† EFTIMIE

Arhiepiscopul Romanului [i Bac\ului

Iubitului nostru cler, cinului monahal [ituturor dreptm\ritorilor cre[tini din aceast\de Dumnezeu p\zit\ [i binecuvântat\ eparhie,har, mil\ [i pace de la ~ndur\torul Dumnezeu,iar de la noi p\rinteasc\ dragoste!

Iubi]ii mei fii duhovnice[ti,~n acest `nceput de prim\var\, suntem

din nou acoperi]i de lumina ~nvierii luiHristos, Pa[tile nostru. Dup\ lungi s\pt\-mâni de ascez\ [i poc\in]\, iat\, ne bucu-r\m cu to]ii de cea mai str\lucit\ s\rb\toa-re din câte are Biserica `n calendarul ei.M\re]ia s\rb\torii rezid\ `n faptul c\ ea re-prezint\ realizarea `ndumnezeirii firii uma-ne [i ridicarea acesteia la starea de dinain-tea c\derii `n p\catul neascult\rii. Tocmaipentru aceea, ast\zi, Biserica invit\ toat\suflarea con[tient\ la aleas\ pr\znuire, [ti-ind c\ ~nvierea lui Hristos, tr\it\ `n toat\ dimen-siunea ei teologic\, liturgic\ [i tradi]ional\,`nseamn\ participarea noastr\ la `ntreaga oper\mântuitoare a Domnului. Aceasta ̀ nt\re[te impor-tan]a infinit\ a vie]ii noastre `n istorie, iar, pentrua-i amplifica valoarea [i puterea duhovniceasc\,trebuie s\ avem con[tiin]a c\ evenimentul mântui-tor este un mister metafizic, pe care nu-l putem cu-prinde cu mintea noastr\ limitat\, ci trebuie s\-ll\s\m s\ vorbeasc\ el `nsu[i `n noi [i prin noi.

Dar, pr\znuind ~nvierea Domnului, nu tre-buie s\ uit\m c\ mai `nainte de acest evenimentmetafizic a fost un altul, pe care `l numimmoartea Lui. Cum nu putem desp\r]i pe Hristosde Cruce, tot a[a nu putem desp\r]i moartea Luide ~nviere. Potrivit planului dumnezeiesc,Mântuitorul [i le-a asumat pe amândou\ de-opotriv\. Evanghelia care se cite[te `n noapteaPa[telui este evocatoare `n acest sens. Femeilemironosi]e au plecat la mormântul unde fusese`ngropat trupul Domnului, s\ s\vâr[easc\ practi-cile funerare iudaice, iar acolo au fost `ntâmp-inate de Iisus `nviat.

Iubi]i credincio[i,{tim cu to]ii ce `nseamn\ moartea unei fiin]e

dragi. Fiecare dintre noi s-a aflat, o dat\ sau demai multe ori, `n situa]ia de a sim]i fiorul rece aldesp\r]irii de cineva pe care l-a iubit ca pe lu-mina ochilor: mam\ sau tat\, frate sau sor\, fiusau fiic\, consoart\ sau prieten etc. Asistând re-semna]i la un astfel de moment, parc\ n\dejdea[i credin]a, for]ele fizice [i psihice ni se dimin-ueaz\ `n a[a m\sur\, `ncât ni se pare c\ lumea sesfâr[e[te [i pentru noi. Recitind episodul Pati-milor, judec\rii, r\stignirii [i mor]ii Domnului,retr\ite liturgic `n S\pt\mâna de dinainteaPa[telui, am putut percepe starea sufleteasc\,din acele momente, a celor din preajma Mântui-torului Hristos. Imagina]i-v\ durerea MaiciiDomnului, a ucenicilor, a femeilor mironosi]e [ia celor care au avut imensa [ans\ s\ fie contem-porani cu El. Cu to]ii s-au `ntristat, au plâns, aususpinat, au fost sfâ[ia]i de durere.

Evanghelia Sfântului Matei ne prezint\ peMaria Magdalena [i „cealalt\ Marie“ (cf. Ma-

tei 27, 61), `n zorii zilei de Duminic\, zdrobitede durere, gr\bindu-se c\tre mormântul luiIisus, cu aromate, s\ `mplineasc\, potrivit tra-di]iei, cele rânduite pentru `ngropare. ~n]ele-gem c\ ele asistaser\ la toate cele `ntâmplatecu Iisus `n ultimele Lui zile de via]\ p\mân-teasc\ [i observaser\ c\ `ngroparea a fost zorit\de rânduielile acelor timpuri. ~[i f\ceau totfelul de gânduri, [tiind c\ la u[a mormântuluiera pr\v\lit\ o imens\ piatr\: Cum va fi `nl\tu-

rat\? Cine s\ ne ajute? Pierdute `n gândurilelor, deodat\, privirile li se opresc pe o imag-ine de ne`nchipuit. Doi `ngeri st\teau pe pi-atra care, cu trei zile mai `nainte, `nchis-

ese trupul lui Iisus `n mormânt. Pe cândmironosi]ele erau `nm\rmurite de ceeace vedeau, unul dintre solii dumneze-ie[ti le-a lini[tit, spunându-le: „Nu v\teme]i, c\ [tiu c\ pe Iisus Cel r\stig-nit ~l c\uta]i. Nu este aici; c\ci S-a

sculat precum a zis; veni]i devede]i locul unde a z\cut. {i de-grab\ mergând, spune]i uceni-cilor Lui c\ S-a sculat dinmor]i“ (Matei 28, 5-7). Mira-colul, `ns\, continu\. IisusHristos, `ntr-o alt\ alur\, vi-ne [i Se adreseaz\ lor, zi-

când: „Bucura]i-v\! Iar ele,apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui [i I s-au `nchinat“ (Matei 28, 9). Dup\ aceea, au fosttrimise, ca ni[te apostoli, s\ vesteasc\ uceni-cilor ~nvierea Lui. Ucenicii primesc cu scepti-cism vestea. Asemenea femeilor mironosi]e, eitrec de la durere [i team\ la uimire [i bucuriere]inut\. ~n câteva ore, [i ucenicii cei maiapropia]i se l\muresc asupra evenimentului [i`ncep marea misiune de predicare a ~nvierii luiHristos la toate neamurile.

Binecredincio[i cre[tini,Evenimentul ~nvierii Domnului este un fapt

m\re]. De[i el a fost consemnat de istorie,r\mâne totu[i metaistoric [i metafizic. ~nviereaDomnului une[te timpul istoric cu ve[nicia, rev-elându-ne faptul c\ noul mod de via]\ cre[tin\se na[te sub inciden]a timpului, `ns\ se dezvolt\`n orizontul ve[niciei. ~nvierea lui Hristos esteca un izvor care iese din str\fundurile existen]ei[i se revars\, ca un balsam, peste tot universulcreat, dându-i perspectiv\ transfiguratoare.

3anul II (X) nr. 4

PASTORAL|

~nvierea Domnului une[te istoria cu ve[nicia

Scrisoare pastoral\ la S\rb\toarea ~nvierii Domnului nostru Iisus Hristos

aprilie 2010

PASTORAL|Prin Hristos, moartea biologic\ nu mai este un sfâr[it absurd [i descurajant, ci un Pa[te,

adic\ o trecere `ntr-o alt\ form\ de via]\, superioar\ aceleia pe care am petrecut-o pe p\mânt..

Cronica RomanuluiCronica Romanului4Buletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

Cântarea pascal\ „Hristos a `nviat din mor]i,cu moartea pre moarte c\lcând [i celor dinmorminte via]\ d\ruindu-le“ exprim\ `ntru totulacest adev\r dumnezeiesc. Nimeni, nici `nainte,nici dup\ aceea, nu mai poate marca istoria [iCosmosul cu alt\ pecete [i nimeni nu mai poaterepurta o victorie definitiv\ asupra mor]ii [i ap\catului. Aceasta a f\cut-o Hristos pentru tot-deauna [i pentru toate veacurile care vor urma,pân\ la Judecata universal\.

Cu toate acestea, s\ nu privim evenimentul~nvierii Domnului doar triumfalist. Spunem c\Hristos, prin `nviere, a `nvins moartea. ~ns\,privind fresca actual\ a lumii, aceast\ sintagm\doctrinar\ pare paradoxal\. Dup\ atâtea veacuride la ~nviere, oamenii mor ca [i mai `nainte, iarunii chiar `n circumstan]e groaznice. ~n secolulvitezei, pe care-l parcurgem, spectrul mor]iipare mai evident ca oricând. Deci cum putemspune ast\zi c\ Hristos a abolit moartea?Tocmai `n aceasta const\ misterul!

~nvierea, a[a cum spuneam, este un eveni-ment metafizic, adic\ nu s-a petrecut `n aceast\istorie, pentru c\ istoricitatea lui Iisus Hristos s-a `ncheiat atunci când autorit\]ile vremii aupecetluit mormântul, iar ~nvierea n-a fost v\zut\de nimeni. ~ntr-adev\r, nimeni, cu ochii fizici,n-a v\zut ~nvierea, dar pe Hristos `nviat L-auv\zut mai mul]i, care, apoi, au m\rturisit ceea ceau v\zut, iar m\rturia lor este adev\rat\. ~ns\,când spunem c\ Hristos a omorât moartea, tre-buie s\ `n]elegem c\ Mântuitorul nu a suprimatmoartea biologic\. Aceasta r\mâne factorul [ievenimentul cel mai natural dintre toate celeposibile de pe p\mânt. Numai c\, prin Hristos,moartea biologic\ nu mai este un sfâr[it absurd[i descurajant, ci un Pa[te, adic\ o trecere `ntr-oalt\ form\ de via]\, superioar\ aceleia pe caream petrecut-o pe p\mânt. ~nsu[i Hristos, ca om,a trecut prin moartea biologic\, dar prin ~nvieredovede[te c\ [i-a continuat existen]a dincolo deumbra mormântului. A coborât la iad, de unde ascos pe to]i cei ce a[teptau marea reabilitare on-tologic\, `ncepând de la Adam `ncoace. Deaceea, când spunem c\ Hristos a distrus moartea,`n]elegem c\ a deschis perspectiva vie]ii ve[nicecelor care trec prin moartea biologic\, avândcredin]a existen]ei unei vie]i viitoare. Deci~nvierea lui Hristos este garan]ia ̀ nvierii noastre.El S-a n\scut din Fecioar\ f\r\ p\cat, dar a luatasupra Sa toate p\catele noastre, ]intuindu-le peCruce. Prin ~nvierea lui Iisus din mor]i,`n]elegem c\ El domin\ moartea, dar [i p\catul.

~n perioada Postului Mare s-a amintit denenum\rate ori ce este p\catul. ~n accep]iuneavie]ii ascetice, este mai mult decât o culpabili-tate moral\ sau `nc\lcarea unei reguli impuse;este incapacitatea noastr\ de a ne realiza pro-priul destin. Adic\, p\catul ne sugereaz\ faptulc\ trebuie s\ refuz\m ie[irea din aceast\ lume.De aceea omul p\c\tos are team\ de moarte [i`ncearc\, prin diferite mijloace, s\ anuleze sau

s\ `ntârzie efectul mor]ii biologice asupra pro-priei fiin]e. Ra]ionament cu totul gre[it!Sfâr[itul biologic se poate amâna, dar nu anula!Ast\zi, din p\cate, omul a[a-zis modern fuge demoarte, `ns\, paradoxal, multiplic\ mijloacelede sinucidere. Tocmai `ntr-o astfel de lume estenevoie mai mult ca oricând s\ se vorbeasc\ de-spre ~nviere, despre via]a de apoi, despre n\de-jde [i transfigurare. S\ vorbim mai mult de fap-tul c\ ~nvierea Lui este `nvierea noastr\, c\moartea Lui este moartea noastr\, dar [i pa[tilenostru, al fiec\ruia! ~n noaptea Pa[telui se cânt\:„Azi m-am `ngropat `mpreun\ cu Tine,Hristoase, mâine `nviez `mpreun\ cu Tine, `nvi-ind Tu!“. Fiecare zi din aceast\ istorie pre-supune a muri `mpreun\ cu El pentru a `nviaprin El, `ntr-o alt\ lume. Sfântul Apostol Pavelne cere s\ fim p\rta[i Patimilor [i mor]ii Luipentru ca s\-L cunoa[tem pe El `n puterea [i~nvierea Lui (cf. Filipeni 3, 10), ca astfel „s\ ne`nf\]i[\m lui Dumnezeu ca vii, scula]i dinmor]i“ (Romani 6, 13).

Iubi]i fii suflete[ti,Aprofundând aceste `nv\]\turi, s\ avem

n\dejde c\ prin Hristos `nviat vom fi purureavii, fie c\ mai tr\im pe p\mânt sau nu. De aceea,cu prilejul acestui Pa[ti, v\ invit `nc\ o dat\,p\rinte[te, la comuniune [i comunicare, la a neiubi unii pe al]ii, la reconciliere [i pace,`mp\care [i iertare sincer\, c\ci numai a[a se potdep\[i toate greut\]ile vie]ii, iar Hristos `[i va re-cunoa[te chipul S\u s\dit `n fiin]a noastr\.

Iat\, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prinvocea Preafericitului P\rinte Patriarh Daniel, necheam\ la unitate [i `ntrajutorare, la promovareavalorilor spirituale [i culturale ale poporuluinostru bimilenar. S\ fim receptivi [i s\ ne an-gaj\m a `mplini toate hot\rârile propuse de forulnostru bisericesc! Anul acesta este foarte im-portant pentru Biserica noastr\, deoareceSfântul Sinod l-a numit Anul omagial alCrezului ortodox [i al Autocefaliei române[ti `nPatriarhia Român\, `n contextul anivers\rii a125 ani de când Biserica Ortodox\ Român\ adevenit autocefal\ [i a 85 de ani de la ridicareaei la rangul de patriarhie. S\ ne str\duim s\facem toate dup\ rânduial\, mai ales c\ p\rin-tele autocefaliei Bisericii Române a fost un pre-decesor al nostru pe scaunul vl\dicesc de laRoman, episcopul c\rturar Melchisedec {tef\-nescu. Cu acest prilej se vor organiza `n eparhianoastr\ ample manifest\ri cultural-religioase, lacare v\ facem poftire s\ participa]i.

S\ ne ajute Dumnezeu s\ le tr\im pe fiecare`n parte, dup\ voia Domnului!

~ncredin]ându-v\ de toat\ dragostea `n Hris-tos-Domnul, r\mân al vostru p\stor sufletesc,care v\ dore[te tot binele [i mântuirea sufletelor!

Hristos a `nviat!

Adev\rat a `nviat!

† EFTIMIE,Arhiepiscopul Romanului [i Bac\ului

~nvierea Domnului, fresc\ din Catedrala arhiepiscopal\ „Sf=nta Parascheva“din Roman (secolul al XVIII-lea)

5anul II (X) nr. 4

FILANTROPIE

Centrul Social Multifunc]ional, ce urmeaz\ afunc]iona sub egida Funda]iei „Episcop Melchi-sedec“, va furniza servicii sociale de calitatepentru roma[cani [i pentru cei din comunit\]ile`nvecinate, ceea ce va reprezenta o form\ de su-port activ pentru familiile [i comunit\]ile aflate`n dificultate sau `n situa]ii de risc social.

Amenajarea sediului~n prezent, `n lipsa unui spa]iu adecvat, activi-

tatea social\ a Funda]iei se desf\[oar\ `n diferiteloca]ii: cantina de ajutor social, care are o activi-tate regulat\, beneficiind de posibilitatea utiliz\riiunui spa]iu echipat, pus la dispozi]ie `n incintaCentrului eparhial al Arhiepicopiei Romanului [iBac\ului; serviciile de consiliere sunt puse la dis-pozi]ia celor afla]i `n situa]ii de risc `n diferite lo-ca]ii, la parohii; pentru a putea oferi un ad\post tem-porar au fost utilizate diferite spa]ii (`n incinta sau`n apropierea Centrului eparhial), chiar dac\ aces-tea au amenaj\ri precare [i nu au dot\rile necesareoferirii unui confort minim celor ce `l folosesc.

Derularea acestui proiect este necesar\ pen-tru popula]ia municipiului Roman [i din `mpre-jurimi, deoarece, fiind `ntr-o zon\ defavorizat\din punct de vedere economic [i social, majori-tatea oamenilor au o situa]ie financiar\ atât dedificil\ `ncât se afl\ `n imposibilitatea de a-[iasigura strictul necesar pentru a supravie]ui.

Prin Centrul Social Multifunc]ional se propu-ne, `ntre altele, reabilitarea, modernizarea [iechiparea complet\ a cl\dirii care a fost `n tre-cut sediul Funda]iei „Episcop Melchisedec“ [icare, prin istoria sa de peste 150 de ani, consti-tuie un punct de referin]\ `n ora[ul Roman.

Servicii sociale oferiteCentrul care va avea sediul `n aceast\ cl\dire

va asigura spa]iile necesare desf\[ur\rii ac-tivit\]ii mai multor servicii sociale.

Cantina social\ va oferi o mas\ cald\ pe zipentru aproximativ 50 de persoane. Deoarecepersoanele din familii `n dificultate au nevoispeciale, mâncarea va fi preg\tit\ cu foartemult\ aten]ie. ~n plus, de Sfintele s\rb\tori dePa[ti [i de Cr\ciun, beneficiarii cantinei vorprimi `ntotdeauna pachete cu alimente foarteconsistente, cu alimente de baz\ pentru `n-treaga familie: carne, f\in\, ulei, zah\r, orez,paste f\inoase etc. Se estimeaz\ c\ aceast\cantin\ social\ va reprezenta mult mai multdecât un sprijin material pentru oamenii nec\-ji]i, datorit\ amplas\rii ei `n aceea[i cl\dire `ncare sunt asigurate [i alte servicii pentru per-soane `n dificultate.

Ad\postul temporar, pentru un num\r simul-tan de pân\ la 20 de persoane aflate `n situa]ii derisc social, constituie un serviciu social necesar`ntr-o zon\ unde num\rul persoanelor aflate `nsitua]ii de risc este destul de ridicat.

Un alt sprijin important `l va constitui [i cabi-netul de consiliere pentru persoanele aflate `n si-

tua]ii de risc social - victime ale abuzului [i violen-]ei domestice, persoane r\mase f\r\ ad\post etc..

Asigurarea accesului la servicii medicale [istomatologice, pentru persoane cu posibilit\]imateriale reduse, prin cabinetele pentru asis-ten]\ medical\ general\ [i stomatologie, seadreseaz\ celor care nu au posibilit\]i materialepentru a putea beneficia de aceste servicii `ncadrul unit\]ilor medicale deja existente.

Centrul de `ntâlnire [i resocializare pentruvârstnici vizeaz\ crearea unui loc pentru `ntâl-nirea, petrecerea timpului [i resocializarea per-soanelor vârstnice - cu o capacitate de maxim 30de persoane - acest centru `[i propune s\ ofere unspa]iu pentru `ntâlniri, discu]ii, lectur\, jocuri([ah, table etc.); de men]ionat c\ acest centru vafi dotat [i cu calculatoare cu acces la internetpentru facilitarea comunic\rii cu cei dragi, afla]i`n multe cazuri la mare distan]\. Se estimeaz\ outilizare curent\ de minim 15 persoane simultan.

Beneficiari pe termen lungBeneficiarii direc]i vor fi: 50 de persoane

care vor primi o mas\ cald\ pe zi, 10-15 per-soane care vor primi consiliere, 8-16 persoanecare vor beneficia de servicii medicale [i stom-atologice, un num\r de maxim 20 de persoanecare vor beneficia de ad\post temporar [i circa15-30 de persoane care vor beneficia de servici-ile centrului de socializare pentru vârstnici.

Persoanele vor fi selectate din rândul celorcare apar]in diferitelor categorii defavorizate:familii s\race, persoane cu nivel de trai foartesc\zut, copii abandona]i, persoane vârstnice sin-gure, persoane cu handicap, persoane f\r\ ad\-post, precum [i alte persoane cu nevoi speciale.

Se estimeaz\ c\ aceste servicii sociale vor fioferite popula]iei din zona Municipiului Romanpe o perioad\ `ndelungat\, acesta fiind scopul,conform misiunii Funda]iei „Episcop Melchi-sedec“. (Arhid. Ardrian CIOBANU)

Funda]ia „Episcop Melchisedec“ ofer\:

Suport activ pentru familiile [i comunit\]ile aflate `n dificultate

Filantropia, sau dragostea fa]\ de semeni, manifestat\ prin fapte a fost, pedrept cuvânt, considerat\ drept una dintre caracteristicile fundamentaleale credin]ei cre[tine. Biserica Ortodox\ Român\ a practicat dintotdeaunafilantropia cre[tin\, dar intensitatea acestei activit\]i a depins `n moddirect de posibilit\]ile de manifestare [i dezvoltare ale Bisericii `nse[i.Funda]ia „Episcop Melchisedec“ `ncearc\ s\ `mplineasc\ tocmaimisiunea social\ a Bisericii, implementând, `n acest an, al\turi deorganizarea centrului de zi pentru copii proveni]i din familii aflate `ndificultate, un alt proiect important. Prin acesta din urm\, Funda]ia `[ipropune `nfiin]area unui Centru Social Multifunc]ional.

SPECIAL

aprilie 2010

Pentru un ierarh al Bisericii Ortodoxe, participarea la slujba de sfin]ire a mirului, indispensabil cultului nostru, `nseamn\ implicarea direct\ [i profund\

`n lucrarea Duhului Sfânt `n via]a Bisericii.

Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

6

Sf=ntul [i Marele Mir se folose[te la TainaMirungerii, la sfin]irea bisericilor, la sfin]ireaaltarelor, a antimiselor [i pentru reprimirea `nOrtodoxie a celor c\zu]i de la dreapta credin]\,exprim=nd diversitatea lucr\rilor harului Duhu-lui Sf=nt `n Biseric\. Sfin]irea lui este o lucrarede o importan]\ major\ a Bisericii noastre Orto-doxe Autocefale, at=t din punct de vedere cano-

nic, c=t [i din punct de vedere teologic. Semni-fica]ia canonic\ a sfin]irii Sf=ntului [i MareluiMir pentru conslujirea arhiereasc\ const\ `nfaptul c\ Biserica Autocefal\ `[i exprim\ cu a-cest prilej `ndatorirea, dar [i dreptul canonic dea sfin]i materia necesar\ administr\rii Tainei Mi-rungerii prin co-liturghisirea tuturor ierarhilorei, `ntr-o zi de maxim\ intensitate spiritual\ a

S\pt\m=nii Mari. Slujba de sfin]ire a Sf=ntului[i Marelui Mir reune[te Biserica `n deplin\tateaei, format\ din soborul episcopilor, ceatapreo]ilor [i a diaconilor [i totalitatea credin-cio[ilor, descoperind c\ lucrarea m=ntuitoares\v=r[it\ de Hristos este continuat\ de ceasfin]itoare a Duhului Sf=nt prin Sfintele Taine.Momentul sfin]irii Marelui Mir este o afirmarea unit\]ii Bisericii noastre `n comuniunea dedreapt\ credin]\ [i via]\ `n Hristos, cu Sfin]iiApostoli [i cu Sfin]ii P\rin]i din toate timpurile.

„Sim]i mai puternic, prezen]a Sf=ntului Duh“

Pentru un ierarh al Bisericii Ortodoxe, par-ticiparea la slujba de sfin]ire a mirului, indis-pensabil cultului nostru, `nseamn\ implicareadirect\ [i profund\ `n lucrarea Duhului Sf=nt `nvia]a Bisericii. Pentru clerul [i credincio[ii dinArhiepiscopia Romanului [i Bac\ului, anulacesta `nseamn\, din punct de vedere liturgic [ispiritual, o bucurie `n plus, prin aceea c\Preasfin]itul Ioachim B\c\uanul, Episcop-vicaral Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului, a fostdelegat de c\tre Sf=ntul Sinod al BOR, al\turide al]i doi ierarhi, s\ supravegheze, `n mod di-rect, preg\tirea Sf=ntului [i Marelui Mir.

La rug\mintea noastr\, PS Episcop-vicarIoachim B\c\uanul ne-a oferit c=teva detalii de-spre acest moment deosebit din via]a Bisericiinoastre. „Sunt foarte emo]ionat de `ncredin]areace mi s-a dat, [tiind faptul c\ Sf. Mir este ele-mentul esen]ial `n ceea ce prive[te doctrina uneiBiserici Ortodoxe, fiind sfin]it de to]i ierarhii.Numai ei au aceast\ prerogativ\ liturgic\ aBisericii, ceea ce `nseamn\ c\ sfin]irea miruluinu se poate face prin delegat. Dac\ ierarhii pottrimite preo]i la diverse slujbe religioase, pentrumomentul deosebit al preg\tirii [i sfin]irii

Sfin]irea Marelui Mir, m\rturiev\zut\ a autocefaliei biserice[ti

~nceputul lunii aprilie a coincis, anul acesta, cu perioada preg\tirii[i sfin]irii Marelui Mir. ~n Joia Mare a anului 2010 (1 aprilie), `ncadrul Sfintei Liturghii, oficiat\ de Preafericitul P\rinte PatriarhDaniel, `mpreun\ cu ierarhii Sfântului Sinod, a avut loc sfin]ireaMarelui Mir, pentru a dou\zeci [i una oar\ `n Biserica Ortodox\Român\. Sfin]irea Marelui Mir, m\rturie v\zut\ a autocefalieibiserice[ti, este inclus\ `n manifest\rile prilejuite de aniversarea a125 de ani de la recunoa[terea oficial\ a autocefaliei BisericiiOrtodoxe Române (1885).Luni, 29 martie, `n s\pt\m=na Patimilor, a `nceput preg\tirea celornecesare pentru prepararea Sf=ntului Mir. A doua zi, mar]idiminea]a, s-a preg\tit decoctul, care s-a l\sat la r\cit peste noapte.Miercuri diminea]\, slujba a continuat cu ad\ugarea celorlaltecomponente, p=n\ seara t=rziu, finaliz=ndu-se cu sfin]irea dinSf=nta [i Marea Joi.Despre r=nduiala specific\ acestei slujbe am aflat am\nunte de laPS Ioachim B\c\uanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului[i Bac\ului, care, al\turi de al]i membri ai Sf=ntului Sinod al BOR,a fost desemnat, [i anul acesta, s\ participe la preg\tirea Sf=ntului[i Marelui Mir.

FO

TO

: B

IRO

UL

DE

PR

ES

|A

LP

AT

RIA

RH

IEIR

OM

|N

E

Rug\ciune de mul]umire lasfin]irea Sf=ntului [i Marelui mir

„Mul]umim }ie, Doamne Dumnezeulnostru atotputernic din veac, [i

Doamne Iisus Hristose, str\lucireaP\rintelui, [i Duhule Sfinte, Care de

la Tat\l purcezi [i `n Fiul Teodihne[ti, Cel ce toate le pline[ti [Isfin]e[ti, Unitate `n trei ipostasuri,

fire nedesp\r]it\; pentru c\ ai f\cut ase aduce de noi lucrul acesta la

`ndeplinire spre m\rirea [I sfin]ireacredincio[ilor cre[tini, cu mijlocirile

N\sc\toarei de Dumnezeu, ale tu-turor slujitorilor netrupe[ti, ale

Sfin]ilor [i `ntru tot l\uda]ilorApostoli [i ale tuturor sfin]ilor celor

ce au pl\cut }ie din veac“

~n ceea ce prive[te num\rul mare de sfin]iri ale mirului`n Biserica Ortodox\ Român\, cel pu]in

`n ultimii 20 de ani, aceasta denot\ o activitate intens\.

7anul II (X) nr. 4

Marelui Mir nu se poate delega nimeni, iaracest lucru este impresionant [i m\re]. Prin par-ticiparea la o astfel de lucrare sacramental\sim]i o emo]ie aparte [i sim]i, mai puternic,prezen]a Sf=ntului Duh - f\c=nd o leg\tur\ `ntrenoi ca persoane, ca membri ai Bisericii, [i Sf.Mir. Participarea la un astfel de eveniment `]iaminte[te mai pregnant de momentul consa-cr\rii pentru via]a `n Hristos, de Botez, c=nd amfost pecetlui]i cu darurile Sf=ntului Duh, Care,`n chip v\zut, este Sf. Mir“, ne-a declarat Prea-sfin]itul Episcop Ioachim B\c\uanul.

~n ceea ce prive[te num\rul mare de sfin]iriale mirului `n Biserica Ortodox\ Rom=n\, celpu]in `n ultimii 20 de ani, aceasta denot\ o activ-itate intens\ a ierarhilor [i preo]ilor ce apar]in dePatriarhia Rom=n\. „Se [tie c\ Sf. Mir estefolosit la botez, la sfin]irea antimiselor [i a bise-ricilor [i la confirmarea eterodoc[ilor care vin laOrtodoxie. Analiz=nd ultimii 20 de ani se vede c\Biserica noastr\ este dinamic\, fiind sfin]itefoarte multe biserici, slujb\ unde se folose[te Sf.Mir. Acesta se distribuie de c\tre PreafericitulP\rinte Patriarh tuturor eparhiilor din cuprinsulPatriarhiei Rom=ne, din ]ar\ [i str\in\tate. Acum,pentru faptul c\ s-a epuizat cantitatea precedent\,PF P\rinte Patriarh a hot\r=t preg\tirea unei noicantit\]i“, a precizat PS Ioachim B\c\uanul.

Sfin]it `n Joia Mare~n ceea ce prive[te preg\tirea Sf=ntului [i

Marelui Mir, totul `ncepe `n s\pt\m=na a [asea aPostului Mare, [i anume joi [i vineri, `nainte deDuminica Floriilor, c=nd materiile v=rtoase(r\d\cini, fructe, rezine etc) se piseaz\ m\run]el[i se cern prin sit\. ~n s=mb\ta lui Laz\r se aductoate materiile, precum [i vasele, `n biserica,unde are s\ se fac\ fierberea. Apoi, luni, `n s\pt\-m=na Patimilor, diminea]a, dup\ Utrenie, se a[a-z\ masa cu materiile [i vasele `n mijlocul bise-ricii, iar, la ora cuvenit\, Patriarhul, sau delegatulacestuia, s\v=r[e[te mai `nainte sfin]irea apei,dup\ care strope[te cu agheazm\ materile [ivasele, inclusiv locul r=nduit pentru fierbere. Ur-meaz\, `n aceea[i zi, r=nduiala cl\tirii cu agheaz-m\ cald\ a tuturor vasele [i obiectelor ce se folos-esc la prepararea [i p\strarea Sf=ntului Mir.

A doua zi, mar]i diminea]a, dup\ binecu-v=ntarea pentru Ceasuri, se aprinde focul, seamestec\ toate ingredientele de plante [i vinul,iar dup\ c=teva ore se stinge focul pentru a ser\ci decoctul peste noapte.

Miercurea diminea]a, cei r=ndui]i pentruprepararea Sf=ntului [i Marelui Mir, `ncepr=nduiala slujbei [i continu\ cele `ncepute `nzilele precedente, prin ad\ugarea uleiului [i acelorlalte rezine, p=n\ seara t=rziu. Slujba reli-gioas\ de sfin]ire a Mirului are loc `n Joia Mare,`n prezen]a PF P\rinte Patriarh [i a tuturormembrilor Sf=ntului Sinod.

Pentru aceste momente deosebite, pe l=ng\preo]i [i diaconi, au fost prezen]i [i cei trei ier-arhi, desemna]i de Sf. Sinod pentru a suprave-ghea toate preg\tirile prealabile pentru Sf. Mir.Anul acesta, cei trei ierarhi desemna]i au fostPS Varsanufie Prahoveanul, PS CiprianC=mpineanul [i PS Ioachim B\c\uanul.

„Chiar dac\ particip\m de mai multe ori `nvia]\ la acest moment deosebit, permanent sim]io emo]ie deosebit\, pentru faptul c\ `ns\[iSf=nta Liturghie din Joia Mare este plin\ detr\ire duhovniceasc\, iar c=nd se adaug\ [ir=nduiala de sfin]irea a Marelui Mir ai senti-mentul c\ este cea mai dens\ Sf=nt\ Liturghie lacare iei parte“, a mai spus PS IoachimB\c\uanul.

A dou\zeci [i una oar\ `n 125 de ani

~n trecut, Sf=ntul [i Marele Mir se aducea,de obicei, de la Patriarhia de Constantinopol. Els-a sfin]it `ns\, `n unele r=nduri, [i pe p\m=ntrom=nesc, dar la aceste ocazii erau de fa]\ [iparticipau ierarhi din `ntreaga lume ortodox\,prezen]i atunci `n ]ar\. De exemplu, `n anul1513, la T=rgovi[te, c=nd `nsu[i patriarhulConstantinopolului, Pahomie, venit dup\milostenii [i ajutoare, era de fa]\, sau `n anul1643, c=nd Sf=ntul [i Marele Mir se sfin]ea la

Ia[i, cu cheltuiala m\rinimosului voievod VasileLupu. Atunci, al\turi de ierarhii moldoveni,participa [i patriarhul Teofan al Ierusalimului.La 25 martie 1882, `n Catedrala mitropolitan\din Bucure[ti, se sfin]ea Sf=ntul [i Marele Mir,pentru prima oar\ numai de c\tre ierarhiirom=ni. A doua oar\ s-a sfin]it `n anul 1894, iara treia oar\ la 30 martie 1906. A patra oar\ s-asfin]it la 15 aprilie 1921, fiind pentru prima dat\`n Rom=nia re`ntregit\. Din anul 1921, Bisericanoastr\ a oferit Sf=ntul [i Marele Mir [iBisericii Ortodoxe Bulgare, p=n\ la re`nfiin]a-rea Patriarhiei acesteia [i p=n\ la recunoa[tereaautocefaliei ei de c\tre Patriarhia de Constan-tinopol, `n anul 1945.

Dup\ ridicarea Bisericii noastre la rangul dePatriarhie, s-a sfin]it Sf=ntul [i Marele Mir laurm\toarele date: 1 aprilie 1926 [i 6 aprilie1934 sub patriarhul Miron Cristea; 2 aprilie1942 sub patriarhul Nicodim Munteanu; 6aprilie 1950, 14 aprilie 1955, 10 aprilie 1958,22 aprilie 1965, 18 aprilie 1968 [i 26 aprilie1973 sub patriarhul Iustinian Marina; 27 aprilie1978 [i 5 mai 1983 sub patriarhul IustinMoiescu; 7 aprilie 1988, 15 aprilie 1993, 11aprilie 1996, 2 mai 2002 [i 5 aprilie 2007 subpatriarhul Teoctist Ar\pa[u. Anul acesta, la 1aprilie, s-a oficiat, pentru a dou\zeci [i una oar\,slujba de sfin]ire a Marelui Mir de c\tre ierarhiiSf=ntului Sinod al BOR, sub protia PF P\rintePatriarh Daniel. (pr. Ctin GHERASIM)

Cel care oficiaz\ botezul unge trupul noului botezat cu Sf=ntul [i Marele Mir,zic=nd aceste cuvinte: „Pecetea harului Duhului Sf=nt“

Nu mai pu]in de 32 de predici, apar]inândepiscopului Melchisedec {tef\nescu, p\rinteleautocefaliei Bisericii Ortodoxe Române vorvedea pentru ptima dat\ lumina tiparului.

EVENIMENT

aprilie 2010Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

8

Manifest\rile cultural-religioase dedicatememoriei Episcopului Melchisedec {tef\nescu(foto) vor debuta anul acesta la Bac\u, cu oslujb\ de comemorare a vrednicului de pomeni-re ierarh de la Roman. Acestea vor continua cuorganizarea, `n ziua de 12 mai, a unui Sim-pozion dedicat `mplinirii a 125 de ani de la re-cunoa[terea oficial\ a autocefaliei Bisericii Or-todoxe Române (1885). ~n cadrul acestuia, laComplexul muzeal de istorie „Iulian Antones-cu“ se va organiza o expozi]ie cuprinz=nd c\r]i,obiecte de cult [i alte obiecte apar]in=nd epis-copului Melchisedec. Vineri, 14 mai, La Romanse va desf\[ura un concurs inter-[colar pe tema:„Episcop Melchisedec, p\rintele autocefalieiBisericii Ortodoxe Rom=ne“. Tot aici, manifes-t\rile prilejuite de comemorarea episcopului ro-ma[can vor continua cu organizarea unui sim-pozion [tiin]ific pe tema „Episcopul Melchise-dec [i autocefalia BOR“, sus]inut la SeminarulTeologic „Sf. Gheorghe“.

A X-a edi]ie a Zilelor „Melchisedec {tef\-nescu“ se va `ncheia `n ziua de 16 mai, cu ofi-cierea Sfintei Liturghii arhiere[ti, `n cadrul c\re-ia se va face pomenirea vrednicului ierarh alRomanului. Slujba de pomenire va fi urmat\ deun pelerinaj la capela din Parcul „Melchise-dec“, unde se afl\ `ngropate r\m\[i]ele p\m=n-te[ti ale marelui ierarh.

Predicile „p\rintelului“autocefaliei BOR vor fi editate `n premier\

At=t la Bac\u, c=t [i la Roman vor fi lansatetrei volume dedicate memoriei ierarhului Mel-chisedec {tef\nescu.

Iubitorii de cultur\ vor fi invita]i s\ descope-re personalitatea marelui ierarh roma[can, prinintermediul urm\toarelor trei lucr\ri: „Episco-pul Melchisedec, eminent ierarh, pedagog [i omde cultur\“, a dlui Prof. Univ. Dr. Vasile Vasile[i „Cuvinte din cuvânt. Omilii inedite“, a epis-copului Melchisedec {tef\nescu. Acestora li seva ad\uga volumul „Autocefalie [i Patriarhie“,semnat de Prof . Univ. Dr. Tudor Ghideanu.

Nu mai pu]in de 32 de predici, apar]in=ndepiscopului Melchisedec {tef\nescu, p\rinteleautocefaliei Bisericii Ortodoxe Rom=ne vorvedea lumina tiparului la editura „Filocalia“ aArhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului. Cartea„Cuvinte din cuvânt. Melchisedec {tef\nescu.Omilii inedite“, ce va ap\rea cu binecuv=ntareaPreasfin]itului Episcop-vicar Ioachim B\c\ua-nul, va cuprinde cuv=nt\ri ale ilustrului ierarh]inute cu diferite ocazii `n perioada 1848 - 1860.„Manuscrisele ce cuprind predicile episcopuluiMelchisedec au fost g\site `n Biblioteca Acade-miei Rom=ne, fiind scrise cu caractere chirilice.Treizeci dintre acestea apar]in episcopului Mel-chisedec, iar dou\ au fost traduse dup\ omiliiale mitropolitului Filaret al Moscovei. Ele facreferire la s\rb\tori religiose mai importante,precum [i referiri la unii dintre sfin]ii cinsti]i deBiserica noastr\, precum Sf=ntul Ilie sau Sf=n-tul Ioan Botez\torul“, a declarat p\rintele PimenCostea, exarhul m\n\stirilor din ArhiepiscopiaRomanului [i Bac\ului, cel care se ocup\ detransliterarea, diortosirea [i editarea acestuivolum.

Episcopul Melchisedec - eminentierarh, pedagog [i om de cultur\

Intitulat\ „Episcopul Melchisedec, eminentierarh, pedagog [i om de cultur\“, cartea este ro-dul a cinci ani de studiu [i cercet\ri realizate deprof. Univ. Dr. Vasile Vasile, de la UniversitateaNa]ional\ de Muzic\ din Bucure[ti. Lucrarea vaap\rea cu binecuvântarea Preasfin]ituluiIoachim B\c\uanul, Episcop-vicar al Arhie-piscopiei Romanului [i Bac\ului, [i va vedealumina tiparului `n preajma „Zilelor EpiscopMelchisedec“, ce se vor desf\[ura `n perioada10 - 16 mai a.c.. Volumul va cuprinde o biogra-fie `n ascensiune a episcopului Melchisedec,„Merite, ignorare [i recunoa[tere“, „Arhiman-dritul-arhiereu `n slujba idealurilor na]ionale alevremii“, „Meandrele activit\]ii educa]ionale aepiscopului Melchisedec“, „Ctitorii culturaleale episcopului Melchisedec“, „Vasta activitatea lui Melchisedec pe t\râm bisericesc“, „Epis-copul Melchisedec [i problemele muzicii bise-

rice[ti“, „Testamentul [i „testamentele“ mel-chisedechine“.

„Episcopul Melchisedec este un Kog\lni-ceanu pentru via]a bisericeasc\ a celei de-a do-ua jum\t\]i a veacului al XIX-lea. Am fost sur-prins de faptul c\ nicio lucrare ap\rut\ p=n\ a-cum nu prezint\ integral via]a [i activitatea epis-copului Melchisedec {tef\nescu“ a declaratprof. univ. dr. Vasile Vasile.

Melchisedec {tef\nescu [i autocefalia BOR

La `mplinirea a 125 de ani de la autocefaliaBOR [i 85 de ani de la `nfiin]area PatriarhieiRomâne, la editura Mu[atinia din Roman vavedea lumina tiparului cartea cu titlul „Autoce-falie [i Patriarhie“. Volumul scris de profesorulTudor Ghideanu, „`ncepe de la domnia lui Ale-xandru Ioan Cuza, ajunge la momentul actuluisinodal al lui Melchisedec {tef\nescu, care con-stituie temeiul declar\rii autocefaliei BisericiiOrtodoxe Române, face referire la marile per-sonalit\]i ale BOR - patriarhii Miron Cristea,Nicodim Munteanu, Iustinian Marina, IustinMoisescu, Teoctist Ar\pa[u, culmin=nd cu actu-alul Patriarh PF P\rinte Daniel Ciobotea“, a de-clarat Emilia }u]uianu, director al EdituriiMu[atinia. (pr. Ctin GHERASIM)

A X-a edi]ie a Zilelor Episcop „Melchisedec {tef\nescu“ se va desf\[ura laRoman [i Bacau, `n perioada 11 - 16 mai 2010. ~n cadrul acesteia se vordesf\[ura ample manifest\ri culturale [i spirituale. Având ca organizatoriArhiepiscopia Romanului [i Bac\ului [i Funda]ia „Episcop Melchisedec“,manifest\rile vor fi organizate cu binecuv=ntarea PS Ioachim B\c\uanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului.

Zilele „Episcop Melchisedec“ edi]ia a X-a:

P\rintele autocefaliei BOR, comemorat `n Arhiepiscopia Romanului [i Bac\ului

9anul II (X) nr. 4

DOSAR

~n epoca primar\ cre[tin\, fiecare Biseric\ a-vea m\rturisirea ei de credin]\. Sinoadele ecume-nice din anii 325 [i 381 au asimilat Simboalele decredin]\ locale, dându-le o formulare unitar\ [i augenerat, `n felul acesta, Simbolul de credin]\ pecare Biserica `l folose[te [i ast\zi, introducându-l[i `n Sfânta Liturghie. Recitarea regulat\ aSimbolului de credin]\ `n Liturghie, introdus\ depatriarhul monofizit Petru Gnafevs (Fullon), laAntiohia, `n anul 471, s-a generalizat de c\trePatriarhul Timotei I al Constantinopolului (512-518), `n R\s\rit, reprezentând semnul de re-cunoa[tere al cre[tinilor ortodoc[i.

~ntre m\rturisirea credin]ei [i actul liturgic exist\ o leg\tur\ intrinsec\

~n con[tiin]a Bisericii primare, frângerea pâi-nii presupunea unitatea `n credin]\ a tuturor par-ticipan]ilor la ritual. De aceea, includerea Simbo-lului credin]ei `n Liturghie s-a extins [i a confir-mat leg\tura organic\ dintre unitatea credin]ei [i`mplinirea adun\rii eclesiastice `n Euharistie,leg\tura aceasta alc\tuind centrul tr\irii spirituale[i al vie]ii Bisericii. Introducerea Crezului `n ritu-alul euharistic nu contravine spiritului acestuia.Simbolurile de credin]\ slujesc actualiz\rii [iadâncirii credin]ei datorit\ caracterului sacra-mental pe care `l `mp\rt\[esc cu verbul biblic. A-cest caracter face ca actul de m\rturisire a cre-din]ei, `ntr-un cadru liturgic, s\ transforme Litur-ghia `n eveniment mântuitor autentic. Liturghiadevine mai mult decât un simplu ritual; ea mi-jloce[te posibilitatea particip\rii reale la lucrarear\scump\r\toare a Sfintei Treimi `n Biseric\.~ntre m\rturisirea credin]ei [i actul liturgic exist\o leg\tur\ intrinsec\, deoarece dinamismul cre-din]ei [i capacitatea ei de a na[te via]\ duhovni-ceasc\ se revendic\ tocmai din asumarea m\rturi-sirii ei publice, atât ca o m\rturie a convingerilorpersonale, cât [i ca o afirmare a adev\rului divin,universal, mântuitor. M\rturisirile de credin]\, fiec\ sunt sub forma afirma]iilor de genul Crezuluiniceo-constantinopolitan, fie sub forma imnelorde slav\ (troparele), au o calitate unic\ pentruformulele liturgice, ele nu doar instruind, ci [i co-municând adev\rul, implicându-l direct [i per-

sonal pe credincios `n participarea la acel adev\r(Paul Evdokimov).

De[i Crezul nu cuprinde nicio men]iune ex-pres\ referitoare la jerta euharistic\, nu putem a-firma c\ el este str\in de ritualul ei. Unele am\-nunte ce au urmat dup\ R\stignirea Domnuluisunt simbolizate prin ac]iunea ce se desf\[oar\ rit-ualic `n sfântul altar, `n timp ce comunitatearoste[te m\rturisirea de credin]\. Preotul ridic\„aerul“ de pe Sfântul Disc [i Sfântul Potir, leg\-nându-l deasupra lor. Natura cosmic\ nu mai aco-per\ pe Hristos, Care Se jertfe[te, ar\tându-{i `naceasta puterea Lui mântuitoare, ci se clatin\ deteam\ `n jurul Lui. Toat\ crea]ia este pus\ `n starede cutremur, inclusiv cea `ngereasc\, amintind decutremurul ce s-a petrecut la r\stignirea [i `n-vierea Sa, când `ngerul a ridicat piatra de pe mor-mânt (Matei, 27, 51). De aceea,dup\ articolul al V-lea al Simbo-lului de credin]\: „{i a `nviat a treia zidup\ Scripturi“, `nceteaz\ cl\tinarea„aerului“. ~nvierea a fost actul cel maiminunat al lui Dumnezeu fa]\ de noi.Toate evenimentele iconomieimântuirii, când s-au f\cut cu-noscute lumii prin Hristos, aucutremurat o[tile ̀ ngere[ti [i stihiilecosmice (Pr. Dumitru St\niloae).

Rug\ciunea liturgic\ d\ m\sura oric\rei rug\ciuni

Prin m\rturisirea `n comun a Crezului, dec\tre cre[tini, ei se preg\tesc s\ primeasc\ peAcela[i Hristos, prin Euharistie, a[a cum s-aupreg\tit prin m\rturisirea aceluia[i Crez, s\-Lprimeasc\ `n Taina Botezului. Sfântul MaximM\rturisitorul vede `n rostirea comun\ a Crezu-lui, dup\ s\rutarea p\cii, „semnul ve[nicei mul-]umiri [i sl\viri unite [i unitare a lui Dumnezeude c\tre noi“. Recitarea Simbolului reprezint\ unmoment de concentrat\ medita]ie [i de pietateadânc\ `n leg\tur\ cu actul mântuirii noastre,care va fi actualizat imediat `n ritualul SfinteiJertfe. De[i Crezul rezum\, `n general, puncteleesen]iale ale credin]ei cre[tine, mesajul s\u celmai puternic transmis este c\ „Unul din SfântaTreime, Fiul, S-a f\cut om, `ntrupându-Se dinFecioar\“ (Gherman I al Constantinopolului).

Liturghia antreneaz\ pe credincios dincolo deel `nsu[i, spre comuniunea cu ceilal]i, cu cei ab-sen]i, suferinzi sau `n agonie; ea `mbr\]i[eaz\umanitatea [i cere pacea [i unitatea tuturor.Liturghia exclude orice tendin]\ subiectiv\ [ipasager\, oferind forma ei integratoare, trecut\ [ic\lit\ prin `ncerc\rile timpului. Dac\ rug\ciunealiturgic\ d\ m\sura oric\rei rug\ciuni, ea solicit\,de asemenea, rug\ciunea spontan\, personal\, `ncare sufletul caut\ dialogul cu Dumnezeul S\u.

Liturghia ne `nva]\ aceas-ta, chemându-ne pe fiecare

pe nume, ca fiind unici [ifiecare e chemat spre m\rtur-isirea crezului s\u: „eu cred“.Chiar [i `n cadrul liturgic,aceast\ m\rturisire pune ac-centul cel mai personalposibil, nimeni neputând s\o fac\ `n locul nostru. (pr.

Valentin B|LTOI)

M\rturisirea euharistic\ a CrezuluiCultul Bisericii este depozitarul [i vehiculul prin care se transmite `nform\ orant\, doxologic\, `nv\]\tura cre[tin\ cuprins\ `n izvoarelerevela]iei. De aceea, orice regul\ de rug\ciune debuteaz\ printr-oinvocare a Sfintei Treimi [i include rostirea m\rturisirii de credin]\.Sinteza aplicat\ a acestei `nv\]\turi a fost formulat\ la Sinoadeleecumenice, `n forma m\rturisirilor de credin]\, ca rostire autoritar\[i inteligibil\ a tuturor adev\rurilor fundamentale ale Bisericii.

Praznicul Intr\rii Domnului `n Ierusalimaduce Bisericii bucuria sfânt\ c\ Domnul estegata s\ ne r\scumpere din p\cat [i din moarte.Fila de sinaxar a Praznicului ne invit\ la p\timi-re cu Hristos, `nso]ire `n suferin]\, ca preambulla cea `n slav\: „Cu milostivirea Ta cea negr\it\,Hristoase, Dumnezeul nostru, f\-ne pe noibiruitori patimilor celor necuvânt\toare [i ne`nvrednice[te s\ vedem [i biruin]a Ta cea lumi-nat\ asupra mor]ii [i `nvierea cea luminat\ [i devia]\ purt\toare [i ne miluie[te pe noi“ (Triod).Iar Sfântul Apostol Pavel `i scrie ucenicului iu-bit Timotei acela[i adev\r al vie]uirii `n eterni-tate cu Domnul: „Dac\'mpreun\ cu El am mu-rit, `mpreun\ cu El vom [i via. Dac\ r\bd\m,`mpreun\ cu El vom [i `mp\r\]i“ (II Tim 2, 11-12). R\bdarea [i moartea `mpreun\ cuMântuitorul `nseamn\ asumarea pas cu pas aPatimilor Sale.

Iosif cel prea frumos, asem\natprofetic cu Domnul

Din punct de vedere liturgic, aceast\ `m-preun\-p\timire cu El se arat\ cum nu se poatemai limpede `n scara deniilor, acest urcu[ os-tenitor ce `ncepe cu sfânta [i marea zi de Luni,`n cadrul c\reia Denia de duminic\ seara - carede fapt `nseamn\ utrenia zilei de Luni - con-tureaz\ `nceputul Patimilor lui Hristos, cu am-intirea lui Iosif cel prea frumos, asem\nat pro-fetic cu Domnul, Care a fost pizmuit, la fel, decei din neamul lui [i de Iuda care, pentru treizecide argin]i, L-a vândut. Dar, din mormânt `nvi-ind, Domnul `mp\r\]e[te peste tot Egiptul p\cat-ului, dându-ne nou\ pâinea cea cereasc\, adic\Trupul S\u cel de via]\ purt\tor. Pe de alt\ parte,la aceea[i Denie, `n amintirea smochinului lipsitde roade, este v\dit\ neputin]a nu atât a sinago-gii iudaice, cât a sufletului Umanit\]ii de[ert deroad\ duhovniceasc\ [i care, dac\ nu-[i cunoa[tevremea mântuirii, a doua zi, adic\ dup\ moarte,va cunoa[te blestemul usc\ciunii ve[nice.

Denia de luni seara, adic\ utrenia din sfânta[i marea zi Mar]i, ne urc\ pe a doua treapt\ asc\rii, amintindu-ne cum trebuie s\ a[tept\m peMirele Care vine `n miezul nop]ii: „Pe Mirele,fra]ilor, s\ iubim, candelele noastre s\ le grijim,`ntru bun\t\]i str\lucind [i `n credin]\ dreap-t\…“ Atmosfera este paradoxal\. Ne gândim laPatimile cele `nfrico[\toare, dar cântarea litur-gic\ este de nunt\. Luni seara, Mirele aduce cu-vânt despre cum s\-L a[tepte Mireasa, Biserica

Lui. Dar cine poate spune c\ are candela aprins\din fapte bune [i untdelemn de `mp\rt\[ire dindestul `n vasele sufletului? Ci „Mire, Acela cee[ti mai frumos cu podoaba decât to]i oamenii,(…) dezbrac\-m\ de chipul gre[elilor mele celtic\los prin `mp\rt\[irea patimilor Tale“ (stihir\a Stihoavnei).

Mirele se preg\te[te de nunt\Denia de mar]i seara, adic\ utrenia din

sfânta [i marea zi Miercuri, ne poart\ pe a treiatreapt\ a sc\rii, cea `n care pomenim ungerea cumir a Domnului de c\tre femeia cea p\c\toas\.Mirele se preg\te[te de nunt\, `nve[mântându-{itrupul cu haina de mir de mare pre] a poc\in]eivame[ilor [i desfrânatelor. Dar [i cu tic\lo[iaIudei care „s-a legat cu mânia, aducând `n locde mir r\utate `mpu]it\“ (stihir\ la Laude).

Denia de miercuri seara, adic\ utrenia dinsfânta [i marea Joi, aduce r\spunsul Mirelui fa]\de faptele Miresei: sp\larea picioarelor, Cinacea de Tain\, Rug\ciunea din Ghetsimani [i d\-ruirea total\ spre Patimi a lui Hristos, prin actulvânz\rii s\vâr[it de Iuda. Dup\ milenii de a[tep-tare, ~nsu[i Hristos Se dezbrac\ de Slava Sa [i,

f\cându-Se asemenea slugii, `i `nva]\ pe Apos-toli t\cerea `n fa]a tainei ~ntrup\rii Sale. Doarsp\la]i cu apa `nv\]\turii duhovnice[ti ie[it\ dinizvorul vie]ii vom fi vrednici pentru o Tain\ [imai `nalt\, aceea a instituirii Euharistiei.

Prin moarte, pretenden]i la `nviere

Denia de joi seara, adic\ utrenia din sfânta [imarea Vineri, treapta penultim\ a sc\rii, pune `nlumin\ `ntunecatul r\spuns al oamenilor ladragostea Mirelui. Slujba sfintelor [i mântu-itoarelor Patimi adesea este `n]eleas\ ast\zi capovestire a r\ut\]ii celor de demult [i v\duvirea,ce `nc\ se mai obi[nuie[te `n unele locuri, acredincio[ilor de primele trepte ale sc\rii denii-lor se face, paradoxal, apanaj al `mpietririi [ine`n]elegerii actului nup]ial al Crucii. ~n]ele-gem dar de ce este atât de important s\ purce-dem la S\pt\mâna Patimilor cu prima Denie,cea de duminic\ seara, c\ nu po]i s\ri pe otreapt\ superioar\ a sc\rii Patimilor dac\ nu urcipe rând una câte una, cu sfial\, cu grij\, cuevlavie, cu bucurie, v\zând `n fiecare dintre ceidin jur pretenden]i la `nviere.

Denia de vineri seara, adic\ utrenia din sfânta[i marea Sâmb\t\, este de fapt o slujb\ de `nmor-mântare. Coborât de pe Cruce, la momentulVecerniei de mai `nainte, Mirele este plâns [i a-[ezat `n Mormânt. „~n mormânt cu trupul, `n iadcu sufletul, `n rai cu tâlharul [i pe scaun cu Tat\l[i cu Duhul“ este Iisus Hristos. Scara deniilor se`ntinde peste istorie, unind `nchipuirea cu reali-tatea [i devenind ea `ns\[i `ntruparea visului Pa-triarhului Iacov la Betel. (Pr. Petru RONCEA)

LITURGICAR\bdarea [i moartea `mpreun\ cu Mântuitorul`nseamn\ asumarea pas cu pas a Patimilor Sale.

aprilie 2010Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

10

Scara DeniilorDuminica Stâlp\rilor inund\ sufletul cu bucurie nep\mântean\, de[iosteneala postului ne `ndreapt\ spre austera S\pt\mân\ a PatimilorDomnului, cu profundul sentiment al vinov\]iei pentru moartea peCruce a Fiului lui Dumnezeu.

Pelerini pe Drumul Crucii, `n Vinerea Mare la Ierusalim

Pe tot parcursul S\pt\mânii lu-minate, acest\ perioad\ minunat\a anului bisericesc, este vestit\bucuria ~nvierii din mor]i aDomnului [i Mântuitorului nostruIisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu~ntrupat. Chiar [i slujba de`nmormântare cap\t\, `n aceast\perioad\, o alt\ hain\, pentru c\~nvierea lui Hristos covâr[e[tetotul. Totu[i, `n Vinerea S\pt\mâniiluminate, pe lâng\ vestea ~nvierii,Biserica mai are s\ ne spun\ ceva,aducându-ne `n aten]ie, sprecinstire, pe Maica Domnului.S\rb\toarea Izvorului T\m\duiriinu [tirbe[te cu nimic bucuria~nvierii, ci este doar o dovad\ aimportan]ei pe care Biserica o d\cinstirii celei prin care s-a f\cut`nceputul Mântuirii noastre.

La praznicul din Vinerea Luminat\, MaicaDomnului ne este `nf\]i[at\ ca izvor det\m\duire trupeasc\ [i sufleteasc\. Pe Hristos `lnumim izvor de via]\, de ap\ vie, de nestric\-ciune [i nemurire, tot astfel, la slujba acestuipraznic, Maica Domnului e numit\ „izvor din-tru care curge toat\ bun\tatea [i dintru care serevars\ tuturor binefacerile“, „man\ cereasc\ [iizvor dumnezeiesc al raiului“ (stihiri de laVecernia mare). ~n Vinerea S\pt\mânii luminatesuntem chema]i s\ sorbim din rev\rs\rile devia]\, de mil\ [i de `ndurare, care ne vin dinaceste dou\ izvoare prin care harul luiDumnezeu se pogoar\ lucr\tor asupra noastr\.

Rolul Maicii Domnului `n lucrarea de mântuire a fiec\ruia dintre noi

{tiind c\ Omul-Hristos are o Maic\, iar Maicaaceea este cu totul dintre noi, prindem curaj [i ce-rem mereu sprijin de la cea care este „mai cinstit\decât heruvimii [i mai m\rit\, f\r\ de asem\nare,decât serafimii“, iar ajutorul ei apare ne`ntârziat.

Spre deosebire de cinstirea pe care o da-tor\m sfin]ilor, numit\ venerare, Sfintei Fecioa-re Maria i se cuvine un cult de supravenerare,pentru c\ ea a adunat `n sine tot ceea ce se puteamai bun din `ntreaga omenire. Ea este dintrenoi, dar cu mult mai presus de noi [i de aceeaeste nevoie s\ existe acest praznic `nchinat

Fecioarei Maria, Izvorul T\m\duirii, menit s\arate rolul Maicii Domnului `n lucrarea de mân-tuire a fiec\ruia dintre noi.

Aceast\ s\rb\toare `[i are originea, potrivittradi]iei, `n vremea lui Leon cel Mare când, `npreajma Constantinopolului, prin mijlocireaunui izvor, Maica Domnului a s\vâr[it o serie devindec\ri miraculoase. ~n semn de recuno[tin]\,`mp\ratul Leon cel Mare a zidit pe acel loc obiseric\ `n cinstea Preasfintei N\sc\toare deDumnezeu, re`nnoit\ apoi de Iustinian, VasileMacedoneanul [i de fiul s\u, Leon Filosoful.

Pentru noi cei de acum, s\rb\toarea IzvorulT\m\duirii este o dovad\ `n plus a faptului c\ `ncre[tinism timpul [i spa]iul sunt transfigurate.Momentul istoric de „atunci“ devine o `ntâlnirecurent\ cu Maica lui Dumnezeu; izvorul de„acolo“ `l reg\sim, `n fiecare biseric\ ortodox\,prin sfin]irea mic\ a apei, care ajunge apoi s\fac\ acelea[i minuni ca [i atunci, ca [i acolo,condi]ia fiind doar participarea individual\, per-sonal\ la mântuirea noastr\.

Biserica „Izvorul T\m\duirii“din Bac\u

S\rb\toarea „Izvorul T\m\duirii“ este prilejde aleas\ bucurie duhovniceasc\ [i pentru unadintre parohiile Bac\ului ce poart\ acest hram. Oparohie tân\r\, situat\ `n sud-vestul municipiuluiBac\u, `nfiin]at\ `n luna martie a anului 1993 laini]iativa ~naltpreasfin]itului Eftimie, Arhiepisco-pul Romanului [i Bac\ului, ca r\spuns la nevoilepastoral misionare ale comunit\]ii b\c\uane.

Pentru p\rintele paroh Gabriel V. Popovicinumirea `n aceast\ parohie a fost o adev\rat\provocare, deoarece totul trebuia pornit de lazero. Singura „dotare“ a noii parohii fiindcapela din cimitir, capel\ construit\ de au-torit\]ile comuniste `n anul 1971 cu banii strân[ide la credincio[ii b\c\uani prin intermediulSfintei Episcopii. Starea acestui imobil era de-

plorabil\ [i se impunea construirea unei bisericidar, cu tot entuziasmul grupului de ini]iativ\, autrecut mai bine de doi ani pân\ la demararealucr\rilor, timp `n care s-au strâns materialelenecesare. Din 02 mai 1996, s-a `nceput ridi-carea bisericii, de dimensiuni mai reduse, `nprincipal cu ajutorul enoria[ilor, iar `n 1997 s-arealizat pictura de c\tre Radu Buliba[a.

~ntâist\t\torul locului, IPS ArhiepiscopEftimie, `nconjurat de un sobor de preo]i [i dia-coni, a oficiat slujba de sfin]ire a acestui l\ca[,cu hramul Izvorul T\m\duirii, `n ziua de 25 oc-tombrie 1998.

Acesta a fost un prim pas, dar dorin]a eno-ria[ilor [i a p\rintelui paroh era s\ `nal]e, pelocul fostei capele atee, o biseric\ m\rturie acontinuit\]ii credin]ei ortodoxe pe aceste me-leaguri. Lucr\rile la biserica mare au demarat `nprimul an al noului mileniu. ~n proiect eraprev\zut\ ridicarea unei biserici `n stil [tefan-ian, dar situarea chiar `n dreptul culuarului dezbor al Aeroportului Bac\u a determinat pedomnul arhitect {tefan Boiciuc s\ modificeforma ini]ial\ a turnurilor pentru a le puteaadapta la `n\l]imea optim\ cerut\ de autorit\]i.

Lucr\rile la acest sfânt l\ca[ sunt `nc\ `ndesf\[urare, fiind `ngreunate de dificult\]i fi-nanciare, av=nd `n vedere c\, din acest punct devedere, sprijinul vine de la enoria[i, de la câ]ivasponsori inimo[i [i, `n ultimii 2-3 ani, [i de laPrim\ria Bac\u. Stilul aparte al acestei bisericieste eviden]iat de pere]ii exteriori placa]i cugresie por]elanat\, de `nvelitoarea de culoare`nchis\, toate realizate cu materiale de `naltnivel calitativ [i puse `n oper\ de me[teri spe-cializa]i `n construirea de biserici.

Aceste realiz\ri sunt dovezi ale grijii pe careMaica Domnului o poart\ acestei comunit\]i. Ci-ne credea, `n urm\ cu dou\zeci de ani c\, dintr-unparalelipiped ateu, vor ap\rea aici nu una, ci dou\biserici ̀ nchinate lui Dumnezeu cel Unul ̀ n Fiin]\[i ~ntreit `n Persoane? (Pr. Ioan DEACU)

anul II (X) nr. 4 11

VIATAPAROHIILOR

Izvorul T\m\duirii, cinstit de b\c\uani

MEDITA}IE

aprilie 2010

Mesajul pe care ni-l transmite Hristos prin Toma este s\ cercet\m [i s\ credem.

Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

12

Praznicul ~nvierii ocup\ un loccentral `n teologia [i spirituali-tatea ortodox\. Numeroaselear\t\ri ale Mântuitorului pân\la ~n\l]are se constituie `n totatâtea dovezi de care Apostoliiaveau nevoie pentru a seconvinge de adev\rul ~nvierii.De[i Domnul `i mustr\ peucenici pentru necredin]a [i`mpietrirea inimii lor, Elaccept\ cererea, sau de ce nutestul, lui Toma.

Dilema lui Toma, care se rezolv\ magis-tral `n realitatea inefabil\ a `ntâlnirii cuHristos ~nviat, ne aduce `n prim planaser]iunea lui Merleau-Ponty, potrivit c\reia„omul este condamnat la un sens“. Totu[i, ne`ntreb\m dac\, `n numele acestei c\ut\ri,omul poate condi]iona pe Dumnezeu sau neafl\m, pur [i simplu, `n fa]a extrapol\rii`ndemnului de a cerceta, pe care ni-l adreseaz\Mântuitorul [i de care Geam\nul pare ata[at.

Roadele `nt=lnirii cu DumnezeuS\ nu uit\m c\ experien]a de pe Tabor, ante-

rioar\ Sfintelor Patimi, `i arat\ pe ucenici ne-preg\ti]i pentru descoperirea slavei dumneze-ie[ti. Petru vorbe[te de colibe, iar Moise [i Ilievorbesc cu Domnul despre Cruce [i Golgota.

Cu toate acestea, orice experien]\ a `ntâlniriidintre Dumnezeu [i om poart\ amprenta unei«presiuni tainice», mai ales c\ acum vorbim demartori ai ~nvierii. Poate, din acest punct devedere, `ntâlnirea cerut\ dintre Toma [i Mântui-torul Iisus Hristos ar trebui s\ ne trimit\ cu gân-dul la o alt\ experien]\ direct\, dar impus\,anume aceea a lui Saul pe drumul Damascului,care duce la transformarea unui prigonitor `nm\rturisitor. Aceast\ paralel\ ne poate ajuta s\`n]elegem mai adânc m\rturisirea sau reconver-tirea la Hristos a lui Toma. Paradoxal, de[i punemâna pe r\nile Domnului, exclama]ia sa esteroad\ a Duhului [i nu a propriei analize! Doar `nDuhul Sfânt poate cineva numi Domn pe IisusHristos, ne spune Sfântul Apostol Pavel. Prinatingerea de trupul pnevmatizat, al Celui Care„se `mbrac\ cu lumina ca [i cu o hain\“, vedemc\ aceast\ chemare [i calitate de martor al ~n-vierii, dat\ ucenicilor, ca [i puterea de a ierta p\-catele, sunt daruri ale Duhului Sfânt `n HristosDomnul, Care nu anuleaz\ nimic din cele o-

mene[ti, ci, dimpotriv\, le pline[te [i le deschideperceperii profunzimii realit\]ii duhovnice[ti.Trebuie amintit aici c\ aproape to]i Sfin]iiApostoli au primit mucenicia. Toma `ntreab\ cualte cuvinte: „Doamne, Tu e[ti cu adev\rat?“,iar viitorul Pavel: „Cine e[ti, Doamne?“. Petru,la rândul s\u, [tia din proprie experien]\ cât degrea este povara `ndoielii. ~n ultim\ instan]\,doar `ntreb\rile difer\, pentru c\ r\spunsul esteacela[i: Hristos. Iat\ `ntreb\ri cât o via]\!

Dovad\ a identit\]ii dintre Cel r\stignit [i Cel ~nviat

De[i contrastul `ntre bucuria general\ acelorlal]i [i scepticismul lui Toma este evident,faptul c\ preten]ia sa nu stârne[te iritarea celor-lal]i ucenici este un argument irefutabil. ~nOrtodoxie, atunci când cau]i ce este adev\rul,ajungi s\ descoperi Cine este [i te hr\ne[ti cu El.Experien]a lui Didimos este, dincolo de toate, odovad\ a identit\]ii dintre Hristos r\stignit [iCel ~nviat. Mai mult decât atât, Emausul nearat\ c\ Hristos Cel r\stignit [i `nviat este Unul[i Acela[i cu Hristos euharistic.

Dincolo de asta, ar fi nedrept s\-l folosim peapostolul care [i-a `ncheiat prin martirajpropov\duirea Evangheliei `n p\r]ile Par]ilor [iapoi ale Indiei drept justificare pentru oscilareanoastr\ `ntre credin]\ [i t\gad\. Pericolul de-dubl\rii amenin]\ pe to]i cei care nu doresc s\tr\iasc\ `n [i pentru adev\r.

M\rturisirea adev\rului implic\ discern\-mânt, libertatea op]iunii, responsabilitate, cu-raj [i statornicie [i `n [tiin]\. De aceea, c\uta-rea adev\rului de c\tre savantul onest [i con-[tient, sub forma cercet\rii [tiin]ifice, relev\faptul c\ acesta are, cumva, certitudinea lu-crurilor nev\zute (cel pu]in la nivelul univer-sului fizic), credin]a lui fiind, din acest punctde vedere, o alt\ perpectiv\ asupra mesajuluipaulin adresat evreilor [i, implicit, [i nou\.

Autoexaminarea con[tiin]ei~ndoiala nu este niciodat\ confortabil\

pentru c\ pare s\ ne scoat\ din rostul lucru-rilor, dar are valen]e pozitive, atâta vremecât suscit\ c\utarea. Aici se cuvine s\ ad\u-g\m [i evidentul s\u rol propedeutic, c\ci nereaminte[te, `n permanen]\, de propriilenoastre limite.

Câ]i dintre noi nu ar fi f\cut ceea ce af\cut Toma? De câte ori nu avem tendin]ade a ne identifica cu el deoarece `l sim]im,`n aceast\ situa]ie, cel mai aproape de noi

dintre to]i Apostolii? Nu este paradoxal faptulc\ ne apropie, prin experin]a sa, cel mai multde Domnul Hristos ~nviat, tocmai prin sinceri-tatea `ndoielii lui? Ezitarea lui se transform\`ntr-o dovad\ c\ moartea Mântuitorului a fosto realitate istoric\, `nc\ negat\. Mesajul pecare ni-l transmite Hristos prin Toma este s\cercet\m [i s\ credem. Credin]a noastr\ nu tre-buie sa fie oarb\, ci unire cu Dumnezeu Trei-me, Care este iubire.

Acest prim episod conclusiv al Evanghelieiioaneice reclam\ la un examen al con[tiin]einoastre, cu privire la modul `n care tr\im [im\rturisim credin]a `n ~nviere, cum ~l l\s\m peHristos s\ devin\ via]a vie]ii noastre. SfântulToma ne arat\ importan]a comuniunii `n m\rtu-risirea adev\rului de credin]\. Cine se situeaz\`n afara Bisericii r\t\ce[te [i sl\be[te `n credin]\,riscând s\-[i piard\ mântuirea1. Nedumerirealui Toma, mirarea [i admira]ia care duc la ado-rare sunt tot atâtea momente definitorii aleurcu[ului nostru spre ~mp\r\]ia lui Dumnezeu.

Domnul p\cii, Care intr\ prin u[ile `ncuiate,nu doar de frica iudeilor, ci [i `n fa]a duhuluiacestei lumi, la u[a inimii [i ra]iunii omului bate[i a[teapt\ s\ I se deschid\. {i dup\ ~nviere lib-ertatea omului este respectat\! (Pr. drd.Ciprian BURC|)

Note1 Cf. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Meditatii la Evangheliile Du-

minicilor Triodului si Penticostarului, Teofania, Sibiu, 2008, p. 117.

Duminica Sf=ntului Toma:

Realitatea inefabil\ a `ntâlnirii cu Hristos ~nviat

13anul II (X) nr. 4

ARMONII

A treia duminic\ de dup\~nvierea Domnului estededicat\ femeilor mironosi]e,„purt\toare de mir“, care s-audus, a treia zi dup\ `ngropareaDomnului, la mormânt, pentrua unge cu mir trupul lui Iisus,conform tradi]iei iudaice.Acestea sunt: Maria Magdale-na, Maria, mama lui Iacov,Salomea [i „cealalt\ Marie“.Ele sunt cele care au tr\it,pentru `ntâia dat\ `n aceast\lume, bucuria `nvierii.

Biserica a ales s\ s\rb\toreasc\ `n aceea[iduminic\ [i ziua femeii cre[tine, comemorând,`n felul acesta, `ntreaga feminitate care [i-areg\sit [i `[i reg\se[te modelul `n femeile ce aurostit pentru prima dat\ `n istoria umanit\]ii„Hristos a `nviat“.

Nici superioar\, nici inferioar\ b\rbatului

Istoria feminit\]ii, `ns\, `ncepe `nprimele zile ale crea]iei [i este reabilitat\de spiritul feminin matern aureolat.

~nceputul `l constituie momentulna[terii femeii din coasta lui Adam, re-latat `n cartea Facerea. Atunci, femeiaprime[te primul s\u atribut: so]ie-ajutor.Dumnezeu creeaz\ acea fericire edeni-c\, de altfel un germene ce tinde spre`mplinirea cre[terii lui: starea de `ndum-nezeire. Femeia, nici superioar\, nici in-ferioar\ b\rbatului, este `ntregitoarea lui[i vom reg\si aceast\ semnifica]ie pro-fund\ `n c\s\toria cre[tin\, copie a uniriidintre Hristos [i Biseric\. Dumnezeu `iva binecuvânta cu darul rodirii, prefig-urându-se `nc\ de la `nceput ideea c\na[terea unui copil nu este doar operap\rin]ilor, ci [i un har al Sfântului Duh,o tain\ sfânt\.

R\sturnarea conceptului de femini-tate [i istoria dec\derii femeii sunt de-clan[ate de discu]ia pe care Eva o poart\cu Satana, l\sându-se `ncântat\ depromisiuni `n[el\toare [i ajungând la re-volt\ [i mândrie `n a crede c\ se poateasem\na cu Dumnezeu, dincolo de co-muniunea cu El (cf. Facerea 3). Gre[ea-la este disiminat\ [i asupra b\rbatului,

pe care [i-l face p\rta[ neascult\rii, astfel `ncâtc\derea este inevitabil\, iar Edenul, din spa]iual vie]uirii `n armonie sfânt\, devine un simbolal aspira]iei.

Voca]ia femeii nu este legat\ de societate, ci de umanitate

~n literatur\, se vor eviden]ia toate eforturilepe care le va face o femeie, intelectuale sau so-ciale, pentru a-[i recâ[tiga demnitatea. Demni-tatea femeii nu se va redobândi `ns\ prin acu-mularea unor valori intelectuale, care nu-i voraduce fericirea sau `mplinirea existen]ial\, ciprin capacitatea ei de a crea, de a fi mam\, de aiubi [i de a d\rui. Voca]ia femeii nu este legat\de societate, care `i este destinat\ b\rbatului [ifor]elor sale creativ-intelectuale, ci de umani-tate, ca manifestare a puterii de a se jertfi [i dea iubi. B\rbatului `i este destinat s\ duc\ greulluptelor vie]ii [i s\ slujeasc\ altarului, `n timp cefemeii `i este predestinat\ capacitatea de a iubi,fiind aleas\ ca regin\ a crea]iei.

Spiritul feminin va fi cel care va `mbr\carolul mesianic, prin Fecioara Maria, pentru c\ea va na[te pe Fiul lui Dumnezeu [i va mijlocirena[terea umanit\]ii dec\zute. Ea va reprezentaastfel singura fiin]\ care va sfin]i femininul [i

va d\rui femeii „chemarea“ dintâi. Dup\ lungimustr\ri [i dispre]uiri, ca cele ale fariseuluiSimon aduse Mariei Magdalena (Luca 7,39),statutul femeii este `n\l]at prin Iisus Hristos.Maternitatea Fecioarei `n plan uman, prin z\mis-lirea noii f\pturi, a noului Eon care va luminalumea, va redimensiona ideea de feminitate. PrinFecioara, orice fiin]\ feminin\ va redobândiposibilitatea de a fi mam\ pentru oricare alt\fiin]\, de a salva umanitatea prin frumuse]ea eiinterioar\. Femeia se sfin]e[te prin maternitate.

Hristos ridic\ piatra de pemormântul dec\derii femeii

~n dimensiunea modelului mariologic, fe-meia se va defini mereu `n spiritul sacrificiului[i al jertfirii de sine. Atributele sale principalevor fi: d\ruirea continu\ [i grija fa]\ de cel\lalt.Cu aceste gânduri pornesc [i femeile dinEvanghelie spre mormântul Domnului, `ntre-abându-se `ngrijorate: „Cine ne va pr\v\li nou\piatra de la u[a mormântului?“ (Marcu 16,3).~ntrebarea devine retoric\. Femeile mironosi]esunt primele reprezentante ale feminit\]ii carese circumscriu categoriei Evei celei noi,ren\scute dup\ chipul Maicii Domnului, pe careo `nso]esc mereu. Ontologic, femeia se de-fine[te ca via]\, sau, mai exact, ca cea care na[tevia]\. ~n diminea]a ~nvierii, aceast\ nou\ Ev\p\[e[te tem\toare spre mormântul Domnului

pentru a-I `ngriji trupul mort, `ns\ este`ntâmpinat\ de Cel Care este prin exce-len]\ Via]a. Astfel, `n aceast\ `ntâlnire,dintre Eva-via]\ [i Via]a Care esteDumnezeu, se na[te acel r\spuns pe carefeminitatea `l a[tepta de mult timp.Hristos este Cel Care va ridica piatra depe mormântul dec\derii femeii, El va fiCel Care `i va reda atributele dintâi [i ova rea[eza la sânul b\rbatului, ca so]ie-ajutor [i `ntregitoare a acestuia. Astfel,femeia devine mijlocitoarea na[teriicopiilor lui Dumnezeu, nu pentru a sebucura de o limitat\ via]\ biologic\, cide perspectiva unei vie]i `ntru ve[nicie.

Rememorarea acestor femei, având`n mijlocul lor chiar pe Maica Domnu-lui, face posibil\ con[tientizarea ros-turilor vie]ii: demnitatea slujirii [im\rinimia d\ruirii, care, `n final, duc la`ntrez\rirea unei `mpliniri soteriologice.L\sând la o parte orice urm\ de peiora-tivitate terminologic\, femeile cre[tinede ast\zi sunt urma[ele mironosi]elor,care merg nu pentru a unge trupulDomnului, ci pentru a se `ntâlni cuHristos `nviat, asemenea fecioarelor`n]elepte, ce a[teapt\ pe Mirele cerescpentru a se `mp\rt\[i la Cina cea deTain\, `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu.(Prof. Dr. Mihaela B|LTOI)

Primele martore ale ~nvierii

TEOLOGIE {I FILOSOFIE

aprilie 2010

Sfântul Grigorie Teologul se preocup\ de limpezirea `nv\]\turii cre[tine legat\

de veritatea revelat\ a dogmelor.

Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

14

Repere din gândirea Sfântului Grigorie de Nazians~nc\ din primele secole, Bi-serica Ortodox\ i-a canonizatpe cei mai de seam\ promotoriai credin]ei cre[tine. Canoniza-rea s-a dezvoltat mai `ntâi `nstrâns\ leg\tura cu cultulmartirilor, care a cunoscut oevolu]ie continu\ [i a dus lastatornicirea unui cult alacestora. Secolul al IV-lea, `ncare tr\iesc P\rin]ii Capadoci-eni, numit [i „secolul de aur“ alOrtodoxiei R\s\ritene, nu af\cut excep]ie `n cursul acestei`ndelungate [i sfinte tradi]ii,c\ci principalii teologi, ap\r\-tori [i promotori ai Ortodoxiei,vor fi [i ei trecu]i mai apoi `nrândul Sfin]ilor P\rin]i; `ntreei, Sfântul Grigorie Teologulocup\ unul dintre primelelocuri inter pares.~nv\]\turile Sf. Grigorie de Nazians, ca [i

ale celorlal]i P\rin]i Capadocieni, au fost [isunt cercetate, interpretate nu doar deteologi [i autori biserice[ti, ci [i din alte per-spective: filosofic\, moral\, pedagogic\, psi-hologic\ etc.

Cum vom constata ̀ n rândurile ce urmeaz\,`n chiar cazul Sfântului Grigorie Teologul, `nCuvânt\rile sale teologice sunt ecouri alegândirii lui Platon, Aristotel [i ale stoicilor.Unii exege]i contemporani au descoperitprelu\ri realizate de Hegel, din `nv\]\turile di-alecticianului-teolog capadocian.

Secolul al IV-lea a fost dominat, dinpunct de vedere teologic [i al ortopraxieicre[tine, de marii P\rin]i Capadocieni, dintreei f\când parte [i Sfântul Grigorie deNazians, n\scut `n prima parte a acestui secol(329), tr\itor `n aceast\ lume pân\ `n 390. Afost, cum se [tie, colaborator al unui alt im-portant ap\r\tor al cre[tinismului r\s\ritean,Sfântul Vasile cel Mare.

~n tradi]ia greac\ ulterioar\, va c\p\tasupranumele de Teologul, pentru c\ a con-tribuit ca nimeni altul pân\ la el `n patristicar\s\ritean\ la precizarea [i temeluirea dog-maticii ortodoxe, `n cadrul c\reia dogmaSfintei Treimi ocup\ un loc central.

Rolul s\u de principal promotor [i protur-gos [i prophilaktikos al temeiurilor dog-maticii ortodoxe reiese cu prisosin]\ din`ntreaga sa oper\, dar mai ales dinCuvânt\rile dogmatice (teologice), `n num\rde cinci. A scris [i un num\r mare de poezii(dup\ unii exege]i ai operei sale, acestea ar fipoeme morale), gra]ie c\rora a fost socotitcel mai sensibil [i printre cei mai de seam\poe]i ai cre[tinismului1.

Problema unit\]iilui Dumnezeu `n Treime

~n Cuvânt\ri (cinci la num\r), SfântulGrigorie de Nazians sau Teologul cerceteaz\problema unit\]ii lui Dumnezeu `n Treime,comb\tând, totodat\, erezia arianisto-anomeic\, o hibrid\ `ns\ilare a unor idei alelui Arie, care fusese exclus la Sinodul de laNiceea (325) [i ale unui discipol al s\u,Eunomius din Cyzic; ace[tia considerau„Fiul ca fiind creatur\“2.

Aceste cuvânt\ri au [i un puternic carac-ter polemic de critic\ [i respingere a celor

care contestau coeren]a dogmelor, a celorcare subminau din interior unitatea Bisericii.Êáëëéöïíßá este vorbirea frumoas\, ars benedicendi `n slujba credin]ei, a uit\rii [i`ndep\rt\rii gândurilor rele, `nt\ririi [i fix\riicredin]ei `n Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Teologul se preocup\ delimpezirea `nv\]\turii cre[tine legat\ de ver-itatea revelat\ a dogmelor, mai ales a aceleiadespre Sfântul Duh, privitor la PersoanaC\ruia, atunci când a sosit la Constan-tinopol, `n 379, a g\sit un `ntreg haos dep\reri gre[ite.

~ntre alte genuri de cuvânt\ri (necrolog-ice, panegirice etc.), le amintim pe cele de`nfierare, dou\ invective de fapt, discursurivitriolante `mpotriva lui Iulian Apostatul,Lingua aurea, fostul s\u coleg de [coal\ filo-sofic\, la Atena, discursuri din 363, dup\moartea `mp\ratului, care, pare-se, n-au fostaduse la cuno[tin]a publicului larg.

Iulian Apostatul a voit ca prin m\suripolitice radicale [i persecu]ii drastice s\`nfrâng\, s\ lichideze toate avantajele [i bine-

Sf. Grigorie Teologul, mozaic, sec. al XII-lea

15anul II (X) nr. 4

Poeziile Sfântului Grigorie Teologul `nsumeaz\aproximativ 18000 de versuri, reprezint\

o valoroas\ crea]ie artistic\..., având ca tematic\principalele motive ale `nv\]\turii cre[tine.

facerile pe care Biserica cre[tin\ le dobân-dise prin decretele imperiale date de ante-cesorii s\i.

Poezia Sf=ntului GrigorieDemn de men]ionat este faptul c\ Sfântul

Grigorie s-a dovedit a fi [i o fire sensibil\,delicat\, receptiv\ la suferin]ele produse de`ntâmpl\rile dureroase ale vie]ii oamenilor, ofire plin\ de compasiune [i deplin\ omeniefa]\ de cei ce au avut a `ndura triste]ile [i lo-viturile soartei vr\jma[e [i pizma[e. Aceastareiese f\r\ putin]\ de t\gad\ din poeziile salep\trunse [i de un profund fior liric. Poezia saliric\ se deosebe[te de cea a poe]ilor antici,`ns\ nu `ntru totul; se deosebe[te mai multdin punct de vedere al temeiurilor filosofico-teologice [i religioase. Astfel, poetul-teologcrede c\ orice act de cunoa[tere, orice senti-ment de iubire, bucurie, suferin]\, dac\ nueste `nso]it de credin]a `n Dumnezeu, de iu-birea nebun\, f\r\ opreli[te, pentru Hristos,genereaz\ plictis, tulburare [i dezgust.

Poeziile Sfântului Grigorie Teologul`nsumeaz\ aproximativ 18000 de versuri,reprezint\ o valoroas\ crea]ie artistic\ `nf\p-tuit\ `n aproape un deceniu, `ntre 382-390,având ca tematic\ principalele motive ale`nv\]\turii cre[tine: crea]ia lumii, a omului,firea, esen]a sufletului, problematica SfinteiTreimi, ~ntruparea (chenoza), neuitându-i `naceast\ privin]\ pe anomeii cei de neiertatchiar [i `n versurile sale poetice. Aceast\crea]ie poetic\ profund\, proprie unui sufletcu adev\rat animat de iubirea de Dumnezeu[i de oameni, `nregistreaz\ [i un profund pes-imism, generat de faptele vie]ii reale, cum c\lumea creat\ de Dumnezeu atotbun estetotu[i o „vale a plângerii“ plin\ de r\utate,ur\, violen]\, s\lb\ticie, `ncât chiar [i via]a `ntov\r\[ia fiarelor p\durii este de preferatcelei printre oameni.

Din cele aproape 250 de scrisori care vin`n completarea operei sale, unii exper]i auconchis c\ el este unul din cei mai mari pred-icatori [i oratori ai secolului al IV-lea3.

Dup\ opinia noastr\, Sfântul GrigorieTeologul poate mai mult decât al]i Sfin]iP\rin]i ai R\s\ritului, dar al\turi de ceilal]iP\rin]i Capadocieni a transfigurat distinc]iaplatoniciano-aristotelic\, esen]\-existen]\ `ncheie cre[tin\ ca fire-lucrare a lui Iisus `ncadrul argument\rii generale despre dogmaSfintei Treimi, dogm\ ce trebuie cu oricepre] ap\rat\ contra detractorilor mai sus am-inti]i. (Prof. Univ. Dr. ConstantinMARIN, Facultatea de Filosofie aUniversit\]ii „Al. I. Cuza“ Ia[i, fragmentdin studiul „Sfântul Grigorie de Naziansdespre Sfânta Treime“ prezentat `ncadrul Simpozionului „Imnele Sf. Simeon

Noul Teolog – 1000 de ani de la com-punerea lor“)

Repere bibliografieAchimescu, Nicolae, Istoria [i Filosofia religiei la

popoarele antice, ETP, Tehnopress, Ia[i, Edi]ia a II-a.Ad\mu], I. Anton, vol. I, Literatur\ [i Filosofie cre[tin\

- secolele I-VIII, Editura Fides, Ia[i, 1997.Behr, Edward, O Americ\ `nfrico[\toare, traducerea din

francez\ de Doina Jelea Despois, Editura Humanitas, Bucure[ti.Cogass – Ursachi, A., Rezisten]a ideii de Roma aeterna

`n antichitatea cre[tin\, `n vol. Antichitatea [i Mo[tenirea eispiritual\ – Actele Sesiunii de Comunic\ri ale Societ\]ii deStudii Clasice din RSR, 30 mai – 1 iunie 1980.

Coman, I. G., Scriitori biserice[ti din epoca str\român\,Bucure[ti, 1979.

Coplestain, Frederick, Istoria Filosofiei, I, Grecia [iRoma, Studiu introductiv de Anton Ad\mu], traducere de {tefanDominic Georgescu [i Drago[ Ro[ca, Editura ALL, 2008.

Droysen, I. G., Histoire de l’Hellenism, Ernest le Roux,1883.

Hanga, Vladimir, Alexandru cel Mare, Editura Albatros,Bucure[ti, 1974.

Husar, Alexandru, Anti-Gog, Editura Agora, Ia[i, 1997.Jacot\, V., Via]a `n provincia Cilicia oglindit\ scrierile

lui Cicero, `n vol. Antichitatea [i Mo[tenirea ei spiritual\ –Actele Sesiunii de Comunic\ri ale Societ\]ii de Studii Clasicedin RSR, 30 mai – 1 iunie 1980.

L\c\tu[u, Ana, Latinii despre bizantini, `n AnuarulColegiului Na]ional de Informatic\ Piatra Neam], n. 3, 2006.

Lucia, Iorga, De la ateism la sfin]enie, Editura Elena,Bucure[ti, 2007.

Pietkowski, Adelina, Istoria epocii elenistice, EdituraAlbatros, 1996.

Semen, Petru, Reconcilierea dup\ c\r]ile Scripturiivechi testamentare, `n rev. Teologie [i Via]\, Serie Nou\ – AnulIV (LXX), nr. 14, ianuarie – aprilie, 1994.

St\niloae, Dumitru, Filocalia româneasc\ (traducere),vol. VII, Editura IBMBO, Bucure[ti, 1977.

St\niloaie, Dumitru, Natur\ [i har `n teologia bizantin\,`n rev. Ortodoxia, anul XXXVI (1978), n. 3.

Stoica Ion, Bute, Sorin, Existen]a, sensul [i importan]aconlucr\rii religiilor la `nceputul Mileniului al III-lea `n contex-tul extinderii Uniunii Europene, `n revista Ortodoxia, anul VIII(2007), nr. 1-3, ianuarie-iunie.

*** P\rin]ii Bisericii – ~nv\]\torii no[tri. Antologie pa-tristic\ tematic\, alc\tuit\ [i prezentat\ de diac. drd. Liviu Petcu,vol. I, tip\rit\ cu binecuvântarea Preafericitului P\rinte DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române, IBMBOR, Bucure[ti,2009.

Note1 Nu to]i oratorii sunt [i retori [i viceversa; Cicero, M.

Tulius, Quintilianus, Licurg, Eschil etc. au fost [i una, [i alta,îns\ Aristotel, de exemplu, a fost doar teoretician – retor, f\r\ afi [i orator, adic\ practicant al elocven]ei. Identificarea neper-mis\ se face din incorecta traducere a doi termeni din greac\ [ilatin\ asupra c\rora nu st\ruim acum. Spre compara]ie a sevedea, de exemplu, Pr. Prof. Ioan G. Coman, Triste]ea poezieilirice a Sfântului Grigorie de Nazians, Editura InstitutuluiRomân de Bizantinologie, Bucure[ti, 1931, pp. 31 [i urm.;Gheorghe F. Anghelescu, Timp [i dincolo de timp – considera]iidin antropologia patristic\ clasic\ r\s\ritean\, EdituraUniversit\]ii din Bucure[ti, 1997, p. 111.

2 Anton I. Ad\mu], Literatur\ [i filosofie cre[tin\, I, EdituraFides, Ia[i, 1997, p. 262.

3 Anton Ad\mu], op.cit., nota 12, p. 283.

aprilie 2010

„Noutatea“ teologiei simeoniene este a[adar mai mult de factur\ psihologic\, ]ine mai mult de modul

de receptare al ei de c\tre contemporani.

Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

16

DOSAR

N\scut\ `n urm\ cu aproxima-tiv 1000 de ani, opera teologic\a Sfântului Simeon Noul Teologa stârnit, `nc\ de pe atunci,puternice controverse. Princi-pala surs\ a disputelor cuprivire la teologia SfântuluiSimeon Noul Teolog, teologie deo puternic\ originalitate, nuatât `n con]inut (ea fiindputernic ancorat\ `n SfântaScriptur\ [i Sfânta Tradi]ie),cât `n expresie, este rolulprimordial pe care `l joac\experien]a personal\ a auto-rului `n elaborarea acesteia.

Teologia simeonian\ este o teologie mistic\,o teologie ce, dup\ cum singur m\rturise[te, s-an\scut ca urmare a `mp\rt\[irii prin harulSfântului Duh de slava cea dumnezeiasc\, deadâncul cel necuprins al dragostei luiDumnezeu Cel Unul `n Fiin]\ [i ~ntreit `nPersoane, Cel Care, revelându-i-Se ca lumin\,l-a `ndemnat s\ m\rturiseasc\ despre El oame-nilor, fra]ilor s\i `ntru Hristos.

Orice cre[tin, fie el `mp\rat, episcop, preot,monah sau laic, trebuie [i poate, pentru a semântui, s\-L `ntâlneasc\ pe Hristos `n mod di-rect, a[a cum Apostolii L-au `ntâlnit. Adev\ratateologhisire cre[tin\ trebuie s\ reflecte expe-rien]a religioas\ cre[tin\ unic\ [i specific\ a co-muniunii personale a credinciosului cu SfântaTreime, `nscris\ `n comuniunea mai larg\ a Bi-sericii [i a sfin]ilor, [i nu s\ se limiteze la o sim-pl\ transmitere scolastic\ a formulelor dogmat-ice: „C\ci dac\ recunoa[terea `n]elepciunii celeiadev\rate [i a cunoa[terii lui Dumnezeu ni se vada prin litere [i studii, fra]ilor, ce nevoie ar mai fiatunci de credin]\, sau de dumnezeiescul Botez,sau de ~mp\rt\[irea Tainelor Sale? Nici una.“1

De ce „noul“ teolog?Aceast\ lupt\ a Sfântului Simeon `mpotriva

teologiei conservatoare, de repeti]ie, formaliste[i scolastice, ce domina via]a spiritual\ bizan-tin\ `n epoca sa, i-a adus din partea contempo-ranilor supranumele, atât de neobi[nuit [i de ex-cep]ional: „Noul Teolog“2.

~n cadrul lumii bizantine,extrem de conservatoare,noutatea era de obiceiasociat\ cu erezia, dar `ncazul lui Simeon, terme-nul nu desemneaz\un inovator decon]inut `n do-meniul dog-melor, un e-retic, ci, maidegrab\, amspune, „dinnou teolo-gul“, adic\ unrestaurator almodului autentic deteologhisire, n\scut [icentrat pe tr\irea personal\,existen]ial\, `n Biseric\, a misterului Treimii, cese reveleaz\ prin rug\ciune [i Sfintele Taine.

~naintea sa doar doi sfin]i mai fuseser\numi]i „teologi“, Sfântul Ioan Evanghelistul [iSfântul Grigorie de Nazians, [i pân\ `n ziua deast\zi, Biserica Ortodox\ d\ `n cultul ei apela-tivul de „teolog“ numai Sfântului Simeon [icelor doi sfin]i men]iona]i anterior. (...)

„Noutatea“ teologiei simeoniene este a[adarmai mult de factur\ psihologic\, ]ine mai multde modul de receptare al ei de c\tre contempo-rani, neobi[nui]i cu modul s\u de exprimare, cufolosirea persoanei I [i relatarea experien]elormistice cele mai intime, personale, `ntr-un textteologic, decât de o veritabil\ noutate doctri-nar\ a `nv\]\turilor sale.

Dar, chiar dac\ r\mâne ancorat\ ferm `nSfânta Scriptur\ [i Sfânta Tradi]ie, teologiasimeonian\ nu reprezint\, dup\ cum am maispus, o simpl\ repetare a acestora, ci este oteologie vie, `nnoitoare, care dezvolt\ `n luminaDuhului, a experien]ei personale, teme [i prob-leme tradi]ionale, dezv\luind `ntreaga bog\]iede adev\ruri cuprins\ `n acestea.

„Teologul con[tiin]ei de sine“Pe Sf. Simeon Noul Teolog am putea s\-l

numim, urmând o sugestie a p\rintelui DumitruSt\niloae3, „teologul con[tiin]ei de sine“, pen-tru c\ prin scrierile sale `ndeamn\ pe cre[tiniidin toate timpurile [i locurile spre c\utareamistic\ a luminii dumnezeie[ti, spre `ntâlnireacon[tient\ [i personal\, `nc\ din aceast\ via]\, cuIisus Hristos, spre dialogul personal cu Acesta,dialog f\r\ de care nu se poate ajunge la mân-tuire, la `ndumnezeire [i nu se poate articula o

adev\rat\teo-logie, o adev\-rat\ cunoa[tere a luiDumnezeu. Aceas-ta deoarece, `nain-te de a fi discurs,teologia autentic\e un mod de exis-ten]\, presupune `n-dumnezeirea [i petre-cerea `n lumin\, „fa]\c\tre fa]\“ cu Dumnezeu [icu ceilal]i, `n deplin\ con[tiin]\ de sine [i `n iu-bire reciproc\ nesfâr[it\, f\r\ de care exist\riscul, de atâtea ori subliniat de Sfântul SimeonNoul Teolog, de a c\dea `n formalism [i scolas-ticism.

Putem fi [i noi, cei de azi [i cei de mâine,creatori `n teologie, putem adapta [i prelucra`nv\]\turile Sfintei Scripturi [i ale SfinteiTradi]ii, p\strându-le vii [i dinamice, con-tribuind la `mplinirea rosturilor lor profunde,doar dac\, `n]elegând [i urmând exemplul Sfân-tului Simeon Noul Teolog, nu doar `i citim peP\rin]i, ci transpunem `n via]a noastr\ modul lorde a tr\i `ntru lumina Slavei Treimii, ce se `mp\r-t\[e[te tuturor credincio[ilor [i fiec\ruia `n parte,prin Duhul, `n Biseric\, trupul tainic al luiHristos. (Pr. Asist. univ. dr. Marius POPESCU,Facultatea de Filosofie „Al. I. Cuza“ Ia[i)

Note1 idem, „Discursul etic 9“, în Discursuri teologice [i etice.

Scrieri I, Introducere [i traducere diac. Ioan I. Ic\ jr., Deisis, Sibiu,2001 , p. 293.

2 vezi Dan Zamfirescu, „Probleme teologice [i hagiograficelegate de supranumele Sfântului Simion Noul Teolog“, în Ortodoxia10, 1958, p. 395-427

3 vezi Sfântul Simeon Noul Teolog, „Cele 225 de capete teo-logice [i practice“, Cap. 3, 100, în Filocalia, vol.6, traducere, intro-duce [i note ce pr. Prof. Dumitru St\niloae, Humanitas, Bucure[ti,1997, nota 53, p. 160

Sfântul Simeon Noul Teolog [iactualitatea „noii“ sale teologii

DOSAR

17anul II (X) nr. 4

Vederea luminii dumnezeie[ti `n experien]aisihast\ a Sfântului Simeon Noul Teolog

Prima experien]\ sistematic\isihast\ a rug\ciunii interioare, cerealizeaz\ o deplin\ st\pânire atrupului [i a sufletului, pentru a seajunge la contemplarea realit\]i-lor divine, a luminii necreate, esteatribuit\ Sfântului Simeon NoulTeolog (949-1022). Sfântul Simeon, c\ruia tradi]iabizantin\ i-a acordat numele de„Noul Teolog“, a `ncoronat cugeta-rea teologic\ de pân\ la el, refe-ritoare la lumina divin\ necreat\,accesibil\ vederii celor uni]i `nDuhul Sfânt cu Hristos, reprezen-tat\ de Sfântul Grigore de Na-zianz, Sfântul Chiril al Alexan-driei, Sfântul Maxim M\rturisi-torul, anticipând geniul sistematical Sfântului Grigore Palama.

Lumina dumnezeiasc\ este, pentru SfântulSimeon Noul Teolog, pecetea suprem\ acunoa[terii [i vederii lui Dumnezeu, un indiciusigur al comuniunii integrale cu Dumnezeu,Care este Lumin\.

Sfântul Simeon dezvolt\ ideea teofaniei viz-ibile, pe care o g\sim [i la Sfântul DionisieAreopagitul, la Sfântul Maxim M\rturisitorul [i laSfântul Ioan Damaschin. Dar, `n timp ce ace[titeologi vorbesc de vederea slavei dumnezeie[ti`ntr-un context mai ales hristologic, SfântulSimeon `nf\]i[eaz\ aceea[i realitate, `n plan pnev-

matologic. Este vorba la el, `nainte de toate, de orevela]ie a Duhului Sfânt `n noi, de via]a `n har,care nu poate s\ r\mân\ ascuns\, ci se manifest\ petreptele superioare ale vie]ii spirituale, ca lumin\.

Vederea luminii dumnezeie[tiRevenind la Sfântul Simeon, ne `ntreb\m

care este natura acestei vederi a luminii divine -tem\ central\ a celor mai multe dintre scrierilesale? ~n Imnele sale, el vorbe[te despre expe-rien]a luminii divine necreate, folosind expresiiantinomice. El afirm\ vizibilitatea ei [i, `nacela[i timp, o nume[te „lumin\ nev\zut\“. „E cuadev\rat un foc divin, necreat [i nev\zut,ne`nceput [i imaterial, cu des\vâr[ire neschimbat[i infinit, nestins [i nemuritor, necuprins [i `nafara tuturor creaturilor“.

Lumina lui Dumnezeu, vederea ei, `nseamn\pentru Sfântul Simeon „lumina cuno[tin]ei“ [i„cuno[tin]a luminii“, adic\ faptul c\ „luminaaduce cuno[tin]a `n noi“, iar cuno[tin]a `nseamn\vedere a celor cunoscute, pentru c\ nimeni nupoate vorbi „despre Dumnezeu Cel nev\zut, de-spre slava [i persoana Lui [i despre lucrarea [iputerea Sfântului Duh, deci despre lumin\, dac\nu vede mai `ntâi `ns\[i lumina cu ochii sufletu-lui [i cunoa[te `ntocmai ilumin\rile [i lucr\rileLui `n sine `nsu[i... Dumnezeu este lumin\ [ivederea Lui e ca o lumin\.“

Lumina `nseamn\ cunoa[tere a lui Dumne-zeu, dar [i iubire, comuniune `n unitatea rela]ieicu Dumnezeu. Lumina este, `n acela[i timp, sim-]ire tainic\ a rela]iei cu Dumnezeu [i comunicarea dragostei `n mod reciproc [i ea se dobânde[teprin leg\tura dragostei `n „chip sim]it, v\zut [icunoscut“ (?? a?s??se? ?a? d??se? ?a? ???se?),angajând, a[adar, `ntreaga fin]\ a omului.

Sensul suprem al vie]ii cre[tineSintetizând semnifica]iile luminii dum-

nezeie[ti la Sfântul Simeon Noul Teolog, putemspune c\ lumina este Dumnezeu Cel `ntreit `nPersoane, lumina este energia Sa necreat\, harul`ndumnezeitor care umple crea]ia [i o `ndreapt\spre Dumnezeu; lumina este rela]ia noastr\ `nhar cu Dumnezeu [i cuno[tin]a noastr\ despre El.De asemenea, lumin\ este via]a liturgico-sacra-mental\ din Biserica lui Hristos, mediul teandrical `ncorpor\rii la ~mp\r\]ia cea ve[nic\.

Lumina divin\ este imaterial\ [i nu are `n eanimic sensibil. Lumina se poate exprima `n cate-goriile catafaticului [i apofaticului [i este lucrareamântuirii `n Hristos. Mântuitorul Hristos ~nsu[ilocuie[te `n lumina cea neapropiat\ [i este„Lumina care lucreaz\ toate [i ilumineaz\/ Fiind ̀ nafar\ de toate creaturile,/ Ea este, de asemenea, cutoate./ Este foc, este raz\/, Devine nor de lumin\/Se preface `n soare./ Pentru c\ ea e foc, c\l\uze[tesufletul meu/ {i arde inima mea/ {i o ridic\ spredorin]\/ {i iubire, iubirea Creatorului.“ (Imnul 17)

~n starea `ndumnezeit\ a veacului viitor,Duhul Sfânt va ap\rea `n toate ca o lumin\, darv\zut\ va fi Persoana lui Hristos: „Harul DuhuluiS\u Preasfânt, zice Sfântul Simeon, va str\luci caun astru peste cei drep]i [i `n mijlocul lor veistr\luci Tu, Soare neapropiat! Atunci, to]i vor filumina]i pe m\sura credin]ei [i a faptelor lor, an\dejdii lor, a bun\t\]ii lor, pe m\sura cur\]irii [ia lumin\rii lor prin Duhul T\u, o, DumnezeuleUnic, de infinit\ bun\tate“. (Cuvântul 52)

Amintindu-ne de Sfântul Apostol Pavel, saude Sfântul Grigore de Nyssa, Sfântul Simeontranspune `n cuvinte caracterul inefabil [i sublimal des\vâr[irii `n Dumnezeu, tensiunea spre mân-tuire, ]inut\ treaz\ de credin]a `n Dumnezeu [iiubirea fa]\ de El [i de semeni, care este sensulsuprem al vie]ii cre[tine. (Pr. prof. dr.Constantin LEONTE)

Bibliografie selectiv\1. Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, „Rug\ciunea `n

lume“, Editura Bizantin\, Bucure[ti, 2009.2. Pr. drd. Nicu[or Sandu, „Modele de interpretare a Sfintei

Scripturi `n opera Sfântului Simeon Noul Teolog“, „Ortodoxia“,anul LIX(2008), nr. 1-2.

3. Vladimir Lossky, „Vederea lui Dumnezeu“, Editura Deisis,Sibiu, 1995.

4. Pr. drd. Ilie Moldovan, „Teologia Sfântului Suh, dup\„Catehezele“ Sfântului Simeon Noul Teolog“, „Studii Teologice“,XIX (1967), nr.7-8.

5. Mgd. Ioan I. Bria, „Sim]irea tainic\ a prezen]ei harului dup\Sfântul Simeon Noul Teolog“, „Studii Teologice“, VII (1956), nr.7-8.

6. Drd. Liviu Stoinea, „Des\vâr[irea cre[tin\ dup\ SfântulSimeon Noul Teolog“, „Studii Teologice“, XXXVII (1985), nr. 5-6.

7. Mgd. Dumitru Popescu, „Faptele bune dup\ Sfântul SimeonNoul Teolog“, „Ortodoxia“, XIV (1962), nr.4.

8. Arhiepiscopul Basile Krivocheine, „~n lumina harului“,EIBMBOR, Bucure[ti, 1997.

Ca `n toat\ tradi]ia patristic\, [i Sf. Simeon`nva]\ c\ iubirea a adus-o pe p\mânt

Creatorul [i poate fi `n]eleas\ doar treimic.

aprilie 2010

LITURGIC|

Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

18

Consider c\ este binevenit\aducerea `n prim plan a operei [iteologiei Sf. Simeon Noul Teolog laacest `nceput de mileniu III, care nedorim s\ fie autentic cre[tin.Subliniez acest lucru ca o necesitatestringent\, când societateapostmodernist\, secularizat\ [isecularizant\, `nclin\ spreglobalizare [i face din om, cea maide pre] fiin]\ din crea]ie, un individce pierde rela]ia cu Dumnezeu.Pentru a câ[tiga lupta cu ispiteleacestei lumi ne sunt necesarearmele cu care sfin]ii au biruit [i audevenit casnicii lui Dumnezeu.

Una dintre cele mai impresionante prezen-t\ri mistice a lui Hristos, ca izvor de lumin\,venit la cei care se cur\]\ de patimile egoismu-lui, deschizându-[i inima lui Hristos, a f\cut-oSf. Simeon Noul Teolog. El a sim]it c\ mesajuls\u se aplic\ tuturor cre[tinilor, deci oric\rui omcare caut\ o `ntâlnire personal\ cu DumnezeuCel `ntrupat, Iisus Hristos, Domnul Cel `nviat.~ntreaga sa oper\ con]ine puternice m\rturii cuprivire la natura acestei `ntâlniri, `n acela[i timppersonal\, ca sim]ire tainic\ a luminii dum-nezeie[ti, numit\ „slava lui Dumnezeu“, a c\rei„f\clie este Mielul“ (Apocalipsa 21, 33).

De la Dumnezeu ne vine luminaSf. Simeon nume[te pe Dumnezeu foc du-

hovnicesc, flac\r\ sau soare nematerialnic. De laDumnezeu ne vine lumina. El este originea lu-minii, pentru c\ este Creatorul con[tient [i liber alexisten]ei noastre [i al `ntregii lumi.(…) Dar pen-tru a ajunge la vederea acestei lumini este necesars\ ne cur\]im de patimi. {i numai a[a preg\ti]i pu-tem experia lumina. Darul acestei vederi `l are dela Duhul Sfânt, Care se arat\ celor ce v\d.(…) ~nacela[i timp, experierea acestei lumini `l cople-[e[te [i chiar `l umple de fric\, aceasta dovedind oadânc\ smerenie. Se teme s\ nu se topeasc\, dac\ar vedea mai mult din ea. „{i dându-[i seama c\[i-a ie[it din sine, plin de aceast\ team\, se`ntoarce iar\[i `n noaptea sim]urilor p\mânte[ti. {ise acoper\ `n trupul acesta, ascunzându-se `n elfrica de a nu fi ars de focul acelei lumini“1.(…)

Imnele Sf. Simeon Noul Teolog constituiedocument normativ pentru mistica ortodox\, `ncare se poate descoperi [i vedea sim]irea iubiriilui Hristos ca Fiu al Tat\lui, dar ca Frate dup\har cu noi, sim]ire ce este sus]inut\ de lucrareaDuhului Sfânt.(…)

Iubirea poate fi `n]eleas\ doar treimic

Ca `n toat\ tradi]ia patristic\, [i Sf. Simeon`nva]\ c\ iubirea a adus-o pe p\mânt Creatorul [ipoate fi `n]eleas\ doar treimic. ~n „Duhul seune[te Tat\l cu Fiul. {i Duhul iubirii L-a dat fa]\de Tat\l, L-a prelungit Fiul `n umanitatea asu-mat\.“2.(…) Noi primim pe Duhul, renun]ânddeplin la noi `n[ine [i luând pe umeri crucea iu-birii. De aceea `n slujbele biserice[ti toate sesfin]esc prin cruce [i prin chemarea [i invocareaDuhului Sfânt. Numai acolo este lumina deplin\(simbolizat\ `n cult prin lumânare) [i este pre-zent Hristos, luminându-ne. Aceast\ lumin\ pri-mit\ aici se va ar\ta `n toat\ claritatea la Jude-cata de Apoi. Dar, Sf. Simeon precizeaz\ c\ unaeste lumina lui Hristos [i alta cunoa[terea Lui:„Toate ale Tale sunt ne`n]elese..../ C\ exi[ti,cunoa[tem [i lumina Ta o vedem,/ Dar cine e[ti[i `n ce fel, nu [tie nimeni.“ (Imnul 18).(…)

Poet [i mare mistic `n acela[i timp, Sf. Si-meon d\ o dimensiune sacramental\ experien]e-lor sale duhovnice[ti.

Via]a cre[tin\, ca o cre[tere `n lumina lui Dumnezeu

~ntâlnirea [i aflarea luminii dumnezeie[ti cuomul are loc `n Biseric\, prin Sfintele Taine. Elvorbe[te `n special de trei dintre ele: Botezul,Spovedania [i ~mp\rt\[ania. Prin primirea taine-lor de ini]iere `n cre[tinism (Botez, Mirungere [iEuharistie), sufletul omului prime[te lumina lui

Dumnezeu prin rev\rsarea harului SfântuluiDuh.(…) Sf. Simeon `nva]\ mai departe c\Dumnezeu ne d\ putere nu numai prin botez, ci[i prin poc\in]a de dup\ Botez [i prin m\rtur-isirea `n fa]a duhovnicului.(…)

Cei care se poc\iesc cu vrednicie, fiind lu-mina]i de harul lui Hristos, se `mp\rt\[esc cuSfintele Taine. „Cei ce se unesc cu Dumnezeuprin mijlocirea Sfintei ~mp\rt\[anii devin lu-mina]i.(...) ~mp\rt\[irea cu Sfintele Taine, dup\o cuvenit\ poc\in]\, aduce mare putere.“3

Via]a cre[tin\ este v\zut\ de Sf. Simeon NoulTeolog, ca o cre[tere `n lumina lui Dumne-zeu.(…) „ Iar când auzi de lumin\, s\ nu socote[tic\ ea e numai cuno[tin]\ f\r\ lumin\. Altceva e s\cuno[ti un om din auzite [i altceva e s\-l cuno[tidin vedere. Aceasta e o cunoa[tere `n lumina lui.Tot a[a, altceva e s\ cuno[ti pe Dumnezeu dinauzite [i altceva e s\-L cuno[ti prin „lucrarea [iputerea Preasfântului S\u Duh sau a luminii.“4

Opera [i `nv\]\tura Sf. Simeon Noul Teolog`[i g\sesc permanent actualitatea. De aceea, credc\ fiecare genera]ie de cre[tini, [i nu numai, deoameni dornici de cunoa[tere [i tr\ire mistic\poate p\trunde lumina, ad\pându-se din expe-rien]a sfântului. (Pr. Lector Dr. Daniel ENEA)

Note1 D. St\niloae, Iisus Hristos lumina lumii [i îndumnezeitorul

omului, Ed. Anastasia, Buc. 1993, p.222)…2 D. St\niloae, op. cit. p.2343 Sf. Simeon Noul Teolog, „}elul vie]ii cre[tine“, traducere de

Arhim. Paulin Lecca, dup\ Ep. Veniamin Mîlov, Ed. Anastasia,Buc., 1996, p.188-191).

4 Filocalia vol. VI, traducere, introducere [i note de Pr. Prof.Dr. D. St\niloae, Ed. Humanitas, Buc., 1997,p.14).

Sim]irea tainic\ a luminii dumnezeie[ti

19anul II (X) nr. 4

DOSAR

Sfântul Simeon Noul Teolog(949-1022) este consideratpunctul culminant `n liniamisticii bizantine. Din seriascrierilor Sfântului Simeon,ne oprim aten]ia asupravolumului al III-lea, intitulat„Imne, Epistole [i Capitole“.

Imnele simeoniene reprezint\ partea cea maifascinant\ [i original\ a `ntregii opere a Sfân-tului Simeon, comparabil\ numai cu poemeleSfântului Grigorie de Nazians. El `[i exprimaspontan [i vehement, patetic [i viu, propriilesale experien]e ale harului, `ntr-un veritabil jur-nal mistic [i duhovnicesc, `ntr-un fel care atest\cu for]\ c\ autorul `nsu[i devenise, cu `ntreagasa fiin]\, mediu [i organ al Duhului Sfânt.

Titlul colec]iei este „Erosurile imnelor dum-nezeie[ti“, Sfântul Simeon exprimându-[i expe-rien]ele mistice sub form\ de „imne“, consider-ate a fi rug\ciuni vii de pream\rire a lui Dum-nezeu, de poc\in]\, de cerere a restabilirii chip-ului lui Dumnezeu `n noi, de luminare, de unirecu Dumnezeu [i de mul]umire.

Sfântul Simeon, pe tot parcursul Imnelor sale,marcheaz\ ca un fir ro[u necesitatea prezen]eiSfântului Duh `n via]a noastr\, chiar [i atuncicând suntem ̀ n mreaja p\catului, ̀ ndeplinind con-di]ia sine qua non de a fi smeri]i, recunoscându-ne starea p\c\toas\: „C\ci ce voi putea spune eu,care sunt p\cat?(...), eu, `ndr\gostitul nebun [i ne-ru[inat de pl\ceri“ (Imn 25). Duhul Sfânt are rolulde a preg\ti casa fiin]ei noastre, sau de a o facecurat\ [i deschis\ pentru primirea Sfintei Treimi.

Efectul unirii lui Dumnezeu Cel `ntrupat cu firea creat\

P\rintele Dumitru St\niloae, `n volumul„Studii de teologie ortodox\“, `n ultimul studiu-„Sfântul Simeon Noul Teolog: Imnele dum-nezeie[ti“- traseaz\ cadrele generale ale uneiviziuni teologice de tip personalist a rela]ieiom-Dumnezeu, ilustrat\ apoi prin traducereacomentat\ a Imnelor simeoniene. ~n conformi-tate cu aceast\ viziune, persoanele umane dinlume sunt „ipostasuri r\spânditoare de lumin\,sau de sensuri prin iubire“; aceasta `ntrucât suntchipul creat al „Persoanelor Treimii dum-nezeiesti, Ipostasurile Luminii eterne [i nes-fâr[ite“, a c\ror lumin\ o r\spânde[te c\tre oa-meni [i asupra lumii Fiul lui Dumnezeu `ntrupatca om“². Toate au drept con]inut tema luminii,`n care se arat\ iubirea lui Hristos pe care [i-o`nsu[e[te omul credincios. De aceea ele s-ar

numi [i „Imnele luminii dumnezeie[ti“, `n ac-cep]iunea P\rintelui Dumitru St\niloae, sublini-ind faptul c\ pentru Sf. Simeon, taina vederii luiDumnezeu nu se produce `n `ntuneric, ca `nteologia [i filozofia occidental\, ci `ntr-o lumin\cople[itoare : „~n vederea ei nu se simte carac-terul personal al lui Dumnezeu, ci, mai bine zis,taina iubirii tripersonale. ~n aceast\ `naintarenesfâr[it\ `n iubirea lui Dumnezeu va consta bu-curia vederii luminii dumnezeie[ti `n via]a vi-itoare. Ea va avea loc `ntr-o cople[ire a trupului,de[i va fi cu trupul `nviat.“³

~n Imnul 34, Sf. Simeon ne arat\ efectulunirii lui Dumnezeu Cel `ntrupat cu firea creat\.Prin `ntrupare, El Se une[te cu f\pturile create,cu cele stric\cioase, cu cele din `ntuneric: „Celnev\zut e cu totul deosebit de cele v\zute [i celce le-a creat de f\pturile Lui [i cel nestric\ciosde cele stric\cioase [i lumina de `ntuneric. Darcând S-a coborât Dumnezeu, s-a f\cut `mbina-rea acestora.“ (Imn 34).

P\rintele D. St\niloae `ncheie traducerea [icomentarea Imnelor simeoniene cu Imnul 58,ultimul imn, `n care prezint\ lumina lui Hristosce va `ncorpora tot poporul binecredincios,pov\]uit de episcopi [i preo]i, `ntr-o fericit\ co-muniune. Atunci to]i din ~mp\r\]ia luminii vor

`n]elege `n mod deplin pe Dumnezeu [i pe to]i [itoate. „Toate le vor fi tuturor lumin\ [i `n lu-min\, dar o lumin\ [i `ntr-o lumin\ `n care nuvor `nceta s\ `nainteze“, afirm\ P\rinteleDumitru St\niloae.

Imnele se `ncheie cu Rug\ciunea a [aptea dela Sfânta ~mp\rt\[anie, care nu con]ine decâtfragmente extrase din Imnele simeoniene,asamblate `ntr-un `ntreg de un bizantin anonim,promotor al evlaviei euharistice.

Aceste Imne ar trebui s\ fie tuturor ca untablou [i canon al virtu]ii, c\ci pe to]i i-ar atragemai mult decât lira lui Orfeu, `n cazul `n careto]i le-am citi cu sinceritate, alungând departeinvidia, patimile [i p\catul. (Pr. GheorgheLEU{TEAN, Parohia M-Rea Ca[in)

Bibliografie:1. Ed.P. Iréné Hausherr S. J.: „Un grand mystique byzantin. Vie

de Syméon le Nouveau Théologien par Nicétas Stéthatos“,Orientalia Christiana 12, nr.45, p.1-228, Roma, 1928; trad.rom. `ncurs de apari]ie la Ed. Deisis `n volumul „Sfântul Simeon NoulTeolog , Scrieri IV“

2. P\rintele Dumitru St\niloae: „Studii de teologie ortodox\“ -„Sfântul Simeon Noul Teolog: Imnele iubirii dumnezeie[ti“,Craiova, 1990

3. P\rintele Dumitru St\niloae: „Iisus Hristos Lumina lumii [i`ndumnezeitorul omului“, Ed.Anastasia, Bucure[ti, 1993

4. Sfântul Simeon Noul Teolog : „Imne, Epistole [i Capitole -Scrieri III“, Ed. Deisis, 2001

Rug\ciunea `n Imnele Sfântului Simeon Noul Teolog

„Imnele iubirii“ sunt asemeni sfintelor m\n\stirimeteorice, un p\mânt Sfânt, un loc sfânt, de Dumnezeu zidit [i de Dumnezeu p\zit.

aprilie 2010Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

20

DOSAR

Studiul de fa]\ `ncearc\ s\ fac\ omedita]ie pe marginea uneiadintre cele mai importante opereale Sf. Simeon Noul Teolog –„Imnele iubirii dumnezeie[ti“. (…)Iubirea, ca experien]\ a comu-niunii, [i lumina care inund\ dinHristos `n suflet sunt cele dou\teme ale Sfântului Simeon NoulTeolog. Dar `n experien]a iubirii [ia luminii e implicat\ `ntâlnirea`ntre natura uman\ [i haruldumnezeiesc.1(…) ~n introducereape care P\rintele DumitruSt\niloae o face „Imnelor“ preci-zeaz\: „Vom `ncerca s\ ilustr\maceast\ `nv\]\tur\ despre luminadumnezeiasc\ de care se poate`mp\rt\[i lumea creat\ deDumnezeul Treimic…“2

„Imnele“ sunt opera care red\ cel mai binevia]a interioar\ [i tr\irile simoniene, ele avândcaracter de liturghie interioar\, dar [i cosmic\,prin faptul c\, `n via]a Sfântului, trupul [i sufle-tul sunt unificate [i `nduhovnicite, `ntr-o starede „Biseric\ vie“, sau „ inim\ `ntru rug\ciune“,ca o stare de liturghie ne`ncetat\ (…) [i suntconsiderate nestemate ale gândirii ascetice [iluminoase ale Bisericii, ele exprimând, `nesen]a lor, imensa dragoste pentru Hristos pecare o are Sfântul.(…)

Opera Sf. Simeon atest\ cu for]\ faptul c\autorul devenea, cu `ntreaga sa fiin]\ transfigu-rat\ – sentiment, ra]iune, voin]\ –, un mediu [iun organ al Duhului Sfânt; realizând paradoxul`n care maximum de subiectivitate [i experien]\personal\ uman\ devenea maximum de obiec-tivitate haric\ divin\...“3

Imnele iubirii Creatorului Dumnezeu

Sfânta Meteora este o a[ezare monahal\care constituie cel mai mare [i mai importantCentru Monastic Ortodox al teritoriului gre-cesc, dup\ Muntele Athos.(…)

Lumina Meteorelor e imaginea care secrede c\ pune `n lumin\ cel mai bine LuminaImnelor Dumnezeie[ti ale Sfântului SimeonNoul Teolog. Privind Meteorele, Imnele iubirii

nu mai au autor, ele apar]in `ntregii Bisericicare aduce necontenit, ne`ncetat [i ve[nic imnuliubirii Creatorului Dumnezeu, Prea SfinteiTreimi.

Inima Sfintei Meteora e dialogul necontenitcu Tat\l nostru care este `n ceruri (…), scopulprincipal fiind dobândirea Duhului Sfânt prinrug\ciune. Imnul simeonian este tocmai oprezentare a duhului osânduitor spre rug\ciune[i spre contempla]ia divin\. Ascez\ [i rug\,mierea rug\ciunii [i bucuria luminii sunt coor-donatele `naint\rii `n via]a duhovniceasc\,simeonian\. (…)

Am `nceput prin a spune c\ „Imnele“ suntMeteora gândirii bizantine. Imnele vorbesc de-spre taina `nfrico[\toare a vederii luminii, Pr.Dumitru St\niloae spunând: „~nv\]\turile de-spre Dumnezeu nu sunt adev\rate, dac\ nu pun`n lumin\ pe Dumnezeu ca izvor al iubirii“.

Mâna de lumin\ `ntins\ sufletului

Lumina dumnezeiasc\ nu e o simpl\ vedere,ci o vedere `nfrico[\toare [i, totodat\, o vederenormal\, un ve[mânt luminos de comuniune iu-bitoare `ntre creatur\ [i Creator. Imnele sunt omân\ `ntins\ omului care strig\ din `ntunericdup\ Tat\l s\u. Ele definesc clar mâna de lu-min\ `ntins\ sufletului, cerul senin pe „meteo-rele“ sufletului [i dorin]a tainic\ de a nu c\deade pe stâncile `nalte `n abisul h\ului interior, cidorul dup\ cel definit simplu [i sigur: Hristos„frumuse]ea neasemuitei iubiri“.(…)

~ndemnul pe care Sf. Simeon `l face `n operasa este `ndemnul la ascez\, rug\ciune [i`mplinirea poruncilor lui Hristos. Poc\in]a, cabotez al lacrimilor sau `ntoarcere la Dumnezeu,

este o recunoa[tere a neputin]ei umane [i doruldup\ harul lui Dumnezeu pierdut prin p\cat.Poc\in]a e `nso]it\ permanent de rug\ciune [ilacrimi, ea trebuie `nso]it\ de mari osteneli su-flete[ti [i trupe[ti din partea celui care sepoc\ie[te pentru a reaprinde `n el dragostea deDumnezeu, care aduce roade imediate alepoc\in]ei: pacea, nep\timirea [i o bucurie nes-pus\, asem\nat\ unei be]ii duhovnice[ti, vederiiluminii sau a soarelui.(…)

„Imnele iubirii“ sunt asemeni sfintelorm\n\stiri meteorice, un p\mânt Sfânt, un locsfânt, de Dumnezeu zidit [i de Dumnezeu p\zit.Asemeni Meteorei, fiecare cuvânt al imnelor esfânt [i o cale de `ntâlnire peste genera]ii cu ceicare urc\ spre Soarele Hristos.(…) Meteorele,aceste stânci singuratice ca [i candelele aprinseluminii, vegheaz\ asemenea „Imnelor“ scrisede un om singur, monah [i el, candel\ de veghevie]ii duhovnice[ti [i reper spre Lumina `nHristos – Dumnezeu…

Taina Meteorelor este [i Taina ImnelorDumnezeie[ti. Privind [i citind, `naint\m pemeterezele abrupte ale spiritului, iar mâna luiDumnezeu pururea st\ `ntins\ spre noi s\ nuc\dem `n abisul p\catului. Epuizarea TaineiMeteorelor este imposibil\, tot astfel epuizareaide\: Eu vin curând.“

Iat\ de ce cred c\ „Imnele iubirii“ SfântuluiSimeon sunt Meteorele gândirii [i sim]iriibizantine, sublimul atins `n scris `n Bizan] [i nunumai. (Pr. Ioan B|RG|OANU)

Note1 Pr. Prof. D. St\niloaie, Natur\ [i har în teologia bizantin\,

Ortodoxia, nr. 3, 1974, Bucure[ti.2 Pr. Prof. Dumitru St\niloaie, Studii de Teologie Ortodox\,

Craiova, 1999, p. 317.3 idem, p. 14.4 IDEM, p. 327

„Imnele iubirii dumnezeie[ti“ - Meteorele gândirii bizantine

21anul II (X) nr. 4

IN MEMORIAM

~n ziua de 10 martie 2010, a plecatla Domnul p\rintele DumitruPopescu, care r\mâne pentru ceicare l-au cunoscut un reper demoralitate, de erudi]ie, dar [i deslujire a lui Hristos pân\ `nultima clip\ a vie]ii. Membru alAcademiei Române - „cel maiinfluent teolog al contemporanei-t\]ii, dup\ p\rintele DumitruSt\niloae, venerat de mul]i ca unp\rinte spiritual“ - p\rinteleDumitru Popescu, prin opera sa,ne aduce ast\zi, la comuniune `nHristos, apreciaz\ Drd. StelianGombo[ - Consilier la Secretaria-tul de Stat pentru Culte din cadrulGuvernului României, din al c\ruicuv=nt „in memoriam“ prelu\m `ncele ce urmeaz\.

P\rintele Dumitru Popescu s-a n\scut ladata de 29 iunie anul 1929, `n comuna C\lu-g\reni, jude]ul Giurgiu, `ntr-o familie preo]eas-c\ `nst\rit\, tat\l s\u fiind preotul Gheorghe Po-pescu, preotul parohiei C\lug\reni, iar mama safiind preoteasa Maria Popescu, casnic\. ~n anul1948 li s-a confiscat `n mod abuziv averea dec\tre statul român, fiind alunga]i din propria lorcas\, tat\l p\rintelui profesor fiind condamnatpenal [i suspendat din preo]ie pân\ `n anul 1964.

Valoare recunoscut\ `n ]ar\ [i peste hotare

~ntre anii 1940-1948, t=n\rul Dumitru Po-pescu este elev seminarist `n cadrul Semina-rului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul“din Bucure[ti. ~n perioada 1948-1955 esteobligat s\-[i `ntrerup\ studiile din cauzasitua]iei grele familiale. ~[i satisface stadiul mil-itar, timp de trei ani, la {inca-Veche, `n jud.Bra[ov, `ntr-un deta[ament de munc\ for]at\.

Devine student la Institutul Teologic Uni-versitar din Bucure[ti (`ntre anii 1955-1959).~ntre anii 1959-1962 este doctorandul aceleia[iFacult\]i bucure[tene. A fost directorul Semi-narului Teologic din Bucure[ti (1962-1964). ~[icontinu\ studiile postuniversitare la Facultateade Teologie Protestant\ din Lausanne, Elve]ia(1966-1967), studiind [i la Institutul Ecumenicde la Bossey din Elve]ia.

~ntre anii 1968-1970, cu sprijinul direct alPatriarhului Justinian Marina, studiaz\ laUniversitatea Pontifical\ Gregorian\ din Roma,Italia, o universitate romano-catolic\. ~n anul1972 prime[te titlul de Doctor `n Teologie, avândspecializarea: Teologie Dogmatic\ [i Sim-bolistic\, la Institutul Teologic Universitar dinBucure[ti, cu teza: „Eclesiologia romano-cato-lic\ dup\ documentele celui de-al II-lea ConciliuVatican [i ecourile ei `n teologia contemporan\“.

A fost prorector [i rector al InstitutuluiTeologic din Bucure[ti (1972-1980 [i 1988-1992), iar `ntre anii 1992-1996 a fost decan alFacult\]ii de Teologie din Bucure[ti. ~n urmaunui concurs, a fost ales Director de Studii laConferin]a Bisericilor Europene, cu sediul laGeneva, Elve]ia (1980-1988).

Pe data de 14 mai anul 2005, i s-a decernattitlul de Doctor Honoris Cauza, de c\treFacultatea de Teologie Ortodox\ din Alba Iulia.~n perioada 1998-2007 a predat cursuri deDogmatic\ Ortodox\ la Institutul Ecumenic [iPatristic din Bari, de pe lâng\ Universitatea SanTomaso din Roma, Italia.

Din anul 2001 este membru de onoare alAcademiei Române, iar Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române i-a acordat titlul ac-

FO

TO

„ZIA

RU

LLU

MIN

A“

„P\rintele academician Dumitru Po-pescu a fost un teolog remarcabil, dis-tins om de cultur\ [i de `nalt\ ]inut\moral\.

Dumnezeu a rânduit s\-l cheme laSine `n aceast\ perioad\ de urcu[ spre~nviere, poate tocmai pentru c\ via]a sa,d\ruit\ cu pasiune [i jertfelnicie slujirii`nv\]\mântului teologic [i semenilor,devenise ea `ns\[i un urcu[ al teologhi-sirii `n lumina Crucii [i a ~nvierii luiHristos.(...)

Preocupat de eviden]ierea leg\turiidintre teologie [i cultur\, care are o im-portan]\ esen]ial\ pentru misiunea Bise-ricii `n lumea contemporan\, `n gândireasa teologic\ P\rintele Profesor DumitruPopescu a `mbinat fidelitatea fa]\ de con-tribu]iile predecesorilor s\i [i fa]\ de ex-perien]a eclesial\ ortodox\, cu `nnoireapermanent\ a abord\rilor sale teologice,fiind atent la via]a actual\ a Bisericii [ila provoc\rile venite din partea culturii [i[tiin]ei din timpul nostru. Larga sa de-schidere spre teologiile altor Biserici, un-eori `ntr-o manier\ critic\, alteori `ntr-

una irenic\, a contribuit la avansarea di-alogurilor teologice intercre[tine [i `nacela[i timp la afirmarea specificuluiOrtodoxiei universale [i române[ti.

Ceea ce particularizeaz\ `n mod de-osebit activitatea didactic\ [i opera teo-logic\ a p\rintelui Dumitru Popescu es-te dimensiunea interdisciplinar\ saupluridisciplinar\ a abord\rii tematice.~ntre temele dogmatice predilecte se nu-m\r\ `nv\]\tura despre Sfânta Treime,care este rela]ionat\ permanent cu ecle-siologia, cosmologia, antropologia [i `n-v\]\tura despre Sfintele Taine.(...)

Prin via]a [i opera sa, P\rintele Pro-fesor Dumitru Popescu va r\mâne unmodel de fidelitate [i slujire a Mântui-torului Hristos [i a Bisericii Sale, unmodel luminos [i inspirator pentru ge-nera]ia tân\r\, prin competen]a sa aca-demic\, prin tenacitatea sa, prin noble-]ea sa sufleteasc\ [i prin modul `n carea reu[it, cu `n]elepciune [i mult\ dra-goste, s\ `ndrume [i s\ formeze genera-]ii de studen]i, ast\zi slujitori ai Sfinte-lor Altare sau ai catedrelor de Teologie.“

Pr. Dumitru Popescu - un teolog dogmatist peste vremuri

„Un model luminos [i inspirator pentru genera]ia tân\r\“

Fragmente din cuvântul Preafericitului P\rinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de

`nmormântare a Acad. pr. prof. dr. Dumitru Popescu

P\rintele Dumitru Popescu este autorul unei teologiim\rturisitoare [i al unei teologii filocalice, unice.

aprilie 2010

IN MEMORIAM

Cronica RomanuluiCronica RomanuluiBuletin oficial al Arhiepiscopiei Romanului [i Bac\ului

22

ademic de Decan Onorific, pentru `ntreaga saactivitate profesional\ [i administrativ\.

Statul român i-a acordat Ordinul Na]ionalSteaua României `n grad de Ofi]er. A fost mem-bru `n Adunarea Eparhial\ a ArhiepiscopieiBucure[tilor, `n Adunarea Na]ional Bisericeasc\[i `n Consiliul Na]ional Bisericesc.

Teologia sa este una hristologic\[i hristocentric\

P\rintele Dumitru Popescu a publicat 11c\r]i [i 120 de studii, `n ]ar\ [i peste hotare.

Opera P\rintelui Profesor Dumitru Popescu s-a remarcat prin con]inutul s\u autentic. ~nacest sens, teologia sa este una hristologic\ [ihristocentric\. Ea pleac\ de la Iisus Hristos [i,prin intermediul lui Hristos, duce tot la Hristos- Domnul [i Mântuitorul. De la Hristos Celm\rturisit `n Sfânta Scriptur\, prin IisusHristos propov\duit de Sfin]ii P\rin]i, p\rin-tele profesor ajunge la Hristos Cel cosmic [ieuharistic. Iisus Hristos este [i r\mâne Acela[i,iar noi suntem `mpreun\ cu Sfin]ii Apostoli, cumartirii, mucenicii [i cu Sfin]ii P\rin]i contem-porani ai lui Iisus Hristos.

Lucr\rile teologice ale P\rintelui Academi-cian Dumitru Popescu au ca prezen]\ central\pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El este pre-zent `n m\re]ia slavei Sale, dar [i `n smerenia Saslujitoare. Nu este un Hristos conceptualizat, ciHristos Cel unic [i adev\rat, Dumnezeul - Om,prin Care suntem trecu]i de la moarte la via]\.~n\l]area la Cer, a[a cum scrie P\rintele Po-pescu `n lucrarea sa „Iisus Hristos sau Restau-rarea omului“, nu reprezint\ o `ndep\rtare a luiHristos de umanitatea istoric\. Prin `n\l]are,Iisus Hristos nu p\r\se[te lumea, ci ~[i trans-pune umanitatea asumat\ `n planul atotpre-zen]ei duhovnice[ti, pentru ca to]i s\ ne putemuni cu El.

Autorul unei teologiim\rturisitoare

Puterea eliberatoare [i `nnoitoare pe care oreprezint\ opera P\rintelui Popescu are efectespeciale `n contextul actual. Aceast\ oper\`nl\tur\ toate atacurile pe care impersonalis-mul, dualismul, existen]ialismul, gnosticis-mul, evolu]ionismul, precum [i celelalte con-cep]ii ale modernit\]ii le-a adus `mpotriva per-soanei umane. Omul nu este l\sat s\ fie distrusde aceste concep]ii, ci este repus `n adev\ratasa demnitate. Marele dogmatist accentueaz\foarte mult ideea de persoan\ [i pe cea de co-muniune interpersonal\. Sfânta Treime esteComuniune de persoane: Tat\l, Fiul [i SfântulDuh, dar [i omul este o persoan\ creat\ dup\chipul lui Dumnezeu [i care tinde la asem\-narea cu El. Ca persoan\, omul este menit s\intre `n comunicare [i comuniune cu ceilal]isemeni [i cu Dumnezeu, fapt ce duce lana[terea unei comunit\]i ziditoare [isfin]itoare, adic\ mântuitoare. Astfel, eliberatfiind de falsele concep]ii antropologice, omu-lui i se ofer\ perspectiva `nnoirii [i des\vâr[iriiprin Hristos [i `n Hristos.

P\rintele Dumitru Popescu este autorul uneiteologii m\rturisitoare [i al unei teologii filo-calice, unice, al unei rela]ion\ri [i raport\ri aTeologiei Ortodoxe universale, la cultura [i[tiin]a clasice [i perene ale umanit\]ii. Asemenimarelui Sfânt Apostol Pavel, avea permanentcon[tiin]a prezen]ei proniatoare al luiDumnezeu. De aceea, nu a scris o teologie teo-retic\, scolastic\, ci o teologie tr\it\, exprimat\`n propria-i via]\.

Hristos Domnul Cel jertfit [i `nviat s\-l ierte[i s\-l odihneasc\ `n lumina cea neapropiat\ a~mp\r\]iei Sale!

P\rintele academician Dumitru Popescu afost `nhumat sâmb\t\, 13 martie, la cimitirul„Belu“ din Capital\. Slujba de `nmormântarea fost s\vâr[it\ de un sobor de ierarhi [i preo]i,sub protia Preafericitul P\rinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, in-formeaz\ Agen]ia de [tiri BASILICA.Ceremonia funerar\ a avut loc `n Biserica„Sfânta Ecaterina“ - paraclisul Facult\]ii deTeologie Ortodox\ din Bucure[ti.

Zeci de credincio[i, clerici, precum [i fo[ti[i actuali studen]i teologi care l-au avut dreptdasc\l [i `ndrum\tor sau doar au studiatlucr\rile p\rintelui Dumitru Popescu [i-au luatr\mas bun de la cel care a dominat, timp depatru decenii, `nv\]\mântul teologic universi-

tar din ]ara noastr\. Au fost prezen]i academi-cieni, oameni de cultur\, reprezentan]i ai au-torit\]ilor de Stat [i to]i `mpreun\ au `ntregitcortegiul ce `nso]e[te, `n mod natural, la tre-cerea la cele ve[nice, o personalitate de taliap\rintelui Popescu. Slujba a fost s\vâr[it\ dup\rânduiala special\ a `nmormânt\rii clericilorde Preafericitul P\rinte Patriarh Daniel, `m-preun\ cu ~naltpreasfin]itul Andrei, Arhiepis-copul Alba Iuliei, ~naltpreasfin]itul Casian,Arhiepiscopul Dun\rii de Jos [i Preasfin]itulCiprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriar-hal, `nconjura]i de p\rin]ii profesori ai Facul-t\]ii de Teologie „Justinian Patriarhul“ din Bu-cure[ti, dup\ cum informeaz\ site-ul Agen]ieide [tiri a Patriarhiei Rom=ne.

Pagini realizate de Pr. Prof.Dr. Constantin Leonte

La 13 martie, Pr. DumitruPopescu s-a n\scut `n cer

FO

TO

: „Z

IAR

UL

LUM

INA“