O FIGURINĂ ZOOMORFĂ ENEOLITICĂ DESCOPERITĂ LA MÂNDREȘTI, COMUNA VALEA MĂRULUI, JUDEŢUL...

8/17/2019 O FIGURINĂ ZOOMORFĂ ENEOLITICĂ DESCOPERITĂ LA MÂNDREȘTI, COMUNA VALEA MĂRULUI, JUDEŢUL GALAŢI

1/12

O

FIGURINĂ ZOOMORFĂ ENEOLITICĂ

DESCOPERITĂ L MÂNDREȘTI

COMUN

V

LE MĂRULUI

J

UDEŢUL

G

L ŢI

Stănică Pandrea, Costin Croitoru

. Localizare:

Comuna Valea Mărului formată din localitatea omonimă (ce cuprinde și cătunulCoasta Văii) și satul Mândrești este poziţionată aproximativ în zona mediană a judeţuluiGalaţi, la distanţă de 71 kilometri nord- vest de municipiul reședinţă, ocupând o suprafaţă deaproximativ 5712 ha. Teritoriul administrativ se învecinează la nord și nord- vest cu teritoriulcomunei Corod, la est cu cel al comunelor Smulţi și Corni, la sud cu teritoriul comuneiCudalbi și la vest cu cel al comunei Matca.

Din punct de vedere geografic, așa cum s-a remarcat, teritoriul comuneireprezintă „un pol de intensă interferenţă regională”

1. Pe valea Gerului este localizată limita

dintre Câmpia Română și podișul Moldovei, prin câmpia Tecuciului, respectiv prin colineleCovurluiului. Altitudinal, teritoriul comunal prezintă o diferenţă de nivel de 157,3 m întrepartea de nord (244 m – dealul Mândra) și sudul extrem (86,7 m – lunca Gerului). Întreflancul estic (207,5 m – movila Șendrea) și cel vestic (107,8 m – punctul Matca, înproximitatea drumului judeţean 251 la ieșirea din localitate, spre Tecuci) se constată o

asimetrie altitudinală de aproape 100 m (99,7 m). Vatra satului Valea Mărului este străjuită la vest de dealul La Nisipărie (179,2 m),

dealul Nisipuri (191,4 m), iar la est de dealul Stâlpu (127,6 m), dealul Bourului (167,8 m) șimovila Șendrea (207,5 m); sectorul nord-estic al vetrei este flancat de dealul La Poieni (174,7).

Vatra Mândreștilor este dominată de câteva înălţimi, mai edificatoare fiind pisculMândrești (238,2 m), dealul Mândra (244 m) situate la nord, de o parte și de alta a văiiMândra, dealul Bisericii (236,6 m) prelung, dealul Pârlești (226 m) și dealul Găunoasa (236,1m.), la est de valea Găunoasa; la vest se remarcă movila Macurile (214,09 m).

Deosebit de importantă este situaţia resurselor hidrologice de pe teritoriul

comunei Valea Mărului, care se înscrie în bazinul hidrologic al Siretului. Principala apăcurgătoare permanentă este Gerul cu afluenţii săi: Gerușiţa, Valea Mândra și Găunoasa.

Gerul izvorăște din nord- vestul comunei Smulţi, dintr-un teritoriu cu exces deumiditate, mlăștinos, amplasat la altitudinea de 240 m în extremitatea sudică a pădurii Motaș,prin Gerușiţa, care îi asigură primii kilometrii din parcurs. Gerușiţa își adună apele de pe osuprafaţă de circa 14 kilometri pătraţi. După ce trece printre dealul Mândrești (la vest) și

1 N. Edroiu, M. Pintilie, D. Pintilie, Gh. P. Ionică, Comuna Valea Mărului. Studiu monografic complex –

Puţeni și Mândrești , Cluj, 2003, p. 9.

Miscellanea Historica et Archaeologica in Honorem Vasile Ursachi octogenarii ,

(ediderunt: Costin Croitoru et George Dan Hânceanu),

Editura Istros a Muzeului Brailei „Carol” I, Braila, 2015, pp. 165-176.


2/12

Stănică Pandrea, Costin Croitoru 166

dealul Gerușiţa (la est) Gerul primește ca afluent de stânga pârâul Fâstâci. După confluenţă șiun parcurs de 6,7 kilometri, Gerul intră pe teritoriul comunei Valea Mărului, la altitudinea de135 m. După câteva sute de metri valea Gerului colectează valea Mândra; aceasta din urmă, cuo lungime de 5 kilometri, își are obârșia în apropierea limitei de nord a teritoriului comunal,la altitudinea de 222 m; zona de confluenţă Mândra-Geru este situată la altitudinea de 125 m.

Valea Gerului, în ansamblul ei, își adună apele de pe un bazin hidrografic de 755kilometri pătraţi, are un curs de 62 kilometri lungime și o declivitate a profilului longitudinalde 3 metri la o mie de metri. Ca afluenţi mai importanţi, Geru primește de pe dreapta valeaMacurile, cu un traseu nepermanent de circa 3 kilometri, iar de pe stânga Valea Găunoaseicare izvorăște de pe teritoriul comunei Smulţi, din pădurea omonimă.

Poziţia geografică a satelor Mândrești și Valea Mărului este foarte importantă.Este, practic, o platformă cu înălţimea de aprox. 235 – 250 m, care face trecerea dintreDealurile Fălciului și Dealurile Tutovei (cu înălţimea de cca. 280 – 340 m) și Câmpia

Covurluiului (cu înălţimea de 60 – 180 m), care este mărginită la sud de lunca inundabilă aSiretului inferior. Se constituie într-o „placă turnantă” ce face legătura între podișul dincentrul Moldovei și câmpia din sudul Moldovei. Iar Valea Gerului se constituie într -o cale deacces, dispusă exact pe direcţia nord – sud, care face legătura cu valea Siretului.

Poziţia geografică explică, în bună măsura, rolul de zonă tampon jucat de acestspaţiu între marile arii culturale și organisme politice situate la nord și la sud, precum șibogăţia și diversitatea vestigiilor arheologice.

B. Istoricul cercetărilor/descoperirilor arheologice

În ciuda unor descoperiri arheologice variate din diverse perioade istorice2,

dovadă în ultimă instanţă a existenţei unei zone extrem de prielnice pentru locuire, cercetăriarheologice sistematice nu au fost întreprinse pe teritoriul comunei Valea Mărului.

Patrimoniul relativ bogat ce se păstrează în bună măsură în colecţia școlii dinMândrești, este rodul unor descoperiri fortuite. Deși a fost semnalat

3 prin grija unor localnici

pasionaţi de istorie în general și arheologie în special, insistent, unor reputaţi arheologi de laMuzeul de Istorie din Galaţi, ori de la Institutele de Arheologie din Iași și Bucureștipatrimoniul arheologic a rămas, în bună măsură, inedit.

Cea mai mare parte a artefactelor arheologice descoperite pe teritoriul comunei

Valea Mărului se află în colecţia găzduită de Școala Generală din Mândrești. Eterogenă,aceasta păstrează materiale care se datează din epoca pietrei până în perioada modernă. Dintre obiectele ce formează acest „colţ muzeal”, ne-au atras atenţia mai multe artefacte preistorice,dintre care se evidenţiază câteva lame din silex, două topoare din piatră șlefuită, fragmenteceramice dar, mai ales, o figurină zoomorfă din lut. Această din urmă piesă constituiesubiectul intervenţiei noastre.

2 C. Croitoru, Galaţi. Repertoriul descoperirilor arheologice și numismatice , Galaţi, 2013, pp. 171-174.

3 Idem, Varia memoria antiquitatis et medievalis (I). Informaţii arheologice într - un document

contemporan , în Studii de Istorie, I, 2012 (eds.: C. Bușe, I. Cândea), pp. 129-137.


3/12

O figurină zoomorfă eneolitică descoperită la Mândrești, comuna Valea Mărului, judeţul Galaţi 167

C. Descrierea materialului arheologic

Figurina (fig. 01) are lungimea de 10,7 cm și lăţimea de 7,8 cm. și este lucrată dinpastă de culoare roșie, degresată cu nisip și arsă complet, oxidant. La exterior este acoperită cu slip de culoare roșie în care au fost trasate incizii fine ce reproduc blana.

Poziţia figurinei este interesantă, ursul fiind reprezentat în picioare cu capulîntors spre stânga. Se mai păstrează piciorul dreapta-faţă și urechea stângă, celelalte picioare șiurechea dreaptă fiind rupte. De asemenea, pe partea din spate a figurinei sunt evidentespărturi ușoare. Trăsăturile anatomice sunt redate realist, figurina fiind o reprezentare veridicăa unui urs. Realismul reprezentării constituie cea mai importantă caracteristică a figurinei.

D. Încadrarea cultural - cronologică

Atribuirea acestei figurine reprezintă un demers dificil, datorită lipseiinformaţiilor referitoare la contextul descoperirii.

Studiul nostru a fost îngreunat și de faptul că în colecţia găzduită de școala dinMândrești se regăsesc, alături de lame din silex și topoare din piatră cioplită, multe fragmenteceramice databile în epoca bronzului și în epoca fierului, dar foarte puţine fragmente ceramiceneo-eneolitice. Mai exact, am identificat doar două fragmente de buză (fig. 01/3-4) care,datorită pastei și formei, sunt încadrabile în faza Cucuteni B.

Pe de altă parte trebuie spus că deși în materialul documentar păstrat de lalocuitorul N. Ifrosie – cel care s-a preocupat în mod deosebit de descoperirile de pe teritoriulcomunei – se amintește despre existenţa unei așezări cucuteniene, autorii acestui articol nu auidentificat-o pe teren.

În ciuda parcimoniei surselor directe apreciem că figurina zoomorfă, ce reprezintăun urs, din colecţia arheologică școlară, aparţine culturii Cucuteni. Opinia noastră se bazeazăpe următoarele argumente:

1. Aspecte tehnice (fig. 1/1-2) Pasta din care a fost modelată figurina este caracteristică ceramicii cucuteniene,

fiind omogenă, fină și amestecată cu nisip. Suprafaţa este acoperită cu slip, care este utilizat șica suport pentru decor. Arderea este completă și oxidantă. Culoarea roșiatică îi conferă deasemenea figurinei aspectul specific ceramicii cucuteniene.

Toate elementele descrise mai sus sunt considerate caracteristice pentru ceramicacucuteniană

4, iar modelarea figurinelor cucuteniene din pasta fină, similară cu pasta vaselor

pictate, este o realitate5.

4 Cornelia – Magda Lazarovici, Cucuteni Ceramics: Technology, Typology, Evolution and Aesthetics în

D. W. Anthony, J. Y. Chi (eds.), The Lost World of Old Europe. The Danube Valley, 5000 – 3500 BC ,

The Institute for the Study of the Ancient World and Princeton University Press, 2010, pp. 133-134. 5

D. Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni – Tripolie , Piatra Neamţ, 1997, p. 52.


4/12


2. Aspecte stilistice

Prezenţa figurinelor zoomorfe constituie o caracteristică a epocii eneolitice. Însăreprezentările de urși (fig. 2-4) se întâlnesc, aproape excluziv, în mediul cultural Cucuteni B –Tripolye C I-II

6. Mai există și vase zoomorfe care reprezintă urși

7 (fig. 02/5-6), dar acestea

sunt foarte rare, iar din punct de vedere stilistic sunt diferite de figurine. Realismul și expresivitatea plasticii din fazele finale ale culturii Cucuteni sunt un

fapt evidenţiat de B. I. Balabina8, Dan Monah

9 și Douglass Bailey

10. Ori, figurina de urs de la

Mândrești, prin aspectul său, se înscrie în această serie a figurinelor din faza Cucuteni B –Tripolye C I-II.

3. Analogii

Cele mai multe analogii pentru figurina de urs de la Mândrești se regăsesc înplastica fazelor Cucuteni B – Tripolye C I-II

11, fiind descoperite la Ripiceni

12, Ștefănești

13,

Konova14, Koshilivtsi15, Volodymirivka16, Tomashivka17, Sushkivka18, Koshenivka19,Tal´janki

20, Majdanetskoe

21, Chychyrkozivka

22 (fig. 06).

Cea mai mare parte a figurinelor de urs a fost descoperită la mare distanţă deMândrești, în așezări de pe cursul superior al Prutului (fig. 2/1-2), ori de pe cursul superior alNistrului (fig. 2/3-4) și în marile așezări tripolyene din interfluviul Bug – Nipru (fig. 03-04,06).

Dacă din punct de vedere tehnic, figurina de la Mândrești se apropie de figurinele

6 V. I. Balabina, Figurki životnyh v plastike Cucuteni - Tripol´ja , Moskva, 1998, p. 138.

7 Marija Gimbutas, The Language of the Goddess , Harper and Row Publishers, San Francisco, 1989,

pp. 116-117. 8 V. I. Balabina, op. cit., p. 139.

9 D. Monah, op. cit., p. 112.

10 D. W. Bailey, Prehistoric Figurines. Representation and Corporeality in the Neolithic , Routledge,

London – New York, pp. 98-99. 11 V. I. Balabina, op. cit., pp. 138-139.

12 ***, L´art néolithique en Roumanie , 2008, nr. cat. 121, pp. 168, 217.

13 I. Mareș (coord.), Cucuteni Culture Art and Religion , Suceava, 2009, nr. cat. 278, p. 143. 14 V. I. Balabina, op. cit., pp. 138-140.

15 Ibidem.

16 Ibidem.

17 Ibidem.

18 Ibidem.

19 Ibidem.

20 Ibidem.

21 Ibidem.

22

Ibidem.


5/12


de urs identificate la Tomashivka și Sushkivka23 (fig. 03/1-2), din punct de vedere stilistic, cele

mai apropiate analogii se regăsesc în figurina de la Ripiceni24 (fig. 01/1). Cu toate acestea,

piesa de la Mândrești se individualizează prin dimensiuni, dar mai ales prin calităţile artistice.

4. O bservaţi cu privire la răspândirea figurinelor zoomorfe de urs cucuteniene

Privind harta răspândirii figurinelor zoomorfe de urs cucuteniene (fig. 06),observăm două mari zone unde se concentrează acest tip de descoperiri: a) în zona dintrecursurile superioare ale Nistrului și Prutului; b) în zona nordică a interfluviului Bug – Nipru.

Astfel, descoperirea de la Mândrești se poziţionează, cumva excentric, mult în afara celor douăzone. Ca să înţelegem această situaţie, am urmărit să vedem dacă acest tip de reprezentare seleagă de prezenţa reală (răspândirea) a ursului în sudul Moldovei. Pentru aceasta, am căutat săcoroborăm datele arheozoologice cu cele referitoare la paleomediul geografic. Rezultatele sunturmătoarele:

a) Datele arheozoologice25 indică prezenţa resturilor osteologice de urs înașezările de la Drăgușeni

26, Trușești

27, Târpești

28, Frumușica

29, Ghelăiești

30, Traian – Dealul

Fântânilor31 (fig. 06). Se poate observa, deci, că în bazinul Prutului sunt asociate existenţa

ursului (evidenţiată în așezările de la Drăgușeni și Trușești) cu prezenţa figurinelor de urs(evidenţiată în așezările de la Ștefănești și Ripiceni).

b) Datele referitoare la reconstituirea paleomediului culturii Cucuteni – Tripolyeconstituie o preocupare constantă. Recent, Th. Harper a căutat să lege apariţia și dezvoltareamarilor așezări Cucuteni B – Tripolye C din interfluviul Bug – Nipru de variaţiile climei șiale mediului

32. În studiul său demonstrează că cele mai multe așezări din faza Cucuteni B –

Tripolye C sunt poziţionate în ecoregiuni de silvostepă, în care pădurile sunt o prezenţă realăși masivă

33. Am preluat harta lui Th. Harper, am combinat-o cu datele referitoare la

răspândirea figurinelor zoomorfe de urs și am obţinut o hartă din care reiese că așezările deunde provin reprezentările de urs sunt situate într-o zonă cu păduri (fig. 05).

23 Ibidem.

24 ***, L´art néolithique en Roumanie , nr. cat. 121, pp. 168, 217.

25 A. Bălășescu et al., Archéozoologie en Roumanie. Corpus de données , Târgoviște, 2003, pp. 59-132.

26 Ibidem , pp. 71-72, 74, 104.

27 Ibidem , pp. 88-89. 28 Ibidem , pp. 119-121.

29 Ibidem , p. 75.

30 Ibidem , pp. 92, 98-99.

31 Ibidem , p. 119.

32 T. K. Harper, The effect of climatic variability on population dynamics of the Cucuteni – Tripolye

cultural complex and the rise of the Western Tripolye giant - settlements , in Chronika. The Institute for

European and Mediteranean Archaeology, volume III, 2013 (www.chronikajournal.com/resources/

ChronikaVol3.pdf; accesat în 28.08.2015). 33

Ibidem, pp. 31-32, Figure 2.

http://www.chronikajournal.com/resources/%20ChronikaVol3.pdfhttp://www.chronikajournal.com/resources/%20ChronikaVol3.pdfhttp://www.chronikajournal.com/resources/%20ChronikaVol3.pdfhttp://www.chronikajournal.com/resources/%20ChronikaVol3.pdf


6/12


Datele de mai sus ne arată că prezenţa figurinei de urs la Mândrești se leagă deexistenţa în sudul Moldovei în mil. IV BC a unei zone cu păduri, adică a unui mediu naturalpropice pentru existenţa ursului.

E. Observaţii finale

Toate indiciile, prezentate mai sus, duc spre încadrarea acestei figurine în culturaCucuteni. Pasta, prin aspect și ardere este caracteristică ariei culturale cucuteniene. Deasemenea, reprezentările de urși sunt bine documentate în așezările din faza finală a culturiiCucuteni – Tripolye. Singurele fragmente ceramice neolitice din colecţia școlară de laMândrești sunt, de asemenea, tipice pentru faza Cucuteni B. Urmărind răspândirea figurinelorzoomorfe cucuteniene care reprezintă urși, se observă cu claritate că acestea au fost descoperite în contexte arheologice Cucuteni B - Tripolye C I-II. Toate datele de care dispunem conducașadar spre încadrarea cultural cronologică a figurinei de la Mândrești în faza Cucuteni B.

♠

NÆNEOLITHIC ZOOMORPHIC FIGURE

DISCOVERED T MÂNDREȘTI

V

LE MĂRULUI COMMUNE

G

L ŢI COUNTY

Keywords:

Cucuteni culture, bear, zoomorphic figure, Valea Mărului bstract: In this short article the authors presented an zoomorphic figure. It is an

fortuitous discovery within the territory of Valea Mărului (”Apple's Valley”) about there are

no aditional datas recorded. Without the archaeological context the authors deal mostly withanalogisms in order to reveal some typological and chronological clues. This artifact whichrepresented a bear is preserved in the Mândrești school archaeological collection together withothers materials. From all this two neolithic pottery fragments belong to Cucuteni Culture.

This zoomorphic figure is made from red clay well burn. It is an very realisticrepresentation of a bear, in ”anatomic” posture, on all fours with the head turn to left. Fineincisions all over the body are replicate of bear hair.

Taking into considerations all bear figures we know about but also the maincharacteristics of the clay our figure was shaped – which is similar to the one used from

pottery it seems that this artifact belong to B faze of Cucuteni Culture. List of figures: Figure 01. Mândrești – artifacts from Mândrești school collection; Figure 02. Bear representations; Figure 03. Bear representations; Figure 04. Bear representations;

Figure 05. The map with bear figures discoveries along with steppeˈs forests; Figure 06. The map with bear figures discoveries along with the settlements that

provided bear bones.


7/12


Fig. 01. Colecţia Școlii din Mândrești: 1-2. Figurina de urs; fragmente ceramice cucuteniene.


8/12


Fig. 02.

Reprezentări de urs: 1. Ripiceni, 2. Ștefănești-Stârcea,3-4. Koshilivtsi, 5. Abraham (Slovacia), 6. Shipenitsi.


9/12


Fig. 03. Reprezentări de urs: 1. Tomashivka, 2. Sushkivka, 3-4. Majdanetskoe.


10/12


Fig. 04. Reprezentări de urs: 1-4. Chychyrkozivka.


11/12


Fig. 05. Harta răspândirii figurinelor de urs și raportul dintre prezenţa acestor artefacteși răspândirea ecozonelor de silvostepă.


12/12


Fig. 06. Harta răspândirii figurinelor de ursși a așezărilor în care au fost descoperite oase de urs.

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	costin-croitoru
View:	224 times
Download:	0 times

O FIGURINĂ ZOOMORFĂ ENEOLITICĂ DESCOPERITĂ LA MÂNDREȘTI, COMUNA VALEA MĂRULUI, JUDEŢUL...

Documents