T R A N S I L V A N I A O R G A N U L

ASOCIAŢIUNII P E N T R U L I T E R A T U R A ROMÂNĂ ŞI C U L T U R A P O P O R U L U I ROMÂN.

Nr. I I — I I I . Sibiiu, Februarie — Martie 1900. A n u l XXXI.

„CEA MAI VECHE STATISTICĂ AUTENTICĂ A ROMÂ-NIMEI ARDELENE".

D. Jancsâ Benedek, publică sub acest titlu în periodicul societăţii istorice maghiare, „Szâzadok"- (fasc. 2 din an. curent pag. 141—154), asupra populaţiunii Ardealului în seci. XVIII un studiu statistic comparativ, care ne privesce deadreptul. Mânecând dela conscripţia episcopului loan Inocenţiu Klein de Sadu din 1733, ântâia şi cea mai veche statistică autentică a Românilor din Ardeal, făcută de Români şi avend în vedere numai pe Români, şi publicată la 1898 în revista noastră, de unde a fost retipărită şi în broşură separată sub titlul: „Ro­mânii din Transilvania la 1733", d-1 Jancs6 în studiul seu trăgând în combinaţie şi alte conscripţiuni anterioare şi po­sterioare celei făcute sub episcopul Klein, arată sporirea ex­cesivă a elementului românesc în Ardeal în seci. XVIII, şi se încearcă să explice aceasta sporire excesivă nu din puterea de reproducţiune a poporului românesc, ci din alte cause şi împrejurări sociale, economice şi politice, cari stau în legătură cu epoca Fanarioţilor în principatele române. Sistemul de spoliare, introdus şi practicat în principatele române de Fa­narioţi, a provocat emigraţiuni în massă, îndreptate între altele şi spre Ardeal, cari ar fi înfluinţat în mare mesură sporirea elementului românesc în această ţeară. Este adeverat, că în Banat s'au întâmplat în secolii trecuţi imigraţiuni din Oltenia; urmaşii Românilor imigraţi trăesc în comunele mon­tane pană acji cu obiceiuri deosebite de ale Românilor băştinaşi

şi sunt numiţi de aceştia „bufani" „ţereni", adecă veniţi din 4

42

Ţeara-Românească, formând adj vre-o 15,000 suflete, dar nu putem fi de părerea d-lui Jancso cât pentru sporirea elemen­tului românesc din Ardeal prin imigraţiuni din principatele dunărene tocmai în seci. XVIII, când sciut este, că soartea ţăranului iobăgit în Ardeal nu era cu nimic mai de invidiat, decât a celui din principate. O imigraţiune din principatele române în Ardeal, care să fi contribuit la sporirea elementu­lui românesc de aici, este absolut inadmisibilă; Aricescu, la care se provoacă dl Jancso, nu probează cu date concrete aserţi­unea sa cu privire la „emigrarea cu grămada peste Carpaţi" ; şi de altcum n'a remas nici o urmă despre astfel de imigraţiuni, cum au remas în Banat. Iar adeverul cunoscut este, că, dm contră, dintre iobagii ardeleni au fugit mai în tot timpul cu sutele şi cu miile deadreptul în Moldova şi Muntenia, unde serviau numai câte 12, cel mult 24 de 4 n e P e a n > i a r u n n treceau în Ungaria, unde iobăgia era mai uşoara decât în Transilvania. *)

Cât pentru Fundul regiu, Saşii locuitori la frontiera su­dică a Transilvaniei, erau destul de precauţi, să nu lase să le crească Românii peste urechi chiar prin imigraţiuni de peste hotar. Din contră s'au întâmplat adese-ori caşuri, ca dehquenţi români de aici să fie daţi afară în ţeara vecină din partea autorităţilor săsesci. Cităm un singur cas caracteristic. In o şedinţă a Magistratului dm Sibiiu, ţinută in Novembre 1740, un anumit Toader Rotar, care din pasiune (aus Passion) a junghiat pe stradă pe primarul din Şura-mare (de sigur nu mortal, căci atunci n'ar fi scăpat cu atâta), e judecat, ca să fie bătut cu nuele de caleul oraşului şi alungat în Valachia. **)

De altfel studiul Diui Jancso îl aflăm important din mai multe puncte de vedere şi de aceea, dacă nu ne este dat să putem înregistra dm parte română astfel de studii, menite să Iacă lumină în trecutul nostru, îl reproducem în cele ur­mătoare :

în istoria aspiratiunilor naţionale române din veacul trecut cel mai interesant şi mai de frunte rol l-a jucat fără îndoială episcopul gr.-cat. al Făgăraşului-Blajului, Inocenţiu Klein. După alegerea sa de episcop îşi începu îndată aceea serie lungă de petiţiuni la Maiestate, in al căror cuprins

*) G. Bariţiu: „Transilvania", 1870 pag. 6. **) Protocoalele manuscripte ale Magistratului Sibiiului din 1740, pag. 79.

43

găsim cel puţin în embrion fie-care din pretensiunile naţ ionale române de ac]i. Fu ales episcop la 15 Novembre 1728, iar la 28 Septembre 1732 fu instalat în scaunul episcopesc. în acest timp a petiţ ionat la Maiestate de 8 ori în interesul poporului său.

Că de ce cuprins erau aceste petiţiuni, aflăm din acel rescript regesc, ce-1 trimisese Carol III dietei ardelene la 11 [Decembre 1732*) . Din acel rescript se vede, că plângerile episcopului Klein se învîrtiau în jurul ur­mătoarelor lucruri : 1. Preoţii uniţi în contra diplomei Leopoldine sunt per­secutaţi de ordinele protestante . 2. Preoţi lor români uniţi să li se dee sa re gratuit din salinele ţârei tocmai aşa ca şi preoţilor celorlalte confesiuni şi nobililor. 3. Nu numai preoţii români uniţi, ci toţi locuitorii ţărei de l imbă română, fie nobili sau ţărani , de aici înainte să fie consideraţi ca adevăraţi fii ai patriei, iar nu ca venetici. (în acest punct se cuprinde deja implicite pretensiunea de mai târdiu, ca adecă Românii să formeze a pa t ra naţ iune politică a ţărei). 4. Cultul divin de rit grecesc cere necondiţ ionat, ca în satele mai mici să fie un preot, iar în cele mai mari cel puţin doi, şi ca pelângă preoţi, în fie-care sat să fie scutiţi de sarcinile iobăgesci cel puţin doi in-dividi, cari dau ajutor la cultul divin, căci la fie-care din celelalte confesiuni în singuraticele sate sunt scutiţi de aces te sarcini patru individi (cantorul, învăţătorul, crâsnicul şi clopotarul).

Rescriptul reg. dispunea, ca dieta să exmită o comisiune pentru exa­minarea plângerilor şi dorinţelor episcopului un i t : întru cât sunt acele îndreptăţi te, sau nu ? Rescriptul reg. deodată prescria şi aceea , că din cine să fie compusă aceas ta comisiune. Preşedintele comisiunii, ca comisar reg., avea să fie generalul conte Wallis; membrii aceleia episcopul rom.-cat. şi cel gr.-cat., consilierul de curte şi tesaurarul baron Bebentisch şi câţi-va din consilierii cat. ai guvernului reg. Dacă membrii comisiunii vor cădâ de acord privitor la punctele indicate în rescript, învoiala făcută să fie subşternutâ Maiestăţii Sale spre aprobare , iar dacă nu s 'ar pute înţelege, şi în acel cas să fie subşternute actele sfătuirilor, ca Maiestatea Sa să decidă asupra opiniunilor contrare .

Comisiunea exmisă s'a şi întrunit de câteva-ori, dar cu o diplomaţenie turcească a tâ ta a amâna t şi t răgănat lucrul, pană ce s'a ales nimic din el. Lipsa de bunăvoinţă, a ră ta tă de comisie faţă cu causa, ce i s 'a încredinţat , n 'a descuragiat însă pe episcopul Klein; el a făcut totul ca să in­formeze comisiunea după cuviinţă şi să o dispună mai favorabil. Pen t ru informaţiunea comisiunii, prin organele sale bisericesci a conscris din sat în sat pe preoţii români şi pe credincioşii lor şi ancă fără deose­bire de confesiune. Aşa s'a pregătit la 1733 ântâ ia statistică oficială şi vrednica de încredere a românimei ardelene, pe basa căreia ne putem forma o icoană hotări tă şi lămurită despre înt inderea şi numărul acestui popor

*) Vedi acel rescript reg. la Nilles: Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae orientalis in tenis Coronae S. Stephani, II. pag. 513—517.

4*

4 4

înainte cu mai bine de un secol şi jumăta te . Nici statistica aceasta nu e completă, căci nu numai, că s 'au aflut comune singuratice mai miei, în cari de sigur nici preot n 'a fost şi cari au remas la o par te din aceas ta conscripţie, ci n'au putut fi conscrişi nici Românii din Ţeara Bârsei, aflători sub junsdicţ iunea oraşului Braşov. Cei rămaşi Ia o par te însă formează numai o mică frântură a româuimei ardelene şi astfel nu detrag din va­loarea şi utilitatea conscripţiei.

Această conscripţie a zăcut necunoscută timp mai bine de un secol şi jumăta te . La 1896 a scris asupra ei Bogdan-Duică în .Convorbiri li­terare*) un studiu interesant sub titlul: „Statistica Românilor din Tran­silvania în 1733"; exemplarul manuscript 1-a descoperit in colecţiunea lui Iosif Benigni iu muzeul lui Brukenthal din Sibiiu. Cu doi ani mai târdiu, la 1898 a fost publicată de îsicolau Togun**j, bibliotecarul Asociaţiunii pentru li teratura română şi cultura poporului român. Cum afirmă dinsul un alt exemplar din aceasta conscripţie se află in posesiunea prepositului din Blaj, loan Moldovan.

De sigur, că în colecţiunile din părţile ardelene pot să zacă necu­noscute şi mai multe exemplare. Dovada pentru aceas ta este şi împreju­rarea, că înainte cu mai mulţi ani am vedut şi eu însumi un fragment din această conscripţie în Imecsfalva in coleoţiunea de manuscr ip te a soţiei lui Cserey Jdnos.

Cu toate că aceasta conscripţie poate fi privită ca ântâ ia , cea mai completă şi mai autentică statistică a românimei ardelene, totuşi a m greşi ţ inând, că aceasta nu are nici măcar precursori fragmentari şi că ea este singura statistică, aşa că u 'am pute ave cu privire ia numărul românimei din timpurile anterioare nici un punct de or ientare sau n 'a in pute sci ni­mic nici măcar aproximativ sigur în astă privinţă.

Când ia sfirşitul secolului XVII. iesuiţii Baranyi şi Hevenesi începură convert irea Românilor la unire, deodată îşi deterâ silinţă, ca pe cât se putea să erueze exact şi numărul acelora. Iesuiţii, zeloşi pentru causa unirii, pun numărul românimei ardelene la 200,000. Dar chiar să admitem că acest calcul al lor nu-i exact şi sâ-1 întregim chiar cu o corectură de 25%» sfirşitul seclului XVII numărul românimei în Ardeal la nici un cas nu poate fi taxat mai sus de 250,000.

Se nasce acum întrebarea, că acest număr al românimei în ce pro­porţie a putut sta pe acel t imp cu numărul celorlalte naţiuni din Ardea l? După calculul lui Frideric Schuler ***; numărul întregului popor săsesc din Ardeal se poate pune la 68,160 suflete la sfirşitul seci. XVI şi la începutul seci. XVII. După datele conscripţiilor dela 1761—65 numărul total al po -

*) pag. G26-642. **) Nicolau Togan: Românii din Transilvania la 1733. Conscripţia episcopului Joan

In. Klein de t-adu. Mbiiu (Szeben), 189*. ***) Volksstatistik der siebenburger Sachsen. Forschungen zur deutschen Landes-

und Volkskunde, voi. IX. fasc. 1. p. 31.

4 5

pulaţiunii săsesci din Ardeal s'a urcat la 120,860 individi. Aşa dară în decurs de 130 ani crescămentul populaţiunii a fost de 52.700 individi. După datele recensementului din 1890 numărul Saşilor ardeleni s'a u rca t la 195,000 individi- Astfel crescămentul în aceşti 130 ani din u rmă fu de 74,499 suflete, ceea-ce corespunde la 0 . 4 3 % pe an. Dacă comparăm acum aceste date unele cu altele, vedem, că crescămentul săsimei în cele doue perioade a dat înainte în măsură, se poate dice, egală. Pe temeiul datelor de mai sus, putem afirma, că numărul săsimei de 68,160 suflete dela în­ceputul secolului XVII pe timpul uniunii Românilor se va fi apropiat de 100,000. Nu e greu a statorf din datele conscripţiunilor de mai târdiu combinând înapoi şi numărul maghiarimei şi al Secuilor circa la 150,000. Astfel tabloul etnografic verosimil al Ardealului pe timpul diplomei Leo-poldine s'ar pută exprima circiter în următoare le cifre:

Conscripţia din vorbă a lui Klein dela 1733 numără 85,000 familii române. Multiplicând aceasta sumă, după usul adoptat , cu 5, numărul total al românimei ardelene la 1733 ar da 427.750 suflete. Considerând şi ro-mânimea din Ţeara Bârsei şi din alte c â t e v a comune mai mici, r ămasă la o par te din conscripţie, drept întregire mai putem adauge la suma acea­sta o corectură de 15,000 suflete. Astfel la 1733 numărul total al româ­nimei ardelene a putut fi de 442,750 suflete.

Acum se nasce întrebarea, că oare alte isvoare cont imporane exi­stente justifică aceste date ale conscripţiei lui Klein?

Drept controla să luăm datele de mai nainte cu 12 ani, ce le aflăm în car tea lui Acsâdy Ignâcz*).

Acsâdy fixează pe temeiul conscripţiilor cont imporane întreaga popu-laţiune contribuabilă a Ardealului la 1720 cu 48.039 familii. Multiplicând aceas ta cifră cu 5, întreagă populaţ iunea contribuabibilă ar fi fost de 240,195 suflete Din aceste dale se poate constata cu numele, că familii române au fost 28,120, ceea-ce ar corespunde la 140,600 suflete, deci mai puţine cu circiter 300.000. decât au fost după conscripţia lui Klein cu 12 ani mai târdiu. Conscripţiile folosite de Acsâdy însă nu le putem lud drept punct de mânecare , căci acele nu cuprind nici jumăta te din familiile con­tribuabile. Aceste nu sciu de nici un locuitor valach în comi ta te le : Cluj, Târnava şi Turda, mai depar te in scaunele secuiesci : Arieş, Ciuc, Odorheiu şi Treiscaune, şi în scaunele săsesci : Sebeş, Orăştie şi Nocrich, ba şi în scaunul Mureşului amintesc numai 4 familii valache.

Acsâdy din causa defectuosităţii acestor conspecte, basat pe alte date singulare sau pe isvoare din timpul apropiat , reconstruesce tabloul etno-

•) Magyarorazâg nepessege a pragmatica sanetio korâbaa 17£0—21 Buiapest, 1896.

Maghiari la 1700 Saşi „ 1700 Români „ 1700

150.000 100.000 250.000

la olaltă 500,000

4 6

grafic mai complet al Ardealului la 1720 în u rmă toa re l e : In total sunt 95,565 familii contribuabile, ce se pot consta ta cu n u m e l e ; din aceste sunt 46,139 familii r o m â n e ; deci numărul total al sufletelor Românilor la 1720 e de 230,695, dar ancă tot mai mic cu 200,000, decât este arăta t în con­scripţia lui Klein la 1733 ; e mai mare, ce e drept, cu 100,000, de cum este arăta t de Acsâdy ântâia-oară , dar diferenţa este ancă totuşi a tât de mare , încât e cu neputinţă să aduci în consonanţă aceste doue soiuri de conspecte .

Examinată mai deaproape a doua combinaţie a lui Acsâdy, vedem, că el fixează la 1721 numărul familiilor contribuabile române din Fundu l regiu cu cifra de 12.629, pe când o 'conscripţie săsească de tot autent ică dela 1749 ara tă a fi fost 21,324 fam. După Acsâdy numărul Românilor era la 1721 în Fundul regiu de 1 2 , 6 2 9 X 5 = 6 3 , 1 4 5 suflete, pe când cu 28 ani mai târdiu era de 2 1 , 3 2 4 X 5 = 1 0 6 , 6 2 0 . Numărul Românilor în Fundul regiu n 'a putut cresce în t imp atât de scurt cu 43,000 suflete, mai ales dacă avem în vedere, că autorităţi le săsesci se siliau mai mult ca să-i alunge pe Ro­mâni din Fundul regiu, decât ca să-i atragă acolo.

Dovadă în privinţa aceas ta este între altele momorandul comandan­tului general , conte Konigsegg, dela 1727, în care acesta, sătul de vecini-cele lamentăr i ale autorităţilor săsesci în contra Românilor, făcu regelui Carol III p r o p u n e r e a : să s t rămute pe Românii din Fundul regiu în Vala-chia-mică (Oltenia), şi să aducă în 'locul lor Germani, „căci Saşii, ca să poată suporta oare-cum sarcinile publice, neproporţ ionat de mari, ce li s 'au aruncat în cârcă din par tea celoralalte doue naţiuni (privilegiate), au primit pe pământul lor, ca dileri, o mare mulţime de Valachi, şi aceştia s'au sporit acum atât de mult, încât aproape întrec pe Saşi. Aceşti oaspeţi primiţi, pe lângă aceea îi ruinează şi mai mult pe Saşi prin răutatea , ho­ţiile, farmecele şi prin tăciunăriile lor secrete" *).

Acsâdy fixează numărul Saşilor pe acest timp cu cifra de 14,926 X 5 = 74,630. Amintirăm mai na in te , că Schuler garată a fi fost numărul Saşilor ardeleni de 68.160 deja la începutul seci. XVII ; un c rescăment numai de 6470 capete în 121 ani ar fi totuşi p rea m i c ; de aceea numărul Saşilor presentat de Acsâdy nu poate corespunde stării faptice. Conscripţia autentică dela 1749**), ci tată şi la Acsâdy, fixează numărul Saşilor din acest t imp cu cifra de 2 3 , 3 8 6 X 5 = 116,930. Acum dacă comparăm aceas ta cifră cu datele lui Schuler, aflăm că aceas ta corespunde mai mult percentului de 0 4 9 , care exprimă crescămentul anual al Saşilor, şi astfel e şi mai aproape de adevăr. Numărul Saşilor, cum ară tarăm, deja la începutul seci. XVIII (1700) era aproape de 100,000 şi astfel cifra Saşilor de 74,630 la 1720, ce resultă pe basa calculărilor lui Acsâdy, tot a tâ t de puţin o putem accepta, ca şi cifra de 63,145 a Românilor din Fundul regiu. Atât Saşii, cât şi Românii

*) Bariţiu: Istoria Transilvaniei, voi. I. pag. 333. **) Hermann Anton: Konespondenzblatt des Vereines fur siebenbiirg. Landeskunde,

1895 fasc. 5,

47

din Fundul regiu, au fost mai număroşi şi de sigur ambele popoare au trecut peste cifra de 100,000.

In voi. I*) al lucrării mele despre istoria aspiratiunilor naţ ionale ro­mâne, a tât înainte de cartea lui Acsâdy, cât şi de acel studiu al lui Bogdan-Duică, care se ocupă cu conscripţia lui Klein, m ' am ocupat şi eu cu ra­porturile cont imporane de naţionalitate ale Ardealului şi pe temeiul studiilor mele, referitoare la aceas ta chestie, scrisesem a c e s t e a : „Pe timpul lui Carol III (pe la 1730) numărul contribuabililor a fost 135 000; din aceas ta cifră revin valaehimei 85 000, r emânend astfel 50.000 familii contribuabile de altă naţionali tate, ceea-ce după metoda deja aplicată corespunde nu­mărului de 250.000 suflete. Dacă adăugăm la aceas ta sumă nobilimea ne­supusă la contribuţie şi pe Secuii privilegiaţi numai cu 50.000, atunci po-pulaţiunea totală nevalachă a Ardealului se poate fixa cu cifra de 300.000; adaugend populaţ iunea valachă, şi computând cele 85.000 familii contrib. în 425.000 suflete, întreaga populaţ iune a Ardealului pe la 1730 după un calcul aproximativ se poate socoti la 725.000 suflete".

Conscripţia dela 1761—65, după mărtur is i rea lui Benk<5, a ra tă popu­la ţ iunea Ardealului în următoare le cifre:

Maghiari 271.000 Saşi 120.680 Români 547,243

la olaltă 938,923 sau să d 'cem în număr ro tund : un milion.

Raporturi le de naţionali tate ale Ardealului dela 1700 p a n ă l a 1761 se pot p resen ta în următorul tablou s ta t is t ic :

La 1700 Maghiari 150.000 Saşi 100.000 Români 250.000_

la olaltă 500,0007 La 1730 Maghiari 195,000

Saşi 105,000**) Români 425,000

la olăuă~725,000 La 1761 Maghiari 271,000

Saşi 120,680 Români _ . 5 4 7 , 2 4 3 _

la olaltă 938.923. Aceste date ne arată mai fidel tabloul etnografic al Ardealului în

pr ima jumăta te a seci. XVIII, decât cum ni-1 ilustrează cunoscuta com­binaţie a lui Acsâdy din timpul sancţiunii pragmat ice . Conscripţia lui Klein

*) Pag. 761. **) In „Szizaljk" e greşeală în comput, fliod indicaţi Şaaii cu 110-000,

4 8

confirmă şi mai mult aceste date, p recum şi aceste date adeveresc, că privitor la autent ici tatea conscripţiei lui Klein în totali tatea ei nu încape nici o îndoială.

Dacă comparăm acum s tarea dela 1761 cu cea dela 1700, vedem, că crescămentul valachimei în periodul acesta de 61 ani a fost de circa 120%, al maghiarimei de 8 0 % şi al săsimei de 4 0 % . E lucru cunoscut, că să-simea ardeleană este atât de puţin spornică, încât din causa aceasta în ochii celui ce nu s'a ocupat mai adânc cu raporturi le demografice ale Saşilor, săsimea se presintă în caşul cel mai favorabil ca o rassă s tagnantă , dacă nu decadentă . Crescămentul maghiarimei din contră corespunde deplin unei sporiri sănătoase şi naturale , ce progresează treptat. Crescămentul valachimei însă e bătă tor la ochi şi e mai mare decât cel natura l . Acest fapt a deşteptat deja dela început în cei mai mulţi oameni închipuirea, că la aceas ta rassă facultatea de reproducere e extraordinar de mare, iar în dieta dela Alba-Iulia din 1701 ordinele Ardealului numesc valachimea naţ iune ba rbară şi prolifică (barbara et prolifica ista naţio).

După datele statistice dela 1794 numărul rotund al populaţiunii Ar­dealului a fost de 1,300,000, din care 350,000 Maghiari, 150,000 Saşi şi 800,000 Români . în restimpul de 30 ani, dela 1765 pană la 1794, româ-nimea s'a sporit cu 253.000 suflete. Propor ţ ia deci şi în acest period de 30 ani este aceeaşi , care a fost în cei 60 ani de mai nainte, schimbată însă în unele privinţe acum în detrimentul românimei şi în favorul maghiarimei.

Se nasce acum întrebarea, că oare sporirea aceasta într 'o măsură bătă toare la ochi a românimei este ea de a se ascrie numai facultăţii de reproducere a rassei, sau altor cause şi împrejurări sociale, economice şi pol i t ice? Ca să putem da la aceasta întrebare un răspuns mulţămitor, este de lipsă să cumpănim câte-va date referitoare Ia mişcarea populaţiunii române din acest period.

în u rma păcii dela Pojarevaţ (Passarovicz), la 1718 par tea Munteniei pană la Olt, aşa numita Valachie mică (Oltenia), ajunse sub guvernarea Habsburgilor. Guvernul austriac, îndată-ce luă aceas tă provincie în stă­pânire , pent ru o distribuire mai dreaptă a sarcinilor publice şi a diferitelor îndatoriri , dispuse număra rea poporului.

Ântâiul recensement s'a terminat la 1721, resul tând pe acel teritoriu, unde adi t răesc ca un milion de oameni, 13,245 familii, deci o populaţiune de 66,225 individi. Dece ani mai târdiu, la 1731 guvernul dispuse un nou recensement al populaţiunii, şi atunci s'au aflat 29,341 familii contribuabile şi 4005 familii scutite de contribuţie, la olaltâ 33,346 familii, adecă o po­pulaţ iune de 166,730 individi- Al treilea recensement , întâmplat numai câţi-va ani mai târdiu, a ară ta t deja 40.000 familii, adecă o populaţ iune de 200.000 individi pe teritoriul Valachiei-mici. După aceste date în circa 14 ani populaţ iunea acestui teritoriu s'a sporit cu 134,000 individi. *)

*) Vedi datele referitoare la Hurmuzachi: Documente, voi. VI. pag. 352, 478, 518—522 şi următoarele.

4 9

„Ţăranii de aici — se dice In raportul comisiunii exmise cu ocasiunea ocupaţiunii — locuesc împrăştiaţi în grupuri de câte patru—cinci case, în­grădite din nuiele şi lipite cu tină şi ancă în locuri cât mai depăr ta te de drumuri, aproape de munţi şi păduri , ca în caşul când se apropie cineva de ei să poată fugi. Alţii locuesc în codrii întunecoşi în bordee suterane ca ceva animale sălbatice".

Sub s tăpânirea germană înceta causa fricii, şi liniştea, asigurată prin o guvernare mai bună, îndupleca să se rentoarcă la locuinţele lor părăsi te nu numai pe oamenii , cari se re t raseră în păduri şi în locuri pustii, ci în­cepură a imigra cu sutele oamenii şi din ţinutul de dincolo de Olt, mai ales după-ce se lăţise vestea, că Nemţii ş terseră mai multe soiuri de dări , cari apăsau foarte greu asupra poporului, şi că au determinat şi numărul dilelor de clacă pentru proprietari .

în prima jumăta te a seci. XVIII, ba se poate dice în tot decursul acelui secol, emigraţ iunea din principatele valache a fost extraordinar de mare. La începutul seci. XVIII principatele valache ajung în posesiunea Fanarioţilor. Familiile fruntaşe fanariote cumpără dela Poartă cu bani tronul Moldovei şi al Munteniei. La aceasta se mai adause ancă şi neno­rocita împrejurare, că cu fie-care Voevod fanariot a venit în ţ ea ra românească o întreagă a rmată de Greci, cari în calitate de oficiali şi exactori ai lui Vodă despoiau în mod cumplit pe bietul popor. Aceasta economisire apoi nici n 'a putut avă alt resultat, decât emigrarea în număr mare a poporului şi depopularea înfricoşată a principatelor. „Era lipsă de un lung şir de ani — scrie Bauer referitor la aceas ta epocă ' ' ) — pentru a se pută reda Ţărei-Românesci vechia splendoare, a pută reînvia multele oraşe, oarecând binepopulate şi înfloritoare, a reconstrui multe sate bogate şi cătune, de ale căror triste ruine dai la fie-care pas" . Lăcomia lupilor fanarioţi a silit pe ţăran, că sau să se retragă în codri şi să se răsbune, cum povestesc cântecele haiducesci, sau să emigreze cu grămada peste Carpaţi sau pe malul drept al Dunărei.**)

Pen t ru a ilustra dimensiunile mari, ce le luase aceas ta emigrare, mă provoc la cftte-va fapte în general cunoscute din istoria principatelor. Intre anii 1741 — 1744, sub domnia lui B.acoviţă-vodă, din causa dărilor exagerate şi a despoiârilor au părăsit Muntenia ea Ia 15.000 familii. După alungarea lui Racoviţă ajunse la tronul Munteniei Constantin Mavrocordat. Bauer, cafe cunoscea raporturi le din principatele valache din propriile sale experienţe, scrie, că pe timpul când se urcă Mavrocordat pe tron, numărul familiilor contrib. în Muntenia era de 147.000, şi acest număr în urma continuelor emigrări a scădut la 35 000. Cam asemenea resultat avii domnia acestui voevod şi în Moldova.

*) Memoires hist. et geogr. sur la Valachie, annexes k l'historie de Caria, pag. 232. **) Aricescu: Istoria revoluţiunii române dela 1821. Bucuresci, 1874 pag. 4.

5 0

Emigrarea românimei din principate în aceas ta epocă luă trei direcţiuni deosebite. Una din Moldova spre Rusia în ţinuturile Nistrului, a doua cătră malul drept al Dunărei în părţile limitrofe ale Bulgariei şi Serbiei, iar a treia spre Ardeal şi Ungaria în aşa numitul ţ inut dintre Timiş. Că între aceste emigraţiuni în trei direcţii, cea îndreptată spre Ardeal (?) şi Ungaria fu cea mai mare , putem deduce şi din împrejurarea, că din causa stoar­cerilor stăpânirii turcesci în acest timp se re t raseră chiar şi din însuşi im­periul otoman puternice cete sârbe şi bulgare în Ungaria, aflătoare sub sceptrul Casei de Habsburg. Vădurăm deja ce dimensiuni mari luase imi­grarea în Valachia-mică între anii 1718 — 1734 pe timpul stăpftnirei austr iace. Că aceasta voe de imigrare ţinu chiar pană cătră sfîrşitul secolului, putem judeca din datele u r m ă t o a r e :

La 1771, pe timpul ocupării Bucovinei, guvernul austriac trimisese o comisiune în principatele valache, ca să studieze stările şi să erueze disposiţiunile de acolo. Aceasta comisiune împlinindu-şi misiunea, rapor­t e a z ă : „Boerii se tem mult, că-şi vor pierde drepturile absolute asupra ţăranilor, dar totuşi de frica, ce o poartă faţă de Ruşi, prefer dominaţ iunea austriacă. Iar ce se ţ ine de ţărani, aceia fiind-că nu-şi văd asigurat resul-tatul muncii lor şi fiindcă sciu, că nici jalbele lor nu sunt ascultate, mai nainte se doriau sub s tăpânirea rusească, dar acum, cunoscând jugul ru­sesc, doresc s tăpânirea austriacă, mai ales de când văd, că ţăranii a rde­leni sunt părtiniţi şi solvind competinţele statori te, cum şi împlinindu-şi îndatoririle fixate, pot trăi în linişte şi se pot bucura de roadele muncii lor".*)

De altfel aceşti valachi imigranţi n 'au fost ceva oaspeţi binevăduţi nici acolo, unde colonisarea străinilor decurgea în stil atât de mare şi sistematic, ca între Dunăre, Tisa şi Timiş. Citez numai un cas caracteri­stic pe temeiul scrutărilor lui Szentklâray Jeno, referitoare la acest ob­iect. **) La 1765 s'au refugiat între Tisa şi Timiş deodată 227 familii va­lache, iar mai nainte 535. Când direcţiunea centrală din Timişoara făcu despre aceasta raport Ia Viena cu adausul, că sunt prospecte de a imigra ancă mai multe cete. primi de acolo îndrumarea , ca să nu amă­gească pe familiile valache, ce s'au insinuat de curând că imigrează, cu speranţa de a fi primite şi nici să nu corespondeze cu acelea, ci din con-itră să lucre într 'acolo, ca acelea să-şi părăsească intenţiunea lor de a imigra; iar acelea, cari au sosit deja în institutul de carantină, după ex­pirarea t impului îndat inat să nu fie admise mai înlăuntru, şi cu a tâ t mai puţin primite ca colonii. Ba şi bar. Penkler, ambasadorul pe lângă Poar ta otomană, a fost îndrumat, să facă cunoscută Porţii dorinţa reginei, că mai bine ar fi, dacă Valachii, pribegiţi din causa stoarceri lor nedrepte şi in­suportabile, ar fi rechemaţi , promiţendu-li-se amnest ie şi sanarea vătămărilor îndurate . Toate acestea însă nu folosiră nimic. Deja la 1766 s'a ivit ne-

*) Aricescu: Acte justificative la Istoria revoluţiunii române dela 1821. Bucuresci }870, pag. 17.

**) Az olâhok koltoztetâse Del-Magyarorszâgon.

5 1

cesitatea de a se da nou ordin direcţiunii din Timişoara să împiedece, „ca nu cumva Valachii pribegiţi să s t răbată mai încoace de Timişoara şi peste Begeiu".

Dacă avem în vedere acele împrejurări, cu cari stau în legătură fap­tele înşirate aici, putem afirma hotărît, că crescământul rapid şi bătă tor la ochi al Valachimei în regatul ungar, coincide cu domnia Fanarioţilor, şi-1 putem privi drept resultat al acelor dese şi mari emigrări, ce le-au provocat stoarcerile acestui sistem de guvernare. Crescămentul românimei e isbitor de rapid şi surprindător numai pană la 1811. De aici înainte începe să între în alvia sa ordinară şi după 1837 stagnează binişor, în comparaţie cu crescămentul mai rapid al maghiarimei. Epoca fanariotă se sfîrşesce Ia 1821 cu revoluţivmea lui Vladimirescn şi soartea ţăranului ro­mân în u rma Regulamentului organic al lui Kisselef devine mai suporta­bilă. Aşa se pune piedecă marilor emigrări şi tot a ş a - ' ş i pierde după 1830 crescementul românimei din patrie caracterul seu năvalnic, ce l-a avut preste o sută de ani. In motive politice, istorice, sociale, şi economice, este de a se căuta deci causa crescămentului isbitor de repede al româ­nimei din secolul t recut , iar nu în ceva putere miraculoasă de viaţă a rassei şi în facultatea ei de reproducere (??), cum au credut nu numai în t recut , ci cred în general şi în present , cei-ce nu cunosc raporturi le indicate mai sus.

Cu toate acestea ar fi o luptă în contra adevărului recunoscut , dacă am afirma, că în schimb tot în această epocă n 'ar fi emigrat un număr mai mare de Români şi din Ardeal. „Valachii dnpă na tura lor iute şi schimbăcioasâ umblă încoace şi încolo (barangolnak) fără scop nu numai prin ţeară, ci şi prin Moldova şi Ţeara-Românească . Acolo apoi îi desleagă de jurământ (eleskuszik), se Iapădă de uniune, ce şi a l tcum o profesează numai cu numele , căci de fapt sufletul lor îi leagă de orient". — Aşa-i caracterisează pe Valachi ordinele Ardealului la 1744 în representaţ iunea lor, prin care arată căuşele, pentru cari după vederile lor Valachii nu pot fi primiţi ca a patra naţiune politică a Ardealului*). Peste tot în seci . XVIII romftnimea era tare aplicată spre viaţa nomadă (??). Viaţa ordinată nu-i este pe plac şi adese-ori sufere mai bucuros chiar şi capriciile tira­niei celei mai brutale , decât disciplina severă şi consecuentâ a vieţii sociale regulate. Cetele singuratice de imigranţi adese-ori pr indând de veste, că în principate s 'au făcut schimbări , o iau la drum şi se reîntorc în vechia lor patrie, iar altele par te de sila uniunei, par te urîndu-li-se de neplăcuta sarcină a iobăgiei, se re t rag în munţii dela frontieră şi de acolo, când li se pare situaţia prielnică, se duc mai depar te în principatele valache, în Rusia, sau peste Dunăre în Dobrogea şi Bulgaria.

Emigrarea românimei din Ardeal şi peste tot din Ungaria şi în seci. XVIII e de asemenea natură, ca şi ceea din seci. XVII şi XVI., tot ase-

') Va admite şi D. Jancso, că era de sigur în interesul lor, ca sâ-i caracteriseze pe Români astfel. v^ţnsTJJ

5 2

menea Îşi ia originea din natxira rassei aplicate spre viaţa nomadă. Mişcarea populaţiunii între Ardeal şi principatele valache este statornică în tot de­cursul secolului, dar caracterul ei într 'a tăta este şi acum cel vechiu. întru cât imigrarea e considerabil mai mare, decât emigrarea (??). Aceasta fluc-tuaţiune a poporului a interesat tot a tât pe guvernul Habsburgilor, ca şi pe principii ardeleni la timpul seu. în t r 'un rând a pus chiar în spaimă pe guvernul Măriei Teresiei . Atunci adecă, când era vorbă de înfiinţarea gră-niţerilor. Adevărat e, că spaima aceasta a causat-o mai mult emigrarea în masse a Secuilor, decât a Valachilor. Guvernul dete la 15 Ian. 1765 un ordin strict pentru împiedecarea emigrării, în care între altele se dic ur­mă toa re le : „După-ce e clar, că de cele mai multe ori individi fugiţi aici pe sub ascuns din principatele valache amăgesc poporul să emigreze, aceia, dacă vor fi prinşi, să sufere moarte înspăimântătoare . Cei-ce ascund astfel de individi, sau funcţionarii, cari îşi negligează datoria faţă cu ei, să se pedepsească cu 200 floreni" *).

Zadarnic a fost acest ordin, căci fuga în masse peste hotar n 'a putut fi împiedecată. Şi după aceea s'a întâmplat une-ori să ajungă lucrul la astfel de ciocniri sângeroase între emigranţi şi paznici, cât rămaseră morţi şi răniţi de ambe părţile pe terenul de luptă. La 17 Iunie 1766 comanda generală, u rmând ordinul dat din par tea consiliului supr. de resboiu al im­periului, provocă pe guvern să împiedece fuga peste hotar a acelor iobagi dela Făgăraş , ale căror case s'au fost dat paznicilor de graniţă, prin stră­mutarea lor la alte sate .

Dar poporul pe încetul s'a dedat cu greutăţile vieţii militare de gra­niţă şi cu disciplina mai rigoroasă şi nu s'a gândit mai mult la emigrare. In deceniile ultime ale seci. XVIII încetează emigrările mai cu grămada, dar pentru aceea în caşuri singuratice, dar destul de dese, pănă 'n diua de adi decurge un schimb neîntrerupt între elementul etnic român din patr ie şi cel din regat. **)

Revenind asupra conscripţiei lui Klein şi schiţând cuprinsul ei, t rebue să notăm următoa re le :

Conscripţia nu s'a făcut după comitate sau scaune, ci după proto­popiate, şi de aceea comparându-o cu împărţ irea politică de adi, or ientarea intr ' insa e binişor îngreunată, mai ales considerând, că şi numirile comu­nelor sunt înseninate adese-ori românesce, sau după pronunciarea românească .

Aceasta conscripţie se întinde peste 44 districte protopopesci. In aceste 44 districte protopopesci se află consemnate 2078 comune, între cari, după conscripţie 1141 sunt cu populaţiune curat română, 795 amestecate cu alte naţionalităţi , şi la 142 nu este însemnat, că sunt acelea curat ro­mâneş t i sau amestecate cu alte naţ ional i tăţ i? Intre aceste comune, sunt

*) Teleki Domokos gr. A szekely hatâro'rseg tortenete, pag. 135—136. **) Aserţiune riscată; d-1 Jancso remâne dator cu dovedirea ei. Emigrează destui

Români şi adi în România, dar cei cari vin de acolo la noi nu sunt Români din regat, ci tot dintre cei emigraţi,

5 3

645 numai cu preoţi gr.-cat., 176 numai cu preoţi gr -or. şi 191 cu preoţi de ambele confesiuni. La o comună nu este indicat caracterul confesional al preotului. Lipsite de preoţi sunt 645 comune. Preoţi români sunt în total 2743, între cari 2255 gr.-cat., 486 gr.-or., iar la doi preoţi nu este indicat caracterul confesional.

Acele conscripţii, cari le-a luat Acsâdy în opera sa citată drept basă la computurile sale, nu cunosc nici o familie română în scaunele săcuiesci, numai patru în scaunul Murăşului. După conscripţia lui Klein, făcută cu 12 ani mai târdiu decât conscripţiile folosite la Acsâdy, erau în scaunul Odorheiului 520 familii rom., adecă 2600 suflete ; in Treiscaune 915 X 5 = 4575 ; în scaunul Mureşului 1 7 7 9 X 6 = 8895 Români. Din Giuc nu este luată nici o comună în conscripţie. Astfel po teritoriul Secuimei de adi — ne-luând în consideraţ iune Ciucul — erau în total 3214 familii, adecă o ro-mânime de 16.070 individi.

Merită să mai vedem, că pe timpul acestei conscripţii cât de mare a fost numărul românimei în unele oraşe mai însemnate din Ardeal, şi cât după recensementul din 1&90?

1733 1890 Cluj : 1 0 X 5 = 50 3226 Sibiiu: 1 8 0 X 5 = 900 4581 Alba-Iulia : 1 6 8 X 5 = fî40 3426 T u r d a : 7 0 X 5 = 350 2297 Tirgul Murăşului : 6 0 x 5 = 300 669 Sebeşul săsesc : 2 6 2 X 5 = 1310 4178 Deva: 2 6 0 X 5 = 1300 1996 Bla j : 2 3 X 5 = H5*) 1661 Bistr i ţa : 7 0 X 5 = 350 2274.

Şi aceste câte-va date aruncă o interesantă lumină asupra crescă-mentului românimei. în oraşele săsesci deja pe atunci era puternic ele­mentul românesc . î n oraşele maghiare însă, ca în Cluj, Turda, pe acel timp era în proporţie neînsemnat , dar de atunci încoace s'a sporit rapid, în Cluj a crescut dela 50 la 3226, în Turda dela 350 la 2297. In oraşele săcuiesci crescămentul e aproape zero. în Tirgul-Murăşului numărul Ro­mânilor s'a duplicat numai , cu toate că populaţ iunea lui de adi este cel puţin de palru-ori a tât de număroasă . în Sângeorgiul săcuiesc erau 2 4 X 5 = 1 2 0 , adi sunt 38, in Kezdi-Vasârhely 7 X 5 = 35, adi sunt 22 Români .

Conscripţia episcopului Klein, ca cea dintâiu şi autent ica statistică a românimei ardelene, din punctul de vedere al mişcării poporului român,

*) „Gaz. Transolv." Nr. 30 a. c , spicuind câte-va cifre din studiul d-lui Jancso, e ne­dumerită cu privire la puţinătatea locuitorilor români din Blaj la 1733. Pentru lămurirea lucrului este de observat, că la acel an exista numai satul Blaj, căci ancă nu se strămutase reşedinţa episcopiei Făgăraşului la Blaj. Oraşul Blaj, fu întemeiat de ep. Klein după anul 1738.

6 4

t rebue să o privim ca extraordinar de importantă şi preţioasă.*) Meritul ei este, că ne ara tă din sat In sat numărul Românilor. în ceeu-ce privesce deciderea chestiunii, că oare în aceşti 200 de ani din urmă sporitu-s 'a românimea în detrimentul maghiarimei, sau din contră, fost-a a tâ ta putere de viaţă în maghiar imea ardeleană, ca să poată ave prospecte sigure de i sbândă în lupta naturală a acestor două rasse, aceasta conscripţie ne poate servi drept punct de mânecare .

Se face multă vorbă despre pustiirea rassei maghiare in părţile ar­delene şi despre sporirea românimei în detrimentul maghiar imei ; mai de­par te despre aceea, că in ce mare mesură expropriază institutele române de bani posesiunile maghiare. Aserţ iunea dintâiu n 'avem motiv să o t ragem la îndoială, dar e fapt, că nici una din aceste aserţ iuni n 'a fost demonstra tă nici din par tea maghiară nici din cea română.

Sciinţa maghiară tot aşa, ca şi politica maghiară are interes duplu şi o problemă, ce aş teaptă să fie resolvată : mai ântâiu să constate în mod sciintific şi vrednic de încredere, că spre exemplu dela sancţ iunea prag­matică încoace cum s'a desvoltat proporţia numerică a maghiarimei şi ro­mânimei nu numai în generai , ci s t răbătând şi în detaiuri pană în cercul satelor s ingurat ice? Unde s'a întemplat romanisare , sau rnaghiarisare? Ce fel de cause şi împrejurări au provocat acest proces etnic? In ce proporţie stă şi în ce-şi află expresiune caracterist ică puterea de viaţă a celor doue rasse în lupta aminti tă pentru existenţă pe teritorul ind ica t? Iar a doua : să are te , că în jumăta tea de secol din urmă, dela punerea în pract ică a marilor reforme agrare păn 'acum, câ tă proprietate maghiară a trecut în mâni românesci şi peste tot în mâni străine, sau în tors ; adecă să constate că pană la ce mesură e adevărată credinţa generală, după care institutele românesci de bani expropriază posesiunile maghiarimei a rde l ene?

Pentru deslegarea problemei celei dintâiu poate servi ca punct solid de mânecare conscripţia lui Klein. Pe temeiul acesteia se poate constata sigur din sat în sat numărul românimei ardelene la 1735. Datele conscrip-ţiunilor de dare de mai târdiu devin din ce în ce mai vrednice de încredere, şi astfel mânecând de aici, cu diliginţa recerută şi facultate combinativă

*) „Telegrafului roman" (nr. 15 a. e.), căruia la timpul seu ancă i-s'a trimis broşura mea cu conscripţia episcopului Klein, dar n'a luat nici o notiţa despre apariţia ei, acum, când vin alţii să releveze importanţa acestei conscripţii, ca şi care mai veche şi atât de completă nu are nici unul dintre popoarele din patrie, i-se pare autenticitatea datelor foarte problematică, si dice, că conscripţia aceasta nu poate ave pretenţia a ne presenta ceva complet, ceea-ce se vede şi de acolo, că comune române mai mici, unde nu era preot, au remas cu totul afară; de asemenea nu sunt induşi Românii din Ţeara-BArsei. Apoi mai adauge, că foarte multe comune gr.-or. n'au fost luate în conscripţie. Ei bine, arete „Te-legr. rom", cari comune române dela 1733, afară de câte-va din Ţeara-Bârsei şi câte-va din Secuime, respective din Ciuc (dacă vor ri existat) au remas afară din conscripţie? do­vedească cu alte date mai autentice starea lucrului la 1733, — şi-i vom crede pe cuvânt.

Mc. Togan.

5 5

pe basa de date archivale oficiale se poate da la ântâia întrebare răspuns tot atât de mulţămitor şi vrednic de încredere, ca şi la a doua întrebare, de interes pentru raporturi le de proprietate ale maghiarimei, pe basa con-scripţiunei Czirakyane dela 1819, a actelor de mai târdiu referitoare la despăgubirile urbariale, şi pe basa cărţilor funduare puse în pract ică in anii cincideci. Nic. Togan.

DIN LITERATURA GEOGRAFICĂ A TRANSILVANIEI.

Scr ier i l e g e o g r a f i c e în sec). X I X . Studiu de

Silvestru Moldovanu.

1 8 1 5 — 1 6 .

Journal einer Bergmănnischtn Reise durch Dngarn und Sieben,burgen, von W. G. E. Becher, Freiberg, 8°, 2 părţi.

Este o carte de cuprins geologic-minier. Pârtiile privitoare la Tran­silvania se află pe pag. 153—212, în cari se descriu minele mai însemnate din Munţii-Apuseni şi modul de esploatare a lor.

1 8 1 8 .

Lehrbuch zur Beforderung der Kenntniss von Siebenbilrgen, von los. Lconhard, Hermanustadt, 1818, 8" 398 pag.

Este un manual , împărţit în trei părţi , dintre cari numai par tea pr imă are cuprins geografic. Autorul ne dă în ea date despre extensiunea teri­torială a terii şi numărul locuitorilor, apoi ne face cunoscute calităţile fisice ale pământului , amintesce diferitele popoare şi în fine face descrierea topică, ţinendu-se de districtele politice. La fie-care district (comitate, scaune) , se dau graniţele, apele principale şi estensiunea teri toriala, apoi u rmează descrise pe scurt, localităţile mai de frunte. La sfirşitul părţii geografice se află un dicţionar alfabetic de localităţi, indicându-se la fie-care districtul la care apar ţ ine.

în descrierile geografice se află puţine greşeli şi date. eronate , dar par tea geografică fiind de estensiune mică, car tea, ca isvor geografic este de puţină însemnăta te .

1 8 2 1 .

Statistische Skizze der Siebenbiirgischen Militar-Grănze, von 1. H. Be­nigni von Mildenberg. Hermannstadt, ed. I. 1821, ed. 11. 1837.

0 specială descriere a graniţei militare ardelene, care pentru noi Românii e de interes deosebit. In introducere se ara tă pe scurt însemnă­tatea graniţelor militare din Ungaria şi Ardeal şi se amintesc unele mo­mente din trecutul graniţei transilvane, apoi se dă estensiunea acestei din urmă şi se caracter isează pe scurt na tura solului, munţii, apele şi clima

6 6 '

teritorului grăniţeresc. După aceste se dă statistica locuitorilor, naţionali­tatea şi caracterul şi raporturile religioase ale celor doue popoare grăniţere (Români şi Secui). Pe Români Benigni îi caracter isează cu bunăvoinţă, le laudă unele însuşiri, între cari cu deosebire vitejia şi virtuţile militare. „Ca soldat — dice el — grăniţerul român e vrednic a fi distins", — iar după ce spune, că oficerilor, cari sciu t ra ta cu el conform caracterului seu, este foarte fidel şi-i urmează orbeşte, cont inuă:

„Curagiu personal , împreunat cu dibăcie şi o mare putere corpurală, oţelită prin muncă grea, — toate aceste îl fac pe Bomânul grăniţer soldat brav, periculos pentru duşmani" , (pag. 30).

Cu toate aceste autorul ici-colea ne atribuie greşit şi unele însuşiri rele, cari nu le aflam la Români, d. e. că Românul e nelucrător, pă t imaş , e t c , tot lucruri debitate de scriitori duşmani nouâ. Autorul nu se poate elibera cu totul de sub influinţa acestora, deşi constată, că scriitorii, cari presentă pe Român ca o batjocură a naturei , „au făcut aceas ta din orbire pă t imaşă" , (.pag. 24).

Mai depar te autorul ne face cunoscute productele din domeniul celor trei regne şi în legătură cu ele ocupaţ iunea giămţeri lor, apoi urmează raporturi le personale ale grăniterilor, din toate punctele de vedere. Atât aceste din urmă, cât şi descrierea productelor, etc. sunt foarte detaiate şi cuprind o par te considerabilă a cărţii.

O descriere topică a localităţilor nu ne dă autorul. Lipsa acesteia o înlocuesce cu un registru alfabetic al tuturor localităţilor grăniţeresci, adaos ia sfirşitui cărţii. Registrul cuprinde atât localităţile pur militare, cât şi cele amestecate (cu provinciali;, cu indicarea districtelor politice şi a ca­drelor militare (Regiment, companie), la cari apar ţ ineau. în suma totală se dau 295 de localităţi, dintre cari 231 amestecate şi 64 militare. (11 orăşele şi 284 sate).

Cartea în general cuprinde multe date statistice şi ne dă o icoană fidelă a graniţei militare şi a rapoartelor grăniţeresci. Greşeli sunt putme şi preste tot datele sunt sigure, fiind împrumutate din isvoare oficiale, cari au stat la dispositia autorului. Din causa aceas ta scrierea lui Benigni este de valoare, cu atât mai mult, că este aproape singura, care se ocupă în special cu descrierea fostei graniţe militare, din punct de vedere geograiic-statistic. Ea a apărut în două ediţii, compusă după acelaş sistem, dar ediţia a doua e mai voluminoasă şi mai bogata în date.

1 8 2 2 .

Voyage mineralogique et geologique en Hongrie pendant Vannee 1818, de T. 8. Beudant, 3 vot. 1822. cu o har tă geologică.

în car tea geologică a lui Beudant asupra Ungariei e considerat şi Ardealul. Autorul insa n 'a umblat prin Ardeal şi espuuerile lui asupra geologiei noastre se razimă pe datele altora. Multe din aceste date sunt ant ieate, dar cuprinsul cărţii, p recum şi har ta a lă tura tă la ea, care este

5 7

una din cele mai vechi har ţe geologice ardelene, ne ara tă s tarea, în care se afla pe la începutul secolului nostru geologia ardeleană . în t re altele s. e. amintim, că pe har tă , mai cu seamă în munţii dela grani ţa ostică şi vestică sunt teritorii necolorate, nefiind aceste cunoscute din punct de vedere geologic.

1 8 2 3 .

Kurzer Unterricht in der Geographie Siebenbtirgens fur Schulen, de 1. Benigni von Mildenberg, 1823. 8°, 36 pagini.

Este un mic manual pentru scoale, care a apărut în mai multe ediţii şi a fost t radus şi în limba maghiară . Manualul nu poate fi considerat de isvor geografic, dar îl amintim aci pentru descrierea topică a graniţei mi­litare transilvane, care deşi e scurtă, dar e precisă şi bine marca tă .

1 8 2 6 - 7 .

P. Partsch, Tagebucher seiner Reisen în Siebenbiirgen. E s t e un diar de călătorie, de cuprins geologic. în tipar n 'a a p ă r u t ;

se afla numai în manuscript . 0 copie de pe original se află în museul Bruckenthal din Sibiiu. Manuscriptul conţine o mulţime de date geologice din toate ţinuturile Transilvaniei. în „Geologie Siebenbi irgens" .(1863) de Hauer-Stache, este apreciat favorabil.

1 8 3 0 .

Travels to an from Constantinople in 1827 an 1828 or personal narativ of a journey from Vienna through Hungary, Transylvania, Wallachia etc. By Capt. Charles Colville Frankland. London, 1830. 2 voi. 8° p. 373.

Căpitanul de marină englez Frankland a făcut o lungă călătorie prin mai multe ţări din Europa orientală, t recend şi prin Transilvania. Din descrierea călătoriei sale aflăm, că el venind din Ungaria a înt ra t în Ardeal pe valea Mureşului, pe la Deva. De aici s'a îndreptat la Sibiiu şi în u rmă a t recut în România prin pasul Turnului-roşu. Descrierea călă­toriei făcută prin Ardeal e scurtă (voi. I. pag. 12—17). Frankland face amintire de frumseţea unor regiuni de ale noas t re , laudă portul pitoresc al Românilor, aflând asemenare intre acesta şi a figurilor dace de pe Co­lumna lui Traian şi marchează latinitatea limbei noastre .

Dăm aci descrierea în t raducere , făcută din bunăvoinţa unui pr ie t in : Marşul al 29-lea. Am dejunat la Lenneck*), pe Mureş: o panoramă

minunată, rîul larg şi şerpuind printre munţi . La Deva, cea mai apropiată staţ iune, se vede un frumos castel vechiu, de al Romanilor, ridicat pe un colţ de munte . Ca întemeetori ai acestui castel se pomenesc doi î m p ă r a ţ i : Traian şi August. Se pare însă că acest castel a fost repara t şi fortificat in stil gotic, după-cum se spune, pentru faptul că mai de mult servia de bar ieră Otomanilor. Plecând dela Deva, drumul duce pe o întinsă câmpie cu grâne, păşuni şi păduri , pe la marginea drumului, viorele şi primule.

*) Poate Leşnic (Leşnek). 6

68

în drum am vfidut mai mulţi vulturi şi mul te varietăţi de uli. Vulturii mi se par a fi Vultur corvus ai lui Linnaeus, sau cum se numesc de obiceiu vulturi turcesci . -

Portul ţăranilor e într 'adevSr pitoresc, căciulă înaltă dacică, şi o ha ină lungă de piele de oaie (cojoc) întocmai după cum e representa tă naţ iunea resboinică a Dacilor pe Columna lui Traian.

Femeile poar tă un fel de jache tă care le lasă goală par tea de sus a sinului, un fel de tar tan de al Celţilor.

Acum suntem în Transilvania. Satele sunt urîte şi selbatice, pe alo­curi dăm de nisipuri. Visitiul îmi vorbesce la t inesce : „Sun mulţi rupi, domine*) şi într 'adever drumul era râu. Am cinat la Şibot. La aceas tă staţ iune am vedut mai multe scrisori cu adresă latină.

Drumurile de aci încolo fiind şi mai rele, am pus şase cai la t răsură . Marşul al 30-lea. Adi zărim înaintea noastră Sibiiul, încunjurat de trei

părţi cu munţi şi mărginit în a patra lăture de şesurile transi lvane. Spec­tacolul e splendid, mai ales că strălucesc în soare mai multe turnuri şi cupole. Ne-am distrat foarte mult, vădend ţeranii intrând şi eşind din oraş şi mai ales ţărancele , cum mergeau călări bărbătesce pe cai. Un riuleţ mic numit Sibin udă acest oraş şi se varsă în Olta sau Aluta. Oraşul a fost bine întărit odată şi a fost o bună piedecă pentru Osmani. Are aproape 16 mii locuitori şi mai multe biserici şi mănăst ir i . P lecând din Hermannstadt vederea întâlnesce un măre ţ spectacol, îndreptând-o spre faimosul pas Turnu-Roşu.

Am ajuns în Turnul-Roşu pe la 97a- Aci e ultima staţ iune la frontiera austr iacă şi în acelaşi timp o staţ iune militară.

Panorama din t recătoare nu e tocmai m ă r e a ţ ă : un rîu curge repede pe acolo. Ajungând la frontiera dintre Valahia şi Transilvania, frontieră făcută de un mic păreu, am găsit un pichet de soldaţi austriaci . **)

Aceasta este descrierea privitoare la Transilvania. în voi. I. se află şi o har tă , representând peninsula Balcanică şi imperiul Austriac, astfel şi Transilvania. Har ta este tipărită în Londra, la 1829. Pe ea sunt însem­nate câteva localităţi din Ardeal, în limba germană : Medwich, Schbaessburg, etc. Harta , încât privesce Ardealul, este de puţ ină valoare.

1 8 3 1 .

Nemeş Vdvarhelysze'k statistikai leirâsa, Szigheti Gy. Mihălytdl. (în revista „Nemzeti Târsa lkodo" , 1831, pag. 40—85).

Este o scurtă descriere a scaunului săcuiesc al Odorheiului, din punct de vedere fisic şi etnografic. Descrierea cuprinde multe date statistice, privitoare la raporturi le teritoriale ale scaunului, la localităţi, locuitori etc. Descrierea este poporala şi unele din date sunt de interes.

*) Sunt multe rîpi, domnule. **) Descrierea căletoriei lui Frankland în Muntenia este tradusa în românesce în re­

vista „Tinerimea română", voi. 111. Fasc. 11. Bucuresci, 1899,

5 9

1 8 3 3 .

Das Land und Volh der Szekler in Siebenbiirgen, in physischer, poîi-tischer, statistischer und geschichtlicher Hinsicht, von Daniel G. Scheint, Pesth, 1833 8" pag. 214. Cu o har tă orografică-idrografică a Secuimii (1832).

Cartea lui Scheint este o monografie a Secuimii, în care se descrie pământul (geografia fisică) şi poporul, care-1 locuiesce. Autorul ne dă o bună icoană despre Secuime şi face cunoscute însuşirile fisice ale Secuilor, caracterul, limba, raporturi le culturale şi religionare etc. Afară de Secui aminte sce şi alte popoare, cari sunt în minori ta te în ţ a ra săcuiască, între cari şi pe Români .

Monografia este compusă pe basa unui studiu amănunţi t . Aceasta reiese şi din multele isvoare citate şi folosite de autor. Descrierea fisică cu deosebire are părţ i de valoare. Astfel sun t : apele, grupate după regiuni, apoi capitolele despre situaţia Secuimii şi rapoartele ei ter i tor ia le ; mai departe orografia, deşi unele părţi din aceasta nu sunt destul de clare. Aici lipsesc datele ipsometr ice ; numai la un singur punct (pădurea Rika) ne dă înălţimea. Aflăm însă la orografie şi părţi preţioase, d. e. marca rea liniei de despărţ i re a apelor Mureşului, Oltului, Târnavelor , Homorodului etc.

în par tea etnografică se fac cunoscute şi ocupaţiunile locuitorilor şi se amintesc unele datini şi obiceiuri de ale Secuilor apoi portul, căile de comerciu, instituţiile culturale etc.

în general monografia lui Scheint este o descriere scientifică, conţinând multe date preţioase, afară de unele părţ i , cum este clima şi productele, cari sunt t ra ta te mai mult din punct de vedere laic.

* Beitrăge zur geologisch-geometrischen Kenntniss von Siebenbiirgen, von

M. Bielz. (In revista „Transilvania", seria I. anul I. 1833, pag. 113—119). Autorul face o scurtă privire asupra raporturi lor geologice ale Tran­

silvaniei şi descrie unele petrefacte şi fosile din epoca diluvială, apoi între altele ne face cunoscută breccia aflată la Cisnădioara. în t re petrefacte sunt descrise câteva exemplare aflătoare în museul Bruckenthal din Sibiiu.

Ubersicht der Gebirgsformationen in Siebenbiirgen, mit Angabe der darin vorhommenden Bergwerke, von Fangh. („Transilvania", voi. I. bros. I. 1883. pag. 253—260).

Autorul face împărţ i rea în grupe a munţilor Ardealului, după com-posiţia lor geologică şi numesce minele mai de frunte, cari erau în lucrare. Fangh ne dă astfel 10 grupe de înălţimi. Gruparea însă este mai mult o schiţare a geologiei ardelene, nefiind ancă în acest timp studii speciale şi precise asupra raporturilor noastre geologice.

*

Notizen iiber die Bev6lherung Siebenburgens etc. von 1. B. v. M. („Tran­si lvania", voi. I. br. I. 1833 p. 261—263).

5*

60

Este un mic studiu asupra numărului poporaţiunii ardelene. Cum nu se scia cu siguranţă numărul total al locuitorilor, autorul se silesce a-1 stabili. Punctul lui de plecare este numerotarea dela 1786 şi conscripţiile ce se făceau anual în graniţa militară. Pe aceste base autorul stabilesce nume­rul total al locuitorilor cu 2.034,373, o cifră aproximativă, basată pe coniecturi.

1 8 3 6 - 7 .

Utazâsolc nemeş Torda megye vecsi jărăsdban şi Utazăsok nemeş Torda megye also IzeruleUnek nevesetesebb jdrăsaiban, de Ercsei Idzsef. (în revista „Nemzeti Tărsalkodo", anul 1836. pag. 97—118 şi anul 1837. voi. I. p . 305—345, voi. II. p. 59—96).

Sunt schiţe de călătorie din mai multe cercuri ale comitatului Turdi i . Autorul ne face unele icoane despre peisagele din regiunile în cari a că­lătorit, iar despre locul central al comitatului; despre oraşul Turda ne dă o descriere mai estinsă şi preţ ioasă. Autorul înseamnă şi unele cercetări scientifice, ce le-a făcut in decursul călătoriei, cum sunt unele observări geologice, măsurăr i ipsometrice şi între altele se ocupă şi cu teoria for­maţiunii cheilor din jurul Turdii. El e de credinţă, că cheile de aici s'au format prin vulcanism, ceea-ce conform cercetărilor mai nouă, este eronat, în general însă descrierile cuprind date interesante .

1 8 3 7 .

Doboha vârmegye termiszeti es polgdri esmertetese, Hodor Kâroly ditai, Kolossvdr 1837. 8° pag. XVIII şi 927.

O voluminoasă monografie a fostului comitat Dâbâca, din nordul Transil­vaniei. Descrierile geografice sunt intreţesute cu t ra ta te istorice. E descris co­mitatul din punct de vedere fisic, etnografic, topic şi bisericesc administrativ.

în descr ierea fisică (p. 1—13) se fac cunoscute productele principale, pădurile, rîurile şi re ţeaua drumurilor din comitat, dar descrierile sunt făcute în l iniamente generale şi n ' au valoare deosebita. Tot a semenea e de puţină valoare par tea etnografică (p. 495—504), în care sunt carac-terisaţi locuitorii conform claselor de atunci (clasa nobilitară, poporul de rând) ; descrierea poporului de rând însă deşi e scurtă, dar e destul de marca tă .

Mai preţ ioasă este descrierea stărilor bisericeşti, în care se dă nu­mărul credincioşilor aparţinători la diferitele confesiuni din comitat şi se face descr ierea sistematică a districtelor administrative bisericesci.

Par tea cea mai de valoare a monografiei este descrierea topografică. Pe pag. 25—33 se află o statistică a localităţi lor; sunt înşirate cu numele toate localităţile, după împărţ irea în cercuri, iar pe pag. 512—813 se face descrierea topică a lor. La fie-care localitate se ara ta aşezarea ei, solul şi productele, numărul locuitorilor, naţionali tatea, şi confesiunea acestora, cum şi zidirile mai însemnate . Relevez însă, că localităţile nu sunt de­scrise în şir alfabetic, cum se făcea de obiceiu în scrierile anter ioare , ci după aşezarea lor naturală topică. Aceasta ne-o spune autorul la început, z i c end : „satele vor fi descrise conform posiţiei lor na tura le , nu în ordine

6 1

alfabetică, şi încât se poate după aşezarea lor pe vă i" , (p. 512). Acest sistem e urmat consecuent în descrierea topografică.

Atât la descrierea topică, cât şi în alte părţi ale monografiei, pârtiile geografice sunt urmate , cum am amintit, de t ra ta te istorice. La localităţi se dau în şir cronologic date istorice din trecutul lor şi despre evenimen­tele pet recute în par tea locului.

în general monografia lui Hodor ne dă o icoană bună despre comi­tatul Dăbâcei şi conţine date preţ ioase privitoare la geografia acestui comitat.

DIN CREDINŢELE POPORULUI.

„Boala mare" sau „boala rea", „nevoe". („Epilepsia").

P o p o r u l crede că boala mare o a căpă ta t cel-ce o are, ancă d in prunc ie , de spaimă, de amenin ţăr i , din visur i u r î t e ; sau a t r e c u t p res t e locul u n d e j u c a u „milui te le" şi le-a c o n t u r b a t ; sau a da t p res te fă­că tur i l ăpăda te şi s'a n ă p r ă t i t p re el. — D e s c â n t e c u l :

Vră j i toarea ia o ţ eava de n u c îngăur i t ă cu bu rgh ia , n u cu foc. Ta ie din cămaşa bo lnavu lu i două pe tece , unu l d ina in te , al tul din spate le cămăşii , cari t ăe tu r i n u se mai c â r p e s c ; şi d in aces te p e t e c e se fac dopur i (astupuşe) pen t ru ţeava . Bo lnavu l schipe de 3 ori în ţeava , în care r e s t imp vră j i toarea „obr icesce" (opresce) p re bo lnav dela o pa t imă, ma i v î r tos dela b e u t u r a rachiei , (a n u m â n c a în tors , a nu-ş i în toa rce ha ine le pre dos , să n u se pep t ene nici î n sch imbe Jo ia , să n u mea rgă la moară şi să n u lucre Vinerea, să nu cau te în r îur i şi fântâni în cele 6 săp tămâni cât ţ ine descântecul ) . Une le însă se obr icesc a se ţ i n e p res te t oa t ă v iea ţa . Bolnavul scie de aces te obricir i abia în c^iua u rmătoa re , când aude pe vrăj i ­toare d i c e n d : „Voi spaimelor şi duhur i rele şi necura te , pogan i i şi găngă l i i spurca te , vă p romi t pen t ru N. N . că de adi îna in te nu va mai bea rachie în v ia ţa l u i ; n u va mai veni pres te voi la moară , movi le etc . şi nici î n t r ' u n loc u n d e şedeţ i şi conăcăni ţ i voi, ca să vă ză t rească ori să vă smintească . D a r voi iar să-i daţ i de acum îna in te pace lui N. în locul căruia iaca eu vă dau 3 t ru ­pur i moar t e (la 9 dile 5, la 40 dile 9), că voi sciţi că n ' ave ţ i p u t e r e a p r ăpăd i p re N., că maica Viner i îl va păzi de vo i " (numesce cliua în carea se obricesce a n u lucra) . D icend acestea omoară 3 musce cu u n g h i a dege tu lu i mare dela m â n a d r e a p t ă ; în care t imp bo lnavu l mes tecă în gu ră o buca tă de pâne (prima din acea cii)> carea o a runcă cu g u r a în m â n a vră j i toare i , în carea se află muscele , '• cu care d imică tu ră învă lue muscele şi le b a g ă în ţeava. P r e s t e aces tea bagă 3 bucă ţ i de t ă m â n e neagră , 3 de cea albă, 3 de iască, 3 de sare, 3 de marmor , cari t oa te sun t furate de vră j i toare , iar marmor i le din biser ică . D u p ă ce a b ă g a t toa te aces tea în ţeava, a s tupă ţ e a v a cu celalal t dop , o ia subs i suoara

6 2

s tângă , u n d e o ţ ine pană n o a p t e a (Marţi numai) , când apoi merge la u n m o r m â n t necunoscu t . Acolo îşi face cruce şi se p u n e l ângă z leamăn (peatra de l ângă cruce) , face o gaură , în carea bagă t ava d i c e n d :

„Când va mai râsări , lăstari , înflori şi face nuci t ava asta, a tunc i să mai cape te N . boala m a r e ; şi cum n u sciu eu (îşi spune numele vrăj.) c ine e î n g r o p a t în Sst mormânt , aşa să n u scie de N . N.

T o ţ i zmeii T o a t e zmeoane le Nic i draci i

d răcoane le pr icul ic i i pr icul ic ioanele , m u r o n i i

Cu moroanele , Nic i s t r îgoni i Cu s t r îgoanele , Nic i so lomonar i i ,

vârcolaci i , halele, ha lui tce le , vân tu l , şo imanele , balaur i i , şerpi i , nopî rce le , sopîr lele, pasa codrului , m u m a codrului , Sch imba ţ i i Chiznoviţ i i Ciuma, Coliera, Căpcâni i P ă g â n i i S ta tc ico t , S t r î m b ă lemne , F r e a c ă pe t r i , Urieşi i , P i t ic i i , Viermii cu cicul de fier, Izda ţ i i , Necura ţ i i , F e t e l e desple t i te , Nălucile^

Nici Năpră t i tu r i l e , Moşii, Babe le , Sluţi i , S lu tce le , TJrîţii, Ur î tce le , Nemţi i , Nemţoane le , Turc i i , Tu rcoane le , U n g u r i i Unguroane l e , Urş i i , L u p i i , Mîţi i , Vulpi le , Cânii , Căţelele, Vul tur i i , Hul i i , Corcani i , Ur l igani i , Surl i ţ i le , Cobăţ i i , Cioarăle , Corbii, Ciorobăr i le , Nevăstuici le , Soboli i , 1 H î r ţ i i | Socheţ i i J Viezuri i , Vever i ţă le , Porci i , Caii, Măgar i i

Mulele, (catârii)

6 3

Nici Taur i i („bicii") Şi pu te r i l e i-aţ i sScat, P î rc i i , Ven i ţ i aici car ' l -aţ i . năpră tc i t , Buhni tor i le , Că ia tă eu v 'am dărui t , *) L ip i to r i l e Cap Panjen i i , P e n t r u cap, Cornaoii , Din te , pen t ru d in te , Scorpi i le , Mâni , pen t ru mâni , Broaschi le , P ic ioare , p e n t r u picioare e tc . Gândaci i , Gura i-am cârp i t Raci i , Ş 'aşa l-am poci t , Dăunii | Să n u poa t ă ţ îpa (zbiera), Bîzele, j Bîrnăuzi i ,

Să n u se poa t ă mişca, Bîzele, j Bîrnăuzi i , Când voi l i- ţ i luâ, Vespi le , Cu N. vi-ţi împăca , F lu tu r i i | Str îgi le , | Po t logar i i ,

î n pace l i- ţ i lăsa F lu tu r i i | Str îgi le , | Po t logar i i ,

Şi vi-ţi depăr ta , F lu tu r i i | Str îgi le , | Po t logar i i , U n d e nu- i u r m ă de săcure, Scoici le , Nici cân t ec de voinic în pădure , Lăcus t i l e , Pr in cărăr i neumbla te , Omidile , P r i n pădur i ne tă ia te ,

Nici to ţ i vermii , Acolo să t ră i ţ i , Nici t oa te mângugi i le , Să sălăşlui ţ i , Nici to a te gângăl i i l e, I a r pe N. să-1 lăsaţ i curat , luminat , 99 feluri necura te , C u m D. Chr is tos 1-a l ăsa t 99 feluri spurca te , Amin" . Care spa imă 'n N . aţi b ă g a t

L a 9 dile d u p ă a c e s t e : Se învăluesc în t r 'o cârpă a bo lnavulu i din toa te feliurile câte 5

bucă ţ i a d e c ă : B musche , 5 bucă ţ i de sare e tc . cu p r ima î m b u c ă t u r ă din acea di. Aceas t a cârpă se face fo lomotoc şi se pune subsîs î loara s tângă , u n d e le ţ ine vră j i toarea pană a junge în t re 2 dealur i , ce s tau faţă în faţă unu l cu altul . P e d rum ia o lespede de pe cepaşul de cară, ca să o p u n ă pres te g r o a p a u n d e va î ng ropa cârpa cu lucrur i le învă lu i te în ea. Ajunsă în t re dealur i , se pune în genunch i ca p r ima da t ă la mor­m â n t şi 4 l c e făcând g roapa , punând cârpa, a s t rucându-o cu lespedi le de pe cepaş , pe care se p u n e cu p i c ioa re l e : „Când s'or î m p r e u n a aces te 2 dealuri , a tunc i să mai v ină pe capul lui N . , s p a i m e l e ; şi, p recum cale ieu lespedea asta , aşa să se calce de vorbele mele (N. numele vrăj i toarei)

Toţ i zmeii . T o a t e zmeoane le e tc . (ca sus).

S ă pr imească în locoul lui N. 5 cape te ce-i dau acnu, iar pre N. să-1 lasă cura t l umina t e tc .

*) Ţinând în mâni un mâţ mârtoc negru, ori cocoş, (iar la femei o mâţă ori puică) cu gura cârpită şi picioarele legate, cari se îngrop de vii în o gomilă dintre 3 hotare,

6 4

L a 40 de (\ile. Se ia dela bo lnav 2 unghi i , una dela m â n a dreaptă , al ta dela cea

s t â n g ă ; 9 musche , 9 buc . de t ămâne etc , şi se învăluie în t r 'o ţoa lă a bol ­navului , cu cari ţ inându- le subsîsî ioră, se duce pres te ho tar la o movi lă ş i le î ng roapă acolo (în a l t otar) b l ă s t ă m â n d :

T o ţ i zmeii , T o a t e zmeoane le e tc . e tc . Să vă duce ţ i Şi r e s d u c e ţ i , r s ă n u mai î n t o a r c e ţ i ; P r e s t e 9 ţă r i P r e s t e 9 măr i I a r p re N . să-1 lăsaţ i cu ra t l umina t etc .

Se c r e d e : „că v ă d e n d careva p r imada tă un om lovi t de boala mare , să-1 î m p u n g ă cu u n ac d u p ă cap, că se deş teap tă . "

Cel cn boa la mare „de ar mânca h i rean ras pe rădza lă începând cu o l ingură , pană la 29 l inguri , în fie-care di cu una mai m u l t ; şi în tors , cu una mai puţ in , pană iar a junge la una, se v indecă de epi lepsie ."

N u m ă r u l l ingur i lor de hi rean, le poate î m p ă r ţ i d u p ă plac, cum să le mănânce , dar pre n e m â n c a t e şi îna in te de culcare, să ia cel pu ţ in una. Se crede că h i reanul ar l impedi creeri i de sângele şi apa ce-i tu lbură , de capă tă boa la mare .

Liuba-Iana.

J O C U R I DE COPII .

„D'a mălaiu spart". „D'a măla iu spa r t " se joc copii de ambe sexele la olal tă, şi se po t

j u c a câ t de mul ţ i . T o ţ i j ucă to r i i se ţ în de mâni şi formează o sga rdă (un cerc), ca în

„Horă" . Copii i de comun se pr ind d'o pa r t e şi fetele de cealaltă, sau împărechi ţ i câ te u n copil şi o fată. După-ce au j u c a t şi au a le rga t de câte-va ori în cerc, doi copii , şi anume cei mai mari din sgardă, s tau în loc şi r ăd icându-ş i sus mani le de cari se ţ în, fără de a se despr inde cu celelal te două mân i de vecini i lor. Atunc i pă rechea ce se află vis-a-vis de ei, în cen t ru l cercului de cealal tă pa r t e a sgărdi i (cercului), se p ro ­voacă a se aprop ia de cei doi copii cari ţ î n mani le sus, şi cari apro-pi indu-se t rec pre sub mani le acelora, iar după ei, to ţ i ceialal ţ i copii pe rând, uni i d u p ă alţii , fără a se despr inde — nici unu l — de mâni . Când au t r ecu t toţ i . copiii, t rec , adecă se în torc , şi cei doi copii pe sub propr i i le lor m â n i ; şi a cuma s'a format un cerc aşa, că to ţ i copii i s t au cu dosul uni i că t ră alţii, şi iar se în to rc j u c â n d , d u p ă cântece cânta te , sar şi s t r i g ă : „hai d'a mălaiu spar t " . Când cei doi copii cari conduc jocu l s t r i g ă : „Sta ţ i şi la loc" , a tunc i iar îşi r id ic mani le în sus, şi copii i î ncep a t rece OU dosul îna in te , cari după-ce au t recut , iar şe formează cercul

6B

ca la începu t . După -ce au mai j u c a t şi s 'au în to r s aşa în cerc, iar încep a t rece pre sub mani le celor doi copii , dar acum care cum t rece p re sub mâni , s tă în loc fie-care păreche faţă 'n faţă, fo rmând două r ându r i sau coloane, ce se ţ in de mân i cruciş . Când a ajuns r ându l şi la cei doi copii, ce s 'au ţ i n u t de mâni , a t rece pre sub mani le lor, se în to rc şi ei, apoi încep a j uca Măzărica, Arde leana , ş. a. ţ inu ţ i de mân i cruciş . D 'oda tă s t r igă conducă to r i i : „staţ i şi mani le sus" . A tunc i to ţ i îşi r ăd ic mani le sus, iar cei doi conducă to r i încep a t rece pre sub t oa t e mani le răd ica te , u rmaţ i fiind de to ţ i jucă tor i i , şi care cum au t r e c u t de cealal tă pa r t e îşi răd ică mani le sus, pen t ruca to ţ i copiii să t reacă pe sub toa te mani le .

Dacă vr 'o păreche s'a despr ins — scăpa t de mâni —, cel-ce a obse rva t aceasta opresce jocu l ţ i nând mani le j o s ca să n u mai poa t ă t rece al ţ i i , s t r i g â n d : „N. şi N . au spar t mălaiul" . Pă rechea din u r m ă opresce în loc pe cei doi scăpaţ i de mâni , apoi aceşt ia t r e b u e să se în toarcă înde ră t pre sub mani le tu tu ror , când fie-care j u c ă t o r are d rep tu l a-i lovi cu pumni i în spa te „pen t ru-că au spa r t mă la iu l ; " şi d u p ă aceea jocu l se începe de nou , ş. a. m. d.

SCIINTĂ, LITERATURĂ SI ARTĂ. Din literatura străină.

Românii din Selagiu. în revista „Erdely" (nr. 8—9 din 1899) a reuniunii carpat ine maghiare din Cluj, D. Boar Miklos, ocupându-se cu poporaţ iunea Selagiului din punct de vedere etnografic, face o măgul i toare descriere a poporaţiunii române din acel ţinut, pe care ţ inând, că va interesa pe cetitorii noştri, o reproducem în cele u r m ă t o a r e :

„Schiţând pe scurt s i tuaţiunea etnografică a maghiarimei, t rec la un alt grup mare de popor al Selagiului: la Valachi, despre cari datele noastre istorice, demne de credinţă, fac amintire începând dela 1226. Ei s'au aşezat mai ântâi ca popor nomad de păstori în ţinutul Crasnei, şi în proporţii mai mari — după Szikszai L. — numai pe timpul Anjouescilor (?) copleşesc ţi­nuturile muntoase-pâduroase ale comitatului nostru, mai ales valea Some­şului şi poalele Bicului (Biikkalja). Ori cum ar sta însă lucrul, a tâ ta e fapt, că ei ocupă astâdi un mare teritoriu şi au contopit în sine pe locuitorii multor comune maghia re , despre ce fac o tristă mărturisire isvoarele noa­stre istorice şi acele nenumăra te numiri maghiare de familii, cari figurează în matriculele bisericilor lor. Dar aceas ta neapar ţ inând strict obiectului meu, nu mă dimit in t rac ta rea procesului de asimilare, ci revin la clasarea etnografică a Rumenilor, a Valachilor noştri . întâlnim interesante apariţiuni şi în privinţa aceas ta pe teritoriul Selagiului. E caracterist ic, că din punct de vedere etnografic şi locuitorii noştri de limbă valaehă se pot împărţi în cinci grupuri, a n u m e : 1. în grupul etnografic de dincolo de Meseş, 2. de dincoace de Meseş, 3. din valea Someşului, 4. dela poalele Bicului şi 5,

66

dela poalele munţilor de aramă (răzaljai). Se găsesc şi în ţinutul Eriului ici-colo comune cu poporaţiune valachă, dar acestea din punct de vedere etnografic abia merită amintire.

Valachimea de dincolo de Meseş, întru cât aceasta parte s'a anec ta t la comitatul nostru cu ocasiunea nouei arondări comitatense, proprie nici n ' a r aparţ ine Selagiului, cum n 'ar aparţine" nici poporaţ iunea din ţinutul Eriului; dar întru cât în decursul acestei schiţări etnografice am considerat şi împărţ irea politică, îmi ţin de datorie a aminti şi aceasta poporaţ iune. Şi de altfel etnografia rumenă aici poate găsi cel mai vast teren de lucru, căci dincolo de Meseş e cu totul altul poporul valach, decât dincoace. Are obiceiuri mai interesante, dintre cari multe — cum vom vede" mai târdiu — sunt extraordinar de originale şi su rpr inză toare ; se îmbracă f rumos; îşi pregătesce însuşi ţesăturile colorate de lână şi produce astfel de modele, cât şi altcum frumoasele neveste şi fete apar ca tot a tâ tea a]ine de munte între munţii acoperiţi cu păduri şi de formaţiuni admirabile. Moţii cu părul lung sunt extraordinar de viguroşi, figuri sdravene şi portul lor îl constitue bunda, pieptarul frumos chindisit şi cojocul. în satele icuite între munţi şi-au conservat obiceiurile s trăbune deplin, şi în comunele Restolţul-deşert, P o a r t a de fer (Vaskapu) şi Posa se pot întâlni figuri în adevăr tipice. Despre locuitorii din Restolţul deşert savantul nostru vice-comite, Szikszai Lajos, a susţinut, că sunt veritabile rămăşi ţe de Daci, şi făcut atent de dînsul, am petrecut trei dile în aceasta comună cu poporaţ iune extraordinar de interesantă , unde am dat aievea de figuri de o constituţie puternică şi de tipuri ce difer cu totul de caracterist ica specifică a Valachimei noastre .

Poporaţ iunea rumenă de dincoace de Meseş în privinţa îmbrăcămintei şi obiceiurilor a ra tă multe abateri dela celea ale poporaţiunii din ţinutul descris mai nainte. Femeile umblă în haine de pânză făcute de ele şi cusute frumos cu o paciinţă vrednică de admirat . Câte o cămaşă, pendelă (rochie) adeseori e o adevărată cap d 'operă a cusătoriei. Pulszky Ferencz , distinsul nostru savant de odinioară, în aceas ta îmbrăcăminte şi în chindi-siturile ei ţ inea că se pot afla motive romane. în cele mai multe locuri, femeile rumene din ţinuturi isolate între munţi şi mai depăr ta te de comu­nele cu poporaţ iune maghiară, umblă într 'o pendelă frumos cusută dedesubt şi într 'o iie asemenea frumos chindisită. învăli toarea capului e neagră, cişmele roşii (ori umblă în opinci) şi la aceas ta îmbrăcăminte se adauge apoi frumosul pieptar de piele, sumanul sur de lână, şurţul negru şi astfel e completă toiletta pentru ori-care anotimp. Despre industria lor textilă voiu scrie mai târdiu, când voiu vorbi despre ocupaţiunile poporului nostru. Portul cu puţine schimbări , ce abia se pot observa, e acelaşi pre tut indenea la valachimea din par tea interioară a Selagiului ; Rumenul din părţile Eriului se acomodează în asta privinţă pretut indenea maghiarimei aflătoare pe acolo în numer preponderant" .

*

67

«Mişcările etnografice române mai noue în patria noastră». Sub acest t i t lu în nr . 1 şi 2. ai per iodicului magh ia r „Ethnographia", or­ganul socie tă ţ i i e tnografice magh ia re din Budapes t a , găs im două comu­nicări , de D . Jancso .BenedeJc, în cari, cum dice, face cunoscu t în l inia-minte genera le t o t ce s'a luc ra t în cei doi ani din u rmă pe t e renu l etnografiei române , fie în l imba maghiară , fie r o m â n ă şi se p res in tă ca v redn ic de a ten ţ ie . D . J a n c s o află, că etnografia maghia ră nu se poa te lipsi de s tudi i compara t ive , cari po t fi de mare folos şi omului de s t a t şi pol i t ic ianului , căci etnografia n u este al tceva, decâ t sci inţa, care ur-măresce cunoascerea poporulu i , ce formează naţiunea^ şi apoi este cu n e p u t i n ţ ă să guvernez i b ine popoare , fără o cunoascere adevă ra t sci in-ţifică a ace lo ra ; r ecunoasce apoi că pat r ia noas t r ă a fost şi va fi to t ­deauna pa t r i a mai mul to r popoa re şi elice, că p rob lema oameni lor de s ta t maghiar i es te : să unească aceste popoare de caracter , asp i ra ţ iun i şi va loare diferită în iub i rea de pat r ie şi în serviciul un i t a r al scopur i lor s ta tu lu i na ţ iona l . Aceas ta este cea mai mare şi cea mai g r ea p rob lemă a pol i ­ticei maghiare şi aceas ta p rob lemă nu se poa t e des lega fără a fi cu con­s iderare la e tn icul na ţ iona l i t ă ţ i lo r din pat r ie , ba sa t ă pe o cunoascere sciinţifică.

D u p ă aceas ta in t roducere , D. J a n c s o se opresce mai ân tâ iu la „Asoc ia ţ iunea pen t ru l i t e ra tura r o m â n ă şi cu l tu ra poporu lu i r o m â n " şi la „Casa na ţ iona lă" , p ro iec ta tă de aceasta , al cărui s imbure are să fie u n museu etnografic; spune că rea l isarea acestei idei, ce e d rep t , în-t impină g r eu t ă ţ i financiare, dar conducă tor i i „Asocia t iuni i" sun t deja aproape de aflarea modal i tă ţ i lo r p e n t r u înv ingerea aces tor g reu tă ţ i . In scopul aces ta au ceru t şi p r imi t dela guve rnu l reg . ung . conces iune pen t ru aranjarea une i loteri i de 200.000 coroane*) , care după computu r i l e făcute aduce în scopul r idicări i „Casei na ţ iona le" vre-o 70—80.000 cor.

Ce scop are u n astfel de museu e tnograf ic? se î n t r eabă D. J a n c s o , şi r e s p u n d e : în tă r i rea consci inţe i p o p o r u l u i ; învă ţa rea lui, ca să-şi cu­noască şi p re ţu iască p ropr ia i nd iv idua l i t a t e ; adunarea t u t u r o r acelor t ră ­să tur i , cari formează e tn icul ace lu ia ; pr in cunoascerea de s ine a în tă r i în popor consc i in ţa de rassă şi acele asp i ra ţ iun i şi t enden ţe , cari de obiceiu sun t urmăr i le consc i in ţe i în tă r i t e de rassă . Cunosc in ţa de sine în tă resce şi t o toda t ă în ţe lep ţesce şi mai mu l t n u n u m a i pe individ, ci şi na ţ iuni le . D a r p robab i l — dice D. J a n c s o — că maghia r imea a rde leană va lua pe d ina in te pe R o m â n i , căci casa na ta lă a regelui Mate iu din Cluj , va fi s t ră formată în t impu l cel mai ap rop ia t în museu etnografic, u n d e va fi aduna t t o t ce pr ivesce popoare le Ardea lu lu i , şi pr in u rmare şi pe R o m â n i şi se va î n t âmpla şi de as tădatâ , ce s'a mai î n t âmpla t de câ teva-ori în ceeace pr ivesce desvol ta rea cu l tura lă a R o m â n i l o r : sc i in ţa ma-

*) Adevărul e, că loteria aranjată e numai de 100,000 losuri â 1 cor.

6 8

gh ia ră va servi d r ep t pi ldă şi magis t ru şi pe t e renu l sci inţei e tnogra ­fice r o m â n e .

Mai depa r t e r emarcă D. J a n c s o hotăr î rea lua tă la p r o p u n e r e a lui Vasile M a n g r a în adunarea genera lă a „ Asociaţ iunei na ţ iona le din A r a d " ţ i n u t ă la 25 Dec . 1899, de a se face etnografia comunelor românesc i din cot t . Aradulu i , şi cons ta t ă că abs t r ăgend dela aceste mişcări , anii 1898 şi 1899 în ceea-ce pr ivesce etnografia r o m â n ă şi mai ales folklori-s t ica r o m â n ă n ' au fost s terpi . Ci tează şi comentează publ ica ţ iuni le folk-loris t ice apă ru te în cei doi ani, c a : Culegerea de cântece poporale naţionale ed. I I . ed i t a tă de l ibr. Ciurcu din B r a ş o v ; Cântecele bănăţene, de Enea Hodoş; Cântecele cătăneşti, de ace laş i ; Baladele poporale de A. Corcea; Chiuiturile, (ed. II.) lui Pop Reteganuî; s tud iu l despre Pintea Viteazul; şi ma i ales Textele din literatura poporană română de Dr. Alexics Gydrgy, despre care dice, că din punc tu l de vedere filologic-şciinţific şi folklo-r i s t i c -compara t iv este ân tâ ia culegere de poesi i popora le r o m â n e în felul seu, care arată , ce înr îur i re pu te rn i că a avu t s lavismul de sud a t â t a supra poesiei popora le române , cât şi p r e s t e to t a supra în t r ege i vieţi in te lec tua le a Români lo r . Mai pe u r m ă se ocupă, D. J a n c s o , cu lucrarea etnografică a lui Moldovan Gerge ly despre poporn l r omân din cot t . Albei- infer ioare , pub l i ca t ă mai n a i n t e în vo lum de sine s tă tă tor , iar acum apă ru t ă în tomul II. al monograf ie i acelui comita t . Cea ma i mare pa r t e din da rea de seamă a dlui J a n c s o comentează aceas ta din u r m ă lucra re . —

* Obiceiurile de nuntă ale Românilor din comitatul Caraş-Seve-

rinului. T o t în nr i i amint i ţ i ai „Etnographieiu găsim pe 13 pag . comu­nicăr i i n t e r e san t e despre obiceiur i le de n u n t ă ale R o m â n i l o r din cot t . Caraş -Sever inu lu i , da to r i t e contesei Dr. Matuska Ldszlone".

*

Paralele etnologice. (Din cercul t rad i ţ i i lo r popora le r o m â n e şi ma­ghiare) . I n Anuaru l societăţ i i i s tor ice şi a rcheologice maghia re din co t t . H u n e d o a r e i (fas. I. a. e. pag . 19—34), D. Mailand Oszkăr din compara ­rea p roduc te lo r l i t e ra tur i i popora le române şi magh ia r e , culese de d însul pe ter i tor iu l comi ta tu lu i H u n e d o a r e i , se încearcă a ară ta cong ruen ţ a na tu ra l ă în t re t r ă să tu r i l e de rassă la popoare , car i t răesc unu l cu al tul în c o m u n i u n e de in te rese şi sub impresi i le fenomenelor na tu ra le ale aceluiaş ţ inu t .

*

Limba română. D. Moldovan Gergely în voi. X V I I . fas. 2. a, c. (pag. 61—70) al per iodicului „Erdelyi Muzeum" se ocupă cu l imba ro ­mână, cons ta tând , ce de altfel de mul t n u mai e t ras la îndoială , că adecă l imba noas t r ă e fica l imbei l a t i n e ; elice că ea s'a fo rmat în Ba l can i din l imba rus t i că l a t i n ă ; în seci. V I există deja da te ne îndoeln ice pr iv i tor Jq, n o u a l i m b ă ; cei-ce cau tă fo rmaţ iunea ei în Dac ia Tra iană , umblă pe

69

*) Am voi să seim că Ungurii dela cine au împrumutat aceste cuvinte?

căi greş i te . împre ju ra rea , că 1. rom. s'a format în Ba lcan i n u p r ime j -duiesce l a t in i t a t ea poporu lu i şi a l imbei . A r a t ă apoi e lemente le , car i const i tue la t in i ta tea l imbei şi influinţa a lbaneză, greacă , slavă, magh ia ră şi turcească asupra l imbei române . Mai in t e resan tă ni se p res in tă in ­fluinţa maghia ră a supra l imbei române , care cum 4 l c e D. Moldovan , e mare . Aceas t a influinţa î n semna tă a î n d e m n a t pe pur i ş t i la u n resbo iu de ex te rminare în con t r a e lemente lor s t ră ine . P e când e lemente le slave, grecesc i şi turcesci în p a r t e mare s 'au bucu ra t de gra ţ ie , cuvin te le ma­gh ia re au fost pe r secu ta t e cu o r igoare n e î n d u r a t ă din l imba l i te rară şi de c o n v e r s a ţ i e ; abia au p u t u t scăpa câte-va cuvin te , c a : mân tuesc , fă-găduesc , amis tuesc , sălaş, h ic lenşug, alean, chinuesc. chip, hotar , uric , gândesc , pahar , tău, muncă , dragă , pecet luesc , t ăgăduesc , biruesc, ş i reag, făgădas, hasnă , neam, surzuesc , a ldămaş , te lhar , be teşug, tă rna ţ , a lduesc, lămpaş , oţet , pogan *). Cu aceste te mai poţ i în tâ ln i a t â t în l imba l i te­rară , câ t şi în l imba cul tă de c o n v e r s a ţ i e ; celelal te au fost ex te rmina te . In cercuri le poporu lu i însă influinţa l imbei magh ia re se afirmă şi adi în mare măsură . Număru l cuvinte lor magii, cunoscu te în l imba rom. se urcă la 2000. In unele ţ i nu tu r i , unde magh ia r imea este în pr iv in ţa nu­măru lu i sau a influenţei în p reponderan ţă , R o m â n u l ames tecă a tâ tea cu­v in te magh ia re în g ra iu l clilnic, încâ t cel-ce n u scie unguresce nici nu-1 în ţe lege .

D r e p t exemplu D . Moldovan ci tează u r m ă t o r u l p r o d u c t poe t ic din S e l a g i u :

Azi vară la aratds, Suflă vântul hătălmaş, lJus-ai lelkem fogadds, Merg feciori la forozaş, Că la vară mi lua Feciori mărfeluesc, Ş'oi ti menyasszonya ta. Fetele-i şăjnăluesc.

Vino draga mea fetuţă Din ţeară mai melegucză, Vino hamar lelku meu La mine pe kebeleu.

Inf luinţa maghia ră asupra l imbei biser icesci r o m â n e se a ra tă deja în pr imele m o n u m e n t e românesc i de l imbă. I n ân tâ ia psa l t i re românească (sfîrşitul seci. XV.) , găs im mai mul te e lemente maghia re , c a : h i c l enşug (hit lenseg), f ăgăduesc (fogad), ol tar (oltâr), chip (kep), băsadă (beszed), a lean (elien), paha r (pohâr), amis tuesc (emeszt) , neam (nem), lăcuesc (lakik), băsâu (bosszu) etc. Dela t impul acesta î ncepând influinţa ma­ghia ră dev ine to t mai î n semna ta în cărţ i le biser icesci , mai ales în cele t ipă r i t e sub înr iur i rea şi cu spri j inul pr inc ip i lor calvinesci din Ardea l . P e u rmă D. Moldovan afirmă, că cuvin te le maghia re , ce se găsesc în l imba l i te rară din R o m â n i a , au a juns acolo pe calea cărţ i lor bisericesci dela noi . (nt.)

70

Bibliografie. Seminţe din agrul lui Christos. Cuvân tă r i biser icesci pe toa te

dumineci le , p rasn ice le şi serbător i le de p res t e an, p r ecum şi la casuale bisericesci , publ ice şi pr iva te , de Zachqria Boiu, asesor consistorial , p ro topresb i t e r , m e m b r u coresp . al Academie i R o m â n e , fost profesor se-minar ia l şi pa roch al bisericii or t . d in Sib i iu-ce ta te , etc . I n t re i tomur i . Cu b inecuvân ta r e archierească. Tom. I. 324 pag . Cuvân tă r i la dumine­cile de pres te an. Tom. I I . 219 pag . Cuvân tă r i la prasnicele şi sărbător i le de p res t e an, p recum şi la casuale bisericesci . T o m. I I I . 352 pag. Cu­vân t ă r i biser icesci la î nmormân tă r i , paras tase şi alte fes t ivi tă ţ i funebrale . A d a u s de t ex tur i bibl ice pen t ru cuvân tă r i funebrale . Sibiiiu, 1898—99. T ipa ru l t ipografiei archidiecesane. E d i t u r a an toru lu i . T o m. I. p o a r t ă în f runte por t r e tu l foar te bine reuş i t al au toru lu i . F ie -ca re tom se poate-p rocura cu pre ţu l de 1 fl. 50 c r . ; p en t ru ţăr i le din afară 4 fr. R e c o ­m a n d ă m aceste f rumoase predice preo ţ imei noas t re din cura an imarum.

* Al doilea capitol din contabilitatea duplă. Afaceri de c redi t

cambial şi afaceri de bancă, de / . C. I'anfu, profesor la scoală comer­cială super ioară din Braşov . Tipograf ia A. Mureş ianu , 1900. F o r m . 8° 152 pag. P r e ţ u l 2 cor.— A t r a g e m a ten ţ iunea publ icu lu i nos t ru , îndeo­sebi a celor ce se ocupă cu afaceri comercia le , p recum şi a membr i lo r din d i rec ţ iuni le bănci lor noas t r e şi a funcţ ionar i lor aces tora asupra acestei lucrăr i de n e a p ă r a t ă t r ebu in ţă .

* Regulament de serviciu I. şi III. pa r t e pen t ru şcoalele de şărgi a

a rmate i comune ces. şi reg . şi a honvezimei r. ung. , compus de Demetriu Bardoşi, p r im- loco tenen t ces. şi r eg . în r eg imen tu l de infanter ie nr . 37. E d i t u r a au toru lu i . Sibiiu, 1900. „Tipografia", societate pe ac ţ iuni . O b roşură format mic de 105 pag., men i t ă să facă b u n e servicii ficiorilor noş t r i , l ipsi ţ i ap roape de ori-ce cărţ i de in s t ruc ţ iune în l imba mate rnă . E a doua lucrare de acest fel a dlui D. Bardoş i , al cărui zel p e n t r u l umina rea ficiorilor român i din a rmată mer i tă să fie re leva t . U n cusur au de s igur lucrări le dlui Ba rdoş i şi a n u m e ; că l imba lasă de d o r i t ; chiar şi n u m a i t i t lu l acestei b roşur i sufere de greşel i g ramat i ca le .

Valorarea poamelor. D i se r t a ţ iune popora lă , ros t i tă de Petru Ieremia, preo t gr . or. rom., la conferenţa publ ică a despă r ţ ămân tu lu i „Bocşa" al „Asocia t iuni i" , ţ i n u t ă în 9/21 Maiu 1899 în Rafna. E d i t u r a despă r ţ ă ­mân tu lu i „Bocşa" . Bocşa-G-ermană, 1899. Tipografia lui Adolph Rosne r . O broşură prea folosi toare de 11 pag. 8°, pr in a cărei r ă spând i re harnicul de spă r ţ ămân t „Bocşa" al „Asocia t iuni i" face pre ţ ioase servicii p o p o ­ru lu i nos t ru .

71

Raportul anual al Socie tă ţ i i academice social- l i terare „România Jună" d in Viena . Al X X I X - l e a an admin i s t ra t iv dela 1 N o v e m b r e 1898 pană în 31 Octobre 1899. Viena, 1900. P r o p r i e t a t e a societăţ i i . 46 pag . 8°. E x t r a g e m din acest r apo r t u rmătoare le d a t e : Membr i fund. 44, mem­bri onorar i 117, m. emer i ta ţ i 89, m. ord. 46, m. ex t raord . 3. P lenu l so­cietăţ i i a ţ i nu t 13 şedin ţe ord., 3 fest ive şi 3 l i t e r a r e ; în şedin ţe le l i te­rare s 'au cet i t 12 opera te . P e n t r u resolvarea agende lor societăţ i i , comi­telui a ţ i n u t 18 şedinţe ord. N u m e r a l acte lor in t r a t e e 152, iar al celor eşite 102. N u m ă r u l foilor încurse la s o c i e t a t e : 46. Bib l io teca cons tă d in 1270 opur i în 1548 voi. şi 313 broş. S ta rea averii la 31 Oct. 1899: 1. fondul nea tacab i l fl. 16,253-10, — 2. fondul de rese rvă fl. 450.— 3. fondul d isponibi l fl. 344-27 ' / 2 . — 4. funda ţ iunea iubi lară pen t ru cre­area unu i a lumneu r o m â n în Viena fl. 3 1 4 2 7 3 , — în tota l fl. 20 ,190 , 10 1 / 2 .

* Alsâfeher vdrmegye Monografidja. A apărut a doua par te a vo­

lumului I. din aceas ta lucrare, care se ocupă cu etnografia comitatului Albei-inferioare, locuit de 151,397 Români, faţă cu 37,720 Maghiari şi Ger­mani. Par tea aceas ta stă din trei capitole principale, lucrate de trei scriitori şi t rac tând în cap. I. Lăzâr ls tvân despre poporul maghiar, in cap. II. Weinrich Frigyes, despre poporul săsesc, şi în cap. UI. — nu se putea altul — Moldovan Gergely despre poporaţ iunea română a comitatului. Fie-care din cei trei autori t rac tează aproape după acelaşi plan şi sistem rapoartele etnografice ale celor trei grupuri de popoare , făcând cunoscute rapoar te le de locuinţă, întocmirea casei, îmbrăcămintea , modul de traiu, ocupaţiunea, datinele, religiunea, credinţa, limba şi poesia acelora. Capitolul privitor la Români , apărut deja mai nainte, în voi. separat , cuprinde mai bine decât jumăta tea lucrării din chestiune, i lustrată cu mai multe de-semnuri şi icoane, representând porturile maghiare , săsesci şi românesci din comitatul Albei inferioare.

Revista Revistelor. «Veselia". Sub aces t t i t lu apare dela începu tu l anulu i cu ren t o nouă

foae umor is t ică română în Arad . R e d a c t o r : Emanuil Maglaşiu. Aceas t a foae apare oda tă pe s e p t e m â n ă ; abonamen tu l pe 1 / i de an 1 fl. = 2 cor. Se poa te p r e n u m e r a la admin i s t ra ţ i a „Vesel iei" în Arad , Aranykez u tcza .

* «Revista Ilustrată«. Admin i s t r a ţ i a acestei revis te avisează pe abo-

nen ţ i să lie l inişt i ţ i pen t ru întârcliarea în t reven i tă în apar i ţ iunea revis te i , d in causă, că a ran jamentu l t ipografiei, ce şi-a p rocura t -o , ancă n u s'a p u t u t te rmina . î n scur t t imp rev is ta va con t inua să apară regu la t .

* „Revista I lus t ra tă" . Foaie enciclopedica literară lunară. Proprietar, editor şi re­

dactor responsabil loan Baciu, preot gr.-cat. în Şoimuş, u. p. Şieul-Mare (Nagy-Sajo) Tran­silvania. An. 11. 1899. Tipografia Carol Csallner, Bistriţa. A apărut în 1899 în 12 broşuri lunare format folio. Din materiile publicate remarcăm: Poesii, de: Enea Pop Bota, Măria

7 2

Cioban, G. Coşbuc, Emilian, Gr. Simu, ş. a. Mai multe schiţe topografice şi biografii. Studii literare şi filosofice. Higiena, de Dr. Elefterescu. Articole sociale, novele, schiţe, poveşti, legende. Material fblkloristic, etc. şi numeroase portrete si ilustraţiuni. l'e viitor Revista va apare de 2 ori pe lună în broşuri de câte o coală tot în formatul vechiu, remânend tot preţul de abonament de păn'acum: 12 cor. în ţeară, şi 15 franci pentru străinătate. Abo-nenţilor, cari vor solvi anticipativ prenumeraţiunea pe anul întreg, direcţiunea le pune in prospect, că vor primi gratuit un tablou frumos şi vor ave şi alte favoruri.

„Archiva". Organul Societăţii sciinţifice şi literare din Iaşi. Director: A. D. Xe-nopol. Anul X. 1»99. laşi. Editura societăţii. Tipografia H. Goldner. A apărut ca şi mai nainte în 12 numeri (6 broş. de câte 2 numeri), format 8° mare. Abonamentul pe an 15 lei. In nr. 11—12 se termină importantul tractat al d-lui A. D. Xenopol: Principiile fun­damentale ale stiteior. Din celalalt material publicat mai remarcăm articole de T. A. Aguletti: Religiunea Heteenilor; Dr. N. Leon: Botanica medicală a poporului român; I. Găvănescul: Pedagogia lui lohn Locke; 1. Paul: Ţeranul român şi cel ungur din Ardeal; Ştefan Ruscior-Roşior: Calomnia calomniosa; Gh. Ghibănescu: Donici şi Alexandrescu în 1842; Th. Rossetti, A. Gr. Mavrocordat, G. T. Chirileanu, Dr. K. Riehter, T. Rossetti-Bălăneseu şi D. Hurmuzescu. Poesii de: D. G. lamandi, I. Barberis, 1. Daur, Ana Conta-Kernbach, Corregio, 1. B. Hetrat, A. Vojen şi Giordano. 15 dări de seamă; 7 documente istorice si diferite notiţe.

„Foaid Scolastică.". Organ al Reuniunii înveţătorilor gr.-cat. din archidiecesa gr.-cat. de Alba-lulia şi Făgăraş. Anul 1. 1899. Redactor: loan F. Negruţiu. Editor: Reuniunea. Blaş, tipografia seminariului arohidiecesan. A apărut în anul 18y9 în 21 numeri, format 4° mare, la 1 şi 15 a fie-cărei luni. Abonamentul pe an 3 rl. Din cuprinsul anului 1. remarcăm: articole pedagogice, pedagog.-istorice., metodice, ocasionale şi disertaţiuni, de: A. M. Popa, Elie Câmpean, Dr. Em. Elefterescu, G. B. Boeriu, George'Muntean, Gr. Teodosiu, 1. Diacon, 1. F. Negruţiu, loan Raţiu, Ios. Velcean, luliu Birou, M. 1. Găzdac, M. 1. Rădulescu, Mc. Pop, P. Ungurean, s. JNicoara, Teodor Vandoi şi V. Gr. Borgovan; apoi afaceri de ale Reuniunii, corespondenţe şi rapoarte.

Ad Nr. 146—1900.

CONCURS LITERAR. Se publ ică concurs pen t ru un p remiu de 500 coroane, care se va

dece rne celei mai bune lucrăr i asupra vre u n u i sub iec t din is tor ia ins t i -tu ţ iun i lor cul tura le ale Român i lo r din U n g a r i a şi Trans i lvania , şi anume asupra ins t i tu ţ iun i lo r de î n v ă ţ ă m â n t ori a supra societăţ i lor sau a l tor în­t r e p r i n d e r i şi aşezăminte cu l tura le r o m â n e din pa t r ie .

L a concurs se vor admi te numa i lucrăr i în ex tens iune de cel pu ţ in 10 coaie t ipa r 8° mare , cari vor cupr inde o expunere cr i t ică a desvol tăr i i ins t i tu ţ iun i lo r de cari se ocupă şi vor a ră ta resu l ta te le real isa te , p recum şi condi ţ iuni le şi piedecile ac t iv i tă ţ i i acelor ins t i tu ţ iun i .

Censura rea lucrări lor , ce vor în t ră la concurs , se va face pr in o co-mis iune compusă din 5 membr i aleşi de comi te tu l centra l . Dece rne rea premiu lu i se va face de comite tu l central d u p ă ascul ta rea r apor tu lu i co-misiuni i .

Manuscr ip te le t r ebue p rovădu t e cu o devisă şi un plic, care să cu­p r indă numele şi adresa a u t o r u l u i ; se vor scrie în caiete de fo rmat 4° mare , pe o s ingură faţă a foilor, şi se vor t r imi te la adresa pres id iu lui Asocia ţ iun i i (Sibiiu, s t r ada Morii Nr . 8) cel mul t pană la 30 Iun ie IbOl st. n.

L u c r a r e a p remia t ă se va t ipăr i pe spesele Asocia ţ iuni i în cel pu ţ in 1000 exemplare , din cari j u m ă t a t e t rec în p ropr ie ta tea au toru lu i .

D i n şed in ţa comi te tu lu i centra l al Asocia ţ iuni i , ţ i n u t ă în Sibi iu la 8 Mar t ie 1900.

Dr. llarion Puşcariu m. p. , vice-preşedinte.

Dr. I. Beu m. p. , secretar II.

Transilvania. Partea oficială. 41

Nr. 229—1900. Proces verbal

din 5 Aprile 1900. Şedinţa ordinară a comitetului central al Asociaţiunii.

P r e ş e d i n t e : Iosif St. Şuluţu. — N o t a r : Dr. Ilie Beu. — M e m b r i p r e s e n ţ i : Zacharia Boiu, Partenie Cosma, loan Creţu, Dr. Ilie Dăian, Dr. Corn. Diaconovich, George de Maxim, loan Popovici, Leontin Simonescu

şi Onoriu Tilea.

6 2 . Cu uerifioarea procesului uerbal al şedin ţe i de acli Se înc red in ţează d o m n i i : P a r t e n i e Cosma, loan Cre ţu şi

George de Maxim. 6 3 . (223—1900). Dl Dr . Ilarion Puşcariu, v ice-pres identu l Asocia­

ţ iuni i , pr in scr isoarea sa ddto 5 Apr i le a. c. aduce la cunoscin ţă , că din causă de morb n u poa te pa r t i c ipa la şedinţa de ad i .

Spre scire. Cu conducerea şedin ţe i de ac}i se încred in­ţează dl Iosif S t . Şu lu ţu .

64 . (214—1900). Se presen tează r apo r tu l comis iuni i exmise pr in conclusul Nr. 44 din 8 Mart ie a. c. p e n t r u censura rea scrieri i „Economi-sarea" de T. V. Păcăţian, î na in ta t ă la concursu l l i terar pub l i ca t sub Nr . 940—1900. P e basa aces tu i r a p o r t se d e c i d e :

A s u p r a premiăr i i acestei scrier i se va decide d u p ă expi­ra rea t e rminu lu i de concurs .

65. (174—1900). Dnu l Nicolau Zigre, advoca t în Oradea-mare şi de lega t al comi te tu lu i cent ra l , îna in tează cu da ta 5 Mar t ie a. c. procesul uerbal al adunării constituante a despărţământului „Orade", ce s'a ţ i nu t în Oradea-mare la 26 F e b r u a r i e a. c. Se cons ta tă u r m ă t o a r e l e :

1. Dl Nicolau Z ig re a deschis aduna rea cons t i t uan tă pr in o vorbi re acomodată , a r ă t ând scopul şi mis iunea Asocia ţ iuni i şi s a lu t ând de bu -năven i re pe cei p r e s e n ţ i ; d u p ă aceea a n u m i t n o t a r ad hoc pe dl An-dreiu H o r v a t h şi cassar ad hoc pe dl Dr . Coriolan P a p .

2. S 'au înscr is membr i o rd inar i ai Asocia ţ iuni i , solvind taxa pre ­scrisă, d n i i : l o a n Genţ , p a r o c h ; P e t r u Suciu, p r o t o p r e s b i t e r e m . ; P e t r u Mihuţ , p r o t o p o p ; P e t r u Pântya , comerc i an t ; Iosif D iamand i , c o n t a b i l ; Andre iu Horva th , p a r o c h ; l o a n Groza, p r o t o p o p ; Nico lau Roxin , p r o ­topop ; Gr igor iu Daraban , n o t a r ; l o a n Gherlan, n o t a r ; Mihaiu P o p a , n o t a r ; l o a n Bibescu , p r o p r i e t a r ; Iosif R o m a n , a d v o c a t ; Georg iu D u d u -lescu, pa roch ; Clemente Hosszu, cassa r ; Samui l Ciceronescu, p r e o t ; Georg iu F a r k a s , a d v o c a t ; R o m u l Popa, î n v ă ţ ă t o r ; Dr . Cornel iu Nyeş , medic . De la to ţ i aceşt ia s'a încassa t suma de 218 coroane, care s'a expeda t la cassa cent ra lă .

3 . S'a ales comi te tu l cercual şi anume p res iden t dl Nicolau Z igre , iar m e m b r i în comi te t dni i Iosif R o m a n , Ar t emiu Sarkadi , T o m a Păca lă , şi Dr . F l o r i a n D u m a .

5

42 Transilvania. Partea oficială.

4. S'a decis a se cere pe sama despă r ţ emen tu lu i înfi inţat asem-narea a 2 0 % d u p ă sumele încassa te .

P rocesu l verbal se ia spre scire. Dni i amint i ţ i sub 2 . se dec la ră membr i ordinar i ai Asocia t iuni i . Alegerea comite­tu lu i cercual se aproabă . P e n t r u t r ebu in ţe l e de spă r ţ emen tu lu i se asemnează 20°/o după suma de 218 coroane . Dlui Nicolau Zigre comi te tu l cent ra l expr imă m u l ţ ă m i t a sa p e n t r u servicii le p res t a t e Asoc ia t iun i i în cal i ta te de delegat .

66. (175—1900). î n l egă tură cu conclusul Nr . 36 din 8 F e b r u a r i e a. c. dşoara Măria Cioban r ă s p u n d e u r m ă t o a r e l e :

1. Se învoiesce, ca colecţ iunea de modele , pe care o poa te pune la disposi ţ ie din 1 p a n ă 15 Maiu a. c , să fie examina tă în p resen ţa dînsei de alte persoane compe ten te .

2. E d a r e a a lbumului să se execute în mai mul ţ i ani de-a r ându l edându-se în fie-care an câ te o broşură , p e n t r u cari d însa d i spune de mater ia l suficient, care eventua l se poa te î n t r eg i cu modele pr imi te din al te pă r ţ i .

3. A l b u m u l să se t ipă rească în cel pu ţ in 1000 exempla re â 1 co­roană .

4. Profitul , ce va resu l ta din v inde rea aces tor broşur i , să se fructi­fice p e n t r u în temeia rea unu i fond meni t a a ju tora fete sărace de preo ţ i şi învă ţă tor i , cari vor s tud ia la scoală Asocia t iuni i .

Comi te tu l cent ra l d in nou se declară în pr inc ip iu pen­t r u edarea unu i a lbum de modele de cusă tu ră r o m â n e a s c ă ; c rede însă, că în felul p ropus de dşoara Măria C ioban n u se poa te execu ta în mod mul ţămi tor . De aceea decide câş t iga rea unei colecţ iuni propr i i de astfel de modele . E x e c u t a r e a ace­s tu i conclus se concrede b i roului .

67 . (176—1900). D l George Baderca d in Mehadica donează pen t ru museu l Casei na ţ iona le 2 bancno te aus t r iace dela 1800, una de 1 fi. şi a l ta de 5 fl.

Se p r imesce cu mul ţămi ta .

68 . (177—1900). Direcţiunea despărţementului „Oşorheiu" r apor tează cu da ta 4 Mart ie a. c. că comite tul cercual în şed in ţa sa dela 18 I anua r i e a. c. 1) a decis înfi inţarea a trei agen tu r i şi t re i b ib l io tece popora le şi 2) s'a cons t i tu i t a legendu-se v ice -p res iden t dl Ioan Pan tea , no t a r dl Ştefan E u s u , cassar dl F i l ip P o p şi controlor Nicolau Vulc . î n l egă tură d i rec­torul cercual cere a se dona cărţ i d isponibi le pen t ru amint i te le t re i bi­b l io tece popora le .

Spre scire aprobându-se conclusele aduse . P e n t r u biblio-tecele popora le se donează câte 3 exemplare d i n :

a) H ig i ena copilului de S. S t o i c a ; b) Poveş t i din popor de I. P o p E e t e g a n u l ;

Transilvania. Partea oficială. 43

c) I s to r i a agr icu l ture i de I . L o s e r ; d) R e g u l a m e n t u l de serviciu de D. B a r d o ş i ; e) F o i ş o a r a „Telegrafului R o m â n " , anii 1876—77; f) Compend iu de pedagogie de Dr. II. P u ş c a r i u ; şi câte

1 exemplar d i n : g) Agrologia , tom. I., de Dr. G. Maior şi h) I s to r i a l i te ra ture i r o m â n e de A r o n Densuş ianu .

69 . (144—1900). Direcţiunea despărţementului „Orăştie" îna in tează cu da ta 23 F e b r u a r i e a. c. procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţ i nu t în Vaidei la 15 Oc tobre 1899. Se cons ta tă u r m ă t o a r e l e :

1. S'a p r e s e n t a t şi lua t spre scire r apo r tu l comi te tu lu i cercual despre ac t iv i ta tea sa dela u l t ima aduna re cercuală încoace şi raţiocin'iul cassei pe 1898 şi 1899. A c e s t din u r m ă ara tă un act iv de fl. 130.36, care e men i t a acoper i t re i a ju toare deja vo t a t e pen t ru învăţăcei -meser iaş i .

2. î n v ă ţ ă t o r i i M c o l a u Voina din Vaidei şi l o a n Mun tean din Cugir au d i se r ta t despre s tupă r i t şi despre economia ru ra lă r a ţ i ona l ă ; iar după aceea s 'au d i s t r ibu i t 160 broşur i de con ţ inu t in s t ruc t iv popora l .

3 . S 'au înscr is m e m b r i ord inar i noi , solvind taxa prescrisă, dn i i : Zahar ia Til icea, preot , N ico lau Dubleş notar , C o m u n a poli t ică Vaidei şi Comuna biser icească gr . or. d in V a i d e i ; iar dl Dr . Aure l Muntean , membru pe viaţă , a mai solvi t fl. 100 - —, înscr i indu-se m e m b r u funda tor al Aso­ciaţ iuni i .

4. S'a s ta to r i t u n p remiu de 10 coroane, care se va decerne la p rox ima aduna re cercuală acelei femei, care va ară ta cel mai bun spor în t ru cu l t ivarea l egumăr i tu lu i .

5. Delega ţ i pen t ru p rox ima adunare genera lă s 'au ales dni i Dr . Silviu Moldovan şi Aure l P. Barc ian .

6. S'a ales comi te tu l cercual pe res tul per iodulu i şi anume director dl Vasil ie Domşa , iar m e m b r i în comi te t dni i Aure l P . Barc ian , Dr . Romul D o b o , P e t r u Bele i şi L a u r i a n Berc ian .

7. Cu compune rea pro iec tu lu i de b u d g e t pe 1900 s'a încred in ţa t comi te tu l cercual .

Cu ocas iunea aceste i adunăr i s'a încassa t suma de fî. 190.70, din care la cassa cent ra lă s'a t r imis fl. 152.56.

P rocesu l verba l se ia spre scire şi conclusele aduse se aproabă , în special se ap roabă a legerea comite tu lu i cercual. Dni i Zah. Til icea, N. Dub leş , C o m u n a pol i t ică Vaide i şi Co­m u n a biser icească gr . or. d in Vaide i se declară m e m b r i ordi­na r i ai Asocia ţ iuni i , iar dl Dr. Aure l M u n t e a n m e m b r u fundator, având a fi provăojut cu d ip loma prescr i să .

T O . (194—1900). Mihail Iancu, loan Iancu şi Iosif Iancu d in Vidra de j o s , cumpără to r i de rea l i tă ţ i d in remasul lui A r a m Iancu , se roagă cu da ta 20 F e b r u a r i e a. c , ca să ii se ier te in terese le după capitalul res tan t .

5 *

44 Transilvania. Partea oficială.

Cererea n u se poa t e încuvi in ţa . A c e s t conclus este a se comunica şi dlui Dr . Zos im Chi r top .

7 1 . (195—1900). Direcţiunea şcoalei ciuile de fete îna in tează cu d a t a 16 Mar t ie a. c. procesul uerbal al conferenţei corpului didactic din 2 şi 3 Mar t ie a. c. Se c o n s t a t ă :

1. S'a s ta to r i t t ex tu l p lanulu i de î n v ă ţ ă m â n t în u r m a însărc inăr i i p r imi te dela comi te tu l cen t ra l pr in conclusul Nr . 25 din 8 F e b r u a r i e a. c. A c e s t p lan de î n v ă ţ ă m â n t a ra tă u rmătoare le aba ter i dela planul min is ­ter ial Nr . 29000 din 1887.

a) p en t ru l imba română , ca l imbă de p r o p u n e r e , se adoptează t ex tu l prescr is în p lanu l minis ter ia l pen t ru l imba m a g h i a r ă ;

b) p e n t r u l imba maghiară se s ta toresce u n p lan nou, co răspundă to r t r ebu in ţe lo r şcoalei noas t re şi conform posiţ iei , ce aces t s tud iu ocupă în t r e celelal te obiec te de î n v ă ţ ă m â n t ;

c) în considerarea , că în p lanul şcoalei noas t re pen t ru l imba ro ­mână , ca l imbă de p ropunere , a t r e b u i t să se i n d u c ă 13 oare la săp tă ­mână, ceea-ce în planul minis ter iu l l ipsesce, — în cadru l p lanului g e n e ­ral de oare, care p revede un maxim de 26 oare la săp tămână , a t r ebu i t să se r educă număru l oarelor pen t ru câte-va o b i e c t e ; cu t oa t ă r educerea maximul oarelor în p lanu l şcoalei noas t r e a t inge cifra de 28 la săp­t ă m â n ă .

S'a r e d u s : în cl. I. desemnul şi lucrul de m â n ă cu câte 1 o a r ă ; în cl. I I . lucrul de m â n ă cu 1 o a r ă ; în cl. I I I a r i tmet ica cu 1 oară şi în cl. IV g imnas t i ca cu 1 oară.

2. S'a s ta to r i t consemnarea manuale lor de î n v ă ţ ă m â n t p e n t r u 1900—1901, care s'a î na in t a t şi inspec toru lu i regesc .

P rocesu l verba l se ia spre scire. Tex tu l p l anu lu i de în­v ă ţ ă m â n t p r e s e n t a t se ap roabă şi se însărc inează biroul a-1 î na in t a la minis t ru l in s t ruc ţ iun i i pub l i ce pen t ru exoperarea aprobăr i i . — Consemnarea manuale lor se ia spre scire.

72 . (201—1900). Secre tarul I I r apor tează , că din „Dietetica poporală" de S. Stoica s 'au v â n d u t 10 ex. şi anume 5 ex. pr in despă r ţ ămân tu l „ H a ţ e g " şi 5 ex. pr in L ib ră r i a a rchid iecesană din loc. P e n t r u aceste exemplare s'a încassa t suma de 15.30 coroane, din care j u m ă t a t e c o m p e t au to ru lu i .

Sp re scire. Oficiul de cassă se î n d r u m ă a t r imi t e d lui S. Stoica suma de 7.65 coroane.

73. (185 şi 207—1900). Se anunţă , că dl Petru lonaşiu, func ţ ionar în Timişoara , s'a înscr is m e m b r u pe viaţă, solvind suma de 200 coroane , şi dl Aurel Popouiciu, î nvă ţă to r în Broş ten i , m e m b r u ord inar al Asoc ia ţ iun i i .

Dl P . l onaş iu se declară m e m b r u pe v ia ţă având a fi provăclut cu d ip loma prescrisă, şi dl A. P o p o v i c i u m e m b r u ordinar .

Transilvania. Partea oficială. 45

74. (209—1900). Se anun ţ ă cfecedarea membru lu i funda tor Georgiu Visa d in Z l a tna .

Comi te tu l cent ra l dă expres iune condolen ţe i sale p r in r id icare , având a se expr ima şi familiei condo len ţa comi te tu lu i .

75. (212—1900). Direcţiunea despărţământului „Comloş-S.-Miclăuş îna­in tează procesul verbal al şedinţei comitetului cercual d in 18 Mar t ie a. c. In aceas tă şed in ţă s'a decis înfi inţarea mai mu l to r agen tu r i şi ţ inerea proximei adună r i cercuale a t re ia di de paş t i în B.-Comloş.

Sp re scire cu aprobarea concluselor .

76. (95—1900). Se rapor tează , că în p r imul cuar ta l al anului cu­r e n t au fost p rovoca ţ i pr in m a n d a t postai 439 membr i , ca să-şi achi te taxa restantă pe 1899. A u plă t i t 266 şi au refuzat p lă t i rea 173 membr i .

R a p o r t u l se ia spre scire.

77. (223—1900). Vice-pres iden tu l cere pr in scr isoarea sa dd to 5 Apri le a. c. o îmbună t ă ţ i r e a s imbriei noului serv i tor de cancelar ie Ioan Rooiu, anga ja t în locul vechiu lu i serv i tor dimis din serviciu.

S imbr ia servi torului de cancelar ie se u r că cu începere dela 1 Apri l ie a. c. la fl. 2 5 . — lunar .

D. u. s.

Ios. St. Şuluţu m. p. , — Dr . Beu m. p., secre tar I I . — S'a verificat. Sibiiu, în 9 Apri l ie 1900. George de Maxim m. p . P. Cosma m. p . 1. Creţu m. p .

DIN D E S P Ă R Ţ E M I N T E . Despărţe~mentid „Bocşa". Despre ac t iv i ta tea desvo l ta tă din pa r t ea

comite tu lu i cercual al acestui de spă r ţ ămân t şi despre momente l e mai în­semna te din v ia ţa de spă r ţ ămân tu lu i dela înfi inţarea sa î n t âmpla t ă la 11 S e p t e m b r e 1898 pană la finea anului 1899 domnul d i rec to r Ion Budinţian a făcut u n r a p o r t deta i la t , d in care dăm u r m ă t o a r e l e : comi te tu l cercual s'a cons t i tu i t în 15 Octobre 1898, în 10 D e c e m b r e a acelui an „şi-a p re -cisat un plan de ac ţ iune , în cadrul căruia, — amăsu ra t împregiurăr i lo r locali — să se a ibă în ap rop ia tă vedere , pe l ângă cu l tu ra spi r i tua lă şi mora lă , cu l tu ra economică şi cu ea şi bunăs t a r ea poporu lu i . Spre a lucra cu folos şi a face şi poporului accesibile scopur i le ce le u rmăresce Asocia ţ iunea , comite tu l însufleţ i t pen t ru causa ce o servesce , a decis a eşi de -ad rep tu l în mij locul poporu lu i spre a r e spând i lumină pr in ţ inerea de confer inţe publ ice , şi pe calea d iser ta ţ iuui lor ros t i t e în l imbag iu popora l a-i face cunoscu te progrese le r e p o r t a t e pe t e renu l cul tura l şi economic de popoare le îna in ta te , s t ă ru ind pe calea aceas ta a deş t ep ta şi în poporu l r omân in teresul faţă de ce e bun, frumos şi folositor, şi prin aceasta a-i î n t ă r i voia de a p ropăş i şi de a începe o eră n o u ă de v ia ţă" .

46 Transilvania. Partea oficială.

Comite tu l cercual a ţ i nu t 6 şedinţe ordinare , 1 ex t raord inară şi o adunare cercuală, în cari s 'au adus 19 concluse , p r iv i toare la consol idarea despăr ţământu lu i , la ac t iv i ta tea ce au să desvoal te membr i i comi te tu lu i , e tc . N u m ă r u l exibi te lor a fost 55.

De o deoseb i tă i m p o r t a n ţ ă este conclusul lua t în şed in ţa dela 10 Decembre 1898, în care comi te tu l şi-a formulat p rog rama p e n t r u începerea act ivi tă ţ i i sale, a împăr ţ i t de spă r ţ ămân tu l în cercur i mai mici , des ignând anume pe câte u n membru al comi te tu lu i cercual pen t ru fie-care din aceste subîmpăr ţ i r i , cu mis iunea de a lucra în comunele ce-i apar ţ in pen t ru real isarea scopur i lor Asocia ţ iuni i , să înfiinţeze agen tu r i şi să ţ i nă confer inţe publ ice de cupr ins economic. F ie -ca re din membri i comi te tu lu i a l ansa t câte un apel în comunele apar ţ ină toare , inv i tând pe to ţ i să în t re în sinul Asocia ţ iuni i . Resu l t a tu l aces tu i apel a fost mul ţămi to r .

Cel mai de forţă p u n c t din p rog rama act iv i tă ţ i i comite tului s'a do ­vedi t a fi: eşirea p r in comune în scopul de a ţ ine conferinţe publ ice . Astfel comi te tu l a ho tă r î t ca t o t la doue luni să ţ ină câ te o şed in ţă de comite t , căreia să-i u rmeze câte o confer inţă publ ică .

P r i m a confer inţă publ ică s'a ţ i n u t la 5 Mart ie 1899 în c o m u n a Colnic, în care s'a făcut is tor icul Asocia ţ iuni i , s'a vo rb i t despre pomăr i t şi legumări t , cum şi despre ţ inerea şi prăs i rea vitelor. A doua confer in ţă s'a ţ i n u t în comuna Vaşiova la 6 Apri le 1899, u n d e s'au t r ac t a t aceleaşi subiec te ca şi în pr ima confer inţă . A treia confer inţă s'a ţ i nu t la 21 Maiu 1899 în comuna Rafna , u n d e iarăşi s'a făcut i s tor icul Asocia ţ iuni i , s'a vorb i t despre economia ra ţ iona lă şi va lorarea poamelor . T rac ta tu l din u r m ă s'a şi t ipăr i t .

A d u n a r e a cercuală s'a ţ i nu t la 17 S e p t e m b r e 1899 în Bocşa - română . I n aceas tă adunare s'a ce t i t r apor tu l comite tu lu i , ra ţ ioc iniul , proiectul de b u d g e t şi s'a ales un m e m b r u în c o m i t e t ; apoi s'au ţ i n u t d iser ta ţ iuni despre albinăr i t , despre c ru ţare şi păs t ra re , despre s t ra tur i le calde şi în­s emnă ta t ea lor în g răd inăr i t , despre î n semnă ta t ea şi folosul por tu lu i r o ­mânesc din p u n c t de vedere al frumseţii , t răiniciei şi al sănătă ţ i i , p r ecum şi despre felurile mâncăr i lo r românesc i şi influinţa lor b inefăcă toare la desvol ta rea organismulu i . î n t r e conferenţ iar i s 'au dis t ins d o m n i i : Ion B u d i n ţ a n , I o n Marcu, Ştefan Albu , P e t r u Ieremia şi Coriolan Zu iac .

D u p ă d iser ta ţ iuni a u r m a t împăr ţ i rea premii lor , pr in car i se in ten­ţ ionează r e m u n e r a r e a drep te lor si l inţe şi mer i te câş t iga te cu ones t i t a te pe ori-ce t e ren al economiei . Au fost p remia ţ i cu 8 ga lb in i 7 locui tor i din Bocşa - română .

Ca u n ce foarte îmbucu ră to r este a se no ta , că locui tor i lor d in Bocşa - română şi g iu r s 'au d is t r ibu i t cu pre ţu l n e î n s e m n a t de 16 cr. buca t a 1735 altoi de câte 3 ani, câş t iga ţ i pr in în t reveni rea ant is t ie i comunale d in Bocşa -ge rmână dela g r ăd ina economică din L u g o j .

Transilvania. Partea oficiala. 47

Pană la finea anului 1899 au fost percepţiuni 544 fl., din cari 473 s'au t r imis cassei centra le , iar 71 fl. s 'au folosit pen t ru t r ebu in ţe le des ­pă r ţ emen tu lu i .

D o m n u l d i rec tor B u d i n ţ a n a făcut o ăonaţiune de 73 bucăţ i scrieri economice , cu cari s'a pus basă bibl iotecelor popora le înf i inţa te .

Membri cu finea anului 1899 e r a u : 67 ordinar i şi 109 a ju tă tor i . Biblioteca despărţementului pană la finea anului 1899 cons tă din toa te

opuri le eda te de „ R e u n i u n e a română agr icolă din comi ta tu l Sibi iului" , din Grădina de legumi de Ioan F . N e g r u ţ u şi din par tea I . d in opu l d-lui Dr . George Maior „ Agrologia" .

Agenturile şi bibliotecele poporale ale despă r ţ emen tu lu i . A g e n t u r i con­s t i tu i te în t oa t ă forma cu finea anului 1899 erau t r e i : în Bocşa - română , Vaşiova şi R a f n a ; iar b ibl iotece popora le 4, şi anume în comunele c i ta te ma i îna in te şi în Câlnic.

D o m n u l d i rec tor este de c red in ţa că, t r ecu ţ i pes te g reu tă ţ i l e înce­putu lu i , şi genera l i sându-se în cercur i t o t mai largi scopuri le , la car i ţ în tesce Asocia ţ iunea , cât mai mul ţ i fii in te l igenţ i ai poporu lu i se vor înrola s u b s t indardu l cul tura l al Asocia t iun i i şi vor veni în a ju tor co­mi te tu lu i cercual , con t r ibu ind a t â t cu obolul câ t şi cu forţele lor spi r i tua le la p romovarea cul ture i na ţ iona le .

*

Despărţementul Ludoş. I n decu r su l anulu i 1899 s 'au ţ i n u t o şed in ţă de comi te t şi o aduna re cercuală a de spă r ţ emen tu lu i . î n şed in ţa comi­t e tu lu i ţ i n u t ă la 2 Mar t i e , în t re altele, comis iunea însărc ina tă a pe rcu rge comunele despă r ţ ămân tu lu i pen t ru a câşt iga m e m b r i — a fost sol ic i ta tă din nou a satisface anga jamentu lu i lua t şi căruia t r ebu ia să sat isfacă ancă în 1898. î n u rma acestei sol ici tăr i numi t a comis iune a cu t r i e ra t ap roape toa te comunele din despăr ţământ , înscri ind 28 m e m b r i o rd inar i şi "Al a ju tă tor i , cari s 'au obl iga t mora lmin te a solvi taxele în decursu l a n u l u i ; însă pană de p re sen t pu ţ in i au sat isfăcut înda tor i re i lua te . P r i n u rmare în şed in ţa d in 18 Ianuar i e 1900 pres idiul a fost r u g a t să-i pro­voace din nou a-şi achi ta taxele.

A d u n a r e a cercuală s'a ţ i n u t la 11 Iul ie în Ic lănzel . Cu ocas iunea adunăr i i s 'a făcut şi o petrecere , dela care a r e su l t a t pen t ru d e s p ă r ţ ă m â n t u n ven i t de 20 cor . ; acestea împreună cu 14 cor. taxe dela m e m b r i aju­tă to r i s 'au r e ţ i nu t la despă r ţ ămân t , iar taxele dela membr i i ordinar i în suma de 80 cor. s 'au t r imis cassei centra le . D-l d i rec tor se p lânge , că boga ta la icime din Câmpie , p ropr ie ta r i de câ te 400 şi 500 j u g . de pămân t , n u se in te resează de loc de Asoc ia ţ iune , nici baremi membr i nu se fac. D a r to tuş i speră că. pe lângă muncă con t inuă din pa r t ea p reo ţ imei şi înve ţă tor imei , se vor p u t e î m b u n ă t ă ţ i cu t imp împregiurăr i le nefavo­rabi le de acji.

*

48 Transilvania. Partea oficială.

Despărţământul Sibiiu. Comi te tu l cercual şi-a pus t oa t ă s i l inţa în t ru desvol ta rea u n u i in te res cât mai mare în toa te cercuri le acestui ţ i n u t faţă de scopur i le Asocia ţ iuni i . Punc tu l de căpe ten ie la manifes tarea une i rodn ice ac t iv i tă ţ i şi la angajarea t u tu ro r factori lor pen t ru real isarea tendin ţe lor , ce se u rmăresc , 1-a format şi de a s t ăda tă adunarea cercuală, care s'a ţ i n u t anul acesta la 27 Iun ie v. în Pop laca . Cons ta t ă cu regre t , că poporu l în mul te locuri n u este ancă in i ţ ia t în ţ în ta , ce Asoc ia ţ iunea urmăresce , şi de aici indiferent ismul în t impina t pe alocurea. I n şedinţe le comi te tu lu i s 'au reso lva t afacerile curen te . î n cea d in 4/16 N o v e m b r e comi te tu l a pr imi t cu părere de rău demis iunea fos tului secre tar dl Dr . E l i e Cristea, care din causa mul to r agende oficioase a fost silit să se re t ragă , şi în locu-i a fost ales dl Nicolae Vă tăşan , co labora to r la „Te­legraful R o m â n " .

Cu finea anului despă r ţ ămân tu l are 48 membri , dela cari taxele au incurs regu la t .

Despăr\imentul Abrud-Câmpeni, conform rapor tu lu i dl dir. Dr . Basi l iu P reda , şi-a ţ i n u t aduna rea cerc. la 23 Iul ie 1899 în comuna Lupşa , în care s'a lua t spre scire r apor tu l anual al comi te tu lu i c e r c , s'a p ro iec ta t budge tu l pro 1900 la in t ra te şi eşi te cu Cor. 830, s'au încasa t dela membr i noi şi vechi Cor. 584 şi 5 ac ţ iuni de ale inst . „Mun teana" în va loare nomina lă de 200 cor., s 'au cet i t două d i s e r t a ţ i u n i : „ î n semnă ta t ea biblio­tecelor popora le p e n t r u îna in ta rea în cu l tură a poporu lu i r o m â n " de Deme t r i u Goia, şi „Preo ţ i i cei ce-şi ţ in b ine d i regâtor ia cu îndoi tă c ins te să se cinstească, mai ales cei-ce se os tenesc în cuvân t şi în învă ţă tu ră" , de l o a n Todescu . P e seama despar t , s 'au r e ţ i n u t cele 2 0 % s ta tu ta re în suma de 76 cor. 40 fii. iar 507 cor. şi 60 fii., şi ac ţ iuni le dela „Munteana" s 'au a ş t e rnu t comite tu lu i cent ra l . î n decursu l anulu i 1899 comite tu l cerc. a ţ i nu t 4 şedin ţe , t oa te în Abrud , şi anume în 13/111, 12/VI, 17/VII şi 13/IX. î n aceste şed in ţe a reso lva t toa te chest iuni le curen te , a lua t mă­suri le de l ipsă p e n t r u încassarea taxelor , a p regă t i t r apo r tu l anual şi pro­iectul de b u d g e t pen t ru adunarea c e r c , a făcut paşi i de l ipsă pen t ru po ­t en ţ a rea act ivi tă ţ i i agen tur i lo r înfi inţate în comunele din despăr ţement , a d i s t r ibu i t suma de cor. 76.40 r e ţ i nu t ă din taxele încassa te , astfel că cor. 33 le-a des t ina t p e n t r u bibl ioteca poporală , cor. 33 s'au t r anspus ca a ju tor R e u n i u n i i femeilor române din A b r u d şi giur , iar cu cor. 10.40 s 'au acoper i t spesele biroului . î n fine din suma n u m i t ă mai sus şi din cont r ibu i r i benevole ale membr i lo r s 'au c u m p ă r a t căr ţ i pen t ru bibl io teca popora lă , care în 1899 a şi funcţ ionat cu bun succes în comuna Sohodol .

Comite tu l cerc . p recum în t r ecu t aşa şi în v i i tor îşi va da toa tă s i l inţa pen t ru îna in ta rea scopur i lor j u s t e şi măre ţe ale Asocia ţ iuni i .

Kedactor: Dr. C. Diaconovich Tiparul Tipografiei archidiecesane.