuucliiu inaintea restig-nirei, crediuti'a a fostu totu-de-a-un'a cea mai mare tre-buintia a sufletului mieu, care deca nu a fostu indes-tulita s'a prefăcuţii in chinu, dara nici-cându nu a potutii se incete, nici ca a lăsatu câ indiferenti'a se aline torturile indoielei; si poţi cugeta câtu a contribuiţii pusetiunea mea la desvoltarea acestei aplecări naturali. — Liniscea claustrului, rogatiunea regulata, sântele icdne priu coriddre, si cântulu care resuna din beserica până susu iii odai'a mea: formară in giurulu mieu unu imperiu de farmece, in care imagiuatiunea mea s'a obicinuiţii din ce in ce mai multu si anim'a mi se semtiâ iudestulita si fericita, sî iu care eu duceam o vietia noua cu dorintie sî delicii nevisate mai înainte. — Se afla cev'a sublimitate in riturile besericei, cev'a ce graiesce la anima sî p6te ca tocmai prin ace'a ne fericesce, ca mai multu no uutresee crediuti'a cu imagiuatiuni decâtu cu tălmăciri.
Cene nu-si reamiutesce, in uuele mominte ale vie-tiei, vrest'a copilăriei, in care sufletulu lui se sterniâ din recea nepăsare numai prin bucuri'a ori durerea produsa asupr'a-i de servigiulu divinii? Anim'a cărui mu-ritoriu nu s'a cuprinsu de pietate intre zidurile intime-
cose ale besericei? sufletulu nu s'a aprinsu de o dorin-tia tainica? — sî deca ingenunchiându inaintea alta-riului sî a recitatu din nou cu anima doiosa rogatiunile din pruncie, sî santulu cântecu i-a resunatu la urechi de pe boltitur'a inalta, asemenea unei benecuventari de susu: cene uu s'a s&mtîtu mâugaiatu, ba chiar' fericiţii?
Aceste fuserâ plăcerile miele, iu cari după pier-dut'a-mi fericire, 'mi mai aflam mângâiere sî aorea chiar' multiemire; sî cu tote ca acesta religiositate fantasta e caus'a principala a suferintieloru miele de adi, amen-tirea acelor'a sî acuma inca 'mi umple de bucuria sufletulu.
Dara sî aniin'a inca 'si are drepturile s'ale, sî acel'a care a fostu iubitu câudv'a, cum am fostu iubitu eu. si iusu-si semte lips'a de a iubi! peutruca precum unu arbore si deca 'Iu scoţi din loculu de mai inainte sî 'Iu strămuţi iutr'altulu, totu asemeni flori sî fructe produce: asie si auim'a ori de câte ori 'si pierde ce'a ce a po-siediutu, totu nu se schimba iu suferintiele s'ale. — Astufeliu m'am allipitu eu cu totu foculu semtiementa-lismului de unu teneru, pre care l'am aflatu in collegiu sî de care me legau amintirile copilăriei si mai pre susu de tote ace'a lăture seriosa a naturei nostre, care ne deosobiâ pre ambii de catra ceialalti collegi ai noştri. — Amândoi erâmu serioşi sî amendoi ne semtiâmu nefericiţi; acest'a erâ singura affiuitate a sufletului nostru, dara si acest'a erâ de-ajuusu câ se se formeze intre noi un'a din acele pretenii passionate, care numai intre prunci neesperti este posşibile. — Armând — asie se numiâ tenerulu — nu erâ unu visatoriu, câ mene, — pre elu uu 'Iu superase amentirea unui trecutu mai frumosu, câ pre mene; sufletulu lui teneru 'Iu sdrobirâ suferintie adeverate sî esperientie posomorite, cari taiarâ rlela tulpina arborele vietiei lui. — Pruncu alu unui dintre cei mai bogaţi banchiri ai orasiului, elu fuse crescuţii in tote comoditatîle vietiei sî vediu nenume-rati amici sî culturi in giurulu părintelui seu. Abia ajunsu inse la etatea de doisprediece ani tatălu seu baucrotâ; sî cu acest'a de odată se curmară comoditatîle vietiei,— mic'a locuintia, iu care se strămutară din cas'a cea mare sî frumosa a loru, erâ giila diu'a iutrega, — amicii se instrainarâ sî parasirâ. pre fami-li'a nefericita. — Sî elu vediu acestea tote, sî le şemtî; sî audî din gur'a părintelui seu invetiatur'a despera-toria despre ace'a ce numimti noi cunoscienti'a omului: sî audî blastemulu, siugur'a alliuare, cu care neferici-tulu barbatu re'ntorceâ sei'a acasă, dela pretinii sei de odiniora, sî obositu de atât'a âmblate zadarnica se arunca cu auim'a înfrânta in culcusiulu seu, — pana ce iutr'o nopte locuitorii casei se desceptarâ in suue-tulu unei detunături poteruice, sî aflarâ pre nefericitulu la nies'a-de-serisu scaldatu iu sângele seu. — Armând a remasu orfanii delasatu de tota lumea, pana ce iu urma guvernulu, — carui'a tatalu seu, in dîlele s'ale fericite, î-i făcuse mari servicii, prin acordare de împrumuturi, — după multe rogari, 'Iu dede spre creseere in acestu claustra. — Elu se semtî nefericiţii, sî uu fora causa, — căci deca amăgirea atinge atâtu de amarii sî pre unu barbatu, sî deca ne cade atâtu de greu cându privindu indereptulu nostru nu vede decâtu o pustietate: cu câtu mai amaru atinge acest'a pre unu pruncii, care intrându iu vietia duce cu sene numai indoieli in-Iocu de sperantie, sî abdîce de cele mai frumose bucurii ale vietiei omenesci iuca inainte de ce ar' fi pasîtu
la lupta. — Dara tocma acesta nefericire sî isolare a densului, m'au facutu se-lu iubescu mai mul tu. — Ore nu-lu poteâm ferici sî nu poteâm se-i fiu totulu eu, care m'asiu fi jertfiţii pre mene insu-mi pentru densulu ? atâtu erâ de mândra fraged'a mea anima in iubirea ei. — Sî ce ue trebuia noue lume, ce omeni, pre cari începui a-i despretiui; —• auim'a . se semte a-totu-potenta deca iubesce, si eu 'Iu iubiâm pre densulu; nu cu acea sem-tîre rece si bene cumpeuita, care mai târdîu o numimu amiciţia, si care adeseori numai iudatiuarea si in mo-minte grele semtiulu, de onore, o mai sustieue, — ca-rei'a î-i trebuiescu semtieminte affine, probe si motive ; — eu l'am iubitu fora de interesu, dara fierbiuta, cu totu foculu auimei miele fragede, — cum numai iu pruncie potemu iubi, cându totu semtiemeutulu-de-iubire cu care orecându barbatulu imbracisieza patri'a, lumea si pre iiibit'a* s'a, se concentreza intru-o singura fientia si se indestulesce cu ace'a.
Unu visu fuse si acest'a, din care in urma esperientie triste me desceptarâ, dara care si adi inca stra-lucesce prin velulu posomoriţii alu vietiei miele.
Dara Armând me făcu se uitu suveuirea mamei miele. — Ddra nu s'a datu de pedepsa, câ prin densulu se suferii! ?
OANU VANCEA DE BUTEŞ'A Din Indurarea lui Domnedieu si Grati'a Sântului Scaunu Apostolicii alu Romei Archiepiscopu greco-catolicu de Alb'a-Juli'a si Fagarasiu, si Metropolitu alu Romaniloru gr. catolici din Transilvani'» si Ungari'a, Asistente la Tronulu Pontificiu, si Prelaţii domesticu alu Santiei Sale Sumului Pontifice Romanu, Consiliariu Intimii de Stătu alu Maiestatei Sale Sacratissirae Imperatu si Rege Apostolicii Franciscu Josim I., Doctorii de SS. Teologia
s. c. a.
Cetitoriloru Mântuire dela Domnulu si Binecuven-tarea nostra archieresca!
„Ai Fii, invetia-i pre ei, si-i îndupleca pre ei din copilari'a loru." Ee-lesiasticu cap. VII. v. 25.
Intre doriutiele mai ferbiati, ce le amu avutu de după chiemarea nostra dela inceputulu misiunei înalte, ce Ni s'a datu, abia a fostu alt'a. carea se Xi fie pătrunşii anim'a mai tare, decâtu infientiarea unui Instituţii de creseere pentru tinerimea studiosa, ce se afla la gimnasiulu nostru aici in Blasiu.
Acest'a dorintia fierbinte Ni-a datu si indeinnu neîntrerupţii, câ se crutiamu totu, ce e posibilu, si se adu-
j namu, ce amu eratiatu, câ se potemu ave spesele rece-rute la infientiarea unui atare Instituţii.
Preainduratulu Domnedieu a si binecuventatu ni-suintiele, ce le amu intrepusu in acest'a privintia. si Ni-a ajutatu a pote ajunge la midilocele banali cu cari se se pota realisâ, ce amu oftatu de dî de nopte. Asia
i provediuti din darulu lui Domnedieu cu cele de li sa, I in anulu trecutu Ne amu apucatu de clădirea „Semina-
riului pentru Junimea romana greco-catolica studiosa in Blasiu," si precumu se scie, inca in acelu anu amu ajunsu la punerea edificiului sub coperisiu.
Iu anulu curinte fîi continuata adaptarea Semiua-riului de sub iutrebare, cafea cu ajutoriulu lui Domne-dieu este deja aprope de terminare, asia câtu pre in-ceputulu anului scolasticu 1884/5 intregu Institutulu va se se deschidă spre primirea teneriloru, cari voru in-treuni ceriutiele prescrise.
Deci Noi dein adenculu animei nostre multiumindu Preabuuului Domnedieu pentru darulu si ajutoriulu, ce Ni l'a datu la intientiarea Seminariului preatinsu; Ne grabimu a aduce la cuuoscintia toturoru iubitiloru noştri in Christosu Fraţi si Fii: ca Noi pre inceputulu anului scolasticii venitoriu vomu dispune deschiderea Seminariului nou intiintiatu, si vomu ingrigi de după dîs'a sântei Scripture citate mai susu, câ tenerii studenţi, cari voru fi primiţi la acelu Instituţii, se invetie cu tota di-liginti'a posibila, si se fia induplecati spre fric'a Domnului, spre ordinea buna si disciplin'a salutaria rece-ruta; câ asia tenerii, cari se voru cresce in acelu Se-minariu, se devină cu tempu fii credintiosi Basericei si supuşi fideli Maiestatea Sale si Rege Apostolicu, barbatiy devotaţi natiuuei, cetatieni ascultători de legi, si iubi-/ tori de patri'a comuna, ce o avemu sub pariutiesculu sceptru alu Majestatei Sale sacratissime.
La Seniinariu deocamdată voru fi primiţi 60 de tineri, cari au se fia studenţi la gimnasiu, si se fia mai antaiu visitati de mediculu archidiecesanu cu respectu la sanetatea si intregitatea corpului.
Conditiuuile primirei suntu urmatorele: 1. Pentru unu teneru voru fi de a se plaţi câte
10 fl. v, a. pe luna, si asia pe unu anu scolasticu intregu 100 fl. v. a., cari voru fi de ase plaţi anticipate iu 2 rate celu multu in 4 rate ancipative.
2. Fie-care teneru are se aducă cu sene: a) 4 pa-rechi de schimburi bune de pansa alba; b) 4 naframi de busunariu, si 2 la grumazi; c) 2 parechi de caltiuni buni, si 4 parechi de petiorete (fusecli) seau obdele; d) 2 parechi de cioreci (nădragi); e) 2 peptare si 2 rocuri, colorea acestora se fia suria ; f) 1 pălăria.
3. Yestmente de patu: a) unu strejacu (sacu pentru paie) la asternutulu de desuptu ; b) 3 fecie albe de patu: c) 2 perine, si 4 fetie de perine pestritie; d) unu plaponu ori tiolu de a' se inveli cu elu tenerulu peste nopte.
4. Fie-care teneru are mai incolo se-si aducă 3 stergarie si 2 peptine, unulu rara si altulu desu; apoi unu cutîtu, furcutia si lingura de plafonu: potendu fi si 3 salviete de mesa ; si in urma:
5. Fia-carele se-si aducă si perie de vestminte si de curatitu caltiunii.
Pentru sum'a de 100 floreni pre unu anu scolas-tecu teneriloru se va dă urmatori'a provisiune.
A. Locuintia iu etagiulu Seminariului in sale mari sauetose si luminase;
B. Viptu intregu regulatu si anume: 1. dejunu câte unu patrariu de litra de lapte, ori
supa de chiminu; 2. prandiu 3 piese, adecă supa, carne cu sosu (cin-
setura) si mâncare grosa, era in dominece si serbatori 4 piese;
3. cina 2 piese si anume: supa si mâncare gtesa cu pucina carne.
In dile de postu cu o pleasa mai pucinu la prandiu ; 4 pane de ajunsu de 3 ori pe dî; C. Spalatulu intregu preste anu; D. Luminatulu preste anu in tempulu recerutu; E. Incalditulu in tempu de ierna. F. Leacuri din apoteca pentru cei morbosi si vip-
tulu prescrisu de medicu. Aceste suntu emolumiutele atatu spirituale catu si
corporale, ce se voru dâ teneriloru pentru sum'a de 100 fl. v. a. pe anulu scolasticu; cari tote cumpenindule, precum se cuvine, se va pote convinge fia-care, câ fo-losele, si anume: crescerea, instrucţiunea, si piovisiu-nea, ce le voru capetâ elevii in Seniinariu, stau in pro-portiune forte favoritoria facia cu spesele de 100 fl., ce se receru din partea Institutului si suntu de a-i-se solvi regulatu.
Dreptu acea se lasă Onoratiloru Fraţi Protopopi, si prin densii Fratiloru Preoţi, câ cupriusulu acestui Cer-culariu se-lu facă cunoscutu si poporeniloru sei, câ toţi acei'a, cari voescu se-si dee fii sei la Seminariulu acestu nou pentru crescere, se grabesca a face pregătirile si aici insinuările necesarie, spre a li se pote implini do-rinti'a ce o voru fi avendu in acesta privintia.
Spre cari tote oftandu-vi darulu Domnului, si dan-du-vi binecuventarea nostra archiepiscopala amu remasu cu tota propensiunea parintiesca.
Blasiu in Curţile Castelului nostru metropolitanu la 11 Juliu st, n. in serbatorea Santiloru Apostoli Petru si Paulu, anulu Domnului una mia optu sute optudieci si patru, alu Archiepiscopatului nostru anulu XV-le,
binevointe Joanu Vancea iu. p.
Archiepiscopu si Metropolitu de AVba-Julia.
Unde faptele graiescu — vorbele suntu de prisosu! Preabunulu Domnedieu se tiena in deplina sănătate
inca mulţi ani pre Preagratiosulu si Ingrigitoriulu Pa-rente alu tenerimei române gr.-cat. Dr. Joanu Vancea câ se vedia insu-si cu ochii proprii salutariale roduri ale ingrigîrei s'ale parentiesci!!!
•\L* "sL" *M-" "vi-"* "J-" •sL-" ^J-" "SL-* n *sL-*
I C U G E T A R L ••ÎS. VlN. , ST^ •'T"» »/]v« -f^i S\Si tSTS, .-INi tfy-â
Art'a cea mai grea este de a vorbi si a taceâ la timpu.
Cetirea de cârti bune este hrau'a sufletului, precumu mâncarea este a corpului.
In ori ce privesce finitulu.
Cine nu e rabdatoriu, nu pote fi intieleptu.
Cine nu scie se rabde nu scie se trăiască.
Cine despretiuesce purinulu nu p6te avea multu. Proprietariu, Redactoru respundietoriu siTMiTorF^^Ti^" I a fi Fekete Negrut iu .
