REDACÞIA:

Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN,

Alexandru SERES, Ion SIMUÞ

Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12

Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068E-mail:

revistafamilia1865@gmail.com(Print) I.S.S.N 1220-3149

(Online) I.S.S.N 1841-0278www.revistafamilia.ro

TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea

Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213

Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

Seria a V-aaprilie 2012

anul 48 (148)Nr. 4 (557)

REVISTÃ DE CULTURÃApare la Oradea

Numãrul este ilustrat cu reproduceri dupã lucrãri prezente în expoziþiaArtã ºi doctorat. Atitudini vizuale. 6 artiºti plastici din Ungaria,vernisatã în luna aprilie la Muzeul Þãrii Criºurilor din Oradea

Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familiarevine exclusiv autorilor lor.

ABONAMENTE LA FAMILIARevista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordão reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul insti-tuþiei.De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul:RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 delei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

Responsabil denumãr:

Ioan Moldovan

Seriile Revistei Familia Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906 Seria a doua: 1926 - 1929

M. G. Samarineanu Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu Seria a cincea:

1965-1989Alexandru Andriþoiu

din 1990Ioan Moldovan

DIRECTOR:IOAN MOLDOVAN

FAMILIAREVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ

Fondată în 1865 deIOSIF VULCAN

CUPRINS

EditorialMiron Beteg - Patriotismul din rea credinþã 5 AsteriscGheorghe Grigurcu - „O greºealã tipograficã” 7 TangenþeAlex Cistelecan - Liturghie si datorie 10Magistr(u)aleLuca Piþu - Chanson de gest(uelle) paillarde (II) 15 Cronica literarãAl. Cistelecan - Liiceanu vs. M. Ivanescu 19 Marius Miheþ - Cronica unei lumi în reluare 24 Dan-Liviu Boeriu - Despre un scriitor si Mihai Mateiu 28 Replay & Forward de Ioan Moldovan 33Explorãri de Mircea Morariu 36CriterionMarian Victor Buciu - Limbaje ºi metodã poeticã 39Interviurile FamilieiIoana Revnic în dialog cu Gheorghe Pienescu 47EcclesiaIoan-Mircea Ghitea - Aspecte din istoria învãþãmântului confesional

ortodox român din Bihor (1901 - 1914) 63Anchetele Familiei

Scriitorii români ºi imperativul identitãþii naþionale 69Traian ªtefDumitru Chioaru

ProzaAndrei Mocuta - ªercan 76Leon-Iosif Grapini - Bator 81Un singur poem de Petru M. Haº 89PoemeMiron Blaga 91Ioan Biroaº 97Tudor Belea 100Virgil Todeasã 103Plastica de Aurel Chiriac ºi Ramona Novicov 107Cronica muzicalã de Adrian Gagiu 111Cartea de dans de Mircea Morariu 115Cronica teatralã de Mircea Morariu 118Local Kombat de Alexandru Seres 125Revista revistelor 127Vitrina cu cãrþi 130

5

Un comentariu, preluat la revista presei din acest numãr al Fa-miliei, m-a fãcut, uºor iritat, recunosc, sã mã dumiresc ºi mai mult de unlucru: în ultima vreme jonglãm, tot mai abil, cu o paradoxalã iubire depatrie – patriotismul din rea voinþã. Întristãtor e faptul cã atitudineaacestea nu vine doar dinspre bastonarzi ai politicii, care încã viseazã nuîn rusã, ci în sovieticã, ori doar de la scriitori care ºi-au notat primele ºirede spatele manifestelor antiimperialiste. Enervant, bîzîitor, e cã oamenitineri, de nu chiar foarte tineri, par incapabili sã iasã din prizonieratul adouã, trei idei primite de-a gata prin ºcoli logofage, dar sunt în stare sãse caþere, precum maimuþele, pe liane fals tricolore ori de cîte ori gîn-dul vreunui alt om de litere nu i se pare „regulamentar”, ori cînd, pur ºisimplu, celãlalt îl scoate din sãrite, îl nemulþumeºte – prin valoare, princelebritate, prin ce vreþi dumneavoastrã...

A acuza pe cineva de lipsã de patriotism e deja, în lumea culturalã,o judecatã de valoare. Tipul acesta de „comentator” e poate singurul re-prezentant al speciei care nu ajunge niciodatã la andropauzã comporta-mentalã. Androgin cultural, are nevoie de tampoane pînã la moarte. Pecare apoi ni le stoarce în cap, ºi le refoloseºte. Ori de cîte ori e nevoie.Adicã – aproape tot timpul.

Scãpat din lesã, rupt de genealogia patriotardã cãreia îi aparþine,ar putea fi un animal de circ plimbîndu-se, paºnic, pe strãzile oraºului. Ise pare însã nesemnificativ, mult sub demnitatea lui. Þine sã fie – ierte-mãºi grecii, ºi Dumnezeu! – paideic. Paidea însemna, pentru elini, ºi dresa-rea unui animal. În schimb, el e animalul care vrea sã dreseze oameni.Nu îl intereseazã nimic altceva. Pur ºi simplu vrea sã ne dreseze. Sã neînveþe ce înseamnã sã fii patriot ºi cum se judecã patriotic o carte, unfilm, un interviu. Sã ne arate contururile a ceea ce înseamnã un bun ro-

Editorial

Miron Beteg

Patriotismul din rea voinþã

mân. Mai mult – sã ne suspende românitatea pentru a ne dresa tricolor.Un tricolor vulgar privit cu ochii unui daltonist. Se gãsesc destui, din pã-cate, care sã-l accepte deºi este, ºi va rãmîne, definiþia contondentã aurii. Culmea e cã democraþia noastrã de mahala, în care încã se moare lapropriu de foame, se simte în stare sã-i digere falsitatea. Ba chiar îºi faceun scop „nobil” din asta. De parcã am avea orgoliul de a înnobiladejecþiile…

Discursurile lui heruvimice despre patriotism sunt insuportabileºi periculoase. Nu cei care, din cînd în cînd, pun sub semnul întrebãriicalitatea de a fi român, nu cei care ajung, cu temei, la exasperarea dea fi român, la dreptul de a se îndoi de sine ºi de poporul cãruia îi apar-þin, ci tocmai acest patriotism stihial, improvizat ºi bãlos, amestecat cucîteva malantanduuri comunitare îi împing pe oamenii sub treizeci deani sã ajungã sã le fie ruºine sã spunã cã sunt români. Foamea ºi sãrãcianu ne-au îndepãrtat niciodatã de þara asta. Demagogia, urîþenia moralãau fãcut-o. O fac. Sunt puºti geniali care ies de la cursurile unor univer-sitãþi celebre ºi-þi spun, pe strãzile Parisului, New York-ului, Londrei, înromâneºte, „Bunã ziua”. În acest moment, aceasta e forma supremã depatriotism. ªi atunci sã ne mirãm cã nu vor sã se întoarcã în þarã cînd vãdcã românii verzi, zbãtîndu-se sã intre în calendarele psiho-patologiei, îºisuflã, fãrã nici o jenã, nasul în tricolor?

Miron Beteg

6

7

Îþi vin în minte gînduri sau întîmplãri pe care nu le poþi nota pe mo-ment ºi care se pierd din nou în uitare, desãvîrºind-o. Uitarea aspirã ºi easpre perfecþiune.

*

Cultura conºtientizeazã marile apropieri dar ºi marile îndepãrtãri desine ale fiinþei.

*

Aceastã cumpãnã, acest echilibru, aceastã „dreaptã aºezare”, cît demizere mi se par uneori, ca orice stãri care nu mai tînjesc dupã nimic!

*

„O carte publicatã recent în Statele Unite aduce în prim-plan figuralegendarã a regelui rock and roll-ului. Cartea, scrisã de Neil Nixon, se vreaa fi un ghid cuprinzãtor asupra misterioasei figuri de pe planeta Marte, pecare toatã lumea o cunoaºte sub numele de «Chipul de pe Marte». Chipul aavut mai multe identitãþi posibile, fiecare dintre ele bine documentate deautori. Nixon afirmã, la rîndul sãu, cã celebrul chip ar fi, nici mai mult nicimai puþin, decît al lui Elvis. Chipul se gãseºte într-o zonã muntoasã a plane-tei Marte ºi a suscitat mintea ufologilor. Astfel, în timp ce unii spun cã evorba doar de un capriciu al Universului, o purã întîmplare, alþii afirmã cãchipul ar fi perfect sculptat în roca marþianã. Pentru a-ºi susþine teza iden-titãþii extraterestre a lui Elvis, Nixon a publicat o serie de întîmplãri ciudatedin viaþa starului, multe din ele depãºind sfera normalului ºi a simplei coin-cidenþe. Cu toate acestea, Nixon nu a fost primul care a susþinut origineaextraterestrã a lui Elvis, o serie de fani ai sãi solicitînd deshumarea regelui

Asterisc

Gheorghe Grigurcu

„O greºealã tipograficã”

Gheorghe Grigurcu

8

ºi studierea corpului sãu, pentru a-i fi depistate anomaliile fiziologice. Fa-milia nu a fost de acord, refuzul acesteia întãrind convingerea fanaticilor cãîn jurul lui Elvis, chiar ºi mort, se þese o conspiraþie de origine mai puþin…terestrã” (Dracula, 2003).

*

În China se înregistreazã anual 250.000 de sinucideri. Sã fie acesta o-magiul adus ultimului mare comunism mondial?

*

Orice consideraþie asupra Destinului cuprinde un sîmbure de su-perbie.

*

„Proprietara unei societãþi din Roman, judeþul Neamþ, care producearticole de pielãrie, s-a gîndit cã va sparge piaþa clujeanã prin participareala tîrgul de bunuri de larg consum cu articole din piele colorate în roºu, gal-ben ºi albastru. Doina Colescu a expus în standul sãu pantofi ºi poºete tri-colore, lucru care a atras atenþia vizitatorilor. Omul de afaceri a declarat cãsperã ca primarul Clujului, Gheorghe Funar, va avea amabilitatea de a-i vi-zita exponatele ºi va cumpãra pentru angajatele sale (300 la numãr) acce-sorii colorate tricolor (un set costã 180.000). Aflînd despre creaþiile mol-dovencei, primarul Clujului a promis cã-ºi va face timp pentru a vizita stan-durile, dar nu s-a decis încã dacã va achiziþiona imediat produsele. Rea-mintim cã la Cluj-Napoca existã, în categoria «roºu-galben ºi albastru»,bãnci, pubele, trotuare, stîlpi, straturi de flori ºi mingi de fotbal” (Adevãrul,2003).

*

A trãi ca individ: orice s-ar spune, un act funciarmente dur, necruþã-tor faþã de restul omenirii, pe care încerci a-l atenua mai mult ori mai puþinprin comportament „civilizat”.

*

Ca om integru, nu te poþi lipsi de acele secrete pe care I le poþidezvãlui doar lui Dumnezeu.

*

„În mijlocul uscãciunii ºi al neputinþei de a izbucni în plîns ºi a mãdespovãra, ce e tendinþa asta continuã de a mã ruga chiar dacã rece ºi ma-ºinal, cãutarea asta a templului, înclinaþia asta cãtre ceea ce mi-a dãruit, co-pil fiind, viaþa spiritualã?” (Unamuno).

„O greºealã tipograficã”

9

* Experienþã cotidianã: simþãmîntul cã ai venit din altã lume ºi cã aici

pofta de viaþã þi-e însoþitã de stinghereala perpetuã a musafirului.

*

O greºealã tipograficã gustoasã, la corectura unei pagini scrise demine: în loc de Pascal, Pãcalã!

*

Misoginie religioasã. Mizerabila pãrere despre femei a SfîntuluiAugustin, care le socotea unelte diabolice. Femeile n-au suflet, pretindeaMahomed…

*

Rebel faþã de alt rebel. *

„Nevoia metafizicã e numai nevoia de moarte” (Kafka).

*

„Dacã spun ceva, îºi pierde deodatã ºi definitiv însemnãtatea, dacãscriu ceva, la fel ºi-o pierde, îºi cîºtigã însã una nouã” (Kafka).

*

Iubirea ca iminenþã a unei morþi îmblînzite, a unei morþi meritatecare se apropie.

*

Mi-am revãzut recent, dupã peste cinci decenii, unicele rude apro-piate pe care le mai am, la Chiºinãu. Înstrãinare completã. Contactul rececu un soi de pitoresc pe care mã simt incapabil a-l depãºi. Peºti coloraþi într-un acvarium de camerã, nimic mai mult.

*

„Nebunul nu ajunge nicicînd în cer, oricît de sfînt ar fi” (WilliamBlake). Depinde ce înþelegem prin nebun ºi ce înþelegem prin sfînt. Dacãe vorba, de pildã, de ªtefan cel Mare ºi Sfînt, cel sanctificat de BisericaOrtodoxã, mai putem reflecta ori ne putem amuza…

*

Chinezii îl indicã pe înþelept printr-o îmbinare a douã ideogramefolosite pentru vînt ºi pentru fulger; înþeleptul n-ar fi bãtrînul pasiv, placid,lipsit de iluzii, ci acela care se avîntã precum vîntul ºi, aidoma fulgerului,loveºte necruþãtor acolo unde e necesar.

10

Viaþa noastrã e o liturghie, ceea ce nu-i neapãrat plãcut. Dacã e sã-lcredem pe ultimul Agamben, cel din Opus dei. Archeologia dell'ufficio1,paradigma care structureazã atât viaþa noastrã publicã ºi activã de labirou, cât ºi existenþa noastrã cea mai intimã, convieþuirea dureroasã culegea moralã de sub cerul înstelat al datoriei kantiene, nu este alta decâtparadigma teologicã a liturghiei. Iar partea proastã e cã în liturghie, înacest model etic ºi ontologic care ne structureazã existenþa, muncim,prin definiþie, tot timpul ºi suntem munciþi pe de-a-ntregul.

Sã despachetãm aceste rezultate poate surprinzãtoare. Ar-gumentul lui Agamben din Opus Dei dezvoltã niºte fire ideatice desfã-ºurate iniþial în Împãrãþia ºi gloria2. Acolo, filosoful italian urmãrea,printre altele, deplasarea care are loc în interiorul corpusului teologicde la o „economie a misterului” la un „mister al economiei”. Economiamisterului treimii permitea configurarea unei eterogeneitãþi din punctde vedere practic într-o omogeneitate de fiinþã. Ulterior însã, expresia„economia misterului” treimii se rãstoarnã în „misterul economiei” di-vine: de data asta economia nu mai priveºte misterul raporturilor din-tre cele trei persoane în interiorul treimii, ci raportul misterios al Dum-nezeului transcendent cu ordinea imanentã a lumii. Misterul nu maiþine de oikonomia internã a sferei divine, ci de raporturile acesteia culumea. Dacã, în prima sa accepþiune, economia era o încercare de aevita producerea unei fracturi politeiste în interiorul treimii, în cea de-

Tangenþe

Alex Cistelecan

Liturghie ºi datorie

1. Giorgio Agamben, Opus Dei. Archeologia dell'ufficio. Homo sacer, II, 5, BollatiBoringhieri, Torino, 2012.2. Giorgio Agamben, Il regno e la gloria. Per una genealogia teologica dell’economia edel governo. Homo sacer, II, 2, Neri Pozza, Vicenza, 2007.

Liturghie ºi datorie

11

a doua accepþiune, economia este soluþia prin care este acoperitã posi-bila rupturã între un Dumnezeu transcendent ºi lumea sublunarã.

Pe scurt, misterul – ºi economia sa – se deplaseazã de la ontologiela practicã, de la fiinþã la acþiune. Problema liturghiei se iveºte tocmai înacest context: ea reprezintã o fixare ºi instituþionalizare a acestei aporiiteologice iniþiale. Natura aporeticã a liturghiei se vede ºi în semnificaþii-le sale originare din cadrul teologiei creºtine. Pe de o parte, liturghia de-semneazã, etimologic vorbind, o lucrare publicã; pe de altã parte, mode-lul suprem al liturghiei este identificat cu însãºi prestaþia mântuitoare alui Cristos. Paradoxul liturghiei creºtine este, prin urmare, acela de aavea ca model originar ceva unic ºi excepþional, ºi de a se angaja astfelîn a repeta ºi instituþionaliza un act irepetabil.

Într-o miºcare analogã celei desfãºurate în Împãrãþia ºi gloria, dela misterul economiei la economia misterului, tematizarea liturghiei înOpus Dei se deplaseazã ºi ea de la liturghie ca efectivitate a misterului laliturghie ca mister al efectivitãþii. ªi asta deoarece natura paradoxalã afuncþiei strategice a liturghiei – ca reiterare codificatã, efectuare institu-þionalizatã a unui act excepþional ºi irepetabil – se rãsfrânge inevitabilasupra efectivitãþii pe care o pune în scenã. De la efectivitatea misteru-lui la misterul efectivitãþii. „Ceea ce defineºte liturghia creºtinã este toc-mai încercarea aporeticã, însã mereu reiteratã, de a identifica ºi articulalaolaltã în actul liturgic – înþeles ca opus Dei – misterul ºi ministerul, dea face sã coincidã liturghia ca act soteriologic eficient ºi liturghia ca ser-viciu comunitar al clericilor, opus operatum ºi opus operantis Eccle-siae”. (p. 32)

Altfel spus, transformarea, în cadrul liturghiei, a misterului în mi-nister, în prestaþie publicã, implicã deplasarea aporiei de la ceea ce estere-prezentat în liturghie la modalitatea ºi dispozitivul acestei re-prezen-tãri. Efectivitatea ºi eficacitatea liturghiei conduc astfel la o scindare acauzalitãþii care opereazã în interiorul sãu: de o parte opus operatum,efectele care derivã din liturghie ºi funcþia pe care ea o împlineºte îneconomia divinã; pe de altã parte, opus operantis (sau operans), dispo-ziþiile ºi modalitãþile subiective prin care agentul realizeazã acþiunea.„Miza distincþiei dintre opus operatum ºi opus operantis este cea de asepara, în interiorul acþiunii, realitatea ei efectivã de subiectul care orealizeazã (fãrã ca acesta sã fie eliberat de orice responsabilitate) ºi deprocesul prin care se realizeazã. Liturghia ca opus Dei este articulareaacestor douã elemente” (p. 37).

Instituþionalizarea ºi specializarea misterului liturgic în corpulclerical implicã apariþia unei noi paradigme a raportului dintre subiect

Alex Cistelecan

12

ºi acþiune, cu totul diferitã faþã de paradigma clasicã a filosofiei antice.Distincþia aristotelicã dintre cauzã ºi efect intrã în crizã în dispozitivul li-turgic. Sacerdotul ca instrument însufleþit ºi ideea de cauzã instrumen-talã pe care el o presupune submineazã opoziþia staticã dintre cauzã ºiefect: aici, cauza este cauzã numai în mãsura în care e efect ºi viceversa.„Biserica a inventat paradigma unei activitãþi umane a cãrei eficacitatenu depinde de subiectul care o pune în operã dar care are, totuºi, ne-voie de acesta ca de un instrument însufleþit pentru a se realiza ºi de-veni efectivã”. (p. 41) Se rupe astfel legãtura eticã dintre subiect ºi acþiu-nea sa: determinantã nu mai e intenþia corectã a agentului, ci doarfuncþia pe care acþiunea o îndeplineºte ca opus Dei. „Sacerdotul esteacea entitate a cãrei fiinþã este în mod imediat o sarcinã ºi un serviciu:o liturghie”. (p. 102)

Liturghia aduce astfel cu sine o paradigmã a efectivitãþii radical di-feritã de paradigma anticã a raportului dintre subiect ºi acþiune, dintrecauzã ºi efect. Dacã în ontologia clasicã, fiinþa ºi substanþa sunt indepen-dente de efectele pe care le pot produce, în efectivitate fiinþa este inse-parabilã de efectele sale. Fiinþa coincide fãrã rest cu efectivitatea sa, însensul în care ea nu existã pur ºi simplu, ci trebuie sã fie efectuatã ºi rea-lizatã. „Decisivã nu mai e opera, ca permanenþã stabilã în prezenþã, cioperativitatea, înþeleasã ca un prag în care fiinþa ºi acþiunea, potenþa ºiactul, operaþia ºi opera, eficacitatea ºi efectul devin indiscernabile”. (p. 61)

Aceastã paradigmã nouã a efectivitãþii nu rãmâne însã circum-scrisã mediului teologic ºi religios. Printr-o genealogie a conceptului deofficium, Agamben dezvãluie modul în care aceastã paradigmã se ex-tinde, se secularizeazã ºi ajunge sã defineascã paradigma însãºi a moder-nitãþii. „Efectivitatea este noua paradigmã ontologicã care se afirmã, maiîntâi, în mediul liturgic pentru a se extinde progresiv pânã la a coincide,în modernitate, cu fiinþa ca atare”. (p. 55) De aici, Agamben poate con-firma astfel o idee hegelianã, care nu doar cã vede în creºtinism o vizi-une radical modernã, ci, mai mult, vede în modernitate o paradigmãesenþialmente creºtinã. Ideea politicã a modernitãþii, a unei puteri im-personale care îºi trage legitimitatea nu din carisma personalã a condu-cãtorului ci din conformarea la fiºa postului, la officium, este, astfel, se-cularizarea paradigmei creºtine a liturghiei. Dubla semnificaþie dinlimba românã a termenului de slujbã nu face decât sã confirme aceastãintuiþie. „Officium este ceea ce face ca un individ sã se comporte în modconsecvent… Officium-ul este ceea ce face viaþa guvernabilã, acel cevaprin care viaþa este instituitã ºi formatã”. (p. 90). Oficialul, funcþionarulºi tehnocratul nu sunt, astfel, decât sacerdoþii lumii moderne. Ei nu

Liturghie ºi datorie

13

sunt, aºadar, personajele anonime ale unei lumi dezvrãjite, lipsite demister, ci, dimpotrivã, tocmai gardienii ºi administratorii misterului lu-mii. Iar misterul lumii moderne, deci creºtine, se reflectã în misterul sta-tutului etic ºi ontologic al oficialului: în persoana oficialului, a fiinþei dedatorie, „legãtura dintre subiect ºi acþiunea sa se rupe ºi, totodatã, estereconstruitã pe un alt plan: o acþiune care constã în întregime în efec-tivitatea sa ireductibilã ºi ale cãrei efecte nu sunt imputabile subiectuluicare le pune în operã”. (p. 97) „De aici proximitatea dintre ontologiacomenzii ºi ontologia oficiului: atât cel care îndeplineºte o comandã câtºi cel care îndeplineºte o liturghie nici nu sunt pur ºi simplu, nici nuacþioneazã pur ºi simplu, ci sunt determinaþi în fiinþa lor de acþiunea lorºi viceversa. Oficialul este o fiinþã de comandã” (p. 100).

Conceptul modern de datorie ca noþiune eticã fundamentalã îºiare originea în aceastã secularizare a dispozitivului liturgic. Datoria nueste decât punctul în care se concentreazã noua paradigmã a efectivi-tãþii, în care substanþialitatea ºi operativitatea, ontologia ºi praxis-ul sesuprapun fãrã rest, iar ceea ce este ºi ceea ce trebuie sã fie intrã într-orelaþie perfect circularã. Dacã datoria este latura obiectivã a acestei para-digme a efectivitãþii, conceptul kantian de voinþã constituie latura ei su-biectivã. „Voinþa este forma pe care fiinþa o ia în ontologia comenzii ºi aoperativitãþii”. (p. 147)

Într-o desfãºurare specificã lucrãrilor lui Agamben, cercetarea apornit de la o temã foarte precisã ºi delimitatã – instituþionalizarea creº-tinã a liturghiei – pentru a sfârºi într-un orizont de maximã generalitate,în care impresia e cã regãsim tema iniþialã în mai tot ceea ce ne încon-joarã. Agamben oferã câteva dintre posibilele puncte de aplicaþie aleparadigmei efectivitãþii în modernitate: de la teoria dreptului a luiKelsen, la tematizarea datoriei la Kant. Oricât ar vrea el, nici Heideggernu pare sã rãmânã imun la influenþa irezistibilã a acestei paradigme li-turgice a efectivitãþii: în ciuda pledoariei împotriva Gestell-ului, analiti-ca existenþialã a Dasein-ului, în care acesta nu este pur ºi simplu, ci arede a fi fiinþa sa ºi existã în efectuarea sa neîncetatã, sau tematizarea o-perei de artã ca punere în operã a adevãrului se conformeazã aceleiaºiontologii operative care îºi are originea în paradigma officium-ului creº-tin. În fond, raportul dintre Sein ºi Dasein este, spune Agamben, aidomaunei liturghii. (cf. pp. 76-77).

O altã sugestie extrem de interesantã e cea care vede reapariþia pa-radigmei efectivitãþii în tematizarea marxistã a militantului ºi a revolu-þiei: ºi aici, recunoaºtem acelaºi „model teologic al unei scindãri ºi, toto-datã, cooperãri, între activitatea ºi iniþiativa necesarã a militantului po-

Alex Cistelecan

14

litic, pe de o parte, ºi legile dialectice ale istoriei care îi garanteazã efi-cienþa, pe de altã parte, care a marcat îndelung practica tradiþiei marxis-te”. (p. 39) Deºi sugestia e, fãrã îndoialã, extrem de pãtrunzãtoare, sur-prinde faptul cã Agamben nu o duce mai departe ºi, mai ales, cã nu pro-blematizeazã fenomenul, ca sã-i spunem astfel, oficializãrii revoluþiei,aºadar apariþia figurii revoluþionarului de profesie sau a partidului deavangardã, în care abia opus operatum ºi opus operansis, acþiuneasusþinutã a militantului ºi conformarea pasivã la apelul revoluþionar sesuprapun fãrã rest. În fine, dacã e sã gãsesc un punct slab în Opus Dei,el ar þine tocmai de absenþa unei problematizãri explicite a figuriifuncþionarului ºi a oficialului, nu atât în versiunea oarecumfuncþionãreascã în care apar ele la Weber, cât în tematizarea lor filo-soficã de la Hegel.

Ca de obicei, Agamben nu îºi încheie lucrarea fãrã a trasa o sar-cinã viitoarelor generaþii, sarcinã pe care mã grãbesc ºi eu sã o pasez maideparte: „Problema filosofiei care va sã vinã este aceea de a gândi o on-tologie dincolo de operativitate ºi de poruncã, precum ºi o eticã ºi o po-liticã întrutotul eliberate de conceptele de datorie ºi voinþã”. (p. 147)

15

La chanson du koulak Trafulică, fortméchant personnage du prosateur Marin Preda, qui avait coutume

de faire la nique au philosophe

Jean-Paul Sartre

* * *Cântecul de gestã deºãnþatã al chiaburului Trafulicã, personajulnegativ dar colþos - din Desfãºurarea lui Marin Preda -, care se ridi-cã perfidamente în plinã adunare a colhoznicilor din comunã, tra-ge un scuipat duºmãnos pe duºumeaua limbii de lemn, apoi pleacãdispreþuitor, în urma lui paºii activistului venit de la raion sunîndgros, cam aºa: zdup-zdup-zdup

Le koulak,Sacré réac,

Le voilà qui bonditQuand un kolkhoze surgit,

Car il est grand ennemi,Cette vipère lubrique1,

Du Jean-Paul Sartre qui ditQue la vache soviétique,

Ayant du Parti l’aval, Ignorant taons et moustiques,

Magistr(u)ale

Luca Piþu

Chanson degest(uelle) paillarde

II

Luca Piþu

16

Toute à son plan quinquennal,En vient à donner par jour

(Comme elle l’a pas fait toujoursDans les vallées de l’Oural2)Cent litres de lait marxien3

A faire enrager les chiensDe salauds capitalistes,

Forts de leurs foutus dollarsOu épris d’une cycliste

Belle comme un nénuphar,Qui n’est, elle, ni gaie ni triste4

Mais plutôt polythéiste5…Avec un marché néolibéral au coeur

Et du foutre juteux dans son libidinal8 moteur!

* * *

Notule lãmuritoare pentru al nostru joc hipertextuant (cuversuri de mirliton la cheie)

1.«Viperã lubricã», metaforã in praesentia ce se aplica, în anii postbe-licitãþii imediate, Anii Cinzeci aºadar, adversarilor ideologiei marxi-ene, nu prea numeroºi in Hexagonerie, unde Partidul ComunistFrancez al lui Maurice Thorez, finanþat pe cãi oculte de Moscova So-vieticistã, recolta periodic un sfert din sufragiile bãºtinoºilor elec-torali. I se va fi dat în bot cu ea inclusiv filosofului militant Jean-PaulSartre, înainte ca acesta, dupã moartea lui Iosif Titanovici Stalin, sãse acomodeze cu Mãreaþa Huniune ? unde avea sã face numeroase vi-zite de lucru, sã pledeze, la întîlniri scriitoriceºti, pentru reabilitareacãrþilor lui Franz Kafka ºi a tablourilor lui Picasso, abhorate de sinis-tra Furþeva ?, însoþit uneori de Simone de Beauvoir, companioana sa,dar pilotat peste tot, inclusiv în paturile hoteliere, de o ghiduºã cumisiuni cãgãbãuce, aºa cum recunosc acum, vai, toþi biografii sãi, dela fiica-i adoptivã pînã la Bernard-Henri Lévy, filosoful putred debogat ºi victimã periodicã a înfriºcatorului Georges Le Gloupier.2. Cu trimitere, din nevoie de intertext, la Hourra l’Oural , anul 1932ºi Louis Aragon, turiferarul câmpurilor cu barabule din viitorul co-munist al omenirii.3. Aºa ceva ar fi declarat «nefilosoful Sartre», cum îl numea Noica pedes cãlãtorul în URSS ce, reîntors la bazã, pretindea, în interviuridate unor ziare de mare tiraj, cã vacile de la sovhozurile din valea Do-nului dau pînã la o sutã de litri lãptoºi pe zi, bãtînd toate perfor-manþele coroabelor helvetice. El ºtia adevãrul, dar voia nu atît sã-iepateze pe burjuii Vestului cît sã-i amerdeze pe adversarii sãi de co-gitaþiuni intempestive, regrupaþi, o parte, în jurul lui Raymond Aron

sau, altã parte, empatizînd cu Albert Camus ( «hedonistul tragic», li-bertarul din stirpea unor Jean Grenier ºi Georges Palante, gândi-torul mediteranean neînregimentabil pe care, din interes ori pros-tie, îl citau, fãrã succes, pînã ºi bombalãul George W.Bush + hipera-gitatul Sarkozy, spre indignarea unui Michel Onfray, hedonistul ve-sel).4. Tristan Tzara, iartã-mã, rogu-te, pentru împrumutul fãcut poe-zemului tãu despre dadaistul înamorat de Miþi Biciclista, presupusaiubitã de ocazie, des ieºitoare pe ªoseaua Kisselef, a rigãi Ferdinand!5. «Monoteismul pieþei», al pieþei liberal-capitaliste, de care fãceamare caz insuºi hulitul Roger Garaudy, marxianul convertit la islamsunit, merita o rescriere din perspectiva lyotardienei «economii libi-dinale», poate ºi a ªcolii Marginaliste de la Viena, promotoarea dezi-ranþei ca originã a valorii mãrfurilor; poate ºi din perspectiva multi-lateralului hedonist Keynes, frecventatorul Grupului dinBloomsberry în general ºi al surorii Virginiei Woolf în special, auc-torele Teoriei generale despre folosirea mâinii de lucru, dobîndãºi bani.6. Da, mda, economiei politice marxist-staleniniene liota de lyotarziîi adãuga, pentru efect de complementaritate, ºi o economie libidi-nalã, raþionalizatã, ea, cuminte + cartezianeºte, în lucrãrile unorBaudrillard despre simulacrele societãþii de consum ori ale unuiGilles Lipovetsky despre hiperconsumatorii postmodernismului di-naintea crizei actuale.

Chanson de gest(uelle) paillarde

17

Balikó Andras

19

O confruntare Liiceanu – M. Ivãnescu, fie ºi sub forma mai tandrãa dialogului, e ceva nu doar de neînchipuit (chiar ºi dupã ce faptul s-aconsumat), ci ceva de-a dreptul inadmisibil. Iar asta pentru cã dispro-porþia de forþe ºi discordanþa de ethos-uri dintre cei doi sunt atît deacute încît par a exclude orice ºansã de convieþuire în/prin dialog. Numai spun de o conlucrare prin dialog. Cã de ceva aproape imposibil evorba ºi-a dat seama ºi Gabriel Liiceanu, de vreme ce stabileºte ca pre-misã (în Cuvînt înainte) faptul cã trãiau „pe continente culturale ex-trem de îndepãrtate” (p. 5). Dar nu „depãrtarea” culturalã (care poatenici nu era aºa de mare pe cît o simula Mircea Ivãnescu) e cauza acestei„imposibilitãþi” exorcizate (totuºi!), cît antagonismul de structurã ºi deatitudine dintre cei doi; pe de o parte, un „dogmatic” al principiilor in-flexibile ºi al moralei „tari”, pe de alta, un relativist care dizolvã totul înîndoialã ºi insignifianþã (ºi-n primul rînd se dizolvã pe sine). Ceînfruntare poate ieºi între un principial sigur pe sine ºi pe justeþea pro-priilor gesturi ºi un timid care nu e niciodatã sigur cã el existã mãcar,darmite sã mai ºi ridice pretenþii de idee ºi atitudine?! Între un „funda-mentalist” al rigorismelor ºi un relativist doar vag mai consistent decît oabsenþã?! Fireºte cã dialogul nu-i chiar o luptã, cu atît mai mult cu cît celde faþã, þine de convenþia interviului ºi, prin urmare, Gabriel Liiceanu einteresat sã scoatã cît mai multe de la M. Ivãnescu, ceea ce-i pretindedestulã supleþe tacticã ºi ºi mai multã flexibilitate de atitudine. Daroricîte concesii i-ar impune specia ºi miza ca atare a dialogului, poziþiiletot net dezechilibrate rãmîn. Chiar dacã M. Ivãnescu ar fi fost în cea maibunã formã din cea mai bunã zi (dacã a existat aºa ceva) a vieþii sale, con-

Cronica literarã

Al. Cistelecan

Liiceanu vs. M. Ivãnescu

Mãºtile lui M. I.Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivãnescu,

Editura Humanitas, Bucureºti, 2012

Al. Cistelecan

20

fruntarea cu Gabriel Liiceanu tot ar fi semãnat cu aceea dintre un uliuferoce ºi un biet ºoricel. Nici nu mai pun la socotealã cã, de fapt, M.Ivãnescu era pe patul de moarte ºi-ºi trãia ultimele zile de agonie.Fireºte, nu-mi închipuiam cã Gabriel Liiceanu îl va strînge de gît (tocmaiatunci!) pentru a-i smulge secretul existenþei, pentru a face din el, cuforþa, un „mãrturisitor” (Liiceanu e ºi el om, în ciuda faimei pe care i-ofac unii), dar nici nu era de aºteptat sã-i punã întrebãri de alint ºi de purmenajament. Cine vine cu întrebãri ºi cu gîndul de a scoate de la interlo-cutor cît mai mult din taina acestuia rãmîne, totuºi, un agresor. ªi,oricum, Mircea Ivãnescu, chiar ºi neagresat de nimic, tot victimã era(poezia lui e ºi jurnalul unui victimaj fãrã erou). Drept sã spun, din capullocului mi s-a fãcut milã de bietul Ivãnescu închipuindu-mi-l urmãritprin toate colþurile de întrebãrile fioroase ºi imperative ale lui Liiceanu,de somaþiile radicale ale acestuia. Scenariul acestei înfruntãri nu puteafi decît iremediabil ºi eminent nedrept: de o parte tranºanþa luiLiiceanu, de cealaltã parte – continua evanescenþã a lui MirceaIvãnescu; de o parte, casanþa ultimativã a lui Liiceanu, de cealaltã – con-sistenþa de umbrã a lui M. Ivãnescu; rigorismul ºi directeþea abruptã alui Liiceanu nãvãlind peste nuanþele fragile ºi peste fuga din nuanþã înnuanþã a lui M. Ivãnescu. Nu era, desigur, de partea poetului, nici oºansã: decît cea a firului de iarbã ce stã în faþa unui tanc.

Pe de altã parte, dacã mã gîndesc mai bine, ce alt „adversar” maipotrivit pentru Gabriel Liiceanu decît Mircea Ivãnescu?! Unde s-ar dovedimai zadarnice salvele lui ultimative decît în aceastã confruntare cu oumbrã apãratã de o armurã de vatã? ªi nu de o armurã fãcutã dintr-unstrat de vatã, ci de una fãcutã din nori de vatã? Oricîte sãgeþi ºi oricît depatetic ar fi tras Liiceanu, toate ar fi zburat în gol, nelovindu-l niciuna pemaestrul eschivelor care a fost poetul. Dacã, la final, cineva ar fi trebuitsã aibã sentimentul zãdãrniciei, al inutilitãþii asaltului, acela ar fi fost, cusiguranþã, filosoful, nu poetul. Practic, Liiceanu hãituia o umbrã ºi vînao himerã. Aºa cã eventualul sentiment de compãtimire trebuia, de fapt,împãrþit egal celor doi.

Cã poetul are de gînd sã aplice ºi-n dialog, ca ºi-n poezie, tacticaparenteticã ºi strategia eschivelor ºi a devierilor continue de la curs sevede numaidecît, de la prima ciocnire/întrebare, oricît de inocentã arpãrea aceasta (dar Liiceanu nu ºtia cã va atinge cu ea tocmai rana ceamai profundã ºi mai nevindecabilã a poetului). Rugat sã-ºi depene„primele amintiri”, pe loc poetul fenteazã cu un comentariu despremoartea lui Stalin, luînd de pretext o emisiune tv a lui Stelian Tãnase (p.28 sqs.). La lucruri de genul acesta, care-l privesc doar tangenþial, se

Liiceanu vs. M. Ivãnescu

21

întinde cît cuprinde ºi sporovãieºte în voie, cu voluptatea – ºi arta - cucare desface în arabescuri baroce ºi stãrile din poezie, fugind din pre-text în pretext ºi din indefinire în indefinire. Aºa cã Gabriel Liiceanu,dacã vrea sã obþinã ceva, trebuie sã dea dovadã de extremã tenacitate ºisã-l prindã cu arcanu de pe unde fuge pentru a-l aduce înapoi în faþaîntrebãrii pierdute sau suspendate. E drept cã Liiceanu îi ºi stimuleazã„deviaþionismul”, sigur pe propria tenacitate ºi rãbdare. Fuga aceasta deîntrebare, ocolul prin tot felul de alte cele, meandrele tolerate ºi chiarîncurajate ºi apoi revenirea întrebãrii garanteazã ºi aerul de autentici-tate al dialogului, dar ºi, nu mai puþin, o partiturã ludicã a dialogului încare Liiceanu se preface a pierde urmele poetului (sau a-l urma pe toatecãrãrile încîlcite dinadins) pentru a-l aºtepta la prima cotiturã (despreconvenþia ludicã a dialogului vorbeºte intervievatorul însuºi înCuvîntul înainte). E o oarecare hîrjoanã în acest dialog, dar o hîrjoanãpe fond dramatic (e ºi un gest de delicateþe din partea lui Liiceanuacceptarea, fie ºi temporarã, a acestui joc de-a ascunselea ºi deruta). Înorice caz, dacã Liiceanu ºi-a închipuit cã va scoate uºor o spovedaniefinalã ºi-i va acorda apoi absoluþiunea, s-a înºelat: poetul e destul de vioiîn eschive ºi extrem de inventiv în pretexte deviante. Cred cã nicipatetismul intrinsec al topos-ului ca atare nu-i convenea: nu voia sãaccepte dialogul ca spovedanie catharticã, salvatoare. Chiar dacã era pemoarte, respingea retorica specificã lui extrema in morte. ªi, desigur,dacã ar fi avut scãpare, ar fi flecãrit în toate cele cinci reprize ale dialogu-lui despre vreme (fiind el, ca poet, un savant al nuanþelor meteorologi-ce). Fireºte cã Liiceanu nu se lasã dus de nas de aceste viclenii ale mod-estiei ºi umilitãþii dar adesea, pentru a le curma, trebuie sã foloseascãcleºtele ºi sã se arate mai necruþãtor în directeþe decît era (sunt cîteva„mînii” jucate stimulativ ºi acordate ca satisfacþie poetului, care, desigur,chiar asta voia: sã-ºi zãdãreascã interlocutorul cît mai mult). Cum nuexistã la noi poet mai priceput în destrãmarea oricãrui sîmbure de pa-tetism, nu-i de mirare cã M. Ivãnescu refuzã ºi patetismul situaþiei în carese afla. E o consecvenþã de poeticã dusã pînã în moarte. ªi o concor-danþã deplinã între ethos-ul vieþii ºi cel al poeziei.

Nu-i de exclus însã nici ipoteza cã poetul voia sã fie constrîns laspovedanie ºi cã toate tacticile de repliere ºi refuz nu erau altceva decîtun test al interesului sincer pentru propria mãrturie. De aceea ºimimeazã (oare?!) din loc în loc surpriza în faþa propriei desfãºurãri con-fesive („Dar vãd cã ajung sã vorbesc despre mine…”, p. 42) ºi testeazãtenacitatea ºi intensitatea interesului faþã de ea („…ºi, cum sã zic, e unlucru care nici nu-mi convine ºi care cred cã nici nu e interesant”). Dacã

o fi fost aºa (la subtilitatea perversã a jocului din poezia lui M. Ivãnescunimic nu e sigur), Liiceanu a trecut toate testele de sinceritate a impli-cãrii în dialog. În orice caz, dialogul se soldeazã cu cîteva revelaþii caresunt în totul congruente cu spiritul poeziei dar, mai ales, pun ºi mai lim-pede în evidenþã substratul tragic din care aceasta se trage (ºi nu mãrefer, fireºte, la „revelaþia tîrzie” scoasã ºocant în relief de subtitlu: „Amfost ofiþer sub acoperire!”; e unul din jocurile de autoumilire ºi autocul-pabilizare ale lui M. Ivãnescu asupra cãruia Gabriel Liiceanu îl lasã sãstãruie prea mult). E vorba de partea cu adevãrat dureroasã a confesiu-nii, cea în care vorbeºte de moartea surorii (petrecutã cu un an înaintede naºterea poetului) ºi de sinuciderea fratelui; dar mai ales de senti-mentul sãu existenþial de suplinitor, de înlocuitor, de simulacru. „Amapãrut pe lume – zice M. Ivãnescu – ca sã umplu un gol, ca o compen-sare” (p. 32) ºi a trãit „cu senzaþia stranie” cã o face „cumva pe spezelefraþilor morþi” (p. 48). A dus, aºadar, un destin de doliu („toatã viaþa a tre-buit sã îngrop ceva”, p. 49), pe care a încercat sã-l disimuleze („pare cãsunt un tip vesel, care rîde foarte mult”, p. 48). Se justificã astfel, cuaceastã cauzalitate existenþialã profundã, trama de litanie a poeziei,monodia absenþei care stã în miezul poeticii sale. Poate ºi condiþia deabsent din istorie („am trãit într-un anume fel absent mai tot timpul dinlume”, p. 65), de martor irelevant ºi insignifiant. Traumele copilãriei rel-ativizeazã orice alt sentiment dramatic ºi degeaba îl someazã Liiceanu sãadmitã cã a greºit intrînd într-un partid „pãtat de sînge”: „Ce înseamnãadeziunea formalã la un partid cînd trãieºti în copilãrie ce am încercateu sã vã povestesc?” (p. 77). Eventuala dramã „moralã” pe care o solicitãLiiceanu nu avea ce sã mai sporeascã la drama „existenþialã” ºi destinalãa poetului. O înfruntare între rigorism ºi relativism se desface destul deamplu pornind de aici, dar ea subîntinde, de fapt, tot dialogul. Din feri-cire, Liiceanu nu transformã, totuºi, dialogul în simpozion (poziþiileerau, oricum, ireconciliabile ºi, dupã M. Ivãnescu, negocierile sunt fãrãrost, întrucît „fiecare percepe lumea din unghiul în care se aflã”, p. 65)ºi dezbaterea trece în subsolul naraþiunilor de memorie, cu destulemeandre anecdotice ºi multe pasaje savuroase.

Desigur, „tema” lui Liiceanu nu era în primul rînd „poetul”, ci mãr-turia de om care a traversat o istorie. Dar „poetul” nu poate fi marginali-zat în dialog, dacã nu de alta mãcar pentru faptul cã M. Ivãnescu a fostdoar „poet”, ºi încã unul care „n-a(m) fost niciodatã convins de faptul cãar(º) fi un poet” (p. 149). Specie, aºadar, de tot rarã, de nu unicã. Nu prease poate imagina mai multã desconsideraþie de sine decît cea arãtatã deM. Ivãnescu poetului care era. Mai întîi se laudã cã-ºi scria textele ca

Al. Cistelecan

22

rãspuns la comenzile sau pariurile fãcute cu Ion Drãgãnoiu (p. 88) iarapoi se autocalificã doar ca versificator („eu nu sunt decît versificator”,p. 150). ªi, ca sã pluseze în autopeioraþie, declinã orice sentiment crea-tiv: „Fiþi, domnule, serios! Eu nu aveam decît conºtiinþa datoriei, indusãde pariul fãcut” (p. 154). Fireºte cã insistenþa în asemenea copilãrii ºitachinerii de sine îl scoate din sãrite pe Liiceanu; dar ºi Liiceanureuºeºte sã-l scoatã din sãrite pe Ivãnescu ºi-i smulge astfel cîtevapropoziþii fundamentale de poeticã: „principiul meu în poezie era sã numint”, „a nu spune nimic din ceea ce nu îmi puteam asuma” (p. 155),rupînd firul a ceea ce el numeºte „stilistica autopersiflãrii” (p. 157).Dintre toate tranºeele sãpate de Mircea Ivãnescu în jurul intimitãþii sale,acestea din jurul poeziei sunt cele mai impenetrabile. Nici în ruptulcapului nu vrea sã accepte o perspectivã mai serioasã asupra proprieipoezii. Aº zice cã o asemenea îndîrjire traduce un ascuns – prea bineascuns – sentiment de sacralitate care nu trebuie violatã, de religiozitatecare nu trebuie etalatã. Poate o singurã datã se aude glasul unui orgoliurefulat pînã la ultragiere, atunci cînd, readus de Liiceanu la temapoeziei, spune: „Eu n-am acceptat sã scriu o poezie în care sã povestescfleacuri sau minciuni” (p. 215). E o propoziþie care meritã sacrificiultuturor meandrelor ºi rãtãcirilor de pînã la ea. Pentru cã, în aparenþã celpuþin, poezia lui Mircea Ivãnescu chiar asta pare a „povesti”, conturîndo strategie de sporovãieli în care e invelat „adevãrul […] în raport cuviaþa mea” (p. 216). E o propoziþie cheie, care poate sta de bazã unei noiperspective interpretative. Pînã la urmã, totuºi, poetul nu i-a scãpat dinmînã lui Liiceanu ºi poate cã speranþa lui secretã chiar asta era, sã nucumva sã scape, sã nu cumva sã-i scape: „Sper totuºi sã nu vã scap, ase-menea ºiretului din mîneca lui Henric”. (p. 224). Un Ivãnescu extrem deviu într-o carte profund agreabilã ºi autentic empaticã (tocmai pentrucã-ºi asumã antagoniile), asta a reuºit Gabriel Liiceanu cu acest dialogrevelatoriu.

Liiceanu vs. M. Ivãnescu

23

24

La începutul anilor nouãzeci ºi, cu anumite intermitenþe, în dece-niul urmãtor, una dintre problemele literaturii române contemporaneera ºi felul în care se putea absorbi literatura basarabeanã. Canonul lite-rar românesc nu era complet fãrã o panoramare, fie ºi de la înãlþime, afenomenului literar de dincolo de Prut. Mi-e limpede cã, pânã prin2004, era aproape imposibil sã înþelegem literatura aceasta, pentru cãnu rezonam nicicum la mentalitãþile reale ale societãþii moldoveneºti.Cãrþile lui ªt. Baºtovoi, V. Ernu, ale fraþilor Vakulovski ºi ale lui Iulian Cio-can au deschis cu adevãrat dosarul de existenþã postimperialã a româ-nilor basarabeni. Desigur, alãturi de mulþi alþii. Astfel cã problema celordouã literaturi abia acum se contureazã cu adevãrat. Nu e vorba de lo-curile recognoscibile dintr-un trecut asemãnãtor, în care omul sub co-munism este analizat la microscopul istoriei revelate. Ci trecerea de laun tip de societate comunistã la un hibrid capitalist. În aceastã psiholo-gie intermediarã se observã cu adevãrat nuanþele nu doar sociologice,cât – vom vedea imediat – literare.

La fel ca mulþi scriitori basarabeni consacraþi în spaþiul românesc,Iulian Ciocan (n. 1968) a urmat studiile universitare în România. Lite-rele braºovene i-au prins foarte bine, mai ales pe linia spiritului critic.Admirator al lui Crãciun ºi discipol devotat al profesorilor braºoveni, Iu-lian Ciocan a scris multã vreme criticã literarã. Dupã douã volume de co-mentarii critice, el s-a reinventat prin roman. ªi se pare cã definitiv.Spun asta pentru cã redactorul de la Radio „Europa Liberã” se aflã dejala al doilea roman. Tãrâmul lui Saºa Kozak continuã în mare proiectulde scanare a realitãþilor basarabene din primul roman, Înainte sã

Cronica literarã

Marius Miheþ

Cronica unei lumiîn reluare

Iulian CiocanTãrâmul lui Saºa Kozak

Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2011

Cronica unei lumi în reluare

25

moarã Brejnev (2007), insistând pe realitãþile postimperiale. IulianCiocan este un scriitor specializat în prospectarea amãnunþitã a socie-tãþii. Înainte sã moarã Brejnev înregistra apocalipsele cotidianului so-vietic, în vreme ce romanul recent developeazã pentru cititor apoca-lipsele tranziþiei moldoveneºti prin câteva perspective specifice. La felca romanul precedent, acesta poate fi citit ºi ca o sumã de naraþiuni in-dependente. Tãrâmul lui Saºa Kozak este un roman secvenþial despreuniversul tranziþiei moldoveneºti.

O singurã dimensiune va fi strãinã cititorului român – trecut larându-i printr-o tranziþie interminabilã. Cea legatã de identitate. Eroii luiIulian Ciocan trãiesc nostalgia URSS, a unui homo sovieticus la care seraporteazã de cele mai multe ori identitar. Pentru mulþi dintre ei, Ro-mânia e o þarã strãinã. Uneori ostilã. Oleg Olegovici Liulin regretã dispa-riþia Uniunii Sovietice pentru cã era „þara” în care exista ordine ºi un a-nume bun simþ. Iar tranziþia este blestemul sfârºitului acestei lumi ide-ale. Viorica Ionovna crede în schimb cã tranziþia este o perioadã de pre-lungire a erei sovietice. Sunt opiniile frecvente într-o societate debuso-latã ºi invadatã de mesaje contradictorii. Dincolo de toate, personajelelui Iulian Ciocan sunt marionetele unei Istorii contrafãcute. Din prozabasarabeanã se evidenþiazã mereu un fel de psihologie a denaturãrii,surprinsã într-un caleidoscop simbolic de reprezentãri sociale. În aceas-tã zonã gravitau misticismul lui Baºtovoi, altitudinea intelectualã a luiErnu ori revoltele lui Vakulovski. Mentalitatea acestui individ genericgraviteazã, indiferent de circumstanþe, în jurul unei nostalgii structu-rale.

Naraþiunile din Tãrâmul lui Saºa Kozak prezintã, aºa cum suge-reazã ºi titlul, harta socialã a unei lumi deopotrivã reale ºi fictive. O lumepe dos, în care, ne amintim, tranziþia dinamiteazã reperele ºi promo-veazã tragi-comic o multitudine de borne incerte. Pentru Iulian Ciocan,lumea tranziþiei basarabene nu este departe de experimentele disto-pice. Unii imagineazã un Partid Total, care sã cuprindã toate ideologiile.Lumea veche ºi lumea nouã se ciocnesc într-o simbiozã hidoasã.Universul rezultat este guvernat de tristeþi mai mult sau mai puþin imagi-nare. Însã toate subsumate unei nostalgii devastatoare. Pe de-o parte,unioniºtii - care sperã la o realipire fireascã de România, ºi, de cealaltãparte, rusofilii, încredinþaþi cã Rusia a fost ºi este unica soluþie provi-denþialã. Derutele identitare ating apogeul când personaje precumOleg sau Saºa descoperã cã moldovenii sunt, de fapt, români.

Iulian Ciocan stãpâneºte bine registrul poetic, deºi nu-l duce pânãla capãt, preferând sã rãmânã cronicarul unei tranziþii incerte chiar ºi în

Marius Miheþ

26

riturile fundamentale ale existenþei umane. Sursele elementare ale poe-ticului din scrisul lui Iulian Ciocan rãmân morbideþea, depresia ºi nos-talgia. Viorica, buna samariteanã, descoperã cã sensul vieþii nu poate fiînþeles în afara unui acord interior cu soarta potrivnicã. Ratãrile ei suntcele ale creºtinului care refuzã singurãtatea, ea fiind convinsã de morali-tate ca formã de convieþuire. Or lumea nouã abandoneazã criteriile eti-ce, confecþionând altele, anti-umaniste.

De asemenea o formã de ratare experimenteazã ºi prozatorulpostmodernist Octavian Condurache, ce se viseazã un Cãrtãrescu basa-rabean. Condiþia mizerã (locuieºte cu soþia ºi fiul într-o garsonierã) îl în-ºurubeazã într-o inactivitate bolnãvicioasã, inerþialã, deºi este un jurna-list cunoscut. Bovarismele sale din tinereþe nu sunt învinse ºi sperã, lafel ca celelalte personaje, cã destinul lui se poate comuta spectaculos peo direcþie fericitã. Iulian Ciocan imprimã acestui personaj o sumã deconvingeri, fãrã doar ºi poate, trãite de majoritatea intelectualilor dingeneraþie. Monotonia ucigãtoare, jurnalismul ca cerºetorie, inutilitateascrisului sunt doar câteva dintre tarele lumii literare. Dar care mai e sen-sul scrisului din moment ce realitatea halucinantã bate orice ficþiune?Cu toate acestea, scrisul rãmâne o sursã de speranþã pentru eroul luiCiocan.

Sub semnul fatalitãþii stau toate celelalte personaje. MarcelaCondurache realizeazã cã soþul, în imperfecþiunea lui (infidelitãþile),avea darul de a umple o lume interioarã. Ori bibliotecara Tania, amantaprozatorului, dupã ce rateazã o iubire de tinereþe se mulþumeºte cu fã-râmiturile unei relaþii gripate. Existã ºi revelaþiile târzii ca forme ale ra-tãrii. Liviu Bescheriu, scriitorul consacrat din generaþia sovieticã, pen-tru care postmodernismul e o molimã ºi un mare pericol, înþelege cã vi-ziunea lui artisticã e epuizatã ºi cã opera lui nu va rezista. Cu toþii ajungla concluzia Marcelei: „viaþa ei eºuase, visele rãmãseserã în stare de pro-iecte”, dar „trebuia sã trãiascã”.

Aceastã lume devine un azil în care toþi suferã de aceeaºi maladie.Ei sunt despãrþiþi numai de revelaþiile individuale ale bolii. Tanti Froseaalege vieþile alternative livrate de telenovele, Vova, soþul, se reinventeazãca vedetã a cârciumii de cartier, Victor Tanas, noul ciocoi, ºtie cã banulîi oferã imunitate chiar ºi în faþa conºtiinþei… ªi aºa mai departe. Dea-supra acestor istorii mici este inseratã povestea lui Alexandru Cazacu -Saºa Kozak. Citim istoria spectaculoasã a don juanului din dezmãþultranziþiei, ignorantul prin excelenþã, omul nou, cu instincte urbane per-fect integrate în noul sistem social, dar care eºueazã sistematic, la fel caceilalþi. Este noul „zombie” al capitalismului, rusofilul metamorfozat în

român doar pentru speculã, un individ cãpuºã – produs de top al tranzi-þiei. Prin acest personaj emblematic, Iulian Ciocan face radiografia uneilumi crepusculare, din care nu scapã niciun aspect elementar al socie-tãþii modificate genetic. Supraproducþia de amoralitate þâºneºte pretu-tindeni, iar cei rãmaºi în tranºeele etice sunt striviþi fie de sentimentulfatalitãþii, fie de invaziile barbare ale apocalipsei spirituale. IulianCiocan este un specialist în ilustrarea strivirii eului social.

Tãrâmul lui Saºa Kozak este dosarul unei lumi în derivã, în carene regãsim cu atât de multe simptome cronicizate, chiar dacã, la timpullor, nu am evaluat nici pe departe defriºarea identitarã aºa cum o trãiesc,încã într-un anonimat – pentru noi, desãvârºit –, cei de dincolo de Prut.De dincolo de timp.

Cronica unei lumi în reluare

27

28

UN SCRIITOR

Un cristian (pseudonimul lui Cristian Cosma) e un individ inco-mod. În calitatea sa de personaj literar auxiliar, aºa cum îi place sã seautoproclame, editor la Casa de pariuri literare ºi redactor la Observatorcultural, a reuºit deseori sã iºte mici scandaluri în la fel de mica lumescriitoriceascã autohtonã. „Scandaluri” e, totuºi, mult spus. Vorbim, maidegrabã, despre o insaþiabilã nevoie a lui un cristian de ordine, de fair-play ºi de respectarea unui minim set de reguli, legi, cutume, vãzutã decriticii lui ca o formã de maladivã isterie auctorialã, de batere cu pum-nul în piept ºi de cãutare a nodului în papurã. Un chiþibuºar, adicãtelea.Nu voi face, aici, o sintezã a tuturor conflictelor nãscute în jurul perso-nalitãþii lui un cristian. Spun doar cã autorul romanului Morþii mã-tii nue un tip strãin de controversã.

ªocant, în aceste condiþii, este faptul cã romanul sãu nu a fost su-pus, printr-un foarte facil ºi ieftin (a se citi: la îndemâna oricui) transferde vinã, unor critici distructive. Dimpotrivã; cel puþin pânã la aceastã da-tã, receptarea criticã a cãrþii a fost fie entuziastã, fie absentã cu desãvâr-ºire. Nu ºtiu sã fi existat vreo cronicã devastatoare referitoare la Morþiimã-tii. ªi asta nu pentru cã defuncþii mamelor noastre n-ar merita toatãatenþia, ci pentru cã, probabil, ºi cei mai acerbi inamici ai lui un cristianºi-au dat seama cã ne gãsim în faþa unei cãrþi-eveniment.

Fãrã sã-mi propun sã devin encomiastic, spun cã romanul lui uncrisitian poate fi considerat cartea unei generaþii. Morþii mã-tii nu retu-ºeazã, retroactiv, deriva unei generaþii literare care s-a gãsit în prag de

Cronica literarã

Dan-Liviu Boeriu

Mihai MateiuOameni

Casa de pariuri literare,2011

un cristianMorþii mã-tii

Casa de pariuri literare,2012

Despre un cristian ºi Mihai Mateiu

29

mileniu fãrã o dorinþã (artificialã, de altfel) de închegare a unui mesajunitar, ci prezintã diacronic crâmpeie de viaþã realã, într-o temerarã în-cercare de creare a unui personaj emblematic. Nu lipseºte nici copilãriaplinã de întâmplãri hazlii, de personaje pitoreºti (bunicul, de exemplu)ºi de acea libertate absolutã a cuvântului rãcnit, a sudalmei rãcoritoareexersatã de adulþi, dupã cum nu lipsesc nici adolescenþa ori studenþia,cu accentele lor naiv-dramatice ori cu planurile semi-ridicole de ieºiredin anonimat. Peste toate acestea adie vântul rãzvrãtirii, aºa cum îi ºadebine oricãrui erou de viþã nouã, coborât parcã din Salinger ºi trântit cubrutalitate în praful autohton cotidian. Personajul principal al romanu-lui traverseazã lumea cu o maturã îndârjire, conºtient fiind de riscurilela care se supune, însã nu-ºi pierde niciodatã umorul ºi pãstreazã intac-tã convingerea, uºor egolatrã, cã face mereu ceea ce trebuie. Nu e greusã recunoaºtem în eroul cãrþii un alter-ego al autorului însuºi, chiar dacãromanul se constituie într-un soi de semi-ficþiune ori, la limitã, într-ometa-realitate, unde importante nu sunt asumãrile de roluri, ci moralanormativã care derivã din rezolvarea impasurilor.

În ciuda titlului incitant (motiv pentru care romanul a fost refuzat deunele edituri – uite premisele controversei care face atât de bine pe ter-men lung!), romanul lui un cristian propune o metodã conceptualã de în-þelegere a mecanismelor de funcþionare a unei întregi generaþii literare.Generaþie care, iatã, gãseºte în acest roman rãdãcinile nebãnuite ale pro-priei naºteri. ªi nu doar atât. Prin stilul liber-asumat, neprincipial ºi, la rigoa-re, chiar extra-literar, un cristian reuºeºte sã deseneze perfect momentulzero al naºterii unui fenomen. Chiar dacã fiecare din cei care se afiliazã frac-turiºtilor, milenariºtilor, douãmiiºtilor, mizerabiliºtilor ejusdem farinae seconsiderã un univers în sine, strãin de orice formã de mimetism, citind ro-manul lui un cristian îºi va da seama de liantul nevãzut care îl leagã de con-generi. Marele merit al cãrþii de faþã acesta este: a reuºit sã comprime ºi sãlege într-o manierã inteligibilã micile diferenþe care fac ca, totuºi, generaþiade dupã 2000 sã capete un profil autonom, coerent ºi vizibil. Chiar dacã lu-crul acesta se rezumã, deocamdatã, la originile sale ºi la primii paºi în isto-ria literaturii. E o primã reuºitã, deloc neglijabilã.

Morþii mã-tii are toate ingredientele unui roman interesant, per-fect citibil ºi mustind de veridic, cãutând mereu sã demonteze estetis-mul devalorizant ºi metafora care ascunde, de fapt, bube strãvechi. Deaceea, sã nu-l credeþi pe un cristian atunci când declarã, neconvingãtor,cã nu se considerã autor de literaturã. E o simplã cochetãrie. Autoevalu-area, în cazul de faþã, n-are niciun temei. Concluzia e simplã: un cristiane, cu siguranþã, un scriitor.

Dan-Liviu Boeriu

30

PHOTOSHOP FAILURE

Nu-mi aduc aminte sã fi fost mai entuziasmat vreodatã de un vo-lum de debut aºa cum am fost citind cartea lui Mihai Mateiu, intitulatã,simplu, Oameni. O culegere de prozã scurtã, reunind 13 povestiri inci-tante, chiar dacã aparent banale, într-un stil literar convingãtor, percu-tant, bine þintit ºi fermecãtor. Niciun cuvânt nelalocul lui, o frazare im-pecabilã, o siguranþã aproape maniacalã în selectarea elementului inedit, aunghiului propice dindãrãtul cãruia puteam recrea povestea – acesteasunt, pe scurt, motivele pentru care consider Oameni a lui Mihai Mateiudrept cel mai puternic ºi convingãtor debut literar din ultima vreme.

Fiecare dintre cele 13 bucãþi de prozã scurtã prezintã succint oîntâmplare izolatã în destinul unor indivizi anodini, lipsiþi de cea maimicã sclipire de geniu ori originalitate. Aceastã nivelare a trãsãturilor decaracter a personajelor sale face ca oamenii lui Mihai Mateiu sã devinã,paradoxal, interesanþi. Lupta surdã cu dezamãgirea propriei vieþi , cuatât mai dureroasã cu cât este comparatã cu excentricitãþile unui fantebãtrân („Interviul”), pierderea simþului proporþiilor („Înfrângerea”),compensarea criminalã a unui eºec simbolic („Vânãtorul”), caruselul ha-lucinant al rutinei înnebunitoare („Animal”), paralela tulburãtoare întretraseul prestabilit, onorabil, ºi captivitatea animalelor la zoo („Robotul”)sunt tot atâtea ocazii pentru ca Mihai Mateiu sã-ºi exerseze dexteritãþileliterar-psihologice ºi sã ofere incipitul unor concluzii care se nasc,exclusiv, în mintea cititorului. Autorul se opreºte exact în momentul încare orgoliul auctorial l-ar face pe oricare debutant sã încerce o lingu-ºire a lectorului, o complicitate cu acesta în conducerea cãtre un finalprevizibil. Sketch-urile lui Mateiu se bucurã de o elegantã simplitate lexi-calã, laolaltã cu o tãieturã exactã a conflictului ºi o arhitecturã perfectãa emoþiei.

Autorul volumului pare sã înregistreze metodic felii de viaþã pecare le reproduce ulterior într-o formã brutã, fãrã cosmetizãri inutile. Încazul lui Mateiu, aºadar, Photoshop-ul nu are niciun rost: lumea lui esteatât de grãitoare de la sine, încât nu are nevoie de niciun strop de adaospentru ca veridicitatea ei sã fie pãstratã intactã. Ceea ce surprinde plã-cut la Mateiu este ºi dorinþa de a zugrãvi portrete pornind de la un decu-paj atent al unor situaþii care sunt tipice pentru eroii sãi, dar care, toc-mai prin ciclicitatea lor, devin emblematice. Personajele cãrþii suntrareori declamative, trãsãturile lor de caracter rezutlând mai degrabãdin surprinderea reacþiilor ºi a automatismelor care le complicã exis-tenþa.

Consider cã Mihai Mateiu a riscat enorm când a hotãrât sã debu-teze editorial cu un volum de prozã scurtã. Obtuzitatea ºi rezerva criti-cii când vine vorba despre receptarea unor astfel de culegeri l-ar fi în-demnat pe oricare „începãtor” sã caute o metodã cu ºanse mai bune dea se face auzit. Autorul, posedând o siguranþã a condeiului aproape ne-verosimilã la un debutant, a câºtigat, totuºi, acest pariu. Volumul sãu,despre care sper cã este doar primul dintr-o serie lungã de cãrþi care sãmã bucure cel puþin la fel de mult ca Oameni, reprezintã o surprizã deproporþii. Povestirile lui Mateiu, adevãrate bijuterii literare – adoptând,pe lângã manierismul deloc epatant, mici incursiuni psihologice –, for-meazã un volum proaspãt, revigorant, promiþãtor ºi, din aceste motive,demn de toatã atenþia.

Despre un cristian ºi Mihai Mateiu

31

Kovács Keve János

33

DESPRE MARTA PETREU. Încerc de olunã sã scriu despre cartea Martei Petreu, dartrãiesc o senzaþie acutã de neputinþã: totul mi-eatît de limpede, totul se aºeazã atât de clar într-un sistem de valori poetice, încît aproape nupot spune nimic despre Apocalipsa dupã Mar-ta. De regulã, mi se întîmpla asta doar în faþacãrþilor rotunde, a cãrþilor împlinite, a volume-lor care îºi conþin, în sine, propriul comentariu.Patru nume grele ale literaturii noastre, nici u-nul aparþinând vreunui poet, consemneazã sta-tutul excepþional al poeziei Martei Petreu, toatecele patru embleme de înaltã apreciere avândca numitor comun o îmbrãþiºare evaluativã nua uneia sau alteia dintre cãrþile autoarei, ci între-gul edificiu liric al poetei. Nicolae Manolescu:„Logica liricã a Martei Petreu stã pe un strat desenzualitate, elogiul creierului se aliazã cu nos-talgia cãrnii. Sub aparenta claritate intelectualãa versului, pulseazã viscerele.“ Nicolae Breban:„Poezia Martei Petreu triumfã într-una din celemai radicale expresii lirice ale artei postbelice.“Norman Manea: „Marta Petreu se adreseazã Au-toritãþii Supreme direct, fãrã intermediari, înmaniera Vechiului Testament, dar nu ca supusã,ci rãzvrãtitã, renegatã, respinsã. Ea este uneori oEvã expulzatã, dar princiarã totuºi, iar junglacare i-a fost datã ca împãrãþie terestrã este singu-ra pe care ºi-o revendicã drept patrie plinã deprimejdiile privilegiate ale cunoaºterii. Kafka

Replay @ Forward

Ioan Moldovan

Ioan Moldovan

34

numea aceastã conºtientizare... naºtere. Ade-vãrul naºterii de sine transcende suferinþa.Marca adevãratei poezii, a adevãraþilor poeþi.“Mircea Zaciu: „Într-o luminã rea, a «soareluinegru», se înfruntã o conºtiinþã insomniacã,devoratã de nimicnicie, cu Tatãl devorator.Discursul abstrus al poetei atinge pragul celmai înalt, întîlnindu-se cu negaþia-afirmaþiedin Ascetica lui Kazantzakis ºi, nu în ultimãinstanþã, continuînd «rãfuiala» din Psalmiiarghezieni. Sub zgomotul ºi furia discursivã apoemelor bãnuim însã apele freatice ale celeimai fierbinþi dragoste...“. Sunt prinse aici mari-le linii de forþã ale poeziei Martei Petreu: inte-lectualitatea ardentã ºi pulsiunea senzitivã acorpului uman/ poetic, radicalismul ideatic alviziunii, drama feminitãþii rãzvrãtite în rãzbo-iul cunoaºterii, discursivitatea „tezistã“ a con-ºtiinþei stigmatizate de nimicnicia omului înlumea unui Pater absent etc. Mai þinutã în frâuîn volumele de început ( Aduceþi verbele,1981; Dimineaþa tinerelor doamne, 1983),mult eliberatã în Loc psihic (1991), de-a drep-tul efrenatã începând cu Poeme neruºinate(1993) ºi continuând cu Cartea mîniei(1997), Apocalipsa dupã Marta (1999), Fa-langa (2001) ºi Scara lui Iacob (2006), ofurie fãrã oþiu devasteazã „locul psihic“ al poe-mului, într-un spectacol frisonant al etalãrii fe-roce a peisajelor gândirii incapabile sã se îm-pace cu marea, definitiva, blestemata rupturãdintre real ºi ideal, dintre luciditate ºi iluzie,dintre suma pierderilor existenþiale ºi nostal-gia unei imposibile mântuiri ori mãcar seninã-tãþi, fie ea ºi crispate, cum ar fi spus René Char.Un Psalm târziu, al bântuirii ºi al rãzvrãtiriitrufaºe, sugereazã procesul prelungit ºi fãrãtermen de încheiere, al judecãþii sufletului cu„sarea din sînge“: „Se întinde în mine ºi-mi lo-cuieºte gândirea/ aºa/ cum se-ntinde cerul ºiacoperã lumea/ Mã bîntuie-n somn ºi mã bîn-

Replay @ Forward

35

tuie ziua/ este ideea mea fixã este sarea dinsînge e bezna/ ªi nu-l pot cuprinde cum nucuprind luna// Sunt o fiinþã umanã: femeie/Tatã din cer: tu nu mã atinge/ Nu mai am milãnu am rãbdare mi-a perit umilinþa:/ inimamea este grea ca o casã de fier/ ºi închisã// ªice este aceea: iubirea?// Tatãl nostru din ce-ruri. Mamã neagrã þãrînã:/ albastru/ cerul în-chide în sine globul terestru// Se întinde înmine ºi-mi locuieºte gîndirea/ aºa/ cum se-n-tinde cerul ºi acoperã lumea/ Mã bântuie-nsomn ºi mã bântuie ziua/ este ideea mea fixãeste sarea din sînge e bezna// Sînt rea. Sîntsubþire./ ªi-ncã mã mai rabdã pãmîntul/ Um-blu pe cîmpuri cu iarbã/ numãr peºtii din rî-uri/ vîntur colb vîntur pleavã/ ªi mã scald înmînie ca un vultur în vânt// Tatã din cer/ ma-mã þãrînã:/ sînt aproape asemenea vouã/ ºi cao hainã lucratã cu stele mã-nveºmîntã cruzi-mea// Sînt o fiinþã umanã: femeie/ el e ideeamea fixã este sarea din sînge/ ªi doare“.

O stare exclamativã dureazã în toatãpoezia Martei Petreu, un „Oho“ interjectiv a-pare când ºi când in relieful lunar al poe-melor, asemeni cavitãþii lãsate de un corp rã-tãcitor în urma impactului petrecut într-unmoment de neprecizat, dar este o interjecþieseacã, consemnativã, lipsitã de istericul semnal exclamãrii, ca o siglã într-o limbã moartãvorbind despre însuºi faptul muririi. PoeziaMartei Petreu este ea însãºi expresia unuipathos care se afirmã pe sine la modul obiec-tiv ºi rece dar care, în planul subtil al supraîn-þelesurilor, rezumã ºi oculteazã într-un fel gro-zãvia sângeroasei poveºti a arderilor de tot.

36

Catherine Durandin, deopotrivãscriitoare ºi istoric specializat pe pro-bleme de istorie contemporanã româ-neascã, în colaborare cu Guy Hoedts,a îmbogãþit prin cartea MoarteaCeauºeºtilor- Adevãrul despre o lovi-turã de stat comunistã, iniþial apãrutãîn anul 2009 la Editura Bourin, dejavasta bibliotecã dedicatã elucidãriimultiplelor aspecte ale Revoluþiei

române din decembrie 1989. Graþietraducãtoarei Marina Mureºanu Io-nescu, profesoarã la Facultatea de Li-tere a Universitãþii “Alexandru IoanCuza din Iaºi”, cartea se aflã azi ºi ladispoziþia cititorilor români, fiind edi-tatã în colecþia Istorie contemporanãa Editurii Humanitas.

S-a scris mult despre ceea ce s-aîntâmplat în decembrie 1989 ºi înprimele luni ale anului 1990 în Ro-mânia. Nenumãrate au fost ºi modu-rile în care au fost catalogate, etiche-tate, definite evenimentele de la sfârºi-tul anului 1989 din þara noastrã. În2004, în cartea Decembrie ’89- Decon-strucþia unei revoluþii (Editura Poli-rom), Ruxandra Cesereanu întocmeaun inventar aproape exhaustiv allucrãrilor pe aceasta temã, dar ºi al ter-menilor , mai mult sau mai puþin in-spiraþi, unii chiar ironici sau exotici,utilizaþi pentru a surprinde într-o for-mulã cât mai sinteticã respectivele e-venimente. Era limpede încã de atun-ci cã numãrul gazetarilor, ba chiar ºicel al politologilor ce s-au aplecatasupra Revoluþiei române e ceva maiconsistent decât cel al istoricilor pro-priu-ziºi. Cei mai mulþi contributoriinsistau asupra aspectelor bizare,nelãmurite, controversate ale revo-luþiei încâlcite cum o numea într-ocarte Nestor Ratesh, spre a avansa a-

Explorãri

Mircea Morariu

Moartea Ceauºeºtilor -Adevãrul despre o loviturã de stat comunistã

de Catherine Durandin cu participarea lui Guy Hoedts

Explorãri

37

poi propriile lor ipoteze. În loc sã fielãmurite tainele lui decembrie 1989 s-au amplificat, neînþelesurile lui s-aumetamorfozat, vorba lui Lucian Blaga,în neînþelesuri ºi mai mari, iar rãs-punsurile reale ºi definitive continuãsã se lase aºteptate.

Nici Catherine Durandin, secon-datã de colegul ei de la INALCO, GuyHoedts, nu izbuteºte sã soluþioneze încartea Moartea Ceauºeºtilor - Ade-vãrul despre o loviturã de stat comu-nistã problema. Sintagma loviturã destat comunistã, conþinutã în subtitlullucrãrii, e relevantã însã pentru opiniaºi teza autorilor. De fapt, cred ei, în de-cembrie 1989 a avut loc o loviturã destat controlatã de o seamã de comu-niºti dar ºi de militari cu grade înaltenemulþumiþi de regimul lui NicolaeCeauºescu ºi fascinaþi de reformelegorbacioviste care, cu complicitateavârfurilor Securitãþii, dar ºi cu binecu-vântarea Moscovei, au gãsit de cuviin-þã sã profite de nemulþumirea popula-rã ºi de miºcãrile de stradã începute laTimiºoara ºi continuate în alte oraºeale României ºi în primul rând la Bu-cureºti spre a-l înlocui pe NicolaeCeauºescu din fruntea þãrii ºi a par-tidului comunist. Feluriþii complotiºti,unii cu stagii în ilegalitate, alþii cu stu-dii la Moscova, o a treia categorie foºtidemnitari comuniºti cu înclinaþii pro-sovietice, înlãturaþi din posturile dedecizie de Nicolae Ceauºescu, nu segândeau nici o clipã sã schimbetraseul comunist al istoriei româneºti,insistau pentru menþinerea þãrii întoate structurile Pactului de la Var-ºovia ºi nu puneau nici un momentsub semnul întrebãrii fidelitatea faþãde Uniunea Sovieticã. În bunã parte,de fapt, în cea mai mare parte, pla-

nurile le-au reuºit, a izbândit ceea ceIon Caramitru, unul dintre partici-panþii activi la evenimente, numeºte,revoluþia lor în vreme ce revoluþiarealã, revoluþia strãzii s-a încheiat vi-neri, 22 decembrie, puþin dupã ora12, odatã cu fuga lui Nicolae ºi aElenei Ceauºescu (cf. Mircea Morariu- Cu Ion Caramitru de la Hamlet laHamlet ºi mai departe, Fundaþia Cul-turalã “Camil Petrescu” & Revista Tea-trul azi, Bucureºti, 2009). ªi s-a înche-iat, crede Caramitru, cu un eºec.

Moartea Ceauºeºtilor - Adevãruldespre o loviturã de stat comunistã eo carte de popularizare, scrisã mai de-grabã pentru uzul cititorului occiden-tal ce gãseºte în ea un convenabil re-zumat al faptelor. Catherine Durandinîºi foloseºte pe deplin talentele descriitoare, scrie o poveste coerentã, ar-gumenteazã convingãtor însã nu pro-duce revelaþii. Lucrarea e, în egalã mã-surã, îndatoratã stilului jurnalistic, areo anume alerteþe care faciliteazã lec-tura. Neîndoielnic, cartea surprindecadrele generale ale problemei, ca ºicondiþiile în care s-a petrecut Re-voluþia românã, ca ºi o seamã de eveni-mente ce au premers-o, de la cele pe-trecute în 1977 în Valea Jiului la ceeace s-a petrecut la 15 noiembrie 1987la Braºov. Insistã asupra dinamicii re-laþiilor româno –americane dar ºi araporturilor româno-sovietice dinanii ‘80 ai secolului al XX lea. Formu-leazã puncte de vedere. Nu face însãfoarte mare caz de detalii. Astfel, maitoþi colaboratorii ori fidelii lui NicolaeCeauºescu, din diversele etape ale“epocii” sale, sunt numiþi simplu ( sim-plificator?) consilieri fãrã a li se preci-za riguros funcþiile. Consilieri ar fi fostatât Ion Gheorghe Maurer cât ºi Emil

Mircea Morariu

38

Bobu sau Tudor Postelnicu. Ceauºes-cu însuºi e prezentat drept prim- sec-retar al partidului, când se ºtie foartebine cã una dintre primele sale griji,încã de la înscãunarea definitivã dinvara lui 1965, la Congresul al IX lea, afost aceea de a schimba numelefuncþiei sale pe linie de partid în acelade secretar general, poate un primindiciu al distanþãrii de predecesorullui, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Arma-tele sovietice au pãrãsit România în1958, dar consilierii sovietici au mairãmas ceva vreme în þara noastrã.Catherine Durandin scrie cã Scân-teia, organul de presã nr. 1 al partidu-lui, ºi-ar fi schimbat numele în Adevã-rul încã din ziua de 22 decembrie1989. Realitatea e cã ziarul s-a numitvreo trei zile Scânteia poporului, nu-mele de Adevãrul apãrând pe piaþãde abia la 25 decembrie. Primul ziarliber a fost Libertatea, fosta Infor-maþia Bucureºtiului. Doina Cornea ademisionat din FSN în ianuarie 1990

ºi nu la 23 decembrie 1989, cum ero-nat susþine Catherine Durandin. Ele-vii ºi studenþii fuseserã trimiºi antici-pat în vacanþã încã din 18 decembrieaºa încât profesorii devotaþi ori obli-gaþi sã susþinã “cauza ceauºistã” numai prea aveau în faþa cui sã þinã pre-legeri pe linie, nici la Satu Mare, nicioriunde altundeva în þarã. E deja noto-riu detaliul cã între FSN care în varalui 1989 trimitea un prim mesaj la Ra-dio Europa liberã ºi Frontul SalvãriiNaþionale din decembrie acelaºi annu existã nici o legãturã, scrisorile dinvara - toamna lui 1989, difuzate peunde scurte, aparþinându-i universita-rului bucureºtean Alexandru Melianº.a.m.d. Cred cã o soluþie la îndemânãpentru evitarea unor astfel de erori cepar mai grave în ochii cititorilor ro-mâni, oricum mai familiarizaþi cu su-biectul, ar fi ca editurile româneºti sãsolicite sprijinul unor istorici româicare sã exercite un control ºtiinþificcalificat asupra traducerilor.

39

LIMBAJE

Dacã poetul mare nu e obligatoriu ºi paradigmatic, poetul para-digmatic e musai mare. Astfel crede Marin Mincu în antologia comen-tatã O panoramã criticã a poeziei româneºti din secolul al XX-lea (dela Alexandru Macedonski la Cristian Popescu), Ed. Pontica, 2007. Celpuþin în cazul celor „cinci mari poeþi” care, în secolul al XX-lea, „vorrescrie «eminescianismul», transformându-l în cinci limbaje poeticediferenþiate, în funcþie de cerinþele disjuncte ale manifestãrii discursu-lui poetic modern ºi postmodern” (12, id. urm.). Sã mã corectez: suntcinci limbaje, în douã – sã le spun cum?, curente: modern ºi postmodern.Limbaje-paradigmã, limbaje paradigmatice? În fine, da.

Eminescu a fãcut „un salt prea brusc”, constatã Mincu, producândo rupturã, dar o rupturã la întârzierea literarã care nu mai este aici evi-denþiatã. „El a sintetizat sau a descoperit, a reluat sau a anticipat – evi-dent la modul ideal – aproape toate motivele ºi direcþiile, toate obsesiileºi aspiraþiile, toate viziunile ºi sentimentele, astfel cã toþi poeþii ce-iurmeazã sunt într-un fel sau altul eminescieni.” Eminescu e, va sã zicã,poetul deplin, poetul total(itar), sincronic, reperul absolut, Alfa ºiOmega ale poeticitãþii româneºti, care avanseazã, aidoma circulaþieisangvine, prin el, ca ºi prin restul poeþilor români din orice vreme. ªiasta nu e de ajuns. Eminescu e duhul veºnic al literaturii române, asta arfi ideea, în premisã ca ºi în concluzie. „S-a ajuns la situaþia paradoxalã cãtot ce nu putea fi înglobat sau integrat unei posibile tradiþii emines-ciene a fost respins violent ca lipsit de organicitate.” (13) Eu cred, însã,cã nu paradoxalã, dar dogmaticã e situaþia.

Criterion

Marian Victor Buciu

Limbaje ºi metodã poeticã

Marian Victor Buciu

40

Dar sã urmãresc gândirea speculativã, ipoteticã, despre istoriapoeticitãþii noastre. „Spre deosebire de Bacovia, poeticile lui Arghezi,Blaga ºi Ion Barbu dau prioritate, mai mult sau mai puþin, materialuluilingvistic. (…) Poate într-o proporþie mai redusã în cazul lui Blaga (…)Numai Bacovia ºi Nichita Stãnescu reuºesc sã depãºeascã bariera limba-jului.” (16-17). Confuz. Existã termeni care disting ºi stabilesc raporturiîntre nivelurile limbajului: mesaj ºi expresie, semnificat ºi semnificant.Literatura este (în) limbaj. Barierele sunt tot aici. Barierele de intrare ºiieºire din limbaj înfiinþeazã ºi desfiinþeazã poetul ºi poezia, atâta tot. Sãnu trec înainte fãrã a constata omogenizarea, aici, a poeticilor lui Arghe-zi, Blaga, Barbu, Sunt poetici care dau prioritate – dacã asta vrea sã spu-nã M. Mincu – expresiei, semnificantului, stilului sau scriiturii. Mi-e greusã trec peste diferenþele conceptuale ori terminologice. Dar e evidentcã sunt alãturaþi poeþi altfel distanþaþi în atâtea privinþe: paradigmã, mo-del, formulã, eu poetic, discurs poetic. Deodatã, cei trei sunt întretãiaþiîn „materialul lingvistic”, diferit, dar egal de exhibat.

Bacovia e „precursor” (35, id. urm.) ºi pentru Generaþia rãzboiu-lui (Gruparea „Albatros”), la care „limbajul se prozaicizeazã”. Poe-ticitate, egal prozaicitate, va sã zicã. Opþiunea pentru întâietatea limba-jului poate fi parþialã, doar pentru un registru discursiv. „Postblagieniicultivã cu predilecþie registrul solemn, având o încredere adamicã înlimbaj.” (41) E vorba de limbaj primordial, pur. Însã e el metaforic saudirect, automat sau lucid? E vorba, totuºi, de încredere adamicã în lim-baj ºi nu de limbaj adamic. O tratare pozitivã, afirmativã a limbajului. Eadevine ºi negativã, la Bacovia ºi bacovieni, îndepãrtaþi de limbajul pecare totuºi îl folosesc.

N. Stãnescu nu depãºeºte limbajul nici atunci când scrie (cu)necuvinte. Necuvinte e doar un cuvânt inventat, mai puþin stridentdecât anticuvinte. Lexicul are cuvinte care neagã elemente ale existen-tului, dar autonegaþia cuvintelor vrea sã instituie o negare a unei poeti-ci ºi o impunere a alteia. În aceastã situaþie, limbajul nu e închis în sine.Poetul necuvintelor opereazã „schimbarea limbajului” (585), compor-tându-se pasiv în discurs sau scriiturã. Se lasã „vorbit de limbaj” (590, id.urm.). Îi mutã limbajului limitele: „a aborda limbajul poeziei lui NichitaStãnescu înseamnã a atinge esenþa tragicã a umanului”. Mai simplu spus,poetul are o atitudine neîncrezãtoare faþã de limbajul de care se folo-seºte. Nu e o atitudine personalã, ci categorialã. Din aceastã atitudineporneºte performarea.

Constatarea cã la Virgil Mazilescu existã „încercarea sisificã de atrece dincolo de pragul limbajului” (764) trebuie înþeleasã, ca ºi la N.

Limbaje ºi metodã poeticã

41

Stãnescu, drept o tentativã de comunicare prin limbaj deopotrivã însens unic ºi larg.

Despre autorul Daciei Fënix, Mincu scrie cã „în mod instinctiv,Ion Gheorghe reface experienþa cea mai modernã a poeziei europene,am putea spune experienþa tragicã a limbajului” (616). La el „limbajulpoetic nu informeazã ci învãluie” (617), e ambiguu. Ion Gheorghe nureface (lucid, metalingvistic), trebuia spus cã face ºi el, face în felul sãu.Cât priveºte folosirea de un limbaj învãluitor, ambiguu, aceasta rãmânetot o atitudine categorialã. Personalizarea sau performarea urmeazã a fiatestate sau detestate.

La M. Sorescu se constatã cã existã un „Limbaj specific”, dar o „vizi-une existenþialã universalã” (652), aºa cum se cere în era globalizãrii,ceea ce vrea sã explice succesul traducerii poetului. Observaþia rãmânebanalã: limbajul e sau nu potrivit. Sorescu are un limbaj (specificul e alpoetului, nu al limbii) potrivit orizontului de lecturã universal. El facepoezia omului universal. Un loc comun ºcolãresc, ºi nu de ºcoalã poeti-cã ºi criticã, este ºi acela cã „Stilul sorescian e un mod ironic de a vedealumea” (649). Toþi poeþii deþin un limbaj, sunt deþinuþi de acest limbaj,depinde ce ºi cum se elibereazã din el. Ori cu el.

METODÃ POETICÃ

Iatã sinteza discursului despre metoda poeticã: „Existã o metodãpoeticã blagianã dedusã din viziunea expresionistã a poetului ºi filoso-fului; existã o metodã poeticã barbianã inclusã unei explorãri textualis-te ºi textualizante a discursului; existã o metodã poeticã bacovianã ce senutreºte din autolivrarea eului poetic; existã o metodã poeticã arghe-zianã ce face accesibile materiile impure ale tuturor compartimentelorlimbii ºi existã o metodã poeticã stãnescianã bazatã pe poetica postmo-dernistã a necuvintelor.” (13, id. urm.)

Stupefiantã îmi apare aserþiunea cã „metoda poeticã macedon-skianã îºi adjudecã treptat o influenþã cataliticã cu bãtaie mai lungãdecât cea eminescianã”, în pofida faptului cã Mincu, dintr-o candidãprudenþã, noteazã cã nu face „o ierarhizare axiologicã” (14). Dar ºi aºase contrazice, vãzând în Eminescu modelul poetic (ºi nu numai, chiar li-terar în genere) atemporal.

Pe ce cãi (metodã vine de la meta odos, dupã cale) îl poartã paºiipe poetul L. Blaga? „Nici metoda expresionistã, la care aderã sincronicBlaga, nu înseamnã – în context autohton – o realã recuperare a eului

Marian Victor Buciu

42

poetic.”; „metoda expresionistã – a amplificãrii eului pânã la plasticastrigãtului – conduce la dispersia în supraindividual” (15). Curioasãaceastã respingere a expresionismului (practicat la debut de poetulMincu), pe criteriul creãrii unui eu cât mai profund, probabil demiur-gic, romantic. Acest refuz intrã în contradicþie cu ceea ce Mincu noteazãîn alt loc despre „însuºirea metodei expresioniste”, ca noutate a Poeme-lor luminii (238). Dar ºi aici, la început, el admite cã apare „o adevãratãrupturã faþã de poetica tradiþionalistã dominantã” (15). Ruptura nu paresuficientã. Mincu vrea ceva mai profund decât ruptura. Dar ce poate fimai radical decât o revoluþie poeticã? Sã vedem, însã, încotro mergepoetica lui Bacovia. „Abia metoda bacovianã înseamnã ceva cu totulnou faþã de Arghezi, Blaga ºi Ion Barbu.” (17) Noul, cum se vede, Mincunu-l leagã de rupturã. Nesigurã e încadrarea lui Radu Gyr ºi Al.Philippide, „Dar esenþialã e metoda poeticã.” (178) Metoda poeþilor dinGrupul suprarealist român e… „oniricã” ºi îi apare „mai avansatã” decâta cerchiºtilor „neoclasicizanþi ºi neoromantici”, „întârziaþi nejustificat”cu „resurecþia baladei” (31).

Conceptul de experimentalism, preluat „de la italieni”, esteextins, devine „o adevãratã categorie tipologicã de creaþie ºi de cunoaº-tere, ce instituie o altã atitudine epistemologicã ºi face din metoda ex-perimentalistã o marcã a creativitãþii agonale” (23). Numai cã, imple-mentând experimentalismul în poezia româneascã, Mincu decade uºor,crezând cã avanseazã, în protocronism: „cãci poezia româneascã se a-flã prin Tzara chiar la originea înnoirilor ºi cãutãrilor europene” (39).

Atent, metodic, în definirea onirismului, continuat de Dimov, esteMincu atunci când îl citeºte, parafrazant, pe Ion Barbu. „Metoda oniricãvizeazã o «infrarealitate», cum spune Ion Barbu, prin intensificarea halu-cinatorie a realului ºi forþarea acestuia sã se ofere ca un «obiect» «la fel dereal» ca realitatea visului.” (435) Calea sa de înþelegere a lui Dimov este,însã, distorsionantã. „Metoda lui Dimov derivã din substituirea dicteuluisuprarealist cu «fantezia dictatorialã» despre care vorbeºte HugoFriedrich ºi din orientarea acestei moderne modalitãþi poetice cãtreconstrucþia structuralã.” Cred cã nu e bine spus fantezie dictatorialã.Visul nevisat, creat lucid, direct din cuvinte, respinge dicteul ºi dictatu-ra. Zadarnic vrea Mincu sã-l includã pe poet (cum face ºi cu Mazilescuºi alþi onirici) la suprarealiºti. Nu þine. Speculaþia sa, vreau sã spun, nuþine. Cât despre „cãutarea unei noi metode poetice, sau mai precis, aunor noi cãi de accedere la scriiturã” (62), la Dimov, nu de cãutare tre-buie vorbit, ci de gãsire: atât teoreticã (articole, eseuri, recenzii, intervi-uri), cât ºi propriu-zis poeticã. Pariul poetic a funcþionat pascalian: n-ar

Limbaje ºi metodã poeticã

43

fi cãutat dacã n-ar fi gãsit deja. Mincu îi recunoaºte acum lui L. Dimovimportanþa, dar nu-i cunoaºte demersul, discursul teoretic ºi poetic. Ci-tesc la Al. Philippide: „Mai târziu, aceastã metodã oniricã a fost fructifi-catã de cãtre un Leonid Dimov, în direcþie proprie. Onirismul luiPhilippide este o cale autonomã de acces la cunoaºtere, instituitã pe cãiinfrarealiste, independente de romantism ºi suprarealism, dupã cum su-gerase deja Ion Barbu.” (310-311) Foarte aproape de adevãr, mai ales cuaplicaþie la Dimov. Mincu nu menþioneazã renegarea onirismului lui Di-mov, în poezie, ºi Þepeneag, în prozã, susþinutã de o întreagã grupare,ca poeticã diferitã de romantism ºi suprarealism. Alãturi de alþi criticioportuniºti faþã de ideologie s-a aflat ºi Philippide, pe moment conver-tit la „visul comunist”.

Geo Dumitrescu îi impune lui Mincu prin „metoda prozaicã”(466). Dar ºi prin „gradul zero (!) al autenticitãþii” (468). Vrea sã spunãexact invers, cã autenticitatea existã în cel mai înalt grad. Fireºte, într-oparte a poeziei. Pe altele, le þine ascunse, ca pe cealaltã faþã a lunii.

Cu ªtefan Aug. Doinaº este nu doar neatent, dar nedrept ori neîn-þelegãtor. κi acoperã singur ochii cu care citeºte utopic „desuetudineametodei sale” (528), de poeta faber (531). Ar fi putut, dacã avea voinþãcriticã, sã descopere prea uºor în Doinaº un critic, eseist ºi poet cu oconcepþie sincronistã despre poeticitatea integralã (în fond, premisaacestei antologii comentate), complexã, avizatã, personalã.

„Metoda lui Nichita Stãnescu este autosemnificantã ºi autoreferen-þialã…” (586). Al doilea termen, autoreferenþialitatea, propriu unei poe-tici a antimimesisului, textualiste, a autoproductivitãþii limbajului, apare– fapt fireºte curios – tocmai acum, ºi încã la un poet considerat în des-cendenþa lui Bacovia ca depãºind ceea ce numeºte barierele limbajului.

La M. Sorescu, în La Lilieci, reþine, „Metoda” „poeziei oraleautoreferenþiale” (650), unde, dintre cele trei cuvinte subliniate,ultimele douã sunt inadecvate: oralitatea e scripturalã (imitatã, prelu-cratã, nu transcrisã), dar mai ales ultimul cuvânt trebuie citit exact pedos: poemele sunt referenþiale, reprezintã, prin metoda mimesisului,cronotopii unei istorii ºi ai unui spirit.

La M. Ivãnescu, nu poate identifica nimic sub sintagma imperso-nalã metodã poeticã personalã, potrivitã ºi altora, dar nimãnui în spe-cial.

În cazul lui Vasile Vlad, Mincu confundã metoda cu modelul:„suprarealismul ca metodã practicã”, „modelul suprarealist”. Vlad „nueste încã un textualist”. ªi cum ar mai putea fi? Textualismul lui R.Roussel nu se trage din poezia (destructurantã), ci din pictura suprare-

Marian Victor Buciu

44

alistã (orice picturã structureazã). ªi tot despre Vlad, Mincu spune cã„scrie o poezie experimentalistã (…) corespunzãtoare unei poetici de-duse din deformarea sintaxei ºi viziunii”, ceea ce înseamnã a-l îndepãr-ta de dicteul automat ºi hazardul obiectiv, descoperindu-i-se operaþiicomponistice în fond comune: ce poet nu-ºi lucreazã sintaxa ºi perspec-tiva?

Cu Daniel Turcea terminã rapid sub aspectul metodei: „metodãentropicã”, iatã ce descoperã la autorul volumului oniric Entropia. Iarîn Epifania metoda devine epifanicã, probabil.

În cazul ºaptezecistului Adrian Popescu, prin „esoterismulmanierist”, „metoda sa are reticenþa rostirii directe”. Poetul „a creat unstil ºi o manierã (în sens pozitiv) ce s-au reþinut înscriindu-se împreunãcu alþi echinoxiºti în acþiunea de transformare a poeticitãþii postbelice”.Dacã este aºa, de ce despre el ºi colegii echinoxiºti din seria sa ni sespune în alt loc cã rãmân în afara paradigmelor, modelelor, formulelor?

L. I. Stoiciu, posesor al unui discurs poetic „original”, nu e textua-list, ci are o „metodã” „mult mai eficientã”, „oralitatea scriiturii”, faptcare-l înscrie în „poietici noi”. Cred cã personalizeazã o poeticã, dinperspectivã stilisticã, deja cunoscutã pe cale expresionistã ºi epic-me-tonimicã.

Metoda este asimilatã modului în cazul lui Ion Mureºan, care „sesitueazã de la început în interiorul modului sãu, sau, mai precis, în inte-riorul metodei textualiste”. Citindu-l, „dispare orice urmã care sã indiceapartenenþa la o metodã sau la un curent poetic diacronizat”. Metoda fã-rã metodã, deci. Acesta ar fi ºi idealul sincronicitãþii poetice.

Aurel Dumitraºcu are ºi el „un nou mod (…) de a concepe actulpoetic”, dar acest mod nu mai devine metodã. Bogdan Ghiu are „me-todã” ºi puteþi citi ce ºi cum este „aceastã metodã”. Metoda nu ajunge.„Cãci dacã prin textualiºti avem metoda, acum (prin nouãzeciºti, n.MVB) avem substanþa.” (1125) Trebuie abandonatã metoda? E ea desti-natã sã existe doar ca metodã? ªi dacã textualismul este metodã fãrã sub-stanþã, de ce atâta tevaturã criticã în jurul lui?

Metoda textualistã sau a textualizãrii sau a textuãrii este nu doarrelevatã, dar trece ºi drept revelatoare, în antologia comentatã. Mincuînsuºi trece în ochii slab vãzãtori, dacã nu de-a dreptul acoperiþi, aiunora, drept un teoretician, chiar un inaugurator, al ei. Posibil, dar înfelul sãu, ºi abia în 1980. Sã citim, sã reflectãm ce-i ºi cu textualismul luiMincu, aºa cum apare în aceste pagini (în cele anterioare, prin lecturãcomparativã, poate mã voi întoarce altãdatã).

Limbaje ºi metodã poeticã

45

Ion Barbu produce o „bruscã mutaþie anticipatoare; eul poeticeste retras definitiv ca modùl posibil al discursului, fiind substituit de oinstanþã textualã suveranã ce dicteazã doar acele permutãri sintactice ºiprozodice, incluse în legile interne ale textualizãrii” (15). Dispare eul, înloc sã se interiorizeze. Chiar dispare? Instanþa suveranã nu este un euautonom, absolut, aplicând dicteul neautomat, prin legislaþia scriiturii?Mincu pare a o substitui legislaþiei visului, a lui Dimov, care este simul-tan ºi una a scriiturii, a textului, cum l-a convins Þepeneag pe co-oniri-cul estetic-structural. Dar asta e altceva. Sã revin la acest volum. Maiexact la Ion Barbu. „Metoda textualizantã barbianã reprezintã punctulde maximã avansare al cãutãrilor autohtone ºi europene la data publi-cãrii Jocului secund, ceea ce indicã nivelul ridicat al evoluþiei poetici-tãþii româneºti în ansamblu.” (16) Nu e ciudat cã retragerea eului perfor-meazã superlativ la Ion Barbu, dar nu ºi la Arghezi ºi Blaga? Pãrea cã-neul poetic se aflã poeticitatea însãºi. Dar, nu, nu eul, ci instanþa care-leliminã deþine controlul. Cu elan protocronist – activat ºi alteori –, IonBarbu este vãzut ca poetul român care anticipeazã practica semnifican-tã de la Tel Quel (16). S-o luãm tel quel, sã n-o luãm tel quel? Mi se parecel puþin curios ca în Europa, cu ºi fãrã graniþe ferme, cineva sã anti-cipeze ºi sã nu se afle. ªi chiar sã se fi întâmplat, cel anticipat cum sã sesimtã faþã de anticipatorul rãmas obscur? E cazul sã rãmânem la fermen-tãrile întâmplate, nu virtuale. Apoi, propuneam un alt punct de pornire,sincron – istoric – cu Ion Barbu: Raymond Roussel. Fiecare cu linia sadescendentã, pe o arie mai micã sau mai mare, dar recunoscutã. M.Mincu crede cã textualismul poetic optzecist, fãrã conºtiinþã teoreticã,e o „încercare experimentistã”, „o emulaþie în descendenþã barbianã” ºinu telquelistã (16). De acord, dar ºi cu consultarea numiþilor textualiºti,probabil unii barbizaþi, alþii telquelizaþi, iar alþii ºi una ºi cealaltã, în pro-porþii variate.

Sursa internã, a lui Ion Barbu, nu-i e suficientã nici lui M. Mincu.„A. E. Baconski e mai degrabã un poet textualist în volumul Cadavre învid, anticipând cu un deceniu apariþia textualiºtilor optzeciºti. El areintuiþia viziunii textualizante, în marginea filosofiei textului a luiJacques Derrida.” (552, id. urm.) Baconski ºi Derrida? Nu e ceva preaipotetic sau prea speculativ? Derrida ferment filosofico-poetic în Ro-mânia care abia îºi începea dezgheþul prin falacioasa liberalizareceauºistã? „Chiar dacã, în mod paradoxal, mulþi dintre optzeciºti se re-vendicã de la viziunea oniricã a lui Dimov, este important sã recunoaº-tem cã modelul baconskian a jucat un rol esenþial în adoptarea poeti-cilor textualiste apocaliptice.” Nu mã încumet sã discut acum textualis-

mul apocaliptic, care la M. Mincu probabil cã substituie expresionismulspiritual, religios, apocaliptic. Pentru mine text înseamnã autonomizarea scriiturii în raport cu ce este dincoace ºi dincolo de textul ca atare.Apocaliptismul, în treacãt fie spus, rãmâne o formã de transcendenþã,de metafizicã. A. E. Baconski „contribuie esenþial la procesul de autono-mizare al poeziei noastre postbelice”. Ce înseamnã autonomizare?Poate nonmimetism? Emulaþie creatoare? Personalizare? Dar toate aces-tea, în gândirea poeticitãþii lui M. Mincu, nu înseamnã schimbare sauproducere de paradigmã, nici de formulã paradigmaticã.

Nu înþeleg, nici prin Mincu, ce vrea sã zicã, de pildã, „textuareagurghianã” (568). A lui Aurel Gurgianu, asta ºtiu, dar cum? Ce e textulpentru Mincu, mã tot întreb, ºi citesc tocmai la M. Sorescu ceva de felul:dacã e moarte e… text! (653). Dar moartea nu înseamnã eliminarea refe-rentului, nu înseamnã, adicã, autoreferenþialitate a limbajului.

(Fragment de studiu)

Marian Victor Buciu

46

47

La cutremurul din 1977, blocul în care se afla apartamentul lui GheorghePienescu se prãbuºeºte. Bãrbatul pierde tot ce a agonisit dupã mai binede douã decenii de muncã printre cãrþi, ca redactor ºi editor. Mii de paginide o incontestabilã valoare istorico-literarã – fiºe; caiete cu însemnãri;ciorne ale unor viitoare ediþii critice; cãrþi în ediþii princeps, cu dedicaþiiale autorilor lor; manuscrise; texte inedite aflate în pãstrarea domnuluiPienescu – se pierd pentru totdeauna .

*L-am cunoscut pe domnul Pienescu în urmã cu doi ani, când l-am vizitatpentru a-i lua un interviu despre meseria de „cãrþar” (de filolog care îngri-jeºte cãrþile altora). Atunci, dialogul nostru avea sã se transforme într-oconfesiune despre colaborarea Domniei Sale cu Tudor Arghezi. Nu am sã uit niciodatã privirea aprinsã a bãrbatului distins, semãnând cuun Don Quijote albit de senectute, care evoca prima întâlnire cu poetul:„– Dumneata pe cine cauþi? Întrebarea, rostitã de un glas care tãrãgã-na molatec cuvintele-n falset, dar bine articulate, venise de peste zã-plazul din stânga. Întorcându-mi privirea într-acolo, am rãspuns:– Pemaestrul Tudor Arghezi. ªi, poate cã am mai spus ºi cum mã cheamã ºicã vin din partea Editurii de Stat pentru Literaturã ºi Artã. Nu mai ºtiu.Pe mãsurã ce omul glasului tãrãgãnat, în falset, se apropia de zãplaz,au apãrut, rând pe rând, întâi un basc negru, umbrind o parte afrunþii; o pereche de lentile prinse-n rame negre; nasul; o mustaþã tunsãscurt, þepoasã; ºi lambinarea gulerului alb al cãmãºii – o lavalierã nea-grã. Fixatã-n ochii mei, privirea lui mã scruta pãtrunzãtoare, rece. M-am simþit, timp de câteva secunde, citit pe dinlãuntru. – Eu suntmaestrul acela. Dar te rog sã nu-mi mai zici aºa! Îi recunoscusem, de

Interviurile Familiei

cu Gheorghe Pienescu

„O amintire suavã ca mireasma pãduriiintrând înmuguritã-n primãvarã mi-a

dãruit-o colaborarea cu Doamna Cella Delavrancea.”

Interviu cu...

48

bunã seamã, chipul vãzut în multe fotografii ºi în portrete desenate, re-produse în ziare ºi reviste. ªi, totuºi, parcã nu era Tudor Arghezi, Poetulpe care mi-l închipuisem, citindu-i versurile ºi prozele, în adolescenþã, ºipe care continuam sã mi-l închipui.”Sau ultima întâlnire cu Tudor Arghezi, povestitã de interlocutorul meu cuo tandreþe melancolicã: „Tudor Arghezi zãcea pe o dormezã, copleºit deflacoane ºi de tuburi de perfuzii. Am îngenuncheat lângã dormezã ºi i-am luat mâna dreaptã în mâinile mele. Sprijinindu-se de tocul uºii,Mitzura i-a atras atenþia de trei ori, întrebându-l: – Tãtuþule, a venitdomnul Pienescu, ce vrei sã-i spui? Dupã a treia avertizare interogativã,Tudor Arghezi, neluându-ºi privirea întristatã din ochii mei, i-a rãs-puns: –Eu cu domnul Pienescu mã înþeleg pe calea îngerilor. I-am sãru-tat degetul mic, pe care îºi sprijinea mâna scriitoare, m-am ridicat ºi amplecat. ªtia cã moare ºi mã chemase sã-mi spunã rãmas-bun…”. La destulã vreme dupã întrevederea noastrã, domnul Pienescu a fost deacord sã-mi vorbeascã mai mult despre sine ºi despre munca sa, decâtdespre alþii sau munca altora. A fãcut-o cu delicateþe, cu timiditate ºi cu modestie, dezvãluindu-mi – înexclusivitate – câteva din secretele „religiei” pe care a slujit-o zeci de aniºi cãreia îi face acum o mãrturisire de credinþã.

*Anul acesta, în 19 martie, Gheorghe Pienescu a împlinit 86 de ani. S-a nãs-cut la Dorohoi, iar între anii 1946 – 1950 a urmat Facultatea de Litere ºiFilosofie din Bucureºti. Dupã absolvire, a lucrat la Editura de Stat pentruLiteraturã ºi Artã, la Editura Pentru Literaturã, la Editura "Minerva", laEditura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. A îngrijit ºi a coordonat apariþia unor cãrþi valoroase scrise de DimitrieCantemir, Vasile Alecsandri, A. I. Odobescu, Dinicu Golescu, IonAgârbiceanu, Ion Sava, P. P. Negulescu, C. Rãdulescu-Motru. A întocmit cu acribie ºi cu minuþiozitate de bijutier care lucreazã în fili-gran primele douãzeci ºi cinci de volume din ediþia criticã a scrierilor luiTudor Arghezi, publicate între anii 1962-1975 la Editura pentru Li-teraturã. Prietenia dintre Gheorghe Pienescu ºi Tudor Arghezi, intratã în mitolo-gia vieþii literare autohtone, a fost evocatã de interlocutorul meu într-undialog publicat în numãrul 2 din 2011 al României Literare.

*

— Ce le rãspundeaþi adulþilor când, în copilãria dvs., vã întrebau: „Ce vrei

sã te faci când vei fi mare?”

— Le rãspundeam, probabil cã spre hazul sau spre dezamãgirea orinecazul lor: birjar sau vizitiu. De ce birjar ori vizitiu? Pentru cã-mi plã-ceau ºi atunci caii, cum îmi plac ºi acum; poate pentru cã-n poveºtile pecare mi le spunea mama, caii erau niºte fãpturi nãzdrãvane care-l ajutau

Gheorghe Pienescu

49

pe Fãt-Frumos în luptele lui cu Zmeul-Zmeilor. ªi poate pentru motivul,mai terestru, cã-n târgul unde m-am nãscut ºi mi-am petrecut copilãria,cai aveau numai birjarii ºi vizitiii. Oricum, þin foarte bine minte cãprimul meu ideal a fost sã am un cal alb. Un ideal cu o micã poveste înadaos.

Locuiam pe vremea primului meu ideal, sã-i zic „idealul caluluialb", în Dorohoi, oraº din nordul Moldovei, capitalã a judeþului cuacelaºi nume, judeþ ºi oraº înghiþite nu de mult de judeþul Botoºani.Decãzut din rangul de capitalã de judeþ, dupã ce fusese, pe vremeacronicarului Ion Neculce, capitalã a „Þãrii de Sus", deci a norduluiprovinciei, decãzut ºi din rangul de municipiu, acordat de ultimulregim totalitar, Dorohoiul i s-a pãrut a fi, unui prieten al meu, arhitect,împreunã cu care l-am vizitat în fuga câtorva ore din anul 1990, „o locali-tate în curs de ruralizare". Totuºi, mie, având vie, ca mai toþi vârstnicii,amintirea întâmplãrilor din copilãria petrecutã acolo, atmosfera încãpatriarhalã, de bãtrân oraº provincial moldovenesc, aºa cum era ºiînainte de 1940, mi s-a pãrut nu numai plãcutã, dar ºi de nemodernizat(în sensul modernizãrilor româneºti contemporane). Iar faptul cã numai are, cum avea pânã nu demult, ateliere prelucrãtoare în cristaluriale nisipurilor fine din apele Jijiei, ateliere transferate la Botoºani, a con-tribuit desigur la o anumitã scãdere a nivelului de trai al dorohoienilor.Dar poate cã aceastã situaþie va constitui un stimulent pentru transfor-marea oraºului într-un centru al micii industrii meºteºugãreºti, de alecãrei produse are nevoie tot nordul Moldovei. Sã sperãm cã transfor-marea nu va duce ºi la invazia unei populaþii eterogene, care prinblocurile-tip, cenuºii, urâte, ce s-ar construi pentru a-i adãposti membrii,ar duce, ca într-alte localitãþi, la demolarea multor case vechi, cu stil, orila distrugerea florãriilor ºi a pomãturilor gospodãreºti, datând dedinainte de 1940. Rezistenþa spiritului organic local, tradiþionalist, a fostºi a rãmas atât de puternicã, încât, de exemplu, în vecinãtatea pomãtu-lui Casei memoriale George Enescu, distrus de oficialitãþi, mai exista ºiîn 2009 un teren agricol în pantã, grãpat ca ºi în 1937, când a trebuit sãpãrãsesc, împreunã cu pãrinþii mei Dorohoiul ºi sã ne stabilim laCernãuþi, pânã în 1940.

În acea primã copilãrie dorohoianã, pânã pe la cinci-ºase ani, amlocuit, chiriaºi, într-o casã proprietate a unei doamne pe numele eiBalasinovici. Doamna Balasinovici avea o fiicã, Ana, cãreia taicã-meu ºimaicã-mea ºi toþi stãinii de casa, de curtea ºi de pomãtul casei, toate treimari, îi ziceau „Duduia Anuþa", apelativ ce mi-a rãmas în amintire poatepentru cã duduia Anuþa mã þinea adeseori în braþe ºi mã mângâia zicân-

Interviu cu...

50

du-mi „Copilul meu! Copilul meu!" iar eu (în replicã) îi spuneam, submângâieri, inconºtient, desigur, „mamã", ceea ce irita împotrivã-i sensi-bilitatea maicã-mii, care nu admitea înstrãinãrile celor ce-i aparþineauneîndoielnic ºi nici confuziile, fie ºi formale. Duduia Anuþa mai avea ocalitate cu care-mi fura iubirea: îmi spunea adeseori poveºti cu cai albifermecaþi, care mã vrãjeau atât de mult, încât îi visam noaptea ºi cre-deam cã-i are ea pe toþi de-adevãratelea, încât într-o zi i-am cerut sã-midea ºi mie unul, pe cel mai frumos. Nu mi l-a dat pe loc, dar mi-a spus,sãrutându-mã, cã dupã ce voi creºte mare, mi-l va da pe acela, pe cel maifrumos.

În 1977, dupã treizeci ºi cinci de ani de când nu mai cãlcasem prinDorohoi ºi – deci – nici nu o mai vãzusem pe Anuþa, nimerindu-mã,printr-o întâmplare norocoasã, în oraº, am reuºit, condus de instinct ºide câteva umbre aburoase ale imaginilor de-odinioarã, sã identific stra-da, locul casei ºi casa doamnei Balasinovici ºi am intrat în curte, cu sen-sibilitatea în stare de explozie emoþionalã. Acolo, în curte, o femeiesuplã, cu tâmplele brumate, cum erau ºi câteva fire din barba mea, întin-dea pe o frânghie niºte rufe la uscat, pe care le lua dintr-o covatã pusãjos, pe troscot. Am salutat-o respectuos, cu tot sufletul adunat în priviriºi am întrebat-o:

— Dumneavoastrã sînteþi duduia Anuþa, nu-i aºa?— Da, eu sînt, mi-a rãspuns. Dar mata cine eºti?— Dacã o sã intrãm în casã o sã vã spun cine sînt. Dar mai întâi o

sã vã rog sã terminaþi de întins rufele.S-a grãbit – sau aºa mi s-a pãrut – sã le-ntindã pe toate pe frânghie.

Când a terminat, a luat covata goalã subt braþ ºi am intrat amândoi încasã, gospodãreºte, pe uºa de dindos, dupã cum era firesc, cã doarã nueram invitat, adicã musafir. M-a poftit sã mã aºez pe un scaun, dupã carea plecat ºi s-a întors cu o femeie în vârstã, spunându-mi:

— E mama, doamna Balasinovici.Era o femeie grasã ºi-ngheboºatã, cu obraji cãzuþi, fleºcãiþi ºi tare

zbârciþi. Am salutat-o respectuos ºi pe dânsa. ªi ne-am aºezat pe scaune:duduia Anuþa pe un scaun în faþa mea ºi aproape de mine, doamna Bala-sinovici pe un scaun din dreapta mea, puþin mai departe de mine.

Nu am aºteptat sã mã întrebe încã o datã cine sînt, ci, ridicându-mã,i-am spus scurt, dar surâzând:

— Duduie Anuþã, mi-ai promis cã dupã ce voi creºte mare îmi veida cel mai frumos cal alb. Am crescut! Mi-l dai?

Sculându-se dintr-odatã în picioare, cu ochii mãriþi de uimire ºi cuprivirea arzândã, m-a îmbrãþiºat plângând în hohote ºoptite la urechea

copilului care nu-i fusesem: „Copilul meu! Copilul meu!"...Abia dupã ce am început sã mã duc la ºcoalã, spuneam cã vreau

sã mã fac librar. De ce librar? Pentru cã maicã-mea mã dusese de câtevaori în librãria ºi papetãria domnului Bercovici, unde m-a fermecatmulþimea feluritã a creioanelor, a condeielor ºi a peniþelor, a caietelor ºia carnetelor, a cãrþilor, precum ºi miresmele hârtiilor netipãrite sauproaspãt tipãrite. ªi, într-un anume înþeles, librar m-am ºi fãcut. Darprãvãlia domnului Bercovici, ca ºi idealul calului alb, are o micã povesteîn adaos, de spus altãdatã.

— De ce aþi ales sã vã faceþi... „cãrþar”? A fost o alegere de circumstanþã sau,

dimpotrivã, aþi ºtiut de la început cã meseria vi se potriveºte?

— Dacã nu mã-nºealã memoria, am glosat odatã termenul „cãrþar”,atunci când l-am folosit prima oarã. Deci nu voi încerca sã-l glosez adoua oarã. Dar voi preciza cã l-am nãscocit într-un moment când, dupã1989, mi s-a pãrut cã se-nmulþiserã, peste mãsura exigenþelor profesion-ale specifice, fãpturile editoare ºi când am considerat potrivitã introdu-cerea unei nuanþe de colaborare sufleteascã intimã între autor (scriitorsau textolog) ºi redactor, ultimul cunoscând monografic sau cel puþinquasi-monografic opera autorului. ªi nu numai opera, ci ºi personali-tatea lui.

Opþiunea cãrþãriei mi-a fost impusã de faptul cã eram membru alredacþiei „Valorificarea moºtenirii literare” (V.M.L.) din Editura de StatPentru Literaturã ºi Artã (E.S.P.L.A.), cãreia îi revenea sarcina de asupraveghea editarea – corectã din punct de vedere filologic – a litera-turii scriitorilor clasici români sau (ca sã zic aºa) în curs de clasicizare.Faptul cã eram membru al redacþiei V.M.L. din E.S.P.L.A. se datora opþiu-nii impuse de studiile mele universitare, de dorinþa de a contribui laameliorarea ediþiilor de literaturã clasicã românã ºi, totodatã, de a lucraîntr-o „specialitate specialã” — textologia — în care imixtiunea „partidu-lui unic" era imposibilã sau quasi-imposibilã.

Rãspunzând la cealaltã jumãtate a întrebãrii dumneavoastrã, mãr-turisesc cã am ºtiut „de la început” cã „meseria” mi se potriveºte, cã o voiface cu dragã inimã, pentru cã atunci când am început sã o practic, în1953, pregãtind culegerea de texte argheziene, Pagini din trecut(1954), adunasem deja în câteva caiete, copiindu-le de mânã din publi-caþii periodice, tablete neincluse de Tudor Arghezi în niciunul din vol-umele tipãrite pânã atunci sub supravegherea sa, caiete prin care nã-zuiam sã-mi completez „biblioteca Arghezi”, sperând totodatã cã poatecândva le voi ºi publica. Destinul mi-a dãruit mai mult ºi mai puþin decât

Gheorghe Pienescu

51

speram. Mai mult: colaborarea intimã, vreme de 13 ani, cu Tudor Ar-ghezi; mai puþin: mi s-a interzis abuziv, de cãtre niºte nechemaþi, sã în-deplinesc proiectului adiþiei Scrieri, aºa cum îl stabilise poetul împreu-nã cu mine.

— Ce ºi cât din ceea ce aþi învãþat în ºcoalã (în facultate) v-a folosit la în-

ceputul carierei dvs.?

— Am deprins, în facultate, în ambianþa universitarã ºi respectândobligaþiile impuse de lucrãrile ºi discuþiile din seminariile diverselorcursuri urmate pânã în 1950 — de literaturã românã modernã, lingvis-ticã, esteticã, literaturã universalã, istoria artei, istoria României, biblio-logie —, cursuri susþinute de profesorii G. Cãlinescu, Iorgu Iordan, Al.Rosetti, Tudor Vianu, G. Oprescu, C.C. Giurescu, N. Georgescu-Tistu, amdeprins, deci, metodele cercetãrii monografice riguroase ale vieþii ºioperei unui scriitor; metoda cercetãrii analitice a limbii literare folositede un scriitor, în raport cu limba literarã a scriitorilor din preajma luitemporalã ºi cu mòdele ortografice fluctuante din secolul al XIX-lea ºide la începutul secolului al XX-lea.

— Aþi avut un mentor care sã vã împãrtãºeascã secretele meseriei?

— Nu unul, ci mai mulþi mentori. Primul a fost Demostene Russo,autor al studiului Critica textelor ºi tehnica ediþiilor (1912), apoi profe-sorul Jacques Byck, care mi-a îndrumat perseverent ºi foarte eficient –sper – studierea ortografiilor ºi a gramaticii limbii române literare dinsecolele al XIX-lea, al XX-lea ºi, în sfârºit, ediþiile germane ale operelorlui Horatius, Hegel º.a., pe care, parcurgându-le, atent, cu creionul înmânã, am desluºit cum trebuie sã fie fãcutã o ediþie academicã. Amdesluºit, dar de învãþat m-a învãþat mentorul eminent al oricãrei profe-siuni: experienþa zilnicã, fãcutã cu tragere de inimã, cu spirit critic ºi cuatenþia asociativã treazã.

Dupã cum ºtiþi, desigur, nu-mi pot înscrie în C.V. realizarea vre-unei ediþii academice. Am început o asemenea ediþie, ºi anume a ope-relor lui Alexandru Odobescu, alãturi de profesorul Tudor Vianu, însã,dupã încetarea lui din viaþã ºi dupã apariþia primului volum, s-a întâm-plat ceea ce Tudor Vianu prevãzuse cu vreo doi ani mai înainte, pe când„studiam” împreunã, ca sã ne deconectãm, acasã la Tudor Vianu, core-spondenþa primitã de dânsul din partea amicilor ºi a solicitanþilor: pro-fesorul Al. Dima a fost numit în locul profesorului Vianu la catedra deesteticã a Universitãþii bucureºtene ºi a preluat ºi conducerea „colec-tivului” de editare a operelor lui Odobescu, colectiv compus de regre-

Interviu cu...

52

tatul Virgil Cândea ºi subsemnatul, prilej „fericit” cu care am fost elimi-nat din „colectiv” fãrã nici o observaþie criticã de specialitate ºi fãrã nicio motivaþie. Scuze nu-mi amintesc sã-mi fi cerut cineva. Nici nu meri-tam, având eu „origine socialã nesãnãtoasã”, iar redactora ediþiei fiindneam cu ºeful serviciului de cadre din Editura Pentru Literaturã, undeeram angajat. Prefer sã nu insist ºi sã spun ºi acum, ca ºi atunci, cã n-amavut noroc.

Nenorocos am fost ºi în cazul ediþiei Istoria filosofiei contempo-rane (de P. P. Negulescu) pe care mi-au propus sã o pregãtesc pentru ti-par dl. Valeriu Râpeanu, directorul fostei edituri Eminescu ºi regretatulmeu bun ºi onest coleg de studii universitare, lector al editurii,Constantin Mãciucã. Nu mi-au propus sã fac o ediþie academicã, deci cunote filologice ºi cu variante, ediþie ce ar fi impus ºi redactarea de cãtreun filosof a unui complex aparat de comentarii specifice. ªi nici mie numi-a trecut prin gând sã-i dau noii ediþii a tratatului negulescian profilacademic. Ci am avut intenþia sã fac numai o ediþie corectã, de referinþã,nu o ediþie ne varietur sau „definitivã”, calitãþi în sine relative, iar cândsînt atribuite ediþiilor devin – de multe ori – aproximative.

Observaþiile prilejuite îndeosebi de analiza filologicã a tratatuluiIstoria filosofiei contemporane, a lucrãrii Critica apriorismului ºi em-piriocriticismului ºi a altor texte pe care voiam sã le includ în addenda,observaþiile prilejuite de compararea prin sondaje a lucrãrilor tipãritecu manuscrisele lor (câte s-au pãstrat) ºi cu textele cursurilor univer-sitare tangente, susþinute de P.P. Negulescu, comparãri ce mi s-au pãruta fi necesare pentru cunoaºterea modalitãþilor lui de a-ºi expune prinscrisoare ºi prin tipar, ideile, de a respecta rigorile particulare ale redac-tãrii ºi ale tipãririi unui tratat de anvergura Istoriei filosofiei contempo-rane, altele decât cele ale retoricii universitare, aulice, au ridicatdinainte-mi foarte multe obstacole la care nu mã aºteptam, deºi câtevaasemãnãtoare îmi frânaserã ºi pregãtirea ediþiei din 1986 a FilosofieiRenaºterii. Din toate dificultãþile întâmpinate, mã limitez sã extrag doarcâteva exemple de cauze producãtoare, la rându-le, de dificultãþi.

În primul rând, faptul cã P. P. Negulescu nu reproduce exact ºicomplet, dupã normele unanim acceptate, în anii 1940-1950, de univer-sitarii europeni, datele bibliografice ale cãrþilor la care se referã ºi, cucâteva excepþii, nu indicã, în text ori sublinear, nici mãcar titlurile lu-crãrilor de filosofie din care citeazã ºi, bineînþeles, nici celelalte date(ediþie, volum, capitol, paragraf, paginã), a cãror menþionare se impu-nea, atunci când operele respective apãruserã în mai multe ediþii origi-nale „revizuite” (ca în cazul lucrãrilor lui Schelling ºi ale lui Schleierma-

Gheorghe Pienescu

53

cher – de exemplu), ori fuseserã publicate, majoritatea, în ediþii postu-me ale cãror texte diferã foarte mult între ele (tot ca în cazul operelorlui Schleiermacher).

În al doilea rând, P.P. Negulescu comenteazã, uneori, câte o lu-crare nenumitã, cu citate din alte lucrãri, tot nenumite, apãrute, unele,mai devreme, altele, mai târziu decât aceea la care se poate deduce dincontext cã se referã comentariul, folosind, ca indicaþie bibliograficã,doar formula vagã ºi nu o datã derutantã „mai departe”. Derutantã pen-tru cã uneori aceastã formulã este urmatã de citate care se gãsesc nu„mai departe” în aceeaºi lucrare, ci „mai înainte”, sau, ºi mai interesant,într-alte lucrãri, neindicate. Sau ºi mai derutant: atribuie unor autori ºiunor lucrãri texte care aparþin altor autori sau care se gãsesc în altelucrãri decât cele mai mult sau mai puþin indicate, iar adeseori adap-teazã textele originale la suita logicã a propriului comentariu, fie princoncentrare rezumativã, fie prin combinãri de texte, fie prin omisiuninemarcate convenþional ([...]), fie prin introducerea de sintagme pro-prii în citate sau în tãlmãcirile unor citate, creând astfel adevãrate vari-ante apocrife.

În al treilea rând, trebuie sã menþionez absenþa din marile biblio-teci bucureºtene a instrumentelor de lucru strict necesare unor aseme-nea verificãri, ca de pildã inexistenþa unui catalog, inventar al cãrþilor devaloare ºi rare din marile biblioteci ale capitalei ºi din toate marile bibli-oteci din þarã. Din cauza acestor absenþe, verificarea unor citate dinoperele lui Schleiermacher, sau din operele lui Tieck, sau din cele ale luiWackenroder, mi-a impus, pe lângã corvoada cãutãrii citatelor în cãrþiledin care, ipotetic, fuseserã extrase, ºi canonul cãutãrii cãrþilor respectiveprin bibliotecile în care s-ar fi putut sã se gãseascã vreun exemplar dintr-o ediþie originalã sau dintr-o ediþie academicã a operelor respectivilorautori. Pânã al urmã am fost obligat sã mã resemnez ºi sã-mi reduc exi-genþa, mulþumindu-mã cu niºte antologii ce nu mi-au oferit nici mãcargaranþia autenticitãþii textelor „alese” pe care le reproduceau.

În al patrulea rând, pentru cã, atunci când am început pregãtireaediþiei, fiind interzisã xeroxarea de texte tipãrite înainte de 1949, amfost de multe ori obligat sã copiez manu propria, cãlugãreºte, toate frag-mentele documentare necesare pentru redactarea notelor.

Biruirea acestor dificultãþi, evident în mãsura posibilitãþilorsubiective ºi obiective, precum ºi a multor altora, pe care nu le maiamintesc, mi-a rãpit foarte mult timp ºi mi-a pus la grele încercãri rãb-darea, intuiþia, atenþia ºi stãruinþa. La ce folos? Dupã 1989 Editura„Eminescu" a fost desfiinþatã ºi odatã cu ea ºi colecþia „Biblioteca de

Interviu cu...

54

filosofie a culturii româneºti”, colecþie în care urma sã aparã Istoriafilosofiei contemporane (cu addenda cuprinzând alte studii de filosofieale lui P.P.Negulescu).

ªi, conform vechiului nãrav românesc, ceea ce fusese bine gânditºi începuse sã fie ºi bine fãcut, a fost socotit de noii vechi boieri reîm-boieriþi ca prost gândit, neinteresant, lipsit de actualitate ºi prost fãcut.Deci pe niciunul din noii editori nu l-a interesat publicarea textelorpregãtite pentru tipar.

— Ce presupune, de fapt, munca unui editor de carte?

— Talent, chemare, abnegaþie ºi rãbdarea de a citi ºi a recitianalitic, cu spirit critic, un text, cu fiºele ºi creionul alãturi. A-l citi ºi a-lreciti nu numai prin frazele, propoziþiile, sintagmele, cuvintele ºi sila-bele lui, dar ºi prin literele, buchiile lui, cu alte cuvinte – a-l buchisi.Obligaþia editorului de a redacta foarte detaliat ºi foarte clar proiectulunei ediþii ºi normele transcrierii textelor, proiect ºi norme care trebuiesã fie incluse în prefaþa filologicã. ªi, de asemenea, presupunecunoaºterea istoriei limbii literare române prin textele ºi ortografiile ei,aº spune de la „Scrisoarea boierului Neacºu din Câmpulung” (1521)pânã la romanul Provizorat (2010), al Gabrielei Adameºteanu, pe care l-amcitit de curând.

— Dar întocmirea unei ediþii academice?

— Necesitatea existenþei sau a întocmirii manu propria, în preala-bil, a unui riguros „inventar” al tuturor manuscriselor autorului opereide editat, manuscrise aflate în fondurile publice ºi în arhivele private, ºia unei foarte bune bibliografii. Aceste douã instrumente de lucru sîntabsolut necesare editorului pentru a desluºi fonetismele ºi formelemorfologice autentice, neviciate de grafii fãrã valoare foneticã sau mor-fologicã, introduse în texte de autori, de tipografi sau de corectori prinautomatismul respectãrii unei mode ori a unor mode ortografice alemomentului când s-a tipãrit cartea.

În România, Legea dreptului de autor îi apãrã, dupã decesul scrii-torilor, pe succesorii lor biologici, nu apãrã ºi manuscrisele autentice aleoperelor scriitorilor, editate ori needitate. De aceastã lacunã profitã cunepãsare ºi uneori cu neruºinare succesorii biologici, de multe ori„copii de nume gata”, care nu permit, pe criterii (sã le zicem) subiective,consultarea lor ori utilizarea lor pentru extragerea variantelor. Sau, fiindniºte simpli ignoranþi, le pãrãduiesc, dãruindu-le „cu prietenie” altor

Gheorghe Pienescu

55

ignoranþi care, la o adicã, le vând unor negustori de „antichitãþi” ori de„autografe”.

Îmi permit sã apreciez cã, în aceastã chestiune, Academia Românãºi Parlamentul ar trebui sã intervinã riguros printr-o completare a legiicitate, completare care sã impunã trecerea întregului lãsãmânt manu-scris al unui scriitor, la decesul lui, în depozitul Academiei Române saual Bibliotecii Academiei Române, ori – dacã va exista – depozitul Bi-bliotecii Naþionale.

— Poate un editor sã transforme o carte bunã într-una excepþionalã sau o

carte modestã într-una onorabilã?

— Nu. O carte este „modestã”, „onorabilã”, „bunã” sau „excepþiona-lã” dupã cum a nimerit-o harul scriitorului. Editorul, dacã are gust artis-tic ºi este bine ºcolit, poate cel mult sã compunã o culegere de versuri,de schiþe, de povestiri sau chiar de nuvele ale unui scriitor, culegere acãrei valoare esteticã sã depãºeascã valoarea medie esteticã a operei ace-lui scriitor. A operei complete!

— Vã rog sã vorbiþi despre legãtura dintre editor ºi scriitorul a cãrui carteo editeazã. Bãnuiesc cã editorul trebuie sã fie mai mult decât un cititorvigilent, detaºat, pragmatic al manuscrisului... Cât de importantã estecompatibilitatea sau prietenia dintre cei doi?

— Desigur, compatibilitatea ºi îndeosebi prietenia rafinatã a celordoi adverºi sînt stãri foarte importante în stabilirea unor relaþii de cola-borare ideale între redactor ºi scriitor. Stãri care-l fac pe scriitor sã aibãîncredere în bunele intenþii ale editorului scriselor sale, iar pe redactorsã fie sigur cã observaþiile sale critice ºi îndrumãtoare nu vor fi interpre-tate ca potrivnice. Dar ºi compatibilitatea ºi prietenia rafinatã sîntcondiþii care se cuceresc greu de cãtre fiecare din cei doi adverºi (sã lezicem, totuºi, aºa, de vreme ce capacitãþile ºi sensibilitãþile lor stau faþã-nfaþã).

Primii paºi spre cucerirea prieteniei adversului — compatibilitatearedactor-scriitor e de multe ori întâmplãtoare ºi hotãrâtã de norocul fie-cãruia dintre participanþi — erau fãcuþi, pe vremuri, în anii când mi-amînceput meseria, de cãtre redactor. Acesta, citind ºi recitind textul inedital unui debutant, pentru a satisface exigenþele unei bune sau foartebune colaborãri întemeiate pe prietenie, trebuia sã nu-ºi formulezeeventualele observaþii critice înainte de a fi convins cã a descifrat prinanalizã sau cã a intuit trãsãtura dominantã, caracteristicã a talentuluiautorului, originalitatea lui artisticã ºi tendinþa majorã a evoluþiei aceluitalent, pe care scriitorul s-ar fi putut sã o ignore, cãci nu toþi adevãraþii

Interviu cu...

56

scriitori se ivesc în lume conºtienþi de talentul lor specific. Abia dupãaceastã apropiere prin descifrare sau prin intuiþie, care poate trezi înscriitor o reacþie de simpatie pentru adversul sãu redactor – mi s-a în-tâmplat –, se poate vorbi despre începutul unei prietenii între cei doiadverºi.

Evident, comparativ, dobândirea de cãtre redactor a bunãvoinþei,a cordialitãþii, a afecþiunii unui scriitor care fãcea parte din cei foartepuþini numiþi, prin anii ’60, „clasici în viaþã”, pare, la prima ochire (cumse zicea în secolul al XIX-lea, aprecierii fugitive, superficiale) mai uºoarã,întrucât cãrþile aceluia sînt în biblioteci ºi tot în biblioteci sînt ºi cãrþiledespre opera lui. Deci, aparent redactorului nu-i rãmâne altceva defãcut decât sã se „documenteze” citind, sã aibã tactul potrivit ºi sã gã-seascã tonul adecvat dialogului, în cazul în care ar urma sã aibã loc undialog scriitor-redactor. Numai cã „documentarea”, în înþelesul simplu,comun al cuvântului nu era ºi nu este deloc lesne de realizat într-o litera-turã lipsitã de biobibliografii complete sau cel puþin quasi-complete, încare întocmirea unei aºa-numite „ediþii de autor” îi impunea ºi-i impuneredactorului, pe lângã citirea comentariilor critice din cãrþi, adunareape cãutate a sutelor de texte risipite de scriitor în zeci de publicaþii pe-riodice ºi punerea lor, dupã o copiere corectã ºi corectatã, la îndemânascriitorului pentru a le da forma definitivã. În anii ’60 nu existau în Ro-mânia xeroxuri, iar pentru multiplicarea prin dactilografiere a unortexte din reviste ºi ziare, multe din ele „interzise”, era necesarã o apro-bare specialã, lunarã, de la Miliþie.

În ceea ce priveºte tonul adecvat dialogului, el era ºi cred cã estedeterminat mai întâi de tensiunea emoþiei sensibile a redactorului la în-tâlnirea cu harul transcendent al creaþiei adversului; apoi, de conver-genþa, de contopirea karismei ºi a sensibilitãþii fiecãruia din cei doi par-ticipanþi într-un profund sentiment inefabil de prietenie sau chiar deiubire.

Nu am colaborat – pentru cã nu aº fi putut colabora – cu niciunscriitor pentru care sã nu fi nutrit aceste sentimente: Tudor Arghezi, IonAgârbiceanu, Tudor Vianu, Cella Delavrancea, Adrian Maniu, AniºoaraOdeanu, P.P. Panaitescu º.a.

— Colaborarea dvs. cu Tudor Arghezi a rãmas legendarã. Acum, vã rog sã-i

evocaþi pe alþi câþiva scriitori cu care aþi lucrat, de-a lungul vieþii.

— Neþinând o evidenþã a scriitorilor cãrora le-am fost redactor- co-laborator intim ºi neavând o arhivã a mâzgãliturilor mele despre ei, lecer iertare cititorilor acestui rãspuns dacã amintirile evocate acum le

Gheorghe Pienescu

57

vor mai fi citit vreodatã sub semnãtura mea sau sub semnãturile unor„amici” cãrora li le voi fi povestit cine ºtie când, iar ei, grãbiþi sã se afir-me, fie ºi prin amintirile altora, ºi le vor fi însuºit ºi repovestit secondhand. Micinoºi sînt cu carul.

Cu excepþia lui Tudor Arghezi, unul dintre ceilalþi scriitori cu caream lucrat „de-a lungul vieþii” mele ca redactor la E.S.P.L.A., la E.P.L. ºi laEditura Minerva, între anii 1952 ºi 1970, ºi care mi-a lãsat în amintirecâteva secvenþe de neuitat a fost poetul Adrian Maniu. Când i-am fostprezentat de dl. Mihai ªora ca ipotetic viitor redactor-colaborator —urma sã-mi verifice mai întâi compatibilitatea —, îl ºtiam deja de vreo treisãptãmâni stând la „masa tãcerii”, cum îi spuneam mesei lungi dinmijlocul holului de la etajul întâi al sediului editurii (Bulevardul LascãrCatargiu — pe atunci Ana Ipãtescu — nr. 39, la colþ cu strada Orlando),masã pe scaunele cãreia ºedeau de obicei, aºteptând ca cineva din con-ducerea editurii, trecând prin hol, sã-i vadã, scriitori numiþi „dintre celedouã rãzboaie mondiale”. Adrian Maniu fusese, în cele din urmã, vãzutde dl Mihai ªora ºi dat în grija unui redactor.

Rãmãsesem în picioare aºteptând sã se aºeze el mai întâi pe singu-rul scaun disponibil pentru colaboratori. Nu s-a aºezat. Stând în picioarem-a întrebat, tutuindu-mã, rece, distant: „Ce scriitori îþi plac?” Am rãs-puns, întrebându-l la rândul meu, rece, distant: „Români sau strãini?” Mi-a rãspuns niþel iritat: „ªi dintr-unii ºi dintr-alþii.” Am rãspuns: „Dintre ro-mâni, Caragiale Ion Luca ºi Mateiu ºi Tudor Arghezi, iar dintre franceziBaudelaire, Mallarmé ºi Valéry”. Mi-a spus, dându-mi mâna ºi aºezându-se:„Poþi sã te aºezi. Cred cã ne vom înþelege.”. ªi, într-adevãr, ne-am înþeles.Mai greu la început, pânã ne-am obiºnuit unul cu altul, ºi pentru cã eumã aºteptam sã-i citesc tare (cum hotãrâse el sã lucrãm) poeziile înformele lor dintâi. Or el, selectându-le pentru cele douã volume(Cântece tãcute ºi Versuri în prozã, 1965), le rescrisese în versuri lungi,poematice, artificializate, majoritatea bine ritmate, dar a cãror citire, cuvoce tare, uneori repetatã (pentru ca sã surprindem amândoi, mai les-ne, nepotrivirile, adicã necizelãrile, destul de multe), citire ºi recitireobositoare, mã inhiba. Dar nu numai citirea ºi recitirea cu voce tare, ciºi faptul cã noile, ultimile variante erau scrise de mânã, pe câte un stratde þincvais ce acoperea variantele anterioare, dactilografiate. Or, demulte ori, la simpla atingere a unei pagini, ultima variantã de pe þincvaisse sfãrâma, obligându-ne sã ne întoarcem, poet ºi redactor, la variantaanterioarã, pe care poetul o modifica, dictându-mi o altã nouã variantã.La un moment dat, obosit, ca sã scap de canon, cãci era un canon, i-amspus cã eu lucrez cu mai mult spor noaptea ºi cã-i propun sã-i împãrtã-

Interviu cu...

58

ºesc zilnic, dupã orele 14, când încheiam ziua de lucru cu Tudor Ar-ghezi, observaþiile ºi propunerile mele. Replica lui a fost promptã: „Per-fect! Te aºtept la noapte, la ora douãsprezece, la mine. O sã mâncãm întâiniºte broscuþe ºi dupã aceea, pânã la ora patru, lucrãm. Apoi te duciacasã (locuiam aproape, în blocul Continental, de pe strada Colona-delor — azi Toma Caragiu, nr.3 —, prãbuºit la cutremurul din 4 martie1977, iar el la confluenþa strãzii Aristide Briand cu Bulevardul Ma-gheru), te odihneºti, ºi la zece vei fi, ca de obicei, la Arghezi”. Nu am pu-tut sã-i refuz invitaþia, care s-a repetat noapte de noapte, vreo douã sãp-tãmâni, aºa cã o parte din „cântecele tãcute” sînt ºi cântece nocturne,asezonate cu delicateþuri culinare pregãtite de poetul însuºi ºi stropitecu vinuri selectate de gustul lui rafinat. Maliþioºii vor gãsi în aceste „com-plicaþii” justificãri pentru ceea ce unii au ºi numit deja „ilizibilitatea” ver-surilor tipãrite în 1965.

O amintire suavã ca mireasma pãdurii intrând înmuguritã-nprimãvarã mi-a dãruit-o colaborarea redacþionalã intimã cu DoamnaCella Delavrancea pe paginile manuscrisului cãrþii sale Arpegii în tonmajor, apãrutã în 1970. Pierzându-mi în seismul din 4 martie 1977 „jur-nalul editorial”, nu pot preciza ziua ºi luna când am început sã lucrez cuDoamna Cella Delavrancea, dar mi se pare cã era toamna anului 1968când, telefonându-mi, m-a invitat la ea acasã ºi mi-a spus de ce îmi tele-fonase. Urma sã citesc un text dactilografiat pe relativ puþine pagini ºi,vizitând-o zilnic acasã, sã-i spun observaþiile mele critice. M-am confor-mat, ºi peste câtva timp am stabilit telefonic ziua ºi ora primei vizite delucru. În ziua ºi la ora stabilite, am trecut din nou pragul locuinþeiDoamnei Cella Delavrancea. I-am spus ceea ce aveam de spus, ºi dânsam-a rugat sã-i citesc cu voce prefaþa ºi primul capitol. (Se vede cã umblazvonul cã aº fi un bun citeþ...) Mi-a spus cã voia astfel sã-ºi dea seamaunde ºi cum scrise s-ar potrivi sã fie introduse sugestiile mele ºi propri-ile-i modificãri. Citindu-i cuvintele pe care voia sã le ºi audã, nu numaisã le vadã, ziua de lucru s-a prelungit pânã aproape de orele prânzului.Adunând de pe masã paginile „manuscrisului” ºi uneltele redactorului,ºi punându-le în servietã, pregãtindu-mã de plecare, Doamna CellaDelavrancea s-a ridicat de pe canapeaua pe care stãtuse întinsã cât timplucrasem, sprijinindu-ºi spatele de o mare pernã albã, ºi, aºezându-se petaburetul de la pian, m-a întrebat scurt, ca la examen, care sînt compozi-torii mei preferaþi. Luat prin surprindere, fâstâcindu-mã ºi din cauzaaproximativei mele culturi muzicale, de amator, am rãspuns scurt ºi sin-cer: „Bach, Beethoven, Mozart ºi Chopin”.

Gheorghe Pienescu

59

În clipa în care am rostit numele lui Chopin, mâinile DoamneiCella Delavrancea, de a cãror quasi-imaterialitate îmi dãdusem seama sã-rutându-i dreapta la venire, au început sã adie claviatura, deºteptând dinabstracþiunile lor armoniile imaginate de Chopin. Când cu o miºcaregraþioasã s-au oprit, ºi s-a ridicat de la pian, m-am înclinat dinaintea haru-lui lor ºi le-am sãrutat. Când ne-am întâlnit din nou, a doua zi, ºi eu, ºipare-mi-se cã ºi dânsa, eram altfel decât la începutul primei zile. Eramparcã învãluiþi de o vrajã care a durat vreo trei sãptãmâni, cât timp amlucrat împreunã Arpegiile în ton major, fiecare zi încheindu-se cu darulunei sonate. Amintirea colaborãrii redacþionale cu Doamna Cella Dela-vrancea este una din cele mai subtile amintiri din viaþa mea de editor.

— De ce aþi rãmas, o viaþã, doar „cãrþar”?

— Poate pentru cã, nefiind de felul meu trufaº, mi s-a pãrut cã num-aº pricepe sã folosesc altfel, mai bine, creionul.

Dacã ipoteza a fost spre paguba mea, îmi pare bine cã nu a fost ºispre paguba altora. Dar, dupã cum desigur ºtiþi, paralel cu munca decãrþar, am îngrijit ºi câteva ediþii ºi am încercat, la un moment dat, sãsusþin, în România Literarã, o rubricã de criticã strict filologicã, texto-logicã a ediþiilor ºcolare, în majoritatea lor prost lucrate de câþiva impos-tori, ediþii care, prin tirajele lor, ºi ele „ºcolare”, rãspândeau gogomãniileimpostorilor pe arii foarte largi. Am susþinut respectiva rubricã presu-punând cã, citind articolele, patronii editurilor ori redactorii lor vordeveni mai exigenþi, cã ºi unii ºi ceilalþi nu vor mai permite ne-chemaþilor sã spurce prin nepriceperile lor limba româneascã scrisã deAlexandru Odobescu, Anton Pann, I. L. Caragiale º.a. sau cã vorreacþiona, cum li se-ntâmplã de obicei proºtilor, cu violenþe polemice.

Spre dezamãgirea mea, nici patronii, nici redactorii editurilor im-plicate ºi nici îngrijitorii respectivelor ediþii nu au reacþionat dupã cummã aºteptam, dar nici nu-ºi ameliorau activitatea, ceea ce dovedea fie cãnu citeau articolele, fie cã, citindu-le, nu le pricepeau. Pentru cã eu nuscriam acele articole ca sã mã amuz, adicã sã mã joc de-a critica ediþiilor,ci ca sã elimin prostiile din ediþiile ºcolare, apoi pentru cã redactarearespectivelor articole mã obliga la câte opt-zece zile de muncãmigãloasã în Biblioteca Academiei Române ºi pentru cã articolele erau,dupã cum mi s-a sugerat, prea sec ºtiinþifice, „nedistractive”, am re-nunþat la lupta cu prostia producãtorilor de ediþii ºcolare din literaturaclasicã românã. Am greºit? Poate...

Interviu cu...

60

— Cu ce v-aþi ales, dupã o viaþã pusã în slujba cãrþilor altora?

— Cu nimic altceva decât cu multe cutii cu fiºe, cu satisfacþia cãtextele la publicarea cãrora am contribuit vor dura mai mult decât cãr-þarul, cu presupunerea optimistã cã poate cei ce vor alcãtui, respectândnormele specifice, ediþiile academice ale operelor scriitorilor cu caream colaborat intim, vor desluºi printre variante ºi contribuþiile cãrþaru-lui conºtiincios care m-am strãduit sã fiu ºi cu plãcerea de a dialoga cudumneavoastrã despre un subiect din multele potrivit temei Vanitasvanitatum...

— Este aceastã îndeletnicire una donquijotescã ºi lipsitã de glorie?

— Da! Dar nu e lipsitã – când e fãcutã din toatã inima, dezinteresatºi cu complexã pricepere – de intense bucurii discrete, bucurii pe carecititorii profesioniºti, doctori în critica editorialã sau posesori dediplome specifice, nu le cunosc. ªi, necunoscându-le, nu pot sã preþuias-cã travaliul cãrþarului.

Interviu realizat de Ioana Revnic

Gheorghe Pienescu

61

Molnár Sándor

63

La începutul secolului al XX-lea adâncirea procesului de luptãpentru apãrarea fiinþei naþionale ºi eliberare naþionalã ºi socialã a româ-nilor din Transilvania îmbracã forme diferite. Prin urmare, pe plan so-cial se ascut contradicþiile dintre bogaþi ºi sãraci, au loc numeroase gre-ve muncitoreºti, ce sunt dublate în paralel de grevele de seceriº ale þãrã-nimi sãrace, care dupã felul de desfãºurare sunt adevãrate rãscoalelocale, precum au fost cele din Talpoº ºi Aleºd în judeþul Bihor, dar ºi înalte localitãþi din judeþele învecinate Satu-Mare, Sãlaj, Timiº ºi Arad între anii1901-1905.1 Aceste miºcãrii muncitoreºti-tãrãneºti au fost reprimate cubrutalitate de cãtre autoritãþile statului maghiar. La Aleºd, s-a tras în circa4.000 de oameni care s-au adunat pe 21 aprilie 1904 pentru a protesta îm-potriva nedreptãþilor ºi opresiunii sociale, au fost rãpuºi zeci de partici-panþi prin gloanþe ºi baionete, iar alte zeci au fost rãniþi. În semn de protestfaþã de acest masacru, muncitorimea din Oradea declarã grevã, iar þãrãni-mea românã din localitãþile Bratca, Borod, Luncºoara, Vadu Criºului ºi Lu-gaºul de Jos2 din plasa Aleºd, dar ºi din alte localitãþi ale Bihorului, þin treazãvigilenþa organelor represive ale statului ungar, obligate sã ia cele mai dras-tice mãsuri pentru „stãpânirea situaþiilor”.

În planul relaþiilor spirituale, un rol important în creºtereaconºtiintei naþionale ºi a dezvoltãrii miºcãrii naþionale l-au avut ºcolile,

Ecclesia

Ioan-Mircea Ghitea

Aspecte din istoriaînvãþãmântului confesional ortodox român dinBihor (1901 - 1914)

1. ªtefan Pascu, Fãurirea satului naþional unitar roman, vol.I , Ed.Academia Republicii SocialisteRomâne, Bucureºti, 1983, p. 294.2. Arhivele Naþionale - Direcþia Judeþeanã Bihor (în continuare A.N.-D.J.Bh.), fond Parohia orto-doxã românã Lugaºul de Jos, dosar nr.2/1894-1906, f. 274-275.

Fosta ºcoalã confesionalã ortodoxã românã din Jula

(fotografie din jurul anilor 1900)

Ioan-Mircea Ghitea

64

asociaþiile ºi societãþile cultural-artistice, diferite aniversãri sau come-morãri de evenimente din istoria poporului român. Forme de cultivarea idealului naþional, ale luptei pentru conservarea ºi dezvoltarea limbii,a literaturii, artei strãbune, a obiceiurilor ºi religiei strãmoºeºti – elecompensau realitatea politicã, juridicã, social-economicã ºi administra-tivã oficialã care se derula într-o limbã strãinã, maghiara, ºi viza deznaþi-onalizarea românilor indiscutabil majoritari în Transilvania.

Având în vedere rolul dimportant pe care ºcoala îl ocupã în viaþaunui popor, reprezentanþii naþiunii române din Transilvania au dat oatenþie deosebitã ºcolii confesionale româneºti, mai ales pe linia pãs-trãrii, bunei funcþionãri3ºi folosirii a limbii române ca limbã de predare.Ca atare, ºcoala româneascã confesionalã era privitã de autoritãþi caprincipalul obstacol care stãtea în calea realizãrii dezideratului statuluiungar, acela al impunerii naþiunii unice maghiare, prin asimilarea celor-lalte naþionalitãþi4. Ne este cunoscut faptul cã ºcolile elementare ºi gim-naziale româneºti din Transilvania, inclusiv din Bihor, se aflau sub pa-tronajul bisericilor ortodoxe5ºi greco-catolice6, care se bucurarau desprijinul instituþilor româneºti de credit, al Partidului Naþional Român,al Astrei, al asociaþilor ºi societãþilor culturale ºi al întregii populaþii ro-mâneºti, care asigurau buna desfãºurare a procesului de învãþãmânt. Înconformitate cu prevederile legislative din 1863 ºi 1879, ºcolile confe-sionale româneºti se bucurau de autonomie ºi îºi asigurau singure cadredidactice de toate gradele ca ºi fondurile bãneºti necesare supra-vieþuirii.

Sãrãcia din satele româneºti ºi greutãþile pe care le întâmpinaususþinãtorii ºcolilor confesionale româneºti în respectarea prevederilorlegilor ºcolare erau mari. Autoritãþile ungureºti au împiedicat, prin celemai diverse mãsuri, buna desfãºurare a învãþãmântului românesc7, audesfinþat o parte din aceste ºcolii8 declarându-le ºcoli comunale9, destat, accentuând procesul de maghiarizare10.

3. Biserica ºi ªcoala (Arad), 10/23 iunie 1901, p.234.4. Idem, 3/16 iunie 1901, p.235.5. A.N.-D.J.Bh., fond Parohia ortodoxã românã Lugaºul de Jos, dosar nr.2/1894-1906, f. 190, tipãrit-urã ;ibidem, ºi f.192.6. Idem, fond Episcopia Greco-catolicã Oradea, Corespondenþã, acte nr.1026 ºi 2200/1907. f. 22-24, copii autentificate.7. Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Oradea, fond Consistoriul ortodox român din Oradea, actnr. 715/1901, f. 1.8. A .N.-D.J.Bh.,fond Parohia Greco-catolicã Abrãmuþ, dosar nr.15/1901-1910. f. 349, tipãriturã.9. Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Oradea, fond Consitoriul ortodox român Oradea, dosarnr.184/1907, f. 174.10. Ibidem, fond Consistoriul ortodox român din Oradea, act nr. 715/1901, f. 1.

Aspecte din istoria învãþãmântului confesional ortodox...

65

În urma controalelor fãcute de cãtre inspectorii ºcolari ai statuluimaghiar, numeroase spaþii ºcolare au fost decalarate necorespunzãtoareºi închise, fãrã a se þine cont de starea materialã a þãranilor. Nu puþinecadre didactice au fost sancþionate pe motivul necunoaºterii temeinicea limbii maghiare. Pe de altã parte, cheltuielile de întreþinere au fost ridi-cate la sume mari, ceea ce a fãcut imposibilã achitarea lor de cãtre co-munitãþile sãteãºti11.

Plecãnd de la aceste realitãþi, la 2 iunie 1900, comitetul parohialdin Cârpeºtii Mari fãcea cunoscutã protopopiatului ortodox din Beiuºimposibilitatea credincioºilor de a susþine postul de învãþãtor confe-sional ºi de a construi o ºcoalã confesionalã româneascã, pentru cã: „po-poru de aicea era slab ºi nepuntincios, mai jumãtate sunt pieriþi (sãraci-n.n.), care mai pot abia subsista ( trãi - n.n.) ºi sunt gata sã lase (sã plecedin – n.n.) comuna sã meargã numai nu ºtiu unde ”12. O mai bunã situa-þie a ºcolilor nu era nici în anul 1901. Aºa cum se menþioneazã în proto-colul încheiat în ºedinþa Sinodului protopopesc ordinar din tractul Vaº-cãului, din 10/23 februarie 1901, unde la punctul al ºaselea de pe or-dinea de zi este pusã în discuþie situaþia ºcolarã se constatã cã „se aflãîntre staþiunii ( posturi – n.n.) vacante ºi cã salariile sistematizate nu co-respund la suma prescrisã, membrul Teodor Andru propune sã se în-cerce din nou analizarea salariilor, iar în caz de lipsã sã se rezolve ºi prinîmpreunarea ºcolilor din douã comune într-o singurã ºcoalã. Pro-punerea este primitã ºi avizatã, rãmând ca protopopul inspector sã lu-creze în direcþia atinsã ( propusã – n.n.) ”13. Astfel de situaþii întâlnim laCorniþel, în 13 februarie 1902, unde locuitorii comunei solicitauConsitoriului ortodox român din Oradea o sumã de 800 de coroanepentru construirea unui nou local de ºcoalã14, la Lugaºul Superior, la 15februarie 1902, unde locuitori cer un sprijin financiar ca sã construiascão nouã ºcoalã confesionalã15, în timp ce în ºedinþa Consiliului parohialextraordinar din localitatea Pomezeu, din 17 martie 1903, participanþiiîºi exprimau îngrijorarea faþã de situaþia în care se gãsea populaþia ro-mâneascã datoritã noilor mãsuri luate de guvernanþi, care „pereclitauºcoala confesionalã, care de la moºi-strãmoºi ne-a rãmas nepângãritã”16.Aceiaºi grijã o aveau membrii Sinodului parohial din localitatea Sitani,

11. A.N.-D.J.Bh, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.321/1907-1941, f. 99.12. A.N.-D.J.Bh, fond Protopopiatul ortodox roman Beiuº, doc. Nr.2/ 2 iulie 1900, f. 2.13. Arhiva Episcopia Ortodoxã Românã Oradea, fond Consistoriul ortodox român din Oradea, actnr. 488/5/1901, p. 1-2.14. A.N.-D.J.Bh ,fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.299/1907-1911, f. 34-35.15.. Ibidem, f.3. 16. A.N.-D.J.Bh, fond Protopopiatul ortodox roman Beiuº, dosar nr. 77/1903, f. 5-6.

în anul 1903, faþã de soarta ºcolii confesionale „ ameninþatã din parteaguvernului...” 17. La Chiºlaca, în 8 septembrie 1907, s-a discutat proble-ma construirii unei noi ºcoli confesionale ºi a învãþãrii pruncilor „în dul-cea noastrã limbã româneascã ºi în religiunea noastrã strãbunã”. E de re-þinut cã din cauza sãrãciei populaþia comunei se opune acestei propu-neri. 18

Prin urmare, lipsa oricãrui ajutor necondiþionat din partea statului,mãsurile abuzive luate de autoritãþile adminstrative, situaþia materialã a co-munitãþilor româneºti au condus la micºorarea numãrului ºcolilor confe-sionale ºi la creºterea numãrului mare de analfabeþi. Cu toate cã populaþiaromâneascã era majoritarã, în anul 1908, conform statisticilor existente, înTransilvania funcþionau doar 3.000 de ºcoli poporale, cinci ºcoli secundareromâneºti, iar numãrul analfabeþilor era în proporþie de 76,7%19.

Preocuparea permanentã a autoritãþilor ungureºti, în paralel cuînchiderea ºcolilor confesionale româneºti ºi transformarea lor în ºcolicomunale, de stat, era aceea de maghiarizare a învãþãmântului româ-nesc20. Încã din primii ani ai secolului al XX-lea s-au luat mãsuri inten-sive de introducere forþatã a limbii maghiare ca limbã de predare în ºco-lile confesionale romãneºti, aºa cum reiese din rapoartele preoþilor Pe-tru Popa din ªerghiº ºi Ioan Papp din Chistag ºi Þeþchea 21.

Nemulþumit de faptul cã în ºcolile confesionale româneºti nu sepreda limba maghiarã, Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii Publice, prinordinul 30.332 din 5 iunie 190222, solicita autoritãþilor administrative,inspectoratelor ºcolare ºi autoritãþilor confesionale sã ia mãsuri rigu-roase pentru predarea mai intensivã a limbii maghiare în ºcolile popo-rale sau confesionale româneºti de orice categorie „Acest lucru fiindmotivat de faptul cã, potrivit legilor, instrucþiunilor ºi ordinelor emisepânã la acea datã, elevii trebuie ca în decurs de ºase ani petrecuþi înºcoala poporalã, sã-ºi însuºeascã limba maghiarã în aºa mãsurã încât sãfie înstare sã-ºi exprime pe înþeles, în limba maghiarã, cugetãile ºi ideileprivitoare la relaþiunile vieþii lor, sã ºtie vorbi fluid ºi scrie corect în lim-ba maghiarã” 23.

Ioan-Mircea Ghitea

66

17. Ibidem , f. 241-242.18. A.N.-D.J.Bh, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.321/1907-1941, f. 100.19. Unirea Transilvaniei cu România 1 Decembrie1918, ediþia II, Bucureºti, 1972, p. 342-343.20. A.N.-D.J.Bh, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.327/1908-1911, f. 102.21. Ibidem, dosar nr.298/1902-1909, f. 258.22. Idem, fond Parohia greco-catolicã Ghenetea, dosar nr.2/1900-1904, act nr.2298/1902, tipãrit-urã.22. Idem, fond Parohia greco-catolicã Ghenetea, dosar nr.2/1900-1904, act nr.2298/1902, tipãrit-urã.23. Idem, fond protopopiatul ortodox roman din Oradea, , act nr.715/1901, f. 1.

Pentru a-ºi putea atinge scopul propus, autoritãþile de stat ma-ghiare au cerut ca predarea religiei sã se facã în limba maghiarã, înce-pând cu clasa a III-a24, iar la unele gimnazii ºi la Preparandia din Arad sãse facã numai în limba maghiarã.

Aceste mãsuri loveau puternic în fiinþa poporului român, cu toatecã guvernul ungar ºtia cã, nu cu mult înainte Congresul Mitropoliei Or-todoxe Române a românilor din Ungaria ºi Transilvania, în ºedinþa din4/17 octombrie 1903, în temeiul paragrafului 175 din Statutul organicºi al prevederilor legale, declarã cã catehizarea elevilor de religie greco-orientalã se va efectua în toate unitãþile de învãþãmânt în „ limba oficialãa bisericii, adicã în limba româneascã”25.

Proiectul de modificare a legii ºcolare în vigoare, prezentat în Par-lamentul Ungariei în cursul anului 1904, de cãtre Tisza István, prevedeareducerea autonomiei ºcolii confesionale cu limbã de predare alta de-cât cea maghiarã.26 Erau supuse unei cenzuri severe „planurile de învã-þãmânt, manualele ºi obiectele ºcolare”, preconizându-se o serie de mã-suri prin care sã se asigure cu succes, într-un fel sau altul, cã politica dedeznaþionalizare a naþionalitãþilor din Ungaria ºi Transilvania dã rezul-tate dorite27. Promulgarea acestui proiect de lege ºcolarã ºi mãsurile le-gislative luate au strânit un val de proteste în întreaga Ungarie ºiTransilvanie.28. Astfel, prin memoriul înaintat Ministerului Cultelor ºiInstrucþiunilor Publice din Ungaria, conducãtorii Bisericii Greco-Orientale Române dezaprobau articolele cuprinse în proiectul delege29, subliniind ºi faptul cã prin legile Ungariei de pânã atunci se asi-gura ortodocºilor rãsãriteni „dreptul de a dispune în afacerile ºcolare ºireligioase”30. ªi prin urmare Legea nr. XX din 1848 asigura „dreptul dea dispune liber în afacerile lor ºcolare ºi religioase”, iar prin Legea IXdin 1868 se asigura dreptul „ de a-ºi conduce ºi regula (rezolva – n.n.) eiînsãºi afacerile lor ºcolare” Statutul organic al Bisericii Greco-OrientaleRomâne din Ungaria ºi Transilvania, sancþionat de regele Ungariei la28.05.1869, dãdea dreptul bisericii române sã înfiinþeze ºi sã susþinãºcoli confesionale româneºti de tot felul31, (vezi cazul ºcolilor din Mier-

Aspecte din istoria învãþãmântului confesional ortodox...

67

24. Idem, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.301/1903-1910, f. 189-190, copiedactilografiatã, autentificatã.25. Idem, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.298/1902-1911, f. 291.26. Ibidem, dosar nr.301/1903-1910, f. 191.27. Idem, fond Parohia Greco-catolicã Abrãmuþ, dosar nr. 15/1901-1910, f. 478.28..Idem, fond Protopopiatul ortodox Vaºcãu, dosar nr.29, f. 2.29. Idem, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.298/1902-1911, f. 302.30. Ibidem, f. 303.31. Idem, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.298/1902-1911, f. 292.

sig, Chiºlaca în anul 1907 – n. n.), sã numeascã la aceste ºcoli „puteri di-dactice” (adicã învãþãtori ºi profesori – n.n.) necesari, fãrã nici o influ-enþã din afarã ºi sã disciplineze pe învãþãtorii ºi profesoriî sãi, sã-ºi întoc-meascã planuri de învãþãmânt32, ºi sã se îngrijeascã de procurarea cãr-þilor didactice33, înfiinþarea de biblioteci parohial-ºcolare34 º.a.

Împotriva acestor mãsuri distructive ºi pentru a preîntâmpinadesfiinþarea ºcolilor confesionale româneºti ºi transformarea lor în ºcolide stat, cu predare în limba maghiarã, s-au înscris ºi circularele trans-mise de cãtre Vasile Mangra, care era vicar episcopal al Consitoriului or-todox român din Oradea, adresate protopopiatelor din comitatul Bihor.Ele îndemnau pe protoprezbiter inspectori ceculari la organizarea de e-xamene publice în toate ºcolile confesionale româneºti35, ºi sã se ocupede buna desfãºurea a examenelor. Ca urmare, în Oradea Mare, inspec-torul ºcolar a raportat în 1901 cã s-au þinut examene în 44 de ºcoli confe-sionale36, (acest examen s-a þinut în fiecare an – n.n.)37. Tot lui îi reveneagrija pentru repararea edificiilor ºcolare, curãþirea ºi igenizarea lor întimpul verii; pregãtirea ºi asigurarea numãrului necesar de învãþãtori;procurarea de mobilier ºi arechizitelor prescrise pentru ºcoalã; infor-marea cu privire la începerea anului ºcolar; predici în bisericã cu privirela folosul ºcolii þinând cont ºi de dorinþele poporului; predarea materi-lor de învãþãmânt în ºcolii sã se fac în limba românã 38. Inspectorul ºco-lar din Consitoriul ortodox din Oradea raporta în scris asupra rezulta-telor ºcolare, a situaþiei ºcolilor confesionale româneºti, a greuþãþilor cucare acestea se confruntã din punct de vedere al întreþinerii, asigurãriisalariilor învãþãtoreºti ºi construirii de noi edificii ºcolare, acolo undenumãrul copiilor este mai mare. În toate acþiunile lor conducãtorii ro-mânilor au fost sprijiniþi de populaþia satelor.

Deºi modeste, cu dascãli retribuiþi necorespunzãtor ºi elevi pro-veniþi din familii mai mult sãrace, ºcolile româneºti confesionale orto-doxe ºi unite au jucat un rol fundamental în cultivarea conºtiinþei naþio-nale ºi frânarea procesului de deznaþionalizare.

Ioan-Mircea Ghitea

68

32. Iden, fond Parohia ortodoxã românã Lugaºul de Jos, inv. nr.977, dosar nr. 3/1914-1919, f. 164.33. Idem, fond Parohia ortodoxã românã Lugaºul de Jos, dosar nr.4/1914-1919, f. 42-43, tipãriturã.34. Idem, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.287/1900-1918, f. 60.35. .Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Oradea, fond Consistoriul ortodox român din Oradea,act nr. 935/5//1901, f. 6.36. A.N.-D.J.Bh, fond Epioscopia Ortodoxã Românã Oradea, dosar nr.294/1901-1908, f. 242.37. Ibidem, dosar nr.327/1908-1911, f. 96.38. Idem, fond protopopiatul ortodox roman din Oradea, dosar nr. 9/1901, act nr.426/826/1901,tipãriturã.

Scriitorii români ºi imperativul

identitãþii naþionale

Anchetele FAMILIEI

Anchetă realizată de Traian ŞTEF

70

Reproducem programa ºcolarã pentru clasele a XI-a ºi a XII-a, careper pentru cei care vor rãspunde în continuare la ancheta noastrã.Este evident cã lista scriitorilor canonici, obligatorii pe parcursul liceu-lui, este foarte redusã, iar obligativitatea de a se studia doar cîte un textdin opera lor ni se pare meschinã. Pe lîngã asta, conþinuturile, modalita-tea studiului nu duc nici la cunoaºterea culturii române, nici la forma-rea esteticã a tinerilor, nici la instrucþia acestora, ca sã nu mai vorbim deformarea identitãþii culturale a acestora. Pentru clasele I-VIII, alegereatextelor se face de cãtre autorii de manuale. Exagerînd, am putea spunecã studiul limbii ºi literaturii române seamãnã cu exerciþiile la salã.

Cl. XI

RECOMANDÃRI PRIVIND CONÞINUTURILE ÎNVÃÞÃRIIConþinuturi din domeniul literaturiiFUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE Originile ºi evoluþia limbii române (prezentare sinteticã) Studiu de caz: Latinitate ºi dacism, puncte de vedere privind fundamentele cul-turii române (selecþii din texte literare, eseuri, studii; de ex.: Gheorghe Asachi, LaItalia, Vasile Alecsandri, Cântecul gintei latine, Mihai Eminescu, Memento mori, B.P. Haºdeu, Perit-au dacii?, Vasile Pârvan, Getica, Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin etc.)

PERIOADA VECHE Studiu de caz: Dimensiunea religioasã e existenþei (sugestii pentru alegerea fragmentelor ilustrative: Viiaþa lumii de Miron Costin, fragmente relevante dinscrierile cronicarilor, Cazania lui Varlaam, Didahiile lui Antim Ivireanul, Biblia de laBucureºti etc.) Studiu de caz: Formarea conºtiinþei istorice (se vor alege fragmente ilustrativedin cronicile moldoveneºti sau /ºi din cele munteneºti)*Se va studia 1 text de bazã reprezentativ (de ex.: fragmente din cronicilemoldoveneºti sau munteneºti, Istoria ieroglificã de Dimitrie Cantemir, Þiganiada deIon Budai Deleanu)

Anchetele Familiei

Traian ªtef

Imperativul identitãþii naþionale

71

CURENTE CULTURALE/ LITERARE ÎN SECOLELE XVII-XVIII: UMANISMUL ªI ILUMINISMUL

PERIOADA MODERNÃa. Secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea Studiu de caz: Rolul literaturii în perioada paºoptistã (sugestii pentru alegereafragmentelor ilustrative: articole programatice ºi de doctrinã) Forme hibride ale civilizaþiei româneºti la mijlocul secolului al XIX-lea. Se va studia 1 text de bazã din epoca respectivã pe aceastã temã (de ex., Iaºii ºi locuitoriilui la 1840 de Alecu Russo; Iaºii în 1844, Balta Albã, Iorgu de la Sadagura de VasileAlecsandri; O cãlãtorie de la Bucureºti la Iaºi înainte de 1848 de Ion Ghica etc.) Dezbatere: România, între Orient ºi Occident (selecþii din texte literare, eseuri,studii, articole jurnalistice; de ex., texte de Anton Pann, Ion Barbu º.a. pentru ilustrarea temei balcanismului; polemici interbelice pe tema situãrii culturii ºi civilizaþiei româneºti între Orient ºi Occident – Liviu Rebreanu, Mihai Ralea, EugenFilotti º.a.; studii istoriografice sau de istorie culturalã – Neagu Djuvara, P. P. Panaitescu,Alexandru Duþu, Anton Dumitriu º.a.; luãri de poziþie în contemporaneitate) Descoperirea literaturii populare. Se va studia 1 text de bazã din literatura popu-larã (de ex.: Mioriþa, Meºterul Manole etc.), discutat în relaþie cu 1 text din literatura cultã pe aceeaºi temã Studiu de caz: criticismul junimist (sugestii de texte: În contra direcþiei de astãziîn cultura românã, Direcþia nouã în poezia ºi proza românã)

CURENTE CULTURALE / LITERARE ÎN SECOLUL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX Romantismul – se vor studia 4 texte de bazã, de poezie ºi / sau prozã, care sãilustreze temele romantice (3 texte din opera lui M. Eminescu, 1 text din roman-tismul paºoptist: Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rãdulescu, Costache Negruzzi) Realismul – se vor studia 1 text de bazã, selectat din proza lui I. L. Caragiale sauIoan Slavici Simbolismul – se va studia 1 text de bazã (o poezie sau un poem în prozã /prozã poematicã) selectate din opera lui Alexandru Macedonski, ªtefan Peticã,Dimitrie Anghel, Ion Minulescu º.a. Studiu de caz: Simbolismul european (grupaj ilustrativ de texte selectate dinopera urmãtorilor scriitori : Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Arthur Rimbaud;arte poetice) Prelungiri ale romantismului ºi clasicismului – se va studia 1 text de bazã(la alegere, din opera urmãtorilor autori: George Coºbuc, Octavian Goga, St. O.Iosif)

2 Având în vedere complexitatea liricii lui George Bacovia, acesta se va studia înclasa a XII-a, în seria marilor poeþi interbelici.

b. Perioada interbelicã Orientãri tematice în romanul interbelic – se vor studia 2 texte de bazã, câteunul dintre urmãtoarele arii tematice:- un roman psihologic (Pãdurea spânzuraþilor de Liviu Rebreanu, Ultima noaptede dragoste, întâia noapte de rãzboi de Camil Petrescu, Concert din muzicã deBach de Hortensia Papadat-Bengescu, Adela de Garabet Ibrãileanu, Ioana sauJocurile Daniei de Anton Holban, Gib Mihãescu, Rusoaica etc.)- un roman al experienþei (Nuntã în cer, Maitreyi de Mircea Eliade, Întâmplãridin irealitatea imediatã de Max Blecher etc.) Studiu de caz: Modele epice în romanul interbelic (cu referire ºi la romane studi-ate în anii anteriori)

În clasa a XI-a se vor studia minimum 11 texte de bazã (în trunchiul comun) ºiminimum 13 (la profilul umanist, specializarea filologie), 6 studii de caz (întrunchiul comun), respectiv 7 studii de caz (la profilul umanist, specializareafilologie) ºi 1 dezbatere.De asemenea, se va integra în oricare dintre perioadele abordate, la alegerea auto-rilor de manuale ºi a profesorilor, ºi o discuþie privind literatura ºi pictura, în careva fi abordat comparativ modul în care o anumitã temã este tratatã prin limbajulspecific al celor douã arte. Sugestii pentru alegerea temelor de discuþie: Picturareligioasã medievalã; Natura în poezia ºi în pictura romanticã; Universul rural înpoezie ºi în picturã etc.

Cl. XII

A. Conþinuturi din domeniul literaturiiPERIOADA INTERBELICÃ: POEZIA Se vor studia minimum 4 texte de bazã + *2 textePentru poezia interbelicã, se vor alege texte din opera urmãtorilor autori: GeorgeBacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu. *Studiu de caz: Fronda în literatura interbelicãPentru realizarea studiului de caz se pot folosi:• texte poetice, fragmente de prozã contestatarã, manifeste literare aparþinândunor autori precum: Tristan Tzara, Geo Bogza, Ion Vinea, Ilarie Voronca, EugenIonescu (Nu), N. Steinhard (În genul… tinerilor) º.a.;• antologii recomandate: Antologia literaturii române de avangardã de Saºa Panã;Poezia româneascã de avangardã de Gabriela Duda; Avangarda literarã româneascãde Marin Mincu; Avangarda artisticã a secolului XX de Mario de Michelli etc. Curente culturale / literare: modernism vs. tradiþionalism. Pentru realizarea uneiprezentãri sintetice a acestei teme se pot folosi:• texte din poeþii studiaþi sau din opera altor poeþi interbelici: Al. Philippide, B.Fundoianu, Adrian Maniu, , Vasile Voiculescu, Aron Cotruº º.a.;• fragmente din texte de doctrinã sau studii legate de temã aparþinând unor istori-ci, ideologi,eseiºti, filozofi, critici ºi istorici literari interbelici sau contemporani: E.Lovinescu (Istoria civilizaþiei române moderne, Istoria literaturii române contem-porane), ªtefan Zeletin (Neoliberalismul), G. Cãlinescu (Tipul firesc de roman),Pompiliu Constantinescu (Tradiþionalism sau modernism?), N. Iorga (Literatura pecare o cere vremea, Tradiþie ºi inovaþie în artã), Nichifor Crainic (Sensul tradiþiei),Lucian Blaga (Revolta fondului nostru nelatin), Z. Ornea (Tradiþionalism ºi moder-nitate în deceniul al treilea), Ov. S. Crohmãlniceanu (Literatura românã între celedouã rãzboaie mondiale, vol. I), D. Micu (Gândirea ºi gândirismul), Adrian Marino(Modern, modernism, modernitate), Nicolae Manolescu, Despre poezie, MateiCãlinescu (Conceptul modern de poezie, Cinci feþe ale modernitãþii), Gh. Crãciun,(Aisbergul poeziei moderne), Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernitãþii º.a. Curente culturale / literare: orientãri avangardiste (prezentare sinteticã a avan-gardei, cu accent pe specificul avangardei româneºti) Pentru realizarea uneiprezentãri sintetice a acestei teme se pot folosi:• texte literare ºi manifeste avangardiste aparþinând unor autori precum: TristanTzara, Geo Bogza, Ion Vinea, Ilarie Voronca º.a.;• antologii recomandate: Antologia literaturii române de avangardã de Saºa Panã;Poezia româneascã de avangardã de Gabriela Duda; Avangarda literarã româneascãde Marin Mincu; Avangarda artisticã a secolului XX de Mario de Michelli etc.;• studii dedicate temei (de exemplu, Ion Pop, Avangarda în literatura românã;Adrian Marino, Dicþionar de idei literare – cap. Avangarda etc.). Studiu de caz: Diversitate tematicã, stilisticã ºi de viziune în poezia interbelicãPentru realizarea studiului de caz se pot folosi:• selecþii din texte literare ale poeþilor interbelici studiaþi;

Imperativul identitãþii naþionale

72

• istorii literare, eseuri ºi studii dedicate temei (de exemplu, Ov. S.Crohmãlniceanu, op. cit.; N. Manolescu, op. cit.; Mircea Scarlat, Istoria poezieiromâneºti, vol. III; etc.). Dezbatere: Identitate culturalã în context european. Pentru realizarea dezbaterii,se pot folosi surse precum:• texte aparþinând unor autori precum: E. Lovinescu (Istoria civilizaþiei românemoderne), G. Cãlinescu (cap. Specificul naþional din Istoria literaturii române de laorigini pânã în prezent), Camil Petrescu (Sufletul naþional), Mihail Ralea(Europeism ºi tradiþionalism), Liviu Rebreanu (Specificul naþional, postulat al diferenþierii), Petre Pandrea (Specific naþional ºi moment istoric), Emil Cioran(Schimbarea la faþã a României), Mircea Vulcãnescu (Dimensiunea religioasã a existenþei), Lucian Blaga (Spaþiul mioritic), Mircea Eliade (articole legate de temãdin vol. Profetism românesc, 1990), Constantin Noica (Sentimentul românesc alfiinþei), Mircea Martin (G. Cãlinescu ºi complexele literaturii române), AdrianMarino (Pentru Europa), Sorin Alexandrescu (Paradoxul român), Ioana Pârvulescu(Întoarcere în Bucureºtiul interbelic) sau autori strãini care au scris despreRomânia interbelicã (Paul Morand, Bucureºti) º.a.;• antologii recomandate: Dreptul la memorie (vol. III-IV), de Iordan Chimet;Atitudini ºi polemici în presa literarã interbelicã (Universitatea din Bucureºti,1984) etc.;• CD-uri despre Bucureºtiul interbelic, albume de epocã, albume de artã etc.

PERIOADA POSTBELICÃ Studiu de caz: Literatura aservitã ideologiei comuniste. Pentru realizarea studiu-lui de caz, se pot folosi:• selecþii din texte literare ilustrative aparþinând unor autori precum: A. Toma, DanDeºliu, Mihai Beniuc, Victor Tulbure º.a.;• antologii recomandate: Poezia unei religii politice de Eugen Negrici; Sub zodiaproletcultismului. Dialectica puterii de Marin Niþescu etc.;• studii: Eugen Negrici, Literatura românã sub comunism; Sanda Codoº, Literaturaîntre revoluþie ºi reacþiune; Ana Selejan, Trãdarea intelectualilor, Reeducare ºiprigoanã; Alexandru Muºina, Sinapse etc. Texte de bazã: 2 romane (1 roman scris în perioada 1960-1980 ºi 1 roman scrisdupã 1980, cu focalizare diferitã: tematicã, tipologicã etc.), 1 piesã de teatru ºi 4poezii (poeziile selectate pot aparþine unor autori postbelici reprezentativi, din unasau mai multe generaþii afirmate în aceastã perioadã: de ex., generaþia rãzboiului,generaþia ’60, generaþia ’70, generaþia ’80) + *2 poezii.Pentru alegerea romanelor, puteþi recurge la texte din opera unor autori precum:Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura, Nicolae Breban, ªtefanBãnulescu, Fãnuº Neagu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Sorin Titel, I. D.Sârbu, Gabriela Adameºteanu, Mircea Nedelciu, Mircea Cãrtãrescu, Ioan Groºan,Gheorghe Crãciun º.a.Pentru alegerea piesei de teatru, puteþi sã vã orientaþi spre texte aparþinând unorautori precum: , Teodor Mazilu, Eugen Ionescu, Matei Viºniec º.a.Pentru alegerea poeziilor, veþi putea folosi texte din opera unor autori precum:ªtefan Augustin Doinaº, Radu Stanca, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Gellu Naum,Gherasim Luca, A. E. Baconski, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana,Ileana Mãlãncioiu, Leonid Dimov, Mircea Ivãnescu, Mircea Dinescu, Emil Brumaru,Mircea Cãrtãrescu, Alexandru Muºina, Simona Popescu º.a. Studiu de caz: Tipuri de roman în perioada postbelicãPentru realizarea studiului de caz se pot folosi:• trimiteri la romane postbelice studiate pe parcursul liceului;• istorii literare, eseuri ºi studii dedicate temei (de exemplu: N. Manolescu,Literatura românã postbelicã, vol. II, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc,vol. II ºi III; Eugen Simion, Scriitori români de azi; Eugen Negrici, Literatura românã

Imperativul identitãþii naþionale

73

sub comunism, vol. I etc.). Curente culturale / literare: postmodernismulPentru realizarea unei prezentãri sintetice a acestei teme se pot folosi:• trimiteri la texte literare de poezie, prozã sau dramaturgie aparþinând unor scri-itori din generaþiile ’80, ’90, 2000;• studii teoretice despre postmodernism: de exemplu, Postmodernismul românescde Mircea Cãrtãrescu; Postmodernism. Din istoria unei „bãtãlii“ culturale de IonBogdan-Lefter; Istoria tragicã & grotescã a întunecatului deceniu nouã de Radu G.Þeposu; Trafic de frontierã. Proza generaþiei ’80; Ochiul bifurcat, limba saºie deAdrian Oþoiu; Literaturã ºi subversivitate. Descriere ºi naraþiune în proza postmod-ernã româneascã de Carmen Muºat; Direcþia ’80 în poezia românã de Andrei Bodiu• antologii recomandate: Caiete critice, nr. 1-2, 1986 (volum dedicat postmod-ernismului); Competiþia continuã. Generaþia ’80 în texte teoretice de G. Crãciun;Antologia poeziei generaþiei ’80 de Alexandru Muºina; Caiete critice, nr. 2-3, 2005(volum dedicat generaþiei 2000); Poezia românã actualã (vol. I-III) de Marin Mincu *Studiu de caz. Se va alege una dintre urmãtoarele douã teme propuse: (1)Dinamica unor specii: jurnalul, memoriile - apariþii editoriale dupã 1990, (2)Tendinþe în literatura românã actualã.Pentru realizarea studiului de caz Dinamica unor specii: jurnalul, memoriile –

apariþii editoriale dupã 1990 se pot folosi:• memorii ºi jurnale scrise de autori precum: Mihail Sebastian, Mircea Eliade, N.Steinhardt, I. D. Sârbu, Ion Ioanid, Radu Petrescu, Alice Voinescu, Jeni Acerian,Monica Lovinescu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cãrtãrescu º.a.;• eseuri ºi studii dedicate temei (de exemplu: Ficþiunea jurnalului intim de EugenSimion, Literatura românã în postceauºism, vol. I, de Dan C. Mihãilescu etc.).Pentru realizarea studiului de caz Tendinþe în literatura românã actualã se potfolosi trimiteri la texte din literatura actualã care sã reflecte unele fenomene precum: „bãtãlii“ între generaþii ºi între curente literare, revizuiri critice, mutaþiidiverse în câmpul literar ºi cultural etc. *Studiu de caz: Forme ale istoriei ºi criticii literarePentru realizarea studiului de caz se pot folosi:• texte care sã ilustreze specii precum: istoria literarã, monografia, eseul, studiulcritic, cronica literarã, recenzia etc. ;• autori recomandaþi: Titu Maiorescu, E. Lovinescu, G. Cãlinescu, Tudor Vianu,Mihail Ralea, Pompiliu Constantinescu, ªerban Cioculescu, Nicolae Manolescu,Eugen Simion, Paul Cornea, Ov. S. Crohmãlniceanu, Eugen Negrici, Mihai Zamfir,Mircea Martin, Mircea Zaciu, Ion Pop, Radu G. Þeposu, Ion Bogdan Lefter º.a.Numãrul minim de texte de bazã care vor fi studiate în clasa a XII-a este urmãtorul:8 texte de poezie, 2 romane ºi 1 piesã de teatru. Se vor realiza, de asemenea, 3studii de caz, 3 prezentãri ale unor curente culturale / literare ºi 1 dezbatere. Laspecializarea filologie, se vor studia în plus *4 texte de poezie ºi se vor realiza încã *3 studii de caz.

Notã. Pe parcursul liceului, elevii vor studia cel puþin un text aparþinând urmãto-rilor autori: Mihai Eminescu, Ion Creangã, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, IoanSlavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu,Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Cãlinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, NichitaStãnescu, Marin Sorescu.

Imperativul identitãþii naþionale

74

DUMITRU CHIOARU

Din cîte ºtiu eu, canonul didactic al literaturii române din progra-ma de liceu cuprinde 17 scriitori: Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, IonCreangã, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, George Bacovia,Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Liviu Rebrea-nu, Camil Petrescu, George Cãlinescu, Marin Preda, Nichita Stãnescu ºiMarin Sorescu. Un tablou cam disproporþionat, cîtã vreme jumãtatedintre ei sunt scriitori moderni interbelici. Nici un paºoptist, nici unavangardist, nici unul din diaspora ºi nici unul dintre scriitorii în viaþãcontemporani. Admiþînd cã aceºtia sunt scriitorii canonici, valori pestecare nu se poate trece, aº completa lista pînã la 20 cu Vasile Alecsandri,reprezentativ pentru paºoptism ºi literatura românã dinainte deEminescu, apoi Alexandru Macedonski, promotorul modernismului ro-mânesc, ºi Hortensia Papadat-Bengescu, creatoare a romanului modernde analizã psihologicã. Tabloul de valori ar fi la fel de disproporþionat,cãci perioada interbelicã rãmîne cea mai fecundã epocã a literaturiinoastre.

Dar aº propune ºi un canon alternativ de 20 de mari scriitori ro-mâni, strict estetic, din care n-ar trebui sã lipseascã: Mateiu Caragiale,Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Max Blecher, Ion Vinea,Ilarie Voronca, Gellu Naum, Ion Negoiþescu, Radu Stanca, ªtefan Aug.Doinaº, Leonid Dimov, Mircea Ivãnescu, ªtefan Bãnulescu, Nicolae Bre-ban, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crã-ciun ºi Mircea Cãrtãrescu, încercînd sã pun în centrul tabloului scriitorimoderni ºi contemporani care, dacã ar fi studiaþi de plãcere ºi nu obliga-toriu, ar putea contribui, fãrã a-i exclude pe cei oficial acceptaþi în ca-nonul didactic, la cultivarea gustului literar ºi consolidarea sistemuluide valori al elevilor, care sã le lãrgeascã orizontul cultural intersectîndorizontul lor de viaþã.

Imperativul identitãþii naþionale

75

76

ASORTAREA ºOSETELOR

ªercan avea o problemã care persista de multã vreme : nu-ºi asor-ta ºosetele cu vestimentaþia. Indiferent de ocazie, el purta ºosete albe.De cele mai multe ori nu le purta, din douã motive concludente pentrulogica ºercanianã :

1) era într-un continuu proces de descoperire a lumii ; nu-ºi puteapermite sã nu simtã fiecare grãunte sub tãlpile lui ;

2) în ciuda sufletului regenerativ al lui Hua Chi, trupul lui ªercanera supus legilor fizicii, iar degetele sale de la mâini trebuiau sã cedezeodatã inepuizabilei forþe de eroziune a maxilarului; atunci degetelemari de la picioare ofereau o soluþie imediatã mult mai comodã când nuavea ºosete.

A avut o pereche pe care a purtat-o câþiva ani la rând, fãrã sã o deajos. ªosetele au început sã se roadã în cãlcâie. Tamika n-a avut de ales, atrebuit sã-i taie unghiile atunci când ele se iveau prin gãurile ºosetelor.În ultima fazã, ªercan purta o pereche de franjuri în jurul gleznelor.

Tamika a gãsit pânã la urmã o soluþie: s-a apucat de croitorie. Dupãcâteva acþiuni ce n-au dat roade, a reuºit sã impunã în Sher Khan modapantalonilor suflecaþi pânã la gleznã. A fost prima încercare de-a atrageatenþia asupra încadrãrii ºosetelor în þinutã.

Erau ºosete deschise la culoare sau cu diverse imprimeuri (dungi,carouri, puncte), însã niciunele albe. Numai activitãþile sportive ºi celecare genereazã, de obicei, transpiraþia încurajeazã ºosetele albe.

ªosetele cu buline aveau un farmec aparte pentru Tamika. Deºirãspunsul era chiar sub nasul ei, ºi-a dat seama cã singurul mod de a-l

Proza

Andrei Mocuþa

ªercan

ªercan

77

convinge pe ªercan era sã-i ofere obiecte sau forme rotunde. A fost uºorsã-l pãcãleascã sã poarte ºosete cu buline.

CÃPUºE

ªercan a auzit cã cea mai bunã metodã de dresare a cãpuºelor erasã le facã sã depindã de el în privinþa mâncãrii. Putea obþine asta lãsân-du-le sã-l ciupeascã la ore fixe. Medicul tribului i-a sugerat asta ca un bunremediu pentru problemele de tract intestinal, survenite în urma înghi-þirii globurilor.

Avantajele existau de ambele pãrþi. Cãpuºele îl ajutau sã digeregloburile ceva mai voluminoase care forþau peretele stomacului, darmai puteau profita de-un lucru. Reprezentãrile cartografice de pe su-prafaþa pãmântului proaspãt îngurgitat erau un excelent prilej de tourde monde miniatural pentru cãpuºele cãlãtoare.

Etapele tratamentului indicat de doctorul Abila erau : ieºirea laiarbã verde, cãutarea mediului ambiant, printre tufiºuri ºi smocuri deiarbã dese, bãlãceala în tufiºuri la bustul gol pânã când cel puþin cincihematofage micuþe îºi înfig cleºtii în piele. Recomandarea era sã con-tracteze cãpuºele cu cel puþin o jumãtate de orã înaintea fiecãrui con-curs, sã aibã timp sã strãbatã stratul de grãsime al burþii când globul a-jungea la destinaþie.

ªercan a dresat cãpuºele sã-l ciupeascã la ora nouã pentru miculdejun, la unu pentru prânz ºi la ºapte pentru cinã. De asemenea, apetitulde rege mongol a fost transmis ºi cãpuºelor. Dupã ce consumau can-titãþi importante de cuceriri teritoriale, deveneau la rândul lor avide deputere. Ca termitele.

Cãpuºele nu s-au mulþumit sã fie copii de globuri ºi-au dorit sãajungã dincolo de emisfera întunecatã a aparatului digestiv al lui ªercan.Au inventat concursul lor de mãsurat burþi. Nu dupã multã vreme, auajuns sã concureze împotriva lui. Nu le-a trebuit un an ca sã-i fure invin-cibilitatea.

Andrei Mocuþa

78

SFÂNTA TREIME

Detronat de cãpuºe, ªercan a fost nevoit sã se integreze, cum-ne-cum, în societate. Contribalii l-au ajutat sã-ºi gãseascã un loc de muncãla uzina din cel mai apropiat oraº. Era un serviciu motivant, având în ve-dere cã ªercan trebuia sã lucreze cu obiecte rotunde. Singura lui grijãera sã modeleze mãrgele din sticlã de Murano.

În fiecare dimineaþã, la aceeaºi orã, Sfânta Treime se îndreptaspre uzinã: ªercan, sandviciul cu glob ºi buzunarele goale ; iar la întoar-cere, seara : ªercan, globul care nu mai era sandvici ºi câte o bilã din sti-clã de Murano în fiecare buzunar.

Nu era mare brânzã sã ºterpeleºti douã mãrgele pe zi. Dincolode gestul deloc lãudabil, ªercan a învãþat un lucru important. Ceva ce-ineagã propria lui fire. Toate mãrgelele pe care le subtiliza erau depozi-tate în cutia de sub pat. Credeþi sau nu, n-a înghiþit niciuna. Motivaþia : a-tunci când va fi adunat suficiente, îi va dãrui mamei un colier.

În cutie, între timp devenitã cufãr, nu erau douã mãrgele care sãsemene. Numãrul final a fost de douã mii patru sute. ªercan a lucrat omie douã sute de zile la uzina de sticlã pânã când patronul ºi-a dat seamade ºiretlic ºi l-a dat afarã.

Acum putea construi un oraº întreg numai din mãrgele. TribulSher Khan a fost redenumit Murano City. Locuitorii au construit pentruTamika scripeþi ºi stive sã susþinã colierul cu peste douã mii de mãrgele.Oriunde-þi întorceai privirea, dãdeai de biluþe.

A apãrut ºi-o nouã Treime: Tamika, ªercan, Murano City.

RESTURI

Seara târziu, dupã ce s-au înfruptat din plãcintã ºi moþãiau princulcuºuri, Tamika a luat-o înspre râu sã spele resturile. Se þinea de ºale întimp ce purta tigaia pe cap. Doctorul Abila i-a recomandat acest exerci-þiu, deoarece îi fortificã muºchii gâtului ºi menþine coloana dreaptã. În-cã de când purta fãtul, coloana ei a început sã dea semne de slãbiciune.

Tamika spãla întotdeauna vasele în râu, resturile revenind peº-tilor. Dupã ce iubirea din resturi le atingea buzele, peºtii deveneauconºtienþi de cele mai elementare noþiuni de acvaculturã. Realizau cãfac parte dintr-un lanþ trofic lung ºi cã rolul lor era sã ajungã în meniulcarnivorilor. Gândul nu-i tulbura, se ofereau de bunãvoie oricãrui ama-tor de carne de peºte.

ªercan

79

Râul Atbara s-a transformat într-un loc de pelerinaj al pescarilor.Indiferent de experienþã, nu exista pescar sau nepescar care sã nu prin-dã peºte. O singurã azvârliturã de undiþã atrãgea cel puþin trei peºti.Doar pescarii înrãiþi foloseau undiþa. Cel mai simplu era cu plasa. Acolose înghesuiau cu zecile. Era un râu cu peºti mãrinimoºi : se lãsau prinºifãrã s-aºtepte sã pice nada.

Soluþia pentru pescarii ce nu mai aveau loc era nada preparatã dinresturi. Un strop în vârful cârligului atrãgea peºtii cu nemiluita. Când in-trau în joc resturile, erau prea puþini pescari ºi prea mult peºte.

Tamika a pus tigaia în apã. De-ndatã, sute de peºti s-au adunat înjurul ei. Atraºi de crusta de ciocolatã, au înotat înãuntru. Dupã ce-au fã-cut tigaia lunã, au privit-o triºti pe Tamika. Peºtele dirijor a pocnit din de-gete. Vocile semãnau cu un râu ce curge într-un instrument muzicalfoarte mare. Când apa a umplut instrumentul, l-a fãcut sã rãsune.

CÂNTECUL TAMIKÃI

De îndatã ce Tamika a simþit cã i se apropie sfârºitul, a început sã-ºi cânte propriul ei cântec. Nu se nãscuse în trib ºi oamenii au uitat sã-igãseascã unul. L-a compus ea dupã ce s-a iniþiat în muzica indigenã.

Cântând, puteai auzi muzica, dar nu vedeai cã i se miºcã buzele.Inima fãcea toatã treaba. În afarã de cântat, ea spãla rufele cu inima, de-retica prin casã cu inima ºi gãtea cu inima. A început cu gãtitul plãcin-telor, singura activitate desfãºuratã cu inima de care aveau cunoºtinþãcontribalii.

Cu trecerea anilor, Tamika a constatat cã poate sã împlineascãmulte lucruri cu inima, dar nu s-a lãudat nimãnui. Oamenii din SherKhan simþeau pe zi ce trece cum armonia se strecoarã în tribul lor, însãniciunul nu era conºtient cã la mijloc era o inimã mare ºi cã inimile lorbãteau dupã ritmul ei.

Când Tamika a început sã cânte, broasca s-a miºcat pentru primadatã. Broasca avea barba lungã ºi cãruntã. Atrasã de melodie, a intrat încolibã ºi când a dat nas în nas cu Tamika s-a oprit. Prima impresie a fostcã acela era noul ei loc ºi cã va rãmâne acolo pânã când barba ei va inun-da camera. Ochii ei clipeau în acelaºi ritm cu bãtãile inimii ce compu-neau muzica.

Broasca a intrat în peretele de piatrã. Peretele nu avea nicio fisurã,ºi-a fãcut singurã loc. Apoi nu s-a mai vãzut. Doar o luminã verde. Au ur-mat tavanul ºi podeaua. Orice detaliu s-a înverzit, inclusiv Tamika.

Muºchii verzi de pe acoperiº s-au transformat în piele de broascã.Oamenii au vãzut broasca uriaºã în locul colibei. Aºteptau îngrijo-

raþi un orãcãit, dar un iz de muzicã ameþitoare îi liniºtea. S-au mirat cândau auzit din gura broaºtei, pentru prima datã, cântecul Tamikãi.

CUM A DISPÃRUT TRIBUL SHER KHAN

Tamika a continuat sã cânte prin gura broaºtei. Pe spinarea uriaºeifiinþe creºtea iarba ºi pãsãrile veneau sã ciuguleascã atunci când nu gã-seau mâncare. Când terminau, creºtea altã iarbã, ºi mai deasã. Glasulacela însoþea viaþa tuturor. Pânã ºi vântul se oprea din ºuierat ca sã-l as-culte. Toate vieþuitoarele erau atrase în jurul broaºtei. Se spunea cã gla-sul are darul de a vindeca bolile ºi uºura naºterile.

Numai bãºtinaºii din Sher Khan erau îngroziþi de aspectulbroaºtei. Oricât de duios era cântecul, nu se puteau obiºnui cu arãtareahidoasã. Pânã la urmã, au decis sã alunge broasca. Au ameninþat-o cubâte, au aruncat cu pietre în ea, au împins-o, dar nu se clintea. Au cuge-tat îndelung ºi n-au avut de ales : au hotãrât s-o ucidã. Când s-au apropiat,broasca s-a uitat þintã la ei ºi a început sã cânte cu glas duios.

Pãdurea a fremãtat de durere, vântul a rãscolit acoperiºurile coli-belor, peºtii au sãrit bezmetici ºi râul s-a oprit din curgere în clipa morþiibroaºtei. Oamenii au început sã jupoaie pielea broaºtei, iar trupul ani-malului mort a început din nou sã cânte.

Au tãiat carnea bucãþi ºi au pus-o la uscat. Nicio muscã sau pasãrenu s-a apropiat de ea. La piaþã, au aºezat carnea pe tejghea. Cum apãreacineva, bucãþile începeau sã cânte ºi, cuprinºi de spaimã, cumpãrãtoriio luau la sãnãtoasa.

Atunci, au hotãrât sã se ospãteze ei din carnea broaºtei. Au pus-ola fiert, dar apa se încãpãþâna sã dea în clocot ºi focul ardea cu flacãrãslabã. De îndatã ce au întins mâna spre mâncare, bucãþile de carne aupornit din nou sã cânte. Au mâncat cu poftã ºi s-au culcat. Când s-au trezit,ºi-au simþit pântecele sfâºiate de crampe. În locul urletelor de durere,din gura lor ieºea mereu acelaºi cântec.

Din volumul ªercan, în curs de apariþie

Andrei Mocuþa

80

81

Lui Ion Agârbiceanu

Câteva zile n-a mai vãzut-o nimeni pe afarã, pe drum, prin locurilecãlcate de oameni, la bisericã, sau la crâºmã, sã se lege de unul sau dealtul rãu de platã, dar mai ales pe cãrãruia bãtãtoritã, pietroasã, ce urcãpovârniºul dinspre bãi, cei grijulii ºi interesaþi se întrebau de n-o fi muritcumva, ducându-se ºi ea dincolo, dupã cei dragi ºi pierduþi, cã ce rost armai avea sã se chinuiascã pe lume, pentru cine ºi pentru ce, a rãmas sin-gurã, ªi când te socoþi, se mai gãsea câte o vecinã sã-ºi dea cu pãrereastând la taifas peste gard cu alta, la ce folos viaþa de unul singur, îi ca ºicum n-ai fi, ca ºi cum ai fi mort, ºi asta mai abitir pentru oareºicine care-a avut familie numeroasã, Cã bine zici, dar crezi cã-i moartã, D-apoi cum,de atâta amar de vreme cum crezi cã poate fi, n-am vãzut-o de zile bune.

Dar femeia era încã vie, deºi, aºa cum stãtea pe laviþã, încremenitãca o stâncã, þinându-ºi mâinile în poalã ºi având privirea fixatã într-uncolþ de odaie, puteai crede cã-i dusã de mult, însã fiorul vieþii nu i-a pã-rãsit cu totul trupul, cu toate cã nemâncatã ºi nebãutã de atâtea zile ar fitrebuit sã-ºi dea duhul, însã ceva nu o lãsa, o trãgea mereu înapoi, ea arfi plecat cu dragã inimã, tocmai de asta nu ºi-a cãutat de gurã, n-a îmbu-cat o coajã de pâine ºi n-a sorbit un strop de apã, poate se îndurã Cel deSus ºi o strânge de pe pãmânt, sã o ducã la bãrbatul ºi la copiii ei, însãacel tainic ºi nevãzut prag ce leagã lumile între ele ea nu l-a putut trece,când se vedea în tunelul alb, cu lumina fericirii scânteindu-i în ochi, plu-tind ca un fulg spre acel soare strãlucitor, dumnezeiesc, ce o îndemnasã înainteze, învãluind-o cu strãlucirea ºi cãldura sa mântuitoare, uita detoate ºi de tot, bucurându-se pe deplin de mângâierea ºi dezmierdarea

Proza

Leon-Iosif Grapini

Bator

Leon-Iosif Grapini

82

caldã ºi dulce a astrului divin, dar, deodatã, ca la un semn, plutirea înce-ta, ea întindea deznãdãjduitã mâinile ca ºi cum ar fi vrut sã se agaþe desãgeþile scânteietoare, sã se tragã spre înainte, sã-ºi continue zborul lin,însã o mânã nevãzutã o smulgea din loc, o târa împotriva voinþei sale în-dãrãt, spre viaþa ei amãrâtã, ticãloasã ºi blestematã, ºi se trezea în pat saupe laviþã, locurile din care încerca aprig sã se desprindã de cele lumeºti.

ªapte fiinþe dragi a avut pe lângã ea ºi în suflet, bãrbatul, cincicopii ºi un cal, dar s-au dus cu toþii dincolo, de cal nu e sigurã, însã lacum arãta, bãtrân ºi slab, numai piele ºi os, mulþi purici n-o mai fi fãcutla noul stãpân, s-a ºi mirat cum de s-a încumetat omul sã-l cumpere,poate i s-a fãcut milã de ea sau de animal, se mai aflã pe lumea asta ºimiloºi, nu doar bogãtani negri în cerul gurii ºi cu inimã de piatrã, cumse dovedesc a fi unii chiar din satul ei, zgârciþi, batjocoritori, fãþarnici ºihaini. S-a mãritat de tânãrã, atunci toate pãreau a se rândui spre o soartãbunã, spre un trai tihnit, bãrbatul lucra în baie, aducea la sfârºit de sãptã-mânã trei-patru zloþi, îndestulãtori pentru douã guri, apoi au apãrut, perând, cei cinci copii, gurile s-au înmulþit, trebuia sã se înmulþeascã ºibucatele, ºi zloþii, din ce-au avut pus deoparte au cumpãrat calul, înalt,alb, ciolãnos, destul de trecut, dar încã în putere, ºi ea a luat drumulcâºtigului în plus, cãra cu animalul pietre la sãteni, ani la rând a fãcutasta, cei mai tineri aºa i-au prins, trecând amândoi, femeie ºi cal, peuliþele satului, urcând cãrarea dinspre dealul bãilor ºi pierzându-se din-colo de creastã, pe coasta povârnitã ºi pietroasã, ca sã revinã mai târziu,ea ducând animalul de cãpãstru, îndemnându-l la pas, calul urmând-otãcut, zdrobindu-ºi copitele pe cãrãruia strâmtã ºi bolovãnoasã, cu spi-narea încovoiatã sub greutatea a douã corfe aºezate desãgeºte, agãþatede ºaua micã, de lemn, ºi pline cu piatrã mãrunþitã. Din munca istovi-toare pentru ea, o femeie slabã, ºi pentru animal, bãtrân ºi ca vai de el,sâmbãta, seara, numãra trei zloþi care, puºi laolaltã cu cei câºtigaþi de soþerau destui pentru a cumpãra bucatele necesare cãsaºilor pentru o sãp-tãmânã întreagã. Copiii erau amãrâþi ºi piperniciþi, galbeni la faþã caturta de cearã, parcã prinºi de o boalã fãrã nume ºi fãrã leac, de pe feþeleofilite li se desprindea mai mereu un praf fin ca o pudrã, tatãl nu-i puteasuferi vãzându-i aºa de uscãþivi, chinuiþi ºi pirpirii, îi suduia ºi-i stropºeacu vorbe de ocarã, ea, ca orice mamã, sãrea ºi le prindea partea, Lasã-i înpace, omule, nu te mai da la ei, ce vrei, sunt mici, când vor creºte ºi li seva încheia ºi întãri osul vor arãta ca toþi ceilalþi, dar soþul îºi exprima ne-încrederea, Din gãlbejiþii ºi rãpciugoºii ãºtia n-or ieºi oameni cât îi hãul,bine ar fi sã trãiesc ºi s-o vãd ºi pe asta. ªi n-au ieºit din ei oameni, cã s-au stins unul dupã altul, cum nici bãrbatul n-a apucat sã-i vadã mai mari

mãcar, cã s-a prãpãdit, lãsând-o vãduvã, cu cinci copii în grijã. I-a crescutpe toþi pânã la cincisprezece ani, vârstã la care cum ajungea fiecare, cumpleca la ceruri, lãsând-o îndoliatã, cu inima strânsã ºi cu lacrimi în suflet,parcã era un fãcut, un blestem pe casa ei, însã ea nu credea în farmeceºi bozgoane, ºtia cã aºa e lãsat de la Dumnezeu, ca odraslele sale sã nuaibã parte de viaþã lungã. Sfãtuitã de babele satului sã facã descântece,pentru cã nu-i lucru curat ca pruncii sã i se stingã unul câte unul laaceeaºi vârstã, ea s-a arãtat nepãsãtoare, nu dãdea crezare unor aseme-nea basme, cum nu credea în diavol ºi în puterile lui drãceºti, ºtiind cãce e dat sã se întâmple se întâmplã cu voia Celui de Sus. În primii cinciani scurºi dupã moartea soþului, a rãmas doar cu un bãiat ºi o fatã, ºi-a în-gropat ceilalþi trei copii fãrã a plânge cu lacrimi la vedere, ci doar înlãun-trul fiinþei sale, viaþa cruntã ºi istovitoare a asprit-o ºi a întãrit-o, a înþelescã în lumea asta fiecare se zbate ºi se frãmântã pentru el ºi pentru ai lui,nimeni nu-þi împãrtãºeºte necazurile ºi suferinþele cu toatã inima, decâtaºa, de formã ºi de ochii lumii, ai numai ceea ce-þi faci ºi-þi rânduieºti tucu mâna ºi cu mintea ta, lumea e rea ºi egoistã cã e nevoiaºã, cei avuþisunt ºi mai rãi cã au prins gustul bogãþiei, banul e ochiul dracului, ca a-tare, atunci când îi murea un copil, îl jelea singurã ºi-l îngropa cu seninã-tate, de ce ar fi trebuit sã vadã sãtenii durerea ce o încerca. Apoi o lua dela capãt, prindea coºãrcile pe spinarea calului, îl apuca de dârlogi ºi seîntindea la drum, tropotind, ea din cizmele tari, scorþoase ºi învechite,animalul din copitele tocite, mâncate de bolovani, pe drumurile satuluiºi pe cãrarea dealului. Se osteneau cât era ziulica de lungã, uneori pri-mea plata pe loc, alteori nu, era amânatã, bogãtanii, mai ales, nu-i plã-teau deîndatã, o chemau ba într-o zi, ba în alta, cu gând cã poate, ca mu-iere, va uita ºi nu va reveni dupã cruceri, dar ea nu pierdea ºirul datorii-lor, îi cãuta pe oameni pânã ºi în crâºmã, sã le strige în faþã cã-ºi bat jocde munca ei, fãcându-i de ruºine înaintea celorlalþi muºterii, dar se ru-ºinau ei oare, vezi de treabã, când te lãfãi în belºug, puþin îþi pasã de cecrede ºi de ce zice lumea. Dupã ce i-a murit bãrbatul s-au gãsit sfãtuitorisã o îndemne a se mãrita iarãºi, cã dacã o prinde bãtrâneþea, cine se aflãs-o mai ia, însã cuvintele ei, Dar sã ia pe muma-pãdurii, le închidea gura,s-a mulþumit sã retrãiascã în gând vremurile bune petrecute alãturi desoþ ºi de copii. Când i-a murit ºi fetiþa, ultima odraslã, s-a descoperitdintr-odatã bãtrânã ºi încãrunþitã, uscatã ca un ciot, cu faþa trasã, veºtedã,împânzitã de zbârcituri care însã nu reuºeau sã-i ascundã gropiþele devãrsat ce-i stricau obrazul, cu bãrbia þuguiatã, arcuitã în sus ºi cu gurastrânsã pungã, dar s-a descoperit nu numai îmbãtrânitã ºi istovitã de vla-gã, ci ºi fãrã un sfanþ, iar copila trebuia îngropatã. În prima zi dupã ce fe-

Bator

83

tiþa a închis ochii, a rãmas stanã de piatrã pe laviþã, a vãrsat douã lacrimimici cât gãmãlia unui ac, dupã fatã, ºi altele douã, nu mai mari, dupãviaþa ei câineascã, da, chiar aºa, s-a vãzut în cei peste patruzeci de ani cã-rând piatrã la gazdele din sat cu tovarãºul ei de trudã ºi de chin, a stat sãadune în minte câte coºãrci a strâns pe zi, câte pe lunã ºi într-un an, câteîn tot acest timp, câþi zloþi s-au adus ºi s-au cheltuit în casã, cât a pierdutcu îmbuibaþii rãu-platnici, câte duminici a trecut pragul bisericii ºi câtenu, câte drumuri a fãcut la dus spre bãi ºi câte la întors þinând calul ma-re, alb ºi ciolãnos de cãpãstru, din bolovanii cãraþi cu spinarea de sãraculanimal se putea ridica un deal tot atât de mare precum cel trecut zilnicspre bãi. A jelit fãrã a plânge la vedere, doar cu sufletul ºi cu mintea,rãmânând întreaga zi aºezatã pe laviþa din odaie, cu obrajii scofâlciþi încãuºul palmelor ºi cu coatele ascuþite pe masã, pânã ce un gând i-a fulge-rat judecata, fetiþa nu putea fi îngropatã fãrã giulgiu alb ºi fãrã coroniþã,fãrã sicriu de lemn vopsit, ºtia asta încã de când amãrâta a zãcut pe patvreo douã sãptãmâni, ceea ce nu ºtia era de unde sã ia creiþarii trebuin-cioºi pentru lucrurile ºi podoabele de înmormântare, dar nu aceastãgrijã o întrista, ci acel gând ce-i tãia mintea, stârnindu-i strângeri deinimã ºi tremurare de suflet, ca sã facã rost de atâþia creiþari într-un timpaºa de scurt, de numai trei zile, trebuia sã ia o hotãrâre dureroasã, adicãsã-ºi vândã calul, ultima ºi singura fiinþã aproape de sufletul ei, animaluli-a fost nu doar tovar㺠de silnicie, ci ºi prieten de nãdejde, nu o datã l-aîntrebat, Zi, mã, sãrace, tu ce zici, iar el o privea cu ochii albi, goi, lipsiþide lumina vederii ºi rãspundea fornãind ºi dând din cap, gesturi în careea gãsea rãspunsul potrivit, Da, ai dreptate, Ce sã faci, oameni ºi oameni,De, lumea-i rea, aºadar se simþea apropiatã de animal ca de un om. Cândºi-a revenit din visare, a ieºit din casã ºi a legat calul în ºopronul plin cufân, dupã o zi, l-a dus la târg ºi l-a vândut unui om cu inimã largã, cã fãrãsimþãminte de milã nimeni n-ar fi cumpãrat un animal bãtrân, orb, cuspinarea rãnitã ºi bãtãtoritã, cu oasele ce împungeau mai sã spargãpielea ºi sã iasã afarã din trup. Când l-a înstrãinat, calul ºi-a mirosit noulstãpân, pe urmã a întors capul spre ea, nechezând pentru prima oarãdupã zeci de ani de tãcere, l-a lãsat acolo, în acea uliþã strâmtã, a cumpãratsicriul, cununiþa ºi giulgiurile albe, s-a întors acasã ºi ºi-a îngropat ultimulcopil. Dar odatã cu aceastã îngropãciune a înmormântat ºi fiinþa cea maidragã ei, calul, cã nevãzându-l de atunci încolo pentru ea era ca ºi mort, den-o fi murit cumva, sãracul.

Câteva zile n-a ieºit din casã, ºi-a jelit în tãcere morþii, a stat pe lavi-þã sau pe pat încercând sã se desprindã de lumea asta, sã-ºi încheie soco-telile cu ea ºi sã plece la cei dragi, dar nu s-a petrecut aºa cum ºi-a dorit,

Leon-Iosif Grapini

84

dovadã cã soarta încã mai are de oferit câte ceva, oare ce, doar necazuri,lipsuri, durere ºi plânset mocnit în suflet. A ieºit afarã, mirându-se de lu-mina zilei ca ºi când ar fi vãzut-o întâiaºi datã, ºi-a cãutat de lucru prinogradã, fãrã a privi spre vecinele curioase, dornice sã afle ce-a fãcut atâtavreme închisã în casã, le-a lãsat sã se pârleascã sub para curiozitãþii, cânda venit duminica s-a dus la bisericã, la sfânta slujbã, nu a vorbit cu ni-meni, nici la dus, nici la întors, îºi ferea privirea ºi încerca sã nu dea faþãcu vecinii, spre a ocoli, astfel, orice schimb de vorbe fãrã rost ºi feluriteîntrebãri ºi pãreri nedorite de ea. Dar au fost ºi sãteni ce i-au auzit glasul,parte dintre cei cu datoriile neplãtite s-au arãtat totuºi îngãduitori, Fe-meia a rãmas singurã, din ceva îi musai sã trãiascã, ziceau ei, pe unii i-acercat ea, alþii au cãutat-o ei, din creiþarii de la care ºi-a luat gândul, câþi-va s-au adunat în punga sa, aºa a putut trãi de pe o zi pe alta, ba a pus ºideoparte, având un gând anume cu cheltuirea lor, cândva tot se vastinge din viaþã, ºi nu poate lãsa în seama vecinilor înmormântarea sa,au ºi ei nevoile ºi necazurile lor, când a socotit cã s-au strâns câþi trebuie,cam dupã douã luni de la moartea fetiþei, s-a hotãrât sã plece la oraº.

E zi de târg, aºa cã femeia se scoalã cu mult mai devreme decât încelelalte dimineþi, îºi dã cu apã rece pe ochi ºi pe faþã, îmbracã hainelebune, îºi face patul, mãturã podeaua îngrãmãdind gunoiul în colþulodãii, se aºazã la rugãciune fãrã a zãbovi prea mult, e ruga din zori, maiscurtã, îºi mai face o cruce largã ºi iese din casã încuind uºa în urma sa.

Afarã e încã noapte, dar luna ivitã când ºi când dintr-un pâlc denori lumineazã împrejurul cât sã vezi pe unde sã calci ºi sã umbli, o rã-coare subþire învioreazã faþa ºi miºcãrile, iar liniºtea satului încã adormite sfãrâmatã în rãstimpuri de câte un lãtrat nehotãrât de câine ºi de cân-tecul rãguºit, neconvingãtor, al vreunui cocoº speriat în pãtul de te miride ce s-a trezit înainte de vreme. Femeia se aºterne la drum, e de merspânã la oraº, dacã se hãrniceºte la pas în trei ceasuri bune ajunge, depuþine ori a parcurs aceastã distanþã cu piciorul, ultima datã, când a vân-dut calul, în cele mai multe dãþi a cãlãtorit cu carul câte unui gospodarbinevoitor, cum ºi în aceastã dimineaþã se poate nimeri ca un cãruþaº sãopreascã ºi s-o pofteascã sã urce sus, numai cã ea are de gând sã batãdrumul cu talpa, decât sã schimbe vorbe cu un sãtean, el pe scândurã,ea pe loitrã, sau cu mai mulþi aflaþi în acelaºi atelaj, cum adesea se întâm-plã, mai bine mãsoarã drumul cu pasul ºi-ºi vede de gândurile ei. Cândera mai tânãrã ºi mai spornicã la mers pleca de acasã cu ziuã, cã se temeade câini uliþari, de vandralãi ºi de hoþi la drumul mare, acum nu areasemenea temeri, viaþa grea a oþelit-o, ºi parcã ºi tâlharii s-au mai împuþi-nat, or fi hãlãduind ºi ei prin alte pãrþi, unde lumea are ceva mai multadunat în buzunare ºi în bãtãturã.

Bator

85

Dupã ce iese bine din sat dã a se crãpa de ziuã, pânã acum nu aajuns-o niciun car, e încã devreme, gândeºte ea, dar când sã dea cotul celmare, aude în depãrtare huruitul unor roþi, se dã mai cãtre margine, fe-rindu-se ºi lãsând loc larg de trecere, din spate cãlcãtura roþilor pe bolo-vãniºul drumului se desluºeºte tot mai aproape, ca în scurtã vreme sãaudã ºi o voce de om, Ho, ho, boalelor, bunã dimineaþa, lele, la târgmergi, Darã, vine rãspunsul scurt al femeii care continuã sã-ºi vadã dedrum, Hai de urcã în cãruþã, nu-i mai cald, dar ajungem mai repede, dacãmârþoagele mele nu ºi-or da duhul taman în dimineaþa asta. Femeia se o-preºte locului ºi-ºi aruncã ochii spre cãruþaº, dupã chipul luminat slabde lunã ºi de felinarul agãþat de rãcoanþa din dreapta ºi dupã glas pare afi tânãr ºi strãin de satul ei, dacã tot n-o cunoaºte, socoteºte ea, n-ar fi rãusã salte în car, ºi-ar mai odihni picioarele, cã de ajuns nu cu mult va a-junge mai repede, întrucât caii par bãtrâni ºi istoviþi, în cele din urmã seurcã prin spate ºi se azazã pe loitrã, Hai, lele, mai aproape, Lasã, voinice,cã-i bine unde m-am pus, mulþam de bunãvoinþã ºi de poftire, Sã fii sãnã-toasã, rãspunde cãruþaºul dând bice cailor. Din ce sat eºti, întreabã stã-pânul animalelor dupã o vreme, Din satul bãilor, Când merg la târg o iaupeste deal, îi mai aproape, dar cunosc satul dumitale, am fost cu cãruþadupã piatrã când mi-am ridicat casa nouã, multã ºi trainicã piatrã aveþiîn munte, Multã, îngânã femeia, trãgându-ºi nãframa pe ochi ºi strângân-du-ºi pieptarul în jurul taliei, Dar e ceva timp de când n-am mai dat pe-acolo, s-or fi schimbat unele lucruri. Femeia tace, iar cãruþaºul, vãzândcã nu primeºte rãspuns, înþelege cã muierea nu are poftã de sporovãialãºi îndeamnã caii la mers, Dii, boalelor, cã ne prinde amiaza, dii.

Mulþam de drum, zice femeia coborându-se din cãruþã, Mergi cubine, lele, dacã nu ai treabã multã, cam peste douã ceasuri fac caleîntoarsã, Sã-þi dea Dumnezeu sãnãtate, îi ureazã aceasta luând-o din loc,fãrã a-l lãmuri dacã la întoarcere va vrea sau nu sã meargã în cãruþa lui.Tãcutã muiere, vorbeºte tânãrul în barbã, privind cum bãtrâna se înde-pãrteazã, amestecându-se printre târgoveþii mulþi la numãr totuºi pen-tru aceastã orã matinalã.

Treabã multã nu are, sã cumpere pânzã albã ºi pãioarã, doar pen-tru atât s-a învrednicit a veni la oraº, ºtie exact unde are de mers, doarcu numai douã luni în urmã a cãlcat pragul prãvãliei a ºasea oarã, cânda cumpãrat cununiþã ºi giulgi pentru fetiþa ei dragã, prãpãditã sãraca,dar va mai pierde ceva vreme prin magazine ºi printre tarabe, se va uitala una ºi la alta, cã cine ºtie dacã va mai veni vreodatã la târg.

Mai târziu, cam pe când soarele s-a înãlþat biniºor pe cer, femeiastrãbate printre oameni, îndreptându-se spre drumul cãtre casã, pur-

Leon-Iosif Grapini

86

tând în spinare o traistã în care a îndesat þesãturile cumpãrate. Când tre-ce prin dreptul strãzii unde e târg de animale îºi întoarce privirea ºi seuitã în lungul ei, cu luare-aminte, apoi, renunþând la gândul de a plecaimediat spre satul sãu, intrã printre cãruþe, aruncându-ºi ochii în stângaºi în dreapta, spre locurile unde aºteaptã caii, fie pe stãpân sã-i înhameºi sã se întoarcã în bãtãturã, fie spre a fi vânduþi, care, cum, dupã ce gânda avut gospodarul când s-a pornit cãtre oraº. Trece printre oameni, do-bitoace ºi cãruþe, uitându-se fugar într-o parte ºi în alta, cãutând cevaanume, e mai ajunsã în capãtul celãlalt al uliþei ºi nu gãseºte ce cautã cuprivirea, mâhnitã, dã sã se întoarcã, dar ochii îi cad pe un gard înalt deleaþuri, iuþeºte vãzul pentru a putea distinge bine ce se aflã dincolo, ºi oundã luminoasã i se lãþeºte pe întreaga faþã, printre rãriturile gardului îºizãreºte fostul ei cal, legat la un stâlp. Se apropie cu grijã, parcã spre a nu-lsperia, parcã spre a-l lua prin surprindere, ºi, când mai are doar patru,cinci paºi de fãcut, animalul, ce ronþãie niºte ogrinji, înalþã capul,ciuleºte urechile, îºi întoarce botul spre direcþia din care vine femeia,adulmecã aerul ºi fornãie a plãcere, apoi elibereazã în vãzduh un ne-chezat slab, puternic totuºi pentru un animal bãtrân ca el. Femeia seapropie, îºi întinde mâinile ºi îi cuprinde grumazul, îºi aºazã faþa zbâr-citã ºi uscatã pe firele-i puþine ºi aspre ale coamei, oftând, Zi, mã, sãrace,ce mai faci tu, mã, iar animalul, simþind mâinile cunoscute, o miroase pespate ºi mai necheazã o datã, Mãcar pot sã mor liniºtitã amu când ºtiu cãtu trãieºti. Alãturi, stãpânul calului, nimeni altul decât omul cãruia fe-meia i l-a vândut cu mai bine de douã luni în urmã, sosit în ultima clipãdin treburile lui, priveºte cu duioºie la muiere ºi la animal, E de vânzare,lele, cã multã treabã nu mai face, îl dau la jumãtate din preþul cu care l-am luat de la dumneata, Amar de mine, gospodare, cum nu l-aº luaînapoi, dar bruma de parale avutã am dat-o pe pãioarã ºi giulgi, pentrumine îmi trebuie, c-am rãmas singurã, ºi sã am când oi muri, Mai las latârg, se aratã binevoitor bãrbatul, Ce sã zic, Dumnezeu sã te aibã în pazã,cã bun om eºti, dar oricât ai lãsa eu tot nu am un sfanþ sã-þi dau pe el, ªidacã las din preþ pânã la nimic, tot nu-l iei, întreabã omul surâzând, Deunde, pãcatele mele, se vaietã bãtrâna neatentã la spusele acestuia, Lele,de necazurile ce le ai ºi de bucuria de a-þi revedea animalul drag nu maiprinzi înþelesul vorbelor, ia-l de cãpãstru ºi al dumitale sã fie, nu-mi tre-buie un creiþar pe el, zi o rugãciune ºi dã o slujbã pentru mine ºi pentrulumea asta, sã fie mai bunã, Vai, cã Dumnezeu mi te-a scos în cale, maremulþumire, câte zile oi avea m-oi ruga searã de searã pentru dumneata,cã om mai bun n-am întâlnit, fie ca Cel de Sus sã te aibã în grija ºi-n pazalui. Femeii i se scurg douã lacrimi pe obraz, mici cât gãmãlia unui ac.

Bator

87

Pe drumul de întoarcere, bãtrâna calcã apãsat ºi larg, tropãind cucizmele scorþoase ºi grele, þinut de cãpãstru, o urmeazã ascultãtor calul,mare ºi alb, ciolãnos ºi costeliv, vlãguit ºi ca vai de el, din când în cândîºi întinde grumazul ºi atinge cu buzele boþite ºi descãrnate spatele fe-meii, ea surâde mulþumitã. Când trece o cãruþã pe lângã ei, încãrcatã delume, aude o voce de flãcãu cã strigã, Ia priviþi, e fefeleaga ºi bator, calulei.

Pe faþa femeii ºi în priviri lumina fericirii scânteiazã, Dii, mã, bato-re, dii, sãrace.

P.S. Incitat de naraþiunea Trenul de noapte, semnatã de Ioan Groºan, îndeosebide finalul ei, m-am vãzut nevoit sã aºtern pe hârtie propria mea poveste, spre aoferi cititorului o continuare, un posibil rãspuns la întrebãrile iscate. A fostpunctul de plecare spre o nouã carte, aflatã în curs de apariþie, ce include ºi altecontinuãri la proze/autori alese/aleºi dupã preferinþele/gusturile mele. Printreele ºi Fefeleaga, de Ion Agârbiceanu.

Leon-Iosif Grapini

88

89

Scrisoare deschisã mãtuºii mele Furnica

Mãtuºã, iartã-mã!I-am zis eu la Furnicãîn timp ce alerga pe butelia de lapteºi o striveam cu unul dintredegetele mâinii aºa-zis drepte; sunt idiot, tâmpit,

mort de fricãprecum poeþii douãmiiºti.

Nu mai suport sã miºte cevaîn jurul meu.

Iartã-mã! Sã anunþe carevaîmpuþitele astea de instituþii,organizaþii internaþionale americaneºi aºa-zis ioropeene. Am demãrturisit o mie ºi ceva crimesde guerre contra umanitãþii. Ar cam fi cazul sã fiu împuºcat.Nu vezi cã vitele astea bipedenu mai încapi una di altapi Planetî?

Un singur poem

Petru M. Haº

Sinko János

91

POEMUL CU AURÃ VIOLETÃ

I

Doamne, ce-ai pierdut din Raide te þii de mine scai?Pierduºi raza violetãsau o dulce ºi cochetãtrestioarã-viespioarãcu ºoldul ca de vioarã,cu ochii de-albastru stinsºi cu degete de vis?Pierduºi, oare,-o cãprioarãvaporoasã ºi uºoarãca un abur cald de searãsau pierduºi un rozmarinaromat, verde ºi fin?De pierduºi un înger blond,îl gãseºti la mine-n somnpunând miere-ntunecatãpe inimã turburatã;de pierduºi un crin de fatãzvãpãiatã ºi-alintatãcu glas sãrutat de zei,îl gãseºti punând temeipentru cântecul cel sfânt

Poeme

Miron Blaga

Miron Blaga

92

al robilor pe pãmânt;de pierduºi o îngereasãdecât visul mai frumoasã,o gãseºti scriind scrisoarepe-un tril de privighetoarepentru veºnicii de-o clipãde Sântãmãria Micã

II

ToamnãVãzduhul a prins parfumul trupului tãuiar trupul tãu miroasea tinereþea dragosteºi-a mãr domnescPînã ºi luminase naºte din albastrul ochilor tãiochi sãrutaþi de zeiºi-nnobilaþi de spiritul adâncurilorIatãcum te gândescdevii aerul pe care-l respirºi izvorul cu apã vieal vârstelorîn vreme cedin cãuºul palmelor tale mã îmbiecoloana farã sfârºit a cânteculuiPe prag de nori stã versul, dar versul ela ora gravãchiar trupul tãude iederã ºi nalbã

III

Of, zulufii tãi de aurochii ºui cu licãr maurºoldul cald vioarã-aprinsãcoarda pieptului întinsã,Coapse svelte de felinã

Poeme

93

buze arse de ruginãgândul de-a nu fi, de-a fi,sub umbrirea ta de-o zi –Toate strigã, toate cheamãdulcele de bunã-seamãa iubi iubind iubireatoate-aici ºi toate-aiurea...Of, zulufii tãi de aursângele-mi de tânãr maurbaldachinul cu dantelepresãrat cu viorele –Si sã dorm, dormire-aº dusluna mã privind de suseu în ochii tãi de steaclãtinând pe Nimenea

IV

Euridice secopilãreºte-n viscu îngerii din Paradis...ºi era searã ºi era dimineaþãluneca Euridice pe pârtii de gheaþãºi era,Doamne, mai vaporoasã ca visulde mã cerceta întunecat Apocalipsulcãci în sud-estul fierbintee cea mai frumoasãfloare de foc ºi de chiparoasãpe buzele cãreia ard teiul ºi teiaºi-ºi desfãºoarã parfumul nedeile ºi Medeeain ochii cãreia ziua ºi nopþileînchid sufletului fereastra ºi porþilecu trupul sublim ca un ghers de vioarãpe care-ai dedulci o iarnã ºi-o varãpînã s-ar trece ºi-o primãvarã adâncãºi-o toamnã a rodului ºi-un rod al pãcatuluiundeva la marginea lumii ºi leatuluiof, Doamne, ºi zburdalnice gleznelenãscând înserãrile ºi bezneleºi genunchii ºi pãºunea ºi-altarul

Miron Blaga

94

în care te-ai înveºnici cu harulºi te-ai pune frate cu Dumnezeupe puntea de suspine a unui ateu...dar Euridice secipilãreºte-n viscu îngerii din Paradisdin sfintele Entelehii...ºi-atunci sã fii, sã fii sau sã nu fii?ºi dac-ar trebui sã fiice-ar fi sã fiiºi cesã nu mai fii?...

V

Sã inaugurãm Poezia, spuneai,sã culegem zmeurã ºi fragiiatã, trece ultimul tramvaipe retina paserilor dragiCãlãtori în Paradis sã fimpe Aleea Morilor de Vântdon Juan ºi donna Isabelaultimii iubiþi de pe pãmântMorþi sã fim sã mai trãim odatãflacãra de sânge sângerândroua pe cireºe scuturatãºi dulceaþa cãrnii aburindSi smintiþi ºi tineri sã mai fimmirosind curat a dimineatãSã inaugurãm Poezia, spuneai,rãtãcind cu fluturii prin ceaþã...

VI

trestioarã-viespioarãninge-n miez adânc de varãdin ce sferãdin ce erãde vocalã-auriferã?vai, miracolul nestins

Poeme

95

în jãratec a încinssânul ninsîn grai de viscu-amintiri din Paradisºi a pus la pol învinsmurmur stinsde origine stelarãinelarãdin materia primarãninge eu ºi ninge tunu ºi da ºi da ºi nuninge-ntorsun gând frumospragul nopþii de-abanosninge Unul, ninge Doiînsumarea din altoiieri ºi azi, etern eterulfonta, bronzul ca ºi fierulninge CrinulIasomia, Rozmarinulimplacabilul Destinulcu-amintiri din Paradispeste blonzi zulufi de vis

VII

Sãrutã-mã frumosºi taci...Ca mâine voi pleca ºi eucu fântânarii cerului printre copacibolnav de dragoste ºi-ateuVezi, astãzi nu mai beau ºi nu mai strângninsorile de ieri în ochiul stângºi nici arome nu culeg,pe galantarpun doar o lacrãmã de cãrturarºi-un snop de stele luminoasela ceas învãpãiat ºi tristca o caligrafie de tãceri duioasepe un toiag de jad ºi ametist.

C-aºa e jocul:începe într-o searãnãtâng ºi dulce,apoi,încetul cu încetul,parcurge întreg alfabetulpânã la inelele de cearã,pânã de-a dreapta bunului Dumnezeuunde, ca mâine, m-oi aºeza ºi eucu fântânarii cerului la sfatdespre argintul unui crin brumat...Dar, pânã-atunci, printre copaci,tu pune-n vârstã cea din urmã vinãºi þine-mã uºor de mânã,apoi,sãrutã-mã frumosºi taci...

Miron Blaga

96

97

Carusel

Mã întorc – în spatele meu nimicDoar muzica de dragoste a unor caruseleÎn depãrtareMestecenii îngânã vocea a douaLa o armonicã neagrã

Cunoscuþii mã salutã ºi trecGrãbiþi stradaSe duc sã-ºi ia diurnele albastreÎn lumina palidã stau ca un bancomat stricatªi surâd în barba pe care mi-o radDirect cu unchiile

Cenuºã

Am vrut sã fiu un om din aluminiu sauMãcar un biet portarDar ºi pentru asta îmi cereau atestat ºtampile exameneDe parcã ar fi trebuit sã pãzesc porþile raiuluiAºa cã în acea dimineaþã oarbãMi-am spus pune-þi în spateSacul de nailon cu câteva cârpeªi douã perechi de bocanci uziªi du-te pe câmpul de tutun sã-þi împrãºtii cenuºa

Poeme

Ioan Biroaº

Ioan Biroaº

98

Holuri pustii

A doua zi învãþãm sã legãm cerceafulDe sticla dubonet cât un stat de om dinCabinetul psihiatruluiCea pe care o psihanaliza în fiecare ziFaimosul sticlar din pãdurea neagrãDupã ce a preschimbat nisipul în sticlãÎntr-un crud dezmãþ transformãSticla în nisip ºi nisipul înSare ºlefuitã pînã cîndSe aud rîsete pe holurile pustiiªi-o voce ne-ndeamnãSpãlaþi cu grijã morþiiDar nu-i priviþi niciodatã în ochi

Clubul din garã

I-am spus mâine dimineaþãPrimeºti o sutã de leiSã nu scoþi vre-un cuvânt

Am mers la prietenul meu pontatorulCare îmi cerea manuscrise sãptãmânalSã o transforme într-o notã de subsolNu puteam merge altfel cu eaLa clubul din garãUnde ferestrele crãpau ca niºte castane coapte

Haina din imitaþie de blanãUrmele de pe spateZâmbetul rãtãcit ºi genunchii imperialiRochia uitatã pe debarcader Fumul franþuzesc de gitanesNeputând sã le cumpãrLe-am ascuns sub ninsoarea unsuroasã dintre ºine

Poeme

99

Spital

Într-o altã dimineaþã o aripã va picta în uleiPe uºa salonului tãu o cobzã de apãªi-apoi:În curtea plinã de mucegai metafizicO micã fãpturã evisceratãBea dimineaþa bolnavilorDirect de la ciºmea

Poate mai prind

Iau pe mine pantalonii primiþi de la un prietenBãnui cã sunt din docDar acum ce mai conteazãAm fost cam peste tot cu eiSunt rupþi ca ºi cum aº fi strãbãtut pe josÎntreg vechiul testamentªi-o parte din evangheliiPânã când n-am mai înþeles nimicDin mârâitul pãmântuluiCred cã aº face bine sã-i calcDar mi-e fricã sã nu-i rup de totPoate aºa mai prind cu ei încã o varãO apocalipsã ceva o cântare a cântãrilorChiar de-or fi vara apocalipsa cântareaCelui care i-a purtat înaintea mea

Invitaþie la cinã

Tatã sã vii la cinãÎþi trimit invitaþia asta ca pe propriul certificat de decesFrumos înregistrat la primãrieÎnainte o sã ne plimbãm din nou pe strãziAm sã te þin de mânãMãcar o datã sã am ºi eu grijã de tineDar sã vii nepãrat îmbrãcat frumosVreau sã te prezint unor prieteni care te cunoscDoar din negativul zgâriat al fotografiei care sunt

100

Mãturãtorul

Mã salutã mãturãtorulMândru cã îi rãspund la salut, Încântat cã ºtie cine sunt,Conºtient cã e cine e,Mã salutã mãturãtorul.

Mã salutã mãturãtorul strãzii mele Mã salutã cel careCurãþã paºii mei aºternuþi pe caldarâm,Mândru cã umblu pe munca lui,Încântat de tãlpile mele,Conºtient cã e cine e, Conºtient cã sunt cine sunt,Mã salutã mãturãtorul.

Strada mea e mai proaspãt mãturatãDupã fiecare salut,Mãtura mai vârtos se îndeamnãLa poarta meaDupã fiecare salutÎncântatã de mizeriile mele,Conºtientã cã e cine e,Conºtientã cã sunt cine sunt,Mândru cu mineMã salutã mãturãtorul,Mulþumit cã îi rãspund la salut.

Poeme

Tudor Belea

Premiul Revistei Familia la FestivalulInternaþional Lucian Blaga - Lancrãm, Sebeº,2011. Concursul de creaþie poeticã.

Mergând prin zãpadã

Calc pe zãpadã ºi zãpada moaleSe afundã sub greutatea piciorului meuStrivind sub ea frunze, crenguþe, sentimente –Amintiri de toamnã, din varã sauDin altfel de anotimpuri.Frunze, crenguþe – suflete îngheþate Care cãlcate tresarCu un nod în gâtSau lacrimi discrete.

Pãºesc prin zãpadãªi în spatele meu rãmânUrmele cãlcãturilor meleMartorii suiºurilor ºi coborâºurilor mele,Martorii cotiturilor ºi îndoielilor mele.Privesc urmele conºtient ºi consternatNu am unde sã mã ascund de eleNu am unde sã mã ascund de mineªi poate...Nu am de ce sã mã ascund.

Continuu sã merg prin zãpadã,Încã un pas,Încã un pas.De la un timp ºchiopãtez,Privesc înapoi ºi urmele meleNu mai sunt aceleaºi:Nu mai sunt cuvinte rotundeAºezate în versuri cu rimã,Urmele mele nu mai sunt aceleaºiªchiopãtez.

Continuu sã merg prin zãpadã,Încã un pas ºchiopãtat,Încã un pas,Am ajuns sã merg în genunchi,Zãpada asprã îmi brãzda obrazulLãsându-mi riduri adânci,

Poeme

101

Zãpada mi s-a lipit de tâmpleªi de ani.Mã opresc ºi privesc în jurNu sunt singurAm umbra mea,Am urmele mele,Am frunzele cãlcate de mineCe nu mã uitãContinuu sã merg prin zãpadã,Continuu sã merg prin zãpadã.

Humus

De când mã ºtiu,În fiecare toamnã am aºternut pe pãmântUn strat de amintiri,Un strat de frunze uscate,Un strat de amintiri,Un strat de frunze uscateCare cu timpul s-au fãcut þãrânã.

Dacã la început þãrânaEra o umbrã subþire,Cu puþine amintiri,Abia mânjindu-mi tãlpile,Mai târziu amintirile au crescutªi îmi strângeau genunchii,Mai târziu amintirile îmi strângeau coapsele,Mai târziu îmi apãsau pieptulªi gândurile,Mai târziu eram acoperit de amintiri,Mai târziu eram acoperit de þãrânã,Eram amintiri,Eram þãrânã.

Tudor Belea

102

103

Toamnã

eu simt pisica neagrãstrecurându-se agil prin vie

ºi un miros de toamnãîn aerul discret ce-adie

tristeþe,

mai stai, pisicã oarbã, nu pleca, cã nu-i nimic aicidecât uºoarã spaimã...

Întristare

ascultã cum picurã lacrima cerului,cum îngerii dormpe o geanã de munte

spre searã,pisicile negre scutura-vor lãbuþeleîn ochiul de apã sfinþitãsub streaºina caseipe cuib vrãbiuþe cu pene în cioc,nostalgie

Poeme

Virgil Todeasã

Virgil Todeasã

104

Ideea de formã, nuca

vezi,sub coaja aceastapresupun c-ar fimiezul

din sâmburi de nucã

sau viezuri cu ochi bulbucaþide nesomntolãniþi cu braþele îndoite sub ceafã

ht

facerea omului a fost o chestie de cumpãnã,de stat pe gânduri,de da sau ba,

de doi în unul

greu a fost sã se introducã sufletul omuluiîn trupul lui de lut –

chestie de înaltã tehnologie

Înserare

peste lac,ca un balaur,umbra pescaruluiuºor ghemuitã

Escrocul

da,dar ce mãreaþã

Poeme

105

primãvarãîþi aduce ºi cum mai cântã el, soarele

Balerine

în oglinda ceruluipãpãdii cu umbreleplutind peste aerul verii

Trestia

tuburi lungi de aer peste ape,cântec de broscoi verzuila clape

Abisalã

atât de tare m-am rugatodatã,încât L-am strigat pe bunul Dumnezeu sã se roage pentru mine

Odihnã

în pãdurea brumãrieca-n borcan de castraveþiturmã de dungaþimistreþi

Stol

în înaltul ceruluidintr-o datãca o pânzã albãla întors de vânt

Sonkodi Rita

107

Aurel Chiriac

BALIKÓ ANDRAS: JOCUL UMBRELOR ÎN ARHITECTURA FAÞADELOR

CONTEMPORANE. ESTETICA FRONTOANELOR. MODELE PROPRII

Creaþiile ce au fãcut parte din expoziþia finalã sau cele realizatedeja la Tihany ºi Szajol sunt convingãtoare în privinþa idealului estetic alsculptorului Balikó András. Sunt elocvente pentru cã apeleazã la tehnici derealizare – stucaturã ºi sgraffito – preluate din tradiþia arhitecturii þãrã-neºti maghiare, în general, al celei din Balaton-felvidek, în special, apoi,pentru cã repertoriul ornamental propus de sculptor, ºi el de veche sor-ginte, este prelucrat de plastician prin tehnica sgraffito-ului care: „repre-zintã o artã intermediarã între sculpturã, picturã ºi graficã”. Oferta artis-ticã a lui Balikó András se distinge printr-un rafinament formal ºi cro-matic deloc gratuit, dimpotrivã impresionant prin profunzimile simbo-listicii ºi armonizãrii compoziþionale. Aplicate pe suprafeþele exterioareale construcþiilor sau pe panourile cu diverse destinaþii utilitare ale ora-ºelor, ele fac posibilã, datoritã luminii naturale ºi a formelor ºi culorilor,pe faþade, dar ºi în proximitatea lor, proiectarea unor jocuri de umbre,variabile ca ºi compoziþie, de-a lungul parcursului zilei.

HOLLER LÁSZLÓ: CREAÞIA PLASTICÃ ºI BUCURIA REDESCOPERIRII TRÃIRII

ÎN NATURÃ

Avem de a face cu o pledoarie subtilã, deloc agresivã, pentru rea-lism în picturã, dar nu un realism desuet, îngheþat, rigid, ci unul perce-put ca un contact direct cu toate cele care ne înconjoarã – de la naturaexterioarã pînã la natura umanã, în buna tradiþie a ªcolii de la Vasarhely,care a promovat tematica peisajului ºi care a rãmas astfel un exemplu ce

Plastica

Atitudini vizuale6 artiºti plastici din Ungaria

Plastica

108

ºi-l asumã, în contemporaneitatea noastrã, ºi plasticianul Holler László,o ºcoalã care a devenit în timp o permanenþã începând cu anul 1954,când a avut loc primul vernisaj cu lucrãrile participanþilor la tabãra or-ganizatã în localitate ºi care a stat la baza expoziþiei permanente, ce s-anãscut, aici, mai târziu. De la aceasta pornind, autorul ajunge la con-cluzia „din cînd în cînd trebuie sã reconsiderãm situaþia de viaþã, «reali-tatea mediului ºi a mea». Astfel, gândirea directã, individualã, bazatã peexperienþa directã ºi perspectiva – trãirii în - naturã are/ va avea o semni-ficaþie tot mai mare.

KOVÁCS KEVE JÁNOS: COLAJUL ºI MONTAJUL ÎN ARTA

SECOLULUI AL XX-LEA.

A mizat pe tehnica montajului, prin decupare ºi lipire de texte, fo-tografii, pe digitalizare ºi pe geometrizare, în cazul reprezentãrii unde-lor electromagnetice sau ornamentale, rezultatul fiind naºterea unorgravuri în spirit constructivist, cu tradiþie în spaþiul Ungariei. La rândulei, culoarea albastrã din fundal, a fost preferatã pentru a sugera infinitul,„miºcarea eternã”, dupã cum o spune chiar doctorandul.

Atât seria I, cât ºi a II-a, nu fac decât sã demonstreze fidelitatea luiKovács Keve István faþã de o tradiþie ºi faþã de soluþiile tehnice plasticepromovate de secolul a XX-lea. Chiar ºi electrogravurile finalizate pen-tru firme valorificând energia electricã, unde aerogramele rezultate înurma fotografierii unui oraº stau la baza compoziþiilor propuse de grafi-cian, prelucrarea exclusivã prin digitalizarea, prin nuanþarea la maxi-mum a punctelor Ban-Day, prin cromatica cu valoare de simbol, con-centratã pentru a personaliza figurile geometrice, cromaticã dominatãde albastru, alb, verde, negru, confirmã mereu ataºamentul faþã de cre-zul constructivist al artistului.

MOLNÁR SÁNDOR, PROCESUALITATE ºI EFEMERITATE

ÎN CREAÞIA PLASTICÃ.

Putem ilustra acest gen de manifestãri artistice chiar cu lucrãriexpuse de cãtre Molnár Sándor, cele mai sugestive pãrându-ni-se cele încare focul ºi efectele sale au un cuvânt greu de spus. În ceremonioaseautodafeuri, sacrificate prin ardere de tot, operele de artã intrã într-oaltã dimensiune, cea a nemaifiinþãrii. Focul, fascinant, îndemnând la re-flecþie, devine un catalizator care înlesneºte aneantizarea, dar ºi purifi-

Plastica

109

cã, esenþializeazã elemente care pot evidenþia un sens. Privitorului i seoferã exclusivitate, dat fiind cã momentul la care asistã este unic ºi ire-petabil. Clipa de mãreþie, furnizoare de emoþie artisticã, este reprezen-tatã, fãrã îndoialã, de nostalgia instantanee a vieþii tocmai curmate prinaceastã moarte asistatã.

SINKO JÁNOS: MATERIA PRIMÃ ÎN CREAÞIA PLASTICÃ. PRIVIRE SPECIALÃ ASUPRA RELAÞIEI MATERIAL-PROCES CREATOR PROPRIU

Relaþia dintre artã ºi materialele care o pun în operã rãmâne oconstantã în preocuparea plasticianului, ea fiind privitã în perspectivãistoricã, fapt precizat de la început: „În concepþia generalã, materie estetot ce existã în mod obiectiv independent de conºtiinþa umanã. Deci eaa fost înainte de apariþia factorului uman ºi existã fãrã acesta. Existenþaei nu depinde de conºtiinþa umanã, conºtiinþa reflectã doar realitateamaterialã, ea însãºi fiind un produs al acesteia”. Vizibilitatea acestei reali-tãþi este datã de conþinutul materialelor folosite ºi care implicã o anu-mitã formã de abordare din punct de vedere plastic, cunoscut fiind fap-tul cã orice are anumite proprietãþi fizice ºi chimice. Dupã cum acestemateriale pot fi colorate, incolore, transparente etc., toate aceste însuºiriintrând în componenþa creaþiei, a viziunii procesului estetic. Aºa dupãcum aratã autorul, dezvoltarea tehnico-ºtiinþificã a diversificat foartemult calitatea materialelor, acestea fiind într-o continuã transformare.Ea influenþând ºi procesul de creaþie de-a lungul veacului al XX-lea, princomponentele sale materiale, supuse constant experimentului, atât casubstituire a materiilor prime naturale, cât ºi ca atitudine creatoare îndomeniul creaþiei întru frumos.

SONKODI RITA: MASCA ºI MASCA MORTUARÃ –EMBLEME ALE TRECERII TIMPULUI

Relevãm aici ºi seria de desene ce a stat la baza expoziþiei finale or-ganizate la Szeged, dedicate unor personalitãþi maghiare ºi universaledeopotrivã – literaþi, muzicieni, plasticieni, dintre care menþionãm peDante sau Kisfaludy Károly –, fiecare în parte remarcându-se prin încer-carea, de altfel reuºitã, de a accentua acele trãsãturi identitare ce vizuali-zeazã cu limpezime destinul uman ºi profesional al celor reprezentaþi.Este de remarcat cã seria de lucrãri grafice propuse în expoziþia ce încu-

nuneazã demersul teoretic al doctorandei mizeazã, pentru a releva plas-tic spiritul celui reprezentat, pe conceperea unor puneri în paginã carevalorizeazã tuºul negru, acesta asociat cu ulei, pastel, totul însã armo-nizat cu discreþie ºi infinitã delicateþe, pe suprafaþa unor cartoane cutentã învechitã.

***

Ramona Novicov

ªase atitudini experimentale

Expoziþia artiºtilor plastici din Ungaria are ca numitor comun ex-perimentul, dar un experiment fixat în punctele lui nodale de un ex-curs teoretic doct. Oaspeþii Muzeului Tãrii Criºurilor au încã un punctcomun: tezele lor de doctorat au fost coordonate de profesorul AurelChiriac. Aflaþi în mod firesc sub semnul aceleiaºi exigenþe profesionale,majoritatea expozanþilor exploreazã virtuþile materialitãþilor ºi energii-lor primordiale. Spre exemplu, Balikó Andras este atras de matierismulteluric pus în valoare de tehnicile sgraffito susþinute de plasticitateaasprã a stucaturii rustice. Kovács Keve János experimenteazã în zonamateriei transparente rafinate pe care o oferã sticla ºi tehnica vitraliului,jocul plastic ce-i suscitã interesul fiind cel al colajului ºi al câmpurilorelectrice ce modeleazã formele în spirit constructivist. Cel mai specta-culos exerciþiu experimental (din punct de vedere vizual) ce opereazãcu materii primordiale este cel al lui Molnár Sándor. Apa ºi foculdeclanºeazã reverberaþii ºi distorsiuni spaþiale ce trec dincolo de formaºi conceptul geometric cãtre o zonã a trãirii plenare, a catharsis-ului.Sinkó János modeleazã cu voluptate materia teluricã ºi o supune uneicombustii abia perceptibile la suprafaþã, stihiale ºi subtil ermetice înacelaºi timp. Holler László se întoarce la universul plein-airist cu pasi-unea celui îndrãgostit iremediabil de natura ce se oferã debordantsimþurilor. Aceasta se aratã neîncetat ca un teritoriu inepuizabil pentruochiul sedus de vibraþiile atmosferei cromatice. O altã temã, una din-tre cele mai tulburãtoare, este cea a chipului ce traverseazã teritoriulprin excelenþã informal al morþii. Sonkodi Rita surprinde în tehnicilegraficii chipuri de creatori celebri umbrite de aripa morþii, mãºti mor-tuare ce pãstreazã întipãrite în plasticitatea lor destine de excepþie. Nise oferã, astfel,o galerie de anti-portrete ce ne amintesc de vanitatea ie-rarhiilor în ordinea existenþei umane.

Plastica

110

111

Mãrþiºorul oferit în acest an me-lomanelor orãdence de cãtre orchestrasimfonicã a Filarmonicii a fost un con-cert cu muzicã din filme hollywoodie-ne, dirijat de japonezul Shinya Ozaki.Urmând linia conturatã la încheiereastagiunii trecute cu concertul de piese rock transpuse pentru orchestrã, dedata aceasta s-au interpretat piese din coloanele sonore ale unor filme fai-moase, mai mult sau mai puþin valoroase, printre care „Scripcarul de pe a-coperiº”, „Micul dejun la Tiffany’s”, „Vrãjitorul din Oz”, „Gladiatorul”, „Pan-tera roz”, „Forrest Gump” sau „Piraþii din Caraibe”.

Nu e nimic simfonic la un astfel de program, care s-ar încadra maidegrabã în ceea ce prin lume se numeºte, cu unul din omniprezenþii ter-meni englezeºti, easy listening sau, cum am zice noi, muzicã uºoarã(ceea ce-mi aminteºte de expresia bizarã ºi amuzantã a compozitoruluiavangardist Cornel Þãranu adresatã unui prieten care, în vremea studii-lor sale la Conservatorul clujean, compusese un cvartet în stilul luiBartók: „Asta e muzicã uºoarã!”). Muzica de film are rostul ei, daraproape toatã e, prin virtutea lucrurilor, ilustrativã, aºa cã n-ar putea sus-þine ideatic ºi estetic cu adevãrat un concert de „muzicã purã”, cum îi zi-ceau nemþii pe vremuri. Existã, bineînþeles, ºi excepþii, unii autori demuzicã de film fiind atinºi din când în când de geniu, ca, de exemplu,Ennio Morricone, Vangelis, Lisa Gerrard, Eduard Artemiev („Cãlãuza”),Charles Chaplin („Luminile oraºului”), Patrick Doyle („Marile speranþe”,1998), James Horner („Inimã viteazã”) sau Rolfe Kent („Sora Betty”). Daraceºtia au lipsit din programul concertului orãdean, dominat cel puþin

Cronica muzicalã

Adrian Gagiu

Ce am învãþat din concertul de 1 Martie

Shinya Ozaki

Adrian Gagiu

112

prin faimã de Henry Mancini („Moon River”, „Pink Panther Theme”) ºide cameleonicul abonat hollywoodian John Williams, ale cãrui surse deinspiraþie (sã le zicem elegant aºa) din Bruckner ºi Stravinsky sunt de-monstrate pe YouTube de un clip faimos (sau care ar trebui sã fie fai-mos).

De altfel, genul e deja vechi ºi a fost onorat inclusiv de unii compo-zitori importanþi de muzicã „serioasã”: Saint-Saëns (primul mare compo-zitor care a scris muzicã de film, pentru „Asasinarea ducelui de Guise”,în 1908), Prokofiev („Aleksandr Nevski”), ªostakovici, Haciaturian,Honegger, Britten etc. Dar sã lãsãm teoriile ºi sã ne gândim la aceste con-certe din perspectiva unui extraterestru necontaminat de prejudecãþileºi locurile noastre comune. De ce trebuie sã facã rabat de la repertoriulei obiºnuit, „serios”, o filarmonicã dacã vrea sã aibã succes la public? Dece trebuie sã mergi la Filarmonicã dacã vrei sã asculþi rock sau muzicãde film? De ce devine automat simfonicã o muzicã atunci când e cântatãde o orchestrã (aºa-zisul „rock simfonic”, deºi asta e cu totul altceva, decichiar existã, dar nu neapãrat cu orchestrã, cum argumentam la vremearespectivã în „Familia”)?

E totuºi de mirare indulgenþa de pe la noi faþã de kitsch, în timpce faimosul critic muzical londonez Norman Lebrecht se indigna chiarrecent din cauza unui cor englezesc care a adãugat cuvinte superbuluiAdagietto din Simfonia a V-a de Mahler. Ce-i drept, dupã ce am su-pravieþuit postmodernismului, nu ne mai oripileazã excesiv astfel de ex-perimente ºi nici concertele noastre „simfonice” de easy listening carese iluzioneazã cã aºa vor atrage publicul cãtre muzica simfonicã mare.Dar unele interesante abordãri repertoriale ale dirijorului Romeo Rîm-bu (Bruckner, Stravinsky, recent ªostakovici etc.) riscã astfel sã rãmânãexperimente izolate, nu sã stimuleze diversificarea ºi elevarea gustuluipublicului orãdean (printr-un repertoriu care numai la noi eneobiºnuit, în marile centre culturale ale lumii fiind monedã curentã in-clusiv „clasicii secolului XX” - deºi aici discuþia e mai complexã, interve-nind ºi agasantele noastre limitãri financiare).

În concluzie, ce învãþãm noi din practica acestor concerte maimult decât accesibile ºi, evident, de mare succes aici, în provincie:

1. Femeile au nevoie (ca dar de Mãrþiºor) de o muzicã mai lejerã ºimai plãcutã, ele nu pot digera o muzicã mai complexã decât, sã zicem,cea a lui Hans Zimmer: o melodie drãguþã, acompaniatã discret ºi fãrãcontraste. Unii savanþi încã studiazã dacã ele au sau nu suflet.

2. Muzica de film fãrã film devine ºi ea plictisitoare cu timpul, aºacã la concertul viitor se vor pune în scenã ºi filmele respective, cu actori

Cronica muzicalã

113

de la Teatrul de Stat dacã n-avem copyright. De exemplu, ar fi interesan-tã astfel muzica din „Jurassic Park”.

3. Muzica simfonicã adevãratã e neplãcutã, plictisitoare ºi nuatrage publicul. Se recomandã ca la filarmonici sã se cânte altceva, multmai distractiv, eventual prin unificarea secþiei simfonice cu ansamblulfolcloric. În fond, însuºi Bach cânta ºi pe la nunþi.

4. Astfel, dupã câteva stagiuni de muzicã de film, muzicã pentrujocurile pe calculator ºi tonuri de apel din telefonia mobilã, publicul o-rãdean va cere spontan ºi cu nesaþ sã i se cânte capodoperele de acumcâteva sute de ani ale unor morþi de care n-a mai auzit nicãieri, dar ºi(mai ales) pe cele ale geniilor de azi: Sofia Gubaidulina, John Adams,Einojuhani Rautavaara ºi Henri Dutilleux.

Am exagerat, ºtiu. Dar nu mult! ªi nu din rea voinþã, fiindcã, pe deo parte, e de apreciat efortul din anii recenþi al Filarmonicii de a-ºi diver-sifica oferta cãtre diferitele categorii de public ºi de a încerca sã-l atragãspre sala de concert, dar n-ar trebui neglijate pericolele potenþiale dinunele astfel de încercãri. Un public educat n-are nevoie de momeli in-consistente ºi nici nu se va educa prin acestea. Fiecare lucru e bun la lo-cul lui.

Din pãcate, acest concert din 1 Martie a prilejuit ºi un evenimentextrem de trist ºi dincolo de cuvinte: decesul la datorie al concertmais-trului Gavril Ardelean… Dumnezeu sã-l ierte!

Holler László

115

Cu toate cã, aºa dupã cum ea însãºi mãrturiseºte într-un subcapi-tol preliminar de Mulþumiri, nu este specialistã în dans, Doina Jela ascris o foarte frumoasã ºi pasionantã carte despre unul dintre cei maistrãluciþi dansatori, coregrafi ºi întemeietori de instituþii de spectacolededicate acestei delicate ºi miraculoase arte pe care i-a avut România –maestrul Oleg Danovski. Intitulatã Oleg Danovski – omul, artistul, le-genda, lucrarea apãrutã în 2011 prin colaborarea dintre Fundaþia Cul-turalã Camil Petrescu ºi revista Teatrul azi, pe de-o parte, ºi edituraCurtea veche din Bucureºti, pe de alta, nu este decât în subsidiar ºi gra-þie inserãrii unor fragmente de cronici aparþinând unor specialiºti, ocarte despre arta lui Oleg Danovski. În sensul cã Doina Jela nu doreºtenici o clipã sã analizeze, în cele aproape 300 de pagini ale lucrãrii, în de-taliu ºi cu pretenþii exhaustive felul în care a dansat ori cum ºi-a gânditcoregrafiile artistul, nu intenþioneazã sã îi elucideze ºi sã îi explicitezetehnica. Asta rãmâne pe mai departe sarcina specialiºtilor ºi e de speratcã se va gãsi unul care sã o ducã la îndeplinire aºa cum se cuvine.

Doina Jela l-a admirat pe Oleg Danovski ºi e cum nu se poate mailimpede cã a fost determinatã sã scrie cartea tocmai de admiraþia nutritãpentru marele artist. S-a confruntat, dupã cum lesne se poate deduce cuprilejul lecturii, cu o seamã de dificultãþi. Mai întâi cu legenda creatã înjurul originilor dansatorului. Legendã combinatã cu o anume dozã demister, ambele întreþinute pânã la sfârºitul vieþii, în bunã parte, de OlegDanovski însuºi. Dintr-o cochetãrie ce nu poate fi negatã, dar ºi din ra-þiuni absolut practice pe care cei ce cunosc specificul lumii comuniste,al politicii de cadre, obsesia autobiografiilor dar ºi a verificãrilor perio-

Cartea de dans

Mircea Morariu

Oleg Danovski –omul, artistul, legenda

Doina JelaOleg Danovski - omul,

artistul, legendaFundaþia culturalã Camil Petrescu

ºi Revista Teatrul azi, 2011

Mircea Morariu

116

dice, practicate deschis, declarat, la vedere, dar mai cu seamã în secret,cu ajutorul serviciilor de cadre, cu cel al Securitãþii ºi al colaboratorilorei zeloºi de regimul comunist la instaurarea cãruia artistul avea 30 deani, le vor înþelege fãrã doar ºi poate. Nu e, aºadar, în continuare prealimpede unde s-a nãscut Oleg Danovski ºi nici cine a fost cu adevãrat ta-tãl lui. Cartea jurnalistului Marian Constantinescu, ales de Maestrul în-suºi spre a i se confesa ºi faþã de care Doina Jela contracteazã datoriionest recunoscute, i-a fãcut pe plac intervievatului ºi a dezvãluit numaiatât cât a voit Danovski însuºi. Nici puþinii prieteni adevãraþi pe care i-aavut protagonistul volumului, nici colaboratorii sãi apropiaþi, nici chiarGabriela Danovski, ultima soþie a artistului ºi mama unicului sãu fiu, nuau cunoscut ceea ce Oleg Danovski a socotit cã trebuie sã rãmânã, pro-babil, în mod definitiv secretul sãu. O a doua serie de dificultãþi þine deprecaritatea surselor de documentare din România, de sãrãcia arhivelor,de indiferenþa faþã de conservarea memoriei culturii române, parcã maiaccentuatã atunci când e vorba despre artele spectacolului, dublând închip deloc de aplaudat efemeritatea specificã acestora.

Carte nãscutã din admiraþie, Oleg Danovski – omul, artistul, le-genda are meritul de a nu fi nicidecum una encomiasticã. Omul Da-novski – aratã Doina Jela – a avut extrem de multe calitãþi, dar a avut ºisuficiente defecte, a fost capricios, nu foarte riguros în cheltuirea tim-pului sãu, a pierdut nopþile, a fost câteodatã excesiv de autoritar fãrã apractica însã militarizarea baletului, a ºtiut cã nici revista unde ºi-a în-ceput cariera (la Cãrãbuºul lui Tãnase dar ºi la Alhambra lui NicolaeVlãdoianu), nici Opera Românã din Bucureºti unde a cunoscut consa-crarea, nici Ansamblul de balet clasic ºi contemporan Fantasio pe carel-a creat el însuºi la Constanþa nu sunt nici mãnãstiri de maici, nici aºe-zãminte de binefacere, nici locuri în care generozitatea se aflã la eaacasã. A ºtiut de asemenea cã arta sa presupune concurenþã acerbã,luptã, câteodatã dreaptã, alteori nedreaptã, a colaborat dar s-a ºi con-fruntat cu ceilalþi maeºtri de balet ai Operei Române, Tilde Urseanu ºiVasile Marcu. Nu a avut parte de stagii de formare în þãrile occidentale,nici de studii de specialitate în Uniunea Sovieticã (þara Lacului lebede-lor, balet pe care a avut curajul ca ºi iscusinþa de a-l monta exemplar)drept pentru care a dus mai curând de unul singur lupta propriei for-mãri ºi desãvârºiri profesionale. A practicat cu mãsurã arta compromi-sului, intrând fiindcã trebuia în partidul comunist (de unde, de altfel aºi fost exclus în anul 1960, spre a fi reintegrat ani buni mai târziu, dorin-du-ºi reintegrarea din raþiuni iarãºi practice ºi de supravieþuire artisticã)sau montând balete de comandã, i-a plãcut sã aibã funcþii. Convins, nu

Cartea de dans

117

fãrã temei, cã le meritã. Compromisurile acestea, cãrora cititorul familia-rizat cu urgia timpurilor în care a trãit ºi a creat Oleg Danovski, va ºti, cusiguranþã, sã le aprecieze la scara corectã dimensiunile, nu l-au pus întrutotul la adãpost pe artist. Care a cunoscut ºi nedreptãþi, ºi persecuþii, ºiinterdicþii de a pleca temporar din þarã pentru a monta peste hotare orispre a face parte din jurii internaþionale, ºi supravegheri asidue, aºadupã cum dovedesc documentele din arhiva CNSAS consultate deDoina Jela ºi aduse acum la luminã. Recursul la aceste documente, încãgreu ori doar parþial accesibile, asigurã un considerabil coeficient deinedit ºi de originalitate volumului ce prilejuieºte aceste însemnãri.

Partea întâi a cãrþii, intitulatã simplu Viaþa, e, aºadar, un puzzle, uncaleidocop pe cât posibil þinut sub control, în care mãrturiile directe,altminteri destul de puþin accesibile, se îmbinã eficace cu cele indirecte,în care certitudinile se îngemãneazã cu aproximaþiile cãrora Doina Jelaîncearcã sã le desluºeascã adevãrurile ascunse. Partea a doua, numitãPosteritatea, ne pune la dispoziþie o recapitulare bine articulatã a ipos-tazelor de maestru, de pedagog ºi de creator ale lui Oleg Danovski, com-pletate util cu o cronologie a operei, o evaluare echilibratã a relaþieicomplicate (eu aº zice natural-complicate) avutã de artist cu regimul co-munist, a artei supravieþuirii pe care a învãþat-o ºi a practicat-o Oleg Da-novski (nu, subliniazã, semnatara cãrþii, nu ne aflãm în faþa unei victime,ci mai curând în faþa unui învingãtor dublat de un strateg, ceea ce nuînseamnã nici o clipã cã Maestrul ar fi fost un laº ori un colaboraþionist).Tot partea a doua transcrie o seamã de convorbiri pe care Doina Jela le-a avut cu Oleg Danovski în anii ‘90 ai veacului trecut ºi care ne dezvãluieun om extrem de lucid, intens preocupat de prezentul ºi de viitorul ar-tei baletului, de condiþia ei materialã ºi pedagogicã, de consecinþeleabsenþei unui cadru instituþionalizat a cãrui menire ar fi sã stimulezeformarea ºi promovarea dansatorilor ºi a ansamblurilor, obsedat de ceînseamnã creaþia autenticã în arta pe care a slujit-o ºi onorat-o etc. Înfine, pãtrundem în culisele mai puþin fericite a ceea ce s-a întâmplat laConstanþa dupã moartea artistului, a luptelor pentru succesiune ºi pen-tru putere, pentru preluarea scaunului directorial, lucruri întortocheatedar ºi cu urmãri pentru starea de fapt a dansului contemporan din Româ-nia. O stare care, orice s-ar spune, nu este una tocmai de invidiat.

118

Cronica teatral[

Sã râdem, dar nu cu orice preþ!

Teatrul I.D.Sîrbu din Petroºani-NUNTA LUI

FIGARO de Beaumarchais; Traducerea: I.

Stroescu ºi Anda Boldur; Regia artisticã:

Alexandru Dabija; Scenografia: Ioana Pashca;

Muzica: Ada Milea; Cu: Dorin C. Zachei,

Andreea C. Hristu, Rãzvan Epure, Ioana

Florescu, Irina Radu Bodea, Dragoº

Andronie, Teodora Þene, Radu Homiceanu,

Radu Tudor, Radu Horghidan, ªtefan Valen-

tin Motroc, Mirela Gãman, Anca Maria Ghiþã;

Data premierei: 29 ianuarie 2012

Cred cã nu existã manual ori curs deIstoria literaturii franceze care sã omitãdetaliul cã atunci când Nunta lui Figaro afost cititã, în 1782, în faþa regelui Ludovical XVI lea, acesta a exclamat, ºocat de dina-mita socialã ºi politicã reprezentatã descrierea lui Beaumarchais, cã ar trebui sãfie distrusã Bastilia pentru ca reprezenta-rea acestei piese sã nu însemne un act pri-mejdios. Nu se omit nici amãnuntele refe-ritoare la repetatele lupte cu cenzura aledramaturgului, faptul cã acesta a fost deacord sã facã un compromis ºi sã transfereacþiunea undeva în Spania, cã a ajuns la în-chisoare însã, pânã la urmã, Nunta luiFigaro a fost reprezentatã chiar în faþa vic-timelor satirei sale care s-au amuzat co-pios. Piesa, subintitulatã La folle journéeadicã Ziua cea (mai) nebunã, a fost jucatãcu un succes de casã nemaipomenit, întreaprilie 1784 ºi februarie 1785, înregistrân-du-se un numãr de 75 de reprezentaþii, ci-frã record pentru acea vreme. Vorbele Re-

gelui au fost profetice, iar în 1789 nimicnu s-a mai terminat prin cântec (tout finitpar des chansons), ci prin cãderea Bastiliei.

Critica tradiþionalã a pus în evidenþã„încãrcãtura ideologicã a piesei”, iarSainte-Beuve a vãzut în Figaro un „Gil Blasrevoluþionar”. Nu neapãrat fiindcã Revo-luþia francezã de la 1789 este supusã unuiproces de temeinicã reevaluare în primulrând în Franþa ( a se vedea mai cu seamãcartea lui François Furet Penser la Révolu-tion), nu pentru cã tot în Franþa a apãrut ºio Carte neagrã a Revoluþiei franceze, fãrãnici un fel de legãturã cu faptul cã foartemulþi sunt cei ce subliniazã azi ideea cã, dela un moment dat, revoluþia s-a metamor-fozat în teroare ºi a pus sub semnul între-bãrii drepturile omului, anunþând totali-tarismul comunist, regizorul AlexandruDabija nu s-a arãtat deloc interesat în spec-tacolul montat la Teatrul I. D. Sîrbu din Pe-troºani de substratul ideologic al piesei luiBeaumarchais. De latura revoluþionarã, decaracterul politic al textului. Poate pentrucã ºi el, asemenea multora dintre noi, e sã-tul de politicã ºi mai ales de politica dâm-boviþeanã. Pentru Dabija important e cãziua nunþii lui Figaro este ziua cea mainebunã, cã dramaturgul însuºi socotea cãîn piesa lui s-ar gãsi cea mai glumeaþã din-tre intrigile posibile, cã scrierea este, aºadupã cum remarca Jean Fabre „o comedietotalã” , adicã „un amestec ” în care se re-gãsesc „cele mai ºui invenþii dramatice alesecolului al XVIII lea”, cã Nunta lui Figaroreprezintã un fel de enciclopedie comicãilustratã a tuturor tehnicilor dramatice desucces din epocã.

Pentru cei care îl cunosc pe regizor,

Mircea Morariu

Cronica teatralã

119

pentru cei ce îi apreciazã neostoitul sãuspirit ludic, ar fi fost, cred, o surprizã dacãDabija ºi-ar fi proiectat spectacolul în ca-drele a ceea ce era socotit îndrãzneþ sauprovocator în secolul al XVIII lea. Regizo-rul rupe toate zãgazurile, forþeazã toatefrontierele, întoarce când pe faþã, când pedos fiecare cuvânt, fiecare replicã, fiecaresituaþie comicã. Îl regãsim în spectacolulde la Petroºani pe acel Dabija iconoclastcare a scos untul din celebra scenã a meº-teºugarilor din Visul unei nopþi de varãastfel nãscându-se spectacolul cu viaþãlungã Pyramus &Thisbe4you. Îl regãsimpe Dabija din binecunoscutul spectacolde la Odeon nu în sensul cã directorul descenã ar fi fost tentat ca ºi de aceastã datãsã provoace nu numai râsul, ci ºi reflecþiaasupra unor poncife teatrale autohtone.Nu. Acum, Alexandru Dabija a vrut pur ºisimplu sã râdã ºi sã ne facã sã râdem. Nuoricum, nu cu orice preþ, nu fãcând con-cesii bunului simþ (interesant e cã râdemîn timpul reprezentaþiei cu gura pânã laurechi, dar niciodatã nu râdem gros, Da-bija cenzurându-se riguros ºi în sensulbun al cuvântului), ci fãcând deopotrivãºcoalã cu componenþii distribuþiei, înimensa lor majoritate tineri, abia ieºiþi depe bãncile ºcolii, arâtându-le ºi lor, dar ºinouã, spectatorilor, cât de serios se cuvinesã fie lucrul atunci când vrei sã faci unbun spectacol de comedie.

La folle journée nu se consumã în niciun fel de conac ºi în nici un fel de palat .Nici mãcar în vecinãtatea vreunui conac.Ci intr-un soi de magazie, într-un fel de a-telier (scenografia: Ioana Pashca), într-unsoi de bric à brac în care sunt adunate de-a valma, cvasi- suprarealist, o chitarã ºi omaºinã de cusut, haine vechi ºi încãlþã-minte uzatã. Nunta lui Figaro nu se joacãîn costume de epocã, ci în trening ori cos-tume contemporane destul de ºifonatesau în rochii tiroleze. Figaro nu mai e nea-pãrat bãrbier ci bricoleur, iar Cherubin,numit familiar Rubi, un Nae Girimea îndevenire. Pânã la un punct Nunta lui Fi-garo în varianta petroºeneanã chiar dãimpresia cã e gata- gata sã fuzioneze cuD’ale carnavalului, anticipând astfel vii-toarea premierã a Teatrului. Mai departeînsã orice asemãnare, orice comparaþie

ajunge sã fie permisã. Pe o lateralã se aflãcelebrul scaun de bolnav ce i-a intrigatatât pe exegeþii literari ai lui Beaumar-chais ce nu conteneau sã se întrebe cine ebolnavul din piesã. Nu, nimeni nu e bol-nav nici în spectacolul lui Dabija care însão plaseazã acolo pe veºnic alcoolizata bu-nicã a Contelui. Iar în vecinãtatea bãtrâneise gãseºte un cuibar cu douã–trei gãini încarne ºi oase, pe care nu le taie însã ni-meni la sfârºitul spectacolului. Nu e nicisânge, nici naturalism în montarea de laPetroºani, ci doar (doar?!!?) umor, bunãdispoziþie ºi poftã de joc.

E un fel de teatru în teatru în specta-colul lui Dabija, asistãm, de altminteri, ºi laun fel de repetiþie coordonatã de Rubi,personaj ale cãrui funcþii sunt substanþialsporite de regizor. Iar interpretul perso-najului în chestiune, Radu Homiceanu, seachitã admirabil de toate sarcinile artis-tice ce i-au fost atribuite ºi care nu suntnicidecum nici puþine ºi nici uºoare.Foarte bine evolueazã, de asemenea, Do-rin C. Zachei (Contele), Andreea C. Hristu(Contesa), Radu Horghidan (Basile) sauRadu Tudor (Bartholo). Rãzvan Epure eun Figaro posibil însã doar atât, intepretulneavând, cel puþin la ora premierei, în-treaga charismã necesarã rolului. Buni ºiîn vervã sunt Irina Radu Bodea (Marceli-ne), Dragoº Andronie (Antonio), TeodoraÞene ºi Mirela Gãman (interpretele uneiFanchette la pãtrat). Ioana Florescu(Suzanne) mai are un pic de luptat cu o a-nume rigiditate, ªtefan Valentin Motroc(Brid’Oison) ºi Anca Maria Ghiþã au, larându-le, contribuþii utile.

Beaumarchais a vrut ca în comedia luisã aparã pe nepusã masã, atunci când teaºtepþi mai puþin, tot felul de cântece ºidansuri. Dabija a îndeplinit dorinþa dra-maturgului fãcând apel la talentul AdeiMilea care a compus o muzicã de scenãinspiratã, cântatã cu implicare de actori,muzicã ce devine adesea muzicã vorbitãce subliniazã exact când trebuie ºi cumtrebuie feluritele confruntãri dintre gru-purile de personaje ce se fac ºi se desfacîn funcþie de interesele de moment alecomponenþilor.

Am redescoperit Teatrul I. D. Sirbudin Petroºani în primãvara lui 2011, când

Mircea Morariu

120

am fost invitat la spectacolul cu piesa Ca-sa Bernardei Alba, în regia lui SorinMilitaru. Câteva luni mai târziu colectivu-lui tânãr de aici i s-a dat ocazia de a jucaAntigona, în direcþia de scenã a lui MihaiMãniuþiu. Acum tinerii actori de la Petro-ºani au valorificat ºansa lucrului cuAlexandru Dabija. Foarte curând, SorinMilitaru ne va pofti la o întâlnire cu Ca-ragiale. Va urma Alexander Hausvater. Iar

planurile directoarei Nicoleta Bolca suntdin ce în ce mai ambiþioase. E în afara ori-cãrui dubiu cã întâlnirea tinerilor compo-nenþi ai trupei petroºenene cu profesio-niºti ai regiei româneºti a lãsat urme be-nefice ºi din ce în ce mai vizibile. O reali-tate care e un argument pentru doamnaDirector sã continue sã viseze ºi sã înfãp-tuiascã. Dar ºi pentru critici sã-ºi lase deo-parte comoditatea ºi prejudecãþile.

Spectacol pentru luare-aminte

Teatrul Regina Maria din Oradea - PERPETUAªI FELICITAS - 7 MARTIE 203; Scenariul dra-matic ºi regia artisticã: Tudor Chirilã;Scenografia: Oana Cernea; Imaginea: ªerbanCarþis; Muzica: Florian Chelu Madeva; Cu:Mihaela Gherdan, Angela Tanko, EmilSauciuc, Andrian Locovei, Florian CheluMadeva, Corina Cernea, Daniel Vulcu,Sebastian Lupu, Mirela Niþã-Lupu, IonAbrudan, Tiberiu Covaci; Data premierei: 1

februarie 2012

Dintr-un pliant primit înainte de in-trarea în salã, aflãm cã scenariul spectaco-lului Perpetua ºi Felicitas - 7martie 203,intrat în repertoriul Teatrului Regina Ma-ria din Oradea, i-a fost inspirat lui TudorChirilã, care semneazã deopotrivã regiaartisticã, de texte paleo-creºtine din seco-lele al II lea- al IV-lea. Respectivele texteau, la rându-le, drept sursã de inspiraþiefapte reale ce þin de valul de persecuþiidictate de Împãratul Septimius Severusîmpotriva celor ce s-au convertit la creº-tinism. Printre ei, o tânãrã bogata ºi înþe-leaptã, pe nume Vibia Perpetua, sclava ei,Felicitas, dar ºi alþii ºi alþii, precum Sa-turus, Revocatus, Saturninus, Septimia,adicã membrii unei secte montaniste.Perpetua trebuie sã facã faþã nu doar pre-siunilor ºi ameninþãrilor trimisului Împã-ratului, proconsulul Hilarianus, ci ºi celorexercitate de tatãl sãu. De teama represa-liilor ºi a sentinþei extrem de dure au fostºi cedãri (aºa a fost cazul Septimiei), însãcredinþa le-a fost încurajare ºi salvare

moralã majoritãþii componenþilor grupu-lui. Salvare moralã, desigur, deoarece,drept pedeapsã a refuzului lor de a-ºi abju-ra credinþa, au fost condamnaþi la a fi sfâ-ºiaþi de fiare în amfiteatrul din Cartagina,ca episod al sãrbãtorilor organizate de au-toritãþi cu ocazia aniversãrii unuia dintrefiii Împãratului.

Faptele cu pricina au fost, aºadar,translatate în materie primã pentru unscenariu de teatru-film. Secvenþele filmateºi cele aievea jucate pe scenã intrã în mon-tarea lui Tudor Chirilã într-un raport decomplementaritate. Partea teatralã a mon-tãrii completeazã, ilustreazã, comenteazã,dialogheazã cel mai adesea inspirat ºi jus-tificat, partea filmatã. Sunt însã ºi destulemomente când în spectacol îºi face loc ne-doritul pleonasm. Când intervin incon-secvenþe ºi incoerenþe. Când regizorul de-vine prea limbut ºi vrea sã spunã preamulte. Tot la fel cum unor secvenþe inspi-rate, rafinat caligrafiate, de autenticã trã-ire ºi semnificaþie secundã le sunt contra-puse altele desemantizate, dacã nu chiarde-a dreptul neinspirate, în care preconi-zata metaforã eºueazã în derizoriu. Celmai relevant exemplu mi se pare scenameciului de box dintre Perpetua ºi Egip-tean. Secvenþa dansului cu Rinocerul, ase-zonatã cu tangouri celebre, ar fi avut ºi eanevoie de ceva mai multã cumpãnire ºielaborare. E limpede cã Tudor Chirilã ºi-agândit spectacolul asemenea unui mesajde credinþã ºi înþelepciune cãtre cei de aziºi drept o replicã de exemplaritate la adre-sa decãderii prezentului (aºa îmi explicinserturile filmice care surprind coºuri fu-

Cronica teatralã

121

megânde, hale industriale abandonate ºidezafectate, construcþii ruinate, etc, totatâtea referiri la societatea post-industrialã).

Într-o oarecare mãsurã, scenaristul ºiregizorul ºi-au atins scopul. Evident, nu întotalitate. Oricum, într-o mãsurã mai maredecât s-a întâmplat acum vreo zece anicând Tudor Chirilã a fãcut apel la aceleaºitexte paleo-creºtine pentru un spectacolla Teatrul Naþional din Craiova.

Actorii din distribuþie îºi fac onestdatoria, Florian Chelu Madeva a compusºi interpretat cu emoþie o vibrantã ºi per-cutantã muzicã de scenã (mã gândesc maicu seamã la cântecul de înmormântare allui Saturninus), iar ªerban Carþiº a realizato filmare profesionistã (excelent sur-

prinse chipurile protagoniºtilor, expresi-vitatea acestora, zbuciumul lor interior),obligatoriu de semnalat fiind amãnuntulcã ceea ce se rosteºte în film poate fi fãrãdificultate înþeles, lucru care, oricât defiresc ar pãrea ori chiar ar trebui sã fie, seîntâlneºte destul de rar în spectacolele ro-mâneºti ce recurg la serviciile benziivideo.

Nu ºtiu dacã a fost tocmai inspiratã de-cizia ca spectacolul cu Perpetua ºiFelicitas sã fie jucat în formula cu publicpe scenã. Apreciez cã montarea va avea decâºtigat în clipa în care va fi prezentatã înspaþii cu adevãrat neconvenþionale ºi, maiales, ample (pieþe publice, cetãþi, º.a.m.d).

O versiune comprimatã

Teatrul Regina Maria din Oradea - BALTAGUL;Adaptare dupã romanul lui MihailSadoveanu; Regia artisticã: Andrei Miha-lache; Scenografia: Oana Cernea; Cu: CorinaCernea, Mihaela Gherdan, Adela Lazãr, AncaSigmirean, Mirela Niþã-Lupu; Pavel Sîrghi,ªerban Borda, Petre Ghimbãºan, SorinIonescu, Eugen Þugulea, Alexandru Rusu,Ciprian Ciuciu, Ion Ruscuþ, George Voinese,Alexandru Rois, Miklós Ciutac; Data pre-mierei: 10 februarie 2012

În condiþiile în care, ºi acum ºi, dincâte se pare, ºi pe mai departe, cea maiconsistentã parte a publicului TeatruluiRegina Maria din Oradea e recrutatã dinrândul elevilor, decizia de a realiza specta-cole bazate pe operele marilor autori ro-mâni prezenþi în programele ºcolare mise pare una inspiratã. Desigur, misiuneaTeatrului e de a face spectacole bune caresã funcþioneze drept adjuvanþi în proce-sul didactic, sarcina profesorilor ºi a ºcoliie sã aibã grijã ca aceste spectacole sã nu sesubstituie lecturii. Mai ales atunci când pescenã sunt aduse adaptãri, adicã transla-tãri în registru teatral, ale unor texte apar-þinând, cel mai adesea, genului epic ºi nucelui dramatic. Care adaptãri, prin forþa lu-crurilor, nu pot surprinde complexitatea

scrierilor în prozã, fiind silite sã operezeselecþii, care renunþã la descrieri, la o sea-mã de personaje socotite secundare etc.

Nu ºtiu cine a realizat adaptarea decare se slujeºte montarea cu Baltaguldupã binecunoscutul roman al lui MihailSadoveanu, pentru simplul motiv cã de pefluturaºul pus la dispoziþie de Se-cretariatul literar lipseºte informaþia cupricina. Indiferent însã de numele adapta-torului, e limpede cã translatarea e înda-toratã epicului, recurgând la un narator acãrui voce se aude din off, cã e una cecomprimã la maximum conþinutul cãrþii,cã se concentreazã exclusiv pe factologic,neglijând, nu tocmai fericit, exact acele as-pecte din care e zãmislit ºi prin care do-bândeºte concreteþe rafinamentulscrierii. Sunt neglijate însuºiri demultpuse în evidenþã de comentatorii literari(formula detectivistã, calitatea analizeipsihologice, complexitatea Vitoriei Lipan,º.a.m.d.), e ratat de-a dreptul impactul mo-mentului descoperirii rãmãºiþelor pãmân-teºti ale lui Nichifor Lipan (nici vorbã caîn adaptare sã se audã acel strigãt Gheor-ghiþã!, adresat nu fiului, ci celui dispãrut,strigãt îndelung explicat de critici ºiasupra cãruia se insistã ori ar trebui sã seinsiste în analizele literare din ºcoalã),

Mircea Morariu

122

adaptatorul nu s-a dovedit interesat de di-mensiunile mitice ºi arhetipale ale cãrþii,meticulos ºi ingenios relevate într-unexemplar studiu de Alexandru Paleologu(cf. Trepetele lumii sau calea cãtre sine alui Mihail Sadoveanu, Bucureºti, 1978).Despre toate acestea ºi despre multealtele elevii vor trebui sã înveþe în conti-nuare de la profesorii lor, dupã ce vor ve-dea spectacolul ºi dupã ce, desigur, vor ficitit obligatoriu cartea.

Regizorul Andrei Mihalache ºi-a axatmunca pe prezentarea cât mai convingã-toare a concentratului dramatic al roma-nului. Prezenþa directorului de scenã ediscretã, poate chiar prea discretã, mai cuseamã în capitolul fundamental almuncii cu actorii. Care e evident (mai cuseamã cei mai tineri, crescuþi ºi formaþi înmarea lor majoritate la oraº) cã nu ºtiutocmai foarte bine cum trebuie jucaþi þã-ranii. ªi nici nu sunt foarte familiarizaþi cuspecificul teatrului pentru copii ºi ado-lescenþi. Mai toþi componenþii distribuþiei

cad în excese de intonaþie, de gesticã, depitoresc, vorbesc ca la teatrul de pãpuºiori ca ºi cum ar dubla desene animate. Înmod vãdit interpreteazã personajele, nuºi le-au asumat pe de-a-ntregul.

Spectacolul e, la fel de vãdit, unul deserviciu, cu buget mic, minuscul, sceno-grafa Oana Cernea trebuind sã înventezeºi sã creeze decorurile rapid ºi cu bani pu-þini. Iar dacã în ceea ce priveºte deco-rurile s-a descurcat relativ acceptabil (dinpãcate, cam prea des i se cere OaneiCernea sã se descurce), costumele i-au ju-cat feste, unele dintre ele trãdându-ºi în to-talitate sau prin detalii inautenticitatea,atunci când nu suferã de nedorite conta-minãri bihorene. Ilustraþia muzicalã (alea-sã, probabil, de regizor) e eclecticã (melo-diile populare cântate de Maria Dragomi-roiu ori de Ion Dolãnescu se amestecã cucântecele folk ale lui Mircea Bodolan/ Do-ru Stãnculescu) ºi nearmonizatã cu rosti-rea cu accent moldovenesc a unora dintreinterpreþi.

Viaþa lumii

Teatrul Naþional din Târgu Mureº - CARMI-NA BURANA dupã Carl Orff; Un spectacolde Gigi Cãciuleanu; Scenografia: AlinaHerescu; Asistent regie: Laurenþiu Blaga;Asistent coregrafie: Cristina Iuºan; Cu:Monica Ristea, Attila Bordas; Diana Avrãmuþ,Denisa Badea, Emilia Banciu, Kinga Benö,Anca Loghin, Ioana Cheregi, Ioana Decianu,Ramona Gecse, Georgiana Ghergu,Veronica Gothárd, Cristina Holtzli, CristinaIuºan,Cristina Juks, Delia Martin, MihaelaMihai, Raisa ªtiopoane, Claudiu Banciu,Rareº Budileanu, Csaba Ciugulitu, MihaiCrãciun, Dávid Dabóczi, AlexandruFrânceanu, Costin Gavazã, Gyula Horváth,Luchian Pantea, Arnold Péterfi, ErvinRuszuly, Attila Simon Kálmán, Claudiu ªtian;Data premierei: 17 februarie 2012

Inspirat de o parte – vreo 24 desecvenþe – din cele mai bine de 200 depoeme, cântece profane ori mici piese deteatru ce compun Codexul scris în latina

medievalã din secolul al XIII lea ºi desco-perit în anul 1803 la Benediktbeuern, omãnãstire din München, compozitorulgerman Carl Orff a creat CarminaBurana, a cãrei premierã a avut loc în1937. Ilustrând la modul nefericit relaþiadintre culturã ºi politicã, prima repre-zentare a compoziþiei lui Orff nu a avutparte de succes, devenind victima unei ca-bale orchestratã de criticii muzicali de ori-entare nazistã. Cu toate acestea, compozi-þia lui Orff va izbuti sã se impunã, va de-veni una dintre cele mai populare creaþiidin domeniul muzicii culte, multe dintrefragmentele sale ajungând sã „funcþione-ze” independent, sã se distanþeze de cre-atorul lor, sã dobândeascã statut de ºla-gãre. ªi asta în pofida faptului cã sensulreal, organic ºi totodatã complex al lu-crãrii compozitorului german, la urma ur-mei o meditaþie asupra esenþelor ºi funda-mentelor vieþii lumii, asupra contradicþii-lor ºi complementaritãþilor din care aces-

Cronica teatralã

123

ta îºi dobândeºte substanþã, se precizeazãdoar graþie întregului ce are calitatea de aorândui ºi de a integra deopotrivã rebeldar ºi armonic antagonismele în absenþacãrora existenþa, fiinþarea însãºi nu ar fiimaginabilã.

Nu cred sã fi avut cineva ideea de aface un inventar al spectacolelor de teatruce au fãcut apel la fragmente din compo-ziþia lui Carl Orff spre a se sluji de eledrept ilustraþie muzicalã. Nu îmi imagineznici cã un astfel de inventar ar fi posibil.Nu ºtiu dacã înaintea lui Gigi Cãciuleanuau mai fost artiºti care sã fi nutrit ambiþiade a se servi de Carmina Burana nu pen-tru un spectacol jucat pe scena unuiteatru liric (spectacole de dans, cu dan-satori profesioniºti trebuie sã fi fost cu ze-cile, cu sutele, dramatismul conþinut, ges-tualitatea implicitã presupusã de muzicãîndemnând la un atare demers artistic), cipentru unul zãmislit pe scena unui teatrudramatic. ªi nu oricum, nu fãcând ceea cese cheamã un spectacol de teatru-dans, încare dansatorilor li se solicitã sã fie actori,ci, dimpotrivã, unul de teatru coregraficîn care, aºa dupã cum ne lãmureºte cre-atorul conceptului într-o scurtã inter-venþie inseratã în caietul de salã al mon-tãrii sãvârºite la Teatrul Naþional dinTãrgu Mureº, „actorii sunt, dimpotrivã,chemaþi sã gândeascã ºi sã acþioneze întermeni coregrafici. Sã fie adicã Ego”. Maiexact, sã se supunã baghetei unui Pros-pero modern, unui Prospero al vremilornoastre care le cere sã îºi descãtuºezetrupurile, sã uite de servituþile lor, sã facãabstracþie de detaliul cã ele nu suntneapãrat acelea ale unor dansatori profe-sioniºti ºi cu toate acestea sã caligrafieze ºisã istoriseascã cu ele feluritele poveºti alevieþii. De la miracolul redescoperirii pros-peþimii ºi reinventãrii firii (Primãvara) ladezordinea rãzvrãtirii demonice (Ielele),de la subtilitatea ºi niºele senzual-lasciveale iubirii (Solo pentru bãrbaþii tânjitoriori Duo-ul lasciv Amor volat undique) lagrotescul asociat beþiei (In taberna), res-pectiv pierderii controlului asupra raþiu-

nii ºi asupra dominãrii instinctelor. Înspectacolul de la Teatrul Naþional dinTârgu Mureº, Gigi Cãciuleanu rãmâne unProspero nevãzut al cãrui rost e acela de aconferi coerenþã celor 21 de tablouri dincare e alcãtuit spectacolul. ªi, mai ales, dea insufla energii. Prospero –Gigi Cãciulea-nu nu îºi pune, aºa cum o fãceau cu de-cenii în urmã George Constantin sau Pe-tre Gheorghiu în legendara Furtunã crea-tã la Bulandra de Liviu Ciulei, la vedere,peste cãmaºa simplã ºi peste bretelele degumã costumul de mag spre a stârni furi-ile naturii, nu se aratã, dar cu toate asteaarta lui e, precum în spectacolul shakes-pearian, magia. Cãci numai un mag, pecare la sfârºitul spectacolului, la aplauze,avem ºansa de a-l vedea purtând ochelari,în blugi ºi în tricou, fericit ºi emoþionatprecum un copil ce ºi-a dobândit printehnici de persuasiune jucãria doritã, unmag, aºa cum se aratã acum Gigi Cãciu-leanu, poate avea ºtiinþa de a le insufla ac-torilor forþa, puterea, ambiþia, determi-narea de a se pune în slujba întocmiriiunei diorame energice, puternic însufle-þite, graþie cãreia, noi, spectatorii, mai re-memorãm o datã avânturile ºi splendoriledar ºi înfrângerile ori urâþeniile vieþii. Odioramã din care înþelegem, simþim ºi –ce e cel mai important – graþie cãreiatrãim în mai puþin de douã ore de specta-col, într-o sintezã superioarã, de conside-rabil nivel artistic, bucurii dar ºi dureri tai-nice sau anomalii comice, amintiri ºi ob-sesii, fericiri ºi tristeþi, victorii ºi înfrân-geri, adicã întâmplãri nãscute din vrereaFortunei (întruchipatã scenic de MonicaRistea) ºi din miºcarea frecvent inegalã,adesea capricioasã, necontrolabilã, câteo-datã nevroticã, a Timpului.

Suntem noi, oamenii, o lume, o colec-tivitate, un Mundus, ne câºtigãm ori neiluzionãm cã ne cãpãtãm independenþa ºisocotim cã ne-am sustras sorþii, cã am în-vins-o, cã devenim Individualitãþi, adicãEgo (Attila Bordas), cã ne-am desprins dingloatã, cã am evadat de sub presiunea ei,credem a fi înfrânt Roata norocului ºi a

Mircea Morariu

124

vieþii, însã la capãtul acestor clipe de rebe-liune ori de reverie reintrãm în mecanism,redevenim captivii unei roþi încã ºi maimari ce ne învârte cu compensatoare,parcã ºi rãzbunãtoare voluptate. Decorulsimplu, alcãtuit din extrem de puþine ele-mente (o Roatã la final dublatã de o alta,cum spuneam, mult mai mare, un ceasor-nic imens ale cãrui ace se miºcã delocegal, aºtrii cereºti, câteva evantaie, niºteroabe), datorat Alinei Herescu, are însuºi-rea de a surprinde ºi potenþa aceastã me-taforã fundamentalã, emblematicã a spec-tacolului lui Gigi Cãciuleanu. Metaforazbaterii ºi a nesupunerii, a victoriilor demoment ºi a înfrângerilor de etapã, a or-dinii ºi dezordinii, a amalgamului de stãri,de evenimente, de situaþii, un amalgamaltminteri perfect reglat, a senzualitãþii ex-plozive (Cristina Iuºan).

Nefiind specializat pe cronica de dans,voi evita sã fac consideraþii de detaliuasupra felului în care s-au metamorfozatîn dansatori actorii Naþionalului târgu-mureºean cãrora li s-au asociat studenþiicelor douã secþii -românã ºi maghiarã- aUniversitãþii de Teatru din localitate, dar ºidoi dansatori profesioniºti (deja amintiþiiAttila Bordas ºi Cristina Iuºan). Mã voimulþumi sã spun simplu, cã, dupã pãrerea

mea, de simplu spectator iubitor de dans,ceea ce au fãcut ei, actorii de teatru dra-matic în personajul colectiv Mundus, eabsolut impresionant ºi cã rezultatulmuncii lor, nu mã îndoiesc epuizante darºi devotate, e mai mult decât stimabil. Cãspectacolul cu Carmina Burana are,înainte de orice, meritul de a fi atras aten-þia cã la Teatrul Naþional din Târgu Mureºau început sã se petreacã evenimenteartistice de anvergurã. Cã instituþia paresã fi pornit decisiv pe calea redescopeririiºi urmãririi rostului ei real. Ceea ce nu edeloc puþin lucru.

Însã cum un critic râmâne critic chiarºi atunci când a trãit momente de încân-tare, îmi îngãdui totuºi douã observaþii.Cred cã nu ar fi fost rãu dacã textul (libre-tul) ar fi fost rostit în limba românã, pepiaþa româneascã existând la ora actualã obunã traducere a versurilor, traducereapãrutã la Editura Polirom ºi datoratã luiEugen Munteanu ºi Luciei- Gabriela Mun-teanu. ªi mai cred cã ar fi fost absolut obli-gatoriu ca programul de salã (al cãrui alcã-tuitor e anonim) sã nu fi omis sã ofere unminimum de detalii asupra interpreþilormuzicii lui Carl Orff, adicã a înregistrãriifolosite în spectacol.

Precizare: Dintr-o eroare a departamentului tehnic, înnumãrul de luna trecutã (martie 2012) la aceastã ru-bricã au fost retipãrite textele apãrute în urmã cu un an(martie 2011). Ne cerem scruze atît autorului, cît ºi ci-titorilor.

125

Lansarea unei traduceri e de douã ori ingratã pentru autor: o datãpentru cã nu e protagonistul deplin al evenimentului, fiind secondat detraducãtor, iar a doua oarã pentru cã în puþine cazuri îi este accesibilãlimba în care i-a fost tradusã opera, aflându-se astfel în imposibilitateade a o lectura ºi aprecia cum se cuvine. În cazul traducerii în limba ma-ghiarã a Repovestirii Þiganiadei, Traian ªtef s-a aflat într-o a treia - supli-mentar deconcertantã - ipostazã: de a nu fi nici mãcar autorul full-timeal cãrþii, ci oarecumva traducãtor în prozã al ei, ad usum delphini (dacãne e permis a numi aºa, generic, contemporanii avizi consumatori deClick ºi Cancan).

Cigányiász – astfel sunã în ungureºte titlul epopeii lui Ioan Budai-Deleanu, calchiat dupã pattern-ul lingvistic al Iliadei, cãreia îi zice la ve-cinii noºtri Iliász. Editura Europrint a fost cea care ºi-a asumat sarcina,deloc convenabilã financiar, de a tipãri aclamatul volum al lui ªtef, apã-rut în 2010 la Editura Paralela 45. La lansarea cãrþii A Cigányiászelbeszélése, de la Casa de Culturã a Municipiului Oradea, care a avut locîn joia mare, a fost de faþã atât reprezentantul editurii, Derzsi Ákos, câtºi poetul maghiar Demény Péter, cel care a repovestit pentru cititoriimaghiari ceea ce repovestise o datã Traian ªtef pentru contemporaniisãi de limbã românã. Traducãtorul, cãruia i se cuvin laude pentru exce-lenta transpunere, a fãcut în cuvântul sãu câteva referiri vagi la strãda-nia sa sisificã de a reda cu fineþe stilul uºor arhaizant dar contemporanadoptat de trans-scriptor: „Când te apuci de un text, trebuie sã lucrezi lafiecare frazã, trebuie sã transpiri, sã gãseºti o soluþie. ªi când deschizicartea, dupã ce a apãrut, te simþi uneori ca un prost: vai, ce-am fãcut cufraza asta?” Neîndoielnic, Demény Péter a transpirat din greu traducândRepovestirea Þiganiadei, dar nu are motiv de a se simþi prost, cãcireuºita e maximã.

Local Kombat

Alexandru Seres

Dic mo! Þiganiadarepovestitã pe ungureºte

Apreciind cã în Budai Deleanu îl gãsim deja ºi pe Eminescu, ºi peCaragiale, Traian ªtef a þinut sã sublinieze pentru cei prezenþi, dacã maiera nevoie, cã Þiganiada reprezintã un moment de sincronizare cu lite-ratura europeanã. Uite cã, la un sfert de mileniu de la naºterea autoru-lui primei (ºi ultimei) epopei din literatura românã, simþim din nou ne-voia sincronizãrii – de astã datã a lui Budai-Deleanu cu contemporanei-tatea, mãrturie stând interesului arãtat faþã de opera sa cele trei încer-cãri din ultimii ani – a lui Traian ªtef fiind cea mai recentã – de a o re-povesti pentru cititorul de azi. Încercare cu adevãrat reuºitã, dacã e sãdãm crezare opiniei avizate a lui Ioan Moldovan, care a ºi pus punctulpe i, încheind seara lansãrii, spunând cã avem de-a face cu „o recreare,o reinventare a Þiganiadei, care pãstreazã ADN-ul originalului, putând ficonsideratã în acelaºi timp ºi o creaþie de sine stãtãtoare.”

Dupã atâtea avataruri suferite de opera lui Budai Deleanu, iatã cãse mai anunþã încã una, de data asta ºi mai drasticã: transpunerea ei sce-nicã, la Teatrul Regina Maria, cândva în toamna acestui an. Confirmareaa venit de la Daniel Vulcu, directorul teatrului orãdean, care a dezvãluitºi faptul cã versiunea dramatizatã a Þiganiadei, care valorificã atât re-povestirea lui ªtef cât ºi originalul, va fi una – dic mo! - muzicalã. Mãr-mureanu sã se autosesizeze urgent – va fi sutã la sutã cutremur la Ora-dea, în toamnã.

Alexandru Seres

126

Traian ªtef, Demény Péter ºi Derzsi Ákos (Foto: Al. Seres)

127

ATENEU

O plimbare de martie prin Ateneulmoldav e un prilej sã dai nas în nas cuintelectualii patriei – vorbesc de cei cã-rora marinerul le-a prescris un trata-ment fabulatoriu în spa-ul politicii. Ci-tim un articol scris de Dan Petruºcãdespre Gabriel Liiceanu ºi „complexe-le” literaturii române ºi nu putemdecât sã-i dãm dreptate când îl ia la trei-pãzeºte pe peripatetizantul noician,care i-a adresat lui Amos Oz perplexan-ta întrebare, în direct ºi la o orã de vârf:în ce mãsurã un scriitor „de mâna întâi”dintr-o þarã „de rangul doi” are ºansa dea se impune în faþa unui scriitor „demâna a doua” dintr-o þarã „de rangulîntâi”? ªi de parcã n-ar fi fost de ajuns, îlmai ºi indicã pe Mircea Cãrtãrescu, „celmai bun scriitor pe care îl are Româniaîn clipa de faþã”, bujie ascunsã a miro-bolantei întrebãri. Unor astfel de enun-þuri deconcertante, Dan Petruºcã le o-pune câteva argumente de bun-simþ,precum acesta: „Când unora dintre noiîncepe sã ne «miroasã» urât þara ºi po-porul român, e sigur cã nu poporul ro-mân are o problemã”, sau „Nu pot sãmi-l imaginez pe Eminescu scriind ºiscrâºnind din dinþi cã nu este luat înseamã, cã nu i se decerneazã premiiliterare. Pe Macedonski, însã, da. E oproblemã de caracter (…)”. Din interviul luat de Vasile Proca eteri-cului poet Ion Mureºan, am reþinut oîntâmplare cu tâlc adânc. Se fãcea cã,

elev fiind, Muri se îndrãgostise ºi, în toncu vârsta ºi înclinaþiile, se apucase sã-idedice alesei inimii o poezie. De fapt ascris douã, neputându-se decide pecare sã i-o dea – prima, în care iubita eracam terestrã la înfãþiºare, dar poezia eraautenticã, ori a doua, în care îi fãcea unportret mãgulitor, idealizat, dar textulera o fãcãturã. „Acuma, pe care i-l dau?Dacã dau poezia, îmi pierd iubita. Dacã-idau textul celãlalt, pierd poezia.” Alege-re evident imposibilã, precum cele dinpovestirile zen despre Buddha ºi caleailuminãrii. Din acest clenci, ghiciþi însãcine a ieºit învingãtor? Evident, poezia,care potrivit Lebensfuhl-ului poetuluinostru „este o emoþie pe care o trans-miþi ºi celorlalþi”.Sã mai semnalãm din cuprinsul acestuinumãr ºi comentariul Ceciliei Moldo-van, însoþit de traduceri, despre extra-ordinarul poet suedez Tomas Trans-tromer, cel care a primit anul trecutNobelul pentru literaturã ºi desprecare s-a scris parcã prea puþin prin pre-sa noastrã, mult prea preocupatã decontemplarea idolatrã a propriului bu-ric cultural.

ARCA

Mai la vale de Oradea noastrã familiotã,un Noe arãdean pune la grea corvoadãvâslaºii corabiei sale, mai toþi recrutaþide prin pãrþile Aradului ºi Timiºoarei.Un numãr 1-2-3 dens ne propuneaºadar Vasile Dan, cel care ºi deschiderevista (dupã obligatoria revistã a pre-

Revista revistelor Revista revistelor Revista revistelor

Revista revistelor

128

sei) cu o cronicã la romanul premiat alMartei Petreu, Acasã, pe Câmpia Ar-maghedonului, „roman-anamnezã, re-cuperare tãmãduitoare a proprieibiografii”. Latura de prozatoare a poet-ei clujene este o surprizã de zile mari ºipentru Vasile Dan, care o considerã peMarta Petreu „un nume puternic în lite-ratura românã de azi”.ªirul de cronici literare al acestui nu-mãr este continuat de Gheorghe Mo-cuþa, care trece în revistã lecþia de ana-tomie liricã a lui Gabriel Chifu, din vo-lumul Însemnãri din þinutul misterios,apãrut anul trecut la Cartea Româ-neascã. Poetul oltean, ne spune Mo-cuþa, „aduce în poemele sale farmeculprozei ºi al poveºtii personale în carene dezvãluie frãmântarea interioarã ºicriza imponderabilã a eului”, prozais-mul fiind considerat o trãsãturã care„aureoleazã discursul liric”.Nu la fel de iertãtor cu pãcatele liriceale altora este blândul ºi inofensivulpracticant optzecist de arte marþialeRomulus Bucur, care, cum bine ºtim, eîn stare sã determine cu precizie demiligram greutatea cernelii pe hârtie.Despre autorul volumului Liniºteadinaintea liniºtei se pronunþã de la în-ceput fãrã menajamente: „Paul Viniciuseste poet.” Asta ca sã fie clar pentrutoatã lumea cã nu e prozator. Ce nu esteînsã Paul Vinicius aflãm ceva mai înco-lo, dupã câteva baletãri critice precautacrobatice, asemenea execuþiei uneikata pe cioburi de sticlã. Sunt citateversuri de un lirism dubios, e invocatãinadecvarea imagisticã ori cea stilisticã(ca în duiosul poem „nu mai înþeleg ni-mic: pula mea nu s-a sãturat deviaþã”). Ne mai sunt totuºi semnalate ºipoeme parþial reuºite, cum e cel intitu-lat apoteotic „refuz sã îþi privesc chiloþii

fluturând la fereastrã”. Un deliciu.Orice interviu realizat de Ciprian Vãl-can, indiferent cine i-ar fi subiect, e mu-sai sã fie despre Cioran, cãruia universi-tarul timiºorean i-a dedicat o bunãparte a cercetãrilor sale. Nu face excep-þie nici dialogul cu Aurélien Demars,co-îngrijitor al ediþiei Cioran în celebracolecþie Pleiade de la Gallimard. Titlulales, deloc întâmplãtor, pentru acestdialog este Pesimismul jubilatoriu allui Cioran; în fapt, una dintre cãrþilecercetãtorului francez, dar ºi generic alcolocviului dedicat centenarului Cio-ran de la Paris, organizat de InstitutulCultural Român. O discuþie consistentãdespre metafizica negativã a filosofu-lui, evidenþiind „contradicþia dintre lu-ciditatea cea mai sumbrã ºi bucuria ceamai intensã” ca pe o trãsãturã definito-rie a cãrþilor sale.

CRONICA VECHE

Sã zicem cã Dilema veche e doar o bu-tadã nãscutã din refuzul de a merge pefãgaºul alteritãþii identitare (conceptdoar aparent oximoronic), pe lângã ge-nialitatea sintagmei Cronica veche, in-ventatã (ºi nu calchiatã dupã Dilemaveche, cum ar crede unii) de cei care, înurmã cu un an, au gãsit de cuviinþã asãrbãtori 45 de ani de la apariþia revisteiCronica printr-un numãr aniversar. ªiau sãrbãtorit atât de bine încât cheful s-a prelungit, lunã dupã lunã, astfel cã pemasa noastrã de disecþie a revistelor li-terare zac acum primele douã numereale anului în curs. ªi prea puþin con-teazã cã hârtia pe care e tipãritã revista

Revista revistelor

129

ieºeanã (în paralel iese ºi cealaltãCronicã, a lui Valeriu Stancu, pentrucine o citeºte) e atât de bãþoasã încât,de vrei s-o împãtureºti, riºti sã-þi luxezimâna. Primeazã content-ul, fraged camielul de Paºti, încât riscã sã intre înconflict de interese cu mucegaiul nobildin titlu. Ce poate fi mai atractiv ca lec-turã decât un fragment dintr-o înde-lung proiectatã carte-interviu (de faptauto-interviu, cu întrebãri aproximativ-stimulative de Cristian Pãtrãºconiu) alui Liviu Antonesei, din care aflãm culux de amãnunte uimitoarele împre-jurãri ale venirii pe lume ºi ale co-pilãriei fantastice a scriitorului ieºean?Sau felul în care, vrând sã intre în politi-cã, Caragiale devine asemenea perso-najelor sale, astfel cã ne putem întreba,dimpreunã cu ªtefan Oprea, autorul

eseului Caragiale, personaj caragia-lian: „a scris Caragiale comedii spre a-isatiriza pe politicienii vremii? sau ºi-avisat propriul viitor politic?”. ªi toateastea în numãrul din februarie, cãci încel din martie sunt altele, ºi mai ºi:despre „asasinarea” lui Eminescu, RaduSuceveanu decretând, cu dovezile pemasã, „Mult zgomot pentru nimic!”;despre comerþul cu evrei, despre careaflãm cã se practica nu doar pe vremealui Ceauºescu, dar ºi în cea a lui An-tonescu ºi Gheorghiu-Dej; în sfârºit,despre onirismul structural, ale cãruiurme Traian D. Lazãr le depisteazã laCaragiale, întrebându-se dacã nucumva Dumitru Þepeneag ºi-a ascunssursele de inspiraþie, negându-ºi ante-cesorul. Sãrbãtoarea continuã.

(Al. S.)

130

DIN POEZIA ÎNCHISORILORCOMUNISTE

Editura Christiana din Bucureºti a scospe piaþã la anul 2010, în colecþia„Cruciaþii secolului XX” ºi în excelentecondiþii grafice ºi editoriale, volumul deMemorii ºi versuri din închisoare intitu-lat Reeducarea de la Aiud – Peisaj lãun-tric, datorat domnului DemosteneAndronescu, fost deþinut politic în tem-niþele comuniste. Studiul DemosteneAndronescu sau vocaþia mãrturisirii,semnat de directorul literar al editurii,domnul Rãzvan Codrescu, prefaþeazãaceastã carte de 374 de pagini.Secþiunea poeticã din Peisaj lãuntric – oreeditare îmbunãtãþitã ºi adãugitã a uneiediþii anterioare, din urmã cu pais-prezece ani – conþine acum încã zecepoesii inedite, grupate în Addenda.Poemele sunt în întregime dedicate deautor: „Generaþiei mele de Don Quijoþistriviþi de prea marele lor vis”, desigurvisul unei Românii noi, regeneratemoral, înfloritoare ºi libere. Visul uneieroice generaþii creºtine, idealul naþionalde care azi pare cã s-ar fi ales praful ºipulberea, dupã o jumãtate de veac desuferinþe inimaginabile. Poesia dedeschidere, Prefaþã, invitã tomai dinacest motiv cititorul la renunþare: „Nu mãciti, ci mã aruncã-n foc, / Ori, dacã-ase-meni mie-þi este felul, / îmi soarbe-otrava,pipãie-mi misterul / ªi lasã sufletul sã þi-ldezghioc. // Durerea mea sporind la tine-n sânge, / Te adu-aici ca pe-un copilde mânã / ªi plângi plecat pe slova meabãtrânã / Cu plânsul lumii ce nu ºtieplânge”. Psalmistul DemosteneAndronescu se aseamãnã cu ceilalþiautori de psalmi români, dar revolta sa îldeosebeºte în acelaºi timp de Arghezisau de Doinaº, de gândiriºtii NichiforCrainic ºi Pan M. Vizirescu, de poesia reli-gioasã a mai tinerilor Daniel Turcea, Dan

Damaschin sau Adrian Popescu, aflându-se, fireºte, mai aproape de Radu Gyr,Valeriu Anania, sau Zorica Laþcu, poeþi cuoarece experienþã în detenþia politicãromâneascã a veacului al XX-lea. RãzvanCodrescu îl considerã în prefaþa sa„ultimul mare poet în viaþã al temniþelorcomuniste”. Pentru lupta de punere înpracticã a visului de a avea o Românieprosperã ºi fruntaºã între naþiunileEuropei, Demostene Andronescu a suferit pe lângã privaþiunea de libertate,schingiuiri trupeºti ºi sufleteºti,nenumãrate nedreptãþi, pe tot parcusrulvieþii sale de Don Quijote. Poetul cultivãun permanent sentiment de admiraþienostalgicã pentru „nebunia” celorîndrãzneþi, în rãspãrul celor „cuminþi”,iar asemãnarea cu celebrul personaj allui Cervantes îi sporeºte orgoliul de a seautodefini drept un nebun în iubireapentru libertatea neamului sãu ºi credin-þa nestrãmutatã în Hristos: „Nebun, da,sunt nebun! Dar, lume, dacã / N-ar fi nebuni ai fi de tot sãracã, / Þi s-ar usca ºiramuri ºi tulpinã / De n-ai avea prin ei,sus, rãdãcinã. / ªi-ai fi de tot comunã ºibanalã, ªi viaþa þi-ar fi searbãdã ºi goalã, /Cãci cei cuminþi n-ar face rod nici unii /De n-ar muri în locul lor nebunii”(Nebunul). Nãscut la 3 decembrie 1927în Þara Vrancei, pe vremuri „frãþior decruce”, apoi student la Istorie înBucureºti, luptãtorul-poet DemosteneAndronescu a simþit nevoia de a cultivaforma versului popular în creaþia sapoeticã: „Plâng în mine strune / Ce nupot sã sune, / Geme-n mine marea, /Marea, vrãjitoarea, / Ce-ºi poartã pe unde/ Neliniºti afunde / Prinse-n dureroase /foºniri mãtãsoase / Cã nu-ºi aflã malul /Sã-i ostoaie valul / ªi sã-i mãrgineascã, /Sã-i hotârniceascã / Zbuciumul pornirea/ ªi nemãrginirea” (Doina visãtorului).Un tandru lirism sensibil la drama eºuãriiintelectualului într-o lume rãtãcitã, îl

Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi

aseamãnã cu Dãscãliþa lui OctavianGoga, în poesia de mare forþã a imaginii,Profesoara: „Te risipeºti petalã cu petalã /ªi, ca o candelã-ntr-o catedralã, Împarþisfios celor din jur luminã, / Sãrmanã pro-fesoarã de latinã”. Energii clocotitoarecum în posia Sufocare amintesc vitalis-mul poetic blagian: „E-atâta viaþã-n mine,atâta clocot / De parcã sunt un turn încare-un clopot /.../ Sunt uragan lãuntric,sunt furtunã / ºi clopotul din mine-ntr-una sunã”. Poetului DemosteneAndronescu – la fel ºi multor colegi ai sãide crez ºi viaþã – i-a fost furatã tinereþeaºi odatã cu ea, dreptul la existenþã încetatea literarã a timpului sãu. Nimic nuîndreptãþeºte rezerva criticii literare con-temporane, care prin tãcerea ei per-petueazã o nedreptate rãsfrântã asupramai multor generaþii de creatori de litera-turã româneascã. Practica epurãrilor cul-tural-spirituale pe criterii politice nu-ºimai are locul într-o societate democrati-cã, aºa cum se pretinde societatearomâneascã de dupã 1989.Mai înainte de a sãri, speriaþi de guralumii, sã scoatã icoana ºi crucea luiHristos din ºcoli, guvernanþii ºi man-agerii culturali ai naþiei s-ar cuveni sã segrãbeascã a introduce în manualeleºcolare opera literarã a prea multor scri-itori români încã exilaþi în puºcãriileignoranþei lor vinovate. Este ºi cazulautorului Peisajului lãuntric.Vã oferim spre lecturã câteva din memo-rabilele versuri ale poetului DemosteneAndronescu:

ÎNDOIALÃLui V. Voiculescu

Mai este, Doamne, pânã-n cer? Mai estePân’sã mã faci pãrtaº luminii Tale?Sau poate tot n-a fost decât povesteªi-am colbãit degeaba-atâta cale...

De-atâta vreme urc târâº, pe coate,ªi-am smuls în cãtãrare-atâþi luceferi

Cã de-o mai þine mult urcuºul, poateDoar cei prea-nalþi sã mai rãmânã teferi.

ªi-am risipit atâta suflet, Tatã,În râvna mea neasemuit de mareCã de-o mai fi s-ajung în cer vreodatã,No sã mai am ce-Þi pune la picioare.

L-am dat tribut la fiecare vamã,l-am aºternut pe fiecare treaptãªi-l risipesc întruna, dar mi-e teamãCã la sosire nimeni nu m-aºteaptã.

Târâº, pe brânci, cu sufletul la gurã,Urc muntele cu-nchipuite creste;Din tot ce-am fost mai sunt o picãturã...Mai este, Doamne, pânã-n pisc, mai este?!

UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?E, Doamne, lumea plinã de cuminþi,E plin pãmântul de martiri ºi sfinþiAtinºi de filoxera-nþelepciunii.

Tãcutã-i gloata de-nþelepþi ca sfinxulÎn faþa lumii ºi-a nemãrginirii,ªi-ascultãtor de rânduiala firii,Ca un plãvan în jug trudeºte insul.

Scâncesc cuminþii-n chingile dureriiªi, sângerând din rãni adânci blândeþe,Lângã neveste mor de bãtrâneþe,necutezând sã tragã spada vrerii.

Boleºte omenirea ca o juncãªi nimeni nu-i ca sã-i sloboadã sânge;S-a-mpotmolit istoria ºi plânge,Cu prora-nfiptã într-un colþ de stâncã.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mâneCu bâta de la spate, ca pe-o vitã,Acestui veac sã-i punã dinamitãªi evu-nþelepciunii sã-l dãrâme.

O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijoþii?E lumea plinã de-alde Sancho Panza,Ce nu-ndrãznesc sã mânuiascã lanza,Ci scutieri cuminþi se vor cu toþii.

Vitrina cu cãrþi

131

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii,Sã tragã spada ºi sã taie nodul?Tânjeºte dupã glorie norodulªi nu-s Cezari sã-l treacã Rubiconii...

Sloboade, Daomne,-n lume nebunia,S-o rãvãºeascã ºi sã o rãstoarne,Ca un berbec sã ia pãmântu-n coarneªi-acestui veac sã-i surpe temelia.

Aª VREA SÃ SFARÃM LUMEA ÎNTRE DEªTE!

Aº vrea sã sfarãm lumea între deºteªi, frãmântând ºãrâna olãreºte,Sã pun în ea nãduful sufletului meu,S-o fac cum n-a fãcut-o Dumnezeu!

În loc de soare-aº zugrãvi pe boltãUn cuib de viespi, un munte de revoltã,ªi-n loc de stele-aº presãra pe cerUsturãtoare boabe de piper.

Peste pãmântul putred de pãcateAº prãvãli din slãvi întunecateMânia cerului de nepãtrunsªi-o ploaie de-ntrebãri fãrã rãspuns.

Sã fie întreaga existenþã-un vaier,Sã se destrame devenirea ca un caierªi toþi sã fie pentru toþi cãlãi,ªi cei mai buni sã fie cei mai rãi.

Iar peste smârcurile-acestea toateªi peste suflete schiloade de pãcate,Ca sã încununez triumful meu,l-aº rãstigni din nou pe Dumnezeu!

TEMNIÞÃ

Ger cumplit!Mi s-ai fãcut scrum de frigGânduri, doruri,Sentimente, speranþã,Toate cele dinlãuntrul meu.Visele mele, flori de gheaþã,S-au veºtejit pe ferestrele ciobite ale sufletului.

Numai eu, bocnã, am rãmas totuºi viu, sã depun mãrturie.

RÃZBUNARE

Se prãvale peste mine trecutul.În suflet, în gânduri, în viseAu nãvãlit, nãvãlesc tãtarii,ªi eu nu le mai pot sta împotrivã,Cãci nu mai am nici scut, nici spadã,Ci doar o lunetãCu care-i alung privind prin ea

de-a-ndoaselea.ªi cu cât îi duc mai departe,Cu atât ei sunt mai aproape de sufletul

meu.Mã nãpãdesc ca niºte nãluci amintirile:Morþii mei, morþii noºtriAºteaptã de la noi rãzbunareªi noi îi rãzbunãm cinând, în fapt desearã, cu cãlãii.

Mihai Posada

***

VASILE TARÞAPRAGURI

Vasile Tarþa, unul dintre cei mai prodi-gioºi poeþi sãtmãreni, cultivã o poezie ces-a impus prin spontaneitate ºi sinceri-tate, prin acea candoare a cuvintelor cecurg, uneori, asemenea unor ape învol-burate, alteori picurând în zgîrcenie înpoeme centrate pe o singurã metaforã.(Ion Vãdan pe coperta a patra a acestuivolum) un poet sensibil ºi grav, subtil ºireflexiv , înzestrat cu o realã capacitatede a spune mult în puþine cuvinte. Ludicºi livresc, singuratic ºi atipic, imprevizi-bil, Vasile Tarþa doldora de text asimilat, eposedat de arta combinaþiei lexicale, deatuurile relaþionale ale cuvântului.El îºi pãstreazã tonul originalitãþii încadrele unei alianþe de vitalism, reflexivi-tate ºi notaþie fulgurantã: „ai adormit ieri

Vitrina cu cãrþi

132

noapte/când visul se zbãtea/încercãndsã-þi trezeascã/sentimentele adevãrate/te-ai sucit cãtre perete/ ºi m-ai ºters cuumbra morþii/ ce dor mi-a fost/ ce dorîmi este/ de nãscutul nenãscut/ prinfumul lumânãrii/ce dor îmi este de jertfanoastrã/nejertfitã„. (Somn – p.52)Un poem sacadat cum sunt mai toatepoemele din aceste Praguri unde spontaneitatea lãsatã sã curgã în voieprin fluxul textual, conduce la incifrareºi ambiguitate. În fine, Vasile Tarþa dã glasinspiraþiei prin ispita concentrãrii, comprimându-ºi poemul pânã în zonafantasmagoriei:„fotoliile acelea parfumate/trase în cat-ifeaua domneascã/adorm în decrete ºi/în decizii diferite/moþiunile fac maretamtam/urna se închide în faþa adevãru-lui/ corbi cu bile în gheare/zboarã sãorbeascã orbii/când o muþenie aºteaptã/Pasãrea.” (Amurg)

Victor Sterom

***

MINIMALISM TAKE 1, 2, 3...ªI CINEMATICA POEZIE

Varianta unei complitudini ce defineºteeonul de timp prin expresia, cu acordstilistic, dar îmbibatã de o gravitate lip-sitã de tragismul ludic iniþial al 80-uluiprin exponentul ºi exhibarea lui – caTraian T. Coºovei – este, de exemplu,poezia lui Iulian Marius Stancu. Asta nupentru cã segmentul MM plus nu ar fisuprablindat de referinþe ºi referenþiali-tãþi de o exploatare mai abitir ca cea deminereuri ºi zãcãminte fosile pe planetapãmînt, de intertextualitãþi ºi de trimiteriduse la paroxism ºi pe niveluri multiplecum o fac de mai recent debutanþii MMului, un Vlad Moldovan, Dan Coman,Vleac º.a.m.d. O altã racordare la segmen-tul iniþial, al 80-ului, se poate face ºi prinvocaþia cinematicã pe care o gãsim la

Stratan prin povestirea didascaliilor regi-zorale filmice, acum nivelate pe palierede la povestire la sinopsis, de la descrierela relaþionare cu repere regizorale alecontemporaneitãþii la care pînã ºi fondulmuzical, pentru cititorul contemporan,este asigurat prin moto-urile peisajuluimuzical. De asemenea englezismele cucare începuserã 80-iºtii se reconfigureazãpe un palier mai complex autorii folosin-du-le ºi cu valenþele lor pragmatice, sub-textuale, aºadar full postmodernism.Abia cu cei din generaþia MM plus putemspune cã aventura complexã, cea a variantei româneºti a curentului, plusîncã ceva nedefinibil, se rotunjeºte, se aduce la imediat.

Mihai Vieru***

CRISTINA NEMEROVSCHI –SÎNGE SATANIC – HEAVYMETAL INDUSTRIAL LITERAR

Înainte de a începe sã prezentãm primaapariþie, vãdit explicitã, în literatura con-temporanã imediatã, provenitã din zonade inspiraþie a metalelor grele ºi asezonatã cu toate ingredientele uneipoveºti de succes, trebuie sã facem cîtevaprecizãri utile publicului cititor. Primadintre ele este o obsesie neterminatã,neîmplinitã a adolescenþilor din sfîrºituldeceniului nouã ºi începutul ultimeidecade a mileniului 2 ºi anume dorinþade a pune pe hîrtie cît mai real exploziileadolescentine, cu toate proprietãþile lorextreme, cu toate detaliile ºi conflicteledin care sunt generate ºi conflictele pecare le perpetueazã. Dorinþa de a punemiracolele dinaintea oamenilor (cele aleunei vieþi trãite ºi nu cãpãtate decuminþenia unei teoretizãri apriori, dincare, eventual, tînãrul suflet sã îºi tragãexperienþa), de a le oferi violent alterna-tiva vieþii, desnudatã de complezenþe,sau artificialitãþi, o realitate care se

Vitrina cu cãrþi

133

gãseºte mult mai bine redatã de adevãruri brute ºi strãlucitoare înrecunoaºterea lor, decît în oricarereprezentare ficþionalã cu toate acareturile stilistice ºi reþetarul conden-sat, pentru cã, scopul nu era un succesde casã literar ca mizã primã, ci, real-mente, atragerea atenþiei asupracondiþiei atît de dificile a adolescenþeicare percepea ºi percepe, la nivel absolutviaþa. Ecuaþiile ei, care ajung sã trans-forme absolutismul ºi purismul adoles-centin în compromis de burghezie tih-nitã, sînt negate, sînt repudiate cu o forþãimensã cu o dozã letalã de idiosincraziepentru chipurile false ale unei umanitãþicare îºi trãieºte viul numai dupã modeleteoretice ºi nu neapãrat simþite, intuite.Adolescenþa ca factor de combustie alspontaneitãþii ºi viului imediat, a gafelorpure ºi a penibilului ca angajament îndistrugerea penibilului mai rafinat ºiascuns dupã preþiozitãþi de etichetã ºigomoºenii edulcorate, educative, devineforþa motricã ºi fermentul care deschideoportunitatea forjãrii caracterului uman,ca din adolescentismul trãit astfel, ca dinsinceritatea cu care se aplicã acest exer-ciþiu de judecare prin observare ºi luarede atitudine, sã aparã omul adult cu toateproprietãþile lui fie cele împlinite, cufrustrãrile ºi deficienþele de receptaresau reacþie la diverºi stimuli, fãcînd astfelmãsura ºi judecata omului care a ieºit dinacest laborator al absolutului, pe careanii de formare îl prezintã socialului.Ceea ce este destul de înspãimîntãtor înacest proces real de viaþã este cã nuexistã reþete decît vagi, decît generice,fãrã posibilitatea de a controla rezultatul,pentru cã, a trãi în absolut, ca adolescent,are ca grad de comparaþie chiar viaþa depînã la trei ani, acolo unde încã lumea nua apucat sã se insinueze în pierderea ede-nului. Aici avem ceea ce numeam într-ocronicã la Baºtovoi ca triunghi sau trini-tate cu valenþe de adevãr mai pregnantedecît imediatul social cãruia îi vezi toateimperfecþiunile ºi hibele: poezie, muzicã

ºi credinþã. Nu vorbim de manierele deexpresie a fiecãreia dintre ele pentru cãnu asta reprezintã ºi rezultatul fie el celreal, fie cel adevãrat sau cel reprezentatprin rezultatul scris ficþional sub formaliteraturizatã. A doua precizare necesarã este urmã-toarea: datoritã epocii, vremurilor, seduce la pierderea momentului perfect(de exemplu momentul imediat postdecembrist), în care gradul de puritate allaboratorului, care amestecã glandasuprarenalã, hormonii ºi spiritul cu unamalgam de factori din care sã rezulteadultul necesar lumii în care trãieºte, astfel aventura îndepãrtîndu-se de real,îndepãrtîndu-se de pur ºi implicit de adevãr pentru a aborda un reþetar com-plicat cu toate cele necesare uneificþionalitãþi, unui livresc care sã negeprin propensiunea intensitãþii lui ºi aaglutinãrii de situaþii posibile însãºi posi-bilitatea existenþei adevãrate a unui astfelde tip de existenþã, aceasta fiind ºi supa-pa de refugiu a romancierului ºi anume:neverosimilul. Aºadar intrarea din auten-tic în livresc creeazã neverosimilul înecuaþia care ascunde vocea narativã înfaþa unor posibile acuzaþii de instigare.Acestea sînt complexitãþi ale vieþii adoles-centine în ºi din ultimii 20 de ani care,sistematic, se regrupeazã, se reformeazã,se recalculeazã, se rearticuleazã ºiajusteazã în funcþie de evoluþia socialã,economicã ºi politicã. Romanul Cristinei Nemerovschi, Sîngesatanic, Ed. Herg Benet, Bucureºti, 2010este apogeul unei stãri livreºti, pornitã dela o bazã realã, de la un fundament auten-tic, care, pe parcursul a douãzeci de anise transformã, prin reþetarul în perma-nentã schimbare, ºi el (cel contextual).Rezultatul obþinut este, în loc de untimid model salingerian, cu o dozã depuritate mãritã, cu deschiderea spre ade-vãr ºi spre secul relatãrii evenimentelor,o aventurã goticã cu doze de Sade ºiByron, cu elemental postromantic, cuabsurditãþi menite sã nu implice or sã

Vitrina cu cãrþi

134

instige lectorul la vreuna din faptele„reprobabile” pe care eroii le împlinesccu o ostentaþie anarhicã ºi cu o gratuitateºocantã pornite din imediatul experi-mentãrii lor asupra matricei sociale. Romanul adolescenþei este un leitmotivpornind dinspre zona romanticã. ªi aicinu mã refer la zona manifestului pornitcu prefaþa la Cromwell, ci ºi la ele-mentele ulterior identificate ºi în alteopere. Shakespeare la bun exemplu.Acest op recent se înscrie în aceeaºi zonãcu variaþiuni pe care epoca le aduce înprimplan. Aºadar nu este un romanatemporal. Din acest punct de vedere else vrea o frescã a imediatului ºi ca atarese formeazã între niºte limite al timpului.Face uz de topoi care sã dea dimensi-unea realã ºi veridicã a lucrurilor întîm-plate ca fapte reale. Strecoarã însã ºienormitãþi pentru a ascunde posibilaincriminare fie ea venitã dinspre zonacriticã, fie dinspre zona socialului încãneobiºnuit cu duritãþile unei lumi deniºã (cea a metalului greu în muzicã), înplus ºi adolescentinã.Romanul Sînge satanic al CristineiNemerovschi face dezinvolt, dar nede-liberat legãtura dintre expresia litera-turizatã a realului cu ficþiunea relatatã cape un fapt de viaþã. Seria de stîngãciidintr-o zonã se împleteºte cu seria destîngãcii ale autenticului din zonabiograficã. Seria de potriviri care sã inte-greze romanul acestei paradigme „deadolescenþã” se muleazã pe seria depotriviri generate de comportamentultargetat mãcar inteligibil pe fundamen-tul comportamentului psihologic pre-matur. În consecinþã, acest roman caidee este tot atît de satanic ca ºi contrelelui G.B.Shaw la politica sau rãzboiul deanvergurã ideologicã. Efectele demaimuþãrealã ale oricãrui tip de seriozi-tate pot arunca personajele din zonadetrimentalului de tip Beavis andButthead (satirã animatã) în zonaînþelepciunii prin fractaliile aproaperomantice ale panseurilor, ale curgerii

unei conºtiinþe care urmeazã, sau vrea sãurmeze o mizã metafizicã, dar nu estelãsatã. Apoi dublarea acestei schimono-seli exagerate, de gînduri conturate, delume crochiatã de raportare continuã latoþi polii livreºti, mitici, biblici, socialiimediaþi, devoaleazã adîncimi fireºti, exis-tente în fiinþa aflatã dinaintea asumãriimaturitãþii, erotoclite or thanatice.Existenþialismul extrem nu este apanajullui Sartre. El este numai teoreticianul.L’enfer c’est les autres este o sintagmãpilon pentru orice fel de cãlãtorie obsta-culatã a vîrstei aflate pe linia de mirã ascriitorului. Cît ºi pentru orice romancare, prin prezentarea poveºtii, faceincursiunea în acest laborator de rodarepentru viaþã. De aceea nu ne este greu sãidentificãm în personaje (biograficvorbind), ba un Henry Miller spãrgîndpuºculiþa copilului, cînd vine rupt acasãcã nu mai are de bãut, cînd un Bukowski,unduitor kafkian, cenzurînd resemnarea,ba un Borroughs din Ghemul fundã-turilor, unde forþele de control ºi insti-tuþionalizarea lor lasã loc breºelor dis-trugerii umanului prin rigoarea afiºatãspre un „bine mai înalt”. Adolescenþiisunt cei care taxeazã, care sînt împotrivaimperiilor sau ordinilor de orice fel pen-tru cã aºa cum un cadru de formaredepersonalizeazã prin absolutizare nefi-ind absolut, ci numai reprezentare, aºa ºiorice formã de instituþionalizare nu facedecît sã genereze suspiciuni în fiecaredintre ºi asupra fiecãruia dintre indiviziice o compun limitîndu-i umanitatea,care, la rîndu-i, rãbufneºte violent prinafiºare abjectã ºi expresie licenþioasã. ªiatunci soluþia? Pãstrãm cadrul cît sã neformãm reperele dinãuntrul lui, ieºim cîtputem mai mult din el sã nu ne conservecreierul în gelatinã pãstoasã ºi explorãmdincolo de prudenþa de multe ori suprae-valuatã, nu dintr-un simþ al maturitãþiidepline, cît dintr-o laºitate binechivernisitã. ªi de cîte ori se întîmplã sãfie mai bine argumentatã aceastã laºitate,cu atît reacþia mai proaspeþilor în sis-

Vitrina cu cãrþi

135

temul formativ genereazã reacþii pemãsurã. Aici probabil ar fi putut suna unrefren din cunoscuta Dead skin mask atrupei Slayer, versuri pe careNemerovschi le foloseºte din abundenþãîn moto-urile capitolelor. ªi ce bine legãseºte. (...).Douã probleme pare sã ridice din punctde vedere al receptãrii romanul CristineiNemerovschi: violenþa oralã este greu detranspus în scris, mai ales literar, chiar ºicînd este vorba de licenþiozitate folositãca întãrire a aserþiunii sau captatiobenevolentiae. Insistenþa în oralitate,dacã îºi cere dreptul la înþelegere prinrepetare, în scris zdrobeºte ºi agreseazãprin repetiþie ºi prin redundanþã. Aici unAlex ªtefãnescu ar avea dreptate sã sesimtã abuzat. Însãºi registrul literar paresã fie distorsionat la prezentarea asprã ºifãþiºã a unei rãutãþi, aparent gratuite. Elchiar ºi sucombã acestui exotism durifi-cat. Ulterior intrînd în pasajele depanseuri de înclinaþie existenþialistã, pelîngã ego-ul raportat într-un feedbackcontinuu la livresc ºi mitic, adîncimea ºisinceritatea faþã de sine a personajelor ºia prozatoarei înseºi, tinde sã dea drept deexistenþã adresãrii cãtre un segmentstrict. Deoarece ºi acest fragmentar pan-siv exhibã sensibilitãþi atroce, intensitãþiviolente, densitãþi impenetrabile, vîscozi-tãþi aderente la orice suprafeþe, nisipurimiºcãtoare ale raþionalitãþii ºi toate între-bãrile care se pot ridica pentru a-ºirãspunde la eterna problemã a identitãþii,care este alt pilon forte al romanului deparadigmã. Dacã Cristina Nemerovschi avrut sã se adreseze unui segment devîrstã adolescentin atunci i-a reuºit per-fect pentru cã este adresat nu unei vîrste,pînã la urmã, ci unei probleme specificecare se întinde pe mai mult decît inter-valul închis stabilizat de psihologiaumanã: cea a identitãþii ºi a fãuririi eidacã nu cumva numai a procurãrii eipînã ce ea se va fi fost stabilizat. Pe de

altã parte, apropierea de registrul adoles-centin de expresie oralã ostentativã, deexpresie eseisticã scrisã precipitat ºiultrablindatã de încercãri de a fi înþelessau de a se asigura de înþelegerea recep-torului, chiar dacã dispreþuit, îl reco-mandã ca primã manifestare literarãordonatã de la un insider cu speranþaînþelegerii ºi de cãtre cei din afarafenomenului, mai ales cã vine din sferaunui adolescentism de niºã, mult maicomplex decît „a fi adolescent pur ºi sim-plu”. În literatura noastrã, cea a secolului XX,gãsim un Eliade scriind blînd „Romanuladolescentului miop”, îl gãsim pe MateiuI. Caragiale cu ai lui Crai de curte veche,pe mai nou descoperitul ConstantinFîntîneru, con-gener ºi conviv tematic.Abia dupã 2000 încep ieºirile vãdit dureale expresiei literare ca atitudine de contrã reactivã la pasivizarea ºi robotizarea umanului atît în exagerarearesemnãrii, în propensiunea prostiei, cîtºi în asumarea rigidizãrii ca rol educativ,de cãtre exponenþii deja “ºcoliþi”. Aici ,pe aceastã coordonatã se desfãºoarã ºiultima componentã a postmodernismu-lui occidental pornit din Beat, ºi anumepornolirismul ºi licenþiozitatea ca strigãtde revoltã, romantic, ci-inclus. (Asta nuaruncã literatura românã contemporanãsub o pastiºã zodiacalã a literaturii vestice, dar aceasta este o altã discuþie).Citiþi Sînge satanic ºi veþi vedea cã nimicnu e satanic, cã metafora e realã. Cãsatanicã e orice stare care ne scoate dinsomnolenþele noastre confortabile înlume ºi în viul imediat. Cã existã întotdeuna pretextul simbolurilor folositede cel mai mare coþcar al timpurilor,însuºi creierul nostru, pentru a zdrobi pecei care ameninþã ‚pacea’ atît de greuinstauratã.

Mihai Vieru

Vitrina cu cãrþi

136