La cît de mult doreau to]i s\-i fac\ pe plac lui N\stase,cred c\ Victor Ponta nu e chiar str\in de cazul Panait

TVR este un model deorganizare care și-a atins

limita. | PAGINILE 8-9

Începutul acesta de martie cred căa venit ca o furtună de nisip deasupravoastră. Întîi a fost tragedia dinCopou, cînd v-ați dat seama, pentruprima oară, că, deși copiii voștri au15, 16 sau 17 ani, ați vrea să îi încuiațiîn camera lor, de unde să știți cănimeni nu are cum să le facă rău decîtdacă trec peste dumneavoastră. E oluptă continuă. Ei vă spun că îicocoloșiți, că „toată lumea merge înclub”, că „nimeni nu-i sunat din zeceîn zece minute să vadă ce face” și,încet-încet, cedați. E o luptă pentru cărenunțați greu libertatea pe care v-ocer copiii, cîte un strop pe zi, nu maimult, și cînd se întîmplă cîte otragedie, umpleți cu vîrf paharul dincare ați vărsat atît de puțin, atît degreu, atîția ani. Iar înverșunareavoastră îi înverșunează mai mult și peei - cu cît strîngeți frîurile maiputernic, cu atît se zbat mai tare.

Apoi s-a aruncat deasupra voastrăpovara orei de religie. Poate ați vreasă vă lasați copiii să facă religie cu unprofesor care să le deschidă mintea,să le explice, să-i facă să-nțeleagărosturile lumii, așa cum sînt scrise încărțile sfinte. Dar ce te faci dacăprofesorul le povestește cum se-ascunde dracul sub pat, cum o săardă în cazanele iadului dacă facpăcate și cum n-o să fie iertaținiciodată de Dumnezeu dacă înjurăsau rîd în timpul orelor.

Nici în cazul ăsta vina nu e avoastră. E coadă mare în rîndul celorcare au distrus sistemul deînvățămînt din România, dar maivinovați sînt cei care n-au încercat să-lreformeze. Un profesor prost dereligie, lipsit de har, de tact și bun

simț pedagogic, poate n-osă vă trimită copiii

înspăimîntați acasă, că mulți aumințile dezghețate sau sînt suficientde mari încît să nu se teamă de draciide sub pat, însă o să îi îndepărtezepentru totdeauna de religie.

Dragi mame, anul acesta a începutgreu, iar cel mai bine o știți voi,mamele-studente. Voi, cele pe care văașteaptă acasă, după o zi lungă lacursuri în care ați strecurat și cîtevaore la un job part-time, cea mai marebucurie pe care o poate avea un omîntr-o viață. Vouă vă scriu, de fapt,rîndurile acestea. În mîinile voastre,dar, cel mai probabil, în mîinilecopiilor voștri, stă viitorul acestei țări,tăvălită pe toate părțile de interesemizerabile. Generația noastră, a meași a voastră, va începe lupta, darsîntem ca la Mărășești - țara einvadată, sîntem împinși în spatelemunților, păzim o trecătoare și numai avem gloanțe așa că ne luptăm cubaionetele. Avem nevoie de forțeproaspete. De tineri deștepți, educați,care să caute și, sper eu, să găsească,un motiv pentru care să nu plece dinRomânia și să lupte cot la cot cu noi.

Dragi mame, să fiți puternice, sănu vă dărîme lumea din jur și săluptați, împreună cu copiii voștri, să oschimbăm. Voi sînteți singurul lucrucare ne dă speranța pentru viitor. n

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032

LUMEA PE JAR

O zi obi[nuit\, larang de s\rb\toareinterna]ional\

ACADEMIA DE GARDĂ

EDITORIAL

Dragi mame,

l Organizația Națiunilor Unite recunoaștedoar 110 de astfel de sărbători. | PAGINA 4

Aleile din Copou, locul preferat de plimbare al studenților, devin periculoase cu lăsarea nopții.

A murit profesorul universitar TiberiuBr\ilean

l Anul XLI l 9 - 15 martie 2015 l IAȘI l Nr. 503 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea

Cît de siguri sîntem în oraș, pe timp de zi sau pe timp denoapte? Autoritățile susțin că ar trebui să existe atît un timp derăspuns mai rapid din partea lor, cît și mai multe măsuri de

prevenție din partea cetățenilor. Un incident raportat la 112, conformacestora, este preluat mai întîi de dispecer și apoi direcționat cătreunitatea care îl poate soluționa - poliție, pompieri sau salvare. Însă

nici pînă acum nu s-au găsit răspunsuri la întrebarea privindsiguranța, în condițiile în care crima de sîmbătă, 28 februarie, a avutloc în miezul zilei, în Parcul Copou, locul unde studenții vin săstudieze pe bănci, unde copiii vin să se dea cu role și să joacebadminton, și unde bătrînii se plimbă, mai ales acum, că a venitprimăvara. | PAGINA 5

Cine ne poate garanta siguran]a?

Acesta a fost cadru didactic al Facultății deEconomie și Administrarea Afacerilor de laUniversitatea „Cuza”. | PAGINA 3

”e‐mail:redactia@opiniastudenteasca.ro

ACTUALITATE

„Apollonia” își încuieamfiteatrelel universitatea va intra în lichidare,conform unui raport întocmit deARACIS. | PAGINA 2

CAP ÎN CAP

Religia, un opţionalobligatoriul Majoritatea părinților își doresc camateria să rămînă în trunchiul comun. | PAGINA 13

1001 DE CHIPURI

Studenţie măsurată îngîngurelil în campusurile ieșene, pe lîngăstudenți, trăiesc și mame cu copii. | PAGINA 7

Interviu cu regizorul Tudor Giurgiu, președintele Festivalului Internaţional de Film Transilvania««

Cătălin HOPULELEredactor-șef

catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Universitatea „Petre Andrei” s-a mutatdin clădirea de 13 etaje din Târgu Cucu

Competiţia scurtmetrajelor seîncheie la sfîrșitul lunii

La șapte luni de la vînzarea sedi-ului Universității „Petre Andrei” (UPA)din Iași, în urma executării silite, cătreUniversitatea de Medicină și Farma-cie (UMF) „Grigore T. Popa” din Iași,sediul a fost vacantat. În urmă cu a -pro a pe trei săptămîni, conducerea UPAa luat decizia de a se muta cu toateresursele din clădirea de 13 etaje dinTârgu Cucu în fostele sedii pe care ledeținea în zona Fundației, unde a fostsediul Consulatului Republicii Mol -do va la Iași și unde a mai avut sediuîn urmă cu zece ani. Astfel, decanatulși rectoratul s-au mutat acolo.

„Am luat decizia de a profita devacanța de iarnă a studenților și amfăcut o mutare rapidă, ca soluție petermen scurt, ca să nu afectăm cur-surile pe semestrul al doilea. În am-plasamentele de pe Ștefan cel Marecare sînt acum ale Mitropoliei am re-alizat o înțelegere amiabilă cu aceștiasă mai folosim sălile în paralel cu ei și

semestrul acesta”, a precizat prof.univ. dr. Doru Tompea, rectorul UPAdin Iași. Acesta susține că spațiile încare își desfășoară acum activitateauniversitatea sînt suficiente pentru cănumărul de studenți a scăzut de la5.000, pe vremea în care era ocupatăintegral clădirea turn din Târgu Cucu,la undeva puțin peste 1.000.

Chiar dacă UPA cîștigă procesul, va vinde clădirea

„Cu UMF-ul vom continua proce-sul în instanță. Aceștia au cerutstrămutarea la Bîrlad invocînd noto-rietatea cazului”, a adăugat rectorul.Momentan, în holul clădirii au mairămas o serie din mobilierul pe careuniversitatea nu l-a luat la mutare.Cîteva zeci de cutii, două combinefrigorifice și elemente ale unui mo-bilier din lemn stau acum la intrare.

„UMF vrea să preia mobilierul dincele șase amfiteatre mari și din Aulă,iar noi vom fi de acord pentru că vomcompensa și la Fisc, fiind gajateacolo”, a adăugat rectorul. Acesta aprecizat că și în cazul în care UPA dinIași va cîștiga procesul din instanțăclădirea va fi scoasă a doua zi la vîn-zare pentru a acoperi creanțele cătrebugetul de stat, iar universitatea se vaorienta către cumpărarea sau închiri-erea unui spațiu mai mic, de cel mult2.000 de metri pătrați, de la 1 oc-tombrie 2015.

Miercurea trecută, 4 martie, s-asemnat procesul verbal de preluare aclădirii de către UMF, iar joi, rectorulîn exercițiu, prof. univ. dr. DragoșPieptu, a venit însoțit de o delegațiedin care a făcut parte și directorul gene -ral administrativ, ec. Daniela Druguș,pentru a inspecta stadiul clădirii ca săse stabilească un calendar al ocupăriispațiului. n

Pînă la data de 30 martie organizatorii Festivalului Internaționalde foarte scurtmetraj „Tres Courts” în parteneriat cu Institutele fran -ceze din România organizează preselecția pentru competiția ro mâ -nească a concursului de filme. Astfel, doritorii se pot înscrie gratuitla sediul Institutului Francez din Iași (IFI) sau pot trimite filmul prinpoștă, în format DVD-video. Singura condiție de participare este cadurata filmelor să nu depășească trei minute. Sînt acceptate toategenurile de filme.

Festivalul va avea loc între 5 și 14 iunie 2015, în aproximativ 28 dețări și 100 de oraşe din lume. România participă cu 16 oraşe în festival,coordonate de la Cluj la care se adaugă cîteva oraşe din RepublicaMoldova, Ungaria și Slovacia.

„Important este ca filmul să fie inclus în etapa națională, în felulacesta realizatorii au posibilitatea ca filmul lor să fie văzut în peste 25de orașe din țară. Deasemnea se pot încheia unele parteneriate saucontracte. Orice punere sub lupă a creațiilor respective este bi ne ve -nită”, a menționat Dan Daia, responsabil pe proiecte culturale șicomu nicare IFI.

Anul acesta festivalul se află la cea de-a X-a ediție. O echipă deprofesioniști va viziona filmele primite și va stabili programul Se -lecției Românești – aproximativ 20 de filme. Această selecție va fiproiectată pe ecranele din România alături de celelalte secțiuni aleFestivalului: Selecția Internațională, selecția „Familie” și selecția „Pa -roles de Femmes”, care oferă o perspectivă asupra rolului femeii îndiversele societăți și culturi.

Marele premiu este o excursie pentru două persoane la Festivalulde scurt metraje de la Clermont Ferrand în luna februarie 2016, unsmartphone din partea Orange, iar cel mai bun film scurt cu tematicăfrancofonă va primi un premiu în valoare de 250 de euro din parteaOrganizației Internaționale a francofoniei. n

de Cătălin HOPULELE | catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

de Diana GAINA | diana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Procesul cu Universitatea de Medicină continuă în instanţă.

AM AUZIT CĂ...

Conferinţă la „Gheorghe Asachi”pentru studenţii antreprenori

Facultăţile de Electronică, Telecomunicaţii si Tehno -lo gia Informaţiei și Facultatea de Inginerie Electrică,Energetică şi Informatică Aplicată de la Universi tateaTehnică „Gheorghe Asachi” (TUIAȘI) din Iași orga -nizează Conferinţa intermediară a proiectului „Practicaazi pentru jobul de mîine!” (contract POSDRU/161/2.1G/136071) care a avut loc luni, 9 martie, de la ora 10.00,în Aula Universităţii Tehnice. De la ora 12.00 studențiiinte re sați de antreprenoriat pot să participe la o întîlnirecu reprezentanții a trei companii din Iași.

La conferință vor fi prezenți Anda Merlusca, mana -ger Continental Automotive Romania, furnizori de echi -

pa mente electronice pentru industria auto, Nona Cozma,director REL Service Iași și Gabriel Mardarasevici, aface -rist ieșean. „Vor mai fi prezenți, de asemenea, studențiidin proiect, echipa proiectului, atît beneficiar, cît șiparteneri, dar și cadre didactice”, a declarat prof. dr. ing.Daniela Tarniceriu, manager al proiectului „Practica azipentru jobul de mîine!”.

Prima etapă a acestui proiect s-a desfășurat în decem-brie 2014 și și-a propus ca 400 de studenți să fie consiliațiîn alegerea carierei, 200 de studenți să fie subvenționațicu 500 de lei în urma stagiilor de practică. Însă „în anultrecut universitar au efectuat practica în proiect 121 destudenți, din care 116 au primit subvenția”, a adăugatprof. dr. ing. Daniela Tarniceriu.

Studenții și-au planificat coordonarea și desfășurarea

activităților, au fost la o ședintă individuală de consilierede dezvoltare profesională și au participat la stagiile depractică la una din cele 11 firme din Iași cu care areproiectul parteneriat. A doua etapă a acestuia va avea locîn luna octombrie a acestui an. Este realizat în parteneriatcu Asociația Studenți și Profesioniști IT&C (ASPI). (A.M.)

ȘT

IRI

PE

SC

UR

T

Cade, cadePe Copou aproape că te simți ca

pe un cîmp de luptă. Totuși, în loc degloanțe și obuze, trebuie să ai grijă laciorile care și-au găsit culcuș princopacii de pe bulevard. Nu puțini aufost cei care, pe lîngă faptul că s-auales cu hainele pătate, au trebuit sădea o fugă pînă acasă pentru un duș.Nu s-ar găsi oare încă un Creangăcare să bage zburătoarele în sperieți?

Las Vegas studenţescDe cîteva săptămîni, în ciuda

aparențelor exterioare, căminul C4 dinTârgușor Copou a devenit cazino în toatăregula. Aproape seară de seară băieții dincămin se întîlnesc la etajul I undeîncearcă să-și înmulțească bursele saubanii de buzunar. Nu deranjează penimeni și nici nu cer bani cu împrumut,însă uneori mai uită să facă curățenie înurma lor și lasă covor de mucuri dețigară.

Agăţate pe trotuarDe la Dragobete încoace, fetele

care circulă pe Copou, mai ales celetrecute de 1,70 sînt agățate cu replicicare mai de care mai deocheate decineva care nu a reușit să își găsescăperechea. Un băiat brunet, mic destatură și care susține că a terminatfacultatea de Psihologie le opreștepur și simplu pe stradă și le propunenopți fierbinți. Acum ne gîndeam căface un studiu pentru master careconstă în supraveghereacomportamentului feminin cuprivire la replicile misoginilor.

A început evaluarea profesorilor Bologna de Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

Studenţii din Iaşi îşi pot nomi -naliza profesorii pentru campania„profesor Bologna” ce este org a -nizată anual în centrele univer-sitare din România. Nominali ză -rile acestora se pot face pînă pe 22martie. Ediția din acest an a GaleiProfesorului Bologna va fi organi -zată la Timișoara de către Liga Stu -d enților din Facultatea de Auto -matică și Calculatoare de la Uni-versitatea Tehnică „Gheorghe Asa -chi” din Iași, orga ni zați e membră aAlianței Națio nale a Organi za ții lorStudențești din România (ANOSR).

„Pentru aprecierea unui candi-dat cu calitatea de «Profesor Bol o -gna», evaluatorii se vor conducedupă anumite formulare care cu -prind criteriile de bază pen tru de-semnarea acestora. Astfel profe-sorii trebuie să fie bine pregătiți,deschiși studenților, să aibă o ati-tudine prietenoasă față de aceștia,să le asculte opiniile, dar și să aibăîn sala de curs o prezen ță cons tan -tă, venită din inițiativa studențilorși nu din cerința profesorului”, amenționat Alina Ștot, membră aLigii Studenților Econo miști dinIași, de la Universitatea „Alexan-dru Ioan Cuza”, partener ANOSRla Iași.

Prima etapă a proiectului oconstituie perioada de înscriere, încare studenții îşi vor putea nomi-naliza cadrele didactice preferate

pentru titlul de Profesor Bolognape site-ul profitari.ro. Aproxima-tiv 100 de studenți vor participa laatelierele de formare ale studen -ților evaluatori care vor avea loc,în paralel, în mai multe orașe dinRomânia printre care Timișoara,București, Iași, Cluj-Napoca, Pe -tro șani și Galați.

Gala de premiere, în maiAtelierul a avut loc între 27 fe -

brua rie și 1 martie, iar de pe 2 mar -tie și pînă pe 10 aprilie, stu den țiievaluatori vor participa la testăriincognito ale profesorilor nomi -nalizați. Aceștia vor trebui să sedocumenteze despre activitateacelor din urmă, participînd la cur-suri, luînd interviuri studenților șidiscutînd cu cadrele didactice no -mi nalizate. Gala de premiere aProfesorilor Bologna va avea locîntre 22 - 24 mai, la Timișoara. Încadrul acesteia, premiații vor par-ticipa, alături de studenți la ate-liere de lucru în care vor dezbateaspecte legate de importanța învă -ță mîn tu lui centrat pe student pen -tru sistemul de învățămînt supe-rior ro mâ nesc.

De-a lungul celor șapte edițiiale proiectului desfășurate pînă înprezent, au fost premiați peste 350de profesori, aceștia constituindComunitatea Profesorilor Bolog na. n

Clădirea din Târgu Cucu a fost cumpărată de cătreMedicină cu aproximativ 3,5 milioane de euro.

ACADEMIA DE GARDĂ

În primul an de Jurnalism,cînd abia călcasem pragulredacției „Opiniei Studențești”,am fost să fac un reportajincognito de la sediul din Baza 3al Poliției Locale Iași, care doar cedăduse un comunicat de presăprin care anunța că este încăutare de noi membri.

Entuziasmul mi-a fost tăiatdin fașă, întrucît băieții cu părullung n-au ce căuta în serviciulPoliției Locale sau al Poliției îngeneral. „E păcat, ai ochi albaștri,ești băiat frumos, de ce nu tunzipărul ăla?”, îmi spuneaudoamnele de la biroul unde sefăceau recrutările. Le-am zis căsînt student la Geografie și că amnevoie de un job part-time, darnu și nu. Ori părul, ori pulanul.

M-am mai întrebat, însă, întretimp, oare ce s-ar fi întîmplatdacă m-ar fi primit acum opt ani.M-aș fi lăsat de facultate ca să-miurmez noua carieră? Aș fi prinsvreun infractor sau gustul cafeleide la automat? M-aș fiîmprietenit cu cîinii comunitaridin zona pe care o aveam depatrulat, împărțind pachețelul cuei zi de zi? Oare ce-aș fi făcut înnoaptea în care au fost furatebusturile din Parcul Copou? Darpe 28 februarie, ziua în care a fostucisă adolescenta de 16 ani, înacelași parc?

De la ridicol la tragic, înpași mărunţi

Dacă primul eveniment, maimult ridicol decît

tragic, a fost ușor

uitat de ieșeni, cel din urmă varămîne multă vreme în istoriarecentă și murdară a orașului. Șibine-ar fi pentru cetățeni camăcar acum să înceapă să-și punăîntrebări și să tragă la răspundereautoritățile. Bineînțeles că oricîtepatrule ar fi într-o zonă, acesteanu pot acoperi mereu toatăsuprafața și asigura 100%protecție, însă nu poți să nute-ntrebi dacă astfel de tragediis-ar mai întîmpla dacă în minteapotențialului răufăcător ar staîntipărită imaginea consecințelorși-a pușcăriei.

Dacă următorul hoț, violatorsau ucigaș și-ar mai duce la capătfapta, știind că din minut înminut poate apărea „garda”, carechiar își face treaba și nu doararuncă priviri încruntatetrecătorilor sau mai legitimeazăcîte un student beat.

„Lucrurile importante aunevoie de timp”, spunea sloganulde candidatură al primarului laultimele locale. Dar cînd încep sămoară oameni, îți dai seama cănu prea mai e timp. Pazniciipermanenți ai Copoului,considerat unul dintre cartierelebune ale orașului, sînt maidaneziiși eventualul aurolac.

Și mai avem tupeul să vorbimdespre Capitala CulturalăEuropeană. n

ȘAH-MAT

Maidan și maidanezi

„Apollonia” î[i încuie amfiteatrele

După mai multe luni în care auexistat o serie de vizite instituţiona -le din partea Cor pului de Control alministrului Educaţiei Naţionale şia comisiilor Agenţiei Române deAsigurare a Calităţii în Învăţămân -tul Superior (ARACIS), Universi-tatea Apollonia a pierdut lupta cuautorităţile şi va intra în lichidare.

Conform unui vot din Consili -ul ARACIS care s-a dat pe data de26.02.2015, raportul final întocmitde o comisie trimisă în ins pecţii re -pe tate la Iaşi a fost validat. Acestastipulează că universitatea primeş -te calificativul de „lipsă de încrede -re” la nivel instituţional, progra-mul de Medicină Dentară de la Fa -c ul tatea de Medicină Dentară aprimit „neîncre dere” şi prin urma reeste propus pentru in trarea în li chi -dare, iar programele Comu nicareşi relaţii publice şi Jurnalism, de laFacultatea de Ştiinţe ale Comuni -cării au primit „încredere limitată”.

Astfel, neîn deplinind condiţiilecu privire la numărul de programeacreditate de către ARACIS, uni-versitatea va intra în lichidare dacăMinisterul Educaţiei Naţionale vaaproba recomandările agenţiei.Apollonia are totuşi două săptă -

mîni pentru a contesta raportul şia întocmit deja o scrisoare de 20 depagini ce conţine şi o petiţie cu sem - nături din rîndul cadrelor didacticeşi ale studenţilor. „Da, dacă nu seva întoarce decizia ARACIS vomintra în lichidare. Chiar dacă amputea continua, fără Tehnică Dentarănici nu mai are rost să ne obosim”,a declarat prof. univ. dr. VasileBurlui, pre şedintele şi fondatorulUniversităţii Apol lonia din Iaşi.

„Rezultate submediocre încercetare”

„Raportul final care a condus ladecizia (votul) Consiliului ARACISdin 26.02.2015 va fi făcut publicpînă la finalul lunii martie 2015. Înconsecinţă, va putea fi studiat detoţi cei interesaţi. Dar, este cred im-portant să ştiţi că UniversitateaApollonia din Iaşi va putea con-testa decizia Consiliului ARACISîn decurs de două săptămîni de lapublicarea pe site-ul agenţiei a ra-portului des pre care vorbim”, a de-clarat Mihaela Răi leanu, de la ser-viciul relaţii internaţionale, imple-mentare proiecte, comunicare şi or-ganizare evenimente din cadrul

ARACIS. Universitatea a primit o înștiin -

țare oficială pe 10 februarie, iar înmemoriul trimis către ARACISprin care contestă decizia, se preci -zea ză faptul că „comunitatea aca -demică a luat act cu stupefacţie decalificativele propuse pentru Uni-versitatea Apollonia din Iaşi”.

În raportul întocmit de comisiaARACIS se stipulează că Apolloniaare spaţii insuficiente raportat lanumărul de studenţi, bibliotecasubdimensionată şi insuficient dota -tă cu fond de carte şi cu abonamen teperiodice, „iar resursele educaţio -nale sînt insuficiente”.

În documen tul citat se mai pre -ci zează şi faptul că universitateanu res pectă regle men tările privindgestionarea activi tăţii studenţilor,că are rezultate sub mediocre încer cetare, laboratoare precli nice in-suficient dotate, cadre didactice ca -re predau mai multe discipline „re -la tiv neînrudite”, structura bugetu-lui nu re flec tă realitatea instituţieietc.

„Referitor la observaţia comisieiARACIS ca disemi narea rezul-tatelor activităţii de cercetare seaflă la un nivel submedicoru, aceas -

tă afirmaţie ni se pare nerealistă,nefodantă şi grăbită”, precizeazăconducerea Apollonia în răspunsultrimis ARACIS.

Apollonia despre evaluatori- comportament jignitor”

Conducerea universității îi cri -tică pe evaluatorii ARACIS şi insti -tuţia în sine, susținînd că aceștia nuar remarca schimbările din univer-sitatea „cu rea-credinţă”, că se folo -sesc „standarde absolut de păşite şiabsurde” şi că „structurile ope ra -ţionale ale ARACIS practică un stilpo liţienesc, de multe ori subiectiv,discre ţionar şi nicidecum colegial”.

„Asemenea puncte de vederecare nu reflectă realitatea sînt posi-bile din mai multe cauze - persis ten - ţa în mentalitatea unor evaluatoriARACIS a unui comportament ar-bitrar, distant şi jignitor, care îm -pie dică evaluatorul să se apropiede realitatea lucrurilor, incompe -tenţa unor membri ai comisiilorARACIS, superficialitatea, inter-pretarea greşită, totdeauna împot -r iva universităţii, timpul practic in-existent pentru a asculta argumen -tele corectoare ale conducerii”, con -chide do cumentul care a fost trimispentru a contesta decizia ARACIS. n

de Cătălin HOPULELE| catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Aceasta va intra în lichidare, conform unui raport întocmit de ARACIS.

Simulare în amintireacutremurului din ’77

În cadrul campaniei naţionale „Nu tremurla cutremur” Universitatea de Medicină şi Far-macie (UMF) „Grigore T. Popa” din Iaşi a orga-nizazat un exercițiu practic privind modul decomportare în timpul unui seism. Simularea aavut loc pe data de 4 martie, la ora 12.00 și s-aderulat în colaborare cu reprezentanții Inspec-toratului pentru Situații de Urgență Iași.

Exercițiul a durat circa patru minute și aconstat din două părți. La început stu den țiis-au adăpostit sub băncile din amfiteatre, în

sălile de curs și holuri, iar ulterior au evacuatclădirea. Un ofițer de la Inspectoratul Judeţeanpentru Situaţii de Urgenţă a ghidat studențiipas cu pas spunîndu-le cum trebuie să se com-porte, subliniind de mai multe ori să-și prote-jeze capul.

„În primul minut studenţii s-au comportatîn sălile de curs exact ca în timpul unui seism,iar trei minute a durat evacuarea utilizatorilordin această clădire,” a declarat Cătălin Oloeriu,șeful Serviciului de Protecţie Civilă din cadrulI.S.U.J. Iaşi. Același exercițiu s-a desfășurat și laUniversitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”(TUIAȘI), la aceeași oră, iar organizatorii aumenționat că vor ca acest eveniment să devină

o tradiție. Exercițiul național a fost efectuat încinstea victimelor de la cutremurul din 1977.(D.S.)

3Numărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Ioan STOLERUredactor-șef adjunct

ioan.stoleru@opiniastudenteasca.ro

A murit profesorul universitar Tiberiu Brăilean

Prof. univ. dr. Tiberiu Brăilean de la Facultatea deEconomie și Administrarea Afacerilor (FEAA) de laUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) a muritîn data de 8 martie. Acesta a fost adus marți, 3 martie,la spitalul „Sfîntul Spiridon” din Iași cu probleme car-dio-respiratorii.

„Am aflat cu stupoare despre eveniment, nimeninu se aștepta la așa ceva. Era o persoană foarte di na -mi că, noi deplîngem acest moment și parcă nu ne vinea crede. Era un profesor apreciat în activitate. E greusă mă adun să mai spun și altceva. Regretăm cu toțiiacest eveniment nefericit”, a declarat prof.univ. dr. Di -nu Airinei, decanul FEEA. Pe lîngă funcția de cadru di -dactic, Tiberiu Brăilean a fost în trecut consilier ju de -ţean în mandatul 2000-2004 şi consilier local în manda -tul 2004-2008. A deținut o rubrică permanentă de opi -

nii la cotidianul „Ziarul de Iași” și a scris numeroasearticole cu profil economic. Printre cărțile publicate senumără „Economie generală”, „Iașul centru regional”și „Monetarismul în teoria și politica economică”.

„Cred că ne-a luat prin surprindere pe toți. Re pre -zintă o pierdere irecuperabilă pentru universitate șipentru facultate. Era un profesor cu chemare, de vo -ca ție. Un intelectual cu preocupări multiple și într-ocăutare continuă de a depăși granițele științei econom-ice care i se părea că era de multe ori insuficientă pen-tru a răspunde problemelor reale. Dorea o completarea acesteia cu elemente ale istoriei economice șifilosofiei”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rec-torul UAIC.

La data de 9 ianuarie Tiberiu Brăilean a împlinitvîrsta de 55 de ani. n

Dincolo de faptul că aproapefiecare zi din calendar are atribuităo semnificație, în unele date se potsărbători și patru evenimente oda -tă. Acesta este cazul zilei de 21 mar -tie, care este cea mai încărcată deONU și UNESCO. În calendarul ca -re apare pe site-ul Organizației, 21martie este ziua sindromului Down,a eliminării discriminării rasiale, apoeziei și a pădurii.

„Ziua Mondială a SindromuluiLangdon – Down” vine de la nu -me le medicului englez John Lang -don Haydon Down. Deși o orga ni -za ție internațională a hotărît mar-carea oficială a unei zile care să fiestabilită în 2006, ea a fost recu nos -cu tă de Organizația Națiunilor Uni -te abia după șase ani. Atunci a de -venit 21 martie „Ziua Mondială aSin dromului Down” și a fost mar -ca tă de o conferință cu tema „Cons -truindu-ne viitorul” organizată deONU în sediul său de la New York.Aceeași dată a fost numită și „ZiuaInternaţională pentru eliminarea dis -

criminării rasiale” după ce, la odemonstrație pașnică din Shar pe -ville, din Africa de Sud, poliția a ucis69 de oameni. Aceștia s-au strînspe 21 martie 1960 să își arate revol-ta față de legea separării comu ni tă -ților etnice sau rasiale diferite. Atuncioamenii de culoare nu mai aveaudrept de vot și nici voie să mai cir-cule dintr-o țară în alta.

Pe glob se vorbesc 7.000de limbi

După șase ani de la acest eveni-ment, ONU s-a hotărît să facă dinprotestul de la Sharpeville un e -xem plu care să le arate oamenilorcă rasismul poate duce la crimă. În1999, 21 martie este numită și „Zi uaMondială a Poeziei”, iar UNESCOa inițiat această sărbătoare pentrutoți poeții de pe Glob. Cît despreomagierea pădurilor, deși nu se știeexact cînd a fost aceasta stabilită, lanivel mondial este data la care se

organizează activități intense deplan tare de copaci.

Strîns legată de „Ziua Mon dia -lă a Poeziei” este „Ziua Interna țio -na lă a limbii moderne”. Potrivitunui site ONU, jumătate din celeaproximativ 7.000 de limbi vorbitepe glob vor dispărea pentru că, ex -pli că ei, cele mai multe sînt vorbitedoar de 4% din populația lumii.Tot cei de la ONU spun că aproxi-mativ o sută de limbi sînt folositedoar în spațiul virtual și digital.Conservarea limbilor pe cale de dis -pariție, atît promovarea multiling -vismului, cît și a diversității ling -vistice, au fost inițiate de UNES CO.21 februarie a fost pentru prima da -tă „Ziua Internaţională a limbii ma -terne” în anul 2000. Nu se mi li tea -ză exclusiv pentru păstrarea limbi -lor vechi. Aceasta zi vrea să accen -tue ze faptul că educația se face doarcu ajutorul lor. Și s-a mers mult maideparte. Pe 16 mai 2007 A -du narea Generală a Na -țiunilor Unite a pro -clamat anul 2008

ca fiind „Anul Internațional alLim bilor”.

Violenţa și-a găsit nașulUna dintre cele mai respectate

și celebrate zile stabilite de ONUeste „Ziua Mondială a Pămîn tu lui”,sărbătoare respectată de 174 de țări.Astfel, pe 22 aprilie au loc aproxi-mativ patru mii de evenimente peîntreaga planetă. Ceea ce marchea zăcu adevărat ziua este faptul că, înfiecare an, monumente mari din di -verse țări sînt înghițite de întunericpentru o scurtă perioadă de timp.Lumina este stinsă seara, de laaceeași oră, în toate țările partici-pante. Senatorul american GaylordNelson a fondat „Ziua Pămîn tu lui”în anul 1970 cu scopul de a atrageatenția asupra mediului, iar în pri -mul an a fost sărbătorită de circa20 milioane de cetățeni americani.

Dacă ne ghidăm după sem ni fi -ca țiile zilelor unui an, se poate

observa că pe cei de la ONU i-a preocupat violența, atît ceadin trecut, cît și cea din pre -zent. Au făcut o zi specialăîn care să fie comemoratevictimele Holocaustului la

ni vel mondial, anunțînd cădoresc ca oamenii să învețedin trecut. Din 2005, în fiecare

an, pe 27 ianuarie, sînt organizateactivități în memoria victimelor na -zismului. A fost aleasă ziua de 27ianuarie pentru că în 1945, la a -ceastă dată, Auschwitz, cel mai ma -re lagăr de exterminare nazistă, afost eliberat de armata sovietică.Un eveniment cu o temă asemă nă -toare are loc trei zile mai tîrziu. „Zi -ua Internaţională pentru Nonvio -len ţă în Şcoală” a declanșat o serieactivități și în România.

Spre exemplu, într-o școală dinPra hova copiii și-au realizat contu-rul unei mâini, realizînd din decu-paje un „copac al nonviolenței” ca rea avut în loc de frunze mîini de hîr-tie. S-a ales tocmai ziua de 30 ianua -rie pentru că este și ziua come mo -ră rii morții lui Mahatma Gandhi.Acesta mai era numit în India „Pă -rintele independenței” pentru că a

inițiat mai multe mișcări pentru astopa vio lența împotriva copiilor.

Sărut cu gust de vinUnele zile nu sînt recunoscute

de Organizația Națiunilor Unite,dar oamenii țin oricum la ele. Spreexemplu, ziua în care nu se poartăpantaloni în metrou s-a organizatpentru prima dată în România anulacesta pe 11 ianuarie. Nu au partici -pat mai mult de o sută de persoa ne,deși și-au anunțat prezența o mie.Pentru prima dată și-au dat jos pan -talonii în metrou cei din ImprovEverywhere, un grup din MareaBritanie, recunoscut pentru farselesale. Asta se întîmpla pe 12 ianuarieîn anul 2002, însă aceeași activitateare loc și în primul sfîrșit de săp tă -mî nă a lunii mai. Grupul de co me -dianți mai este cunoscut și pentrucă a reușit în 2009 să convingă2.000 de oameni să intre în jocul lorși să plimbe cîini invizibil în lesă.

Deși se crede că „Ziua săru tu lui”a fost aprobată de ONU, aceasta nuapare pe lista lor. A fost orga ni za tăîn Marea Britanie pe 6 iulie șicontinuă să se celebreze prin con-cursuri de săruturi în locuri publice,în diverse orașe din țările lumii. Laaceste competiții nimeni nu l-a în -tre cut pe un american care a să ru tatîn opt ore 8.001 de oameni. Se în -tîm pla la un festival din Minnesotaîn anul 1990. Unul dintre lucrurilepe care le marchează Ziua săru tu luieste faptul că, în secolul al XVI-lea,sărutul era interzis și pedepsit cumoartea în Napoli.

Toate aceste zile sînt știute demajoritatea oamenilor, însă nicioțară nu are „Ziua vinului”. Doar ceidin Republica Moldova au rezer-vat o zi pentru a sărbători sfîrșitulre coltei și, mai ales, producerea vi -nului nou. Din 2001 încoace, mol -do venii de peste Prut se adună dintoate colțurile țării pentru a degus-ta vinul, însă pînă în 2013 acesta nuavea o zi stabilă în care se desfă șu -ra. Atunci s-a stabilit că vinul fer-mentat, numai bun de savurat, tre-buie încercat în primul weekenddin octombrie. n

4 LUMEA PE JARNumărul 503 | 9 - 15 martie 2015

O zi obișnuită, la rang de sărbătoare internaţională

Organizaţia NaţiunilorUnite (ONU) șiOrganizaţia Naţiunilor

Unite pentru Educaţie, Știinţăși Cultură (UNESCO) au făcutdin problemele care preocupăoamenii la nivel global osărbătoare internaţională.Astfel că, pe lîngă zilele pecare religia ne îndeamnă să lerespectăm și sărbătorilenaţionale, mai sînt alte 110zile pe care ar trebui să letratăm ca atare. Pe lîngă ZiuaMărţișorului, Ziua Mamei sau aBărbatului, mai sînt și zilecare au pornit de la o farsă șicare au ajuns să sărăspîndească pe întregPămîntul.

de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

Organizaţia Naţiunilor Unite recunoaște doar 110 de sărbători neobișnuite 110

6 iulieZiua Internaţională

a Sărutului

Ziua Pămîntului se sărbătorește din 1970

1970

Crima de sîmbătă, 28 februarie,din Parcul Copou, în urma căreiaeleva Diana Elena G., în vîrstă de16 ani, a fost strangulată de prie te -nul ei, Eduard P., tot de 16 ani, apus sub semnul întrebării si gu ran -ța noastră, a ieșenilor, cu atît maimult cu cît fapta s-a produs ziuaamiaza-mare în cel mai mare parcdin oraș. Întîmplarea a adus în dis -cuție, pe de o parte, lipsa pa tru le lordin zona respectivă, iar pe de alta,absența camerelor de luat vederi,cu ajutorul cărora investigatorii ar fi

ajuns mai devreme la criminal. Înreplică, autoritățile au argumentatcă în acel moment, în parc, nu seaflau patrule de poliție deoarece a -cestea toate au fost duse către Sta -dionul „Emil Alexandrescu”, aco lounde urma să se joace meciul din-tre CSMS Iași și Gaz Metan Me -diaș.

În Parcul Copou, deocamdată,nu există camere de luat vederi, sin -gurele aparate de supraveghere vi -deo aflate în vecinătatea fostei gră -dini publice fiind amplasate pe Bu -levardul Carol, în Fundație, la Uni -versitatea „Cuza” și în Agro no mie.Comisar Liviu Hliboceanu, șeful Po -liției Locale din Iași, a precizat cărețeaua camerelor de luat vederi în -treținute de poliția locală se va ex -tin de în cel mult două luni, cu prin -zînd și cele mai mari parcuri dinoraș. „Sistemul nostru de supra ve -ghe re cu camere video cuprinde 68de camere care funcționează la mo -mentul actual. Acum, în urma unordiscuții cu primăria, am ajuns laun acord într-un proiect conform că -ruia vom monta camere de luat

vederi și în parcuri, vizate fiind bi -neînțeles Copou, Expoziției, Voie -vo zilor, Esplanada Oancea, Espla -na da Mimoza - Păcurari, Espla na dăNicolina, urmînd să fie instalate șiîn parcurile de joacă”, a men țio natșeful Poliției Locale.

Momentan, Parcul Copou, spreexemplu, este supravegheat doarîn dreptul intrării principale, vizavide SuperCopou, pe Bulevardul Ca -rol, care urcă din Fundație, de laBiblioteca Centrală Universitară„Mi hai Eminescu” din Iași, pînă în

rondul din Agronomie.În ceea ce privește patrulele po -

lițiștilor din zonele respective, po -tri vit unui plan de acțiune în toc mitla nivel de municipiu, Iașul are 25de sectoare de „siguranță publică”și 135 de zone de patrulare. ZonaCo poului este sub jurisdicția Sec -ției 2 de Poliție, are 9 zone de pa -tru lare și tot atîtea patrule. ParculCopou intră într-o zonă mare, dincare fac parte și strada Toma Coz -ma, Șipotel, Belvedere, Văscău țea nu,aleea Copou, Bulevardul Carol I,strada Vicol și strada Fagului.

Cine răspunde la 112?Cum funcționează însă siste -

mul de supraveghere al auto ri tă ți -lor și ce trebuie făcut în cazul încare o persoană apelează la nu mă -rul unic de urgență 112? LoredanTemneanu, comisar-șef la 112,explică faptul că fiecare persoanăcare apelează la numărul unic deurgență este direcționată către uni -tatea care o poate ajuta - la poliție,pompieri sau ambulanță. În cazulîn care cineva raportează o infrac -

țiu ne în desfășurare sau care a a -vut deja loc, dispecerul îl direc țio -nează direct către poliție. „Ape lu -rile noastre prin 112 sînt direc țio -nate către Inspectoratul Județean dePoliție, iar ei la rîndul lor distri buiesarcinile și către Poliția Locală, înfuncție de competență. Situațiile încare se poate apela la 112 sînt omor,atac armat, atentat, tîlhărie, tulbu-rarea gravă a ordinii și liniștii pub-lice, dezertări, evadări, trafic și con -sum de droguri, furturi, accident decirculație soldat cu victime sau cupersoane blocate în autovehicule,explozii, electrocutări, căderi de laînălțime, surpări de teren, accidentgrav la metrou, accident de avia ție,accident feroviar, etc.”, a declaratLoredan Temneanu.

Conform descrierii de pe siteuloficial, Sistemul Național Unic pen -tru situații de urgență primește șiînregistrează automat apelurile deurgență comunicate, le confirmă șiîncearcă să le localizeze. Însă dupăce o persoană care apelează la nu -mă rul de urgență trece de dispe ce -ra tul 112 și vorbește direct cu de -par tamentul pe care dorește să-lcontacteze, în funcție de tipul deproblemă reclamată este direc țio -nat din nou.

Spre exemplu, dacă cineva ob -servă un accident auto cu victimerămase încarcerate, sau orice altăsituație care necesită intervenție ra -pidă și, eventual, descarcerare, lafața locului este trimis un echipaj

SMURD. În același timp, dacă tim-pul de reacție nu este maximumde important și suni la 112 pentrucă, spre exemplu, te simți rău și nupoți ajunge de unul singur la spi-tal, la fața locului va fi trimisă oambulanță. În cazul infracțiunilor,răspunderile se împart între Po li -ția Locală, din care face parte șipoliția mu nicipală, și Inspectora -tul Jude țean de Poliție, la care seface adesea referință cu numele depoliția națională.

Poliţia Locală, ordineapublică, InspectoratulJudeţean, aspectelepenale

Directorul Poliției Locale, Liv iuHliboceanu, explică faptul că ins ti -tu ția pe care o reprezintă are caprincipal rol asigurarea ordinii șiliniștii publice. „Verificăm legalita -tea construcțiilor pe raza municipiu -lui Iași, existența autorizației decons trucție, dacă se abate sau nude la proiectul autorizat sau pro-cesul verbal de recepție finală alucrărilor. Avem patrule în oraș, lu -crăm în sistem integrat cu polițianațională, un om de la noi și unulde la ei. Avem o serie de camere desupraveghere care țin de noi, 68 lanumăr, toate funcționînd acum”, adeclarat acesta. Directorul a pre-cizat că în momentul în care o per -soa nă apelează la numărul de ur -

gență 112 și este de competența Po -liției Locale, este trimisă la fața lo -cu lui cea mai apropiată patrulă saumașină care se află în zona res pec -tivă.

De exemplu, în cazul crimei ca -re a avut loc în februarie în Copou,acesta precizează că în parc, în mo -mentul crimei, se afla o patrulă aPo liției Locale. „Poliția Locală pa -tru la în zonă, tinerii au fost văzuți,dar nu prezentau niciun aspect con -flictual ca să poată fi legitimați. Eraupur și simplu doi tineri pasivi carestăteau pe o bancă. Inclusiv crimi-nalul a declarat că a văzut poliția,a așteptat să treacă, și apoi i-a spusfetei că vrea să îi facă un cadou”, aadăugat Liviu Hliboceanu.

În condițiile în care o persoanăreclamă o infracțiune cu posibile ra - mificații penale, atunci se apeleazădirect la Inspectoratul Județean dePoliție, structură integrată a po li -ției naționale. „Inspectoratul Ju de -țean de Poliție are competențe maiextinse în raport cu Poliția Locală,sînt mult mai multe atribuții din-tre care principala este cercetareapenală, partea de poliție juridică”,a declarat comisarul-șef MădălinȚăran, de la IPJ Iași.

***Toate persoanele din rîndul

autorităților, fie ele locale saunaționale, spun că în situația uneifinanțări reduse, a orelor lungi delucru, a patrulelor puține și a exis -tenței de multe zone nesu pra ve -gheate video, mai important decîttim pul de răspuns al lor este pre -venția. Studenții să nu meargă sin-guri noaptea, prin zone neilumina -te, eventual prin periferia ora șu lui.Nimeni nu a știut însă ce măsuride prevenție ar trebui să foloseștiatunci cînd viața îți este pusă înpericol în miezul zilei, în unul din-tre cele mai mari parcuri ale Ia șu lui,cînd patrulele poliției păzesc unmeci de fotbal. n

Numărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Cine ne poate garanta siguran]a?Cît de siguri sîntem înoraș, pe timp de zisau pe timp de

noapte? Autorităţile susţincă ar trebui să existe atîtun timp de răspuns mairapid din partea lor, cît șimai multe măsuri deprevenţie din parteacetăţenilor. Un incidentraportat la 112, conformacestora, este preluat maiîntîi de dispecer și apoidirecţionat către unitateacare îl poate soluţiona -poliţie, pompieri sausalvare. Însă nici pînăacum nu s-au găsitrăspunsuri la întrebareaprivind siguranţa, încondiţiile în care crima desîmbătă, 28 februarie, aavut loc în miezul zilei, înParcul Copou, locul undestudenţii vin să studiezepe bănci, unde copiii vinsă se dea cu role și săjoace badminton, și undebătrînii se plimbă, mai alesacum, că a venitprimăvara. Aleele din Copou, locul preferat de plimbare al studenților, devin periculoase cu lăsarea nopții, fiind nesupravegheate.

de Iulia CIUHU | iulia.ciuhu@opiniastudenteasca.rode Cătălin HOPULELE | catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

Crima din 28 februarie din Parcul Copou a ridicat în rîndulstudenţilor problema securităţii de zi cu zi, în Iași.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

În toată zona Copoului există nouă patrule,coordonate de către Secţia a 2-a de Poliţie.

6PASTILA DE DUPĂNumărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Pîrjoliţi Facebook-ul, vine războiul!De la o generaţie la alta, bărbaţiiși-au tot pierdut din simţulresponsabilităţii. Unii spun că

așa i-au schimbat vremurile, alţiisusţin că lipsa stagiului militarobligatoriu le-a șters ideea dedisciplină din minte. Însă cineva artrebui să le spună bărbaţilor dinRomânia că nu mai este la modă să fiiiresponsabil și leneș. Că ar trebui sălase la o parte simulările de luptă dinjocuri sau seria lele cu războinici și săse gîndească cum le-ar sta cu o armă înmînă, apărîndu-și ţara. Pentru căresponsabilitatea este o calitate ceîncă mai contează.

Kalașnikov-ul agățat de gît îioferă un sentiment de siguranțăcum nici o aură divină n-ar pu tea.Sau cel puțin așa speră Leonid,ca re mai aprinde o țigară în te țindpasul pe strada plină de moloz. Iara fost bombardat aseară orașul ap -roape îngenuncheat de la atît sîn -ge și praf de pușcă. Tot azi noap -te, unul dintre obuze abia că s-alovit de cazemata în care Leonidalături de unitatea sa păzesc zo na.Călcînd printre ruine cu cizmelesale grele, bărbatul se uită în stîn-ga și în dreapta. „Pe toți! O să-iomor pe toți!” își spune acesta în -tărind strînsoarea asupra mi tra lie -rei.

Nicio armă din lume nu-l mai poa -te ajuta acum căci se simte parali zat.Nu știe dacă-i de frică, vinovăție oridis perare însă sigur nu-i ceva pă mîn -tesc. Orice mișcare și tresărire îi sînturmărite de către o mie de ochi in vi -zi bili, ochi acunși între cărămizile blo -

curilor, gropile din drum și cerul în no rat. Nici cînd apleacă capul nu are scăparecăci în podul palmelor îl privesc fără viață două perle albastre. Știe ale cui sînt,însă refuză să accepte.

„-Gata, e rîndul meu să stau de veghe. Patului îi e dor de tine” ros teș -te un mustăcios, făcîndu-l pe Leonid să tresară. Acesta din urmă nu-i deacord. A jurat că va apăra țara și că niciun inamic nu-i va sta în cale. Nicimăcar somnul, care e mai aprig decît orice dușman, întrucît îi amin tește căîn spatele uniformei, el este o persoană adevărată, o persoană uma nă.

„-Cîtă aroganță! Credeai că scapi de mine?” aude de nicăieri bărbatul inun -dat de spaimă. Nu mai poate să se ascundă în spatele propriei ignoranțe, gloan -țele reci șuierîndu-i unul cîte unul pe la urechi. Ca un ac hipoderminc, acesteaîl fac să-și pună tot felul de întrebări care încep cu „de ce” și „pentru ce”. Încă nuștie de ce îi este mai frică. De propriile gînduri ori de sentimentul că odată cese va trezi va redeveni nimeni. Însă mai important decît atît, care-i visul șicare-i realitatea? n

De curînd, Facebook-ul a fostasal tat de tineri încurcați de o știrecum că s-ar putea ca bărbații cu vîr -stă cuprinsă între 20 și 35 de ani să fieașezați în rîndurile armatei. Și asta pefondul conflictului din Ucraina. Așacă paginile virtuale ale Con sti tu ți eiau fost luate la răsfoit ca să se con vin -gă ei dacă pot sau nu să fie or do națicu forța ca soldățeii de plumb. O par -te dintre ei și-au dat seama că singu -rul loc unde pot purta o armă esteCounter Strike, iar alții au aflat des -pre kaki că nu prinde bine pe ori ci ne.

Ca să dezmintă știrea fantomă,Mi nistrul Apărării Naționale, Mir ceaDușa, a declarat că tinerii pot „să stea

liniștiți”, pentru că în această pe ri oa -dă nu se fac nici recrutări și nici în - corporări, mai ales pentru situația dinUcraina. Acum că sîntem asigurați cătinerii nu ne pleacă nicăieri îm potri -va voinței lor, să ne gîndim cum ar fifost dacă acest zvon s-ar fi doveditadevărat. Căci generația de acum nuseamănă nici cu cea de la ’48, nici cucele din timpul războaielor mon di - ale. Nici situația politică și nici men -talitatea nu este aceeași. Dacă ar fi săîi forțăm să își imprime urmele pefront, sub ce pretext am face-o? Căci,excluzînd NATO, sînt sigură că nuși-ar risca viața pentru alte țări saupen tru alte popoare. Și care ar fi

reacția tinerilor dacă ei chiar ar tre -bui să își pună arma pe umăr și sălupte? Ar riposta într-un fel sau s-arsupune solemni chemării?

Oare armata obligatorie în zi uade astăzi ar fi utilă? Bunicii mei spuncă da. Îi tot aud spunînd că băieții ha -bar nu au ce înseamnă responsa bi li -tatea și că experiența de viață și-o în -sușesc mult mai tîrziu decît îna in ta -șii lor. Ei spun că armata este treap -ta bărbăției.

Cred că tinerii ar trebui în ro lațidoar dacă România ar fi implicată di -rect într-un conflict. În rest, cei ca revor să guste din experiența frontu-lui sau să simtă forma armelor, sîntbineveniți să facă manevra în ro lă -rii. n

Dacă sunetulde obu ze artrece pelîngă urechilenoastre, amsimţi nevoiade ar mă con-tra inamicu-lui.

Nebuloasă în praf de pulberede Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

De fiecare dată cînd despache tezalbumele cu poze din dulap, pri vesccu multă curiozitate oamenii carestăteau în cîmp cu uniformă de mi -litar. Nu doar la mine în casă gă sescastfel de poze. În afară de măr tu ri ileoamenilor care au trăit pe pielea lorceea ce astăzi se folosește pe post deamenințare: „instrucția ca în ar ma -tă”, aceste poze sînt dovada că oa me -nii aceia chiar au făcut armata. Nupentru că au vrut, ci pentru că așaa trebuit.

Cînd îl întreb pe tata despre aceaperioadă, nu îmi spune cît de greu afost sau despre aventurile prin ca rea trecut, ci despre cît de bucuros es -te că tinerii nu trebuie să mai mear -gă obligatoriu în armată. „Vedeaicîte un băiat din ăla slab care abiareu șea să tragă. Dacă venea răz bo iul,el era prima țintă”, așa începe po ves -tirea. De fiecare dată. Aceleași cu -

vinte. Pe de o parte poate că are drep -

tate. Chiar și atunci cînd condițiile încare trăiau nu erau așa de lejere cumsînt acum, existau „băieții ma mei”.Atunci bărbații tineri mun ce au lacîmp, își ajutau părinții pe la trebu -rile din curte de mici, însă astăzi,puțini sînt cei care mai au un astfelde „antrenament”.

În cazul în care vine războiul numai contează cine are mușchi șicine nu sau cine a muncit de mic și ci -ne a avut totul pus pe tavă de pă rin -ții săi.

Astăzi, băieții pot să si mu le zepe calculator că luptă cu inamicii, deorice origine ar fi ei, iar peste cîtevazile scaunul moale din fața bi rou luisă se transforme într-un tranșeuumed. Efectele speciale din acel jocar deveni reale, iar căsuța cu viață articăi în fiecare secundă. n

Simulare de r\zboi

La lupt\ înainte sau înapoi?de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Băieții din generația tatălui meu nu se dădeau în vîntdupă studii superioare, nu mergeau la universitate ca săse facă bărbați demni. Armata era pentru ei facultatea debărbăție cea mai sigură, acolo învățau ce înseamnă pat -riotism, voinicie, ordine și organizare. Fetele erau înebu -nite după băieții înalți, încălțați în bocanci și cu uni for -mă de soldat. Epoleții ce le decorau umerii desfăcuți scli -peau în ochii mîndrelor cum ar sclipi azi farurile Jeep-uri -lor. Soldații au fost un fel de Feți-Frumoși ai națiunii.Cum ne-am declarat democrați, adepți ai păcii și in te -grității teritoriale, feții au cam pierdut din valoare cumau pierdut și caii de pe vremea oștilor lui Stefan cel Ma -re în fața „Cailor Putere”.

Armata este un capitol uitat azi, ori e pentru amă rîțiori penru fanatici. De ce îi trebuie unui tînăr din mileniulal III-lea să facă armata cînd există arme nucleare, sub -mari ne și altă tehnică militară complexă, robotizată, ca -re nu ne cesită personal pentru o armată? Văd armata

ca pe un vaccin, care nu se administrează celor bolnavi,dar aju tă la întărirea imunității unui individ în procesulde ma turizare. Fără acest preparat tinerii s-ar simțibine, dar sensibili la un virus străin, o maladie ve nităpe neaș tep tate sau dezvoltată din simptome perene.

De un an și ceva trăim în vecinătatea unui microb pe -riculos, „Conflictul Ucrainean”, care s-ar putea ex tin deatît pe continentul nostru cît și peste ocean, chiar da căunele infecții sînt evidente deja. Putem rămîne fără unscut de apărare, cum am rezista furiei siberiene? Ro mâ -nia nu are resursele materiale necesare, e clar, dar nicigenerația „facebook” nu este gata să privească cu ochireali scenariul de peste graniță. Dacă sunetul de obu zear trece pe lîngă urechile noastre, sau dacă Internetul ne-arumple ochii de praf de pușcă, am simți nevoia de ar măcontra inamicului. Cea mai accesibilă unealtă a unui po -por ar fi pregătirea și capacitatea de reacție, deprinseîntr-o unitate dotată. Serviciul militar ar fi un as în mî -necă pentru fiecare soldat, dar și pentru „patria-ma mă”.Tot stînd ca struții cu capul în nisip, riscăm să ni se pîr -lească cozile, poate însușim armata? n

Arma (este a) ta

de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro„

de Diana GAINA | diana.gaina@opiniastudenteasca.ro

1001 DE CHIPURI

Studen]ie m\surat\ în gîngureliÎn campusurile ieșene, pe lîngă studenţi, trăiesc și mame cu copii.

Pentru studentele mame, cea mai mare bucurie o reprezintă zîmbetul copilului lor.

Printre cursurile șilaboratoarele de lafacultate,

studentele-mame au optatpentru un alt curs, unulpe care îl vor urma toatăviaţa. Chiar dacă timpulpentru a învăţa estelimitat, iar orele de somnsînt mai puţine, atuncicînd în camera de căminle așteaptă zîmbetulcopilului, toate par maiușoare. Iar dacă trecexamenul familiei, atuncinici măcar sesiunea de lafacultate nu mai este atîtde dificilă.

Un copil în perioada studențieipoa te fi mană cerească sau cel pu ținașa mă lasă să înțeleg familia Ne gru,încă de la primii pași pe care îi fac încamera lor din căminul C 11. Gior gia -na stă pe pat și o leagănă pe Ius ti na,în speranța că o va adormi. Însă cumaude ușa, minunea de nouă luni ri di -că ochii albaștri spre mine și zîm beș -te cu toată forța. Și asta e acțiunea ca -re o caracterizează cel mai bine. „Rî -dem mai mult de cînd o avem pe Ius -tina”, îmi mărturisește mămica blon -dă. Ea este masterandă la Facul ta teade Chimie în anul al doilea, iar so țulei, Octavian, este în ultimul an demas ter la Teologie. Giorgiana spu necă datorită fetiței au scăpat de mo no -tonia șirului acasă – facultate, iar o -dată cu apariția ei pe lume, a că pă -tat o altă perspectivă asupra celor dinjur. „Nu mai poți fi la fel după ce ai uncopil, nu te mai gîndești la tine. Amdevenit mai sensibilă, empatizez alt-fel cu oamenii”, iar ochii albaștri se în -moaie în spatele lentilelor de sticlă.

Căminul, opţiuneconvenabilă

Este prima dată cînd tinerii s-auhotărît să își petreacă studenția subacoperișul căminului. În trecut stă -teau în gazdă în Nicolina și pe lîn găfaptul că buzunarele erau mai re pe -de scuturate de cheltuieli, o mare par -te din timp se risipea pe drumul pî năla universitate. Acum se bucură defaptul că pot ajunge repede la facul -tate, iar taxa mică pe care o plătesc lacămin le permite să facă alte in ves ti -ții. De bani ei spun că nu se pot plîn -ge, ea primește indemnizație, iar eles te cîntăreț la biserică. „Oricum, Ius -

tina are nevoie de noi, nu de patrucamere”, spune Octavian în timp ceo plimbă prin cameră pe micuța îm -brăcată în rochiță de blugi. Părințiizîmbesc la fiecare gest pe care îl fa cemicuța, o alintă mereu și se joacă cuea de parcă împart aceeași ino cen ță.„Este foarte cuminte, nu am avutni cio noapte albă, ba chiar de cînd es -te ea, dorm și eu mai mult”, măr tu ri -sește încîntată mămica. Cea mică asosit în viața lor la începutul sesiunii,pe 14 mai, anul trecut, și nu a fost unimpediment, ci mai degrabă un sti -mul.

Optimismul și felul calculat înca re soții Negru privesc viața îi fa cesă treacă mai ușor peste probleme.Mai ales că atunci cînd ambii au cur -suri, sora ei mai stă cu copilul. Însăfetița a fost o bucurie pentru toți in -clusiv pentru bunici, chiar dacă nua fost în planul apropiat al pă rin ți lor.Tinerii scotocesc prin amintiri și po -vestesc despre prima lor întîlnire șidespre hotărîrea de a-și lega des-tinele. „Săptămîna aceea stătusemmult la facultate, iar după o zi cu ze -ce ore de curs mergeam spre că min.El a profitat de asta, a făcut pre gă -tiri și a venit în parcul Copou undem-a cerut în căsătorie”.

Iar ca planul să fie complet, tî -nă rul tătic își ia chitara de după du - lap și începe să-i mîngîie corzile.Lumina se răsfrînge pe luciul ei, iarIustina întinde mînuțele către grif.„Cîntă ceva ritmat, știi că îi place”,își îndeamnă Giorgiana soțul. Cîndfetița simte ritmul mai vesel șisăltăreț își umple fața cu un zîmbetși se zbînțuie pe pat, dînd din pal -me și rotind piciorușul, făcînd ca -mera să răsune a fericire. n

Cadoul dinaintea sesiuniizîmbeștede Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Dragoste de Maramure[, cu r\d\cini la Ia[ide Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

Numărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Pe peretele camerei de cămin, unrobot pare gata de luptă. Cu armurade metal desenată în nuanțe de al bas -tru și roșu, acesta sperie inamicii și to -todată bucură copiii. Alexandra, o fe -tiță de cinci anișori, doarme dulce.Deasupra ei, abțibildurile cu zîne șiprințese îi veghează somnul. Ni cho -las, elev în clasa întîi, mă pri vește dedupă sticla de la ochelari cu un zîm -bet frumos care denotă istețime.

La cei 32 de ani, Viorica și soțul eide 37 de ani, sînt studenți în anul doila licență. Ea studiază la Facultatea deHidrotehnică, Geodezie şi Ingi ne riaMediului, specializarea Ingineria şiProtecţia Mediului în Agricultură,iar el la Facultatea de Construcţii şiInstalaţii. Familia Vioricăi locuiește încăminul pentru familiști din Tu dor,unde au o cameră, bucătărie, balconși baie. Însă dorul de casa din Si ghe -tu Marmației, din județul Mara mu reș,nu îi părăsește nicio clipă. Acum co -piii numesc apartamentul „acasă”,dar vara sînt bucuroși că își petrecvacanța în Sighet, pentru că acololatră trei căței și miaună două pisici,e aer curat și mai mult spațiu.

Soțul Vioricăi lucrează de 13

ani în construcții „din cauza lui amvenit în Iași. Am zis să urmezeFacultatea de Construcții, el a datprimul”. Inițial se gîndeau ca ea sărămînă cu copii acasă în Sighet, iarel să facă o facultate. „El a zis că nurezistă fără noi și mi-a spus să mergși eu să încerc”, îmi povestește tî nă -ra mămică.

Ambiţii virtualePovestea lor de dragoste a în ce put

pe Internet. Studenta este din Ga la ți,iar el lucra pe atunci în Italia. Fra te -le Vioricăi a fost cel care le-a făcutcunoștință cînd vorbeau pe un chat aunui joc online. „Văzîndu-mă că e rampe lîngă fratele meu, am început săvorbim”, îmi spune zîmbind tînăra cupărul negru și ochii căprui ascunșidupă ochelari. După ce au comunicatșase luni pe rețelele de socializare,Vio rica a plecat la el în Torino, Ita -lia.

Tinerii au stat un an împreună pemeleagurile italiene, iar mai tîrzius-au întors în țară și și-au ridicat o ca -să. Au încercat să lucreze în Anglia,dar acolo „românii sînt văzuți foar -

te prost. Am rămas cu un gust a -mar pentru că românii subjugă ro -mânii, nu se ține cont că ești con-frate sau conațional”, îmi po ves teș teViorica despre experiența de care aavut parte. Iar cel mai mare „handi -cap”, după cum îl numește tînăra, erasă ai copii, dacă englezii vedeau căvii cu cei mici spuneau că vii pen-tru a beneficia de indemnizații.

Acum, pe lîngă familie, trebuiesă-și petreacă zilele în sălile de curs.Șise numără printre cei doi in te -graliști ai grupei, chiar dacă se tre -zește la șase dimineața pentru aduce copiii la școală, iar pînă la oraunu merge la toate cursurile și labo -ratoarele. „Unii profesori înțeleg si -tuația, alții spun că facultatea e fa -cultativă”, îmi spune Viorica.

Pla nifică să se întoarcă în An -glia, dar numai după ce dau licențași termină masteratul. Dacă în pri me -le trei semestre beneficia de bursă,acum familia Opris va trebui să beamai multă cafea și să petreacă maimulte nopți deasupra conspectelor înperioada sesiunii pentru a-și face vi -sul realitate. n

7

Printre clădirile T20 și T21 ale complexului „Tudor Vla di -mirescu”, răsună glasuri de copii, scoși afară de mamele lor casă mai zbenguie la lumina zilei. Tricicleta unui băiețel creea zăo mică invidie între cei din jur. Studentele stau asemenea unorstrăjeri, atente la fiecare mișcare de-a lor. Două dintre ele sîntstudente la master, cea de-a treia a și terminat studiile, iar Ele -na este în anul patru la Facultatea de Inginerie Chimică șiPro tecția Mediului la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asa chi”din Iași.

Studenta de 22 de ani își ține fetița de zece luni în brațe, întimp ce povestește că s-au mutat aici abia la începutul anului aca -demic, prin octombrie, iar motivul a fost faptul că sînt con di -ții pentru familiști. „Cu 400 de lei achităm căminul, o gar so nie -ră este peste 1000, iar oportunitățile sînt aceleași”, men țio nea -

ză fata. Elena și Marian, tatăl copilului sînt împreună din tim -pul liceului, iar nunta au avut-o vara trecută, cînd era deja în -sărcinată. „Aveam opt luni fără o săptămînă, dar am țopăittoată noaptea, doar că eram obosită și fizic și psihic”, po ves teș -te tînăra cu voce calmă și ochi mari căprui, ale căror cearcănetră dează neodihna.

De cînd a născut, nu doarme mai mult de cinci ore pe zi, pen -tru că timpul în care doarme fetița trebuie să-l utilizeze la ma -xim: curățenie, spălat, mîncare, iar noaptea să se pregăteascăpentru cursuri sau laboratoare. „Cel mai stresant este în se siu -ne, cînd ai proiecte, examene, colocvii, iar faptul că ai copil aca -să nu interesează pe nimeni. Profesorii nu sînt mai in dul gen țicu studentele-mame”, vorbește Elena în timp ce încearcă cu greus-o țină liniștită pe fetița ce poartă căciuliță cu urechiușe de„Hello Kitty”. Ochii ei albaștri, larg deschiși, privesc cu ne sațtot ce se-ntîmplă în jur și chiar încearcă să-mi fure telefonul pen -

tru că o atrage tot ce-i nou. „E curioasă și isteață, cred că o să în -vețe bine la școală”, spune mîndră mama sa.

Au de gînd să se mute la casa lor, construită recent la Ro mandin banii lor, apoi să mai conceapă un copil. Tînăra mamă vreasă facă masterul la distanță, iar acolo, în oraș deja are preco ni -zat un loc de muncă la laboratorul din spital. Țopăind pe trotu -ar cu îndrăzneală, Maria-Anastasia, gîngurește întruna „taa-ta,taaa-ta”. Maria a fost numele dorit mereu de Elena, iar Anas ta -sia a fost ales la îndemnul unor preoți pe care i-au vizitat înapropiere de Paști și care le-a spus că „ar fi frumos să-i pu nemnumele Anastasia, pentru că semnifică Învierea lui Hristos”.

Trecînd prin toate încercările sarcinii, studenta spune că „toa -tă oboseala merită, e greu, dar totodată e minunat și frumos,cînd vezi cum îți zîmbește, cum te urmărește cu privirea sauîn cearcă să te imite cînd faci ceva prin casă”. Elena nu știe da -că e o mamă ideală, unicul lucru de care simte că ar avea ne vo -ie este mai mult timp pentru a le face pe toate alături de fami -lie. n

de Diana GAINA | diana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Studenţie între laboratoare și jucării

„De ce eu?” a ajuns la Iași timp decîteva zile în Casa de Cultură aStudenţilor pentru că starea

cinematografelor de stat din Iași nu este delocprielnică. Regizorul Tudor Giurgiu, fondatorulTIFF, președintele Televiziunii Române înperioada 2005-2007, le-a spus ieșenilor căfilmul inspirat din povestea procuroruluiPanait a venit dintr-o revoltă și o nevoie deschimbare măcar a unei idei din societate șianume că „justiţia nu mai poate continuaașa”. Procurorul Panait a marcat prin gestulsău un moment istoric, după cum subliniazăregizorul filmului „De ce eu?”, care îșipropune să atragă și să convingă de nevoia deschimbare cît mai mulţi tineri din ţară.

MICROFONUL DE SERVICIU8Numărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Cum se naște ideea unui film?Cred că ideile sînt peste tot, pot

veni dintr-o carte, dintr-o povesteau zită în metrou, din ziare, de latelevizor, de la o imagine, de la unfilmuleț de pe Youtube, de la pro-priile experiențe, de la întîmplăridin familie. Cred că sursele sînt atîtde multe, depinde de noi să le fil -trăm. Pentru mine, de această da tă,cazul procurorului a fost un exem-plu de idee atît de puternică încîtchiar dacă încercam să mi-o scotdin cap și spuneam „ok, hai să-l mailas să dospească și vedem noi”, elrevenea și revenea și îmi spuneamtot timpul că trebuie să fac filmulăsta, e puternic.

Într-un interviu spuneați că s-arputea face un film după ideeaconstruirii Catedralei MîntuiriiNeamului. Ce ați vrea să suprindețiîn el, ipotetic vorbind?

Mai presus decît construcția însine mă preocupă tema puterii și acompromisului pe care instituția,BOR-ul, o are în viața socială ro -mâ nească, cu opacitatea ei, cu put-erea enormă pe care o are în spe-cial în rîndul comunităților mici, înurban și în rural. Catedrala Nea -mu lui e încă un simbol de putereextraordinar și dacă vorbesc des precompromis vorbesc de compromi -su rile deja cunoscute la nivel po li ticpe care biserica le-a făcut și le faceîn continuare. Mi se pare că e o te măcare trebuie pusă pe tapet. Politi cie -nii întotdeauna rezolvă rapid ches -tiunea asta pentru că în fiecare anacordă bani cu nemiluita, nimeninu vrea să se pună rău cu instituțiaîn sine, biserica devine un fel de cen -tru de putere care nu e deloc „acc -ountable” cum spune englezul a -cum. Operațiunile ei nu dau soco -tea lă la nimeni. Într-o construcțiesocială modernă a acestei țări po -zi ția bisericii mi se pare cumva ana -cronică și mă preocupă să analizezchestiunea asta. Nu discut de fibrareligioasă a poporului român, de spi -ritualitate, de teme care țin de spi rit,vorbim strict de ce am zis, de com-promis și de putere.

M-a preocupat foarte multideea că e nevoie cafilmele noastre săprovoace o dezbatere maiamplă în societate

Ne-ați sfătuit să ascultăm cu atențiemelodia de la finalul filmului. Credețică și-a pierdut credința procurorulPanait?

Nu cred că și-a pierdut cre din ța.În realitate era un creștin-ortodoxpracticant, în film nu am vrut să a -ting dimensiunea asta religioasă șifelul în care religia îl împlinea. Nuam vrut, am evitat lucrul ăsta pentrucă mi-a fost frică. Nu am știut cumsă o fac să fie ușor de înțeles pen-tru publicul român, dar mai alespentru cel străin. Mi s-a părut sufi-cient și foarte important că în mo -ment în care am filmat scena fi na lă,tot timpul în planul doi era biseri-ca, crucea și cupola. Nu cred că pro -curorul și-a pierdut credința. Credcă altele au fost lucrurile care i s-auîntîmplat în ultimele zile. Am în țe -les că în acea perioadă era foartesingur, se ducea să dea de mîncare

la porumbei în parcul Ioanid, se maiîntîlnea cu iubita lui, nu mînca.Ceea ce nu știm este cît de abil și cîtde perfid a funcționat sistemul aces -ta din jurul lui care sînt convins că aexercitat presiune asupra lui via me -diul politic, prieteni, justiție. Toți ceicare spuneau „hai, dom’le las-o, făca ei”. Astea sînt elementele de ne -cu noscut care cumva m-au făcut săfiu foarte reținut în a ficționaliza șiinventa scene și de aia mi s-a părutfundamental necesar să schimb nu -mele personajului pentru că ar fiputut fi o intervenție foarte dură șibrutală în destinul unui om. Aș fiinventat ceva ce sînt convins că poa -te nu s-ar fi întîmplat așa. Cert este căîn ultimele zile procurorul Panait afost însingurat. Și-a pierdut spe ran -ța poate, dar nu știu să spun maimulte pentru că sinuciderea este ungest pe care eu nu-l înțeleg. Cum va,filmul ăsta a fost și un exercițiu pen -tru mine de a plonja în necunoscutși de a încerca să-mi explic ceva ceeu, de fapt, nu înțeleg.

Intenționați să promovați mesajulfilmului printr-o campanie socialăintitulată „EusuntPanait”?

Da, cumva cred că mă bîntuiede mult timp ideea că filmul româ-nesc, în special, este prea cantonatși își dorește mult prea mult pre-

mii și număr de spectatori. Cred căîși dorește prea puțin să aibă im pactîn societate. Ori eu am fost anultrecut bursier în Statele Unite într-un program prestigios, Eisen ho werFellowships se numește, și am cău -tat să învăț acolo cum în Americacoexistă proiecte de film, în specialdocumentar, cu un impact clar,cuan tificabil, în societatea respec-tivului proiect sau a respectivei ini -țiative, vorbind aici de domenii pre -cum cultură, educație, sănătate. M-apreocupat foarte mult ideea că enevoie ca filmele noastre să pro voa -ce o dezbatere mai amplă în socie -tate. E nevoie să ne propunem mi -ze mai mari, ori cred că filmul ăstae un vehicul bun pentru a des chi dediscuția asta - raportul dintre indi-vid și sistem, mai ales despre pro-fesionistul tînăr, omul care indife -rent că lucrează în sistemul publicsau privat se luptă cu sistemul în -cercînd să-și impună propriile val-ori și principii. Valorile în care elcrede și care de multe ori, cum estecazul lui Panait, intră în conflict cuvalorile sistemului.

„De ce eu?” spune opoveste despre generaţiamea. Despre mine, Panaitși mulţi alţii care amîncercat să schimbăm apadin acvariu

De ce credeți că Panait a încercat „săse pună de-a curmezișul”, după cumîi zice șeful său, în condițiile în carecolegul său de birou, un tip la fel de

tînăr, se adăpostea la călduț?Panait era o persoană cu co loa nă

vertebrală. Se pare că pentru minemodelele în viață și oamenii carecontează sînt oamenii care-și pro punmai mult decît media. Eu cred căpe ricolul mediocrității e atît de ma -re, încît este foarte ușor pentru unom tînăr să accepte această zonă că -lîie, căldicică, în care se zbate toatămediocritatea. Ideea asta că vrei săfaci lucrurile altfel, să te bați, să telupți, să arăți că de fapt poți să în -vingi, poți să schimbi ceva, mie mise pare fundamentală. E un lucru pecare eu am încercat să-l fac de mul -te ori, nu mi-a ieșit întotdeauna, darmi s-a părut important să le arătal tora că trebuie să te lupți și cătrebuie să încerci să obții poate nuo victorie, dar să schimbi ceva princeea ce faci.

Spuneați într-un interviu că văbucură faptul că filmul a readus îndiscuție cazul real al procuroruluiPanait. Care a fost scopul principal alfilmului?

Mă bucur că astfel cazul ăsta de -vine un subiect care depășește fri -vo litatea analizelor isterice făcute demedia, că Ponta a venit și l-a prinsși l-a omorît. Mă bucur că filmul arputea provoca o discuție mai am plăîn societate despre rolul celor ti neri,

în special din magistratură sau dininstituții publice. Cît de mult sîntlăsați să-și facă treaba, cît de multsînt supuși presiunilor, cît de multpoliticul în continuare azi dicteazăanumite soluții sau rezolvări în jus -tiție și în alte domenii. Astea mi separ întrebările importante. Cinevami-a spus „îl mitizați prea mult pePanait. El nu era un erou”. Pro ba bilcă n-o fi fost acel erou, Anne Frankîntr-o paralelă poate puțin forțată,dar sînt convins că gestul lui, sa cri -ficiul lui și acel moment din 2002 aprovocat atunci o schimbare ra di -ca lă în societate, în felul în care po -li ticul influența justiția. Scopul prin -cipal al filmului a fost de a spune opoveste despre generația mea. Des -pre mine, Panait și mulți alții carela un anume moment, acum niște ani,cu toții am încercat să schimbăm,după cum spunea cineva, apa dinacvariu. Și nu am reușit. Cred că eun eșec al unei generații care e vizi -bil și dacă vezi nici pe scena po li -tică lucrurile nu s-au schimbatradical, în sensul că generația astade 40 de ani este mai rapace, maiunsă cu mult mai multe alifii de altordin decît cel comun tăticilor co -mu niști. Filmul ăsta este și dintr-orevoltă și dintr-un eșec și mi-așdori ca alții ce vin după noi săînvețe din asta și să schimbe cevaîn țara asta.

Revoltă personală după perioada deconducere a televiziunii române?

Da, pentru că într-un fel saualtul la fel s-a întîmplat și în cazulacesta. Am resimțit presiunea poli -ti cului, am simțit cum PSD făceace voia. Pactiza cu sindicatele, per-

La cît de mult doreau to]i s\-i fac\ pe plac lui N\stase,

de Iulia CIUHU | iulia.ciuhu@opiniastudenteasca.ro

Interviu cu regizorul Tudor Giurgiu, președintele Festivalului Internaţional de Film Transilvania

Sînt un om care a fost suficient călcat înpicioare de PSD la finalul mandatului meu dela TVR, încît să nu realizez că Panait a avut -repet, nu compar cele două cazuri - parte deacelași tratament.

Tudor Giurgiu vrea ca filmele sale să producă o schimbare în societate.

Una dintre cele mai grele provocări profesionale a fost perioadapetrecută ca director al Televiziunii Române.

MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 503 | 9 - 15 martie 2015

9cred c\ Victor Ponta nu e chiar str\in de cazul Panaitsonaje precum Păunescu sau Vă -că roiu unelteau cu acestea cum sămă debarce, angajații din interiornu aveau nicio dorință ca instituțiaaceasta să fie reformată și mă sim -țeam singur într-o colivie de sticlă.Eu făceam planuri, acum mi se pareamuzant, probabil atunci păreamfoarte ridicol, eu crezînd că de faptoamenii vor să schimbe ceva, darde fapt nimeni din interior, cu foar -te puține excepții, nu voia să se în -tîm ple ceva. Asta pentru că întotdea -una, repet, mediocrității îi place sta -tus quo-ul. Mediocritatea nu vreasă fie mișcată sau deranjată.

TVR este un model deorganizare care și-a atinslimita. Nu mai are cum săperformeze

Situația TVR este și în prezent unsubiect delicat. De curînd, actualaconducere a solicitat și ajutorulpreședintelui Klaus Iohannis.

Așa este. Instituția asta nu arenicio șansă în felul în care ea existăacum. Modelul ei de organizare nupoate continua. Ea trebuie închisă,punct. Sau să ai curajul social de aspune o închidem și o redeschidema doua zi, dar fără 1.000 de oameniși cu producția externalizată cătreproducători independenți, fără stu -diouri, mutată în altă parte. Adicăteleviziunea este un mini-sidex ca reconsumă enorm de mult și care numai este o miză. Din păcate TVRnu mai contează nici pentru politi-cieni. Deja platformele digitale, ce -le lalte televiziuni de știri sînt multmai esențiale pentru politicieni. Euam început atunci în martie 2007 unproiect de reformă, dar nu a maifost timp să-l continui. Era un pro -iect de restructurare, dar era o res -truc turare dramatică. TVR este unmodel de organizare care și-a atinslimita. Nu mai are cum să perfor -meze, din păcate.

Ați mai colaborat cu persoane deacolo?

Nu. Acum cîteva zile am călcatprima dată în televiziune după șap -te ani și ceva, invitat fiind la o emi-siune, culmea!, moderată de un pre -zentator care nu era din TVR, e co -la borator, Sorin Avram. Am avutun sentiment straniu că mă întorcîntr-un loc, dar care nu mai esteacasă și de care nu mă mai leagăfoarte multe amintiri.

Despre mărturisirea luiRobert Turcescu mulţiprieteni au crezut că totula fost un banc și că defapt el a ajutat campaniade promovare a filmului

Credeți că „De ce eu?” a fost o armăfolosită în campania electorală? Înprimăvara trecută, fostul președinteTraian Băsescu aducea în discuțiecazul procurorului Panait, țintindspre premierul Ponta, viitorulprezidențiabil PSD.

Pe noi ne-a ajutat teribil anultre cut chestia asta. O să și fac unstudiu de caz despre ce a însemnatpromovarea unui produs mediacu zero lei care a devenit viral, ins -tant, cînd Băsescu l-a atacat pe Pon -ta în martie. Apoi Turcescu și-a pusceva pe blog cînd s-au terminat fil -mă rile și a apărut un titlu „Filmul

care-l va îngrozi pe Victor Ponta”și nu știam ce să spun pentru că nudespre asta era filmul, despre în -gro zeală sau nu. După aia în toam -nă, cînd a apărut toată mărturi si realui Turcescu mi s-a părut o mișcarede marketing inevitabilă să pu nempe piață un teaser în care apărea șiRobert. Și iată interesul s-a dublat,s-a triplat și eram percepuți ca fiindparte a unei campanii, dar nimeninu știa unde să ne asocieze. Decim-au cam deranjat anumite aso cieri,dar per ansamblu cred că ne-au aju -tat. Despre mărturisirea lui Robertmulți prieteni au crezut că totul afost un banc și că de fapt el a ajutatcampania de promovare a filmu-lui. Mulți au crezut că mărturisirealui a fost o ieșire ticluită de noi doi.

Ați primit vreun semnal din parteapremierului Victor Ponta referitor lafilm?

Nu știu dacă a văzut filmul, nucred. Singura reacție pe care a a -vut-o referitoare la film a fost întoamnă, cînd întrebat de niște jur -na liști, el m-a citat cu o declarațieîn care spuneam că Ponta nu maiera procuror la data decesului luiPanait. Am încercat pe cît se poa tesă dezmint ideea asta că Ponta afost implicat, în sensul că l-ar fi îm -pins sau că ar fi fost ultimul pro cu -ror care l-ar fi văzut în viață. El eradeja la cancelaria primului-min-istru, dar asta nu exclude o analiză- pe care nu trebuie să o fac eu, ciorganele competente - în ceea ceprivește cine l-a căutat, cu cine s-aîntîlnit Panait în acea ultimă săp tă -mînă, pentru că eu sînt absolut con -vins că influențe au existat. Nu sîntîn măsură să spun că au fost de laPonta, de la servicii, din justiție, dela prieteni, dar cineva precis, un de -va, a picurat și nu e vorba doar deultimele zile, ci de toate acele mo -men te premergătoare deciziei luide a da neînceperea de urmărire pe -nală care a iritat atît de mult șefii.La cît de puternică era guvernareaNăstase și la cît de mult doreautoți să-i facă pe plac lui Năstase, eusînt convins că niște influențe auvenit și de aia cred că Victor Pontanu e chiar străin de acest caz. Darastea sînt proprii considerații, nupot să le dovedesc.

De partea cealaltă, am văzut că lapremiera din capitală a participat șifostul președinte Traian Băsescu. V-atransmis vreun mesaj anume?

Singurul mesaj a fost așa, cva -si-public. Cobora scările la final,erau și camerele acolo, mi-a strînsmîna, mi-a spus că este un filmfoarte bun și că „de aici a început

totul”. Și am întrebat adică? Și el azis „totul, de aici a început”. Am totîncercat să mă gîndesc ce în sea m năasta, „totul a început”, și bănuiesccă este vorba de fixarea unui mo -ment istoric și anume de faptul căa fost atît discutat și paradiscutatși mediatizat acest caz nefericit, în -cît a fost semnalul că în justiție lu -cru rile nu mai pot continua așa. Lavremea aia PNA nu făcea nimic.Cred că primul mare corupt al Ro -mâ niei era o bătrînică sau cinevacare furase un conductor de tren.Ori cred că întîmplarea asta a fostun moment simbolic.

Procesul de realizare afilmului a fost foartesinuos, cu multe suișuri șicoborîșuri

Nu ați avut emoții înainteaproiecțiilor de dinaintea turului al II-lea al prezidențialelor. De ce ați alessă poată fi văzut filmul și atunci?

Mi-am asumat o atitudine po li -ti că care cred că era tranșantă. Dinnou spun că sînt un om care a fostsuficient călcat în picioare de PSDla finalul mandatului meu de laTVR încît să nu realizez că Panait aavut - repet, nu compar cele douăcazuri - parte de același tratament.Ori pentru mine chestiunea asta deimplicare și de revoltă este fun da -mentală, nici nu puteam să mă portmai cu mănuși sau să fac un baletașa discret să spun că de fapt, staipuțin nu m-aș implica. De aia amvrut neapărat să fac proiecțiileînainte de turul II, gîndindu-mă latineri, mai ales, și la acel sentimentneplăcut de posibil absenteism saude neparticipare și neimplicare.M-am gîndit că oamenii tineri da căvăd „De ce eu?”filmul ăsta măcarînțeleg ce s-a întîmplat și mi s-apărut important ca filmul să fieară tat chiar de cîteva ori în perioa-da aia.

Cît ați lucrat propriu-zis la „De ceeu”? Spuneați într-un interviu căuneori este vorba despre ani.

Ne-am apucat din toamna lui2007, dar procesul a fost foarte sin-uos adică lucram intens, lucram oparte, un coleg scria. A fost cu mul -te suișuri și coborîșuri, între timpam lucrat la celălalt film, „Despreoa meni și melci”. Oficial, lucrăm deaproape șapte ani, dar nu a fost unlucru consecvent, am avut perioa dede căutări, perioade de renunțări,ne-am rebranșat și am zis că „nu,trebuie să fac filmul” și finalmenteam adunat și banii și am începutsă filmăm în februarie anul trecut.

E un sacrilegiu ce s-aîntîmplat cucinematografele din Iași și Timișoara

Credeți că marele ecran din țară maipoate fi salvat?

Eu mai am naivitatea să credcă poate fi salvat pentru că m-amlămurit că totul depinde de au to ri -tăți, de negocieri și de presiuni pecare și cineaștii le pot pune pe au -to ritatea publică. De exemplu, laOradea, primarul de acolo e ho tă -rît să modernizeze o sală superbăde cinema care stă de mulți aniînchisă. Am mai vorbit cu un pri-mar la Gherla, în județul Cluj, vreași el să facă. Sînt primari în țară

care vor să facă lucruri de genulacesta, dar cred că primarii înșișinu pot să rezolve o situație tristă șinici mediul privat nu are ce să fa că.Eu cred că Guvernul e absolut esen -țial acuma că am și spus la Bu cu -rești s-a făcut un teatru nou de ope -retă, a costat o grămadă de bani, s-arenovat Teatrul Național. Cu unmi lion de euro se pot moderniza30 de săli de cinema din țară și astami se pare absolut esențial.

Cinematografele din Iași sînt într-osituație dramatică de mai mulți ani.

Ce s-a întîmplat la Iași și la Ti -mi șoara, după părerea mea, e unsacrilegiu. E o crimă culturală, darnimănui nu-i pasă, mă refer la ni velde minister. Sînt foarte mulți oa meni,se fac multe proiecte, se plimbă mul -te hîrtii, dar nimeni nu spune „fra -ți lor, Iașul și Timișoara sînt la pă -mînt, faceți ceva”. Cred că doar mi -nisterul se poate implica să spună„hai să modernizăm niște săli, hai săle dăm pe mîna unor oameni carepot să facă management”. Nu tre-buie să dea doar film românesc, dare o situație care e de neconceput.Spu neam că e umilitor să mă chi -nui să explic celor de la Multiplexsă-mi ia filmul și cînd mi-au dat,așa cu mare greutate, un spectacolla ora 18.00, mi s-a părut că wow!ce victorie.

Ați ales să dezvoltați TransilvaniaInternational Film Festival, TIFF, laCluj datorită rădăcinilordumnevoastră?

La început a fost invers. Amvrut să văd în 2001 cum arătau să -li le de cinema în toate orașele mari,Iași, Timișoara, Cluj, București. Clu -jul avea o infrastructură net su pe -rioară celorlalte orașe, Bucureștiulavea evident mai multe săli, darClujul e un oraș mai plăcut pentruun festival pentru că toate sălile leatingi la pas, nu trebuie să schimbiautobuze sau să mergi foarte mult.În plus, în vremea aceea, dar sîntconvins că și acum, Clujul avea ochestie extraordinară și anumenumărul de filme văzute pe cap delocuitor era dublu față de Bucu -rești. Acolo e o tradiție specială decinefili.

Unde credeți că se află acum filmulromânesc?

Cred că e într-un moment dereașezare, în sensul că încep să sediversifice filmele la nivel de temă,subiect, realizare. Ceea ce cred că efoarte bine, că apar genuri diferite

de filme. În plus, cei tineri încep săfacă filme într-un mod mult maidezinhibat, unii fără bani, e oschimbare majoră. Cinema-ul numai este perceput exclusiv dreptun obiect de lux, făcut cu uniculscop de a pătrunde selecția festi-valului de la Cannes și apoi aîncepe altceva. Eu cred că oamenii,în special noul val, sînt mairelaxați, mai dezinhibați și vor săîncerce genuri diferite de film.

În ce relații sînteți cu regizorul ieșeanCristian Mungiu. Am văzut în presăo declarație de-a dumneavoastră încare spuneați că voiați să faceți unfilm după jaful tablourilor de laRotterdam, dar că ați pus ideea lasertar pentru că nu ar avea sens cadoi regizori să se ocupe de acelașisubiect.

Este adevărat. Nu știu dacă îlmai face Mungiu acum sau nu,habar n-am. Relația noastră a fostuna sinuoasă în ultimii ani. Pentrucă am senzația că întotdeauna cîndnu vorbești față în față cu un omlucrurile se complică și fiecare în -țe lege cu totul altceva. Dar mă bu -cur că am trecut, ne-am întîlnit demulte ori, am vorbit și ne-am spuslucruri care probabil ne-au deran-jat și de-o parte și de alta. Dar credcă așa am resetat niște raporturi delucru profesional între noi și credcă și unul și altul recunoaștem ochestiune care ne e foarte evidentăamîndurora. Sîntem printre cei foar -te puțini care pot să construiascăceva și să aibă o poziție foarte co -erentă în relația cu autoritățile și înrăzboiul ăsta pe care-l purtăm demai bine de zece ani pentru schim-barea în bine a instituțiilor din cin-ema-ul românesc. Împreună credcă avem și maturitatea și di plo ma -ția necesară pentru a provoca oschimbare. Iar dacă e vorba de eșe -cul unei generații, sentimentul aces -ta de eșec e major și în cinema. Niciunul, nici altul, în pofida premiilorși a recunoașterii internaționale ma -jore pe care o are el ca regizor, noica festival, nu am reușit să schim -băm nimic legat de cum arată cin-ema-ul la noi în țară, săli, CentrulNațional al Cinematografiei. Astaspune multe despre un eșec indi-vidual în fața sistemului și desprefaptul că oamenii nu reușesc să fieîmpreună și să lase la o parte di fe -ren țele de ego, de personalitate, șide a construi ceva împreună. Astacred că e o chestie românească dedemult și nu trecem peste ea. n

În 2014, regizorul a inițiat o campanie, „Salvați Marele Ecran“, princare se urmărește reabilitarea cinematografelor de stat.

Cinema-ulromânesc nu mai

este perceputexclusiv drept un

obiect de lux,făcut cu unicul

scop de apătrunde selecţiafestivalului de laCannes și apoi aîncepe altceva.

„

Irina Madan și-a prezentat anul acesta cea de-a treia colecţie dehaine pictate din stofă la Londra.

10POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Basarabeanca ce îmbrac\ oamenii cu tablouri

Într-o casă pe un vîrf dedeal, urcînd treptele delemn, o fată cu părul

șaten, ars puţin de soare șiochii mari, verzi îmizîmbește. Are un glas plăcut,liniștit, dar timbrul vociidenotă emoţiile pe careîncearcă să le ascundă.Uneori se pierde cîndrăscolește prin amintiri, darcuvintele vin de la sine. Ocheamă Irina Madan, aabsolvit Academia de Muzică,Teatru și Arte Plastice dinChișinău, specializareaDesigner vestimentar. Dupămulte schiţe și ore de muncăorașul veneţian a inspirat-osă-și creeze prima colecţie dehaine pictate la Londra, iaranul acesta și-a prezentat-ope cea de-a treia.

Irina imprimă pe stofă por tre -te, pasări, animalele sau florilepreferate, o casă sau o țărăncuță,precum și elemente tradiționale pecare ulterior le stilizează după pre -fe rințe. Nu e de ajuns să ia pe nițaîn mînă, „pentru a crea ceva nou tre -buie să fiu sigură că am acea stare șivreau să pictez, am nevoie de ins -pi rație”, îmi povestește Irina. Apoiîncepe pictura propriu-zisă. Ima gi -na ția se desenează cu pensule natu-rale de diferite dimensiuni și cu lorispeciale utilizate pentru pictura pehaine. Folosește bumbacul alb, tri-cotajul, mici elemente de piele șidantelă croșetată pentru ca picturasă capete formele unei rochii saubluze. Cel mai important e dese nul,iar acul și ața vin mai tîrziu. „Tim -pul pe care mi-l ia confecționareaunei ținute depinde de starea meaemoțională și de urgență. Am ne -voie de două - trei zile, cînd măexpun la maximum, iar în mod nor -mal termin o lucrare într-o săptă -mî nă”, spune tînăra designer. Lu -crea ză concomitent la mai multeținute, comenzile sînt personali za -te sau inspirate din colec țiile ei.

Veneţia pictată în nuanţetradiţionale

„Povestea picturilor pe care leîmbrac a început cu prima colecțiepe care am creat-o în anul al pa tru -lea, cînd lucram la colecția pentruli cență.” Irina îmi povestește cu en -tu ziasm că dorea să obțină o stofămai interesantă, însă magazinele nuîi puteau oferi ceea ce visa. Dintr-oîncercare a început să picteze ora -șul venețian, orașul ei preferat, ca -re „este foarte colorat și mă inspirăprin tot ce reprezintă acesta”. Îmipovestește despre Veneția privindspre peretele unde are înrămate di -plomele de la diferite concursurina ționale și internaționale. A creatcinci ținute care făceau parte dinco lecția denumită Burano, titlu pro -venit de la denumirea unei mici in -sule din vecinătatea Veneției. „Ampreluat gama de culori din acestoraș deoarece acesta atrage, în pri -

mul rînd, prin casele pictate în cu -lori puternice ca bleu, roșu, turcoaz,maro și bordo”, adaugă aceasta pri -vind întruna spre peretele înțesatcu diplome.

Cu toate că Veneția este orașul eipreferat, l-a vizitat doar o singurădată după ce a creat prima sa co -lec ție. A plecat cu fratele ei Victorprin intermediul unei agenții de tu -rism, singura modalitate de a pășiîn orașul ce o inspiră. „Am avutpro bleme cu viza, dar a meritat.Pînă acum nu am cunoscut niciunloc care să mă impresioneze atît demult. M-am regăsit în acest oraș”,spune tînăra cu ochii verzi ca desmarald. A călătorit mult, dar niciPanama, Moscova, Florența, Mila -no, Verona, Monaco, Budapesta,Strasbourg, Bruxelles, Luxemburg,Rotterdam, Schweinfurt, Frankfurtpe Main, Florida sau Praga nu oatrag atît de mult cum o fac culo-rile de bleu, roșu și maro a micilorcăsuțe de pe insula italiană. „Amstat în Veneția doar șase ore, dupăce am mers șapte zile vizitînd alteorașe din Europa”, spune cu regretIrina, iar după ce pronunță cuvin-tele „trebuie să mă întorc” pe fațăîși face loc din nou acea seninătatecu care m-a întîmpinat pe scări.

După ce și-a prezentat colecțiarealizată pentru licență, a urmat operioadă moartă în care nu a avutcomenzi. „Am vrut să merg la Cluj-Napoca să îmi continui studiile, săfac masteratul în designer vesti-mentar. După ce am dat examenulde intrare am aflat că m-au pus lataxă deoarece sînt basarabeancă.”Mîinile și picioarele le ține în cru ci -șate și privește haotic prin cameraroz palid. S-a întors în Basarabia pen -tru că bugetul familiei nu îi per mi teasă continuie studiile în România, iardupă întoarcere a plecat în octom -brie 2013 împreună cu cîțiva profe-sori de la Academia de Arte și cîtevacolege în Donețk, Ucraina. A parti -cipat la Festivalul „Textil și modă”unde a primit premiul Folk. „A cestlucru m-a motivat, iar cînd m-amîntors acasă am avut prima co man -dă de la o domnișoară ori gi nară

din România. Aceasta a do rit să îipictez pe o bluziță portretul”, îmipovestește Irina. Acum își aduceaminte că prima ei lucrare după cea absolvit Academia de Muzică,Teatru și Arte Plastice era un auto-portret creat, după cum spu ne ea,din lipsa de ocupație.

„Spe ram că voi avea comenzi,însă aces tea nu veneau. A trebuitsă aștept pînă în toamnă.” Priveștespre hai na pictată care se află dea-supra patului. E mîndră de ceea cea făcut, iar desenul îi aduce amintede aceasta în fiecare zi.

Defilarea pe scenăDe atunci a avut multe pre zen -

tări de modă și a participat la di -ver se concursuri, însă cea mai cal -dă amintire rămîne pentru ea pri -ma prezentare care a avut loc a -tunci cînd a absolvit universitatea.„Ne pregăteam pentru aceasta în cădin anul întîi de facultate. Pentru noi,prezentarea era ceva important. Atrebuit să muncim mult pentru a a -junge la acel nivel”, îmi spune Iri nacu un zîmbet larg. A urmat pre zen -tarea de la Do nețk, orașul ei de de -

but, după cum îl numește tînăra. Nucunoștea limba rusă sau ucrai nea -nă, prin urmare nu putea comuni-ca cu modelele, le vorbea în en -gleză, însă doar una dintre celecinci cunoștea limba. Revenind înRepublica Moldova, a prezentat ace -eași colecție la Fes ti va lul de Mo dă„ArtPodium” 2013, un concursinternațional al tineri lor designeriunde a și cîștigat. „Era o experien -ță care și-a lăsat ampren ta, în unelemomente îmi dădeam sea ma că m-am autodepășit”, po ves teș te Irina.

Aceasta își aduce amin te deperipeția de care a avut parte „înprima zi cînd așteptam să urc pescenă mi s-a rupt fermoarul de larochie. A fost un stres enorm pen-tru că nu știam cum voi păși. O pri -etenă a prins-o cu niște bolduri mi -cuțe aranjate frumos de parcă așa

era design-ul ținutei mele”. Înur mă torul an, Irina a deschisFesti va lul de Modă „ArtPodium”2014 unde și-a prezentat cea de-adoua colecție, „Lilița”, iar anulacesta și-a prezentat-o pe cea de-atreia în Lon dra în cadrul eveni-mentului Art & Fashion - Industryof beauty.

Pe lîngă picturi, desene, croialăși lucru cu stofa, Irina făcea în pa -ra lel o altă facultate, jurnalismul.„Atunci toată viața mea era con -centrată asupra Academiei de Arteși mi-am propus să am o casă demodă, eram foarte ambițioasă, în săeram conștientă că aceasta nu va fifoarte curînd pentru că necesităin vestiții foarte mari”, îmi explicădomnișoara cu ambiții. Îi plăcea șijurnalismul, dorea să își dezvolteabilitățile de comunicare și îi plă -cea mult să scrie. „Cunosc situațiaunui om de artă care nu poate săsupraviețuiască doar din aceastămeserie. Părinții, deși mă încura-jau, îmi spuneau că pîinea nu o poțicumpăra doar din artă, mai trebuieîncă ceva pe lîngă”, povestește Iri -na. A absolvit cea de a doua facul-tate anul trecut, iar teza de licențăera despre imaginea brandului au -tohton. Irina spune că are multepla nuri de viitor, însă visele precumpictura preferă să le transpună pestofă. Are peste 90 de haine pictateși cu sute, iar acum dorește săobțină drep turile de autor, astfelîncît hainele pictate să devină unbrand marca Irina Madan. n

de Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

Tînăra s-a îndrăgostit de orașul Veneția.

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Oamenii din localitatea băcăuană și-au legat întrea-ga viaţă și toate obiceiurile de explorarea ţiţeiului.În spatele studiilor despre cît de bogată în petrol

este ţara noastră și a multor proiecte de viitorbazate pe acest zăcămînt stau înecate sau

acoperite de praful utilajelor poveștile. Oameniidin comuna Zemeș, judeţul Bacău, se trezescdimineaţa, în loc de ciripituri, cu sunetul sondelor,însă aceasta este ultima problemă a lor. Unii staucu frica că s-ar putea ca locuinţele să le sară în aer,așa cum a fost cazul familiei Stîrpariu din 2010,alţii se plîng că apa din fîntîni e plină de sulf. Zonacomunei este înconjurată de munţi ca de gardieni,agricultura oricum nu este o ramură preaimportantă, însă multe dintre grădini sînt afectatede zăcăminte. Mai mult de jumătate din locuitoriicomunei erau angajaţi Petrom, însă dupătehnologizare, „esenţa mișcării” le-a arătat ceînseamnă să fii șomer.

Numărul 503 | 9 - 15 martie 201511

Localnicii au fost concediați unul cîte unul odată cu retehnologizarea.

Petrolul din Zemeș - aur negru sau piatră de mormînt?

Zona Moineștiului este plinăde istoria licorii negre. Prima son dădin România a scotocit pămîntulaici, iar părinții rafinăriei din Plo -iești au apărut în 1840 la Lucăcești.În secolul al XIX-lea a fost înfiinţatGrupul Industrial pentru foraj şiextracţia ţiţeiului, transformat apoiîn Combinatul Petrolului Moineşti.Apoi, după 1990 totul a fost trecutsub tutela Petrom care a trecut lauti laje moderne și totul a fost reor-ganizat, privatizîndu-se în 2004,cînd a fost cumpărat de grupul aus -triac OMV.

De o parte și de alta a drumu-lui din comuna Zemeș, sondele sco -tocesc adînc în mădularele pămîn -tu lui după țiței. Unele se mișcă zi șinoapte ca niște cai apăsați de gre u -tăți, iar altele, mai puține la nu măr,au înțepenit parcă de frică să nuîm prăștie zăpada care tocmai s-aașternut pe ele. În jurul lor, petemici de petrol îneacă fulgii proas -peți. La fel de negre ca zăcămîntulsînt ofurile sătenilor care poves tescapăsați că nu au niciun beneficiude pe urma exploatărilor care se facde aproape un secol. Cel mai vocaldintre aceștia este Mihai Rotilă, ca -re se judecă de aproape 15 ani cufir mele de exploatare a petroluluidin zonă. Bărbatul trecut de 50 deani dă zăpada din fața porții cu lo -pa ta, pe care o folosește ca să măapere de cei trei cîini. Cel mai ma re,de ciudă că nu i-am oferit atenție,începe să scormonească cu botul înzăpadă și să strănute zgomotos. Pemasa din camera îngustă ce te în -tîm pină la intrare sînt hîrtii și acte,iar de pe rafturi, coperțile colorateale volumelor de „Drept civil” și„Drept penal” îți fură privirea. Mi -hai a vrut să fie pregătit, să știe exactcare îi sînt drepturile atunci cîndse înfățișează instanțelor.

Sulful din fîntînăMihai Rotilă a moștenit de la

bunica sa aproape 3.000 mp de te -ren, despre care acesta susține căau intrat în posesia statului în pe -rioa da comunistă, însă nu are nici-un act de expropiere. Acesta po -ves tește că firma ce exploata pe tro -lul în Zemeș în anii ’50 a început săforeze pămîntul bunicii sale fără afi proprietari pe pămînt. „În anii’50 a fost montată o schelă de ex -tracție și au făcut un laborator denoroi pe pămîntul meu. Nu aveaudrept de proprietate cum nici a cum

nu au”, susține bărbatul. Încearcăsă facă ochii mari, dar îl împiedicăpleopa leneșă ce îi acoperă ju mă ta tedin ochiul stîng. Spune că apa dinfîntînă miroase a sulf, iar din cau zazăcămintelor nu îi cresc bine nicilegumele pe care le plantează îngrădină. Mihai spune că oameniidin Zemeș plătesc gaze la preț deimportator în loc să plătească lapreț de producător, dînd vina ob -se siv pe cei de la Petrom, compa-nia responsabilă acum cu exploa ta -rea gazelor în zona comunei.

Du pă ce a crezut că nu își poa tegăsi dreptatea în instanță, bărba tula făcut și o plângere la DNA îm po -tri va companiei, însă spune că niciaceștia nu au reușit să îi rezolvepro blemele. Astăzi, frica de ex plo -zie stă deasupra sa ca o ghilotină,iar cînd povestește despre cazul din2010, atunci cînd o locuință a săritîn aer din cauza acumulării ema -na țiilor de gaze din sol ce s-au aprinsde la o sobă, gesticulează furios.„Nici pînă astăzi nu s-a putut do -vedi cine a fost vinovat și nici mă cardespăgubiri nu au primit săraciioa meni, unde mai punem că unuldintre copii e ars pe față și pe mîini”,crede Mihai Rotilă și își face sem neimaginare pe mîini ca să arate cîtde gravă e situația tînărului.

Este supărat pînă și pe munci-torii firmei care exploata resurseledin Zemeș înaintea privatizării Pe -trom-ului, despre care spune că „aufurat tot ce a fost de furat”, de lagazolină și motorină pînă la fierulde la stațiile de lucru închise. „Faciar plîngere penală și îți spun de peacum că se va clasa cauza”, spunebărbatul cu convingere. Mărturiseș -te că are de gînd să facă grevă fis -cală împotriva statului și dorește săse ducă într-un azil din străinătateunde speră să fie tratat omenește.

Vecinii știu și ei că Mihai Rotilănu va renunța ușor la plîngerile îm -potriva companiei. Mai ales că în2009 primăria și-a schimbat sediul,deoarece clădirea se afla pe pă -mîn tul bărbatului, pămînt pe careîl voia cu orice preț și l-a obținut îninstanță. Tot pe proprietatea lui seaflă și Căminul Cultural, în care demai bine de opt ani nu se mai or -ga nizează niciun eveniment, dincauza litigiului care se judecă din-tre el și administrația locală. Cîndl-am întrebat pe bătrîn de acestăclădire, mi-a răspuns răspicat căva dispărea la fel ca fostul sediu alprimăriei.

Invazie de sonde fantomăMihai Rotilă nu este singurul

din Zemeș care susține că proble-ma actelor de proprietate ale tere -nu rilor pe care sînt sondele este unadelicată. Consilierul local RomeoDârlău spune cu gravitate în vocecă „s-a făcut totul în mod abuziv”.Bărbatul se află și el pe lista celorevacuați din cauza emanațiilor degaze. Susține că sondele sînt am -pla sate sub distanța regulamen ta răde 50 de metri, așa cum este speci -fi cat în normele PSI. „Am primit oul ti mă adresă pe care am făcut-ola ANRM (Agenția Națională pen-tru Resurse Minerale). În aceastase confirmă faptul că Petrom-ul,ală turi de o altă firmă care se ocupăde exploatare, are în concesiunezona respectivă, deși în proceselenoastre cu ei în instanță nu au vrutsă recunoască”, spune consilierullo cal. Vorbele lui Mihai Rotilăreies și din gura consilierului, deparcă ar fi o poezie învățată pe derost. Spune că sînt lăsați în voiasorții și, nervos pe situația în carese află, începe să bănuiască, ca șicum ar bîjbîi pe întuneric încăutarea în tre rupătorului. „Pe noinimeni nu vrea să ne ajute, nicimăcar presa. Eu mă lupt de doi anicu dever să ri le de petrol, de apăsărată din mar ginea Tazlăului, darniciun răs puns. Vine frumos Gardade Mediu, mă nîncă o friptură șigata. Noi am ră mas pe drumuri.”

Hai cu saculDealurile par că adună toată

lumina soarelui pe drumul alb ceșerpuiește paralel cu rîul, ca săarate cît este de neted. Infras truc -tura era la pămînt pînă anul trecut,cînd OMV Petrom a dat aproxima-tiv 800.000 de lei pentru reparareadrumurilor. În stația spre Moi nești,cîțiva bărbați vorbesc recunos că toridespre acest lucru. Numai unul din -tre ei susține sus și tare că „din pe -trol s-a furat”. Din poveștile lor,pare că Petrom-ul, înainte de pri-vatizare, era ca o piață mare dincare fiecare lua ce și cît avea ne vo -ie fără să plătească. Andrei Neagua lucrat mai bine de 20 de ani și îșimai făcea și el „plinul” uneori dela locul de muncă. Este scund, iarpălăria cu cozoroc îi ferește ochii al -baștri de razele obraznice, la caremai privește uneori cînd se spri ji -nă în lopată. A terminat de datzăpada din fața casei și se retrage

în casă la o cană de vin fiert. Spunecu un zîmbet agățat în colțul guriică și el mai lua un PET de doi litride gazolină din cînd în cînd pen-tru mașina veche pe care o avea.Mai lua și motorină pentru foc. „Șe -fii de depozit luau mai mult, uniichiar cu cisternele”, spune însă aces -ta dînd din cap la fel ca sondele pecare le-a supravegheat ca operatorde parc.

Vremurile s-au schimbat, Pe -trom-ul s-a privatizat în 2004 cînda fost cumpărat de OMV și acumnu își mai permite nimeni să ia nicimăcar o picătură. De atunci s-au ivito mulțime de probleme. Mulți din -tre salariați au fost dați afară, doarcîțiva dintre ei reușind după cîțivaani să se angajeze înapoi.

De la 3.000 de angajaţidin Zemeș, la 800

Unul dintre salariații care nu afost dat afară în momentul priva ti -ză rii este Gheorghe Rotaru. Acestalucrează din 1982 „în petrol”, așacum s-a încetățenit printre oa meni,iar peste doi - trei ani vrea să iasă lapensie. S-a angajat la 17 ani, apoi aîntrerupt ca să facă armata. I-auplăcut tancurile, însă mai atras afost de sonde, iar ca dovadă stă tro -feul de sondor locul întîi pe țară.Chemarea aurului negru au avut-o toți din familia lui, atît tatăl, cît șisoția și frații. Spune că țițeiul dinpărțile acestea este cel mai bun șimai ușor de rafinat. Muncea la Chi -

lii Toporul, o zonă de exploatare,dar cînd a început tehnologizareași lucrurile au mers mai prost, apreferat să vină undeva mai aproa -pe de casă și să se țină la distanțăde complicații. Așa că s-a transferatla Parcul automat 614 care este pes -te drum de casa lui. Și el a primit„oferte” pentru a renunța la post,însă nu le-a acceptat. Acum, mași -nă riile aduse fac ce făceau înaintezece oameni. Povestește că pe vre-muri lucrau peste 3.000 de oamenidin Zemeș la Petrom, iar acumdacă au mai rămas 800. „Diminea țacînd plecam la muncă se umpleaun autobuz numai cu oamenii depe strada mea”, spune bărbatul cumustață albă. Se oprește și îl strigăpe Ciorăpel, un bichon negru culăbuțe albe.

***Munții ce împrejmuiesc comu-

na Zemeș sînt crestați de sonde șibrazi deopotrivă. Locuitorii s-auobișnuit cu ele de parcă sînt acolode veacuri, iar scîrțîitul lor greoi adevenit tradiție. Unii încearcă săscape de ele sau să tragă în spe -ranța că vor obține ceva profit depe urma firmelor de exploatări. Al -ții se mulțumesc să spună mai de -parte povești trăite sau auzite, cese răspîndesc ca legendele. Un lu -cru e sigur însă, petrolul din zonăși-a pus amprenta vîscoasă pestevieți și locuri și nu va fi șters laprima ploaie. n

Mihai Rotilă s-a luptat toată viața cu cei care exploatează petrolul de pe raza comunei Zemeș.

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Drogurile, incestul, adulterul,suicidul și dependența de medica-mente sînt motivele principale re -gă site în povestea familiei Westondin Oklahoma. Slăbiciunea uma nă,schimbările bruște pe care un omle suferă în timpul unei tragedii,jocul perfid pentru avere și puterecapătă noi nume și chipuri. Toțimem brii se adună în casa lui Vio -let și Beverly Weston odată cu dis -pa riția și apoi moartea bărbatului.Fost poet și profesor universitar,aces ta a lăsat în urmă trei fiice ma -ture, dar diferite ca temperament.Prima este Barbara, profesoară laun colegiu din Colorado, care estecăsătorită cu Bill Fordham și au ofetiță de 14 ani.

Acesta o înșală cu o studentăde-a lui, iar fiica ei este o anti so cia -lă dependentă de droguri. Ivy estesingura care a avut grijă de pă rin -ții ei cînd toți au plecat, iar decep -ția în dragoste a făcut-o să dezvol -te pasiuni pentru vărul ei, desprecare va afla în cele din urmă că îieste frate. Cea care nu a suportatgu ra rea a mamei și a plecat în Flo -rida este Karen. Acolo l-a cunoscutpe afaceristul Steve, viitorul ei lo -

godnic, care după masa în memo-ria celui trecut în neființă a încer-cat să întrețină relații sexuale cu tî -năra de 14 ani.

Ironia care ucide„Nici măcar în cel mai fericit

scenariu nu e ușor să fii fericit încăsătorie”, recunoaște Bill. Se dez -bra că și se așază în pat alături desoția sa, pe care încearcă să o con -vingă de faptul că dragul ei a venitîn nebunia din Oklahoma. Însă cîndactorul blond cu mustață rămînela bustul gol, o voce de copil scapăîn liniștea sălii un „Ups!” inocent.E printre puținele momente cîndpublicul scapă din încordare prinhohote de rîs. Asta, și cînd toatălumea o întreabă pe Violet dacă sedroghează cu pastile, ea răspundecă „sînt relaxante musculare” și căma ia „Xanax, așa, pentru amuza-ment”. Susține că nimeni nu poateascunde nimic de ea, iar cînd Bar -ba ra se proclamă noul cap al fami -liei, între cele două se iscă un felde concurență nedeclarată.

Ceea ce au în comun femeiledin piesă este iluzia că ele pot con-

trola totul, că supraveghind fie carepas al celorlalți vor putea să îi ținăîmpreună, alături de ele. Însă aflărapid că fericirea nu stă nici în ma -chiaj, nici în grija excesivă și nici înpăstrarea cu încăpățînare a proprii -lor idei. Lucrurile ar fi decurs altfeldacă aveau curajul de a-și re cu noaș -te greșelile și de a le îndrepta latimp. De a-și impune punctul devedere în fața părinților și mai cu -rînd mamei, care aruncă vina sin-uciderii lui Beverly în mod specialasupra Barbarei.

Nevoia de a avea pe cineva ală -turi, nevoia de prețuire sau pute reade a conduce destinul unor oa menisînt cele care împing la păcate. Fu -ga de responsabilități și aruncareavinei pe altcineva, doar pentru aclădi propria imagine de om put-ernic și atotștiutor, o fac pe eroinăsă pară slabă în substrat.

Iar ne re cu noașterea slăbiciu ni -lor și fuga de ele în spatele viciiloraltora fac din Violet Weston maimult un per sonaj negativ. Drama -tis mul cu ca re este interpretat fie -care gest, tona li tă țile replicilor ca -re variază de la liniștitor la ob se -siv, de la excentric la nebunesc și

decorul realist dau ve ridicitatepiesei. Muzica, printre care se re -gă sește și Eric Clapton ca pasiunea bătrînei, păstrează dina mis mulși ajută la conturarea sen ti men te -lor create de actori.

Orgoliul sinucideriiAdunați din cauza dispariției și

mai apoi a sinuciderii capului fa -mi liei, toți membrii se strîng îm -pre ună cu problemele lor în casarăposatului.

Deși fiecare încearcă să își as -cundă greșelile și să afi șe ze o feri-cire falsă, presiunea creată de frus -trările celor mai în vîrstă ce încear -

că să zdrobească persona li tă țile ce -lor lalți duc la dezbinarea familiei.

Întreaga suferință nu este decîtrezultatul jocului de orgolii întreViolet și soțul său. Dacă ea ar fisunat la hotelul în care el se re tră -se se și nu ar fi așteptat să dea iamala cutia de valori, poate bărbatul nus-ar fi sinucis. Odată cu disparițialui, familia se destramă, ceea ce de -monstrează importanța unei per -soane care să mențină legăturile.Însă acestea nu au fost decît o ilu -zie suspendată de imaginea lui Be -ver ly care, oda tă ștearsă, a făcut carelația fa mi lia lă să se scufunde caAtlantida. Și asta te face să te între-bi, a fost reală sau nu? n

Farmecul mării, dependența de valuri, de apa cris -talină sau de furtuna ce răstoarnă vieți și hip no ti zea zăa fost prezentat în Sala Mare a Teatrului National „Va -si le Alecsandri”, miercuri, 4 martie. Marea ca o ființăatotputernică a fost personajul principal al spectaco -lului de teatru „Femeia mării”, scrisă de Henrik Ibsenși regizată de Radu Afrim.

Două fete desculțe, cu brațele pline de flori albe,aranjează pe mobilierul de la bucătărie crinii și niștenuferi mari. Își ridică bluzele pe umerii și sînii dez go -liți, iar lumina se stinge. Acest joc al luminii, efecteleși mișcările ei lente au oglindit un peisaj emoționant.Sunetele și vocile ciudate, muzica mării și formele geo -metrice simple ce „cădeau” din cer, culorile calde şi reci,pasionale şi de gheaţă, au conturat povestea și atmos-fera climatului norvegian, dar și tensiunea interioară apersonajelor.

Piesa de teatru a prezentat drama unei familii carenu poate uita trecutul, iar viciile și micile obsesii îi facfericiți în ochii unuia sau a altuia. E aniversarea ei, asoției și a mamei a două fete, Bolette și Hilde, care adecedat cu mulți ani înainte. El, doctorul Wangel, băr -bat care încă își mai iubește prima soție, își îneacă ama -rul în coniac și alte băuturi alcoolice. Dependența îl face

fericit, însă momentele de isterie ne readuc la reali-tate. Ea, Ellida Wangel, a doua soție a doctorului, nu îșipoate uita logodnicul care a fugit în largul mării și pecare nu l-a văzut de zece ani. Chiar și ochii prunculuicare a murit după doar cinci luni - băiatul după caretînjește și varsă lacrimi doctorul - îi aduce aminte deprima ei iubire. Dependentă de amintiri, mare și me -di camente trece brusc de la o veselie excesivă la în tu -necimea sufletească. Bolette si Hilde, cele două suroriatît de diferite, încearcă să fie mereu alături de tatăllor. Bolette este obsedată de dorința de a fi mereu încentrul atenției, ea e cea care iubește durerea și moar tea.Hilde pare a fi liniștită și echilibrată, dar în sufletul eie o furtună nebună și o sete de viață. Vrea să plece, săuite de tot și e gata sa-și vîndă trupul celui care îi poa -te oferi mult rîvnita libertate, profesorul Arnholm,fostul amant al mamei vitregi.

În spectacolul „Femeia mării”, niciunul dintre per -sonajele centrale nu este ancorat în realitate și nu îșitrăiește cu adevărat prezentul. E o poveste plină decom pasiune și indiferență, de nostalgia copilăriei și ne -bunia maturității, de slăbiciuni și vicii, e un cerc în chiscare întemnițează personajele într-o lume a iluziilorși a aparențelor. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 503 | 9 - 15 martie 2015

Droguri, adulter, incest - scenariul din pragul verii

Violet încearcă să dea vina pe fiica ei pentru sinuciderea soțului.

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.com

de Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

Familia Weston este măcinată de orgoliile părinţilor.

DIN SPUMA MĂRII

Dramatismul și umorulnegru și-au dat întîlnire pescena Teatrului „Vasile

Alecsandri” din Iași pe data de 3martie. Regizorul Claudiu Gogai-a ales pe Mihaela ArsenescuWerner, Emil Coşeru, DoinaDeleanu, Teodor Corban și i-alăsat să răsfrîngă asuprapublicului istoria unei familiidezbinate de orgolii, secrete șiminciuni. Piesa bazată peromanul „August: OsageCounty” a lui Tracy Lettsdemonstrează că „acasă” nueste întotdeauna locul în careești ocrotit, ci din contră, eștioropsit sau tratat ca produsuleșuat al unor vise măreţe.

Întemni]a]i în lumea obsesiilor

Studenții Facultății de Literede la Universitatea „AlexandruIoan Cu za” (UAIC) s-au întîlnit lao masă rotundă în Sala Senat aUniversității cu jurnalista și scrii -toarea Daniela Zeca-Buzura. Eve -ni mentul a avut loc cu ocazia lan -să rii volumului „La taclale cu ido -lii”, apărut la Editura Polirom.

Astfel, marți, 3 martie, stu den -ții de la Catedra de Jurnalism auaflat ce înseamnă un talk-show decalitate, dar și cum se împacă jur-nalismul cu literatura. „Volumulîn sumează o analiză asupra tutu rortalk-show-urilor realizate în Ro -mâ nia în ultimii 14 ani. Talk-show-ul este un gen ieftin de tele-viziune și în raportul calitate-preț,aduce rapid o bună audiență. Unalt merit este că se vede întreagaoglindă a societății printr-un sin-gur show”, a explicat Daniela Ze -ca-Buzura. Prof. univ. dr. DanielCon durache, cadru didactic la Ca -tedra de Jurnalism de la UAIC, aprecizat că „La taclale cu idolii”este o carte dedicată analizei pub-licistice aflată în expansiune așacum este talk-show-ul de televizi u -ne, o mare parte din volumul fos-tului director al TVR Cultural fiindcercetarea realizată pentru lu cra -rea de doctorat. „Este prima carteîn limba română dedicată acestuisubiect destul de sensibil”, a

menționat acesta.„La taclale cu idolii” în opinia

drd. Doris Mironescu este o ana li -ză calitativă a contextelor, a regieiși a rolurilor în talk-show utili za tede către principalii realizatori detalk-show din România.

Scriitoarea a împărtășit pub-licului experiența pe care a trăit-oîn timpul vizitelor sale în Iran,după proiecția filmului realizatacolo și intitulat „Focul lui Zara -thus tra”.

Partea a doua a întîlnirii dintreDaniela Zeca-Buzura și publiculsău a avut loc începînd cu ora18.00 la Librarium Palas. Întîl ni -rea cu cititorii intitulată „Litera -tu ră și televiziune” a adunat unpublica mai numeros decît a per-mis spațiul din librărie, iar nu mă rulmare de întrebări referitoare la tri -logia „Istoria romanțată a unui sa -fari”, „Demonii vîntului” și „O marcel orb” au creat o atmosferă pri e -tenoasă pe parcursul a două ore.În încheiere, realizatoarea de emi -siuni radio și TV, Daniela Zeca-Bu zura, a oferit o serie de auto-grafe.

Lansarea cărții „La taclale cuidolii” a fost organizată și cu oca -zia împlinirii a 20 de la înființareaEdi turii Poli rom care pînă în pre -zent a scos de sub tipar peste55.000 de titluri. n

de Elena GUŢANU | elena.gutanu@opiniastudenteasca.ro

CU IDOLII LA O CAFEA

Dialog despre talk-show șiliteratură

Eram tare fericiți acum cîțiva anicînd am putut să renunțăm la chel -tuielile cu bona pentru fiica noas tră,proaspătă elevă în clasa I: a acceptatca de la terminarea orelor, 12-13, șipînă la ora 16-17, cînd ajunge unuldin noi acasă, să stea singură. Fi reș -te, au fost zile, deloc puține la în ce -put, în care ne suna din cinci în cin ciminute și chiar mai des, cînd se spe -ria de vreun păianjen, buburuză saualtceva și uneori chiar trebuia să ve -nim urgent acasă pentru cine știe cenăzărire sau vreo mică zgîrietură.În fine, cu toți nervii consumați sautimpul irosit, tot ieșeam pe cîștig. Baeram și bucuroși că, iote, fiica noas -tră se maturizează! Cu chiu cu vai,încet-încet, de la lună la lună, fiicanoastră s-a obișnuit din ce în ce maibine să stea singură, adesea chiar șicînd întîrziam binișor la serviciu. To -tul spre bucuria și a ei și a noastră,care reușeam astfel să scăpăm de ocheltuială ce ne-o permiteam din ceîn ce mai greu, odată cu creș te reacheltuielilor și pentru ea.

Totul însă pînă într-o zi, era spresfîrșitul clasei I. Vine de la școală,aruncă ghiozdanul cît colo, se pro -țăpește în mijlocul holului, ridicămîna în sus cu arătătorul întins șistrigă pe un ton sentențios: „Tati,începînd din acest moment eu nu

mai stau nicio secundă singurăaca să. Ai înțeles? Ni-cio-da-tă! Ni -cio secundă!” „De ce, tati?”, o în -treb speriat și cu mîna la gură.„Doam na de religie ne-a spus azică există draci peste tot în jurul nos -tru. Că noi nu-i vedem, dar ei exis -tă peste tot. Și ne pot face rău ori -cînd dacă nu suntem cuminți. Ga -ta, eu nu mai stau singură nicio da -tă”. „Marta, astea-s baliverne: cumsă existe ceva ce nu vezi? Și cumpoa te să-ți facă rău ceva ce nu îl ve -zi?” „Doamna a zis că dracul poa -te să ne ia și să ne chinuie. Poatechiar să ne pună la fiert într-un ca -zan..." Simțeam nevoia să bat pecineva. Să bat bine de tot. Vă dațiseama că am vrut să mă duc chiarîn acel moment la școală ca să facun scandal monstru: la profesoară,la învățător, la director, la mamadi rectorului și la toți care-or mai fiei. N-a lipsit mult chiar s-o fac, darm-am gîndit că-i voi face rău totfiicei mele în final, și de rezolvattot nu voi rezolva nimic. Am ex pe -ri ență de la grădiniță, în situațiisimilare.

Nu vă mai povestesc cît chin amavut cîteva zile, noroc că urmaweekend-ul, cît tact pedagogic ampus la bătaie și cîte argumente in -ven tate am scos la atac pentru a

aduce lucrurile pe linia de plutire.Într-un final le-am adus oarecum.Tot nu am reușit însă să am o ex -plicație cît de cît rezonabilă pentrucele spuse de profesoara de religieunor copii de șapte-opt ani. Ce va -

loare edu ca ti -vă pot să ai -bă astfel depo vești des -

pre draci negri și vic leni, cu coar -ne ascuțite și coa dă lungă și bîr li -gată, și des pre cazane fumegîndeși cu bulbuci le neși, în care să teper pelești la foc mic. Au trecutcîțiva ani de atunci și tot n-am pu -tut pricepe. M-am in te resat mai dis -cret, tot ca să nu-i fac rău copiluluicumva: profesoa ra era cadru califi-cat, titular etc. Am vrut să fac ce re -re și s-o retrag de la religie. Fărătam-tam, fără re pro șuri, fără ex pli -cații. N-a vrut Mar ta: paradoxal du - pă mine, ore le îi plăceau. Deși mienu-mi plă cea deloc ce văd: ieșeasurescitată de la ele și plină deîntrebări fără răspuns cu care măbombarda a poi pe mine, întrebărice mă blocau de fiecare dată. În

plus, vorba cuiva: pare absurd săplimbi un copil de clasa I prin Raiși prin Iad, cînd el nici Pămîntulnu-l cu noa ș te.

Alt aspect. Nu demult, soția, cumustrări de conștiință că n-a maitrecut pe la biserică în ultima vre -me, s-a dus la un post al Pașteluisă se spovedească. La Mitropolie,nu altundeva. N-o mai făcuse dincopilărie, și (mă gîndeam eu, pă că -to sul) și-o fi zis că recupereazădacă merge acum „direct sus”. Că -lu gărul la care a ajuns, recoman-dat de cineva foarte credincios, asperiat-o de-a binelea: nu te maiuita la televizor, nu Internet, nu fil -me, nu celular... toate sînt Dracul!Asta la un lăcaș ortodox în centrulora șu lui, nu în vreo chilie din vîr-ful mun te lui. Sfințiile voastre, poa -te încă nu ați aflat: trăim în anul2020, nu în anul 1010!

Trei la mînă: nu sunt omul caremerge prea des la biserică, dar nicicel care intră aici foarte rar sau de -loc. Așa se face că am fost zilele tre -cute la Mănăstirea Dobrovăț, laslujbă. Acolo m-a prins vremea șiam zis să nu ratez. Am stat maibine de o oră în genunchi, pe opodea tare, de piatră cred, des căl -țat de bocanci, care au trebuit lă -sați la ușă că era noroi afară, cu pi -

cioarele înghețate căci nu erampregătit cu ciorapi groși. Nu a fostdeloc plăcut. Ba chiar e un chin, sărecunoaștem. Sînt rezistent însă,nu mă plîng. Dar nici nu m-am mi -rat să văd că sala era plină doar depersoane în vîrstă. Chiar foarte învîrstă. Cîți tineri sînt dispuși să fa -că această penitență în fiecare du -minică?

Nu vreau să discut însă regu li -le liturgice. Nu mă pricep, în marenici nu le înțeleg, nu-mi bat capulcu ele: așa sînt, le accept în tăcereatunci cînd calc pragul bisericii. Numă pot opri însă să nu fac, cu amă -ră ciune, o constatare generală: credcă biserica ortodoxă suferă de anibuni de o gravă lipsă de re for mă,una de adaptare cît de cît la so cie -ta tea modernă în care trăim, de a -dec vare la viața de zi cu zi a celorcărora i se adresează în fond, fie eibătrîni, dar mai ales tineri.

Dezbaterea despre religia înșcoli din aceste zile nu mi se pare,în acest context, decît o fățărnicie aprelaților ortodocși. Care se fac cănu văd adevăratele cauze pentrucare biserica se îndepărtează de co -munitate, și cred că pot, prin obli ga -tivitatea sau impunerea acelor orela școală, să aducă comunitate cuforța la ea. n

Numărul 503 | 9 – 15 martie 2015

Religia, un op]ional obligatoriuOpţionalul de religiedin școală a stîrnit odezbatere în întreaga

societate românească. Însăam rămas prinși la ideealuptei Bisericii OrtodoxeRomâne cu modernismul,fără să aprofundăm asupraunei eventuale importanţea religiei în educaţiacopiilor. Acum, după ce 77%dintre părinţi și-au înscriscopiii la religie trebuie săîncercăm să găsim un loc deechilibru între impulsul dea porni o cruciadă împotrivacreștinilor și de blamare înmasă a Bisericii.

Școlile trebuie să găsească activități pentru copiii care nu vor face religie.

CAP ÎN CAP

Ora de religie: cît de negru e dracul?

Majoritatea părinţilor își doresc ca materia să rămînă în trunchiul comun.

Furtuna artificială din jurul religiei în şco -lile româneşti se încheie cu o victorie a Bi se -ri cii Ortodoxe Române: majoritatea covîr şi -toa re a părinţilor au depus cereri pentru men -ţinerea acestei materii, conform datelor fur -ni zate de ministrul Educaţiei.

Nu am nicio îndoială că vor apărea în zi -le le ce urmează îndrăzneţe investigaţii jur-nalistice care vor dezvălui semnături false,manipulări, presiuni şi – de ce nu? – chiartorturi aplicate părinţilor şi copiilor pentrumenţinerea orelor de religie. Corul bocitoa -re lor seculariste îşi va relua fără preget in to -na rea gîngavă a mantrelor favorite: 18.000de biserici versus 400 de spitale, statul să numai sprijine financiar cultele, catedrala cos -tă 200 de miliarde de euro, preoţii au salariimai mari decît medicii etc.

Bineînţeles, va fi condamnată aprig cam -pania de promovare a religiei în şcoli or ga -ni zată de Biserica Ortodoxă Română, con-form logicii strîmbe că este permisă o campa -nie mediatică susţinută împotriva bisericii,dar biserica nu are voie să se folosească deaceleaşi mijloace. „Ia-l de pe mine că-l o -mor!” Dacă s-ar apuca cineva să scormone învieţile private ale propovăduitorilor RemusCernea şi Emil Moise aşa cum s-a întîmplatîn cazurile a sute de preoţi, răcnetele de in -

di gnare ar depăşi decibelii deranjanţi ai clo -po telor din bisericile citadine şi poate chiartrîmbiţele de la Ierihon.

Pe de altă parte, rămîn nerezolvate pro -ble mele Bisericii Ortodoxe Române: profe-sorii de religie cu pregătire precară, manu a -lele prost alcătuite (dar aici vorbim de o pro - blemă generală a înv ă ţă mîntului ro mâ nesc),

trans for ma rea paro-hiilor într-o reţeade multilevel mar-

keting destinată strîngerii de fonduri pen-tru o catedrală mult prea ambiţioasă, lu xulafişat de unii înalţi ierarhi, ruptura din trecler şi credincioşi. Însă mirenii au trecutpeste toate acestea şi şi-au înscris copii pemai departe la orele de religie.

Esenţa dezbaterii nu este reprezentată demenţinerea sau scoaterea din programa şco -lară a orelor de religie, pînă la urmă româniiau rămas creştini şi după jumătate de secolde comunism, fără religie în şcoală. Miza

chestiunii este alta: ingineria socială, modifi -carea generaţiilor viitoare. O minoritate ag re -sivă s-a folosit de chiţibuşuri avocăţeşti cuin tenţia de a elimina „îndoctrinarea” copi-ilor majorităţii populaţiei.

Ţinta mărturisită: peste cîteva generaţii re -ligia să nu mai aibă nicio relevanţă în Ro mâ -nia. Aş fi de acord să fie scoasă ora de religiedin şcoli cu condiţia interzicerii oricărei ore deetică, morală sau educaţie civică în care să sefacă propagandă secularist-ateistă. Deo cam -dată ora de religie va fi menţinută pentru ma -

joritatea elevilor din România, însă va trebuisă ne pregătim să respingem introducerea edu -caţiei civice care clădeşte „omul nou” dupăchipul şi asemănarea lui Remus Cernea.

Între timp, Biserica Ortodoxă Românătrebuie să-şi rezolve problemele interne şi sărevină la tradiţia care a ţinut-o sute de ani:le gătura vie dintre cler şi credincioşi. Cli pu -ri le de propagandă nu rezolvă nimic pe ter-men lung. n

Text apărut pe adevarul.ro pe 6 martie

George DAMIANjurnalist ADEVĂRUL

13

Biserica a câştigat b\t\lia pentru ora de religie, îns\ urgia anti-creştin\ se afl\ la început

Claudiu RAUSredactor-șef adjunct Ziarul de Iași

Deși contextul principal al filmului estecel de-Al Doilea Război Mondial și încerca -rea armatei britanice de a decripta mesajelecodate ale naziștilor, producția e de fapt de -spre oameni. Iar după cum ne menționeazăpersonajul principal, „uneori, oameni des -pre care nimeni nu-și imaginează că ar pu tearealiza ceva sînt cei care realizează inimagi -nabilul”. După ce a întruchipat varianta mo -dernă a lui Sherlock ori pe Stephen Haw -king în „Hawking”, s-a văzut că i-a venitușor lui Benedict Cumberbatch să joace ro -lul unui alt geniu, în speță Alan Touring.

Despre acesta din urmă se cunoaște căeste bunicul calculatorului modern, dar și alinteligenței artificiale, însă abia relativ re -cent s-a aflat că acesta a fost și cel care a de -criptat scheletul mașinăriei Enigma, ră mî -nînd un secret de stat pînă acum ceva timp.Cît despre mașinăria germană, aceasta se cre -dea a fi imposibil de spart, Alan Touringscur tînd considerabil atît durata războiuluiprecum și numărul de victime.

În film mai apare și Charles Dance, pecare fanii din Game of Thrones îl vor re cu -noaște imediat după aceeași atitudine de su -perioritate și viziune care o are asupra răz -bo iului, fiind aproape scos get-beget din se -rialul de televiziune (n.red: Tywin Lannis -ter). Și Keira Knightley își joacă bine rolul,pe lîngă temele principale ale filmului reu șindsă aducă în față problema feminismului, com -pletînd în același timp ca pe o mănușă per-sonajul principal. Totuși, cei doi sînt um brițipe departe de jocul lui Bennedict, care în fă -țișează un geniu inadaptat, nedesprins demunca sa și care întotdeauna preferă să lu -cre ze singur, întrucît nimeni nu l-ar în țe -lege oricum. Nu știe să fie sociabil, amabilsau să spună măcar o glumă. Însă pe parcursacesta învață de la colegii lui, care la rîndullor, învață să intre în mintea lui Touring.

„The Imitation Game” știe cum să fiedramatic descriind mirosul și ororile celuide-Al Doilea Război Mondial fără să aratemunți de cadavre sau soldați care se ucid

cu sînge rece între ei în numele patriei. Ră -fuiala cea mai aprigă are loc în interiorul luiTouring, care încearcă să devină uman pre-cum și să ascundă faptul că este homosexu-al, căsătorindu-se cu singura femeie care-i

înțelege geniul, atracția dintre cei doi fiindstrict una intelectuală. „The ImitationGame” știe însă să fie și amuzant, aici inter-venind flerul lui Cumberbatch care, deși numerge în totalitate pe firul istoriei, are grijăsă nu o deformeze, reușind să scoată în evi -dență că nu doar soldații sînt cei care reu -șesc să cîștige războaie. n

Există un moment în care simți că numai sînt piedici pentru a fi un bun profe-sionist și entuziasmul cu care intenționezisă pleci la drum în călătoria spre succes por -nește în urma unor circumstanțe favorabi -le. Aceste gînduri încep să te frămînte încăde la începerea lecturii din cartea DanieleiZeca-Buzura, „La taclale cu idolii”.

Cartea aceasta umple, de fapt, golul lip -sei de informație despre talk-show, dar înacelași timp clarifică dilemele unui viitorrea lizator de talk-show, care poate, cu ușu -rin ță, să înțeleagă ceea ce înseamnă rea li -za rea unei emisiuni cu costuri mici, dar ca readuce o audiență importantă pentru un postde televiziune.

„Un talk-show este un talk-show și atît”,afirmă autoarea, mai ales că se pune accentîn text pe ideea că astfel de emisiuni nu potfi împărțite pe domenii. Căci scopul aces-tui format are menirea de a ilustra o imagi -

ne cît mai clară a societății în ansamblu. Ast -fel, „La taclale cu idolii”, prin analiza apro -fun dată a producțiilor de acest fel din spa -țiul public românesc, arată că, de fapt, acestformat reușește, în mileniul al III-lea, să des -tabilizeze echilibrul dintre contractul de in -formare și formare, dar și dintre seducție șicaptare. Prin urmare, talk-show-ul este par -

te a neoteleviziunii și, în acest moment,alături de reality-show, se află în plină glorie.

Punctul de plecare spre reprezentareacorectă privind implicare în televiuziune oreprezintă acest volum apărut recent la Po -lirom. Mai mult decît atît, deși este în mare oanaliză a celor peste 18 mii de emisiuni, în -cepînd cu anul 2001, este o lectură plăcută,care oferă posibilitatea de a înțelege multmai ușor demersurile jurnalistice din do me -niul dezbaterilor televizate, care sînt recep-tate de telespectatori doar ca o serie de lup -te fără arbitraj corect. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 503 | 9 - 15 ianuarie 2015

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

Ai atît de multeteme restante lafacutate, iar laserviciu volu-mul de muncă

parcă s-a dublat. Abiareușești să dormi și tumăcar cîteva ore penoapte și de aceea cafeauaa devenit mai importantădecît apa. Ai putea totușisă lași paharul de cafeadin mînă măcar acum,cînd citești ziarul.

Colegii de anau devenitatît deenervanțiîncît, chiar

dacă nu ești religios, aiînceput să te rogi zilnic săvină Apocalipsa. Cîtevacutremure puternice, oinundație pe măsură sauchiar un asteroid te-armulțumi. Chiar dacă veimuri și tu măcar nu va puteanimeni să te calce pe bătături.

De cîteva săp -tămîni bune aiuitat ce gustare apa. Dacăpînă acum ai

înlocuit-o cu vin de butuc,bere sau tequila, distracțias-a cam terminat. Aiînceput o cură intensivă deceai de Rostopască. Se parecă ficatul tău a cam începutsă cedeze și are nevoie de opauză.

Ești convins căastrele țin cutine, iarnorocul estede partea ta.

Nici nu are cum să fie altfeldin moment ce sîmbătă aimers în club și ți s-a cîntatcă „ai norocul scris înfrunte” și că pînă și „lasicriu au buzunare”. Cu așaursitoare deja ai făcut rostde un portofel mai mare casă ai unde pune finanțele.

Începi să crezidespre tine căai devenit unmare melo-man, dar și un

cunoscător al teatrului șicinematografiei. Nu vremsă-ți stricăm iluziile, darfaptul că ai ascultat omelodie așteptînd tram-vaiul în fața Filrmonicii, căai văzut un mim în PiațaUnirii sau ai urmărit oanimație nu te fac mai cult.

Vrei să teapuci intensde sală și dealergat pentruca la vară să

poți merge fără griji laștrand sau la mare.Problema este însă că te-aiatașat prea mult de porțiazilnică de cartfi prăjiți și deieșirile cu prietenii la pizza.Și nici cei doi litri zilnici decola nu îți fac prea multbine.

FĂ UN STOP-CADRU

de Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

de Elena GUŢANU | elena.gutanu@opiniastudenteasca.ro

„If you’re reading this it’s too late”, (Da căcitești asta e prea tîrziu), cel mai nou albumsemnat de Drake, este realizat ca omagiu almixtape-ul (n. red. - o compilație de melodiicare trebuie ascultate una după alta) care l-a fă -cut fai mos pe cîntăreț, „So far so gone”, lan satîn 2009.

Ma te rialul este, de fapt, un hibrid în tre unmixtape și un album, el fiind încărcat peiTunes pe 13 fe bruarie 2015. Cel mai nou pro -iect al lui Drake este, de asemenea, gratuit șireprezintă re cu noș tința lui pentru fani. Deaceea data la care va fi lansat materialul a fostsecretă, pînă cînd acesta a apărut pe Inter net.

Melodia „6 God” îl înfățișează pe cîn tă rețca fiind vedeta orașului Toronto, rapper-ul

ca re poar tă o coroană, semn că muzica lui es -te foarte apreciată. Mai mult, se pare că Dra kea revenit cu forțe noi, iar materialul tocmailansat reprezintă o gură de aer proaspăt du păce rapper-ul a demonstrat că s-a lăsat prins înmirajul melodiilor comerciale. De aceea acest

mixtape este foarte diferit față de albumelelansate pînă acum, disponibile în magazine.Noua compilație se apropie mai curînd, ca stilși compoziție, de „So far so gone” și melodii -le care l-au consacrat pe Drake. Particulari ta -tea acestuia este cifra șase, privită ca un mo -tiv, ea fiind menționată de multe ori în me -lo dii, ba chiar apare și în numele unora din-tre ele, ca de exemplu „6 God”.

Ultimul album al lui Drake înseamnă ooră de pauză de la viața citadină, o incursiu -ne în tinerețea artistului, o plimbare în clu -bu rile în care a fost el. Cu alte cuvinte, el seapropie mai mult de fani, lăsîndu-i chiar să-icunoască și defectele, mai cu seamă arogan -ța. Prima melodie de pe material, „Legend”,

vorbește despre ce a devenit cîntărețul decînd a cunoscut faima, adică o legendă.

El se confesează prin versuri: „If I die/I’m a legend, I’m the one”, iar ascultătoriifac cu noș tin ță cu o altă față a lui Drake și cuviciile lui. n

de Roxana GĂINĂ | roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Între codul enigma și cel omenesc

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „La taclale cuidolii”Autor: Daniela Zeca-BuzuraAn: 2015Editură: PoliromGen: Media

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: „If you’rereading this it’s toolate”Artist: DrakeAn: 2015Gen: Rap

Titlu: „TheImitationGame”Regizor: ColinTeagueAn: 2014Actori:BenedictCumberbatch,KeiraKnightley,Charles DanceGen: Thriller

Drake la puterea a [asea

„The Imitation Game” știecum să fie dramatic,descriind ororile celui de-AlDoilea Război Mondial fărăsă arate munţi de cadavre.

Conversa]ie justificat\

„Un talk-show este un talk-show și atît”, afirmăautoarea, care spune și că astfel de emisiuni nu pot fiîmpărţite pe domenii. Scopul acestui format este de ailustra o imagi ne cît mai clară a societăţii în ansamblu.

Ultimul album al lui Drake înseamnă o oră de pauză dela viaţa citadină, o incursiu ne în tinereţea artistului, oplimbare în clu bu rile în care a fost el.

Odată cu trecerea timpului, telefoanele „maideștepte decît noi” par să nu îi mai mul țu -meas că pe unii oameni. Lui Carlo Brianza,fondatorul „La Comanda”, o firmă italiană,nu îi mai place să își comande pizza cu telefo -nul. Crede că această acțiune îi ia foarte multtimp și nici nu este distractiv. Trebuie să aș tep -te o oră ca să mănînce și asta nu-i place. Cre decă poate îmbunătăți serviciul. Astfel, pentru aeconomisi timp, dar și pentru a mai aduce ce -va nou pe piața IT, a inventat un start-up caresea mănă cu un buton mare și roșu. Se nu meș -te „Click’ N’ Pizza”. Pizza este mîncare prefe -ra tă a lui Carlo Brianza - „Eu pot comanda pi -zza mea favorită cu un singur click”, a spus ella prezentarea produsului de la Mobile WorldCongress care a avut loc la Barcelona. Așa căs-a gîndit la ceva care să îi aducă pizza la ușădoar apăsînd o singură dată pe un buton.

„Click’ N’ Pizza” se conectează la Internetprin WI-FI, iar astfel poate comunica cu un cal -

culator din pizzeriile locale. Cei de la „La Co -man da” spun că jucăria are o baterie care ținepînă la zece zile și poate fi reîncărcată cu unajutorul unui USB. Pe ecanul circular sînt afi -șa te informații despre baterie și ingredientelepe care le vrei pe pizza. De asemenea, poți ve -rifica dacă ți-ai pus patru ingrediente, dar și da -că s-a trimis comanda. Evident că înainte dea face comenzi trebuie introduse datele perso -nale precum adresa, un număr de contact, darși modul în care plătești. Micul buton are me -niul numerotat. Dacă selectezi numărul unu șiapeși, dai de partea în care trebuie să trimițicomanda. Celelalte comenzi se pot găsi prinrotirea butonului, care funcționează fix ca ro -ti ța de la iPad.

„Click’ N’ Pizza” este baza pe care CarloBri anza o pune pentru a construi un imperiu

pro priu în domeniul IT. Acesta vrea să meș te -reas că și un Click’ N’ Taxi, pentru a chema multmai ușor un taxi înainte să pleci de acasă, unClick’ N’ Coffee care să vină la pachet cu ca -feaua Nespresso și un Click’ N’ FedEx pentruun serviciu de curierat.

Pînă atunci, „La Comanda” și-a anunțat in -tenția de a face un parteneriat cu cei de la Pi -zza Hut din America de Nord. Plănuiește săvîndă aceste jucării restaurantelor și apoi săle pună în magazine.

Doar că „Click’ N’ Pi zza” nu are momen-tan un preț stabilit, iar apa ratul va fi scos pepiață abia la vară. Astfel că trebuie să nu maivisăm la cum arată butonul uriaș lipit pe fri -gi derul nostru și punem mîna pe telefon și săfacem o comandă dacă vrem să mîncăm pi -zza. n

În ultima vreme se tot zvo -neș te că patronul „Stelei” s-ar pu -tea să se mute din patul de dupăgratii în cel de acasă. Nu știm da -că a avut în penitenciar același me -diu hotelier ca Borcea, dar cu to țiine așteptam ca baronul să nu is -pă șească pedeapsa pînă la capăt.Acesta a fost condamnat la trei aniși jumătate de închisoare în 2013în dosarul schimburilor de tere nuricu Ministerul Apărării Naționale(MapN) și cel al sechestrării ho ți -lor care i-au furat mașina. În pre -zent acesta se află încarcerat la Pe -nitenciarul Poarta Albă, iar dupăspusele comisiei de specialitate a -ces ta a îndeplinit condițiile eli be -ră rii condiționate.

Vineri, pe 6 martie, Jude că to -ria Medgidia a confirmat cererealui Gigi Becali de eliberare condi -țio nată, însă procurorii DNA aucontestat decizia magistraților,decizia finală urmînd a fi dată deTribunalul Constanța.

Astfel că, pî nă la soluționareacontestației și hotărîrea definitivăa instanței, va avea timp să trimităbilețele către Muntele Athos, însperanța că di vi nitatea va influ -en ța pozitiv de ci zia procurorilor

și a judecă to ri lor.În timpul detenției, fostul par -

lamentar a depus o serie de ce -reri de permisie, de învoire pentrua putea fi aproape de familie înmo mentele importante ale aces-teia și în timpul sărbatorilor. Însăse pare că timpul petrecut singurîn închisoare l-a ajutat să își dez-volte latura religioasă. Acesta ascris două cărți „Muntele Athos,patria Ortodoxiei” şi „Becali şiSteaua”, iar la începutul anului aanunțat apariția uneia noi. În spe -ranța că va putea scăpa mai re pe -de de după gratii, în vara anuluitrecut acesta a cerut ca pedeapsasă îi fie redusă cu șase luni, în con -dițiile în care noul Cod Penal nucuprinde ca fapte incriminatoriiacțiunile din dosarul „Valiza”, unalt motiv pentru bărbatul care afost închis. Acest caz îl acuză peBecali de faptul că ar fi oferit su -ma de 1,7 milioane de euro echi peiU Cluj dacă ar fi cîștigat în meci-ul cu CFR Cluj.

Chiar dacă va fi liber sau nu,Gigi va trebui cumva să își re cîș ti gefanii, care în ultima vreme au camlăsat în paragină stadioanele la me -ciurile Stelei. n

ADUSE DE TORENȚI

Cît cobor scara rulantă spremetrou, un băiețel negru de vreo doiani mă studiază din brațele lui taică-su. E la jumătate de metru în fațamea și-i văd privirea plimbîndu-sepe fața mea, e curiozitatea sinceră pecare copiii o au. Uneori și bătrînii.

Îmi amintesc de bunica în ziua încare frate-miu a venit acasă cu unprieten și doi tipi de culoare. S-auașezat la masa de pe terasă, ca maitoată lumea care vine în vizită pe lanoi. Bunica s-a băgat în casă, s-aașezat pe un scaun lîngă geam și astat acolo cît oaspeții au rămas afară.Am întrebat-o ce face acolo și s-asupărat un pic, a zis că se uită și ea.„Sînt și ei oameni”, a concluzionatbunica, și vorbele ei n-aveau pic derasism, ci erau descoperirea sincerăa umanității în cel pe care nu-l știusepînă atunci.

Dar asta era în Huși, în colțulmeu de Românie, acum vreo 15 ani.Metroul spre care coborîm e înAtlanta, mare oraș al Statelor Unite,în secolul XXI. Am mers de opt oricu autobuzul și de fiecare dată amfost singurul alb pe distanța dintrestația Five Points, în centru, șistadionul de baseball, Turner Field.E de înțeles de ce puștiul studiază

trăsăturile unui alb la metrou,e pur și simplu o aparițierară în trenurile și

autobuzele unui oraș cu 38% albi.Partea asta de America pare să nu-șifi depășit fricile și-și împarteoamenii pe culori și pe averi.

Atlanta n-a reușit să construiascăun sistem coerent de transport pînăîn ziua de azi și există semne clare căasta are de-a face cu distribuțiarasială. Nordul cel alb crede că dacăsistemul de transport se va extindedinspre sudul negru, va aduce cu elmai multe infracțiuni. De altfel, încădin anii ’60, de cînd existăMetropolitan Atlanta Rapid TransitAuthority (MARTA), o parte apopulației - ghici care? - a decis căMARTA înseamnă „MovingAfricans Rapidly Through Atlanta”.

Aștept metroul spre PeachtreeCenter. E doar la o stație distanțăspre nord, dar într-o altă lume, cuzgîrie-nori uniți de pasarele, curestaurante din care lucesc veiozeroșii, cu parcuri și statui. Trec pelîngă afișul filmului „Selma”, despreMartin Luther King Jr. Într-o parte escris că „One dream can change theworld”. Visul e vechi de 50 de ani,iar multe ca el s-au spulberat întretimp. n

Vlad ODOBESCU este în Arizona,Statele Unite ale Americii de Nord, fiind

beneficiar al unei burse în cadrul „TheHubert H Humphrey Fellowship Program”.

268 DE ZILE ÎN DEȘERT

Ce înseamnăMARTA

Vlad ODOBESCUsenior-editor

„Opinia Studenţească”

Semestrulacesta ai pier-dut bursa, nureușești nicisă-ți găsești un

job, iar ai tăi, din cauzanotelor proaste, aproape cănu îți mai trimit nici unban de buzunar. Ai găsitînsă soluția perfectă. Vreica în fiecare dimineață sămergi prin păduri la culesde ghiocei pe care să-ivinzi în fața Universității.

În primăvaraasta sigur îțivei găsijumătatea. Ți-ai făcut cont

pe toate site-urile de matri-moniale de care ai auzit, aicontactat și cîteva pețitoare,iar bunica ta și-a pus în capcă pînă la sfîrșitul anului vadansa la nunta nepoatei. Nufaci pretenții, dar ar fi depreferat să fie frumos,deștept și cu bani.

De mai binede o lună temănîncăpalma stîngă.De aceea ai

început să cumperi intenslozuri, să joci la Loto, pari-uri sportive sau păcănele.Banii însă nu s-au arătat șiai intrat destul de tare îndatorii. Prin urmaremîncărimea nu e de lanoroc și e posibil să fi luatceva Scabie.

Cum a trecutziua de optmartie cum aiieșit și tu laagățat. Ți-ai

zis că perioada cheltuielilora trecut și îți poți găsi oprietenă. Ai uitat însă căurmează Paștele, ZiuaCopilului, Ziua Bărbatuluiplus încă alte cîtevasărbători cu dar. Dacă vreisă ai portofelul plin ar fibine să rămîi burlac.

Părinții nu ți-au mai trimisîn pachet decîtmîncarenegătită, să

mănînci zilnic la cantină nuîți permiți, iar colegii decameră mănîncă în oraș. Deaceea ai început de cîtevazile să gătești intensiv. Încăvreo două săptămîni dinastea și ai putea să te înscriifără grijă la Master Chef.

Cu primulval decăldură airealizat cănu mai ai cu

ce să te îmbraci. Hainele deanul trecut ți-au rămastoate mici, iar pantaloniicare îți plăceau atît de multparcă stau să crape. Poatenu ar fi fost indicat ca toatăiarna să mănînci de la fastfood sau după fiecare masăsă guști cîte o ciocolată.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Va plecaGigi dinînchisoare?

„Ferma vedetelor”, o nouă e -misiune a trustului PRO, de bu -tea ză luni, 9 martie, ora 20:30, laPRO TV. Producătorii susțin căeste un reality show 100% ro mâ -nesc, dar se pare că ideea nu etoc mai 100% românească, ci estepreluată de la producătorii sue -dezi Strix.

Ștefan Stan, Augustin Vizi ru,Vica Blochina, Oana Radu, Tu -do rel Filimon, Dima Trofin, DanHelciug, Doinița Oancea, Mioa raFelicu, Corina Drăgulescu, Io nuțIftimoaie și Cristina Cioran sîntcele 12 vedete care schimbă con-fortul propriei case cu viața aus -teră de la fermă. Ei vor trăi timpde trei luni în aceleași condiții cacele de acum 100 de ani. Lip saelec tricității, traiul fără telefoa -ne le mobile de care omul mo derneste atît de dependent, uneorichiar lipsa hranei, ca să nu maivorbim de absența unei conexi-uni la Internet, reprezintă ade -vă rate provocări pentru vedete.

Gazda emisiunii va fi IuliaVân tur, care va fi prezentă pe mi -cile ecrane alături de cele 12 ve -de te, de luni pînă joi și sîmbăta,de la ora 20:30. Premiul pus în jocpentru cîștigătorul emisiunii es -te un cec în valoare de 50.000 deeuro, care va fi numit și „Marele

Fermier”. Un fermier autentic,numit „Mentorul Fermei”, va școlicelebritățile, le va atribui res pon - sabilități zilnice, care dacă vor fiîndeplinite, le vor aduce cîtevaavantaje și le va trimite în due -lul săptămînal în urma căruia u -na dintre cele două vedete con-fruntate va fi dată afară.

„Filmare 24 de ore din 24, 7zile din 7, vedete neobișnuite cucondițiile de trai cărora vor tre-bui să facă față, într-o locație com -plet izolată sînt cîțiva factori ca -re fac din această producție ce arputea părea simplă, să fie unacom plexă” a declarat Ana Ma riaModalca, Head of Local Produc -tion PRO TV.

S-ar putea ca această emisi-une să fie un fel de variantă re -ci clată a show-ului „Sînt celebru,scoate-mă de aici”, din momentce acesta din urmă se apropie definal, iar cei din trustul PRO auînvățat rețeta succesului, pe ca -re au de gînd să o aplice pînă sa -tu ră telespectatorii. De la noulpro iect, se așteaptă audiențe celpuțin la fel de mari precum celeale emisiunii filmate în junglaafricană. Totuși, rămîne de vă -zut dacă acestea vor fi la acelașinivel. n

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Vedetele schimbăjungla pe fermă

de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

Prețul nu a fost încă stabilit.

PRIMUL RĂCNET Butonul care aduce pizza

de Ana-Maria BUCUR|anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

de Roxana GĂINĂ |roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Numărul 503 | 9 - 15 ianuarie 201515

Numărul 503 | 9 - 15 martie 2015

ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

În mijlocul scenei, printre lu-minile care par că au pus monopolpe scenă apare o tobă improvizatăfăcută dintr-o canistră veche, bo ți -tă, care ajunge lîngă toboșar. Ritmuleste accelerat, în sprijinul omuluicu bețe au venit ceilalți instru men -tiști care au făcut minitobe dintr-un capac, o oală și o găleată, sune -tele acestora fiind ușor de suportatde către spectatori. Lovesc așa detare noile jucării, încît toboșarului ise rup bețele. Chiar și cu jumătatede băț, acesta a continuat să lo veascăputernic toba improvizată. Sala esteatît de plină, că nu ar mai încăpeanicio furnică. Copiii sînt cei maifavorizați, au primit lo cu rile de VIP-uri, care le dau voie să-și sprijinebărbia de marginea scenei. Unadintre fete a văzut că o cameră este

ațintită doar spre ea și dan sea ză de ise duce fustița mov în toate părțile.

Vocile din întuneric„Să se ridice în picioare cei ge -

loși”, zice Loredana în microfon în -cercînd să-și recapete suflul. Dardupă cîteva secunde se răz gîn deș te.„Cei care nu sînt geloși să se ridi ce”.În sală doar cinci persoane au răs -puns la îndemnul cîntăreței. Dupămelodia pentru cei care se lasă do -minați de neîncredere, urmează opie să pentru romanticii din sală.„Pentru ca femeile să-și ierte băr ba -tul atunci cînd greșește acesta tre-buie să-i aducă o floare”. Răs pun suleste suflat obsesiv de un bărbat dinspa tele sălii a cărei voce răsună clarîn toate sala: „De o floare, o floare,

cu o floare”, încercînd să găseascăva rianta care se potrivește exact. Undansator se gudură pe lîngă Lo re -dana. Are în gură o floare roșie, ca unadevărat Don Juan. Pe melodia curitmuri argentiniene și lăutăreștisînt executați pași de samba, în timpce pe ecranul din spate ru lează unfilm cu Charlie Chaplin cuceri-torul.

Formația „Agurida” și ritmu -rile ei balcanice au fost acoperite deîntuneric, în timp ce o fată carefuse se în backing-vocals pune înscenă un ritual de înfrumusețare.Vocea ei înaltă, umple sala cu trilu ri,iar publicul nu ezită să o aplaude.Petrecerea s-a transformat într-odemonstrație prin care cele trei fe -mei își arată capacitățile vocale.Fusta lungă crăpată de zeci de ori aLoredanei a fost schimbată cu unascurtă neagră cu petale de flori din

material roșu. Două femei stau pemarginea scenei și cîntă o doină.„Mi-am pus busuioc în păr”, strigăo a treia femeie care a intrat sublumi na reflectoarelor. „Unde?”, în -treabă celelalte. „În pat”, răspundeaceasta pe note muzicale. Publicul seamuză copios. Cei doi dansatori aicîntăreței se luptă în pași de dans,iar cel care face mișcările ample deparcă vrea să fie pe toată scena înacelași timp s-a împiedicat de Lo -redana.

Melodii cu umbrePiesa„Tzuki” o face pe o feme ie

să se ridice în picioare și să dansezespre oroarea celor din spatele ei.Solo-ul de banjo îi dă melodiei unaer country, iar pașii pe care îi facîn sincron toți dansatorii deseneazăun peisaj rupt parcă din altă lume.Kimono care combină albastrul cuauriul pe care a ales să-l poarte Lo -redana nu s-a potrivit cu me lo diilepopulare românești ca „Tran dafirde la Moldova” și „Cîntă cucu-n Bu-

covina”. Dar oamenii nu au fost cri -tici de modă, ci s-au bucurat de at-mosfera de petrecere. O fată care stăîn aproprierea reflectorului esteridicată în brațele mamei ei și batedin palme. Pălmuțele par a fi u ri a șepe pereți și scenă.

Loredana este adusă în fața pu -blicului exact ca o regină în propriabicicletă pe trei roți. Pe cap nu are ocoroană din aur, ci o pălărie dinpînză. Pirueta pe care o face specialpentru a-și lăsa publicul să-i admi reținuta, lasă să-i vadă toți spatele,pentru că fusta nu i-l acoperă, o partede material fiind prinsă în corsetulrochiei. Dansatorii sînt sa l va torii tu-turor situațiilor penibile. Ei sînt șimăscărici și ajutoare.

Lo re da na este ridicată deasuprasce nei, pri vește de sus întreagă salăși oa me nii o aplaudă pentru asta.Pe sce nă ninge cu hîrtiuțe mici și co -lo rate, de la balcon curge o cascadăde bi lete rupte în sute de bucăți.Cîntă re ței i s-au lipit unele de piept,iar în public femeile își scutură mi-cile hîrtii din păr. n

„Dacă soldații ar fuma/ N-ar mai bombarda și ma -sacra” ne repetă aproape silabisit Adi Despot, ca să neimaginăm mai bine cum ar suna pacea. Vineri seară, pe6 martie, în Underground Pub pînă și versurile de„Iamma” au avut ritm mai lent. Asta pentru că cei de laVița de Vie au reușit, după doi ani, să își descînte pe oscenă din Iași concertul „Acustic”. Se simte că este unconcert puțin altfel, asta din paharele cu picior care auîn locuit în mare parte sticlele de bere. În fața scenei ni-meni nu face gesturi vulgare, nimeni nu se împinge, citoți se leagănă în direcția notelor. O fată cu părulblond, scurt și înfoiat e singura care ține să își strigebucuria, iar atunci cînd țipă, inima mov tatuată pe gîtpulsează. Cu mișcări circulare face valuri în paharul cuvin roșu, iar apoi îl ridică spre vocalist de parcă vreasă-i arate că au gusturi comune la băuturi. Ca atmosfe rasă capete tonalități romantice, în aceeași culoare sînge riea licorii stă sprijinită pe scenă un violoncel.

„Alungă-mi tăcerea, Despot”, strigă un băiat dinpublic. Așa că Adi își părăsește paharul cu vin la pi-cioare, se lasă pe scaun cu chitara în brațe, și dă glasversurilor care cer legănate de brichete aprinse. „Aduțiaminte că sufletul nu simte/ Doar ce ar trebui și poatemuri”, iar cel care a cerut melodia bate palma cu o tipăcare, fără să glăsuiască, aștepta acceași piesă încă dela începutul concertului.

Flautul fermecatÎn partea stînga pe scenei, lîngă baterist, un bărbat cu

fața conturată de barbă dă glas unui flaut. Sunetul luiîmbracă concertul acustic în tonuri orientale, lente,pentru ca atunci cînd se trece brusc la ritm după„Trandafir de la Moldova” acesta îi face pe toți să re -nunțe la mișcările din șolduri și să se concentreaze la în-doirea genunchilor în țopăieli.

Mica surpriză a serii nu a venit de la vocalist, așacum se așteaptă lumea de obicei. Ci de la Mihai Ardeleancare își mută degetele de pe clape pe corzile bass-ului dincare începe un solo scurt, ce lasă publicul surprins. „Aterminat conservatorul la flaut și la noi cîntă la clape”,spune Despot rîzînd, după ce tînărul redă instumentuldeținătorului de fapt. Putem spune că pletele i se așa zăla fel de bine cînd ține capul plecat peste grif ca și atuncicînd privirea îi mărșăluiește peste nonculorile adunateîn rînd pe orgă.

Vocalistul încearcă să ne convingă că în seara astava deveni bărbat, numai că tipa de care îi plăcea a rîs deel și a plecat. Ca să îi arătăm compasiune, cîntămalături de el „Dar ce contează/ Cînd bea și fumează/Nu se lasă/ De fugit de-acasă”. Și chiar nu contează,căci pînă la urmă se mulțumește cu chitara, iar noi cufumul de țigară ce se întrepătrunde printre mîinilelegate de persoanele din jur. n

Concertul Loredanei Groza a adus pescena pe Casei de Cultură a Studenţilor(CCS) ritmuri din cele mai îndepărtate

ţări ale lumii. Vineri, 6 martie, de la ora19:30 banjo-ul a fost combinat cu ritmurilepline de viaţă ale melodiilor lăutărești. Acestspectacol face parte din turneul „Reveria”.Cîntăreaţa a început din octombrie săconcerteze pe rînd în 14 orașe din România,dar va cînta și în Chișinău pînă pe 15 martie.Atunci luptele de pe ringul de dans, dar șicele care au loc între vocea Loredanei și ainvitaţiilor săi se muta peste Prut. Solista a cîntat alături de formația Agurida.

de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

de Ana-Maria BUCUR| anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Vă mai aduceți aminte de scan-dalul din 2009 izbuncit în urma bă -tăii pe care a luat-o Rihanna de laChris Brown? De atunci cei doicîntăreți nu mai sînt împreună, iardespărțirea lor scandaloasă a făcutînconjurul lumii. Ei bine, cam totde pe atunci presa, mai cu seamătabloidele și paparazzi, nu îi lasăpe cei doi în pace și în fiecare anapar zvonuri despre ei, ba chiar sevehiculează că mai țin legătura.

Mai nou, în presa interna ți o na lăse tot scrie despre Chris Brown căeste tatăl unei fetițe de nouă luni,iar mama copilului este un fotomo -del de 31 de ani, pe nume Nia. Kar-rueche Tran, fosta iubită a cîntă re -țului, a decis că nu mai poate săfacă parte din această dramă, așa căs-a retras din viața lui Chris. Înacest context, presa încearcă să îimai „exploateze” pe Rihanna și rap-per-ul cu care aceasta a avut o relațiedemult încheiată.

Zilele trecute au apărut în ziarecîteva poze cu Rihanna, aflată la

aeroportul JFK din New York, în -soțite de comentarii referitoare laimpactul pe care l-a avut vestea de-spre Chris asupra cîntăreței. Re-porterii se întrebau dacă ea estetristă fiindcă fostul ei partener va fitată și dacă se mai gîndește la el.Du pă o bătaie bună și aproape șaseani în care a stat departe de el, ast-fel de presupuneri nu-și au loculaici. Dar, cîteva publicații au mersprea departe și au contactat-o peRihanna pentru a o întreba ce crededespre faptul că rapper-ul va fi tată,iar toată această relație inexistentăa fost din nou scoasă la lumină înochii publicului. Evident, ea nu arăspuns întrebărilor, însă presa aavut grijă să o declare ca fiindșocată. Se pare că pînă nu se că să -torește una dintre cele două ve de te,zvonurile despre ei nu vor înceta săcircule.

Pînă atunci, Chris și Rihanna vorfi bîntuiți de trecutul despre care sescrie în presă de cîteva ori pe an, deparcă ar fi de actualitate. n

Fostele relaţiivînd bine

PUNCTUL PE VIP

de Roxana Găină| roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

16Loredana a zburat deasupra publicului din IașiArtista a abordat la spectacol mai multe stiluri muzicale.

Cum a îmblînzit Vi]a de Vie rock-ul

Cuplul s-a despărțit în 2009.

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: redactia@opiniastudenteasca.roWeb site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

CU VINUL LA PICIOARE

DIRECTOR: Cătălin HOPULELEREDACTORI-ȘEFI ADJUNCŢI: Iulia CIUHU, Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulian BÎRZOI, Mădălina OLARIUREDACTORI: Ana-Maria BUCUR, Dan CONDREA, Adelina MEILIE, Doina SÎRBUCOLABORATORI: Liza CÎRJĂ, Diana GAINA, Roxana GĂINĂ, Elena GUŢANU PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE