Dacă nu știi să citești filozofie, e ca și cum ai citi cartea

de telefoane. | PAGINILE 8-9

Eu am scris piese în care strig dup\ ajutor.Vocile eroilor mei formeaz\ vocea mea.

N-a durat mult ca entuziasmul dinnoiembrie 2014, cînd peste 10.000 deoameni au ieșit în stradă în București șialte cîteva mii în celelalte orașe ale țării,în semn de protest față de inabilitatearomânilor din diaspora de a vota, dar șifață de întreaga clasă politică în general,să se risipească. S-a ieșit în mai multeseri, însă duminică, 16 noiembrie 2014,protestul s-a transformat într-un fel demarș de sărbătoare, odată cu exit poll-urile care-l anunțau pe Iohannispreședinte. Pentru că în ochii multora elreprezenta speranța, schimbarea, saumăcar opoziția față de Victor Ponta șitot ce înseamnă masivul și coruptulPSD.

Însă „Ne-am luat țara înapoi!” n-afost, așa cum speculau scepticii realiști,decît un slogan de campanie. N-a luatnimeni nimic înapoi, doar PNL (adică șifostul PDL) Palatul Cotroceni. Protestelede atunci, ca și cele de anul trecut, post-Colectiv, n-au fost doar împotriva acelorevenimente, atitudinea PSD în contextulalegerilor prezidențiale, respectivincompetența autorităților care a dus laincendiul ce a omorît atîția oameni, ci îngeneral împotriva unei clase politicecorupte pînă în măduvă, un politicprost, ineficient, care refuză să sereformeze și să propună oameni noi,curați, dar și sisteme și structurisănătoase, sustenabile, care să maiscoată țara din Evul Mediu.

Cîțiva naivi s-auaventurat atunci să

creadă nu doar că populația s-a maitrezit cît de cît din adormire, învățînd săiasă în stradă și să spună clar și răspicatcînd ceva nu-i convine, dar și căpoliticul a înțeles în sfîrșit că așa nu semai poate și că o să încerce să-șischimbe modul în care funcționează.Nimic mai departe de adevăr. Nerevoltăm doar cînd avem cuțitul la gît șimereu mult prea tîrziu, însă lăsăm toatecelelalte nedreptăți să treacănepedepsite. Iar partidele au arătat că lepasă de protestele noastre cum îi pasăunui șofer de muștele din radiator.Iohannis se consulta cu așa-zișireprezentanți ai societății civile, dar l-a numit pe Dan Mihalache șef alcancelariei prezidențiale, fost consilier allui Adrian Năstase.

Cel mai bun exemplu sînt candidațiipropuși pentru alegerile locale de anulăsta. Să ne uităm la Primăria Capitalei,de unde Sorin Oprescu a plecat anultrecut, arestat pentru corupție. PNL l-aînaintat pe Ludovic Orban, un personajprăfuit, care numai schimbare nureprezintă și care s-a și retras la scurttimp din cursă, fiind cercetat subcontrol judiciar. A doua propunere esteMarian Munteanu, personaj acuzat deultra naționalism și afinități legionare.Candidatul PSD este GabrielaVrânceanu-Firea, care nu s-a remarcatcu nimic pe plan politic și e cunoscutădoar pentru cariera sa la Antena 3 șipentru declarațiile lipsite de bun simț,precum „nu ești un om complet fără săcrești un copil”, sau de orice urmă deinteligență, cum ar fi ultima perlă:„viața la bloc este o realitate”.

Din păcate, și candidatura ei este orealitate și, cel mai probabil, va ajungeprimar general al Bucureștiului. Ne-amluat țara înapoi. Vreo cîteva ore, dupăcare ne-am bătut satisfăcuți pe umăr șine-am întors acasă. n

ACADEMIA DE GARDĂ HONORIS FĂRĂ CAUSA

EDITORIAL

Muște înradiator

l Parada Organizațiilor Studențești va avealoc marți, de la ora 17.30. | PAGINA 3

Studenții își aduc unele mirodenii de acasă pentru că nu se găsesc la noi în țară.

Povestea laboratorului caretr\ie[te doar dincercetare

În căminul T8 al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, staucazați studenții străini, care, din curiozitate sau întîmplare, auajuns să trăiască pentru un an în România. La etajul al IV-lea, din

celălalt capăt al holului, poți descoperi aproape întreaga Asie.Începînd cu Indonezia, Pakistan, China, India sau chiar Bangladesh,țările în care poți intra deschizînd, pe rînd ,ușile, nu pot să nu te

surprindă prin diferențele culturale și legislative pe care studenții lecompară, acum, cu ale noastre. Ticsite cu mîncare, condimente,bijuterii sau chiar costume naționale, valizele lor la întoarcere vordeveni mai grele, cărînd cu ele, în spatele fermoarelor, cîte o bucățicăde Românie pe un magnet. | PAGINA 11

Centrul de Cercetări Avansate pentruBionanoconjugate și Biopolimeri este unic înRomânia. | PAGINA 5

”

1001 DE MĂȘTI

Vocile fără chip conturează Suedia l prin intermediul unui serviciu, oameniidin toată lumea pot vorbi cu locuitoriinordici | PAGINA 7

CAP ÎN CAP

Toată ţara vrea ofărîmă din TVRl Instituția funcționează pe o lege vechede 21 de ani. | PAGINA 13

LUMEA PE JAR

Biletul către nemurire l efortul intelectual și creator alnumelor ce-au scris istorie a fostrecunoscut prea tîrziu | PAGINA 4

Interviu cu Constantin Popa, unul dintre marii actori seniori ai Teatrului Naţional din Iași.««

Ioan STOLERUredactor-șef adjunct

ioan.stoleru@opiniastudenteasca.ro

FestudIS scoate studen]ii dinamfiteatre

www.opiniastudenteasca.ro

Asia de la etajul patru

/opiniaveche e‐mail:redactia@opiniastudenteasca.ro

l Anul XLII l 18 - 24 aprilie 2016 l IAȘI l Nr. 535 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

Dispar cărţile Seminarului „Al. Myller”de la Universitatea „Cuza”

Competi]ia în care [tiin]aeste explicat\ în trei minute

Reprezentanții Seminarului Mate -ma tic „Alexandru Myller” de la Univer -s itatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC)din Iași, susțin că o parte dintre cărțilevechi ale seminarului sînt închise deani buni în saci de rafie, într-un fostla borator de informatică. Situația per -sis tă din 2008, de cînd, după renova -rea unei părți din instituția de învă ță -mînt superior, Bibliotecii de Mate ma -ti că i-a fost redus spațiul. La finalulanului s-a făcut renovarea, iar cărțile aufost mutate într-un fost laborator dein formatică. „Cărțile mai vechi dinfostul depozit din Sala de Mecanică seaflă indisponibile în saci de rafie într-un fost laborator de informatică. În2008 s-a redactat o scrisoare deschisăsemnată de cadre didactice și academi -cieni, iar fără acea scrisoare am fi avut

un spațiu și mai mic”, a menționatAndrei Patraș, bibliotecarul șef al Se -minarului Matematic de la UAIC. Aces -ta a povestit că, inițial, s-a hotărît cavolumele să fie depozitate la Observa-torul Astronomic, însă decizia s-a anu -lat întrucît nici clădirea acestuia nu eraîntr-o stare bună pentru a putea fi fo -lo sită ca depozit temporar pentru căr ți.

Fără spaţiu și cărţiScrisoarea deschisă a fost semnată

de 108 profesori și cercetători din țarăși din străinătate, printre care senumără academicianul Viorel Barbu,dar și prof. univ. dr. Daniel Tătaru, pro -fesor la University of Califonia.Aceasta a fost redactată în speranța căSe minarul Matematic nu va rămînefără spațiu și fără cărți.

De cealaltă parte, reprezentanțiiBibliotecii Centrale Universitare „Mi -hai Eminescu” din Iași (BCU) susțincă nu există nicio problemă cu fondul decarte și că ele pot fi accesate de ori -cine. „Cărțile mai vechi, cele de dinain -te de cel de-Al Doilea Război Mon-dial, au o cotă anume și nu sînt îm -pru mu ta te la domiciliu, dar pot fi con-sultate la sală. Nu există în BCU și niciîn filiale volume care să nu poată ficonsulta te”, a declarat prof. univ. dr.Bogdan Maleon, directorul BCU Iași.

Seminarul Matematic este conside -rat a fi unul dintre spațiile – monu-ment din istoria Universității „Ale xan -dru Ioan Cuza”, fiind locul în care s-auformat zecile de matematicieni carelucrează astăzi în toată lumea după ceau studiat la Iași. n

Săptămîna viitoare, marți, 26 aprilie, va avea loc concursul Fame-Lab organizat de British Council, în parteneriat cu Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) și cu Cheltenham Festivals.Faza regională a competiției de comunicare și științe se va desfășuraîncepînd cu ora 11.00, în Sala Ferdinand, din Corpul A, al UAIC.

Proiectul FameLab își propune să găsească tineri studenți capabilisă abordeze teme captivante din domeniul științei și tehnologiei, pecare să le prezinte ulterior într-o manieră proprie publicului larg.Prezentările vor trebui să aibă o structură cît mai captivantă, care săpoată fi prezentată în cel mult trei minute. Acestea vor fi supusejurizării unor personalități din mass-media și domeniul științei, iar lafinal cele mai bune vor fi premiate cu un masterclass de comunicaresusținut atît de experți britanici, cît și de români. Marele premiu la fi-nala FameLab România va consta, pe lîngă ocazia de a reprezenta țarala faza internațională, din luna iulie, din cadrul Festivalului de științăde la Cheltenham, și într-o călătorie în Marea Britanie. Proiectul seadresează elevilor din liceele din întreaga țară, studenților, profeso-rilor de științe, cadrelor medicale și universitare, cît și cercetătorilor,cu vîrste cuprinse între 18-35 de ani.

Festivalul se află la cea de-a IX-a ediție, faza regională des fă șu rîn -du-se în perioade distincte în orașele universitare. Astfel, pe 8 aprilieva avea loc în Timișoara, la Universitatea Politehnică, 15 aprilie, 18aprilie, respectiv 21 aprilie în București, la Universitatea de Medicinăși Farmacie „Carol Davila”, Sediul British Council și UniversitateaPolitehnică București, în Cluj Napoca ziua din luna aprilie nu a foststabilită, însă va avea loc la Universitatea „Babeș Bolyai”, iar în ultimasăptămînă a lunii în Iași, la UAIC. Înscrierile se fac pe pagina oficialăa proiectului, iar formularele se pot trimitecu cel puțin 24 de ore înain-tea preselecției pe adresa famelab@britishcouncil.ro. n

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

de Andreea ANTON | andreea.anton@opiniastudenteasca.ro

O parte din cărţi au fost mutate într-un laborator de informatică.

AM AUZIT CĂ...

Biciclete gratuite pentru studenţiDe curînd s-a deschis centrul de închirieri de biciclete

care este amplasat în Complexul Tudor Vladimirescu. 60de biciclete pot fi închiriate gratuit de către studenți, in-diferent de facultatea pe care o frecventează, pe baza bu -le tinului şi a carnetului de student. Campania „StudentObike”vine cu o noutate, centrele de închiriere fiind deschise şila sfîrșit de săptămînă. Cei dornici de plimbări nocturneau posibilitatea de a închiria şi după ora 18.30, bicicletafiind returnată în dimineaţa zilei următoare.

Acest proiect este rezultatul parteneriatului dintre Aso -ciaţia Green Revolution şi Raiffeisen Bank. „Bicicletelesînt pregătite să-i poarte pe studenţi de la cursuri, la bib -

lio tecă sau locuri de relaxare şi sperăm ca numărul lorsă fie în creştere şi anul acesta”, a declarat Raluca Fişer,preşedinte al Asociaţiei Green Revolution.

Acest lucru este susținut și de reprezentanții Raiffei -sen Bank, care își propun să promoveze folosirea bicicle -tei ca mijloc de transport alternativ în rîndul stu denţilor.„Ne dorim să construim un comportament responsabilfaţă de mediu şi un stil de viață sănătos pentru tineri.Avem convingerea că prin acest proiect contribuim ladezvoltarea comunităţilor şi ne bucurăm să vedem cănumărul utilizatorilor StudentObike este mai mare înfiecare an”, a completat Corina Vasile, director al Di rec -ţiei de Comunicare şi Relaţii Publice de la RaiffeisenBank. (S.N.)Ș

TIR

I P

E S

CU

RT

Vine valul, ne iatramvaiul

Joia trecută, Iașul a trecut printr-o furtună în toată regula. Canalelenu au reușit să colecteze toată apade pe străzi și ne-am trezit cuadevărate rîuri și lacuri prin oraș.Mai mult, tramvaiele s-au opritpentru aproape jumătate de oră. Iarinundație nu a fost doar pe străzi. Șidiferite clădiri au fost inundate,inclusiv parterul de la căminul C8din Titu Maiorescu.

Porcul, regele jungleiromânești

Săptămîna trecută, pe lîngă piața dinNicolina, a fost văzut un porc de vreo osută de kilograme plimbîndu-se pemijlocul străzii. Un ieșean a făcut și opoză cu firavul animăluț, care a devenitapoi virală după ce a fost postată pe ungrup de Facebook. Coincidența a făcut caîn această perioadă să devină virală și ofotografie dintr-un oraș din Africa, cuun leu care se plimba pe străzi. Fiecarecu animalele lor.

Tricicleta cu baniDe vreo două săptămîni se tot

plimbă pe Copou două tricicletemotorizate, un soi de mașinării deagrement. Săptămîna trecută i-aucăzut unuia dintre proprietaribuletinul și banii în timp ce goneape șosea. Se pare că păgubitul aveamai bine de 1.000 de lei în buzunar,dar nu s-a arătat prea afectat. Dupăce a recuperat mai puțin de jumătatedin bani, aduși de trecători, s-areîntors la plimbarea de seară.

Viitorii constructori fac schimb de tehnologii la Ia[i

Studenți de la mai multe uni -ver sități tehnice din România sevor întîlni între 21 și 23 aprilie laUniversitatea Tehnică „GheorgheAsachi” din Iași (TUIAȘI) pentrua participa la „Întîlnirea Aca de mi -că și Culturală a Studenților dinIngineria Civilă (IAcSIc)”, care vafi organizată sub forma unui con-curs.

Temele acestuia sînt: manage-ment și tehnologii performante înconstrucții și ins ta lații, soluții struc -turale performante, materiale șiproduse per formante în cons -trucții și insta la ții, dar și soluții decreștere a per for maței energetice acons truc ții lor. „Înscrierea la IAcSIc2016 este accesibilă tuturor stu -denților din orice an de studiu,master sau licență. Poate participaorice student de la construcții,instalații, arhi tec tură, electro teh -nică, hidro teh ni că sau orice altăspecializare în do meniul inginer-iei, atît timp cît există o echipă șiun proiect știin ți fic care să se în-cadreze în tema ti că”, a declaratAn drei Gazea, președintele ASAFCI.

Lucrările vor fi premiate în ur -ma susținerii lor în fața juriuluicare este format de profesori de laFa cultatea de Construcții și Insta -la ții din Iași. Studenții care au vrutsă participe au trebuit să formeze oechipă de trei persoane, să-și alea -gă o temă și un profesor coordo-nator, iar mai apoi să completeze

formularul de înscriere pînă pe 18aprilie. Evenimentul este organi-zat de Asociația Studenților și Ab -sol venților Facultății de Cons truc -ții și Instalații (ASAFCI) și se va des -fășura la Facultatea de Construcțiiși Instalații a TUIAȘI. Anul trecut,tema concursului a fost „Viitoarelegenerații de construcții” și au par-ticipat 14 echipe din Brașov,București, Constanța, Cluj-Na po ca,Timișoara și Iași. n

Peste o sută de profesori și cercetători au semnat oscrisoare deschisă în care au semnalat problema.

de Adelina MEILIE |adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

Dincolo de bomba cu ceas cumcă Donald Trump încă e luat înserios și că acesta ar putea ieșipreședinte, tot peste ocean existăun butoi de pulbere și mai marecare săptămîna trecută a explodatireversibil. E destul de ușor să fimprinși în bula noastră socială și săignorăm ce se întîmplă în afara ei,însă lumea este precum olocomotivă care merge înpermanență înainte. De aceea, n-artrebui să ignorăm ce se întîmplăacum în Brazilia, acolo undeGuvernul se fărîmițează pe zi cetrece precum o casă de chirpici șitransformă „House of Cards” într-ocomedie melodramatică. Iar aici mărefer la scandalul masiv în care sîntimplicați peste 20% dintrepoliticieni din toate partidele,urmînd ca mulți dintre aceștia săajungă la pușcărie.

Cîteva informații de contextdespre Brazilia: una dintre cele maimari țări ale lumii cu un număr de200 de milioane de locuitori; deși a7-lea economie a lumii, în Braziliaexistă o discrepanță gigantică întrebogați și săraci. În Rio spreexemplu, există o gondolă pentrucei care vor să traverseze fără grijiunul dintre cartierele mainedezvoltate ale orașului.

O mare parte din economiaBraziliei se bazează pe exportul depetrol, Guvernul deținînd Petrobras– cea mai mare și mai puternicăfirmă din domeniu nu doar a țării,ci și a lumii. Acum, aceastăcompanie ca să-și poată desfășuraactivitatea, are nevoie în

permanență deconstrucții în jurul

locurilor în care se găsește petrol. Înurmă cu cîteva săptămîni, s-adescoperit o schemă bine cunoscutăși la noi în ce privește construcțiaautorstrăzilor. Atunci cînd statullicitează pentru o firmă, de obicei seprezintă una singură, iar contractulse face pe o sumă gigantică,împărțită mai apoi între CEO,politicieni și intermediarii afacerii.

Deși această schemă nu-i unanouă, în Brazilia proporția baniloreste enormă. De exemplu,directorul unei companii care și-adat seama că treaba devinepericuloasă, a donat toți baniiînapoi Guvernului. Cît anume? Eibine, partea sa fusese 100 demilioane de dolari, la un singurom(!) de pe tot traseul corupției.

În același scandal a fost prinsăpînă și președintele actual, DilmaRousseff, care stă la mila Senatului.Acesta din urmă va decidesăptămîna asta prin vot dacăpreședintelui îi va fi ridicatăimunitatea, rezultînd în a intraautomat în proces. Populația, dincare o treime era de părere încădinaintea scandalului căpreședintele ar trebui să-și deademisia, pune presiune peautorități protestînd în toată țara.

E interesant de urmărită aceastăpoveste și de văzut care va fideznodămîntul. Pentru că dacăGuvernul (după cum se șipreconizează) se va dizolva, ar ficatastrofal pentru Brazilia petermen scurt. Pe termen lung însă,ar putea fi exact reîmprospătareade care avea nevoie. n

ȘAH-MATCarnaval înalb-negru

S\pt\mîna aceasta, FestudIS mut\ studen]ii ie[enidin amfiteatre la evenimente culturale [i artisticeParada Organizaţiilor Studenţești va avea loc marţi, de la ora 17.30.

Rectorul Universităţii „Cuza” afost suspendat oficial dinfuncţie

Săptămîna trecută, începînd cu data de 15aprilie, prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorulUniversității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,a fost validat în funcția de conducător al ins ti -tu ției de învățămînt superior și suspendat, lace rerea sa, pînă pe data de 13 iulie, cînd i se vaîn cheia mandatul de judecător al Curții Cons ti -tuționale. Același ordin precizează faptul că secon tinuă pînă în luna iulie și prerogativele ac-

tualului ordonator de credite, desemnat decătre Senat la începutul lunii martie în persoana luiprof. univ. dr. Gheorghe Iacob. „Împreună vomconsolida prestigiul științific și academic pecare îl are Universitatea «Alexandru Ioan Cu za»din Iași, rolul formator și socio-cultural. Semențin actualele structuri de conducere, pînăla încetarea mandatului de judecător cons ti tu -țio nal, nefiind afectată activitatea comunitățiiacademice”, a declarat prof. univ. dr. Tudorel Toa -der. Decanii universității, cît și prorectorii, vorfi aleși începînd cu mijlocul lunii iunie, întreagaechipă din conducerea administrativă va fistabilită pînă la finalul lunii septembrie. (C.H.)

În organizarea evenimentelor s-au implicat toate asociațiile și ligile ieșene.

Iulian BÎRZOIșef de departament

iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

În intervalul 8 – 11 aprilie, Con-siliile Facultăților de la Universi-tatea de Medicină și Farmacie „Gri -go re T. Popa” din Iași (UMF) auaudiat și avizat candidații care vorin tra în concursurile pentru func ții lede decani. Astfel, în urma votu ri -lor, la Facultatea de Medicină Den -ta ră, dintre cei patru candidați, prof.univ. dr. Sorin Andrian, prof. univ.dr. Norina Consuela Forna, prof.univ. dr. Monica Tatarciuc și prof.univ. dr. Anca Vițalariu, au fostvalidați doar doi, aceștia fiind prof.univ. dr. Norina Consuela Forna șiprof. univ dr. Monica Tatarciuc.

În cazurile celorlalte trei facul -tăți, consiliile au votat ca toți cei ca -re și-au depus candidaturile la Re gis -tratura UMF, în in ter va lul 23 – 27martie, să fie validați pentru a intraîn competiție.

Prin urmare, pentru funcția dedecan al Facultății de Farmacie vorconcura prof. univ. dr. Mihai Apos -tu, prof. univ. dr. Cornelia GeaninaMircea și prof. univ. dr. Lenuța Pro -fire, în timp ce pentru cel al Fa cul -tății de Medicină Generală vor concu -ra prof. univ. dr. Diana Cim poe șuși prof. univ. dr. Ionela Lă cră mioaraȘerban. „Mi-am depus candidaturapentru această funcție din dorințade a continua excelența în educație,în cercetare și în management, prinatingerea obiectivelor din planulmanagerial. De asemenea, m-a de-terminat și credința că pot fi în sluj -ba Facultății de Medi ci nă Generalăprin munca mea, prin vizibilitateainterna țio na lă și națio na lă pe care oam și prin capacita tea de a coordonao echipă spre succes”, a menționatprof. univ. dr. Dia na Cimpoeșu.

La Facultatea de BioinginerieMedicală, cei doi candidați care auintrat în competiție sînt prof. univ.dr. Anca Galaction și prof. univ. dr.Liliana Verestiuc. Aceasta din urmăa precizat că principalul lucru carea determinat-o să intre în cursă a fostactivitatea pe care a desfă șu rat-opînă acum în universitate. „M-amgîn dit că aș putea fi o posibilitatepentru Facultatea de BioinginerieMedicală. Contracandidatul meu,de asemenea, este un cadru didac-tic valoros și actvitățile noastre sîntcele care, consider eu, că ne reco man -dă pentru această funcție”, a adău gatprof. univ. dr. Liliana Verestiuc.

Desfășurarea concursului va avealoc pe 27 aprilie, iar afișarea re zul ta -telor în ziua următoare, pe 28 apri -lie. n

de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Candidaţii pentru funcţiile de decan de la Universitatea de Medicină au fost validaţi

3

Concursul va avea locpe 27 aprilie.

Timp de o săptămînă, în perioada 18 – 24aprilie, Casa de Cultură a Studenților (CCS), înparteneriat cu asociațiile și ligile studențești dinIași, organizează festivalul studențesc FestudIS.Anul acesta, FestudIS va fi deschis luni, 18 apri -lie, cu spectacolul de dans regizat de trupa TheSky, în Sala Gaudeamus a CCS, iar în cea de-adoua zi, marți, de la ora 17.30, va avea loc ParadaOrganizațiilor, în cadrul căreia ONG-urile ie șenevor străbate străzile centrale ale Iașului. La fi-nalul paradei, în fața CCS va concerta Opis Band.

Următoarele două zile, miercuri și joi, vor fides tinate reprezentațiilor de teatru, prin eveni-mente ca UMOR ‘n Iași și Seara Teatrului Stu den -țesc. Vineri și sîmbătă vor fi organizate spec tacolemuzicale, precum Festival de Folclor și Concertde JAZZ, ambele momente urmînd a fi susținutede artiștii locali. Sfîrșitul festivalului va fi marcatde competiția Universitariada, des fă șurată la ba -

za sportivă a Universității Tehnice „GheorgheAsa chi” din Iași, în cadrul căreia studenții mem-bri ai asociațiilor și ligilor se vor întrece în opt ac -ti vități sportive distincte. „Festivalul este consa-crat prin evenimentele sale de tradiție, deci înmare parte se vor desfășura toa te cele de pînăacum, cu excepția concursului de Miss și Mister.Vrem să facilităm accesul gratuit al ieșenilor laevenimente culturale și artistice, să dăm o patăde culoare orașului prin mani festări și să adu cemla cu noș tința tuturor ce anume fac aceste or ga -nizații prin intermediul unui tîrg de ONG-uri ceva fi des fă șurat în Piața Unirii”, a declarat Clau -diu Că pri oară, unul dintre organizatorii festivalu -lui.

FestudIS se află la cea de-a XV-a ediție, fiinddesfășurat pentru prima dată în 2001. Anul aces -ta s-au implicat în organizarea evenimen telortoate ligile ieșene. n

de Andreea ANTON | andreea.anton@opiniastudenteasca.ro

Numărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

Programul FEstudIS 2016:18 aprilie – Spectacol de Dans - Sala

Gaudeamus, Casa de Cultură a Studenților, ora19.00

19 aprilie – Parada Organizațiilor, ora 17.3020 aprilie – UMOR'n'Iași - Sala Gaudeamus,

Casa de Cultură a Studenților, ora 19.0021 aprilie – Seara Teatrului Studențesc -

Sala Gaudeamus, Casa de Cultură aStudenților, ora 19.00

22 aprilie – Festival de Folclor - SalaGaudeamus, Casa de Cultură a Studenților, ora19.00

23 aprilie – Manifestări Studențești - PiațaUnirii, ora 12.00

23 aprilie – Concert JAZZ - Sala Gaudeamus,Casa de Cultură a Studenților, ora 19.00

20 – 24 aprilie – Universitariada - Bazasportivă TUIAȘI n

ACADEMIA DE GARDĂ

Astăzi e simplu. Toată lumeascrie cărți, are expoziții de pictură,ziarele publică știri despre oricepremiu care s-a mai dat pe la vreoo limpiadă de matematică, iar fi e ca -re dintre noi e un mic geniu carestri gă să fie luat în seamă. În seco -le le trecute, însă, artiștii și intelec-tualii pe care îi admirăm astăzi eraumai de grabă niște refugiați careîși trăiau cea mai mare parte dinvia ță ascunși prin vreo cămăruțăun de studiau zi și noapte. Iar cînd

a păreau afirmațiiîndrăznețe ca -

re con tra zi -ceau religia și

cu noștințele de pînăatunci, oricine le-ar fi făcut risca săfie aspru pedepsit.

Din această cauză și-a petrecutGalileo Galilei ultimii zece ani din

viață în arest la domiciliu. Supra nu -mit „părintele astronomiei obser -va ționale moderne” ori „părintelești inței”, fizicianul, matematicianul,astronomul și filosoful italian a sus -ținut vădit heliocentrismul (n.r. te -o ria conform Soarele este cen trul Sis - temului Solar).

O astfel de teorie care contrazi -cea convingerile secolului al XVI-leacum că Pămîntul ar fi centrul U ni -ver sului, a atras o puternică opo zi -ție din partea unor filosofi și clericicare considerau heliocentrismul„fals și contrar Scripturii”. Chiar

da că această concepție îi aparținema tematicianului Nicolaus Coper -nicus, Galilei a reușit să demon-streze veridicitatea ei. În căpă țî na -rea de a-și susține și demonstra încon tinuare părerile, l-au condam -nat pe Galileo Galilei la arest la

do mi ciliu, fiind acuzat de ereziede către Papa Urban al VIII-lea. Sespu ne că după ce, la cererea au to -ri tăților, a retractat teoria care su s -ți ne că Pămîntul se învîrte în jurulSoarelui, acesta ar fi rostit înșoaptă o expresie care a rămas ce -le bră: „E pur si muove!”, adică „Șito tuși se învîrtește!”

Un instrument al nebunieiDe cele mai multe ori, afir ma ți -

i le care contrazic cunoștințele seco -lului sau modul inedit de a gîndi,aduc reputația de nebun în socie -ta te. Însă în cazul pictorului olan-dez Vincent Willem van Goghpro blemele psihice nu au fost doaro etichetă, ci o problemă reală careși-a pus semnătura în cele peste2000 de creații ale sale. Astăzi estecu noscut drept unul dintre cei maiim portanți pictori din istorie, însăîn perioada în care a trăit, 1853-1890, van Gogh a trecut de la co pi -lul timid, cu o stimă de sinescă zu tă, la adultul rece și

violent. Pentru că a pornit mai întîipe drumul pre oției, pictorul a apu-cat să își mani fes te pasiunea de apic ta numai timp de zece ani. U ne -

ori reușea să pic teze aproape unta blou pe zi, iar fratele său, Theovan Gogh, a fost pentru artist unpunct de sprijin financiar, dar șiemoțional. Toa te cheltuielile, de lamobilier, chi rie, mîncare, bă u tu ră,pînă la us tensilele de pictat, șitratamen te le urmate în sanatorii,erau plătite de Theo. Pe lîngă asta,fratele său în cerca să vîndă cît maimul te dintre tablourile artistu lui.

Hotărîrea de a se muta la Paris,coincide cu perioada în care pic-torul începe să abuzeze de consumulde țigări și alcool, fapt care îi de -clan șează tulburările psihice. Dinca uza lor și relația cu apropiații es teafectată, atacîndu-l, de cîteva ori,pe bunul său prieten Paul Ga u gu -

in. După conflict van Goghîși taie fie intenționat, fie

accidental lobul urechii,și este internat în spi-tal, unde este nevoit săse întoarcă din ca uzacrizelor repetate.

Medicii și criticii deartă din a cea vreme îl con -

siderau nebun, iar o pe re le îierau socotite drept „o pe re nebune”.Cu privire la bolile de care a suferitvan Gogh s-au făcut multe spe cu -la ții, dar un aspect este cert: boalasa psihică se trage din familie.Fratele său, Theo, a mu rit de sifilisparalizant, sora sa, Willemina vanGogh a murit de de mență, iar fra -tele Cor ne lius Vincent s-a sinucis.

Pictorul s-a îm bol nă vit maiîntîi de sifilis la care se adaugă

cri ze le de epilepsie, dar șide presiile suferite din ca u -za deziluziilor sentimenta -le. Unele speculații spuncă accesele de furie, ha lu ci -

na țiile și pierderile de me -mo rie ale artistului ar fi fost

cauzate de in ha la rea sau în ghi ți reaunor sub stan țe dinvop selele sale,dar și dato ri -

tă de pen den -ței de absint peca re îl consuma înexces. În plus, van Gogh avea șiglaucom, lucru i den ti ficat în lu cră -rile sale prin ha lo urile, um brelecolorate din jurul sur se lor de lu mi -nă.

Cu preţul morţiiÎn ciuda afecțiunilor pe care le-a

suferit van Gogh, ta lentul lui a fostsusținut de fratele Theo și de prie -te nul Paul Gauguin. La fel s-aîntîmplat și cu Franz Kafka, scrii torevreu care a murit în brațele prie -te nului său, doctorul Robert Klop -stock, și ale ultimei sale iu bi te,Dora Diamant. Fiind bolnav de tu -ber cu lo ză, acesta nu se mai poatehră ni și moare de foame. În timpulvieții sale, scrii to rul a publicat doaropt povestiri, în anul 1909 , iar ce -le lalte creații do rește să fie arse postmortem. În ciuda dorinței exprima -te în testament, Max Brod, cel maibun prieten al lui Franz Kafka, re fu zăsă îi distrugă opera, așa că o pu bli că.

Asemenea lor, alți artiști, inte -lec tuali ai vremii au lăsat moș te ni reomenirii munca lor de o viață. Nuau fost purtați pe brațe, nu au tre-cut prin tunele de flori, au suferitdin dragoste și au murit fără să a -pu ce să simtă aprecierile munciilor. Alții, cum e Mozart, au cunos-cut succesul de la prima suflare deviață pînă la ultima, dar au fostuitați pînă și de prieteni în ultimaclipă petrecută pe lume. N-au pri mitcununi de lauri și nici n-au pășitpe covoare roșii printre oamenicare să îi aclame, dar au scris istoriaprin creațiile și descoperirile lor, iarcu asta și-au plătit biletul cătrenemurire. n

4 LUMEA PE JARNumărul 535 | 18 - 24 martie 2016

Biletul c\tre nemurire

De la convingerea lui Aristotel cu privirela forma rotundă a Pămîntului și pînă lascriitori care au murit de foame în

secolul al XX-lea, efortul intelectual și creatoral numelor ce-au scris istorie a fostrecunoscut prea tîrziu. Mulţi dintre ei sînt unsimbol al luptei împotriva autorităţilor pentrulibertate prin hotărîrea cu care și-au susţinutconvingerile, dar nebunia și bolile crunte le-au rupt avîntul prea din timp. Astăzi, alţipictori, scriitori, intelectuali remarcabiliînvaţă și se insipră din operele lor, dar oarecîţi ca ei, care și-au trecut viaţa în anonimat,există astăzi, de fapt, printre noi?

de Ancuţa CIOCOIU | ancuta.ciocoiu@opiniastudenteasca.ro

Vincent van Gogh a realizat peste 2.000 de creaţii. 2000de creaţii

Artistul a pictat numai timp de zece ani.

10ani

În timpul vieţii, Franz Kafka a publicat doar 8 povestiri.

8creaţii

Galileo a stat ultimii zece anidin viaţă în arest la domiciliu.

10ani

În anul 2006, la Institutul deChi mie Macromoleculară „Petru Po - ni” din Iași erau realizate cercetăriimportante în domeniul biomedi -cal. Avînd direcții oarecum clasice,acestea au condus un grup de cer ce -tători chimiști către ideea de a con-strui un nou centru, un laborator in -dividual care să analizeze și să stu -di eze produșii micro sau macromo -leculari cu aplicații farmaceutice șibiomedicale.

Astfel, aplicînd pentru fonduristruc turale și obținînd o finanțare depeste 4 milioane de euro, Centrul deCercetări Avansate pentru Bi ona no -conjugate și Biopolimeri a fost fi na -lizat, fiind acum un departament alInstitutului „Petru Poni”, fără să fi -gureze ca unitate separată. „Întîi amcîștigat finanțarea, am construit cen -trul și, mai apoi, am constituit gru -pu rile de cercetare din care fac a stăziparte atît chimiști, biologi, cît și fi -zi cieni. Se folosesc aici, spre exem-plu, polimerii, pentru a determinaelectrochimic anumiți analiți și pen -tru a dezvolta tehnica de analiză me -dicală”, a menționat Mariana Pin -teală, director al centrului.

Laborator unic în RomâniaPrimele cercetări în domeniul

po limerilor nu au fost realizate,însă, la noul centru, ci au aparținutInstitutului „Petru Poni”, care, dupăanul 1989, a rămas singurul din ța -ră care se ocupa cu asemenea stu -dii. „Cînd am înființat noi centrul,aici deja existau microparticule cueliberare controlată, existau hidro-geluri – doar că ele erau dezvoltatede niște grupuri de oameni atît demici, încît ele singure nu reușeausă ducă un asemenea domeniu decercetare foarte departe; erau într-o continuă căutare de colaboratoricu care, uneori, nu se înțelegeau. A - tunci cînd s-a deschis centrul, s-aîncercat exact înlăturarea unor astfelde bariere. Am avut nevoie de cevacare să funcționeze ca un monolit”,a precizat dr. Adrian Fifere, cer ce tă -tor științific al departamentului dechimie. La momentul actual, deșiîn România există centre de cerce -

tare asemănătoare, acestea, în fun -cție de institutele de care aparțin, audezvoltate doar anumite arii, carac-teristice profilului respectiv. Un e -xem plu concret este viitorul centrual Institutului Regional de Onco lo -gie din Iași. Construit în urma ob -ți nerii unor fonduri provenite din -tr-un proiect asemănător, acesta seva ocupa numai de o cercetare struc -turată exact pe tratarea can ce rului.

Astăzi, din finanțarea fondu ri lorstructurale, Centrul de Cercetări A -vansate pentru Bionanoconjugate șiBiopolimeri are, în ordinea etajelorla care sînt localizate, un departa-ment de fizică dotat cu aparaturăcomplexă cu care cercetătorii rea li -zea ză propriile lor analize, un de -par tament de chimie și un departa -ment de biologie. Acesta din ur măe ste singurul departament nou, carenu exista și în Institutul „Petru Po -ni”, și care reprezintă spațiul de cer -cetare al unor medici colaboratoridin Universitatea de Medicină șiFar macie „Grigore T. Popa” din Iași.

Avînd o infrastructură do bîn di -tă prin intermediul fondurilor cîș -ti gate, centrul reușește să dezvolte ocercetare multilaterală și separatăde institut, ocupîndu-se de inova -

rea materialelor cu aplicații biome -dicale. Printre acestea se numărăcre area transportorilor de medica-mente pentru organism, cerc e tă to riilucrînd la rezolvarea problemei ge -netice din interior, sau crearea de hi -drogeluri, acestea avînd, de aceastădată, uz extern și fiind asemă nă toa -re unor unguente care au pro prie -tă țile de a menține medicamentulși de a-l elibera controlat. „Există șihidrogeluri speciale, mai rigide, ca -re au scopul de a crește în ele un țe -sut”, a precizat dr. Lilia Clima, cer -cetător al departamentului de chi -mie.

Practică sau voluntariatde excelenţă

Astăzi, chimiștii, fizicienii și bi -ologii care își desfășoară activitateade cercetare la centru sînt aproxima-tiv 25 la număr. Acestora li se ada -u gă și o parte din cercetătorii care,deși își au birourile la Institutul „Pe -tru Poni”, colaborează, în funcție deproiectul în lucru, cu cei din labora-toarele noi.

Resursele financiare pentru ob -ținerea chimicalelor și întreținereaaparaturii performante sînt asigu-rate, în întregime, de proiectele pen -

tru care cercetătorii aplică. „Re surs e -le umane nu se plătesc cu banii dinproiecte. Ai vrea, uneori, să dai u -nui copil foarte bun șansa de a firăs plătit pentru asta, dar în pro iec teexistă anumite bugete care trebuierespectate și nu e permis. Birocrațiaeste greoaie și te împiedică”, a pre-cizat dr. Alexandru Rotaru, cer ce -tă tor științific al departamentului dechimie. Un proiect reprezintă, pen -tru cercetătorul care îl scrie, o res -ponsabilitate în plus. După cîști ga -rea acestuia, dacă oamenii potri viținu se găsesc în centru sau în Inst i -tut, posturile sînt scoase la concursși, astfel, cei din exterior pot aplica.„Eu am fost angajat aici acum pa -tru ani, prima dată, pentru un pro -iect. De atunci am rămas și am scris30 de proiecte, dintre care, la fina -lul anului trecut, abia unul singur afost cîștigător”, a mai adăugat dr.Alexandru Rotaru.

La centru, alături de cer ce tă to riiangajați, lucrează și tineri studențila master sau doctoranzi, care a pli -că pentru posturile scoase la con-curs atunci cînd sînt cîștigate pro -iecte sau care vin să facă volunta -ri at, pentru a avea oportunitatea dea cunoaște tehnicile experimentaleși de a lucra în laborator. „În vara

trecută, o studentă a venit și a spuscă ea dorește să facă voluntariat. E șiacum aici. Tinerii se sperie cînd în -tîmpină problema lipsei de prac -tică în laborator la facultăți și nuștiu că ei pot veni aici, nu știu cui săse adreseze. Noi sîntem deschiși, înprincipiu, spre colaborări și ei auaici șansa de a învăța multe lucruripractice. Este util pentru ei să vinăaici, chiar și pentru o perioadă scur -tă de timp. Tot ce trebuie să aibă e s -te chemarea aceea, de a dori cu a -de vărat să facă cercetare”, a men -ționat dr. Lilia Clima.

Iașul, o alegereTineri colaboratori sînt și cinci

stu denți la master, ai Universității„A lexandru Ioan Cuza” din Iași.An gajați pentru a lucra la dezvol -tarea unui proiect, de această da tăeuropean, cîștigat de centru, aceș -ti a vor rămîne să-și desfășoaremunca a co lo pentru o perioadă deaproximativ șase luni. „Nu le pro -mi tem nimic din start, vrem doarca ei să învețe. Scopul nostru gen-eral, în zo na Moldovei, este să fimun centru de cercetare de excelență,pentru a antrena cît mai mulți ti -neri, prin rotație. Ei pot merge a -poi în stră i nă tate și, astfel, putemrealiza un flux, putem avea cu eivi itoare co la borări”, a precizat dr.Alexandru Ro taru.

Mobilitățile de lucru în stră ină -tate ale cercetătorilor de la centrudepind, de cele mai multe ori, de fi -nanțările care le sînt puse la dis po -ziție. „Fiecare decide, la un mo mentdat, dacă vrea să plece sau vrea sărămînă, dar asta depinde de pro -iec te”, a precizat dr. Lilia Clima.

Prin urmare, atît tinerii stu dențila master sau la doctorat pot plecapentru o perioadă în străinătate, darapoi se pot întoarce aici. Un cazeste al dr. Alexandru Rotaru care aplecat succesiv, 2 ani, în Franța șiapoi s-a întors la Institut. „E binesă știe, atunci cînd se în torc, că potapela la noi. Prietenii mei, cînd a -flau că lucrez în cerce ta re, mă în tre -bau dacă e adevărat, da că chiar e xis -tă cercetare în Ro mâ nia – ei bine, da,există!”, a adăugat dr. AlexandruRotaru. n

Numărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

Povestea laboratorului caretr\ie[te doar din cercetare

Deși în ţară există numeroasecentre de cercetare care îșidezvoltă activitatea

raportîndu-se la profilele institutelorde care aparţin, Centrul deCercetări Avansate pentruBionanoconjugate și Biopolimeri dela Iași este singurul care reușește săîmbine trei știinţe cu mîinile a 25 deoameni. El a fost construit în urmaobţinerii unei finanţări de 4 milioanede euro și a devenit imediat unic înRomânia. Aplecîndu-se atît cătrechimie, cît și fizică și biologie,centrul se ocupă, în principal, cuinovarea materialelor cu aplicaţiibiomedicale, folosindu-se de oaparatură foarte performantă.Finanţînd continuarea activităţii dinlaboratoare, proiectele aduse aici decercetătorii ieșeni cîștigă nu doarprin rezultatele pe care le obţin, ciși prin antrenarea studenţilor careaplică pentru a avea șansa să pună înpractică teoria învăţată launiversităţi și care îndrăznesc să maiofere o șansă cercetării. Cei 25 de chimiști, fizicieni și biologi se ocupă de inovarea materialelor cu aplicații biomedicale.

de Aryna Creangă | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Centrul de Cercetări Avansate pentru Bionanoconjugate șiBiopolimeri a fost înfiinţat din fonduri structurale în valoarede 4 milioane de euro și este unic în România.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

Departamentul de biologie este cel care, pînă la înființarea laboratoarelor, nu exista și în Institut.

6PASTILA DE DUPĂNumărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

Esecolul vitezei, al incertitudinii,al oamenilor care fug de colo-colo fără o destinaţie anume, al

celor care își încarcă bateriile cucîteva guri de cafea înainte de-a o luaiar din loc. Dar unde? Facultatea ţi-oalegi pentru că „așa ai simţit”, loculde muncă pentru că „ai nevoie desprijin financiar” chiar dacă trebuiesă așezi pîinea în raft. Și viitorul cumîl mai alegi? Așa, ce s-o nimeri șipentru tine cînd îţi vine rîndul.Alergătura asta de la o masă la altanu te face să obosești? Nesiguranţazilelor ce-o să vină nu te pun peghimpi? Eu mi-am ales destinaţia, nuvreau să mai rătăcesc pe un drumfantomă.

Am crezut întotdeauna că ambiția oame-nilor, atunci cînd nu alunecă spre naivi-

tate, este o calitate care poa te să pavezedrumurile nu spre iad, ci spre un tip

de rai existent pe Pămînt, care senumește meserie. Se știe că nu sepoate intitula profesionist decît celcare e cuprins ca o nălucă de dra -gostea pentru meșteșugul său.Aveam o prietenă care, deși aveadoar 15 ani pe atunci, părea să știe

dintotdeauna că s-a născut să de vi -nă medic. De la poveștile despre chi -

rurgi în halate al be, cu atitudine artis to -crată, pînă la cărți de medicină scumpe, dar nici odată

deschise, a trecut prin toate stă rile unui om a cărui inimă pîlpîie de pasi-une ca un bec gata să explodeze.

Pînă la 18 ani își cumpărase deja uniformă albă, primise cadou de lapărinți un stetoscop, iar noi, fetele, veneam mereu la aniversări cu comple -tări la ceea ce devenise o „bibliotecă medicală”. Își făcuse în jurul acesteidorințe un adevărat templu în care nu numai că te lăsa să te închini, dar teîmbrîncea înăuntru avînd drept armă conversații interminabile despreLeon Dănăilă, Anatomia lui Grey și despre cum nimic altceva n-are senspe lume. Ar fi putut renunța oricînd la stilul ei de domnișoară cochetă, pecare și-l formase dintr-o altă pasiune, cea a studierii regalității, pentrupantalonii verzui din pînză și pentru deloc eleganții saboți medicali.

Discutam luna trecută cu o cunoștință și, printre altele, mi-a spus contra -riată că prietena mea a căpătat în ultimii ani, aspirații tot mai neobișnu -ite. A trecut astfel de la dorința de a fi fotograf profesionist, la a lua lecții deechitație și, ulterior, la a începe pregătirile pentru o eventuală facultate demedicină veterinară. Cum nimic nu se compară cu o idee în care crezi ca înghicitul în bobul de fasole de pe fundul unei cești de ceai roșu, mă așteptca în curînd să aflu că primul om înscris pentru o eventuală cursă spațialăde mașini nu-mi este necunoscut. n

Mă uit că-ncep, în ultima vreme,să mă depărtez din ce în ce mai multde stabilitate. Dacă pîn-acum înminte se așeza firesc faptul că omultrebuie să-și cumpere o casă și sătrăiască în ea pînă și-o crea un finalfericit pe care, mai apoi, să-l și îm -partă cu alții, acum nu mi se maipare. Mă revolt mai abitir decît cre -deam că o s-o fac vreodată, din pri -cina unui lucru înfipt în mentalita -tea mea pînă de curînd și nu pricepcare-i grosimea lanțului care leagăomul de o locuință sau chiar de unloc aparte – vreun oraș sau vreo țară,așa cum spun toți deseori, „de su -flet”.

Occidentul pare să se fi întrebatcu ceva timp înaintea mea și nu știu

dacă datorită sau din cauza faptuluică și-au găsit cam toți răspunsurile,au început să migreze dintr-un a -partament în altul, dintr-un oraș înaltul și chiar dintr-o zonă a țării, toc -mai în cealaltă, din capătul opus.Firmele de transport care te ajutăsă-ți muți mobila dintr-o parte înalta, probabil au dat faliment de anibuni prin Franța, Germania sau maiștiu eu ce colțișor al Belgiei. Oame -nii par puși pe fugă și gata. Și nu ofugă de cine știe ce pierzanie sau defrica făptașului care-o să fie prinsdin urmă și tras la răspundere pen -tru vreo catastrofă. Nu. Fuga lor pa -re, deși rapidă, lină. Par să-și găseas -că imediat locul lor, oriunde s-ar a -fla și valizele în care stau întorto -

cheate lucrurile necesare, al cărorgrad probabil s-a ridicat, în timp, lagradul de „lucruri vitale”, par să sefi transformat într-un fel de rache -țele sau mături zburătoare.

Nu știu dacă faptul că descă tu -șarea asta de construcție, fie ea dincărămidă, beton sau lemn, o fi devină, dar clar e că oamenii de-acolozîmbesc mai des. Despachetatul șiîmpachetatul la ordinea anului nupar să strice nimănui deloc, ci săse transforme într-un fel de fericirecondensată, care, cînd e adusă-n lo -cul potrivit, crește din ce în ce maimare, pînă te cuprinde cu totul. Fărăvreun plan de călătorie sau vreo că -suță cumpărată, știu sigur că n-amsă găsesc repede un loc în care să ră -mîn. Și certitudinea neștirii mă facesă zîmbesc încă de pe-acum. n

Mereu îmi spuncă mîine îmi voipicta viitorul, darnu ajung să îmialeg culorile șiformele. Prefersă trăiesc cu ziuade azi, vreau săfiu surprinsă, iarîn final viitorulîmi va arăta ce săaleg,cu ce să măocup și cine voideveni.

De-a v-aţi ascunseleacu ideilede Andreea ANTON |andreea.anton@opiniastudenteasca.com

Am o frică: oare ce se va întîm-pla mîine? Am încetat să-mi mai facplanuri de durată. Imprevizibilul mile dă mereu peste cap. Fie că e vorbade familie, facultate sau oamenii dinjurul meu, ceva se găsește mereu sămi se pună-n cale. Cred că societateaevoluează mult prea repede. Reușimsă ținem pasul cu ea, dar nu și să an -ticipăm viitorul.

Așa că ne trezim dimineața, nesavurăm liniștiți cafeaua, în timp ceblestemăm în gînd alarma ce tocmaiam oprit-o, și ne gîndim ce-o să fa -cem astăzi. Mergem la serviciu, nemai luăm încă o cafea de la automa -tul din hol – pe care o vom ține toa -tă ziua pe birou – lucrăm cîteva oreși ne întoarcem acasă. Asta în cazulfericit. Că e posibil să pierdem cevatimp în trafic, să așteptăm autobu -zul mai mult decît dacă am mergepe jos sau să fim nevoiți să stăm lacoadă la supermarket pentru a puteapleca acasă cu cele două kilogramede roșii cumpărate.

Ne cangrenăm într-o rutină con -tinuă. Ne dezamăgesc mult preamult planurile ratate și ne compla -cem în situație. Nici week-end-urilenu mai salvează monotonia creată:facem curățenie, gătim, ne uităm laTV și, eventual, citim o carte aleasăla întîmplare. Uneori mai ieșim în o -raș, „ca să ne mai destindem”, darne întoarcem mai obosiți decît amplecat.

Oare ce voi face după ce ter minfacultatea? Îmi voi găsi un job? Măvoi înscrie la master? A trecut ce vatimp de cînd refuz să-mi mai răs -pund la astfel de întrebări. Iar dacăsînt întrebată, trag aer în piept și răs -pund scurt: „momentan mă pregă -tesc pentru viitor” – chiar dacă nuștiu care va fi acesta.

Seara ne punem la somn obosiți,dar nu neapărat mai cîștigați, dupăo zi în care am făcut ce ne-a mai trăs -nit prin minte. Închidem ochii șisperăm ca ziua de mîine să ne pre -gă tească ceva mai bun. n

Proiecte fulger

Lac\tul distrus al u[iide Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

M-am trezit dimineața cînd ceasul mi-a strigat laureche. Era prea devreme să îmi dau seama ce vreau și în -cotro să o apuc, încă nu înțelegeam de ce trebuie să măscol din pat și nu îmi aminteam de ce degetele au în -tipărit în memoria telefonului ora 7.00. Cu greu i-am zisadio pernei și am scrîșnit din dinți din cauza frigului ca -re s-a lăsat în camera roz. Ieri mama mi-a spus că trebuiesă ajung la facultate și am căzut de acord, însă azi dejaîmi pare rău că am ascultat-o. E mereu nemulțumită cănu ajung la cursuri și fac temele în fugă și fără interes,asta în cazul în care îmi aduc aminte de ele.

Acum trei ani am depus documentele la Drept pen -tru că așa și-a dorit tata, și la Arte pentru că așa m-a sfă -tuit prietena. Îmi plăcea să pictez și mă gîndeam că era

o alegere bună. Acum nici una dintre ele nu îmi maiplace, am renunțat la prima facultate încă din primul ancînd nu mai ajungeam la ore. Iar desenul a început sămă plictisească în anul doi cînd mi-am găsit de lucru. Lainsistența părinților am pus accent pe „studii” și mi-amdat demisia.

Acum mă simt în punctul zero cînd nu știu încotrosă o apuc, nu am pus mîna pe pensule de cîteva săptă -mîni pentru că am decis că nu le mai vreau. Mereu îmispun că mîine îmi voi picta viitorul, dar nu ajung să îmialeg culorile și formele. Părinții îmi repetă că alegerilemele îmi vor determina destinul, însă eu nu am din cealege. Nu sînt sigură ce cale doresc să urmez și insistențaaltora nu mă ajută, ci mă irită. Prefer să trăiesc cu ziua deazi, vreau să fiu surprinsă, iar în final viitorul îmi va a -răta ce să aleg, cu ce să mă ocup și cine voi deveni. n

Punctul zero

de Florentina TITULEAC | tituleacflorentina@yahoo.com„

de Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

Proiect de via]\ pentru o zi

1001 DE MĂȘTI

Vocile f\r\ chip contureaz\ SuediaPrin intermediul unui serviciu, oamenii din toată lumeapot vorbi cu locuitorii nordici.

„Numărul suedez” a fost lansat cu ocazia împlinirii a 250 de ani de cînd a fost introdusă înconstituție o prevedere care elimina cenzura.

În acest an, autorităţile din Suedia aulansat un număr unic de telefon (+46 771793 336) la care poate suna orice

persoană din lume și la care va răspunde unsuedez la întîmplare. Cei care au fostacceptaţi să facă parte din acest proiect sîntintroduși într-o aplicaţie, iar atunci cînd autimp să vorbească o deschid. Acest serviciu afost lansat pe 6 aprilie, iar în două zile aufost realizate 14.217 de apeluri din care 31%au fost făcute din Statele Unite, 18% dinTurcia, 8% din Rusia, 7% din Marea Britanie,iar 6% din Australia. Pentru că România nu segăsește pe lista celor care au sunat, trei dinreporterii Opiniei Studenţești au vrut sădescopere Suedia din discuţiile telefonice culocuitorii ei. Le-au răspuns oameni dispuși să-și împărtășească experienţele de viaţă.

Este ora 18.00 în Suedia cînd seau de primul țîrîit al telefonului. Lace lălalt capăt al firului se aude o vo -ce puternică, care-mi spune un „Godkväll!” (n.r. Bună seara!) repezit, pe-un ton grav. Zăpăcit de un răspunsen glezesc, face o pauză scurtă, darse dezmeticește repede și devineprie tenos, înțelegînd imediat că a -pe lul trebuie să vină cu siguranță dela vreun curios de peste hotare. „A -stăzi am fost sunat de o femeie dinSri Lanka și de un bărbat din Aus-tralia. E de-a dreptul interesant săpoți vorbi cu oameni de prin toatecol țurile lumii, fără să știi cine sînt defapt”, chicotește Hugo vesel, a du nîn -du-și parcă toate forțele într-o ră -su flare.

Hugo Hogland este originar dinSuedia și locuiește în Gottenburg, u -nul dintre cele mai mari orașe su e de -ze, situat în partea vestică a regiunii.Spune că s-a îndrăgostit de aceastăzo nă cînd era mic și venea să pes cu -iască în ocean. Ai săi aveau o casă peplajă și mergeau acolo de cel puțindo uă ori pe an, așa că i-au sădit demic dragostea pentru natură și totce ea ce înseamnă ea. În timp, pes-cuitul a devenit pentru el o tradițiepe care încearcă să o transmită și ce -lor trei copii ai săi de 5, 9 și 11 ani.„A cum deținem noi casa, și chiarmîi ne o să mergem acolo”. Cînd aretimp liber și nu și-l petrece în bar că,cu undința în mînă, bărbatul stă tota fară, unde plantează copaci sau aregrijă de grădină. Tehnologia nu-l spe -rie, ba chiar îl pasionează, dar pre fe -ră să se țină departe de mașinăriilezgo motoase, cum ar fi motocicle te le,

măcar atunci cînd e posibil.I-ar fi plăcut să locuiască acolo, în

că suța de pe malul Atlanticului, darme seria sa l-a determinat să își gă -seas că un loc mai aproape de oraș.Hu go este șeful unei clinici din Gott -enburg, așa că este dependent deoraș. Trebuie să fie pe aproape în cazcă ceva se întîmplă și trebuie să a jun -gă repede la clinică. Cînd nu este laspital, fapt ce se întîmplă destul derar, e acasă, jucîndu-se cu copii sauie șind în oraș cu soția, cu care a îm -păr tășit 14 ani din viață. Ea este me -dic psiholog pe probleme de nu tri -ție, la un alt spital din regiune, deciare același ritm de viață ca a lui. Hu -go crede că tocmai faptul că s-au în -țeles perfect unul pe altul i-a ținutîm preună atît de mulți ani.

Ar vrea să aibă mai mult timp li -ber și să colinde lumea, dar nu cuma șina, ci cu barca, deoarece „facemai multă liniște” și poate să o tole -reze. România se află deja pe lista decălătorie, pentru că „e mai cald de cîtîn Suedia și Marea Neagră e a proa -pe”. Vrea neapărat să vadă dacă apamării te poartă pe brațe atît de ritmicca cea a oceanului și dacă senzația dea sta pe-o întindere mărginită i-arface inima să vibreze mai tare. Săp -tă mîna asta au recrutat un medic ro -mân, care urmează să-și înceapă ac -tivitatea din august și speră c-o să-linițieze el în tainele țării gazdă. I-arîntoarce favorul cu un weekend lape riferia Gottenburgului, unde că su -ța mică din lemn așteaptă cu viin cioa -să, ca o doamnă bătrînă, să i se trea -că pragul. n

Călătorii pe Atlanticde Andreea ANTON | andreea.anton@opiniastudenteasca.ro

Mamele nordice [i jocurile videode Aryna CREANGĂI | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Numărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

„Un număr foarte mare de per-soane sună Suedia în acest moment.Așteptați!”. Nu se poate. Suedia tre -buie să vorbească cu mine. Nu mi-arăspuns nici ieri și nici astăzi di mi -nea ță. Aștept. Vocea femeii-robotîmi vorbește de patru ori și, dintr-odată, un fel de salut mormăit se în țe -lege cu greutate. „Mamă, un su e de z,în sfîrșit!”, îmi zic.

„Bună, sînt Sam!”, zice su e de zulmeu ales la întîmplare dintre zecilede voluntari care și-au dorit să totvor bească la telefon cu străinii și și-au aruncat numărul de telefon într-oloterie online. Bîgui ceva fără să ju -dec prea mult și încerc să îmi dausea ma ce-aș putea să-l întreb. Listamea cu actori, cîntăreți și alte per so -nalități celebre care aveau vagi le -gături cu Suedia a dispărut din min -te instantaneu. „The Car din gans”sigur era pe ea, așa că-l întreb ime-diat de muzică. Îmi zice că are doar20 de ani și că ascultă doar heavymetal. Lucrează într-un res ta urantși nu merge la facultate. Mă mir,engleza lui sună perfect și, da că n-așști că-i suedez, aș putea să jur căvorbesc cu un american.

În Suedia statul plătește copiiiîncă din clasele primare să meargă lașcoală în coroane, cu echivalentul aaproximativ 150 de dolari. Sam zi -ce că sistemul educațional e struc-turat și bine gîndit, dar elevii și stu -denții n-au niciun interes față deșcoală și rezultatele lor abia se văd.De-aia a preferat să lucreze, nu săfacă școală. Învață ce vrea el de pein ternet și, pentru a-și cîștiga banii,lu crează în cîteva restaurante. Seîn treține singur, locuiește singur și îi

merge bine așa. Ce-ar fi vrut să fa -că, însă, și n-a reușit pînă acum, afost să călătorească și în alte țări, săpoată face comparații.

Se oprește subit din vorbit și măavertizează că urmează să-mi spu -nă un secret. „Uau, un secret din Su -edia. Băiatul ăsta glumește sigur; n-aauzit și el partea cu apelul înregis-trat oare?”. A

ștept și, fără să știu ce urmează,aud: „Știi, mama mea joa că jocurivideo mai mult decît mi ne. Camtoate mamele aici, în nord, fac asta.Mi-e frică să joc World of Warcraftcu ea. Sigur o să mă bată”. Mă puf -nește rîsul și conti nui să chi co tesc

preț de-un mi nut. Sam rîde și el și-mi măr tu ri seș te că, împreună cu ceidoi frați ai lui, pun la cale oconspirație – se an tre nea ză toți șivor să o provoace pe ma ma lor săse înscrie într-un tur neu al jo-cu-rilor online.

Nu mai vorbește șoptit și nu mairîde deloc. Suedezii sînt politicoși,dar, din ce zice el, numai cînd nu tecunosc. După ce te văd de cîteva ori,se comportă cu tine de parcă ai fide-al casei și uită de maniere ime-diat. Începem, pesemne, să ne îm-prietenim. În loc de „pa”, Sam în-cepe să rîdă din nou - „Pe nu foartecurînd!”. n

7

Ridic telefonul și tastez numărul de pe ecranul calculato ru -lui. Mai arunc un ochi pe harta așezată-n poala mea, apoi sunși aștept să răspundă cineva. La a treia încercare, aud un „hello”stins, de parcă aș fi trezit pe cineva din somn. Îmi cer scuze, apoifac cunoștință cu străina de la capătul lumii. Am sunat în Malmö,al treilea oraș ca mărime din Suedia, unde fără să-mi dau sea -ma, am întrerupt-o pe Malena Yosef în timp ce gătea.

Îmi răspunde o femeie a cărei voce este domoală și în tre -rup tă, ca și cum ar fi fost atentă la altceva, numai la mine nu. Îmispune că are 45 de ani și, pe măsură ce conversația înaintează șiîmi pune tot mai multe întrebări, îmi doresc tot mai mult să știu

cum arată. Îmi spune că e învățătoare la o școală din oraș și căstă în aceeași casă, cu vedere spre Marea Baltică, de cînd s-a năs -cut. „N-aș pleca din Malmö pentru nimic în lume, nu cred că așvedea altundeva tineri care fac yoga și puțin mai încolo, pe a -ceeași plajă, bătrîni care cîntă în jurul unui foc de tabără”, îmispune Malena. Pentru ea, fericirea înseamnă oamenii ciudați șiliniștea pe care le-a găsit în micul oraș.

Am întrebat-o de ce ar trebui să vizitez Suedia și mi s-a pă -rut că avea răspunsul deja pregătit. „Tu ești tînără, deci nu aivizita Suedia din aceleași motive ca mine. Am două fete de vîr -sta ta, care ies tot timpul în oraș, deci presupun că avem clu buriși restaurante bune. Iar aici te împiedici de artă pe stradă”, îmispune învățătoarea. Apoi adaugă că din orașul ei faci mai pu -țin de 20 de minute cu avionul pînă în Copenhaga, Danemarca.

Ea n-a fost niciodată în România, dar i-a adus o prietenă de-a ei un magnet de frigider de aici. L-a scăpat pe scări a doua ziși l-a spart. „Încă îl păstrez fiindcă e handmade și e un fel de a -ducere-aminte că trebuie să trec și pe la voi cîndva”, îmi zice ea.A călătorit în aproape toată Europa, mai puțin partea estică, darmereu i-a fost dor de casă și de copiii ei de la școală, așa că n-astat mai mult de o săptămînă printre străini. Au trecut deja cî -teva generații de școlari prin mîinile ei și parcă tot nu i-au a juns.Momentele ei cele mai fericite sînt cele în care își ia clasa într-untur al muzeelor din oraș, încercînd să le transmită dragostea eipentru artă.

Înainte să închid telefonul, Malena și-a dres vocea și mi-a zispe fugă că Suedia e mai mult decît Aurora Boreală. „E vorba des -pre oamenii locului, care nu sunt decît aici, așa cum și ro mâ niiautentici îi găsești doar în România”. Am întrerupt apelulîntrebîndu-mă în sinea mea cînd o să vizitez orașul Malenei,numai să mă scoată și pe mine în turul muzeelor din Malmö,îm preună cu copiii ei. n

de Roxana GĂINĂ|roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Orașul în care arta se plimbă pe străzi

„Cam toate mamele din țările nordice sînt pasionate de jocuri video.”

Actorul care a știut să își joace rolul deom și în alte cotloane ale vieţii, înafarascenei, Constantin Popa privește astăzi

în urmă cu nostalgie. Pe rafturile biblioteciisale stau cărţi pline de poezii sau piese deteatru pe care le-a scris, în suflet îi staurolurile cele mai dragi pe care le-a datpublicului Teatrului Naţional din Iași o vremeîndelungată și, în gînduri, de douăzeci de aniși-au făcut loc generaţii de tineri actori,cărora le-a dat dragoste pentru autenticitatedin faţa catedrei. „Adevărul bebe”, așa cum erecunoscut profesorul printre studenţii săi,vorbește astăzi apăsat și accentuează fiecaresilabă cu putere atunci cînd spune că n-arputea alege nici astăzi între catedră, teatrusau literatură, dorindu-și doar să le poată luape toate de la început, în același fel.

MICROFONUL DE SERVICIU8Numărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

„Viața este un lung șir de uși în chise /Pe care crezi că le des chizi / Sigurpoate fi și un șir de uși în chi se / Pecare, însă, de obicei, nimeni nu știe săintre”, spuneți în poemul dedicatbăiatu lui dumneavoastră, numit„Către Alexandru”. Ce v-a făcut sădeschideți ușa teatrului?

Toată lumea care mă observa șiîmi spunea că asta trebuie să fac –teatru. Îmi plăcea și mie ideea, dareu n-am știut ce-nseamnă pînă cîndnu m-am dus la teatru.

Nu ați jucat deloc înainte?Nu, n-am spus nici măcar o sin -

gură poezie în toată viața mea depînă la examenul de la Institutul deTeatru și Film din București. Nici mă -car o poezie n-am spus. Am cîntat,în schimb. Primul iepure după caream fugit aproape 50 de ani a fostiepurele actorie. Al doilea a fost ie -purele poezie. Al treilea a fost ie -pu rele dramaturgie, iar al patruleaa fost iepurele profesoratului. Maieste, însă un iepure care s-a oprit,ca re a venit către mine și-a vrut sămă prindă, dar căruia eu i-am datpeste mînă - cîntatul.

Nicio școală nu m-aînvăţat să fiu bun

De ce ați renunțat la el?De prostie. Toată lumea îmi spu -

nea că sînt excepțional, că am glasrar ca timbru, ca sensibilitate și camuzicalitate; marile mele contactecu lumea au fost prin muzică, princîntec. Adică așa mi i-am făcut prie -teni pe Gheorghe Dinică, pe Cons -tan tin Diplan, pe Ileana Ciobanu, peFlorin Piersic, pe Stela Popescu sauRodica Popescu Bitănescu – prin mu -zică am cucerit toți acești oameni.Stăteam la cămin în București și a -

veam colegi și de la Conservator ca -re mă întrebau mereu „De ce nuvii să dai examen?”. Le răspun deamcă eu nu știu note, dar mă încura-jau să merg la un profesor să vadăce glas am și să învăț note mai apoi.Nu m-am prezentat niciodată. In -tra sem deja la Institut și eram mul -țu mit de performanța mea formi -da bilă. Acum mulți ani, am fost805 candidați pe 22 de locuri și amintrat din prima în această lume pecare nu o cunoșteam deloc. Aveamcolegi pe care nu-i pricepeam, nu-iînțelegeam. Cu profesorii mă îm pă -cam oarecum bine și eram bun lamateriile teoretice. Pe lîngă toată lu -mea asta în care intrasem, am maiîntîlnit și altă categorie de oameni– pictori, poeți, mari boemi ai Bu -cu reștiului. Dacă tot m-am dus lateatru, am zis să mă țin de treabă.Am terminat binișor facultatea, darnicio școală nu m-a învățat să fiubun.

Ce v-a învățat să fiți bun, atunci?Eu, de exemplu, spun sub jură -

mînt că dacă am devenit mai bun,mai inteligent și mai uman, în sen-sul profund al cuvîntului – datori -tă cîinilor am ajuns așa, datorită

dragostei pentru cîini. Cîinii n-aunevoie de experiență, de instrucție– ei sînt buni din prima, de la naș -tere. Omul ca să fie bun, află maitîrziu că trebuie să fie bun, iar cîndaflă, trebuie să se apuce de treabă– să citească mult, să asculte mu zi -că, să studieze pictura.

Și ce face dacă află prea tîrziu?De obicei e prea tîrziu. Dar ci -

ne află cu adevărat ce înseamnă evo -luție, cîștigă; se corectează.

De unde pasiunea aceasta adumneavoastră pentru cîini?

Ca să dobîndești această pasiunetrebuie să ai cîinele în casă, lîngăti ne. Pe fotoliu cu tine, în pat cu tine,mîncînd cu tine – atunci îl di bu -iești pe cîine, îl înțelegi ca pe o fiin -ță cel puțin egală cu tine – pentrucă nu-i chiar egală, este mult maibună. Lui nu-i trebuie nici bani, niciSchopenhauer, nici literatură devreun fel – el e bun, pentru că așa eel. El e înaintea noastră.

Oricît de bine ar fi scrisă opiesă, dacă nu areconflict, degeaba ai scris-o

A fost drumul către literatură -dramaturgie și poezie – un drumfiresc; ați deschis, practic, ușa, către„camera” cealaltă?

Eu întîi am scris poezie și maiapoi dramaturgie, dar un debut subs -tanțial a fost în ordinea lor inversă.Sînt compatibile aceste două acti vi -tăți cerebrale care s-ar spune, totuși,că sînt diferite. La urma urmei, si gurcă sînt diferențe. Și dramaturgia șipoezia, cred eu, că au fost pentrumine căutarea unui alt mijloc de ex -presie, de comunicare, decît cel pecare-l foloseam ca actor. Actoria e

frumoasă, e o meserie. E minuna -tă. Ce este diferit la actorie este căte exprimi împreună cu dramatur-gul, cu ceilalți actori din echipă, cuscenograful; te înscrii pe tine în suțiîntr-o exprimare oarecum comu nă.Dramaturgia, pe de altă parte, esteconflict. Pentru că dacă nu e conflict,oricît de bine ar fi scrisă o piesă, da -că nu are conflict, degeaba ai scris-o.

Poezia ce este?Poezia este stare.

„În piesele mele cineva strigă dupăajutor”, spuneați. Cine este acel„cineva”?

Eu. Eu am scris piese în carestrig după ajutor. Toți eroii mei stri -gă, dar, de fapt, eu strig.

Și conflictul, aici, este interior?Este interior, sigur că da, dar se

exteriorizează prin ceea ce scrie.De exemplu, în 1981, cînd discipli -na de Partid și Securitatea, care eraumînă în mînă, erau foarte acute șidure, eu am creat un personaj în pie -sele mele care spunea așa: „Și ru și -nea e tot teamă. Mai dă-o draculuide teamă. Nu vreau să îmi mai fieteamă. Teamă în pat, teamă la ser-viciu, teamă acasă, teamă în baie,

teamă în metrou. M-am săturat. De-aia stăm cu ochii zgîiți în toate păr -ți le, să nu ne vadă ăla așa, să nu neaudă ăla așa. Mai dă-o dracului deteamă!”. Ca să spui în 1981 replicaasta pe o scenă a trebuit curaj. Eususțin ideea că mie mi s-a dat dru-mul la piesa asta pentru că șefulCon siliului Culturii, care era dom-nul Ion Măciucă, atunci cînd a în -tre bat inspectorul Consiliului, carecitise piesa, i-a spus acestuia că-nscenariul meu e vorba despre „o in -trigă în cuplu”. Nici vorbă de-așaceva. Există un conflict mare întrebărbat și o femeie, dar care nu eunul domestic – de tipul „mă în șeli”,„nu am încredere în tine” – nu. Es tecu totul altceva. A fost întîi la Ra -dio Iași, de unde mi-l amintesc peVasile Filip, directorul instituției, șiea supusă unor reguli stricte de cen -zură, dictate de ideologie. El a fostpri mul de acord cu piesa asta du răși, după aia, am publicat-o în re vis -ta „Teatrul”. Pe-atunci, Radu Po pes -cu, un mare om de teatru căruia ise spunea „dracul” mi-a spus că vreas-o publice, dar m-a-ntrebat „Nuvrei s-o joci înainte de asta?”. Zic„Ba da!”. Și-am jucat un spectacol-lectură, fără mișcare, cu Teatrul dinGiulești, actualul Odeon, cu asisten -ță foarte importantă la vremea aia– critici, actori, precum Dina Co cea,care au avut niște aprecieri teribilepentru un debutant în dramatur gie.

Ați fost și arestat, chiar din fațaTeatrului Bulandra, după cum ațispus într-un interviu, din cauză căați afirmat că oamenii de acolo, adepțiai comunismului, ar fi bogați.

Aveam 25 de ani și eram stu-dent în anul al II-lea. Prima datănu am fost arestat, am fost acostatde miliție. Mi-au luat datele de pebuletin și mi-au dat drumul. Eramcu nevasta lui Ilarion Ciobanu. Augăsit repede o justificare – mi-auce rut buletinul și au văzut că nuaveam mutația pe București. Dupăce mi-au dat drumul, a doua zi,noap tea, am plecat din Bucureștispre Iași. Știu că stăteam la taifascu părinții mei, cu vin fiert și cu slă -ninuță făcută de mama mea, cînd abătut cineva la ușă. A intrat, a spuscine e și m-au anunțat că au venitla mine pentru că n-aveam făcutămutația și că trebuie să merg cu eisă rezolvăm cît mai repede proble-ma, la secția de poliție. M-au urcatîn mașină, o mașină urîtă, neagră,ministerială, și am trecut de circade poliție, ajungînd direct la Securi -tate. M-au anchetat cît m-au anche -tat și seara m-au dus în tren și m-autrimis la București. Am ajuns apoidirect la pușcărie. Am stat 40 de zi -le. Am avut norocul că nu făcu semnimic rău – în seara aia, cînd ie -șisem de la facultate și mă așteptanevasta lui Ilarion, am spus „pen-tru că sînt prea multe mașini ne -gre, înseamnă că sînt șefi în ele”.

Teatrul mă făcea să spunlucruri pe care nu lespuneam în realitate, leînghiţeam cu amar

V-a îndemnat această nedreptate săvă descărcați, mai departe, prin scris?V-a făcut să fiți mai răzvrătit?

N-am înțeles mare lucru dinpușcăria asta – decît că mi-a fost

Eu am scris piese în care strig dup\ ajutor.de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Interviu cu Constantin Popa, unul dintre marii actori seniori ai Teatrului Naţional din Iași.

Omul află, de obicei, prea tîrziu că trebuiesă fie bun, iar cînd află, trebuie să se apucede treabă – să citească mult, să ascultemuzică, să studieze pictura.

Constantin Popa a simțit că dintre toate, meseria de profesor i-apermis să strălucească așa cum și-a dorit.

În perioada studenției, actorul a fost arestat și a stat înînchisoare 40 de zile.

Vocile eroilor mei formeaz\ vocea meafrică și că am adunat multe spai me.Stăteam în tensiune și eram obosit.M-a făcut să fiu mai răzvrătit pe di -năuntru, că pe dinafară, abia maitîrziu, în 1981, am „explodat”. M-afăcut să înțeleg, încă o dată, că re -gi mul era criminal – bazat pe secu-ritate, pe frică, pe nemulțumire, peneadevăr, pe mistificarea imediatăa realității întregi și a omului. Tră -iam într-un fals și într-o minciunăpe care dacă te chinuiai să o înțe legi,îți venea greață – o greață existen -țială. Greață mi-a fost tot timpul.De aici a apărut teatrul. Am scris șipoezie anticomunistă, dar teatrul afost protestul meu față de realita teade atunci; un fel de reabilitare a meapentru frica și supunerea de caredădeam dovadă și pentru lipsa decuraj și de acțiunea împotriva unuirău atît de mare. Atunci, teatrul măfăcea să spun lucruri pe care nu lespuneam în realitate, le înghițeamcu amar. Era felul meu de a protesta.Și se găsea în toate piesele mele,chiar și în cele care s-au jucat, pre-cum „Regulamentul de bloc”, „Ma -șina de vînt”, „Hora întreruptă” –după care un mare regizor a făcutși un film și, mai apoi, după un an,a plecat în America.

Dumneavoastră nu v-ați gîndit săplecați niciodată din țară?

Am plecat de multe ori în stră i -nătate atunci, pe vremea comunis-mului. De fiecare dată cînd ple-cam, spuneam că nu mă mai în torc,orice-ar fi. Cînd ajungeam, apoi, aco -lo, mi se făcea dor și toți oameniicare mă întîlneau îmi spuneau:„Tu să nu rămîi aici, c-ai să mori deinimă rea!”. Și așa era. În afară deasta, eu aveam o slujbă care îmi con -venea foarte mult. Eu iubeam me -se ria de actor și ea, la rîndul ei, îmidădea un anumit confort. Lăsîndla o parte efortul extraordinar pe ca -re îl face un actor – să intre pe sce -nă și să repete pînă intră pe scenă– mie îmi plăcea programul. Erasimplu – la 9 dimineața începearepetiția și la 1 era gata. Seara, da -că aveam spectacol, jucam; dacă nu,nu. Dacă nu erai distribuit, nu ve -neai la teatru. Nu găsești nicăieri înlume acum un așa program. Aveamtimp liber, fără să mă plîng, dar num-am distrat, ci am scris și, mai apoi,am făcut Facultatea de Filosofie.

Dacă nu știi să citeștifilozofie, e ca și cum aiciti cartea de telefoane

La Filosofie de ce ați mers?Scrisesem vreo 12 poezii și m-

am dus la un regretat critic literar,Virgil Cuțitaru, și i le-am citit. S-auitat la mine și mi-a zis: „Tu tre-buie să ieși din sertar, mă, trebuiesă publici!”. Eu n-aveam poezii depus într-o carte, dar am înțeles unlucru fundamental – mai mult de -cît ai înțelege că ai nevoie de res pi -ra ție. Am înțeles că dacă am cevatalent, am, dar nu e destul. Nu aveamun orizont cultural larg deschis, șipe orizontală și pe verticală. Mi-amspus că asta este lipsa mea prin ci -pa lă și m-am gîndit la cum se poa -te remedia. Așa m-am înscris la Fa -cultatea de Filosofie. Asta a fost in -teligența mea – faptul că am în țe -les că doar filozofia poate să îmideschidă mintea, orizontul și că doarea mă poate ajuta ca scriitor. Amfăcut șase ani de facultate, la fărăfrecvență. Asta înseamnă 60 de exa -mene susținute. Mi-a fost foarte greu;repetam la teatru piese grele, eramutilizat de Radio Iași zilnic și maiaveam și de învățat. Nu am trecutușurel prin facultate, nu m-a preaiertat nimeni. Devii filozof nu dacăfaci Facultatea de Filosofie, ci dacăgîndești asupra vieții, asupra reali -tă ții obiective, asupra omului. Filo -zofia îți este folositoare, din sim-plu fapt că, întîi și întîi, te învață săcitești filozofie. Dacă nu știi să ci -tești filozofie, e ca și cum ai citi car -tea de telefoane, pentru că filozo fiaare un limbaj specific, pe care trebuiesă-l cunoști. Învățînd să o citesc,am înțeles-o și mi-a deschis unghiuldin care să mă privesc pe mine șiviața. Numai așa am putut să de vinscriitor. Restul e muncă multă și tea -tru. Am știut să privesc altfel lu mea,iar filozofia mi-a deschis acestunghi din care să privesc, nu m-alăsat să privesc ca un bezmetic, cuochii încețoșați. De altfel, Aristotelspune că „cine nu studiază filozo fiași studiază o altă știință particu la -ră, e ca un amant care, neputînd săajungă în patul reginei, se culcă cuservitoarele”. Așa și e – nu se poa -te face nimic fără filozofie, fărădes chiderea ușii către ea – ea, ceacare îți deschide celelalte uși.

V-a fost greu să vă jucați propriilepersonaje, cele din pieseledumneavoastră?

Nu mi-a fost greu. Le știam foar -te bine și nici nu am avut foartemultă nevoie de regizor. Am jucatîn „Calul verde”, în „Regulamen tulde bloc”, în „Gheorghe Popescu”și nu mi-a fost greu. Nu înseamnăcă mi-a fost ușor, totuși, pentru cănu a fost. Una e să descrii piesele șialta e să le joci. Sînt niște abilitățiseparate. Eu scriu monolog, repliciși apoi vine actorul să le joace, carenu are nicio legătură cu el. Dacă înteatru nu a fost atît de greu să spunce scriam, în poezie a fost diferit.Aici e foarte important să știi să-țireciți poeziile. Pe un actor îl avan -ta jează teribil asta.

În actorie poţi fi oricum,numai nu complexat. Dacăești complexat, ţi-e jenăsă stai pe scenă

Ați putea alege, dacă ați fi nevoit,între literatură și teatru?

Nu, nu pot. Dacă vrei să-mi spuisă nu mai scriu și să mă țin de ac -to rie, nu pot. N-aș putea să las deo -parte nici cariera de profesor uni-versitar, un alt capitol importantpen tru mine. Cînd am ajuns profe-sor, era înființată de un an Facul ta -tea de Teatru la Iași. În 1991 m-a vă -zut decanul și s-a mirat că nu măinvitase deja în comisie. „Vrei săvii?”, m-a întrebat. Am vrut. Dupăce am dat probele, mi s-a dat șansasă iau o clasă de actorie. Eu am re -fu zat. S-au mirat toți, nu înțele geaude ce am spus nu. Eram superficial– un om profund, dacă nu este șisuperficial, nu își pune în valoareprofunzimea; e ca legea contras te -lor. Le-am spus atunci că eu am altregim de viață, că sînt învățat să măplimb. Dar am luat-o, m-au con-vins; deși nu aveam nicio pregăti reîn prealabil. Pregătirea mea de pro -fesor o făcusem pe scenă, de fapt.Am intrat într-o zonă artistică, în -tr-un spațiu uman cu totul special.Am muncit enorm de mult ca pro-fesor – ca regizor, de fapt. Diferen țae că regizorul obișnuit nu se îngri -jeș te de evoluția actorului, el îl folo -sește pe rolul lui și gata. Ca profe-sor, însă, te îngrijești de evoluția lui.El trebuie să plece din facultate cuo meserie, cu un bagaj de cunoș -tin țe, cu mijloace tehnice, spiritua le,care să-l facă bun ca actor în tea -tru. Nu am chiulit deloc în meseriade profesor. Îmi era drag. După acincea promoție, începea să-mi fielehamite să mai merg la facultate,pentru că înaintam în vîrstă și obo -seam. Mergeam cu lehamite, darnumai pînă cînd intram în clasă.Dar cînd intram în clasă mă emo -țio nam și lucram cu răbdare. Nor -ma mea era de nouă ore pe săp tă -mînă, dar eu făceam opt ore pe zi.M-am simțit mai în largul meu de -cît în celelalte meserii, nu aveamniciun complex la ore, pentru că înactorie poți fi oricum, numai nucom plexat. Dacă ești complexat, ți-ejenă să stai pe scenă.

Mie la școală mi se spunea„Adevărul, bebe”, pentrucă spuneam tuturor, de unmilion de ori: „Adevărul,bebe, adevărul unde-i?”

Cum vă dădeați seama că un studentera talentat, care erau caracteristicilelui?

Sînt relative lucrurile; dar deo-bicei îți dai seama dacă are glas,dacă are autenticitate – adevăr, înceea ce spune și dacă e convin gă torși îți transmite prin adevăr, ade vă -rul lui de a fi și de a nu fi mistifi-cat. Mie la școală mi se spunea „A -devărul, bebe”, pentru că spu -neam tuturor, de un milion de ori:„Adevărul, bebe, adevărul unde-i?”.

Acest adevăr nu putea fi învățat?Ba da, poate fi învățat. Aș pu tea

spune că meseria în care eu am stră -lucit cel mai larg a fost cea de pro-fesor, nu de actor.

Ați jucat cu studenții dumneavoastrăpe scenă? Cum v-ați simțit alături deei?

Da, am jucat și m-am simțit pu -țin deconcentrat în ceea ce mă pri -vește, pentru că eram concentrat peei. Era o bucurie mare să joc cu ei.

Cum mai este publicul teatruluiastăzi?

S-a schimbat odată cu vremea;

s-a schimbat în rău. S-a schimbatconcepția despre teatru, s-au schim -bat modalitățile de punere în sce năa pieselor, s-au schimbat piesele înmod substanțial. Se fac sacrificiimari, se sacrifică opere, nu mai știenimeni ce să taie, cum să taie și cîtsă taie dintr-o operă mai lungă, numai funcționează niciun criteriu,se taie prost. Calitatea dramatur gieiastăzi este foarte proastă, cu subiec -te aproape particulare, care nu in -te resează. Limbajul este mizerabil,sub cotidian, implică vulgaritățiinadmisibile în teatru.

Dar criticii de teatru își mai facdatoria?

Mulți păcătuiesc scriind des -pre piese, nu despre actori. Actoriijoacă pe scenă și transmit conținu tulunei piese, de ei trebuie să se ocu -pe, nu de scriitor.

Într-un scurt-metraj realizat la 116ani de la inaugurarea clădiriiTeatrului Național, ați definit artaspectacolului pe scenă, prin joc.

Da, am îngenuncheat pe scenă,am atins un reflector și am plecat.S-au făcut, trebuie știut, în numelelegii, dar și pe lîngă lege, niște abu -zuri. Ei nu știu să ne folosească a -cum, cît sîntem încă vii, stîlpii tea -trului, cît mai putem – ei nu știuchestia asta, nu au avut grijă de ea.Cu mine nu au avut grijă, în modspecial.

Cum v-a neglijat teatrul?Eu eram profesor la bază și a -

veam jumătate de normă la teatru.

Eram utilizabil și viabil, dar mi-auluat jumătatea de normă și m-auscos de tot din teatru. Sînt suferin țemari pentru chestia asta. Eu cîndajung în teatru și trec pe lîngă cabi -na în care mă îmbrăcam, mă dez -brăcam și mă machiam – efectiv îmivine să plîng. Nu-i ușor să spui căasta n-o să mai fie a ta niciodată.Nu-i ușor. E un fel de renunțareforțată la tine.

Dumneavoastră ce temeri aveți?Voiam să spun că de moarte, dar

am impresia că mă tem din ce în cemai puțin de ea, pentru că ce rostare să te temi de ceva care vine, im -placabil? Vine oricum. De ce să tetemi că mori acum, mîine sau pes -te alte cîteva zile în plus care sîntcîteva firmituri de eternitate? Pe lîn -gă marea eternitate, ce-i dacă maitrăiești tu doi ani?

Ar putea, mai curînd, să vă fie fricăde viață, decît de moarte?

Sigur. Cînd te apropii, totuși,de un soroc din ăsta, trebuie să-laccepți și, dacă e posibil, cu ajuto -rul credinței și cu ajutorul lucidi tă -ții, în același timp, să spui – asta vafi. Nu e ușor să spui asta și nimeninu a spus-o, vreodată, pe pămînt.De aia s-au inventat religiile – să-țiușureze clipa plecării; să nu mai fiiatît de speriat, atît de singur și-atîtde deznădăjduit. Să ai o speranță.Eu nu cred, totuși, în speranța aiacu lumea cealaltă. Trebuie doar săspui „N-am ce face – sînt om sortitaceleiași soarte ca tot restul”. n

Eu cînd ajung înteatru și trec pe

lîngă cabina încare mă

îmbrăcam, mădezbrăcam și

mă machiam –efectiv îmi vine

să plîng. Nu-iușor să spui căasta n-o să mai

fie a taniciodată. Nu-i

ușor. E un fel derenunţare

forţată la tine.

„

MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

9

Profesorul spune că, astăzi, calitatea dramaturgiei este foarte proastă.

Studenţii vor ca, la șase luni după strîngerea banilor, săconstruiască „Smartul” pentru Alexandru.

10POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

Se caut\ ro]i pentru ma[ina care d\ aripiAdrian și Ion sînt doi

studenţi ieșeni care auștiut încă de mici care

le este vocaţia și domeniul încare doresc să își investeascătimpul. Încă de la o vîrstăfragedă se refugiau în garaje,în timp ce vecinii lor deaceeași vîrstă se jucau.Pasiunea pentru mecanică i-aajutat de fiecare dată sărealizeze, cu diversemateriale de prin gospodărie,bicilete cu schimbătoare deviteze, apoi mopede sauscutere. Ajunși la facultate,au îmbinat practica cu teoriași, astfel, au pus bazele „AVAIMovement”, prin carepersoanele cu dizabilităţi aușansa să conducă o mașină.

De cum s-au întîlnit, Adrian Vlasși Ion Ababei, și-au pus ideile capla cap și au realizat un proiect pen-tru oamenii cu defi ciențe locomo-torii. Au avut vise îndrăznețe încădin fragedă copi lărie, iar cuambiție și perseve ren ță și-au dusproiectele mici, și-apoi și pe celemai mari, la îndeplinire. Ambiistudiază la Facultatea de Me canicăde la Universitatea Tehnică„Gheorghe Asachi” din Iași și s-auîntîlnit pentru prima dată cînd auvenit să se cazeze în cămin, la înce -putul anului universitar 2013-2014.Au ales aceeași cameră, apoi au des -coperit că au aceeași pasiune și că,separat, au realizări asemănătoareîn domeniul mecanicii.

Tinerii sînt din raionul Hîncești,Republica Moldova. Ion îl cunoșteade multă vreme pe Alexandru, carede peste zece ani se deplasează cuajutorul unui scaun cu rotile. Tînărula rămas imobilizat din cauza uneisărituri nereușite în apă, în urmacăreia i-a fost atinsă o vertebră lacoloana vertebrală și astfel, din va raanului 2006 nu a mai putut merge.Acum însă crede cu tărie că, dupăanii petrecuți doar în orașul natal,se va putea deplasa de la Nord laSud pentru a susține moral și amotiva și alți tineri cu dizabilități.

I-am găsit încrezători, motivațiși implicați, dispuși să vorbeascăore în șir despre proiectul „AVAIMovement” care își propune să ușu -reze deplasarea persoanelor cu de -ficiențe locomotorii. Ideea realizăriiunui automobil adaptat nevoilorpe care le are tînărul în scaun curotile a apărut în momentul în careAlexandru l-a văzut pe Adrianplimbîndu-se pe străzile orașuluiHîncești la volanul tricicletei pe ca -re o construise cînd avea 17 ani. Lascurt timp, tînărul imobilizat l-arugat pe Adrian să îi construiascăși lui un mijloc de transport pen-tru a-i fi mai ușor să se deplaseze.Acesta a fost încîntat de idee și, totatunci, au pus bazele conceptuluicare aproape a fost abandonat dincauza lipsei de timp.

De la tricicletă la mașinăAjuns la facultate la Iași, Adrian

a împărtășit ideea proiectului cu Ion

și de atunci au proiectat, la nivel teo -retic, mai multe soluții pentru a-l a -juta pe prietenul lor. Inițial s-au gîn -dit la o tricicletă, apoi și-au schim -bat conceptul deoarece aceasta arfi fost utilă doar pe timpul verii. Ast -fel au ajuns la concluzia că ar îmbu -nătăți situația lui Alexandru dacăar crea pentru el o mașină. „Din oc -tom brie 2015 am început să lu crămintens la acest proiect și ne dorimsă îndeplinim visul lui Alexandru,dar și al altor tineri pentru caredeplasarea cu mijloacele de trans-port în comun este aproape impo -sibilă, mai ales în RepublicaMoldova”, îmi spune Adrian. Pro -iectarea automobilului au făcut-oîmpreună, piesă cu piesă, apoi s-au gîndit și la design-ul mașinii, lacomodități, dar și la siguranța pe

care să o asigure atît șoferului, cîtși pasagerului.

„AVAI Movement” este o ma -șină de tip „Smart” cu două locuri.„Șasiul și motorul sînt de la o ma -șină deja existentă, în ceea ce pri -vește designul și dotările mașinii,sînt ideile noastre pe care urmeazăsă le punem în practică. Am ales săfacem aceste împrumuturi de la omașină care este pe piață pentrusiguranță, deoarece, în caz contrar,trebuie să o luăm de la zero. Adicăsă supunem modelul nostru unorteste de siguranță, omologări, înre -gistrări și altele, care ar întîrzia rea -lizarea proiectului”, spune Ion, întimp ce analizează proiectul pe tele-fon.

Automobilul este proiectat cușapte air-bag-uri, cu două în plusdecît la mașinile obișnuite. Are omanetă pentru frînă și accelerație,iar pentru deschiderea și blocareaușilor, pornirea motorolui și re gla -rea temperaturii din salonul mașiniiau creat o aplicație pentru tele co -mandă, dar și pentru smartphone.„Comenzile mașinii pot fi date in -

clu siv de la distanțe mari. Dacă eleste la Iași și mașina este la Chișinău,Alexandru, prin intermediul apli -cației AVAI, deține controlul asupramașinii. Inclusiv părinții pot urmărideplasarea mașinii conectîndu-secu ajutorul unui laptop”, poves teș teAdrian. Tînărul spune că acest lu -cru revoluționează, de fapt, modulîn care prietenul lui se va puteadeplasa fără a întîmpina difi cul tăți.

O mașină de 21 de mii dedolari

Una dintre cele mai mari pro -bleme pe care le întîmpină persoa -nele care au acest handicap esteaccesul în mijloacele de transport.Referitor la acest aspect, Ion șiAdrian au proiectat o platformă

laterală mobilă, cu două compo-nente, care va ușura intrarea în au -tomobil. Aceasta este încorporatăla ușa din stînga a mașinii și poatefi activată tot cu ajutorul aplicațieide pe telefon sau telecomandă. Încaz de accident, platforma se va de -zactiva automat și astfel va permiteieșirea șoferului din mașină în si -guranță.

De asemenea, tinerii au luat încalcul și alte pericole, nu doar celedin trafic. Au prevăzut un sistemprin care, cu ajutorul unor senzori,mașina va detecta primejdii de ladis tanță, inclusiv fumul sau flacăra,care vor fi stinse cu ajutorul unuisistem conceput de viitorii ingineri.„Sînt o persoană activă, mă implicîn viața socială, în diverse proiecte,dar totul se rezumă la aceeași pro -blemă: deplasarea în alte localități,care este aproape imposibilă. Ac -cesul nostru în mijloacele de trans-port în comun este dificil,de aceeaîmi doresc să realizăm acest proiectși să venim în sprijinul mai multortineri care au aceeași problemă”, îmispune Alexandru emoționat, dar

încrezător în timp ce își aranjeazăbarba deasă.

Din proiect face parte și un sca -un cu rotile electric, care, prin încăr -carea bateriilor încorporate, asi gu rădeplasarea pe o distanță de circa40 de kilometri.

Vis realizat după zece ani„Am tot amînat de la un se -

mestru la altul, vacanțele le-ampetrecut în afara țării, iar începîndcu luna octombrie, am început săne gîndim tot mai serios asupraacestui proiect pentru care, în acestmoment, avem nevoie de finanțare”,îmi mărturisește Ion, un tînăr înalttras ca prin inel. Sînt doar cîtevazile de cînd au lansat proiectul peplatforma de crowdfounding,www.indiegogo.com, și, în termende 40 de zile, speră să reușească săadune suma de 21.000 de dolari.Banii le-ar permite să se „refugieze”timp de cîteva luni în garaj pentrua construi automobilul AVAI luiAlexandru. „Costurile sînt atît demari deoarece este un prototip. Noicredem că, odată realizată, în vii tor,această mașină va putea fi con stru -ită chiar și cu zece mii de dolari”,adaugă Adrian, aranjîndu-și părulblond și des, în timp ce în pri vireadin ochii asemeni cerului i secitește încrederea și dorința de areuși.

Rețelele de socializare au dataripi proiectului care a trezit o să -mîncioară de speranță și în inimilealtor tineri cu probleme locomo-torii, care au început să ceară spri-jinul lui Ion și Adrian. Băieții sîntîncurajați de cei care nu pot merge

să construiască automobilul, cu cre -dința că vor putea și ei să înlo cu -iască roțile scunelor cu rotile cu cau -ciucurile unei mașini. Dorința tine -rilor se citește în priviri, se gîndescla diverse metode de atragere a fon -durilor acum, cînd aproape toatedetaliile sînt puse la punct. Printrecalcule, Ion spune dintr-odată, ui -mit, că „peste două zile voi avea 23de ani, am uitat de ziua mea”. De di -carea și pasiunea cu care cei doivorbesc despre proiectul lor le-auadus și alți membri în echipă. Ală -turi de Adrian, Ion și Alexandru avenit Constantin Vlas, în calitate decoordonator, Daniela Vortolomei,care se ocupă de promovarea pro -iectului, Ana Creascov, responsabilăde conținut și comunicare șiNicoleta Paiu, care se ocupă de de -signul grafic. Motorul proiectuluieste Alexandru, care, deși este im -plicat în diverse activități pri vindsprijinul persoanelor cu diza bili -tăți, în prezent a lăsat în umbră cele -lalte proiecte implicîndu-se în pro -iectul AVAI. „Acest automobil îmiva schimba viața. Voi putea pleca înalte orașe ca să mă implic în di fe -rite proiecte, să cunosc oameni noi,să vin în ajutorul celor cu dizabi li tățiși să le povestesc istoria mea, cumam trecut peste greutăți”, mărtu ri -sește Alexandru.

Studiile în domeniul mecaniciiși experiența pe care o au Ion șiAdrian, sprijiniți de ceilalți membri,dar și de persoanele apropiate nueste deajuns. Tinerii își pun speranțaîn bunătatea oamenilor pentru cavisul să se transforme în realitatepeste șase luni, așa cum i-au promislui Alexandru. n

Adrian Vlas și Ion Ababei sînt studenți la Facultatea de Mecanică de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.

Sînt doar cîteva zile de cînd tinerii au lansatproiectul pe platforma de crowdfounding,www.indiegogo.com, și, în termen de 40 dezile, speră să reușească să adune suma de21.000 de dolari.

În echipa „AVAI Movement” sînt șapte membri, toți din Moldova.

de Elena GUŢANU | elena.gutanu@opiniastudenteasca.ro

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Studenţii străini au petrecut Sărbatorile de iarnă în mijlocul unorfamilii din orașele Moldovei.

În căminul T8 alUniversităţii Tehnice„Gheorghe Asachi”, stau

cazaţi studenţii străini,care, din curiozitate sauîntîmplare, au ajuns sătrăiască pentru un an înRomânia. La etajul al IV-lea, din celălalt capăt alholului, poţi descoperiaproape întreaga Asie.Începînd cu Indonezia,Pakistan, China, India sauchiar Bangladesh, ţările încare poţi intra deschizînd,pe rînd ,ușile, nu pot să nute surprindă prindiferenţele culturale șilegislative pe care studenţiile compară, acum, cu alenoastre. Ticsite cu mîncare,condimente, bijuterii sauchiar costume naţionale,valizele lor la întoarcerevor deveni mai grele,cărînd cu ele, în spatelefermoarelor, cîte o bucăţicăde Românie pe un magnet.

Numărul 535 | 18 - 24 aprilie 201611

Asiaticii sărbatăresc o zi de naștere pe holul etajului al IV-lea, iar alături este Manoj, îmbrăcat în haina lui tradițională, „gho”.

Asia de la etajul patru

Două femei de serviciu stau spri-jinite cu cîte o mînă de balustradăși cu cealaltă de mături. Vocile li seîntrerup dintr-odată și dinspre ele,se aude un „Bună ziua, fetiță!”, a -companiat de-un zîmbet oarecumpărintesc. „Buna zioa” al Anastasyeipare să le fi încălzit inimile. Fata astasigur le-o fi dragă, că-n spatele tro -păitului pașilor noștri pe scări se-aude și-un „Oare or mai sta multfără ai lor aici copilașii ăștia?”.

Muzeul suvenirurilorromânești

Ajunse la etajul IV, săpînd par -că un tunel prin mirosul apăsătorde condimente care vine dinspre ușabucătăriei, intrăm în camera fete -lor din Indonezia. Anastasya și Reisas-au cunoscut cînd au realizat că a -mîndouă au aplicat să vină înRomânia. Ajunse aici mai mult în -tîmplător, nu s-au despărțit o clipăuna de cealaltă. Camera fetelor aredouă paturi, două dulapuri și, deșiîn primă fază seamănă cu o ca me -ră banală de cămin, cînd începi să-i studiezi atent fiecare cotlonaș,descoperi că-i un fel de altar închi-nat României. Magneți, albume, sta -tui micuțe, brelocuri agățate pestetot și chiar căni – în toate stauimagini cu orașele de-aici. Pe ușăstă lipită o inimioară albă, în con -jurată de un contur gros și roșu, subcare scrie cu litere mari „România”.Parcă pentru a salva un echilibru,ochii îmi fug imediat pe laptop-urile fetelor, pe care, de-aceastădată, văd lipite stickere alb-roșii,cu drapelul Indoneziei.

Reisa își aranjează vălul, ascun-zîndu-și atent fiecare fir de păr șiAnastasya cotrobăie prin dulap,grăbită să-mi arate ceva. ÎnIndonezia există șapte insule și, pefiecare insulă sînt aproape 100 detriburi. Tribul din care ea vine senumește Batak și are niște lucruricurioase. Fiecare trib are mîncarea,dansurile și costumul lui național,pe care Anastasya îl scoate din

dulap și cu care fuge către minezîmbind. O rochie pînă deasupragenunchilor, cu flori galbene și mov,e prinsă în dreptul pieptului cu unfel de bro șă arămie. N-a purtat-oniciodată aici, de teamă că româniior să se uite urît dacă o vor vedeaîmbră ca tă așa pe stradă.

O muzică tradițională indone -ziană vine dinspre laptopul fetei șiumple camera. „Cînd am ajuns aici,am realizat că există, deși n-aș fizis, cuvinte asemănătoare în lim-bile noastre. Am descoperit doardouă, pînă acum – mama și gra -tis”, spune Anastasya. La cursul delimba română pe care studențiiErasmus îl urmează aici, au mairămas doar patru fete. Ea, Reisa șiîncă două colege de palier. Pe în -treg holul, dacă începi să bați la ușidintr-un capăt în celălalt, te loveștide mai toate colțurile Asiei.Indonezia, China, Bangladhesh,Bhutan sau Pakistan.

Indonezia în vizită laNeamţ

Din Pakistan e Serish și e me -reu pe fugă. Poartă mai tot timpulo rochie care-i ajunge aproape pînăla glezne, un văl împrăștiat pe u -meri și părul lung și negru și-l țineprins într-un coc. Mă întreabă „Cefaci?” și trece pe lîngă mine ca untitirez. Ajunsă în bucătărie, îm prăș -tie brațul de condimente și începesă amestece într-o tigaie. N-au în -cercat prea mult mîncarea româ -nească tradițională. Iarna trecută,de Crăciun, a existat un programprin care fiecare student Erasmusa putut să-și aleagă un român cu acărui familie să meargă să-și pe -treacă Crăciunul. Ea a rămas în Iași.

Anastasya, pe de altă parte, aajuns la Piatra Neamț. Abia atuncia văzut un brad natural împodobit,a mîncat cozonac și a băut alcoolpentru prima dată în viața ei. S-aales și c-o alergie la curcan, dar„M-am simțit aproape ca acasă –unde mai pui că și ciorba de porc

avea același gust ca în Indonezia”,spune fata și măr turi sește că, deșia vizitat multe orașe aici, PiatraNeamț a rămas preferatul ei.

La penultima ușă din capătulcelălalt al holului, stă Manoj. El avenit din Bhutan anul trecut și-mispune că, deși s-ar fi așteptat, nu i-a fost foarte greu să se adaptezeaici. Manoj e înalt, brunet și creol.Are un zîmbet larg și-mi arată căși-a lipit deasupra patului o listămare, pe care a așezat în rînduriperfecte alfabetul japonez. Mă uitși realizez că sub fiecare literă stăcorespondența în limba sa nata lăși totul arată ca un șir lung de de -sene frumos realizate, din care eunu înțeleg nimic.

Bhutanul și filozofiafericirii din întuneric

Ce îl face pe Manoj diferit deceilalți studenți veniți din Asia, etocmai țara din care provine. Deșigreu de crezut, Bhutanul e o țarăcare s-a dezvoltat mai greu, și astanu din vina faptului că tehnologiasau ceilalți factori exploatați de res -tul țărilor din apropierea sa, pre-cum China sau India, nu au ajunsși acolo. Au ajuns, au încercat să seinstaureze, dar oamenii din Bhutanrefuză să distrugă echilibrul lor cutot ceea ce înseamnă natură. Cugreu, abia după anul 2000, în Bhutanoamenii au început să aibă curentelectric, televizoare, telefoane și, înunele case de la oraș, Internet. „Pen -tru mine a fost mai ciudat, pentrucă fac parte din generația care avăzut țara și înainte, și o vede șiacum. Trebuie să mă obișnuiesc săvăd acasă un televizor și să-mi audfrații vorbind la telefon”, zice Manojși rîde mărunt în hohote, parcăfiind conștient de doza absurduluicare reiese din cuvintele sale.

„La mine acasă oamenii nupun atît de mult preț pe bani. Letrebuie bani puțini, să supravie țu -iască. Acolo-i un fel de filozofie afericirii, în care partea spiritualădomină orice altceva”, spune Manoj

cu blîndețe. Are o voce fermă și nupare să fi știut vreodată ce înseam -nă să fii agitat. E calm cînd vorbește,cînd privește și chiar cînd pur șisimplu gesticulează. Îmi spune cățara lui e condusă de un rege care,de curînd, a dat tuturor cetățenilorimpresia că trăiesc într-un basm,pentru că s-a îndrăgostit de o fatăobișnuită, fără rang nobil, și totBhutanul s-a mutat, pentru cevavreme, în basmul Cenușăresei.

Capitala Bhutanului, Thimphu,e singura capitală din lume în carenu există semafoare sau lumini întrafic. „Acum cîțiva ani s-au încer-cat și astfel de lucruri, dar oamenii,cei care aveau mașini, au cerut săfie scoase, pentru că nu le sînt defolos”. Acum, în orașul cu pricina,traficul e dirijat de un om care stăîntr-un soi de carusel în miniatură,fixat în mijlocul intersecțiilor, careghidează circulația mișcîndu-șimîinile toată ziua.

Cînd îmi vorbește despre mîn-carea lor tradițională, Manoj cotro -băie într-un dulap cu cearșafuri șiscoate la iveală o pungă neagră,înnodată, plină cu ardei iuți uscați.I-a adus de-acasă, pentru că s-agîndit, văzînd turiștii care nu re -zistă atunci cînd le gustă mîn că -

rurile, că sigur nu o să găsească aiciașa ceva. Îmi spune că ardeii segătesc puțin în tigaie și se mănîncăașa, simpli. Fac ochii mari, măstrîmb și văd că se strîmbă și elpuțin, amuzat, după care-mi în tin -de o mînă de ardei și-mi spune să-i plantez și să mă obișnuiesc sămănînc, înainte să merg în Bhutan.

Îi pare rău că nu l-am găsit îm -brăcat în costumul tradițional. Aici,evită să-l poarte, dar acasă, prinlege, toată lumea e obligată să iasădin casă doar după ce s-a echipatcorespunzător. Nu mă lasă să plec,însă, pînă nu mi-l arată. „Ce zici?Îți vine să crezi că-i atît de specialîncît chiar a intrat și în cartea re -cor durilor? Are cel mai mare bu -zunar din lume!”.

Nu termină de împachetat cos-tumul și aranjat frumos în valiză,că tunetele încep să-i întrerupăvorbele și ploaia pare să nu maiîngăduie liniște nimănui. Holul seumple de zgomot și întreaga Asiedispărută din camere, pînă acum,pare să se fi întors de la sala degim nastică și să-și fi ocupat loculdin nou pe hartă, cel puțin pînăcînd va putea ieși din nou să mear -gă la cursuri sau să hoinărească prinvreun oraș românesc. n

de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

Studenții își aduc unele mirodenii de acasă pentru că nu se găsesc la noi în țară.

„Lumea întreagă e o scenă și toțioamenii actori”, aceasta este ideeaîn jurul căreia scenaristul Călin Cio -botari creionează piesa „PlayingShakes peare”, care a avut debutulduminică, pe 10 aprilie, la Teatrul„Luceafărul” din Iași. Cu cinci mi -nute înainte de momentul începe -rii, sala mare este deja ocupată deo gașcă gălăgioasă de copii de lagrădinițele ieșene, cu vîrste cu prin -se între 5 și 10 ani. Micuții, însoțițide educatoare sau de mame griju -lii, își adîncesc trupușoarele firaveîn scaune și privesc cu nerăbdarespre scena luminată, în mijlocul că -reia tronează o imagine impozantăa însuși marelui William Shakes -peare.

Ca să nu-i lase prea mult să aș -tepte, din rîndul de pe mijloc, o fe -meie roșcată (Liliana Mavriș Vâr -lan), pesemne regizor, își în ce pe ple -doaria plină de entuziasm și atrageimediat privirile tuturor. Fa ce o in -troducere scurtă în opera dra ma tur -gului și pune la încercare cu noștin -țele celor mici prin întrebări amu -zante, care-și primesc răspun suripe măsură. În debut, scena se um -ple repede. Dintr-un capăt în ce lă -lalt se perindă zglobii, actorii, îm -brăcați în haine negre și tehnicienii

de scenă, de la luminist, cabinier șimașinist, oameni care nu se găsescniciodată în fața cortinei, toți subatenta supraveghere a aceluiași re -gi zor. Astfel, publicul intră prin tr-oușă larg deschisă în lumea pri mi -toare, dar invizibilă a realizării u nuispectacol de teatrului, ușă ca re îi fu -sese interzisă pînă atunci.

Tranziţia actelor sprenemurire

Frumoasa Julieta (Ioana Nata liaCorban) alintă cu degetele-i albi-cioase trandafirii roșii ce acoperăbalconul înalt și i se adresează u nuiiubit nevăzut încă. Ca o nălucă, Ro -meo (Cosmin Tanasă) apare și îimărturisește că al său chip i-a de -venit chin. Cînd dragostea dintrecei doi stă să se pecetluiască într-oîmbrățisare, în public, un tînăr ru -pe zgomotos acțiunea și își face loc,vorbind la telefon, printre sca une.„El este Alex și a vrut să ne aratecum să nu ne comportăm la tea tru”,lămurește regizorul. Din spate, unpuști de vreo 5 ani, cu ochii albaș -tri, îmbrăcat cu o vestă galbenă ros -tește încurcat, spre amuzamentul ce -lor din jur: „eu sînt Alex”.

Balconul este schimbat imediat

cu Castelul Elsinor, unde lui Ham -let (George Cocoș) i se arată fanto -ma tatălui său, care cere răzbu na re.Du pă ce rezolvă enigma cu „a fi saua nu fi”, bravul prinț se avîntă în în -tuneric cu gîndul de a-și pe depsidușmanul. Fragmente scurte des -pre oamenii ce sălășluiesc în spa telecortinei scurtează drumul spre „Vi -sul unei nopți de vară”, unde meș -terii, jucați doar de fete, își îm partrolurile pentru piesa ce va fi pre zen -tată regelui. Prin tehnica sheakes -periană „teatru în teatru”, specta-colul pa re adesea jucat în public,lăsînd im presia că poate fi res cris lafiecare intervenție. Trecerea dintreopere a re loc pe nerăsuflate, așa căîn cîteva clipe Romeo și Julieta rea -par îm brăcați festiv și, la dorința pu -blicului, reconstituie episodul balu -lui. În pași de dans, părăsesc sce na,tru purile fiindu-le înlocuite de unafiș pe care stă scris cu litere bol di te„sfîrșit”.

Cortina coboară după ce un bu -fon mulțumește în rime, printre tum -be, pentru „participarea la frumos”.Aplauzele, zîmbetele și șoaptele co -pilărești de după stau mărturie aperpetuării artei dramatice, înfăți -șată ca „o cronică prescurtată a vre -murilor actuale”. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

Nici nu știi cînd te poţi transforma în monstru

Pașii calculați ai balerinelor s-au sincronizat perfect cu șfichiuirile scurte ale arcușurilor.

„Voi de ce ați venit la teatru?”,îi întreabă actorul pe spectatori cuseriozitate și cu atitudinea unui omcare vrea să te certe pentru un lu -cru făcut prost. Nu primește niciunrăspuns și nimeni nu pare că vreaca măcar să încerce să formuleze u -nul, dar după scurt timp dă el so -luția problemei: „să vedeți un mon -stru!”. Rostind aceste cuvinte, se ri -dică în picioare și privește de suspublicul. Pe cît de aranjată îi esteținuta și de elegante sînt hainelepe care le poartă, pe atît de dezor-donat este în alegerea subiectelorde conversație cu publicul. Imagi -nea unui profesor de literatură pa -sionat, consevator și care nu se si m -te respectat de studenții săi este con -turată într-o lumină slabă, pe o sce -nă al cărui decor minimalist nu spu -ne nimic. „Fiecare zi a vieții melede profesor începe cu «studenții sîntca animalele!», nu inteligența îi con -

duce, ci instinctul”. Vocea hotărîtăa actorului explică de ce cei pe ca -re îi găsește în sălile de clasă sau înamfiteatre au comportamentul u -nui animal. Printre motive se nu mă -ră vestimentația lor din care nu lip -sesc blugii, decolteurile adînci, blu -zele largi și un ceva la care nu re -nunță nimeni, guma de mestecat.Descrierea corespunde doar stu den -ților din anul I care au de spus maimulte decît oricine, chiar și decîtel, profesorul de literatură.

Dulce răzbunarePublicul trăiește cu intensitate

povestea profesorului care cu fie -care cuvînt dezvăluie motivul pen -tru care a ajuns să fie închis într-ocameră a unui spital de psihiatrie.Chicotește la autoironiile profeso -rului și nu îndrăznește să scoată al -te sunete. Tensiunea crește de la o

povestire la cealaltă, ajutată de me -lodiile clasice în care se găsesc atîtcăldură, cît și liniște, stări pe care ac -torul încearcă să le mimeze. Astase întîmplă mai ales cînd, meticu-los, scoate din buzunarul stîng al sa -coului o linguriță și un ou fiert pecare îl desface în două și apoi îl mă -nîncă. Stările personajului sînt ac -centuate pe lîngă muzică și de inten -sitatea luminii care variază în fun -cție de emoțiile transmise.

Ziua de 17 februarie a fost ceaîn care profesorul nu a mai supor-tat modul în care îl tratează stu -denții și s-a gîndit să se răzbune.În ziua aceea „trebuia să se ducă to -tul de rîpă”, asta a simțit cînd s-atrezit dimineață și la fel ca eleviisăi, pe care îi numește des anima -le, s-a lăsat purtat de instinct. „Amscos o pușcă mitralieră și am tras.Am tras în plin, am tras la gră -madă. Din cei 26 de elevi ai mei,doar doi au scăpat”, spune actorulcu mîndrie și cu zîmbetul pe buze.

„Eu zic că nu e rău pentru un ne -profesionist”, spune acesta cu o vo -ce care pare a fi înlocuită de sa -dism, iar publicul începe din nousă chicotească. Tot din reconstitu -irea acestuia aflăm că imediatdupă ce a terminat de tras supra -veghetorul de serviciu a începutsă strige la el: „Ce-ai făcut, ce-aifăcut? I-ai omorît pe toți!”. Răs -punsul „nu știu dacă erau toți căn-am făcut prezență” i-a surprinspe cei din public, iar chicotele s-autransformat în hohote de rîs. Salacare era complet liniștită a devenitparcă scena unui spectacol de co -medie, nu sălașul unei drame.

Un singur regretMica pînză albă care era așe za -

tă în spatele scaunului și pe carestă protagonistul piesei cade, iar li -

niștea și suspansul sînt sparte dezgomotul puternic. Aceasta lasă săse vadă camera și totodată temnițaprofesorului care și-a ucis elevii. A -șezat pe salteaua decolorată, își în -ghite pe rînd pastilele și dezvăluiepublicului singurul său regret. Fa -ta sa vrea să devină „prof” de lite -ratură, nu profesor, pentru că ei îiplace termenul pe care tatăl ei îl u -răște foarte mult. Ea îi spune pă -rintelui ei că vrea să devină dascăldoar pentru că „avem nevoie deprofesori” care să-și facă treaba cupasiune și care să nu-și împuște stu -denții.

Singurătatea și disprețul copil u -lui său par să fie cele mai cruntepedepse pe care le-a primit perso -najul. Iar nonșalanța cu care își re -cunoaște faptele nu poate fi aco pe -rită nici de lumina intensă a unui re -flector. n

de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

de Andreea ANTON | andreea.anton@opiniastudenteasca.ro

Piesa „Hotelul dintre lumi” este jucată de studenţii de laFacultatea de Teatru a Universităţii de Arte din Iași.

ÎN CULISELE IUBIRII VECHI DE SECOLE

Cu toate că locurile din salaStudio Teatru de laFacultatea de Teatru a

Universităţii de Arte „GeorgeEnescu” din Iași nu au fostocupate nici pe jumătate,spectacolul firii umane a mers maideparte. Piesa „Hotelul dintrelumi” a fost scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt pentru acontura imaginea omului caretrăiește prin ceea ce face și care,deși știe că a făcut rău, nu regretănimic. Aceste lucruri s-au pus înscenă sîmbătă, 16 aprilie, de laora 19.00, într-un spectacol delicenţă care a conturat și mai bineimaginea omului fără conștiinţă.

Shakespeare pe în]elesul copiilor

Portrete cu expresii sincere, pe -isaje în care culoarea s-a risipit în -tr-un gri aflat în continuă luptă culuminile, o aură de mister și capito -le din viața de zi cu zi a traiului dela țară. Cam acestea par să fie prin -cipalele trenduri în ceea ce priveș -te fotografia contemporană, așacum reiese din lucrările expuse la„Galeriile Regale” ale BiblioteciiCentral Universitare „Mihai Emi -nescu” din Iași. Pînă pe 14 mai, a -ici are loc o expoziție foto cu lu -crări premiate la a XIX-a ediție a„Salonul Internațional de ArtăFotografică al României”.

În timpul vernisajului care a a -vut loc joia trecută începînd cu o -ra 18.00, Marius Romilă, unul din-tre organizatori, dar și moderatoral evenimentului, a declarat că adu -cerea salonului la Iași este un visînfiripat de acum aproximativ doiani. Acesta a mai adăugat că unuldintre scopuri a fost de a pre zen tacurioșilor lucrări de calitate. Tot -odată, „un alt obiectiv, ascuns dedata aceasta, este acela de a-i sti -mula pe fotografii ieșeni în a par-ticipa la astfel de saloane inter na -ționale, pentru că satisfacțiile sîntfoarte mari”.

Chiar dacă nici prăjiturile de ca -să n-au reușit să atragă foarte mul -tă lume la vernisaj, Eugen Negrea,președintele Asociației ArtiștilorFotografi din România (AAFR)tot a părut emoționat în timpul dis -cursului. Asta deoarece co-orga-nizatorul a recunoscut că a reușitsă-i dea viață acestui salon după opauză de 25 de ani. „Acesta a fostcel mai important eveniment carese organiza în România, un saloncare era considerat cel mai bun dinEuropa. (...) După ‘90, la fel cums-a întîmplat și în multe alte do -menii, au intervenit dezinteresul,lipsa banilor și alte lucruri. Astfel,salonul nu s-a mai organizat”, a re -latat Eugen Negrea.

Președintele AAFR a mai expli -cat că salonul a fost apreciat la ni -vel internațional și că la jurizare auajuns pentru analiză peste 4.000de lucrări care aparțin unui nu -măr de 400 de fotografi din 60 dețări. De asemenea, ieșenii au și unmotiv în plus să se mîndrească, în -trucît „conform datelor centrali za -te la sediul asociației noastre, Ia -șul rămîne pe primul loc în ceeace privește fotografii de mare cali -tate”. n

de Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

25 DE ANI PENTRU UN BLITZ

Eternitatea, o miză de-o secundă

De multe ori, discuţiile, dezbate -rile şi încăierările publice se dove -desc un dialog al surzilor, din tr-unmotiv dezarmant: partici pan ţii nuse obosesc să definească termenii înjurul cărora se agită. Sigur, la astase adaugă interesele diferite, deşivorbitorii mimează că au ace leaşiobiective, dar nu cad de acord cumijloacele. Dar, dincolo de faptul căaceste interese nu pot fi nici schim -bate, nici recunoscute sincer, o co -rectă definire a termenilor ar a si gu -ra, dacă nu convergenţa discu ţiilor,măcar clarificarea celor care asistăla ele. Plus un dialog civili zat, în ca -re încrîncenările ar fi – nu e limi nate,asta e o utopie – dar mă car re dusesemnificativ.

Şi, în unele „dosare”, chiar maimult decît atît: formularea unor so -luţii! Este cazul discuţiilor despreTVR, purtate sub spectrul între bă rii„Cum e posibil să fi ajuns în sta reaactuală?”

Aşadar, înainte de-a încerca sărăspundem la această întrebare, văpropun s-o facem pentru alta: „Ceeste TVR?” Doar aparent e o între-bare retorică, de vreme ce mulţi ro -

mâni, inclusiv jurnalişti şi comenta -tori, continuă să vorbească despre„televiziunea de stat”. Or, TVR nueste aşa ceva. Cei care mai au încăîn urechi refrenele Pieţii Uni versi -tăţii ar trebui să-şi amintească: „Acăzut 473, ce ţinea TVR/ Legată-nlanţurile ei, dar tot degeaba e”. De -cretul ceauşist nr. 473 era cel caredefinea TVR ca televiziune de par-tid şi de stat. Odată cu anularea lui– unul dintre puţinele succese aleGolanilor – TVR a devenit televiziu -ne publică. La fel ca suratele ei dintoată Europa. Asta înseamnă lu cruriconcrete: că statul nu poate stabilinici angajări, nici concedieri, nici sa -la rizări, nici promovări sau retro -gradări şi – ceea ce mai important –nici grile de programe, cu atît maipuţin conţinutul emisiunilor. Sin -gurul lucru pe care îl poate face – şiasta prin parlamentarii aleşi, nu pringuvernul numit – este ca, o dată pean, să decidă dacă păstrează sau nuConsiliul de Administraţie (CA), pebaza Raportului de activitate al a -cestuia. Toate acestea şi multe alte -le sînt stipulate în Legea 41 din, aten -ţie, 1994! Însăşi menţionarea anului

reprezintă o bună parte din răs pun -sul la întrebarea „Cum e posibil...?”:TVR funcţionează după o lege ca -ducă, elaborată atunci cînd practicnici nu avea concurenţă! E ca şi cîndte-ai aştepta ca LHC de la Genevasă funcţioneze bine după Legile miş -cării ale lui Newton.

TVR nu este bugetară. Venitu ri -le sale sînt taxa TV, publicitate şi al -te resurse (ex: închirieri de echipa-mente), plus o sumă de la buget de -dicată plăţii releelor de transmisie– practic, bani care doar trec prinTVR, fără a-i putea folosi altfel. Le -furile NU sînt plă tite de la buget,

nici producţia emisiu-nilor.

Taxa TV este a -proape cea mai mi -că din Europa: 4 lei

pe lună (din ca re TVR primeşte 3,2,restul fiind co mi sio nul celor care ostrîng), deci cir ca 11 euro/an, faţă de83,57 în Ce hia, 47,4 în Polonia, 56 înSlovacia, 175 în Marea Britanie sau216 eu ro/an în Germania!

Publicitatea e limitată la 8 mi nu -te pe oră (faţă de 12 la TV comer cia -le) şi fără a întrerupe un program.

Nu în ultimul rînd, TVR are prinlege obligaţia de a realiza emisiunisortite lipsei de audienţă.

Unul dintre defectele majore aleLegii 41 este existenţa funcţiei dePreşedinte-Director General (PDG).Preşedintele ar trebui să conducădoar competenţele CA, iar PDG săaibă atribuţii executive, obţinute princoncurs de proiecte de manage-ment, urmat de angajare pe bază determene şi obiective.

Este structura TVR supradimen -sionată? Desigur. Există aici oa menicare taie frunza la cîini? Fireşte – caoriunde! Dar nu acestea sînt cau ze -le majore ale degringoladei finan-ciare, ci legea proastă, care leagă mîi -nile conducerii executive, şi mana -gementul deficitar care i-a dominatistoria post-decembristă. DatoriileTVR sînt istorice şi „rostogolite”:sînt de plătit inclusiv dobînzi la cre -dite făcute pentru a plăti alte credi -te. Nu schema de personal supra di -mensionată e cauza – dovada: da to -riile nu s-au subţiat o dată cu conce -dierea a peste 900 de oameni! Spredeosebire de televiziunile „de apar -

tament” care îşi umplu programulcu talk-show-uri la care, nu de pu -ţine ori, nu sînt plătiţi nici măcarrealizatorii (ştiaţi asta?), TVR a în -cercat să-şi îndeplinească obliga ţii -le morale şi legale montînd piese deteatru, transmiţînd concerte, făcîndanchete şi reportaje, realizînd emi-siuni de cultură la care nu cumpărănimeni publicitate, difuzînd filmede un anumit nivel şi nu de zece orifiecare. Toate astea înseamnă bani.

La ora la care scriu aceste rînduri,TVR nu are PDG. S-a votat noul CA,nu şi şeful lui. Ea funcţionează înstare de avarie şi se vorbeşte insis-tent de intrarea în insolvenţă. În con -diţiile în care se găsesc cu greu banide salarii, o parte dintre salariaţi aucîştigat în instanţă dreptul la inde -xarea acestora! E dreptul lor, dar eo victorie à la Pyrrhus.

Evident, TVR trebuie reformată,dar nicio reformă nu are şanse cîtăvre me nu se schimbă legea de or ga -nizare şi funcţionare. Evident, nu vaavea cum să-şi plătească datoriile alt -fel decît reeşalonate pe termen lung.

Dar e la fel de evident că Ro mâ -nia, sufocată şi smintită de tabloi di -zarea mass-media, nu-şi poate per-mite luxul de a pierde televiziuneapublică. n

Numărul 535 | 18 – 24 aprilie 2016

Toată ţara vrea o fărîmă din TVRSocietatea Română deTeleviziunea funcţioneazădupă o lege din anul 1994.

De mai bine de trei săptămîni,Consilul de Administraţie alinstituţiei nu are un președintefiindcă ori s-a amînat votul înParlament, ori au fost respinsepropunerile. Între timp, sediscută despre intrareateleviziunii publice în insolvenţă,în timp ce datoriile cresc înfiecare zi. Pe de altă parte, clasapolitică încă are un cuvînt de zisîn schema de management dejadefectuoasă a TVR.

Managementul neperformant a dus la îngroparea în datorii a televiziunii publice române.

CAP ÎN CAP

Un lux nepermis

Instituţia funcţionează pe o lege veche de 21 de ani.

Călin Tudor ZAROJANUjurnalist

Lucrez în TVR de 20 de ani. Asta mă fa -ce, desigur, subiectiv. Dar nu am să fac aicio pledoarie pentru serviciul public de tele-viziune. Mi se pare redundant. Nu există ța -ră în lume, dictatură sau democrație, care sănu aibă o televiziune publică (dacă e finan ța -tă de cetățeni, direct, prin taxă) sau de stat (da -că e finanțată de guvern).

O să vă povestesc, pe scurt, istoria unui fa -liment. Nu o să lansăm aici o investigație. Osă pomenim cîteva fapte și cifre, cîteva ne -dumeriri.

2005. Atunci când a fost forțat să pără seas -că președinția TVR, Valentin Nicolau, drama -turg și proprietar de editură, lăsa societateacu conturile pline, audiența bună și un brandputernic. În mandatul său se lansase TVR Cul -tural, se trecuse la emisia 24/24 pentru TVR2,TVR1 și TVR Internațional, se construiese onouă clădire în Pangrati cu studiouri și bi ro -uri. Era aproape finalizat corpul Știri.

2005. Noul președinte golește conturile,reconfigurează și repoziționează politic și e -ditorial televiziunea. Frâiele instituției sîntpreluate de oameni fideli dreptei.

Noul președinte solicită unilateral ca TVRsă plătească CNC (Centrul Național al Cine -matografiei) o contribuție de 5 ori mai maredecât celelalte stații de televiziu ne. Concret,până atunci, te leviziunile plăteau CNC 3%din încasările din publicitate. Președintele res -pectiv, cineast și producător de film, a decissă mărească această contribuție la 15%. Doarpentru TVR.

O modificare a Codului Fiscal face ca TVR,care nu este societate comercială (fun cțio nea -

ză, ca și Radioul public, în baza unei legi pro -prii, Legea 41/1994) și deci neplătitoare deTVA, să treacă la plata TVA-ului. Plățile res -pective devin astfel nedeductibile. Este sin-gurul caz de acest gen în România și Eu ro pa.Concret, la achiziția unei competiții spor ti -ve sau a unui film cu 100.000 de euro, TVRplătește statului 20.000 de euro iar plata estenedeductibilă.

Pentru prima oară TVR înregistrează pier -deri.

2007. Un nou Consiliu de Administrație(CA), un nou președinte. Nu este un om deteleviziune sau de presă, nu este cineast,este om politic. Frîiele instituției sînt prelua -te de oameni fideli stîngii. Încep să emităTVR3 și TVR News, se deschide studioul dela Târgu Mureș, încep transmisiile prin sa -

telit ale studiourilor regiona le.Se face o anchetă pen-

tru a investiga pier derile fi -

nan ciare din mandatul fostului CA. După 3luni de audieri și cercetări, anchetă esteoprită de Consiliul de Administrație. Cur teade Conturi cere recuperarea prejudiciuluidin perioada 2005-2007 de la cîteva din per -soanele din management prin aducereaaces to ra în instanță. Dispoziția (impe rativă)nu se aplică.

2010. Un nou consiliu de administrație,un nou președinte. De data aceasta un zia -rist. Se lansează platforma on-line. O nouăorganigramă, emisiuni noi, un nou audit.Derapajul financiar este tot mai profund.

2012. Un nou Consiliu, un nou pre șe din -te. Din nou, un om politic. Un mandat scurt,de un an și jumătate. Pierderile cresc. Primadecizie a noului președinte – disponibilizări.Peste 700 de salariați sînt concediați în urmaunui proces de selecție strîmb din punct devedere legal și metodologic. Dovada – salaria -ții care au contestat decizia de concediere îninstanță au cîștigat, cei mai mulți dintre ei.(Una din întrebările de la proba scrisă pri -vea anul de înființare a SRTV iar altele atri -buțiile membrilor CA...).

Salariații pleacă, se fac în schimb achi zi -ții, 140 de automobile. Pierderile cresc.

2013. Un nou Consiliu, un nou preșe din -te. De data aceasta, ziarist și scriitor. Emi siuninoi, o nouă organigramă. Un nou audit. Pier -derile cresc.

2015. Peste 700 de angajați dau în ju de -cată TVR pentru indexarea salariilor cu ratainflației și plată retroactivă a acestor drep-turi. În total, este vorba de 17 milioane deeuro. O parte din ei execută TVR pentru a în -casa sumele cuvenite.

2016. Desigur, narată astfel, povestea TVRnu are nimic romanțat. E banală. Între timp,după zece ani de derapaj, pierderile au a -juns la 100 de milioane de euro.

Pînă la urmă, însă, este vorba de mana -gement. De cele mai multe ori, incompetent.Voit sau nu. Unii președinți au făcut rău cumîna lor acestei televiziuni, alții au condus-o

cu ochii pe ceas și portofel. Concurența a vrutprivatizarea TVR2, închiderea TVR Info, oparte mai mare din piața de publicitate, po li -ticienii au vrut închiderea TVR Cultural, oa -menii de afaceri vor terenul din Dorobanțisau puncte de rating. Cu toții vor o ciozvîrtădin TVR. Și asta nu e chiar selecție naturală.

Am fost membru în CA, ales prin vot di -rect de salariați (2 din cei 13 membri sînt re pre -zentanți ai salariaților) în perioada 2007-2010.Nu a fost o experiență plăcută. Deciziile poli -tice în consiliul de administrație al unei ast-fel de societăți de interes public sînt inaccep -tabile. Și totuși, sînt o realitate.

Partidele politice sînt responsabile pen-tru eșecul TVR, inclusiv pentru prejudiciilede care vorbeam mai sus. Numirea repre zen -tanților săi în CA implică responsabilitate. Blo -carea modificării legii 41 timp de 22 de ani(perioadă în care piața audiovizualului ro -mânesc și România în sine s-au schimbat fun -damental) cere responsabilitate și asumareaeșecului.

În ultimii ani, TVR a propus soluții fis-cale, financiare, legislative. Toate au fost blo -cate de Parlament.

În același timp, însă, TVR a evitat să san -cționeze, prin demitere sau acționare în jus -tiție, pe cei vinovați de management neperfor -mant, respectiv fraude.

Vinovați sînt de o parte și de alta. Mizelesînt legate de audiență, bani și influență po -litică.

PS: Noul consiliu și-a ales de două ori pre -ședintele, după mai multe runde de vot. Par -lamentul (prin PSD) nu a validat însă acestenumiri. n

Marian VOICUproducător TVR

13

TVR, povestea neromanţată a unui faliment

Anul trecut au fost la modă filmele cuoa meni care au mers în spațiu. Și pentru căfil mele „Interstellar” și „The martian” aufost un adevărat succes s-a creat și o ani ma -ți e cam pe același subiect. „Capture theflag” nu a mai fost produs de americani, ci despa nioli, care totuși s-au folosit de povesteastea gului lăsat pe Lună de astronauții careau participat la misiunea Apollo 11. În po -ves tea scrisă de Patxi Amezcua, scenaristcu noscut în Spania, steagul pus de BuzzAldrin şi Neil Armstrong este intact, nueste folosită niciuna din teoriile experțilorcare spun că simbolul american s-ar fi de -gra dat, decolorat sau dezintegrat. Și evi-dent, pentru că este un film pentru copii,cei care au ajuns pe Lună pentru a salva stea -gul au fost niște copii, însoțiți, desigur, deun adult, un bunic morocănos și grijuliu.

Povestea este oarecum clișeistică. Treicopii inventivi, Mike Goldwing, Amy Gon -za lez și Marty Farr, nu pot să-și învingă cei

mai aprigi dușmani la întrecerile de surf, cutoate că utilizează și o schemă folosită doarîn fil me. Asta nu îi face să renunțe la atitu -di nea de băgăcioși și eroi modești. Pentru ades tinde publicul țintă pentru care subiec-tul poate fi un pic greu de înțeles, dar tot o -da tă fascinant tocmai pentru că este legat

de rachete și astronauți, a fost introdus oșo pîrlă care a asigurat toate momentele co -mi ce din film alături de Marty Farr, un bă iatroșcat care se vrea a fi inventator, însă nueste prea îndemînatic.

Cliseșistică este și prezența personaju-lui negativ, Richard Carson, un miliardar alcărui egoism este mai mare decît conturilepe care le deține. La fel de slab este și sfîr și tulcare este fe ricit, are conflicte și a confesiuniprevizibile, făcute în situații limită. Ceea ce

ar aduce nou acest film animat poate fi cal-itatea imaginii care se amestecă foarte binecu muzica și cu vocile pițigăiate ale copii -lor. Motiv pentru care în Spania filmul aavut în ca sări de peste 12 milioane de dolaripînă în acest moment, destul de mult avîndîn ve de re faptul că la nivel mondial cîș ti gu -

ri le sînt peste 16 milioane de dolari. Lecția de istorie ascunsă în spatele ima -

gi nilor animate și foarte colorate este evi -den tă din primele 15 minute pentru că tatălper sonajului principal, Mike Goldwing, lu -crea ză pentru NASA. Mai mult, pe lîngămi siunea Apollo 11, este invocată și imagi -nea rachetei Saturn V care a fost scoasă dinmu zeu și refolosită în misunea de salvare astea gului, dovada că americanii au fost pri -mii pe Lună. n

Publicată pentru prima oară la Belgrad,cu titlul „Moartea e un zvon neverificat”,car tea lui Emir Kusturica și-a schimbat nu -me le, între timp, trecînd de la afirmația ta tă -lui său, Murat, la una dintre propriile saleîn trebări chinuitoare. Aplecîndu-se, pentruîn ceput, spre o definire a uitării, regizorulsîrb ajunge singur la certitudinea că „cu cît tegrăbești mai tare să uiți ce ți-a căzut în cap șicu cît te zorești mai mult să reformulezi fai -moasa întrebare la persoana întîi singularDar eu unde sunt în toată povestea asta?, cu

atît ești mai cîștigat”.Singura modalitate prin care poți de ve -

ni cititorul ideal al cărții lui Kusturica, estea ceea de a-i accepta, chiar din primă in stan -ță, talentul de regizor. Departe de autobio -gra fia clasică, în care autorul pare să scape,în tîmplător, și zeci de pagini despre re a li -ză rile sale, „Unde sunt eu în toată povesteaasta?” este sinteza unui jurnal al trăirilor și-al întîmplărilor care au transformat omuldin spatele meseriilor.

Consemnate într-un șir cronologic,copilăria, adolescența și ti ne rețea sa par săcur gă firesc, printr-un filtru al subiec ti vi -tății, și să urmeze un curs auten tic, reușindsă te pună în fața unor lucruri pe care reali -ze zi că parcă le-ai trăit și tu.

Presărată cu savoarea elementelor bal-canice, ironică și realistă pînă-n măduva fi -e cărui cuvînt, cartea lui Emir Kusturicatre ce prin momente-cheie ale istoriei, pre-cum zborul lui Iuri Gagarin în spațiu, tra -ge dia destrămării Iugoslaviei sau cel al ră z -boiului din Bosnia-Herțegovina. Asemeniunui film, autobiografia sa trebuie în țe lea -să vizual și personajele sale puțin grotești,cu sentimente pe măsură, trebuie să te facădoar să le apreciezi construcția, dinamis-mul și energia de care dau dovadă.

Un scenariu detaliat, o armă împotrivauitării sau un „simplu document despreviața mea”, pentru că „n-ar fi bine ca tot cemi-a zbuciumat sufletul să rămînă pentrutot deauna inaccesibil, după plecarea meaîn călătoria fără de sfîrșit”, cartea regizoru-lui sîrb te aruncă în mijlocul vieții unui ar -tist din inima Serbiei, căruia cinema to -grafia și literatura par să fie doar laturi aleartei care i s-au cuvenit, scăldate, înaintede scoaterea lor în lume, într-o nebuniebal canică. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Toți colegii tăiau impresia căești foartereligioasă, că țiitoate posturile

și mergi în fiecareduminică la biserică. Ca sănu mai fii supranumită„Maica Tereza” te-ai gîn-dit să te apuci de păcătuit.Ar trebui să știi însă cămîncatul după ora 19.00nu este un păcat.

Nu mai ainiciun serialpe gustultău la care săte uiți. Bine

că au apărut episoade noidin Fetițele Powerpuff, iarserile tale nu mai sînt la felde monotone. Mai ales căacum eroinele tale prefera -te au scăpat de grădiniță,iar acum au ajuns, în sfîrșit,la școală.

Ai șansefoarte mari casăptămînaasta să-ți rupio mînă, un

picior sau să te alegi cudureri de gît. Și asta pen-tru că ai de gînd să ieși laplimbare pe Copou și nupoți rezista să nu te întorcidupă fiecare fată drăguță.Prietena ta nu pare însă săaprecieze noua pasiune.

Visul tău estesă pleci de a ca -să și să locu -iești singură.Însă înainte de

asta trebuie să deprinzi nișteabilități de supraviețuire. Aide gînd să înveți cum să facicartofi prăjiți, omletă, darmai ales cum să foloseștimașina de spălat. Asta ca sănu trimiți haine murdare laspălat acasă de la București.

Ți-ai des -coperit laturasensibilăsăptămînaaceasta. Și asta

după ce ai rămas și fărămîncare și fără bani și aifost nevoit să îți gătești sin-gur. Acum încerci săsalvezi cîinii vagabonzi depe Copou și ai și o dorințănestăvilită de a învăța cumsă croșetezi.

Pe tine asteniate-a lovit cumnu se poatemai tare. Pelîngă faptul că

nu prea ai chef să mergi lafacultate, de teme nu vreisă auzi, iar drumul pînă a -casă ți se pare prea lung, îțieste prea lene și să te gîn -dești la ce îți dorești. Binecă primești mîncare deacasă și nu mori de foame.

FĂ UN STOP-CADRU

de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudeteasca.ro

de Aryna CREANGĂ | aryna.creanga@opiniastudenteasca.roLa nici 20 de ani, cîntăreața și compozitoa -

rea engleză Birdy și-a lansat pe 24 martie, subegida Atlantic Recors și Warner Music Group,cel de-al treilea album, intitulat „BeautifulLies”. Descoperită la numai 14 ani, după in -ter pretarea coverului „Skinny Love”, melo -di e cu care publicul o asociază mai frecventpe ea decît pe Bon Iver, interpretul original alpiesei, Birdy a avut o ascensiune rapidă înlu mea muzicală și a cucerit ascultătorii cutim brul său unic.

La puțin timp după ce a intrat în atențiapu blicului, a scos primul albumul, care îi poar -tă numele, un colaj de piese, majoritatea co ver-uri, dar care a fost nominalizat la 2014 BRITși la Oscar în 2012, pentru contribuția la filmulBrave. Cea de-a doua operă, „Fire Within”,are pe lîngă compoziții proprii, o abordareno uă, care se îndepărtează ușor de stilul cucare tînăra ne obișnuise.

Deși în mare parte re cenziile au fost pozi -tive, schimbarea nu i-a adus prea mult suc-ces. Titlul noului album pare a fi o încercarede a se scuza pentru lip sa de succes pe carel-a avut cu albumul anterior, căci încercareade redescoperire a fost de fapt „o frumoasămin ciună” cu care artista s-a pă călit, dar caren-a încîntat deloc.

Albumului „Beautiful Lies” reprezintă, pelîngă o întoarcere de suprafață a cîntăreței la

originile inițiale, o maturizare a felului artis-tic de a fi, care urmează îndeaproape pre mi sa„decît diferit, mai bine sigur”. Piesa „Keep ingYour Head Up” dă un ton aparte structurii,în cepînd într-o notă soft, urmată de un cres -cen do coral și finalizat într-un acustic moale,ușor de ascultat. Cealaltă melodie definitorieeste „Hear You Calling”, o compoziție fun -da mentată pe un ritm pop, interpretată lapian, care capătă brusc o nuanță electronică,dar care evidențiază la capacitate maximă vo -cea artistei. Albumul însumează 14 melodii, încare se poate simți influența compozitorilorWayne Hector, care lucrează cu Nicki Minași Steve Mac, cel care scrie versurile celor de laOne Direction, precum și pe cea a colaborato -rilor săi.

Reacția criticilor nu a fost de această datăfoarte promptă, o poziție concretă fiind încăașteptată. Conform The Guardian, abilitățilevocale pe care artista le deținea inițial nu aufost pervertite, ci aplicate pe o serie de „ba -la de cu tema supraviețuirii”. Personalitateati nerei este adusă la suprafață în versuri pli -ne de substanță, precum „Pot să-mi dau josma chiajul și să am încă o față curajoasă”,care aruncă unele idei despre ce înseamnă săna vighezi în cele mai nestatornice colțuri alein dustriei muzicale la o vîrstă în care cei maimulți sînt încă la cursuri. n

Andreea ANTON | anton.andreeamarinela@gmail.com

Istorie americană pe înţelesul copiilor

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „Unde sunt eu întoată povestea asta?”Autor: Emir Kusturica An: 2015Editură: PoliromGen: Autobiografie

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Titlu:„Capture theFlag”Regizor:Enrique GatoAn: 2016Actori: DaniRovira,MichelleJenner, CarmeCalvellGen:Animation,Adventure.

O paradigm\ a pl\smuirilor

Asemeni unui film, autobi-ografia lui Emir Kusturicatrebuie înţeleasă vizual.

Scenariul unei vie]i în Balcani

Cei care au ajuns pe Lună pentru a salva steagul aufost niște copii, însoţiţi, desigur, de un adult.

Album: „Beautifullies”Artist: Birdy An: 2016Gen: Pop/rock

Cum ar fi să avem toate detaliile desprecastelele, palatele, bisericile fortificate și ce tă -ți le din România în același loc? Ei bine, săp tă -mîna trecută a fost lansată aplicația „Drumulce tă ți lor”, care pune la dispoziție aceste in for -ma ții. Momentan, ea este disponibilă gratuitpen tru IOS și Android, putînd fi descărcatădin App Store sau Google Play.

Lansată la inițiativa celor de la Bit de fen -der, „Drumul cetăților” oferă utilizatorilor in -for mații despre monumentele istorice din a -pro piere, fiind astfel un ghid de nădejde atuncicînd vrem să vizităm împrejurimile sau sîn-tem în vacanță. Fiecare fortificație beneficiazăde o scurtă descriere și o fotografie, pentru a fimai ușor de recunoscut.

Activarea GPS-ului îți aduce noi avantaje.Pe de-o parte, îți arată ruta cea mai apropiatăși numărul de kilometri pînă la monumentul pecare vrei să îl vizitezi. Pe de altă parte, dacă îțidai check-in în apropierea unuia din aceste

locuri poți primi o soluție de securitate de lacompania creatoare. În fucție de numărul defor tificații vizitate, rangul conferit îți crește(străjer, logofăt, mare vornic, voievod), iar ceide la Bitdefender te răsplătesc cu licenţe depro duse pentru dispozitive mobile şi calcula-toare.

La descărcare, aplicația îți oferă un scurttutorial de utilizare, fiind necesară logarea cuunul din conturile de Facebook sau de google+.Ea este împărțită în patru categorii: obiectivede vizitat, propriul profil (unde poți să-ți vezioricînd check-in-urile), topul străjerilor și oru brică despre feed-back și tutorialul de în ce -put.

În primă instanță, sînt afișate obiectiveledin imediata apropiere, dar acestea pot fi schim -

bate în funcție de tipul de fortificație dorit, dejudețul din care face parte sau se poa teadăuga la favorite. Deși acestea din ur mă seregăsesc în permanență pe profilul nostru, nupot fi afișate singure pe o hartă. Prin ur mare,nu se poate crea nici propriul ghid de călă to -rie.

La nivel național, după doar o săptămînade la lansare, cele mai vizitate cetăți sînt cele dela Râșnov și de la Făgăraș, avînd aproape 300de vizitatori. Dintre monumentele istorice de laIași, doar trei se regăsesc în lista „Drumul cetă -ților”: Palatul Culturii, Palatul Cuza de la Rugi -noasa și Castelul Sturdza de la Miclăușeni.Acestea au fost vizitate doar de cîțiva străjeri,cei mai mulți avînd Palatul Culturii, patru lanumăr. n

Prima în inimile suporterilor,pri ma la bani, prima la transfer-uri, prima la scandal, prima încam pionat. Dacă ar fi să rezu mămideile tuturor, cam așa ar părea căe Steaua. Doar că, după cum eralo gic, nu e prima. La multe capito -le. Ba, din contra, dezamăgește dince în ce mai puternic. Și fanii, prinrezultate, și site-urile, prin fur ni -zarea a cît mai puțin material descandal, pînă și adversarii printr-un joc împleticit și previzibil.

Iar așteptările au dus fotbalulnos tru în ridicol. Toată lumea ve -dea Steaua campioană într-un anîn care a jucat mai prost decît a fă -cut-o în ultimele zece campio na -te. Era cotată cu cele mai mari șan -se la titlu o echipă care n-a stat maideloc pe prima poziție. Sigur, is -to ria ultimilor ani o dădea ca ocan didată importantă, dar dacănu mărăm cîte articole au apărut,în presă, pe capitolele - „ce va faceBecali cu banii din ChampionsLeague”, „Steaua, route 27”, „Re -ghecampf, salvarea”, încît, dacăești cititor informat, te-nspăi -mînți de certitudinea premonitoriea jurnaliștilor.

De aceea, meciul de du mi ni -că, dintre Steaua și Astra, decre-tat finala campionatului (cu sufi-ciente etape pînă la final încît re -

zul tatul să fie unul important,dar nu definitiv) a fost la fel de a -nost și mediocru, așa cum estecam pionatul nostru. Este aproa peo rușine să te gîndești că Steaua -Astra de sîmbăta trecută este a -ce lași sport precum Liverpool -Dor tmund, bijuteria din sfertu ri -le Europa League. Nimic, nicispec tatorii, nici jucătorii, nu aufost din aceeași galaxie. La în ce -pu tul meciului de pe AnfieldRoad, ambele galerii au cîntat im -nul „You will never walk alone”,al celor de la Liverpool. La în ce -pu tul meciului de la Giurgiu,nici măcar înjurături nu se au -zeau, ci o tristețe apăsătoare pen-tru ceea ce s-a vrut a fi o finală decam pionat. Merg și aș mergemereu cu plăcere în Copou, chiarși în B, unde, deși fără a existacul tul de „ultras” și „galerie”, oa -menii vin mereu cu miile la stadi -on și-și încurajează onest echipa.

Dar România a pierdut pînăși acest patriotism local. După ceechipe vechi precum Craiova,Stea ua, Timișoara sau Rapid sîntechipe care se luptă să-și păs tre -ze culorile și personalitatea, amajuns să trăim într-un campionatal clonelor, în care se mimeazăfot balul și se promovează pros-tia. n

ADUSE DE TORENȚI

Imediat după ce au plecat și auîncuiat totul, s-a așternut o liniște maiîntîi, pe care nu o putea auzi decît ea,iar apoi au trecut ca dintotdeauna pedrum tractoare zgomotoase, copii carese-aleargă, praf. Poarta casei era acolodar pentru toți ceilalți nu mai era decîtun cadru neschimbat, un punct dincadru, imuabil, o poartă pe care nu maiintră și nu mai iese nimeni, nu mai esteo poartă, este... nu se știe ce, daraltceva. Oricum, nimeni nu se întreabă.

Pe drumul din fața acestei porți,odată, un pui de pisică a fost sfîșiat deun cîine al unor ciobani, care treceau cucăruța în sus, spre casă. Fetița l-a luat, aintrat plîngînd pe poartă, s-a dus înfundul grădinii și l-a îngropat. Veciniiacestei case erau în grădină și pentru oclipă s-au oprit din ceea ce făceau, ca sărîdă. O fetiță îngroapă o pisică, șioamenii rîd. Fetița i-a făcut o cruce dinpaie de chibrituri, a așezat-o la adăpost,sub pămîntul cald, și privește la loculacela fix și nu îi pasă că oamenii rîd.

Știe că nu e un rîs debatjocură, oameniicare par răi, nu sînt

atît de răi precum par. Cumva, în rîsullor, este afecțiune, sau ceva care pleacădin asta, și pentru că nu știu cum s-oaducă la suprafață, rîd.

Dincolo de poarta asta, pe careacum nu mai intră și nu mai iesenimeni, în diminețile de vară copiiierau bucuroși pentru că, dimineața, înlumina crudă a soarelui de vară,găseau ouă în cuibar! Și ouăle astea sefăceau scrob în uleiul încins și totul erabine.

Dincolo de poarta asta, erau curcanicu mărgele grase și roșii, care pășeauțanțoș, și puișori galbeni-galbeni derață, iar uneori, în miezul zilei, dădeauliul, și zborul lui amenințător așeza oliniște tensionată peste tot păsăretul.

Cînd se auzea cucuveaua cîntînd negîndeam toți la moarte, dar nu știam căeste foarte departe, și nici măcar nu ne-o puteam închipui cu adevărat. Țipătulei ascuțit și lugubru ducea către cevagrav și iremediabil, țipa a pustiu și aîntuneric și a frig. A gol.

Fetița asculta cucuveaua și mîncacu nesaț dintr-un pepene roșu, cupulpă, și zeama i se scurgea pe mîini,pe picioare, mînca să nu o mai audă,mușca aproape cu furie din pepene, șinu aștepta să termine de mestecat șimușca iar. Trăgea de felie cu dinții, șisiropul pepenelui devenise parcă acru,iar culoarea lui din roșie albastră,lumina soarelui se înroșise și curtea eraplină de praf. S-a uitat apoi înspre beciși a văzut un lacăt. A continuat sămănînce. n

DE LA CENTRU

O fetiţălocuieșteînăuntru

Roxana LUPUEditor adrenallina.ro

Abia aiașteptat să deacăldura și săiasă iarbaverde ca să

poți începe o lungă sesiunede grătare și petreceri înaer liber. Ai făcut rost anulacesta de un grătar maimare, ai schimbat sistemuldin mașină, iar manelele seaud stereo și ai găsit și oofertă la bere la PET.

Îți dorești opisicăpufoasă șidrăgălașă pecare să o

găsești pe stradă, dar mamata nu este de acord să aducianimale în casă. De aceea oripisica trebuie să fie de pluș,ori speri să dai peste unainvizibilă. Ai putea totuși săte mulțumești cu prietenulimaginar pe care-l ai deja.

Ești extremde invidiospe colegultău decameră care

aduce de două ori pesăptămînă cîte o fată nouăîn cameră. Și ca să terăzbuni ai de gînd să-i furiabonamentul RATP. Poateîn felul ăsta nu o să maiaibă suficientă energie săalerge după fete.

Săptămînatre cută te-aprins ploaia a -fară, iar acumte-ai pricopsit

cu o gripă serioasă. Abiadacă poți respira, luminate deranjează, iar tusea teține treaz toată noaptea.Bine că ai o soră iubitoareși îți aduce zilnic supă lapat. Ești îngrijorat de cîțibani o să-ți ceară la final.

Ai nevoie debani. Defoarte mulțibani pentru a-ți plăti toate

restanțele pe care ai reușitsă le strîngi. Problema estecă dacă îți găsești un jobnu o să mai ai timp să îțiînveți și te vei pricopsi șicu mai multe restanțe. Eclar, ai intrat într-unadevărat cerc vicios.

Săptămînaaceasta veiucide o pi -sică. Și astachiar dacă

nu ai înfiat una deocam da -tă. Cum nu-ți place ca vre -un animăluț să stea nesu -pravegheat prin casă o să-lînchizi în baie. Vei uita să-ilași mîncare și apă, așa că,în încercarea de a-și potolisetea, se va îneca în closet.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Fotbal cu fitil scurt

Pentru unii români, Euro vi -si onul este precum finala Cam -pio natului European de Fotbal.Fie că vrei sau nu, ajungi să auzisau să fii implicat în discuții des -pre finaliști pentru ca în final săajungi să le asculți discografiilepe YouTube. Totodată, repre zin -tă vreo cîteva săptămîni și o sur -să bogată de subiecte pentru pre -sa de scandal. Ba că repre zen -tantul nostru a fost slab, ba că amfost nedreptățiți, ba că Moldovaiar a dat mai multe puncte Ru si -ei, ba că învingătorul a luat trofe -ul nu datorită aptitudinilor muzi -cale, ci pentru că a transmis unme saj puternic etc.

În orice caz, Eurovisionul are prezentat în fiecare an o altăoa ză din cancerul care e prezenta cum la mai toate televiziunilenoas tre, precum și o lecție livede producție video. Totuși, e di -ția de anul acesta e posibil să numai ajungă pe micile ecrane, iarOvidiu Anton, reprezentantulnos tru riscînd nici să nu vadăsce na. Asta deoarece, săptămînatre cută, EBU (European Broad -cas ting Union) a dat un ultima-tum TVR-ului să plătească dato-ria de zece milioane de euro.

Datoriile s-au adunat în ul ti -

mii opt ani, TVR reușind să maia copere în ianuarie anul a ces ta250.000 de euro, sumă a fe rentăpînă în 2012.

Ce este ironic e că dacă pînăacum EBU a amînat măsuriledras tice, anul acesta este primulîn care TVR-ul a re u șit să plă -teas că taxa de participare latimp, datoriile reprezentînd pe -na lități din trecut.

Deocamdată nu s-a luat ode cizie finală în acest caz, însăcei de la EBU au precizat că aș -teap tă un punct de vedere de lasta tul român și că dorește o ga -ran ție de la acesta cum că baniivor fi plătiți în cele din urmă șică TVR va continua să existe.Lu cru cam greu de realizat, maiales dacă luăm în calcul situațiateleviziunii publice.

Ce este și mai de speriat estecă EBU reprezintă cea mai mareasociație a difuzorilor publicidin lume, fiind legați astfel demajoritatea competițiilor impor-tante din sport. Totodată, datori-ile TVR-ului nu se află doar laEurovision, iar în situația de față,anul acesta este foarte posibil sărămînem atît fără CampionatulEuropean de Fotbal, cît și fărăOlimpiada de la Rio. n

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Cu datoriileîn reluare

de Florentina TITULEAC | tituleacflorentina@yahoo.com

„Drumul cetăților” oferă informații despre monumentele istorice din apropiere.

PRIMUL RĂCNET Drume]ie pe smartphone

de Cătălin HOPULELE |catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

de Iulian BÎRZOI |iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

Numărul 535 | 18 - 24 aprilie 201615

Numărul 535 | 18 - 24 aprilie 2016

ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

În anul 2008 la Iași avea loc pri -mul eveniment care dorea să „edu cesimțul artei, determinandu-i pe oa-meni să își deschidă mintea cu pri -vi re la arta neconvențională și să sedesprindă de prejudecăți în cadrulFestivalul Ars Urbana. După opt ani,aceleași sentimente profunde pen-tru expresivitate și nonconformismpare că s-au reunit, vineri seara, înmișcarea „underground” din inimaIașului. Sala spațioasă a clubului,scăldată în lumină roșie, adunăspritele iubitoare de alternative șihard rock. Băieți rebeli cu șepci snap -back și fete îndrăznețe cu dresuri cumodel „kitty cat” așteaptă nerăb dă -tori apariția în scenă a trupei ce și-a instalat, pe lîngă intrumente, șiinițialele „T.K.S”, cu litere metalicedecorate cu beculețe gata să explo -de ze.

„The Kryptonite Sparks” aparîn scenă pe neașteptate și dau frîuliber acordurilor puternice de chi -ta ră și bass-urilor asurzitoare. Lu mease adună cît mai aproape, iar scîn-teia de rock din acest intro injec tea zăo doză bună de energie, mai maredecît cea din seringile de 50 ml cuTatratea, shot-uri ce poartă titlul de„băutura serii”. Plin de vigoare, de jacu pletele și cămașa udă de trans -pi rație, solistul Răzvan Diaconu îșicucerește admiratoarele prin ver-sul „Noaptea asta fii regina mea!”,primul cîntec de pe lista de la picioa -rele chitariștior. Intrigante și non -conformiste, fetele se lasă purtatede melodiile ce aminesc pe alocuride legendarii Pink Floyd, mai alesprin sunetul lent ce-i face pe băiețisă-și cuprindă iubitele ca într-undans ușor în care „visele miros a ea”.

A fost o dedicație specială pen-tru „pleiada de domnițe”, așa cumle numește Răzvan pe cele ce-șiîntind brațele și dansează cu ochiiîn chiși. Bărboșii cu berea în mînă șicei în cămăși în carouri danseazăritmic cu fumul care se cuplează cujocul reflectoarelor, amplificînd sta reade spirit excitantă a primei seri de„ars urbana”. „Power-trio” este for -mat din vocalistul Răzvan de la chi -tară, acompaniat cu voce și bass deRareș Diaconu, dar și de toboșarulRăzvan Anton, căruia i se mai ziceși Huhurez. Aceștia declară că spec -tacolul se vrea a fi „un soi de lan sa -re” a albumului „Doi//A Doua Un -dă de Bruiaj”, la care au lucrat cuAdi Despot de la Vița de Vie, elfiind producătorul.

„Discul a fost un ma re pas îna -in te pentru noi, ne bu cu răm că amfost susținuți în proiectul nostru, pen -tru că «one-man team» nu reușesti,

că ai nevoie de oameni care îți dauîncredere”, povestește cu încîntare,vocalistul principal al trupei, întimp ce-și sterge fruntea transpira -tă.

Cel mai așteptat single al con-certului se pare că a fost „Și golaniibeau ceai”, piesa la care toboșarulși-a pus masca de cerb, elementulsimbol al „maeștrilor vînători” dinclipul lansat la începutul acestuian. Un fan al trupei și-a cumpăratun tricou negru cu un craniu, pur -tă tor al codului de bare al celor dela The Kriptonite Sparks, iar pe ma -sa de la intrare alte tricouri persona -lizate, brățări, insigne și albume îșiașteaptă cumpărătorii. Însă, nupentru prea mult timp. După o orăși ceva, cînd tinerii au cerut insis-tent „bis-bis-bis” pentru că nu s-au

săturat de rock funk și indie, colțulcu obiecte simbolice ale trupei afost aproape golit. Fanii au năvălitasupra solistului pentru autografe,semnate pe CD, flyere, sau chiardirect pe brațe.

Băieții trupei au rămas și ei en -tuziasmați de interecțiunea specta-torilor, „muzica live e tot timpul unschimb de energie, cu cît te hră neș -te publicul din față, poți să oferi șitu mai mult”, îmi spune Răzvan Dia -conu cînd reușește să scape din mîi -nile fetelor și scînteiele blițurilor.

Deși au cîntat la Iași de mai mul -te ori decît la București, trupa revi -ne mereu la publicul ieșen, pentrucă ei au un numitor comun cu ceide la Asociația C.O.N.-TOUR. Să sededice culturii, chiar și cu mici sa -crificii, pentru că, altfel, moare. n

Joi seara, la ora 20.00, clubul Fever era însuflețit deo mînă de oameni pe care nici ploaia torențială deafară și nici apa care îți ajungea mai sus de glezne nui-a oprit să vină și să își susțină favoriții înscriși înarena luptelor în versuri. Regulile concursului „BattleMC - Moldova Underground”, organizat de către RoLive Events, par destul de simple. Doi cîte doi, par ti -ci panții trebuie să cînte pe un instrumental aleatoriupropriile versuri făcute pe loc, iar publicul îi eliminărînd pe rînd pînă rămîn în finală doar doi. Chiar dacăunii au promis să facă cinste celor care îl susțin, tineriidin sală nu s-au lăsat înduplecați prea ușor și și-auaclamat fiecare favoritul care a cîntat cît s-a priceputel de bine. Miza competiției - o halbă plină ochi cubere pe care stă teau aliniate cuvintele „Cel mai bunMC” scrise cu roșu.

Versurile stîngace ale băieților stîrnesc hohote derîs care se aud tocmai pînă în curte, iar pe holul de laintrare e un du-te-vino continuu. Cînd pofticioșii seduc să își aprindă țigările, clubul rămîne aproape gol,iar pentru cei puțini de la masă e o ocazie să seîncălzească cu shot-uri sau să își mai cumpere cîte obere fără să riște să fie loviți din neatenție de către unfan înrăit. Lîngă scenă, doar doi-trei băieți amețiți maimișună și dau din cap total aleatoriu, neținînd cont de

niciun ritm. Dar participanții la concurs nu se supără,înțeleg că pofta de țigară e puternică, iar ei „cîntă dinrespect pentru cei care au rămas”.

În colțul din spate, un băiat plinuț, îmbrăcat cu untricou alb și larg, atrăgea atenția celor din jur dansîndsingur pe un ritm știut numai de el. Nebăgînd înseamă ce se întîmplă pe scenă, gesticulează vesel fărăsă își dea seama că pantalonii, și așa foarte largi șilăsați, sînt gata să cadă cu totul. Pe scenă, participanțiisînt eliminați unul cîte unul de către publicul caredevine cel mai aspru juriu în drumul cîntăreților cătrehalba cîștigătoare.

Pe măsură ce se apropie miezul nopții, bătălia semai dă între Neluțu’ din Tomești și Afro, băiatulbrunet și cîrlionțat, „un vechi client pe scenele hip-hopului românesc”. Publicul nu se poate hotărî, iarstrigătele și mîinile în aer sînt împărțite în mod egalîntre cei doi finaliști așa că ei hotărăsc de comun acordsă împartă halba cîștigătoare în două. În graba să ter-mine jumătatea lui de bere, Neluțu’ a pornit în fugăspre stația de autobuz, uitînd că ultima cursă spreTomești plecase cu cîteva ore în urmă. Cum sigur n-amai prins-o, putea lua o barcă pe Bahlui, studenții dinTudor scoțînd saltele și făcînd deja un business ofe -rind plimbări în cele cîteva zeci de minute de ploaie. n

Vineri, 15 aprile, locul ideal încăutarea unei atmosfereîncinse după furtuna ce a

inundat orașul a fost „sub pămînt”.Coborînd scările colorate ce duc spre„Underground Pub” ai senzaţia cătreci prin cochilia unui melc giganticcare te îndreaptă spre-un universascuns. Începînd de la ora 22.00,Asociaţia C.O.N.-TOUR a dat startulcelei de-a VI-a ediţie de Ars UrbanaFestival la care a fost invitată și trupa„The Kryptonite Sparks”, băieţii dinBotoșani au lansat „Doi//A Doua Undăde Bruiaj”, cel de-al doilea album dincariera lor. Melodiile cîntate de „The Kryponite Sparks” amintesc, pe alocuri, de piesele celor de la Pink Floyd.

de Beatrice JURAVLE | beatrice.juravle@opiniastudenteasca.ro

Pe scena unui festival care sedesfășoară anual, pe 15 aprilie, înIndio, California, și-a făcut apari -ția, de această dată, și Kanye West.Motivul pentru care rapperul auimit pe toată lumea nu a fost fap-tul că numele său nici măcar nu eraprintre cele prezente pe programulevenimentului, ci, prestația și felulîn care interpretarea sa s-a văzutdin mulțime.

Vineri, în timpul momentuluidestinat rapperului A$AP, Kanyea apărut, dintr-o dată, pe scena fes -tivalului, sărind, gesticulînd și în-demnînd mulțimea să cînte împre -ună cu el, dar în liniște. Pentru căA$AP a întîrziat și și-a început mo -mentul cu 20 de minute mai tîrziu,organizatorii i-au închis microfo nulși, prin urmare, au închis și micro-fonul lui Kanye. Cei doi artiști aurămas pe scenă, pînă să realizezecă nimic din ceea ce spun nu se au -de absolut deloc, aproximativ douăminute. Deși scurt, timpul a fostdestul pentru ca mulțimea să în -cea pă să-și strige nemulțumirea șisă ceară eliberarea scenei pentruurmătorii invitați.

Prima încercare nereușită de auimi publicul prezent la festival nul-a oprit însă pe celebrul rapper

american. Parcă vrînd să dove deas -că tuturor că el poate, într-adevăr,să surprindă, Kanye a revenit pescenă și în următoarele momente,ale colegilor săi. El s-a întors în fa -ța mulțimii, în timpul destinat luiDiplo și lui Jack U, dar fără aveavreun microfon, ci doar zmbind,aplaudînd și îndemnînd mulți measă-și aclame favoriții.

Mereu dornic să atragă aten ția,Kanye și-a obișnuit fanii cu apa ri -țiile excentrice sau cu mărturisireaaspectelor foarte personale ale vie -ții sale, întotdeauna publice. În lu -na februarie, rapperul a mărturisitcă are datorii foarte mari și i-a ce -rut, printr-un mesaj, lui Mark Zu -ckerberg, fondatorul Facebook-ului,să înceteze construirea școlilor dinAfrica și, în schimb, să depună baniîn contul său personal, pentru a-lmai ajuta. După cîteva zile, însă,Kanye a avut grijă să-și anun țe pu -blicul că „sînt în continuare foar tebogat, doar am vrut să folosesc ba -nii altor oameni pentru proiectelemele”. Sarcastic și, întotdeauna,greu de înțeles, rapperul își păstrea -ză întotdeauna fanii și nu ducelipsă de admiratori, oriunde și-arface apariția – fie ea și neanunțată. n

Tăcerea deaur a luiKanye West

PUNCTUL PE VIP

de Aryna CREANGĂ |aryna.creanga@opiniastudenteasca.ro

16Cultura urban\ rena[te prin unde de bruiaj

În tăcerea nopţii, sub eleganţa tîrgului romantic, Iașul nu sesatură de rock.

Umbrele pentru un potop de cuvinte

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: redactia@opiniastudenteasca.roWeb site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

DRUMUL DE LA DJ LA MC

DIRECTOR: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF: Ana-Maria BUCURREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Ioan STOLERUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Mădălina OLARIUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulian BÎRZOI, Adelina MEILIESECRETAR DE REDACŢIE: Andrei MIHAIREDACTORI: Ancuţa CIOCOIU, Dan CONDREA, Aryna CREANGĂ, Diana GAINA,Roxana GĂINĂ, Elena GUŢANU, Beatrice JURAVLE, Doina SÎRBUCOLABORATORI: Andreea ANTON, Sabina-Maria NICA, Florentina TITULEACEDITOR: Daniel CONDURACHE

de Diana GAINA | diana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Artistul a renunțat la cîntat șia început să aplaude