Revistă săptămînală de informație, reportaj și atitudine studențească.
16
Atunci cînd scriu m\ izolez complet de lume, îmi fac provizii, îmi dau demisia [i plec din Bucure[ti Am avut permanenta senzaţie că urmează să mor în două luni | PAGINILE 8-9 Ce s-a întîmplat duminică, 16 noiembrie, a fost, într-adevăr, o luptă. O luptă între România pe care și-o închipuie ei, umilă, supusă, gata să accepte orice minciună și orice umilință și România adevărată, care a spus în ceasul al doisprezecelea „gata, pînă aici”. Prezența ridicată la vot demonstrează că „adormiții” și „nehotărîții”, cum au tot fost numiți prin presă, au urmărit tot ce s-a întîmplat în ultimele luni și mai ales în ultimele două săptămîni și au ales să taxeze nesimțirea PSD cu votul lor. Au demonstrat că nu pot ei fura cît putem noi vota. Și s-a furat, s-a furat ca-n codru, cu microbuze, mașini mici, chiar și taxiuri, s-a furat cu urna mobilă și s-a furat prin blocarea votului în diaspora. Ce s-a întîmplat duminică, 16 noiembrie, nu a fost doar un vot pentru Klaus Iohannis. A fost un vot împotriva baronilor locali, care au impresia că-și controlează cetățenii ca pe vite și îi trimit la vot cînd și cum au ei chef. A fost un vot împotriva organizării dezastruoase a alegerilor în diaspora și a nesimțirii presei de partid (reporteri România TV, știre de la fața locului, la Paris, unde „la secțiile de vot nu mai sînt cozi”, filmînd o stradă goală, cu spatele la coada de mii de români). A fost un vot împotriva bufonilor și pupezelor precum Mircea Badea, Mihai Gâdea sau Lavinia Șandru. A fost un vot împotriva minciunii-uitare de tip orwellian, în care Corneliu Vadim Tudor o face „boarfă” pe Daciana Sârbu și spune că soțul ei va da țara pe mîinile hoților, ca peste două săptămîni să se alieze cu „tînărul Victor Ponta”. A fost un vot împotriva tăierii teilor la Iași și împotriva bufonului de Mazăre la Constanța. Chiar și în Republica Moldova s-a votat anti-PSD, deși premierul Iurie Leancă l-a susținut pe față pe Victor Ponta. Scriam săptămîna trecută despre cît de nerușinat e sloganul „Președintele care unește”, cînd toată campania și comportamentul lui Victor Ponta s-au bazat aproape numai pe ură și dezbinare. Acum, ironic, privind în urmă, Ponta și PSD chiar au unit. Au reușit să acumuleze în doi ani de guvernare și cîteva săptămîni de campanie mai multă ură împotriva lor decît au fost în stare să fabrice în atîția ani de televiziune anti- Băsescu. Au unit românii cu ungurii scîrbiți de alianța cu Vadim, au unit mii de oameni care au ieșit în stradă împotriva lor și au unit românii din diaspora cu cei de aici, care au ieșit la vot văzînd perseverența și îndîrjirea cu care stau și cîte opt sau zece ore la cozi cei de peste hotare. Dar să nu ne bucurăm prematur și să nu ne îmbătăm cu apă rece. Un singur om nu poate schimba statul și în orice caz nu peste noapte. Rămîne același guvern corupt cu a sa caracatiță de baroni și baronași împînzind țara. Sper că avîntul care s-a creat acum să fie același și peste doi ani, cînd avem alegeri legislative și românii vor avea din nou ocazia să demonstreze că vor, într-adevăr, să-și repună țara pe un drum sănătos, normal. n /opiniaveche www.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 LUMEA PE JAR Pata neagr\ de pe harta lumii ACADEMIA DE GARDĂ EDITORIAL Fără să vrea, au unit ţara l Un loc în care execuțiile publice și crimele în masă sînt comise în numele lui Allah | PAGINA 4 Diplome [i medalii pentru profesorii Politehnicii Iohannis s-a declarat președintele tuturor românilor. l Anul XL l 17 - 23 noiembrie 2014 l IAȘI l Nr. 494 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea I eșenii au votat cu speranță, îndîrjire și determinare. Oameni din toate cartierele gri ale orașului au ieșit să-și aleagă președintele, care pe cel mai tînăr și mai frumos, care pe cel mai rece și mai dîrz. Victor Ponta a unit bătrînii, dar copiii lor i-au dezbinat și le-au arătat drumul cel drept. Victor Ponta a spus că a crescut pensiile, dar fiii și fiicele pensionarilor le-au căutat cupoanele și le-au arătat diferența neglijabilă care s-a produs de cînd prim-ministrul guvernează. Tinerii din Iași au pus mîna pe ștampilă albastră și au trîntit-o în căsuța din dreapta buletinului de vot. Tinerii din Iași au fost pentru o zi eroi, alături de alte sute de mii de români. Pentru ei, votul a fost primul pas către România lucrului bine făcut. | PAGINILE 10-11 Iohannis a unit ie[enii pe-o autostrad\ spre Sibiu Universitatea Tehnică și-a premiat profesorii în cadrul Senatului Festiv, care a avut loc miercuri, 13 noiembrie | PAGINA 3 ” e‐mail:[email protected]ACTUALITATE „Cuza” dă burse doctoranzilor din fonduri proprii l bursa are valoarea de 750 de lei | PAGINA 2 DE PE SCENA IAȘULUI Conspiraţiile bărbierului Figaro, înţepenite în mașina de tuns l piesa pusă în scenă la Opera din Iași s-a jucat cu casa închisă | PAGINA 12 HONORIS FĂRĂ CAUSA Campania electorală, un circ cu actori secreţi l în loc de proiecte istețe, politicienii s-au întrecut în promisiuni | PAGINA 5 « « Interviu cu scriitorul Andrei Ruse, director al proiectului Hyperliteratura.ro Ioan STOLERU redactor-șef adjunct [email protected]
Transcript
Atunci cînd scriu m\ izolez complet de lume, îmifac provizii, îmi dau demisia [i plec din Bucure[ti
Am avut permanentasenzaţie că urmează să morîn două luni | PAGINILE 8-9
Ce s-a întîmplat duminică, 16noiembrie, a fost, într-adevăr, o luptă.O luptă între România pe care și-oînchipuie ei, umilă, supusă, gata săaccepte orice minciună și oriceumilință și România adevărată, care aspus în ceasul al doisprezecelea „gata,pînă aici”. Prezența ridicată la votdemonstrează că „adormiții” și„nehotărîții”, cum au tot fost numițiprin presă, au urmărit tot ce s-aîntîmplat în ultimele luni și mai ales înultimele două săptămîni și au ales sătaxeze nesimțirea PSD cu votul lor. Audemonstrat că nu pot ei fura cît putemnoi vota. Și s-a furat, s-a furat ca-ncodru, cu microbuze, mașini mici, chiarși taxiuri, s-a furat cu urna mobilă și s-afurat prin blocarea votului în diaspora.
Ce s-a întîmplat duminică, 16noiembrie, nu a fost doar un votpentru Klaus Iohannis. A fost un votîmpotriva baronilor locali, care auimpresia că-și controlează cetățenii cape vite și îi trimit la vot cînd și cum auei chef. A fost un vot împotrivaorganizării dezastruoase a alegerilor îndiaspora și a nesimțirii presei de partid(reporteri România TV, știre de la fațalocului, la Paris, unde „la secțiile de votnu mai sînt cozi”, filmînd o stradăgoală, cu spatele la coada de mii deromâni). A fost un vot împotrivabufonilor și pupezelor precum MirceaBadea, Mihai Gâdea sau LaviniaȘandru. A fost un vot împotrivaminciunii-uitare de tip orwellian, încare Corneliu Vadim Tudor o face„boarfă” pe Daciana Sârbu și spune căsoțul ei va da țara pe mîinile hoților, capeste două săptămîni să se alieze cu„tînărul Victor Ponta”. A fost un votîmpotriva tăierii teilor la Iași șiîmpotriva bufonului de Mazăre laConstanța. Chiar și în RepublicaMoldova s-a votat anti-PSD, deșipremierul Iurie Leancă l-a susținut pefață pe Victor Ponta.
Scriam săptămîna trecută despre cîtde nerușinat e sloganul „Președintelecare unește”, cînd toată campania șicomportamentul lui Victor Ponta s-au
bazat aproape numai peură și dezbinare. Acum,
ironic, privind în urmă, Ponta și PSDchiar au unit. Au reușit să acumulezeîn doi ani de guvernare și cîtevasăptămîni de campanie mai multă urăîmpotriva lor decît au fost în stare săfabrice în atîția ani de televiziune anti-Băsescu. Au unit românii cu unguriiscîrbiți de alianța cu Vadim, au unit miide oameni care au ieșit în stradăîmpotriva lor și au unit românii dindiaspora cu cei de aici, care au ieșit lavot văzînd perseverența și îndîrjirea cucare stau și cîte opt sau zece ore la cozicei de peste hotare.
Dar să nu ne bucurăm prematur șisă nu ne îmbătăm cu apă rece. Unsingur om nu poate schimba statul și înorice caz nu peste noapte. Rămîneacelași guvern corupt cu a sa caracatițăde baroni și baronași împînzind țara.Sper că avîntul care s-a creat acum săfie același și peste doi ani, cînd avemalegeri legislative și românii vor aveadin nou ocazia să demonstreze că vor,într-adevăr, să-și repună țara pe undrum sănătos, normal. n
l Un loc în care execuțiile publice și crimele înmasă sînt comise în numele lui Allah| PAGINA 4
Diplome [i medalii pentruprofesorii Politehnicii
Iohannis s-a declarat președintele tuturor românilor.
l Anul XL l 17 - 23 noiembrie 2014 l IAȘI l Nr. 494 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea
Ieșenii au votat cu speranță, îndîrjire și determinare. Oameni dintoate cartierele gri ale orașului au ieșit să-și aleagă președintele,care pe cel mai tînăr și mai frumos, care pe cel mai rece și mai
dîrz. Victor Ponta a unit bătrînii, dar copiii lor i-au dezbinat și le-auarătat drumul cel drept. Victor Ponta a spus că a crescut pensiile, darfiii și fiicele pensionarilor le-au căutat cupoanele și le-au arătat
diferența neglijabilă care s-a produs de cînd prim-ministrulguvernează. Tinerii din Iași au pus mîna pe ștampilă albastră și autrîntit-o în căsuța din dreapta buletinului de vot. Tinerii din Iași aufost pentru o zi eroi, alături de alte sute de mii de români. Pentru ei,votul a fost primul pas către România lucrului bine făcut. | PAGINILE 10-11
Iohannis a unit ie[enii pe-oautostrad\ spre Sibiu
Universitatea Tehnică și-a premiat profesorii încadrul Senatului Festiv, care a avut locmiercuri, 13 no iem brie | PAGINA 3
2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 494 | 17 - 24 noiembrie 2014
Universitatea Cuza ofer\ bursedoctoranzilor din fonduri proprii
Georgios Mantzaridis, DoctorHonoris Causa la „Cuza”
Universitatea „Alexandru IoanCuza” (UAIC) din Iași oferă, din pro-priile fonduri, 55 de burse în valoarede 750 de lei doctoranzilor de labuget înmatriculați anul acesta. La„Cuza” sînt 210 doctoranzi la bugetdin care doar 105 iau bursă de la Min-ister. Din cauza unei legi adoptate învară prin care s-a înființat doctoratulcu frecvență redusă, 105 doctoranzi labuget au rămas fără finanțare de laMinisterul Educației. „Cei din minis-ter nu au specificat că locurile fărăbursă sînt pentru frecvență redusă,au dat atîtea cu bursă șî atîtea fărăbursă, trebuie să deducem noifrecvența”, a declarat prof. univ. dr.Ovidiu Cârjă, directorul ConsiliuluiStudiilor Universitare de Doctorat(CSUD) la UAIC. Bursa de la ministereste de 792 pentru anul I, 852 pentru
anul al II-lea și 1.136 pentru anul alIII-lea. La universitate sînt 117 doc-toranzi la taxă. „Am mai vorbit cucîțiva profesori din țară și se pare căUniversitatea «Cuza» e singura careoferă asemnea burse din fonduri pro-priu. Probabil că ministerul s-a gînditcă cei din ultima categorie muncesc șide aceea nu le-a mai oferit bursă.Problema frecvenței este reglemetatăde fiecare școală doctorală prin regu-lamentul propriu”, a adăugat prof.univ. dr. Ovidiu Cârjă.
La Universitatea de Științe Agrono -mice și Medicină Veterinară „Ion Io -nes cu de la Brad”(USAMV), încă deanul trecut doctoranzii care veneau rarla facultate nu primeau bursă. „Amluat-o înaintea legii într-un fel. Noiam acordat bursă numai celor de la frec -vență. Aveam doctoranzi care nu ve-
neau la universitate că lucrau în altă par -te și atunci le-am anulat bur sa”, a de-clarat prof. univ. dr. Neculai Mun tea -nu, director CSUD la USAMV.
Doctorandul la buget cu frecvențăface activitate de cercetare în cadrulfacultății pe baza căreia primește bur -să. Conform regulamentului intern,doctorandul trebuie să fie prezent lacele 40 de ore obligatorii la facultate.La USAMV sînt 152 de doctoranzi înstagiu, din care 47 primesc bursă și 35sînt la taxă. La Universitatea Tehnicăsînt 100 de locuri pentru doctoranzi,din care 50 cu bursă și în jur de 30care sînt cu taxă. „Dacă o facultate arevenituri proprii și din anumite si tua -ții poate oferi burse, cu acordul ȘcoliiDoctorale a facultății respective. Bur -sa este ca atare ceea ce dă ministerul,restul sînt suplimen tări”, a declaratprof. univ. dr. ing. Liviu Goraș, direc-tor CSUD al Universității Tehnice„Gheorghe Asachi” din Iaşi. n
Prof. univ. dr. Georgios Mantzaridis de la Universitatea „Aristo-tel” din Salonic a primit din partea Universității „Alexandru IoanCuza” din Iași titlului onorific de „Doctor Honoris Causa” pentru ac-tivitatea didactică, pentru sprijinul acordat bisericii și studențilorteologi români. Ceremonia a avut loc pe 12 noiembrie în Aula Magna„Mihai Eminescu” a UAIC, iar prof. univ. dr. Vasile Ișan a menționatîn discursul din deschidere că invitatul este unul dintre fondatoriidisciplinei de Sociologie Creștină.
Prof. univ. dr. Georgios Mantzaridis a ținut o prelegere în limbagreacă privind iubirea omului față de Dumnezeu, dar și despre felulîn care tehnologiile și modernitatea influențează moral omenirea.„Măsura tuturor lucrurilor este omul și nu există adevăruri absolute,căci adevărul unuia poate părea greșit în concepția altuia”, a adăugatacesta. Profesorul a menționat și despre intenția de a-l întîlni pepărintele Dumitru Stăniloaie, însă l-a împiedicat mai întîi regimul co-munist, iar mai apoi moartea preotului.
Evenimentul s-a încheiat cu un recital al Corului Bărbătesc alFacultății de Teologie Ortodoxă, iar din comisia de decernare a acestuititlu au făcut parte prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul UAIC, ÎPS Te-ofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei,prof. univ. dr. pr. Ion Vicovan, decanul Facultății de TeologieOrtodoxă „Dumitru Stăniloaie” și prof. univ. dr. pr. Gheorghe Popa,prorector UAIC. n
AM AUZIT CĂ...„Cuza” are în total 210 persoane înscrise la doctorat.
Profesorul a vorbit despre iubirea omului pentru Dumnezeu.
Jocuri sportive, nu jocuri onlinePe data de 13 și 14 noiembrie s-a desfășurat Campi-
onatul Național Universitar, organizat pentru secțiunileTenis de masă și Șah, în Sala de Sport a Universității deMedicină și Farmacie „Gr.T.Popa” din Iași (UMF) .
În prima zi a campionatului a avut loc etapa zonalăa concursului de Tenis de masă. Locurile I și II s-au cali-ficat automat la Turneul Final al Campionatului NaționalUniversitar de Tenis de masă ce va avea loc pe 22- 23noiembrie 2014 la Constanța. Dacă la acest eveniment aufost înscriși 20 de studenți, la campionatul de șah, orga-nizat pe14 noiembrie, au fost doar opt. „Am înțeles căașa a fost și gîndit acest campionat, de maximum optpersoane, în sistem eliminatoriu Knock-Out, dar întrucît
au venit mai puțini a trebuit să schimbăm modalitateade joc”, a declarat Alin Gîrbea, arbitru. Cei care s-au cal-ificat la Turneul Final al Campionatului Național Uni-versitar de Șah 25 – 26 noiembrie organizat la Bucureștisînt Daciu Moraru de la UMF, care a obținut locul I, șiGheorghe Țaran de la UAIC, care s-a plasat pe locul alII-lea. Participanții ambelor concursuri au primitdiplome și premii din partea sponsorilor. Evenimentul afost organizat de „Student Sport” împreună cu profesoride la fiecare universitate. (D.G.)
Cum arăta Basarabia comunistăPe 11 noiembrie, Muzeul Universității „Alexandru
Ioan Cuza” (UAIC) a fost gazda conferinței „Memorialis -
ti ca instaurării regimului comunist în Moldova sovietică:direcții, metode și tehnici de cercetare” susținută de cătreconf. dr. Aurelia Felea de la Universitatea din Tiraspolcu sediul la Chișinău. „Mi-aș dori să public o bibliografiea memorialisticii cu adnotări pentru ca publicul larg șipersoanele din mediul universitar care se ocupă de prob-lema memorialisticii să aibă un instrument pentru a-lfolosi în următoarele cercetări”, a declarat conf. dr. Au-relia Felea de la Universitatea din Tiraspol cu sediul laChișinău. La conferința s-a discutat despre ocupațiasovietică a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ȚinutuluiHerța, foametea din anii ’46-’47, experiențe ale exclud-erii, deportările din ’49 și ’52 sau modul în care erautratați basarabenii și evreii care veneau la studii în Româ-nia fără să fie vorbitori de limba română. (E.G.)Ș
TIR
I P
E S
CU
RT
Votul meu pentru o bereStudenții din campusurile din
Tudor și Agronomie au primit nișteoferte de nerefuzat. Pentru cîtevabuline de vot, opt mai exact, cei careau fost prezenți la alegeri primeauun bax de bere. Așa că tinerii aufăcut cheta de buline, după care aumers în cămin să închine dozelepentru viitorul strălucit al țării. Iarcu o zi înainte de vot, în CoopersLonge Club primeai și un shoot înschimbul unei semnături prin careerai de acord să votezi cu Ponta.
Atenţie, drum înreparaţie
Niciun gard din lume nu poate ținela distanță încăpățînații sau pe cei caredacă văd o zonă izolată, nu pricep că nupot trece. Strada Lăpușneanu este înconstrucții de ceva timp, dar multă lumepreferă să treacă pe drumul care arată cadupă bombardament, decît să ocolească.De parcă nu ne-am obișnuit pînă săavem gropi nesemnalizate.
Decoraţiuni pentru totanul
Frigul a venit și odată cu elmagazinele deja scot cataloagele cuofertele false de Crăciun. Orașul îșiîmbracă luminițele de sărbătoare,care ar avea o valoare semnificativădacă în mare parte nu ar fi fostagățate pe stîlpii de pe bulevardulȘtefan tot anul.
Medicini[tii se preg\tescpentru reziden]iatde Doina SÎRBU | [email protected]
La concursul de intrare în re -zi denţiat organizat de MinisterulSănătăţii pe 23 noiembrie s-au în-scris 1.070 de candidați ieșeni. Din -tre aceștia, 694 au optat pentru me -dicină, 294 pentru medicină den -ta ră și 100 pentru farmacie. Con-cursul propriu-zis va avea loc înșase centre universitare din țară.„La medicină sînt 1,20 pe un loc,la medicină dentară 4,20 pe loc șila farmacie 1,40 pe loc. În ultimiiani cele mai so licitate specializăriau fost cardiologia, gastro-entero -lo gia și psihiatria. Mai puțin solic-itate au fost chirurgiile. Repartițiape specialități se va face la o săp -tămînă după ce se încheie re zi den -țiatul”, a declarat prof. univ. dr.Ma ria Stamatin, prorector al Uni -ver sităţii de Medicină şi Farmacie„Gr.T.Popa” din Iaşi, responsabilcu activitatea rez iden ţi lor şi Edu -ca ţia Medicală Continuă.
În Iași, la concursul de rezi -den țiat de anul acesta, pentru do -me niul medicină s-au scos 20 delocuri la specialitatea pediatrie, 18locuri pentru psihiatrie, 17 pentruchirurgie generală, 16 pentru me -di cină internă, 16 pentru anestezieși terapie intensivă, 16 obstetrică-ginecologie. Pentru medicină den -ta ră au fost scoase la concurs cîte15 locuri pentru endodonție, orto -don ție și ortopedie dento-facială,
parodontologie și protetică denta -ră, iar pentru farmacie au fost alo-cate 19 locuri la farmacie clinică.
Dosarul de înscriere al candi-datului trebuie să conţină urmă -toa rele documente: cererea de în-scriere la concurs, centrul univer-sitar şi domeniul pentru care con -cu rează. În cerere, candidaţii vormenţiona acordul pentru folosireanumelui şi pentru afişarea rezul-tatului pe Internet, xerocopia bu -le tinului/ cărţii de identitate sau apaşaportului, copia le ga lizată a di -plomei de licenţă de medic, stoma -tolog sau farmacist. n
ACADEMIA DE GARDĂ
Dincolo de manipulatori,șantajiști, șantajați și politruci,alegerile acestea au mai născut unnou tip de jurnalist, unul foartepericulos - cel care se credereprezentant al societății civile. Îldistingeți simplu pe rețelele desocializare sau în mijloculprotestatarilor. El este cel careconsideră că, pentru binelesocietății asupra căreia și-aasumat singur drept dereprezentare, are voie să calce înpicioare tot ce înseamnădeontologie. Cel care crede cădreptatea și judecata se împart pewall-ul său de pe Facebook, înrubrica sa dintr-un colț de ziarsau în micuțul său studio deteleviziune. Și e tipul de jurnalistcare are urmăritori, care închidbucla, formînd o lume paralelă încare trăiesc doar ei. Sînt genul deoameni care cred doar ce spun ei,care se citează unii pe alții cu unentuziasm debordant și, care,întîlnindu-se la colț de stradă, seconsideră a fi „elita“. E un tip deautosuficiență pe care aceștia și-ojustifică spunînd că trebuia săexiste cineva care „să ia frîiele înmîini“ și să „le arate oamenilor cuadevărat ce înseamnă presa“.Citatele nu sînt invenții, ele existăîn realitate, fiind debitate de cătreunul dintre reprezentanții ieșeniai acestei categorii-mutant de aface presă. Sînt, dacă vreți, un felde jurnaliști-parlamentari aipoporului. Un fel de mici Vadimicare caută să se legitimeze.
Feriți-vă de ei. Fie că sîntoameni buni care au fost îmbătațide foamea de notorietate, fie căsînt politruci șantajiști careîncearcă acum să serebranduiască în apărători aisocietății sau pur și simplujurnaliști slabi care au învățat căvocea lor se aude mai bine dacă
latră, sînt un cancer alpresei. Sînt slabipentru că, undeva,
pe drum, și-au pierdut masca deobiectivitate și au depășit-o și pecea a subiectivității - au devenitmilitanți. Se ceartă cu fanii lor, îiînjură pe contestatari, înjurăprimarul (la Iași e la modă) îndouă din trei apariții publice șirenunță în demersul acesta lafinețea ironiilor pentru ascuțișulbardei. Și aparițiile lor publice toatecad ca din topor. Fiecare opinieemisă are culoarea unui verdict.
De aceea urăsc alegerile cares-au încheiat ieri. Pentru că le-adat ocazia acestora să creascăprecum ciupercile după ploaie.Pentru că le-a dat credibilitate prinfaptul că oameni deznădăjduiți,care se căutau pe alții pentru a-șivărsa năduful, au dat peste aceștiprefăcuți care s-au lipit de oricesubiect ca de un colac în mijloculoceanului. Pentru că în lipsa uneiocazii ca să latre ei nu fac decîtsă-și lingă rănile încuiați în afarabreslei care i-a identificat și izolat.Mă tem, însă, că nu avem ce leface, și că acest nou cancer, întîlnitalături de restul formelor care n-audat pînă acum semne de a intra înremisie, vor face metastaze printoată meseria asta bolnavă dejadincolo de orice leac. n
Premiul pentru cele mai bune performanțe în inovare și transfer tehnologic nu a mai fost acordat.
Diplome și medalii pentru profesorii Politehnicii
Universitatea Tehnică „Gheor -ghe Asachi” (TUIAȘI) și-a premiatprofesorii în cadrul Senatului Fes-tiv, care a avut loc miercuri, 13 no -iem brie, în Sala de Conferințe dincorpul T, cu ocazia Zilelor Uni ver -si tății. TUIAȘI a acordat patru cate -gorii de premii: pentru ProfesoriSe niori, Profesori Emeriți, „Membride onoare al comunității universi -ta re” și pentru Cercetările Știin ți fi -ce din Universitate. Distincțiile aufost acordate de prof. univ. dr. ing.Ion Giurma, rectorul TUIAȘI, deprof. univ. dr. ing. Anghel Stanciu,președintele Senatului universită -ții, și de prof. univ. dr. ing. IrinaLungu, prorector responsabil cuRelații Internaționale și ImagineUniversitară la TUIAȘI.
Astfel, 12 cadre universitare careau împlinit vîrsta de 80, respectiv75 de ani, au primit premii pentruProfesori Seniori care au constat în -tr-o medalie și o diplomă oferită de
conducerea TUIAȘI. Printre aceș tias-au numărat prof. dr. ing. NicolaeCiușcă, reprezentantul Facultății deConstrucții și Instalații, conf. dr. ing.Gabriele Neagu, de la Facultatea deMecanică și prof. cons. dr. ing. Du-mitru Zetu, din partea Facultății deConstrucții de Mașini și Manage-ment Industrial. De asemenea, aufost înmînate nouă titluri onorificede „Profesori Emeriți” pentru ac-tivitatea științifică și de cercetare areprezentanților din cadrul uni ver -si tății. Prof. univ. dr. ing. Ion Giur -ma, rectorul TUIAȘI, prof. univ. dr.Constantin Fetecău, membru alAcademiei Oamenilor de Ști in țădin România, acad. prof. univ. dr.ing. Bogdan Simionescu, vice pre -ședinte al Academiei Române, șiprof. univ. dr. ing. Anghel Stanciu,președintele Senatului univer si -tății, se numără printre premiațiiacestei categorii.
Ttitlul de „Membru de onoare al
comunității universitare” a fost acor -dat membrilor din cadrul facultă ți -lor: Automatică și Calculatoare; In-ginerie Chimică și Protecția Mediu -lui; Construcții și Instalații; Cons -truc ții de Mașini și ManagementIndustrial; Electronică, Telecomu -ni cații și Tehnologia Informației; In -ginerie Electrică, Energetică și In -for matică Aplicată; Hidrotehnică,Geodezie și Ingineria Mediului; Me -canică și Textile, Pielărie și Mana -gement Industrial.
Premii pentru cercetareTot cu ocazia Zilelor Univer si -
tă ții TUIAȘI au fost înmînate treipremii de Excelență în Cercetare:pentru Cercetătorul cu cele mai bu -ne performanțe în Cercetare Știin -țifică acordat prof. univ. dr. ing.Ma ria Gavrilescu, pentru TînărulCercetător cu cele mai bune per for -man țe în Cercetare Științifică obți -nut de șef lucrări dr. ing. AlexandraCristina Blaga și premiul pentruGrupul care a contribuit la atra ge -
rea celor mai multe Fonduri pentruCercetare, primit de către prof. univ.dr. ing. Carmen Teodosiu. Toți ceitrei profesori premiați sînt repre -zen tanți ai Facultății de InginerieChimică și Protecția Mediului de laTUIAȘI. Spre deosebire de anulprecedent, Premiul pentru cele maibune performanțe în inovare șitransfer tehnologic nu a mai fostacordat.
„În aceste diplome stau ex pe -rien țe și valoare prin care s-au creatmodele. Universitatea a prosperatși semnul acesta de prosperitate do -rim să-l transmitem mai departetinerilor, studenților, și absol ven ți -lor, cei care uitîndu-se spre univer-sitate își găsesc aceste nume aleprofesorilor premiați astăzi dreptmodele”, a declarat prof. univ. dr.ing. Irina Lungu, prorector respon-sabil cu Relații Internaționale șiImagine Universitară la TUIAȘI.
Senatul Festiv a deschis aniver-sarea Zilelor Universității Tehnice„Gheorghe Asachi” care s-au des -fășurat pe parcursul a trei zile. n
Studenții cu mașină de la Uni-versitatea Tehnică „Gheorghe Asa -chi” din Iași (TUIAȘI) vor avea pro -priul loc de parcare în campusulTudor Vladimirescu pentru o taxăde 30 de lei pe lună. Proiectul estedemarat de Direcția de ServiciiStudențești (DSS) și implementatalături de voluntari de la Facul-tatea de Arhitectură, Facultatea deMecanică și Facultatea de Hidro -teh nică, Geodezie și Ingineria Me -diului de la TUIAȘI.
La intrare în campus vor fi pu -se bariere, iar accesul va fi posibildoar pe baza unui card pe care vafi o bază de date. „Dacă studențiivor să parcheze în campus în anu-mite ore, mai aglomerate, e o min-
une dacă găsesc loc. Ceea ce nu estenormal, înseamnă că sînt mulți dinafara campusului care parcheazăacolo: de la diverse societăți comer -ciale, oameni care au venit cu trea -bă în zonă sau la magazine. Darpar carea aparține universității, prinurmare studenților care au priori-tate”, a declarat Bogdan Budeanu,director al DSS. Persoanele care nustudiază la TUIAȘI, dar care vorfolosi locurile de parcare din cam-pusul Tudor Vladimirescu vor finevoiți să plătească o taxă de 2 leipe oră.
Proiectul mai presupune și ame -najarea unor parcări pentru bici-clete. „Scopul final este acela de aieși la o plimbare prin campus și să
nu se întîmple nimic. Sistemul va ficorelat și cu locurile de parcarepentru biciclete, pe care studențiile vor putea lăsa în fața căminului.Va exista un loc special care va fisupravegheat video”, a completatBogdan Budeanu.
Pentru demararea proiectului,DSS va angaja o firmă specializatăla sfîrșitul anului 2014, iar pentrufinalizarea acestuia TUIAȘI arenevoie de aprobări de la Comisiade Circulație din cadrul Consiliu-lui Local Iași, Biroul Electoral Ju -deţean laşi, Inspectoratul Județeande Poliție. Proiectul a fost începutpe parcursul anului universitar2013-2014, termenul limită fiindprimăvara anului viitor. n
Acestea au fost oferite în cadrul Zilelor Universităţii Tehnice din Iași.
Moldova și România trebuiesă iasă la vot
Dezbaterea „Tinerii și importanța votului”a avut loc vineri, 14 noiembrie, în Aula Magna„Mihai Eminescu” a Universității „AlexandruIoan Cuza” (UAIC) din Iași. În speranța căstudenții se vor prezenta la vot, în România pe16 noiembrie, iar în Moldova pe 30. Evenimetuls-a deschis cu discursul prof. univ. dr. NicuGavriluță, decanul Facultății de Filosofie șiȘtiințe Social-Politice UAIC prin care acesta aexplicat gravitatea situației de a nu fi prezentla vot „Cei care își vînd votul pe o țuică de ex-
emplu, măcar îi dau o valoare. Boala de mo cra -ției este neparticiparea. Cînd alții aleg pentrutine ești anulat ca ființă umană”, a adăugatacesta.
Invitatul evenimentului a fost Maia Sandu,ministrul educației în Republica Moldova, carea recunoscut că metodele pe care le-a adoptatîn educație ar putea afecta imaginea partiduluidin care face parte.
„Calitatea studiilor din Moldova nu secompară cu cele din România. Dar voi să venițiacasă, să faceți lucrurile mai bine decît noi”, aadăugat acesta. În afară de importanța votuluitinerilor, s-a mai discutat despre solidaritateaUE, despre beneficiile ade ră rii atît pentru
România cît și pentru Moldova, despre faptulcă în România sînt deschise doar 11 secții devotare pentru moldoveni și despre vulnerabil-itatea electoratului din mediul rural.
La dezbatere au mai participat George Mo-canu, deputat în Parlamentul Moldovei, prof.univ. dr., Costel Alexe, deputat în ParlamentulRomâniei, și prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, de-canul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice UAIC.
Evenimentul a fost organizat de AsociațiaInterdisciplinară Pan Sofia în colaborare cuFacultății de Filosofie și Științe Social-PoliticeUAIC. Fiecare persoană prezentă va primi odiplomă de participare. (A.B.)
Studen]ii [oferi de la „Asachi” vor avea propriul loc de parcarede Adelina MEILIE | [email protected]
Tinerii vor plăti doar 30 de leipe lună pentru parcare.
3Numărul 494 | 17 - 24 noiembrie 2014
O lume brutală, în care dom-nesc anarhia și artileria de război,s-a conturat în Orientul Mijlociu.În acest teritoriu extremiștii islam-ici au instaurat teroare cu scopulde a aduna toți musulmanii din lu -me să trăiască într-un singur StatIslamic guvernat de Legea Sharia(nr. legislație islamică). Primul paspentru atingerea acestui scop, celde a înființa un califat, a fost făcutîn iunie 2014. Atunci ISIS şi-a schim -bat numele în Statul Islamic (IS), iarAbu Bakr al-Baghdadi, califul au -to pro cla mat, le-a cerut musulma ni -lor din întreaga lume să lupte ală -turi de el în jihad.
IS este formată din aproxima-tiv 20.000 – 30.000 de membri din-tre care 15.000 de persoane se es ti -mează că ar fi de alte naționalități.Lupta se dă acum între membrii ISși grupurile care se opun su pre -ma ției extremiștilor alături de SUAîmpreună cu ţări aliate în cadruloperaţiunii de reprimare a acesteiinițiative violente, printre care senumără Franța, Arabia Saudită, Emi -ratele Arabe Unite, Iordania şi Bah -rein. După 13 ani de război contraterorismului, după căderea lui BinLaden și tăcerea Al-Qaeda, noi
fanatici islamiști tulbură acum ape -le cu o cruzime neînchipuită.
Pînă în februarie 2014, IS a fostintegrat în Al-Qaeda, însă datorităcruzimii membrilor lui, acesta afost exclus, iar în prezent cele douăgrupări sînt rivale. Format în mareparte din foștii soldați ai armateilui Saddam Hussein, IS este con si -derată a fi cea mai puternică gru-pare teroristă a lumii. Ea re pre zin -tă o amenințare mondială care a în -grozit lumea prin cruzimea ei, iaro dovadă a acestui lucru sînt fo to -grafiile macabre de pe rețelele desocializare, decapitări filmate și în -cărcate pe Internet.
Pe lîngă soldații armatei sirie necapturați și jurnaliștii – în specialcei de origine americană – au de ve -nit ținta grupării pentru a punepre siune pe puterile mondiale însperanța că vor înceta să ia măsuriîmpotriva IS. Decapitările a doi jur -naliști, Jim Foley și Steven Sotloff,au fost filmate și postate pe In ter -net. De asemenea, gruparea a re ven -dicat atacurile în care au fost ucişimii de civili irakieni și desfășoarăîn același timp o campanie de ge -no cid împotriva creștinilor, pe lîn -
gă atacurile asupra unor ținte gu -vernamentale și militare.
Un război ciberneticLupta împotriva IS a acaparat
mai multe planuri: de la spațiulaerian, pînă la cel terestru sau vir-tual. Membrii grupării au înțelesputerea rețelelor de socializare,utilizînd platforme precum You tube,Twitter, Facebook și Tumblr pen-tru a atrage de partea lor membriai rivalei Al-Qaeda, dar și pentru arecruta oameni din toată lumeacare le împărtășesc convingerile. Înplus, ei editează în mai multe limbi- inclusiv în engleză - o revistă on -line de propagandă intitulată „Da -biq”. Din taberele de concentrare,ei țin legătura cu potențiali recruțipe site-ul Ask.fm, unde militanții lerăspund acestora la întrebări des previața ca membri ai acestei grupări,îndemnîndu-i totodată să li se ală -tu re.
Prezența IS în mediul virtual adeterminat membrii grupării dehackeri Anonymous să le declarerăzboi cibernetic. Inițial, grupareaextremistă a spartun cont de Twi -tter al hacke -rilor, iar aceș -
tia le-au declarat război atît lor, cîtși țărilor care le sprijină. Fiindcăatacurile au loc la granița cu Tur -cia, iar această țară nu intervinepentru a reprima acțiunile violentedemarate de IS, site-urile guvernu -lui turc au fost atacate de hackeri.Această acțiune vine ca un avertis-ment pentru ce li se poate întîmplaturcilor dacă statul va închide ochiiîn fața masacrului. Poziția adop ta -tă de Turcia vizavi de conflict este
criticată și de liderii mondialiîn contextul în care ea dețineuna dintre cele mai puternicear mate din NATO și estesituată strategic între Europa șiAsia.
În lumea occidentală îngri-jorarea crește, iar guvernele seconfruntă cu o problemă fără
precedent în istorie: din ce în cemai mulți cetățeni ai SUA, UE, Ca -nada, Japonia sau Aus tra lia pă ră -sesc fără tragere de inimă acestespații democratice pentru a se ală -tura grupării ex tre miste. De ase -me nea, există pericolul ca noiimem bri să se întoarcă acasă pen-tru a recruta la rîndul lor alți ce -tățeni sau pentru a pune la caleata curi teroriste, în condițiile încare actele lor le permit să se de -plaseze cu ușurință dintr-un statîn altul.
Califul Abu Bakr al-Baghdadi,li derul grupării, se află de puțintimp pe locul 54 în topul Forbes alcelor mai puternici oameni dinlume. Deși nu se știe cît va rezistaacesta în clasament, ca lider al com -batanţilor din cadrul grupării mili -tante, el poate ordona atacuri te ro -riste oriunde în lume și acum plă -nuiește să fundamenteze un sis-
tem monetar propriu. În subor-dinea lui se află doi deputați - unulrăspunde de Siria, iar celălalt deIrak -, cîțiva consilieri, un cabinetresponsabil cu finanțarea, securi-tatea, prizonierii sau recrutarea șiliderii locali din orașele aflate substăpînirea IS.
Puterea IS vine din tacticile derăzboi, armele furate sau cum pă -ra te de pe piața neagră, instruirealuptătorilor și resursele financiareîn valoare de două miliarde de do -lari. Banii au fost adunați din prăzide război (nr. jafuri, taxe de pro -tecție impuse creștinilor, răs cum -pă rări), donații de la persoane pri-vate cu interese în regiune și dinvînzarea la prețuri subevaluate apetrolului și a antichităților din te -renurile aflate în regiuni pe care lecontrolează. Astfel, gruparea esteconsiderată drept cea mai bogatămişcare teroristă activă la ora ac -tuală în lume.
Văzînd cum IS cîștigă tot maimult teren, mulți occidentali se în -treabă de ce SUA nu intervine pu -ternic în teritoriile controlate deex tremiști pentru a înnăbuși con-flictul. Președintele Barack Obamaa prezentat recent o strategie mi li -ta ră pe care o va implementa înSiria, acolo unde este punctul forteal grupării, prin care intenționeazăsă atace pe cale aeriană teroriștii.La baza strategiei stă un singurscop: slăbirea puterii extremiștilorpentru a distruge în cele din urmăaceastă amenințare. Dar oare dupămodelul Al-Qaeda va fi eradicatăși ideea IS sau după exterminareagrupării vor apărea noi extremișticare aspiră la înființarea unui StatIslaminc? n
4 LUMEA PE JARNumărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
Pata neagră de pe harta lumii Imaginaţi-vă un loc încare execuţiile publiceși crimele în masă sînt
comise în numele lui Allah(n.r. Dumnezeu, în arabă),graniţele internaţionalesînt ignorate, oameninevinovaţi sînt crucificaţiși decapitaţi, femeile sîntvîndute ca sclave, iarlegea este făcută deteroriști și arme. Deși însecolul XXI acest spaţiupare o distopie, el este cîtse poate de real. Aici, îndeșerturi uitate de lumedin vestul Siriei pînă înestul Irakului, grupareaStatul Islamic din Irak şiLevant (ISIS/ISIL) adeclanșat jihadul (războiulsfînt).
de persoane și-au pierdut casele în urma atentatelor plănuite de ISIS
au fost organizate pînă acum de gruparea extremistă.
1milion
10.000atentate
Lupta împotriva grupării extremiste se dă în spaţiul aerian, terestruși virtual.
„Cu suc și popcorn”. Așa spu -nea Victor Ponta înainte de cam -pa nie că va privi cum se va desfă șu -ra primul tur al dezbaterilor. To -tuși, acesta din urmă a fost printreprimii care și-au lansat candidatu-ra și nu oricum, ci cu mare fast. Deziua sa, pe 20 septembrie, pre-mierul a adus pe Arena Naționalăîn jur de 70.000 de oameni desprecare s-a aflat ulterior că au fostplă tiți pentru prezență în funcțiede locul din care au venit. În timpce din boxe suna refrenul melodieicelor de la AC/DC, „Thunder -struck”, contracandidații îl compa -rau pe candidat cu Ceaușescu, re -cunoscut pentru manifestările careîncurajau cultul personalității.
De cealaltă parte, pe 4 octom -brie, Monica Macovei își începeacampania într-o hală dezafectată a
unei foste fabrici din Timișoara, ar -gumentînd că „în acest oraș, în ur -mă cu 25 de ani, a început liber-tatea”. De asemenea, organizatoriis-au folosit de locul inedit în semn deprotest față de privatizările din Ro -mânia. Aproape la fel a făcut șicandidatul PMP, Elena Udrea, ca -re, îmbrăcată într-o salopetă al bas -tră și cu o cască de protecție gal be -nă pe cap, și-a lansat programulpo litic într-o fostă uzină. Aceasta avrut să sugereze modul în care vaarăta România peste zece ani dacăîl va avea ca președinte pe VictorPonta. Cît despre candidatul ACL,Klaus Iohannis, acesta a fost pre -zent în Piața Victoriei, unde și-aprezentat viziunea cu „Românialucrului bine făcut”, această afir -ma ția servindu-i și ca slogan pepar cursul campaniei. Totuși, ana -
liș tii sînt de părere că acest slogannu a fost unul foarte inspirat, însăîn comparație cu restul, a fost prin -tre cele mai reușite. De departe celmai discutat slogan a fost cel al Ele -nei Udrea, „Bună pentru Româ nia”,care a fost o sursă inepuizabilă pen -tru glume din partea cîrcotașilor.De asemenea, despre deviza subcare s-a lansat protejata lui TraianBăsescu s-a mai spus că ridic u li -zea ză ușor țara, întruncît candida-ta se pune într-o lumină de superi-oritate. Dacă e „bună pentru Ro -mâ nia”, de ce nu ar fi la fel și pen-tru orice altă țară?
Voturi pe FacebookS-a văzut clar că în aceste 30 de
zile de campanie, staff-ul candi da -ți lor nu s-a pregătit mai din timpși a fost luat pe nepregătite. Aueșuat să-i ajute pe pretendenți latoate capitolele, fie că a fost vorbade discurs, afișe electorale, slogansau imagine. Cel mai mult s-a re -sim țit din argumentele politicieni lorapelînd să-l atace pe Traian Bă ses -cu care peste două luni oricum vadeveni istorie, în a-și arăta cîtevadintre proiectele întocmite (majo ri -tatea scoase din context) și în a-șiata ca concurenții. Nu s-a vorbit des -pre nivelul educației scăzut din Ro -mânia, școlile fără dotări ori man-ualele rupte, ci doar despre cărțiledigitale promise de Victor Ponta,care au avut ecou doar în Bucu -rești. De aceea probabil au existatși gafe precum cea a lui Iohanniscare a fost provocat să se pună înlocul unui profesor ce nu a reușitsă-și cumpere șase case (n.red.: fă -cînd referire la locuințele deținutede acesta din urmă). Neinspirat, can -didatul a răspuns cu „ghinion”atră gînd imediat critica contracan -di daților.
O surpriză la aceste preziden -țiale a fost Monica Macovei care s-abucurat la aceste alegeri de o ade -vă rată susținere cetățenească, în -trea ga ei campanie bazîndu-se pevoluntari. Asta s-a văzut cel maibine și în social media, unde a fostprintre preferata tinerilor. Candi -da tul independent a avut de de -par te cea mai modernă campaniepe online, echipa sa dînd dovadă de
ingeniozitate prin folosirea unuifont asemănător cu logo-ul de peafișe și au realizat o aplicație peFa cebook care permitea asocieriiimaginii de profil cu cea a Mo ni -căi. Trucul deși a fost simplu, a prinsbine la public și s-a bucurat de omare popularitate.
Dacă pentru români votul lede cide viitorul în următorii patruani, pentru unii dintre cei care aucandidat campania este mai de gra -bă un joc al mîndriei, al orgoliului,în care au folosit discursuri persu -a sive pentru a atrage electoratul.Pentru alţii, însă nici mîndria nu amai rămas, ajungînd o batjocură înrîndurile cetăţenilor. Imaginea şilogo-ul Elenei Udrea, spre exem-plu, „Bună pentru Ro mâ nia”, a stîr -nit rîsul și glumele cîrcotașilor.
Nici restul candidaților nu și-au neglijat campania din mediulonline, unde au fost activi pe pa gi -nile de Facebook și au transmis me - saje zilnice electoratului. Toți auavut strategii diferite, iar dacă Io -ha nnis a adoptat un limbaj civili -zat și lipsit de atacuri la persoană,candidatul PSD a avut alte idei. Deexemplu, administratorul paginii deFace book a lui Victor Ponta nu a scă -pat nicio ocazie de a o felicita peSi mona Halep pentru reușitele sa -le, și a gîndit o aplicație care a în -șe lat numeroși internauți. De fie ca -re da tă cînd aceștia din urmă vo -iau să-i dea like tenismenei, aceș -tia de fapt dădeau like paginii deFacebook a premierului. Totodată,acesta din urmă a oferit în schim-bul fiecărei aprecier un tricou ro -șu, ori un ceas, pentru cei mai no -ro coși. Deşi candidatul PSD a cîş ti -gat alegerile din primul tur, iar a -tunci numărul like-urilor era în fa -voarea acestuia, de ieri, Iohannis l-a întrecut cu 830 de mii de fani, spredeosebire de cei 715 de mii ai luiPonta.
Găinării electoraleTot în această campanie s-au fo -
losit și tactici mai puțin ortodoxe,care au jonglat fără rețineri cu pe -ni bilul. Cele mai multe au avut locîn tabăra PSD-ului care a împă ien -je nit țara cu panouri uriașe cu per -so nalități prinse în pînza roșie și
care declară că-l votează pe Ponta.Totodată, PSD a trimis prin poștăpensionarilor scrisori cu titlul„Klaus Iohannis vrea să îți taie pen -sia”. Partidul s-a gîndit și la cei cufrica de Dumnezeu, distribuind icoa -ne cu imaginea lui Arsenie Boca peo parte, iar pe verso cu sigla PSD șisloganul „Victor Ponta – Pre ședin -te”, alături de specificația „Sfin -țit”. Totuși niciuna dintre acestestrategii nu a întrecut-o pe cea demarțea trecută, cînd același partida aruncat doi saci cu aproape 30 degăini în curtea sediului ACL dinBucurești. Orătăniile au avut prinsla gît un bilet pe care scria „Eu sîntKlaus Iohannis și mi-e frică de dez -bateri”, ca răspuns la afirmația po -li ticianului din urmă care a refuzato dezbatere la sediul televiziuniiAntena 3.
Nici la dezbaterile de săptă mî -na trecută Ponta și Iohannis nu s-audescurcat prea bine, ambii fiind cri -ticați că în loc să discute idei austat să se atace între ei. Din ambeleîntîlniri a lipsit „elementul deK.O”, precum în 2009, cînd TraianBăsescu a dezvăluit cu o noapteînainte de ultima dezbaterea din-tre el și Mircea Geoană, că ultimull-a vizitat acasă pe Sorin OvidiuVîntu. Totuși, campania electoralănu a dus lipsă de dezvăluiri, iar întoiul său, actualul președinte a di -vul gat identitatea ofițerului secretpe care amenința de ceva timp că ova face publică. Puțini au fost sur -prinși să afle că „acoperitul” erade fapt Victor Ponta, iar în aceeașiseară cu dezvăluirea, RomaniaTVși Antena 3 spuneau despre Băses -cu că suferă de o boală și că esteinternat „în secret la Spitalul Mi li -tar”. Practic, televiziunile au arun-cat cu o fumigenă și au eliminatorice risc ca șansele lui Ponta la pre -ședinție să fie zdruncinate.
Într-un final, majoritatea candi -daților a obținut ce și-a propus.Macovei și Udrea au primit îndea-juns de multă vizibilitate pentrua-și înrădăcina partidele înmintearomânilor, iar Băsescu va pleca însfîrșit de la Cotroceni. Campaniaelectorală prezidențială de anul aces -ta va rămîne în istorie drept unadintre cele mai slabe campanii din1989 pînă în prezent. n
Numărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
Campania electoral\, un circ cu actori secre]i
Românii și-au ales ieriviitorul președinte careîncepînd cu 22
decembrie va sta la cîrma ţării.Totuși, concluzia ultimelor 30de zile de campanie electoralăeste că am avut printre cei maislabi candidaţi de la Revoluţieîncoace. Nu s-a vorbit despreidei, politică externă, saueducaţie, ci despre Băsescu,ori defectele celorlalţicandidaţi. În schimb, aproapeniciun pretendent nu a ratatșansa de a-i ataca pe ceilalţi,referindu-se fie la discurs,aspect fizic, ori ţara natală.Nimic nu a scăpatpoliticienilor, iar unul dintreaceștia a apelat chiar și ladivinitate pentru a-și facedrum către Cotroceni. Dincolo de orice, campania a fost înțesată de mesaje prost alese, la fel ca cele din 2012.
În loc de proiecte și idei isteţe, politicienii s-au întrecut înpromisiuni.
5HONORIS FĂRĂ CAUSA
În mișcarea de protest de după alegeri, tinerii au rupt bannerele cu fața lui Victor Ponta.
6PASTILA DE DUPĂNumărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
Fricile din România anului 2030De anii 2000 ne-a fost frică la felca de un sfîrșit. Am crezut că ceitrei de zero reprezintă un semn
de rău augur. Cei care au fost maioptimiști au visat că vom trăi într-olume sufocată de tehnologie unde tele-portarea va fi posibilă și că vom coborîalături de extratereștri din navetespaţiale în loc de mașini. Însă niciunadintre previziunile noastre nu s-a ade-verit. De anii care urmează ne e fricăpentru că nu vedem la orizont vreotentativă de schimbare. Una care n-arfi vitală pentru a nu ajunge să netemem din nou de un sfîrșit. Al lumiide această dată.
Viitorul nu sună bine. Vii to rulare același număr de telefon vechipe care dacă îl apelezi o să-ți răs -pun dă o voce tristă, ștearsă și osă auzi mereu pe fundal un hîr șîitcon tinuu care te bruiază. Nu, vii -torul nu înseamnă doar tehnologie,copii de doi ani care învață să-șipoarte degetul pe tablete scum pe,nu înseamnă că vom avea mașinicare vor circula cu aripi în loc debenzină. Nici acum, nici în 50 șinici în 100 de ani.
Vor exista mereu sate sufoca tede dealuri, de mizerie și de o să -ră cie care va ține tot mai mulțico pii fără încălțăminte în pi cio are.Va exista mereu o tristețe pe chi -pul cui va, una nespusă, însă carenu va fi ștearsă de trecerea ani -lor. Însă ne-am obișnuit să trăimhrăniți cu minciuni pe care ajun -gem să le credem ca să nu ne pier -dem mințile.
E doar o ploaie de vară cu ca repreferăm să ne îmbătăm. Să spu -nem că încă mai credem că vorcreș te copiii noștri mari și că leva fi bine. Că vine altă generațiedin urmă. Vine, însă vine ogenerație care adună și trage
ponoasele tuturor celor de dinainte. Vor exista me reu oameni care dormîn gări, care își învelesc singurătatea cu blana unui cîine abandonat, carejinduiesc la căldura unei camere și care vi sea ză să uite răceala unei bucățide beton. Vor exista mereu copii care nu vor ști cum arată o bucuriesimplă și al căror deget va învăța doar să arate spre fericirea altora. Deanii 2000 lumea se temea și alegea mereu dintre două variante: ori va fisfîrșitul lumii, ori vom circula în navete spațiale, vom trăi cu aer și nevom teleporta oriunde. Nu avem navete spațiale, dar avem începutul desfîrșit de lume care e deja aici. n
Toți s-au concentrat în ultimape rioada pe alegeri. S-au făcut totfe lul de campanii pentru a încurajatinerii să iasă la vot, iar cei de vîrstamijlocie și pensionarii știau deja pecine vor alege. Candidații au fostche mați pe la televiziuni, dar nu atîtca să își expună ideile și propunerilepentru viitorul țării, cît pentru aface circ. Victor Ponta, președintelecare unește, renunțase la tradi țio na -lele găleți cu ulei și făină și începusesă trimită mesaje prin care ne chea -mă la vot fiindcă „Trebuie să oprimregimul Iohannis/Băsescu!”. În locsă se fi concentrat strict pe campa-nia lui cu afișe și discursuri despre
mo ti vul pentru care să îl votăm, în -ce puse să arunce în candidații decare se simțea amenințat și să în -toar că lu mea împotriva lor precumcon du că torul unei revolte. Însă, întoată campania, prea puțin am auzitdespre viitorul României. Doar ace -lea și promisiuni de cînd mă știu.Dacă toți cei care au fost la putere s-arfi ținut de cuvînt, promisiunile careni se tot fac nu ar fi fost aceleași de20 de ani.
Eu încă mai cred într-o Românieutopică și sper că pînă în 2030 mă -car jumătate din ea va fi reală. O Ro -mânie în care democrația nu va maifi doar cu numele, în care politicie-
nilor chiar să le pese de popor și re -for mele luate să fie în interesul tu tu -ror, nu doar al lor.
Însă realitatea actuală mă face săvăd în viitor, dincolo de speranțelemele, o țară din care tinerii pleacă,din cauza faptului că nu li se potasigura condițiile demne de trai saudin comoditatea de a schimba ceva.Și care se vor re în toarce poate doarsă își tîrîie bă trî ne țile acasă, sătul destrăini.
O ța ră a oamenilor triști, obosițiși stre sați, nemulțimiți de sistem,dar prea lași și nepăsători ca săschimbe ceva. Cam așa se va trans-forma România în 2030 dacă se vacontinua cu lipsa de atitudine. n
O privire realistă asupra vii to -ru lui ţării noastre s-ar putea confun -da cu una pesimistă. Nu numai căpopulaţia va ajunge peste aproxi-mativ 20 de ani la 19 milioane delocuitori, dar aceasta va fi şi îm bă -trî nită.
Fără forţă de muncă şi o gîn di -re liberă, fără prejudecăţi, văd oRomânie care se va opri în timp.Puţinii tineri care vor fi plecaţi demult pe alte meleaguri, se vor maiîntoarce în ţară numai în concedii,să-şi vadă pămîntul şi părinţii ui -taţi. O Românie condusă de do rin -ţa pensiilor mai mari şi de minciu-ni spuse tinerilor care caută să îşifacă un rost.
În 2014 lumea încă fuge pestegraniţă pentru a se întreţine, iar pre -viziunile Guvernului în ceea ce pri -veşte viitorul salar minim pe eco -
nomie par o glumă.Dezvoltarea durabilă a Româ -
niei există mai mult pe hîrtie decîtîn realitate. Planurile arată pro mi -ţă tor, însă am obosit să creştem doardin cuvinte. Aşteptăm să apară fap -tele care ne vor face să ne recă pă -tăm încrederea într-un sistem carene-a păcălit atîta vreme.
Pămînt gol exploatat de stră -ini. Barajul de la Roşia Mon ta nărupt, oameni pedepsiţi din cauzaignoranţei altora. Un popor căruianu i se permite să decidă şi care vasuferi pentru hotărîrile celor sus-puşi.
România, experimentul altora.O ţară care va servi drept cobai pen -tru marile puteri ale lumii şi care vafi incapabilă să se mai opună stat-ului care îşi vinde propriul pămîntstrăinilor. n
România nu va fi niciodată ca un tărîm din cărțilelui Jules Verne și nici nu va arăta ca în filmele SF. Ca -sele noastre nu vor fi construite din metale pre țioaseși rezistente, cocoțate undeva la 1000 de metri înăl -țime, de unde vom putea vedea culorile roșiatice alerăsăritului cum pictează norii.
Navele spațiale nu vor înlocui mașinile, iar că lă -toriile de pe o planetă pe alta cu aeronave sofisticatela orice oră din zi și din noap te, nu încap în discuție.Nu vor fi descoperite alte for me de viață în galaxie șinici nu vor fi posibile te le por tările fără ca bucăți dinnoi să nu rămînă în urmă. Nici măcar nu vor fi pușistîlpi de înaltă tensiune în satele din România care nuau curent electric sau să fie trasă apă curentă pestetot, iar gaz nu se știe dacă va mai fi și în orașele mari.
Este posibil ca în România anului 2030 să existeun stat în stat, avînd în vedere că părțile din centru șivest sînt total detașate de restul țării și că legăturadintre aceste părți mai înstărite sînt legate de parteade est, Moldova doar de un pod. Chiar mai rău, dințara noastră nu va mai face parte Transilvania saunici un sat în care locuiesc unguri. Jumătate va apar -ține Ungariei, o parte încă va dori unirea cu Re pub -lica Moldova, dorință pe care doar românii nostalgicide acolo o au, iar cealaltă parte va involua și oameniide își vor cumpăra boi, cai, vaci și se vor apuca deagricultură pentru a supraviețui vremurilor.
Unii oamenii de cultură o să-și frîngă mîinile petastatura sau vor vorbi în zadar despre cît este deimportant să avem o identitate și vor încerca să maisalveze pe cei cîțiva studenți care vor mai fi pepămînt românesc. Restul vor fi fi și ei plecați acolounde sistemul îi dă o șansă să facă ceea ce-i place. n
Nori de pesimism ameninţă Româniade Adelina MEILIE| [email protected]
Locul în care vindecarease ascunde în vorbeCînd timpul de așteptare este prea lung, conversaţia este singura alinare.
Problema lipsei locurilor din spitale este una permanentă.
Poveștile oamenilorcare își caută vin-decarea în spitale
sînt închise între ceipatru pereţi albi,îmbibaţi de mirosul demedicamente. Mai ajungîn lumea de afară doaratunci cînd limbilepacienţilor se dezleagăașteptînd să le vină rîn-dul la medic. ReporteriiOpiniei Studenţești aumers la spitalele din Iașisă asculte ce povești sedeapănă în timpul orelorde așteptare.
Părinţi grăbiţi fug de colo-coloîn sala de urgenţe a Spitalului Cli -nic de Urgență pentru Copii „Sfîn taMaria“. Pe holul de la parterul spita -lului se aude doar gîngurit de copiişi paşi mărunţi de oameni care spargatmosfera apăsătoare. Rîndul de la„Urgenţe minore” se întinde pe totholul, pînă la ieşire. Pe două sca une,cu bagajele trase lîngă picioare, o bu -nică îşi strînge nepotul în braţe şi îiarată cu degetul spre televizorul des -chis pe un canal de desene anima te,însă acesta este mai atras de sticla desuc goală pe care femeia a ascuns-oîn sacoşă. Băiatul se joacă întruna cufermoarul gecii și pare că încearcă săspună ceva, dar nu reușește să ar ti cu -leze cuvintele. Îmbrăcat sport, cu o că -ciulă și niște cizmulițe roz de fete,trage de bunica lui, căutînd aten ţie.Femeia îi ia mîinile în ale sale şi lesărută cu dragoste părintească. Decînd a venit pe lume nepoţelul ei,Maria nu-l scapă din ochi o clipă.„Ma ma lui l-a născut la 15 ani și apois-a dus în străinătate. Nu a mai ve nitde atunci și nici la telefon nu-mi răs -punde, nu se interesează de copil”,spune bătrîna dezamăgită. Iar bă ia -tul îi răspunde sărindu-i în braţe.
Grija ca mod de a trăi„De multe ori, cînd eu mă tre zesc,
el abia adoarme sau îl găsesc noap teajucîndu-se prin casă”, adaugă aceas -ta şi-mi spune zîmbind cît de energice băiatul. Mai face schimb cu soțulsău, dar de cele mai multe ori, ea aregrijă de el. În ciuda simptomelorevidente, nimeni nu știe să-i spunăde ce anume suferă Adrian, în afa răde faptul că nu aude și nu poate vor -bi, deşi a fost cu el la mulți doctori din
țară. Au venit la Iaşi îndemnaţi deîndrumătorii de la şcoala specialădin Rădăuţi pe care Adrian o ur -mează. I-au spus Mariei că progra-mul de recuperare nu dă roade.Colegii lui se înţeleg prin semne şiau dezvoltat bine acest limbaj, însă elnu ştie să se ceară nici la baie. „Încăîi mai pun pampers”, îmi spunebu nica, ferindu-și baticul care îi aco -perea gura.
Acum a venit la Iași să-i facă untomograf pentru că mintea nu îifuncţionează la fel ca a celorlalţi co piide vîrsta lui. Unii medici au spuscă e posibil să aibă autism, dar e cuneputinţă, căci energia sa debor dan -tă și dorința de afecțiune spun alt -ceva. Tratarea bolii este cu atît mai di -ficilă cu cît nici femeia, nici soțul einu primesc pensie, iar copilul nu be -neficiază de niciun fel de ajutor dinpartea statului, chiar dacă au fost de -puse actele necesare.
E rîndul lui Adrian să intre încabinet. Doctorul de gardă o în trea -bă pe bunică ce problemă are bă ia tul,în timp ce citeşte biletul de trimitere.„Dar dumneavoastră nu trebuie săfiţi aici”, îi spune femeia în halat alb,ridicînd uimită din sprîncene. „Tre -buie să ajungeţi la neuropsihiatrie,care este în ce lă lalt corp al spitalului”,adaugă me dicul şi îi explică cum săajungă. Dezorientată, bunica îşi ianepotul de mînă şi speră să fie in -ternat, altfel nu au unde să rămînăîn noaptea asta. Cei doi nu sînt sin-gurii pacienți trimiși de la un doc-tor la altul. Adrian și bunica sa nusînt nici la primul și probabil nicila ultimul lor drum la medic. Însăfaptul că medicii se întrec în a pu -ne diagnosticul greșit îi poate fa ceca data viitoare să rămînă aca să. n
Pe scaunele din holul SpitaluluiClinic Județean de Urgențe „Sfîn tulSpiridon” nu mai găsești loc să teașezi. Cei mai în vîrstă au ocupat de -ja toate locurile, iar cei mai tineri, tre -cuți și ei de 40 de ani își sprijină pă -rinții care stau lîngă ei în picioare.„Nu mai sînt locuri de cîteva ore!Vezi că și omul ăla așteaptă! Am maispus, nu îi putem interna! Nu maisînt locuri”, spune o femeie de vîr stămedie, cu părul scurt și deschis lacu loare, către un medic de la am bu -lanță ce nu demult a sosit împre unăcu un pacient ce necesită internare. Întot haosul format, o doctoriță vine cuo rugăminte.Toți cei care nu sînt bol -navi să iasă și să lase loc celorlalți.Însă nimeni nu se clintește din loc.Afară, după ușă, care și așa mereu edeschisă, stau și așteaptă încă șasepersoane. Frigul de afară îți trece par -că prin oase, însă nimeni nu se în -dură să plece.
Ușa se deschide din nou și apardoi medici de la ambulanță cu un bă -trîn inconștient pe targă. Cei șasecare încă mai stau afară îl urmăresccu privirea pînă intră în holul spi-talului. Ca să rupă tăcerea care s-a
instalat preț de cîteva secunde, unadintre femeile care așteaptă la rîndîși varsă indignarea. „Mie mi-o spusdoctorița să mă duc la Hârlău, nu măduc la Hârlău cît trăiesc. Știu ce ampățit acolo. Acolo îți pot tăia și pi -ciorul”, spune amintindu-și că ultimadată cînd a fost la spitalul din Hâr lăua fost atunci cînd și-a născut fetița.Iar de atunci au trecut cîțiva ani ca renu i-au șters din minte atitudineadoctorilor.
Alinare cu vorbeLa rînd, oamenii caută să-și plîn -
gă durerile. Lui moș Vasile cei de laCasa de Asigurări de sănătate i-augreșit CNP-ul, iar acum nemaifiindînscris în baze de date nu poate be ne -ficia de gratuitate. Boala e cea care îlîmpinge să meargă la spital fără tri -mitere de la medicul de familie. „Me -dicul meu de familie îmi spune cănu îmi permite calculatorul. Vin laasi gurări aici, la Iași, vai de capulmeu, muream de durere, îmi intro-duce datele și scrie că e greșit CNP-ul”, spune moș Vasile. Acum moșVasile lucrează ca măturător, chiar
dacă spune el că putea deveni mu zi -cant. Mătură în fața blocului de cî te -va luni, dar nu îi este rușine. „Mun -cești, doar nu furi”, îl completeazăsoția încurajîndu-l. Nu s-a dat în lă -turi de la nicio muncă, nici în cons -trucții, însă acum, cînd l-a lovit boa -la, s-a retras.
Între mărturisiri, pe holurile spi -talului, timpul trece mai repede.În să chiar și după o oră cele douăbătrînele au rămas încă pe scaun,pen tru că nimeni nu le distingedin tre mușuroiul de pacienți carestă la rînd. Nici tînărul care stăsprijinit de ușă, alături de douăcîrje nu s-a clintit din loc. Doar aregrijă ca din cînd în cînd să maiînchidă ușa care aduce tot frigul deafară. Nu are unde să se așeze, însănici nu cere asta, știe că ar fi privitcu alți ochi de bătrînii care stau lacoada care pare să fie fără sfîrșit.„Este cineva aici Stahi Georgeta?”,strigă cineva din hol. Moș Vasile cusoția privesc spre doctoriță, iar o bă -trînă, care se află pe scaunul ală tu -rat, în grabă se apropie de aceasta.Cei doi oftează. Cînd oare le va ve -ni rîndul? n
7
Cînd intri în spitalul clinic „Dr. C. I. Parhon” ai nevoie decîteva secunde înainte de a-i trece pragul pentru a mai trage ogură de aer proaspăt în piept. În sala de așteptare de la par te -rul clădirii miroase a medicamente și a soluții de curățare. Zide zi, aici găsești aceeași imagine: de-a lungul unui coridor lungstau pacienți pe scaune, în timp ce alții se plimbă agitați pe lîn -gă ușile cabinetelor sau ies din cînd în cînd afară să fumeze. Pechipurile lor se citește deopotrivă îngrijorarea, tristețea, nos-talgia și neputința în fața bolii. Din această mulțime de oa meni,doar un copil care se joacă cu telefonul mamei este vesel. Chi -cotele lui parcă însuflețesc sala de așteptare și mai smulg cîteun zîmbet de la adulții pierduți în gînduri.
Asistentele responsabile cu trierea cheamă pe rînd pa cien -ții în cabinete, iar aceștia se îndreaptă cu pași greoi către ele. Lapolul opus sînt medicii care merg în grabă prin mulțime și ceide la unitatea de primire urgențe unde nu zăbovește nimeni. Însala de așteptare o femeie se plînge că e bolnavă și chiar dacă pen -tru afecțiunea ei nu se mai fac internări, ea refuză să plece aca -să deoarece se simte rău.
Pensia din buzunarul mediculuiÎn grabă, pe lîngă ușile cabinetelor trec frînturi din
conversațiile celor care așteaptă la rînd. Vorbesc des pre alegeri,bani, medicamente, politică și familie, adică tot ceea ce le ocupămintea atunci cînd nu le e întunecată de boală. „Dă-te mai
încolo!”, îmi zice răspicat un bătrîn ursuz. Vor bele lui tăioasese izbesc de pereții albi formînd un ecou puternic care mă facesă tresar. Îi fac loc să se așeze lîngă mine, de și în sala deașteptare aglomerată a spitalului mai sînt cîteva scaunelibere. Cu miș cări greoaie cauzate de anii care i-au brăz datchipul aspru, scoa te din buzunar o batistă moto to lită, încare-și păstra simbria ultimei săptămîni de muncă. Numărîndbanii, înjura șop tit pe sub mustață fiindcă atunci cînd va ieșidin cabinetul doc torului, îi va lăsa acolo aproape pe toți, dupăcum spu ne el. Iar pînă îi vine pensia mai e mult și deja aredatorii mari adunate în caietul barului din sat.
Cînd i-a venit rîndul, a băgat mîna în buzunar să scoatăbi letul de trimitere. S-a ridicat cu aceleași mișcări greoaie și aplecat de-a lungul coridorului, pierzîndu-se în mulțimea ca -re nici nu l-a observat. Un bătrîn ursuz care ar fi trecut neob-servat de oricine nu i-ar fi ascultat povestea. n
La 22 de ani, Andrei Ruse scria primul săuroman, Soni. Un roman pentruadolescenţi care induce ideea de a trăi
fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. La șase anidistanţă și-a lansat cel de-al treilea roman,unul care îndeamnă de această dată laconștientizarea valorilor pierdute din timpulperioadei interbelice și care urmărește sădezlege mitul cîntecului Zaraza, interpretatde Cristian Vasile. Zaraza nu a existat, însă auexistat povești, locuri și oameni despre careAndrei Ruse s-a documentat timp de doi ani,întorcîndu-se în Bucureștiul acelor ani. Invitatla Festivalul Internaţional de Literatură șiTraducere (FILIT) de la Iași, scriitorul amărturisit că romanele sale au un punctcomun: sînt scrise din dorinţa de a acoperisubiecte despre care și-a fi dorit să citeascăînsă pe care nu le-a găsit scrise în altă parte.
„Atunci cÎnd scrii, indiferent dacă e proză sau poezie, trebuie să îi vezi ritmul, cadența.”
Romanul său de debut, Soni, a avut succes în rîndul tinerilor.
MICROFONUL DE SERVICIU8Numărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
Cel mai recent roman al tău, Zaraza,poate fi privit din mai multeperspective. Ca roman autobiografic,istoric și pe alocuri de dragoste. Cuml-ai construit tu de fapt?
E un mix. De cînd am luat su -biectul mi-am dat seama de comple -xitatea lui, a personajelor, a contex -telor social-culturale care vor fi im -plicate și cred că asta reprezintă șiforța lui. Nu merge doar pe po ves teapersonajului principal, a cîntăre țu -lui Cristian Vasile, care este la fel deprincipal ca Bucureștiul - tot timpulprezent prin acea forfotă cul turală.De asemenea, însuși interbeliculpoa te să fie considerat personaj. Eun roman pe care îl văd cu toatelaturile, nu îl definesc într-un felanume. Cred că dacă îl luăm pe bu -căți nu poate să fie roman istoric,nici biografic pînă la capăt, pentrucă e o biografie subiectivă.
Pentru a-l scrie au fost nevoie deaproximativ doi ani de documentare.Acesta este motivul pentru care aispus că ești cel mai mulțumit de elcomparativ cu celalalte două romane?
Da, însă nu pentru că a fost ne -voie de o documentare de doi ani,și la alte cărți a durat la fel de mult.Într-adevăr la alte romane nu ammers pe muncă de cercetare, num-am implicat atît de mult, dar amlucrat cu aceeași intensitate. Nu sîntgenul de scriitor care să scrie în modconstant. Dacă am o idee și scriu,pot să scriu și peste jumătate de an,deci nu datorită timpului sînt mul -țu mit de el. Sînt mulțumit de com-plexitatea pe care o are, de modulcum am reușit să redau atmosferaaceea, pentru care chiar dacă nu anecesitat foarte multă documen ta re,a fost mult de muncă. Și ca rezul-tat final față de tot ceea ce am scris,cred că e mai complex față de cele-lalte două. Cu acest roman începîn sfîrșit să mă simt scriitor, am atinsun anumit prag. Simt că romanulZaraza mi-a dat acest statut, descriitor.
În perioada cît am scrisZaraza eu am fost rupt delume. Mă duceam însecolul trecut și făceamun exerciţiu de imaginaţiecontinuu
Atmosfera Bucureștiului interbelic afost un exercițiu de imaginație?
Da, a fost și un exercițiu deimaginație, dar a fost și o călătoriementală în timp. În perioada astaeu am fost rupt de lume pentru că,pe de o parte, erau lucrurile de zicu zi pe care trebuie să le faci, cumar fi cumpăratul pîinii sau al unuipachet de țigări, și apoi seara erauorele dedicate romanului în care mărupeam complet de secolul ăsta. Măduceam în secolul trecut și făceamun exercițiu de imaginație continuupînă reușeam să miros aerul deatunci, să fiu acolo ca să reușesc sătransmit ceva. Eu oricum, fiind dinBucurești, știam istoria orașului, aicinu a fost nevoie de foarte multădocumentare. Însă mi-a plăcut săredescopăr orașul, am aflat detaliipe care nu le știam nici eu.
M-au ajutat foarte mult și căr ți -le pe care le-am citit pentru docu-mentare, însă nu acele cărți cu da -
te. De exemplu, există un catalog alcîrciumilor din Bucureștiul interbe -lic, să spunem că m-a ajutat la lo -ca lizare, însă atît. Erau atît de mul -te informații, mai ales la început,încît aveam senzația că nu le potcuprinde pe toate, astfel încît atuncicînd am scris le-am pus pe toate peperete cu markerul, pe ani și la fie -ca re an vedeam ce se întîmpla dinpunct de vedere național, inter na -țio nal sau cu personajele, ceea cemă ajuta să am o privire de ansam-blu. Lucruri care nu apar în roman,dar care se simt pentru că redau aceaimagine de ansamblu. M-au ajutatfoarte mult cărțile de memorii, car -tea unei doamne care a copilărit îninterbelic și spunea cum se simțea,cum era gustul fripturii, cum eragus tul vinului, cum se îmbrăcau
ospătarii sau cum te îmbrăcai înanumite localuri.
De unde a pornit ideea romanului? Am fost fascinat de Cristian Va -
sile, iar ideea a pornit întîmplător,nu îmi propusesem să fie o carteistorică, pentru că eu de obicei mergpe subiecte actuale, contempora ne.Într-o seară, ascultînd melodia șimergînd pe legenda Zarazei, mi-amdat seama că este un mit și nuexistă nimic concret care să spunăde unde a pornit. Am început săgăsesc personajele și personajelem-au dus spre roman. Atunci cîndam citit despre viața lui CristianVasile, cu nebunia acelor vremuri,cu suișurile și coborîrile sale, l-amdescoperit și pe Ion Pribeagu, celcare a creat versurile, iar ușor-ușors-au adunat niște elemente care du -ceau spre roman. Vroiam să citescașa ceva, însă nu m-am gîndit dacăaș și putea să scriu despre asta, to -tul a pornit ca un experiment. Cuinformațiile de bază pe care le aveamatunci am încercat să văd dacă așreuși să intru în atmosferă. Am scrisprimul capitol și mi-am zis: ăsta eroman. În cîteva secunde după ceam terminat primul capitol, totul eramai clar, că acesta este romanul șitrebuie să merg pe el, chiar dacăștiam că va dura ceva timp pentrucă nu aveam toate datele necesare.
Despre roman s-a spus că ar fi ceamai veridică și completă prezentare acîntărețului Cristian Vasile și acîntecului său. Putem însă spune călucrarea urmărește și evoluția șideclinul unei epoci?
Da, asta m-a motivat cel mai multsă scriu romanul, faptul că a fost oepocă extraordinară, cultural vor -bind, a fost punctul din istoria noas -tră care ne definește cel mai mult,acolo am fost poate singura datăegali sau peste europeni. Dădeamun citat în carte care spunea că cen -trul lumii s-a mutat la București, adi -că centrul cultural, avangardist, ne -
bunia aceea pînă la urmă. Iar de -cli nul a fost atît de brusc și de durși s-a potrivit perfect cu povesteapersonajului, care trece printr-unde clin de asemenea. Aici am văzutși cheia romanului, nu m-aș fi apu-cat dacă nu exista acest conflict alpersonajului și al lumii. Se și su -prapun, pentru că drama persona -jului este și drama perioadei, re -zis tența personajului este și re zis -ten ța interbelicului cît a mai pututlupta. Am scris un epilog la cartetocmai ca să explic că Zaraza nu aavut succes pentru că era vorba deo femeie fatală sau pentru că eracîntată de vocea lui Cristian Vasile,ci pentru că a rămas un simbol alinterbelicului.
Ideea cărții a fost să mă duc înspatele comunismului și să arăt ce
lucruri minunate existau înainte șiau fost distruse. A fost doar înce -pu tul unei lumi care putea într-ade -văr să decadă în o mie de feluri, darcare avea și șanse să se dezvolte.Dacă noi, în contextul de acumvrem să ne întoarcem la niște bazesolide, trebuie să ne întoarcem îninterbelic și în niciun caz în comu-nism. Din punctul meu de vedere,comunismul nu a adus nimic bunnici pentru societate și nici pentrucultură, despre care pot spune că adistrus-o.
Primul meu roman, Soni,este legat de dorinţa deviaţă și frica de moarte,un fel de carpe diem maimodern
Ai participat în cadrul festivaluluiFILIT și la o întîlnire cu liceeni.Primul tău roman, Soni, a fost și încăeste o lectură foarte bine primită detineri. Ce o face să fie atît de popularăîn rîndul lor?
Da, a fost nebunie atunci, amsemnat și agende cu Soni, o fatăavea și tricou imprimat, e o cartecare a prins foarte bine la public șipot să zic că m-am simțit chiar ca unrockstar. Cred că îi atrage în pri -mul rînd timpul în care se petrece,fiind contemporan, există și per-sonajul, Soni, în care sînt sigur căse regăsesc. E un personaj răz vră -tit la fel ca și tinerii, care încearcăsă facă lucrurile altfel, care se aru n -că în viață. Îi atrage exact prin ceeala ce m-am gîndit cînd am scris Soni:o carte care să îi reprezinte pe ado -les cenți. Cînd am publicat Soni nuerau atîtea cărți interesante pentrutineri. A fost și un risc, dar eu amcrezut din prima că va merge, toc-mai pentru că nu exista ceva ase -mă nător. Am scris o carte la 22 deani pentru că eu vroiam o cartedespre lucrurile de genul acesta și
Interviu cu scriitorul Andrei Ruse, director al proiectului Hyperliteratura.ro
Ideea cărţii a fost să mă duc în spatelecomunismului și să arăt ce lucruri minunateexistau în perioada interbelică și au fost dis-truse. Dacă noi, în contextul de acum vremsă ne întoarcem la niște baze solide, trebuiesă ne întoarcem în interbelic și în niciun cazîn comunism.
MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
9fac provizii, îmi dau demisia [i plec din Bucure[tipentru că nu exista. Motivele pen-tru care tinerii o aleg sînt ne numă -ra te, ca de exemplu imaginea co -per ții. Și acolo există o parte demarketing care clar este adresatălor, am avut discuții multe în le gă -tură cu coperta, cei de la editurăspuneau că nu se va vinde vreo da -tă, că ar fi un eșec total. Dar eu ve -deam conexiunea dintre acel nu -me, Soni, care mi se părea catchycu imaginea acelei fete. Tot cereprezintă Soni este direct și brutși cred că asta se vede încă de lacopertă. Un prieten foarte bun de-al meu care face stand up comedy,înainte să devenim prieteni, auzisede carte, a luat-o de pe raft, s-a duscu ea la casă și a spus: „nu voi cum -păra această carte pentru că voi fio victimă a marketing-ului dacă facașa ceva.” Pentru că într-adevăr îțisărea în ochi, te făcea să o cumperi.
Care a fost punctul de pornire?Atunci cochetam cu proza, ex -
pe rimentam foarte mult, scriam, darnu ieșea nimic. Am scrise ju mă tățide roman, neterminate și știam cătrebuie să caut ceva actual și cevafoarte tineresc. Totul a pornit de lao imagine care încă mă urmărește,a unei cunoștințe care avea cancer.Soția lui spunea că se trezea noap -tea de spaimă să îl asculte dacă mairespiră. Imaginea asta mi s-a părutatît de puternică, legată de dorințade viață și frica de moarte, încît vo -iam să scriu ceva ca un fel de carpediem mai modern. Atunci a apă rutși personajul feminin pentru că dinprima am simțit că trebuie să fieunul feminin, nu masculin. Femeiaare atîtea alte drame, nu mai poatesă fie mamă de exemplu.
Să mă transpun în minteaunei femei pentru a puteascrie a fost o provocare,încercam să privesc lumeaca o femeie, cu toatedramele ei
A ieșit un roman care te îndeamnă latrăit, la ideea de conștientizare?
Cred că da, o puștoaică de la în -tîlnirea cu liceenii din cadrul FILITs-a ridicat din public și a spus căîmi mulțumeste că am scris carteapentru că astfel s-a trezit dintr-unvis în care totul era nemuritor șini mic rău nu se întîmpla. E bine săuiți că mori, ca să poți să îți trăieștiviața liniștit, însă uneori e bine săîți mai și amintești. Iar din reacțiilepublicului cred că mesajul a ajuns100% unde trebuie.
Cum ai reușit să te transpui și să temenții captiv în mintea unei femei?
Asta a fost provocarea romanu -lui. La fiecare roman mă provoc cuceva, la Zaraza am spus că mă pro -voc să intru în acel timp, iar la Sonia fost provocarea cruntă, să zic așa,de a intra în mintea unei femei. Îmiplace la nebunie să intru în minteapersonajelor cu care mai ales nu sîntde acord, să le înțeleg motivațiile,într-adevăr nu a fost ușor. Acumnu știu dacă aș mai face asta. A fostdistractiv cumva, știu că la un mo -ment dat stăteam mai mult cu fe -mei de vorbă și puneam cele maicre tine întrebari, încercam să pri -vesc lumea ca o femeie. Îmi amin -tesc că plecasem la mare, stăteam laplajă și mă uitam la femei la ce tipde bărbați se uită, practic urmă reamcomportamentul femeilor. Unii spu -neau că au crezut că Andrei Ruse e
un pseudonim și că e o carte scrisăde o femeie, alții din contră, și cul-mea că erau bărbați cei care mi-aureproșat că nu aș fi redat bine femi -nitatea. Bărbații au spus că de faptîn romanul meu idealizez o femeieușuratică și că de fapt nu are niciotreabă cu literatura.
Faptul că romanul Soni a fost primacarte din România care a beneficiat deun trailer este parte a campaniei depromovare pe care ai inițiat-o?
Atunci eram la început, nuștiam ce înseamnă lumea edito ria lă,știam doar că dacă îți apare carteaîn librării este în regulă. Nu aveamașteptări de vînzări prea mari. Cam -pania de promovare a fost dato ra -tă și de faptul că țineam foarte multla carte, nu mă puteam detașa de ea,cumva am rămas în poveste și du -pă ce am terminat de scris cartea.Și am simțit nevoia să rămîn. E foar -te ciudat, după ce termini o carteurmează o perioada de depresie,asta am auzit și la alți scriitori. Aiterminat să scrii, însă încă ești im -plicat acolo, iar prin intermediulpromovării am mai rămas în jurulcărții.
Au fost mai multe campanii,atunci mergea foarte bine parteacu blogurile, am avut și un blog alcărții, o campanie cu bloggeri. Apornit de la editorul meu care mi-aspus cu cîteva zile înainte să aparăcartea că voi vinde maximum 200de exemplare. Editorul era și fostulmeu sef și era o chestie conflic tua -lă între noi. I-am spus că punempariu pe o naveta de Jack Danielscă 200 de exemplare se vor da doarla prima lansare. Și de aici a în ce -put toată nebunia cu promovarea,am vrut să demonstrez că se poate.Am stabilit cota la lansare să fie de100 de exemplare și au venit peste150 de persoane atunci. Am cîști gatpariul și întreg tirajul s-a epuizatîn următoarea lună. Am implicatbloggerii să facă fel de fel de pro -iecte, am lasat libertatea totală chiarși de a distruge cartea dacă așasimțeau, nu a fost o campanie gîn -dită să fie una pozitivă neapărat. Pemine mă interesa să se scrie foartemult despre, pentru că în acel an,în 2008 se foloseau foarte puțin re -țe lele sociale. Eu de exemplu amfăc ut un trailer de carte și apoi mi-am dat seama că spotul acela a prins,a ajuns în cîteva luni la 10.000 devizualizări.
Debutul ți l-ai făcut prin intermediulunui volum de poezii, Black Job, în2007. Cum ai făcut trecerea de lapoezie la proză?
A fost un adevărat război. Chiar
recent am avut o discuție cu MarinMalaicu Hondrari și am vorbit des -pre cît de important este ca atuncicînd scrii, indiferent dacă este pro zăsau poezie, să îi vezi ritmul, ca den -ța. Pe mine însă tot timpul proza m-aatras, dar nu puteam să o scriu, îmidădeam seama că ceea ce puneampe hîrtie era un fel de literatură re -ci clată. Iar după ce am scos primulvolum de poezii în 2008, nu am maiputut să scriu. Mi se părea banal,mă plictisea deja să scriu poezie șinu mă mai regăseam deloc. Deatunci am început să mă desfășormai mult pe orizontală și nu pe ver -ticală. A durat ceva timp, au fostani de încercări, care nu am știutdacă vor duce undeva neapărat.
Mai mult iau de lapersonajele mele decîtdau. Frici, temeri pe carenu le aveam, dar pe carele-am indus. După ce amterminat Soni am avutpermanenta senzaţie căurmează să mor în douăluni
Unii scriitori se izolează atunci cîndscriu, alții preferă să facă astadetașîndu-se de realitate în locuriaglomerate, alții scriu doar cînd au oemoție puternică. La tine cum e?
Izolare completă. Am prietenicare își iau laptopul, se duc într-ocafenea și scriu. De obicei chiar plecdin București, de exemplu jumă ta -te din romanul Zaraza l-am scris laTimișoara într-o cameră din carenu am ieșit două săptămîni. Stă -team la un prieten și, deși came re leerau una lîngă cealaltă, nu ne-amvăzut deloc, el credea că am muritacolo. Eu dacă scriu, scriu o perioa -dă de timp, nu scriu tot romanuldintr-un foc. La Zaraza era aproa -pe jumătate scris și mi-am dat sea -ma ca în trei – patru luni pot ter-mina, însă de obicei îmi dau de mi -sia de unde lucrez, îmi fac proviziifinanciare și de toate tipurile. Nicinu consum mult pentru că nici nuies. După o lună jumătate am ziscă ar cam fi cazul să ies și totul mise părea așa ciudat, izolarea astanu e atît de benefică. Însă altfel nuaș putea, pentru că intru acolo șitrebuie să fiu în carte cu toatăființa mea. Îmi amintesc cînd scri-am în Zaraza moartea unuia din-tre personaje eram răvășit și eueram acolo, orice știre mi-ai fi datnu aș fi înțeles-o. De aceea l-am șitransformat într-o fantomă în cartepentru că în timp ce scriam asta amai și scîrțîit geamul (rîde). Maiam cîteva tabieturi. Fumez foartemult și trebuie să fiu la sol atuncicînd scriu, nu pot să scriu la etajul1 sau mai sus. Nu înțeleg de ce, cutoate condițiile mai mult decît ne -ce sare, am fost odată la o bursă înGermania, iar camera mea era un -deva la etaj și timp de trei luni tre-buia să scriu. Nu am scris un cu -vînt. După ce am coborît, au în ce -put să curgă capitolele unul dupăaltul.
De unde pornește nevoia de a scrie?Acum e deja un drog, nu am sens
dacă nu scriu. Cînd am pus punctla ultimele propoziții din Zaraza,eram undeva pe la sfîrșitul lui feb-ruarie, mi-am dat seama că ur mea -ză să fiu într-o nebunească starede căutare a unui subiect. Și acum
stau noaptea și mă uit pe pereți șiaș vrea să scriu o pagină. Dar știucă nu o să vină dacă îl caut, o săvină din ceva absolut banal.
Eu așa mă manifest, de acoloîmi iau energia și acolo mi-o și epu -izez, pentru unii e adrenalina, pen -tru alții e munca, pentru mine crea -rea lumilor și a poveștilor. E chinui -tor și de aceea e de apreciat cînd seface un festival ca FILIT pentru căacolo se adună mai mulți cu ace leașiprobleme și atunci vezi că mai sîntși alții ca tine care caută subiecte. Șinu orice fel de subiect, trebuie săfie un subiect pe care să simți căvrei să îl scrii, că e subiectul „ăla”.Această interacțiune a lor este unschimb de experiențe, este ceva fas -cinant, eu în cîteva zile au cunos-cut o mulțime de oameni cu care s-au creat legături de ambele părți.
Se reflectă autobiografia în scriituracuiva?
Nu are cum să nu se reflecte, tuești de fapt în carte, dar autobio -gra fismul nu mă atrage absolut de -loc. Am spus la un moment dat cădacă voi scrie o carte despre mine,cu date puțin schimbate, dar ba za -tă pe trăirea mea, pot să considercă nu mai am ce să mai scriu. Darsînt scriitori care doar pe autobio -gra fism merg și sînt scriitori buni.Pe mine nu mă interesează sinceri -tatea dintr-o carte, mă intereseazăsă fie scrisă bine, să mă ducă în al -tă lume, să mă pună în situații difi-cile, dar nu să fie sinceră. Considerautobiografia mai mult specificăbloggerilor. Sigur că există influ -en țe, pentru că tu te pui pe tineacolo, te schimbi tu pe tine, e cum -
va dăunător pentru că trebuie să ieifricile personajelor și să le trăiești,să ți le asumi și nu într-un mod ar -ti ficial, ci să devină fobiile tale. Dinexperiența mea, mai mult am luatde la personajele mele decît am dat.Frici, temeri pe care nu le aveam,dar pe care le-am indus. La Soni afost groaznic, după ce am terminatam avut permanenta senzație cămor în două luni și că ăsta e dead-line-ul meu. A durat cam un an șiasta pentru că înainte de a scrie,mi-am repetat încontinuu ideea căam cancer. M-am implicat foarte tare.
Acest lucru presupune și să leîmprumuți personajelor dinobiceiurile și viciile tale?
Da, e un troc. Spuneam la unmoment dat că aș vrea ca la Zarazasă dau pe jumătate din ce mi-a datCristian Vasile pentru că acest per-sonaj mi-a dat incredibil de mult.Înțeleg lumea în care trăia, o iu -besc altfel după ce am intrat în lu -mea lui și sper ca mai departe, mă -car jumătate din ce am simțit eu săpot transmite. La Soni evident căam atribuit foarte multe gînduri deale mele, acolo se simte mai puter-nic. Cînd am recitit cartea după cîți -va ani de la publicare, am reintratîn text, dar am reintrat într-un textcare nu-mi aparținea, parcă era untext scris de altcineva. Mă întrebamde ce am scris anumite fragmente.În momentul în care am scris erauchestiuni pe care le credeam cu tă rieși apoi nici nu mai eram de acordși chiar mă bufnea rîsul citind. E șiun schimb terapeutic, cumva isto -vi tor, care te macină, dar îți și dăîna poi înzecit. n
Andrei Ruse nu poate să scrie de la etajul 1 în sus, spune că trebuie să fie la parter.
Perioadainterbelică a fost
punctul dinistorie care ne
definește cel maimult.Comunismul
nu a adus nimicbun nici pentrusocietate și nici
pentru cultură, cia distrus-o.
„
Secţiile din Iași au fost pline de la prima oră a dimineţii
10POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
Ie[enii au votat dup\ cum le-aIeșenii au votat cu speranţă, îndîrjire șideterminare. Oameni din toatecartierele gri ale orașului au ieșit să-și
aleagă președintele, care pe cel mai tînăr șimai frumos, care pe cel mai rece și maidîrz. Victor Ponta a unit bătrînii, dar copiiilor i-au dezbinat și le-au arătat drumul celdrept. Victor Ponta a spus că a crescutpensiile, dar fiii și fiicele pensionarilorle-au căutat cupoanele și le-au arătatdiferenţa neglijabilă care s-a produs decînd prim-ministrul guvernează. Tinerii dinIași au pus mîna pe ștampilă albastră și autrîntit-o în căsuţa din dreapta buletinuluide vot. Tinerii din Iași au fost pentru o zieroi, alături de alte sute de mii de români.Pentru ei, votul a fost primul pas cătreRomânia lucrului bine făcut.
La secţiile de votare de la Liceul Tehnologic Economic „Virgil Madgearu”nu sînt cozi. Oamenii vin şi pleacă sau se mai întind la vorbă. Afară, pe la col -ţuri, fumătorii dezbat alegerile şi ultimele statistici „Iohannis a cîştigat în NouaZeelandă, numai în România nu!”. Paşii hotărîţi ai celor care vor să decidă vii -to rul răsună pe holurile şcolii.
Dacă de dimineaţă la urne cei mai prezenţi erau bătrînii, în jurul orei 16.00tinerii sînt cei care se perindă pe la secţiile de votare. Părinţii şi-au luat copiiicu ei, să fie martori ai schimbării, să îi obişnuiască pentru cînd va veni rîndul lorsă pună ştampila, deşi aceştia nu știu ce se întîmplă. „Mama, ce facem acum?”întreabă un copil nedumerit.
Electoratul umblă demn, cu fruntea sus, conştient că alegerea pe care o faceva influenţa soarta fiecărui cetăţean al ţării. Unii ies dezamăgiţi din secţii pen-tru că nu au fost lăsaţi să voteze din cauza faptului că le-a expirat buletinul sauau fost repartizaţi în alte locaţii. „Uite, vezi? Vrem să votăm şi nu ne lasă”, spu -ne un bărbat copilului său. Două femei, cu baticul legat sub bărbie, îmbrăcateîn haine viu colorate şi fuste lungi, cu bănuţi, merg repede pe holurile liceului.„Da’ eu votez la nimereală, unde mă duc, acolo m-o primi”, îi explică femeia cudinţii de aur celeilalte care era debusolată. Peste cîteva minute se întorc. „Dacănu avem voie să votăm, nu mai votăm”, adaugă una dintre ele, indiferentă.
Pe holul liceului, o studentă îşi caută nervoasă numele pe liste. „Nu mă gă -sesc nicăieri!”, spune aceasta, gesticulînd, fără să stea prea mult la vorbă. „M-au trimis de la o secţie la alta, dînd vina între ei”, adaugă tînăra, revoltată de lip -sa de organizare a comisiei. După jumătate de oră iese din liceu, împăcată căşi-a exprimat votul, dar nemulţumită din cauza faptului că a fost nevoită să seplimbe atît din cauza indisciplinei de la alegeri.
Observatori fără acreditarePe la 16.30, doi membri ai comisiei din secţia nr. 75 fac o pauză „Măcar să
ne descreţim frunţile”, spune unul dintre ei, bîndu-şi cafeaua relaxat. O zi în -trea gă petrecută pe scaun şi indicînd votanţilor unde să semneze poate fi, într-adevăr, foarte extenuantă. În acelaşi loc, o femeie de vreo 40 de ani puneştampila cu speranţă. „Doamne-ajută să reuşim, ce-o fi, o fi!”, spune ea.
În secţii au venit observatori pentru a sesiza preşedinţilor problemele careapar. Aceştia au nevoie de acreditare, însă unul dintre ei nu ştie şi vrea să dis -pu nă de acest drept în calitate de cetăţean. Cum membrii comisiei erau ocu -paţi, îi cere voie unui tînăr de acolo, responsabil cu informarea. „De la ce partidsunteţi?”, întreabă acesta şi o pofteşte să ia loc. Preşedintele secţiei de votare,An cuţa Carmen, observă prezenţa fetei care analiza atent fiecare gest din încă -pe re. „Vă rog să îmi prezenţaţi acreditarea. Aveţi nevoie de ştampila de la Con -si liul Judeţean pentru a avea voie să rămîneţi aici în calitate de observator”, oatenţionează aceasta şi o roagă să părăsească sala.
Pînă la dezamăgirea faţă de cei care ne conduc, vine regretul legat de ceicare, incapabili fiind să se organizeze între ei, sînt totuşi responsabili să aleagăviitorul unei naţiuni întregi. n
„Am votat cu cine-i mai bun, în tot cazul nu cu Iohannis.Habar nu are de nimic omul ăsta. Ponta mi-a dat pensia îna -poi, a dat salariile noră-mii, a feciorului, mi-a scăzut TVA-ul,numai lucruri bune a făcut”, îmi spune un bătrînel îmbrăcatîn palton de stofă verde, recitînd parcă de pe un pliant elec-toral, la ieșirea din secția de vot numărul 146 din Tudor Vla -dimirescu. La polul opus, un tînăr care tocmai intra în Fa -cul tatea de Chimie de la Universitatea Tehnică „GheorgheAsa chi” povestește că e împotriva a tot ceea ce ține de co -mu nism, de Ponta și de ce înseamnă roșu.
În primele ore ale dimineții, turul doi de scrutin al ale -ge rilor prezidențiale a început liniștit în secția de votarenumărul 146, însă după ora 10.00 deja s-a format coadă la
vot. Oamenii au început să devină agitați, unii chiarrenunțînd la ideea de a aștepta încă înainte de a intra pe ușafacultății. Pentru a evita îmbulzeala, președinta secției devotare încearcă să îi lămurească pe cei care nu sîntdomiciliați în județul Iași că își pot alege președintele ori-unde în altă parte. Confuză de spusele auzite, o domnișoarăcu părul șaten spunea revoltată că era bine dacă i s-ar fi zisînainte de a se așeza la coadă. „Nu mai plec nici moartă deaici”, ne lămurește fata punîndu-și căștile în urechi. Dacăoamenii care așteptau la rînd erau liniștiți, unii dintre ceicare au pus deja ștampila pe candidatul favorit nu se ferescsă se manifeste în public. „Libertateeeee! Sînt un tip fericit!”,strigă un băiat, ținîndu-și buletinul în mîna stîngă pe care oflutură în aer. Într-un alt colț, un cuplu discută resemnat pemarginea alegerilor: „Măcar am făcut ceva bun astăzi. Amanu lat un vot”, spunea soțul unei femei care ținea un copil
de mînă. În timp ce unii așteptau cu ardoare să arunce în urnă
buletinul de vot mînjit de sîngele albastru al ștampilei, alțiise închinau prin biserici, parcă pentru a face alegerea co rec -tă. În campusul Tudor Vladimirescu, ca la orice final de sluj -bă, preotul rostește obișnuita predică, însă de data aceastaține morțiș să-i îndemne pe credincioși să meargă la urne:„Vă doresc un post ușor și cu folos duhovnicesc și vă în -demn astăzi, cei care nu ați mers la votare să mergeți să văexprimați votul așa cum vă îndeamnă conștiința, credința,dragostea față de neam și față de țară”, a adăugat la finalulslujbei preotul Florin Chirilă, parohul bisericii „Sf. Mc.Iulian din Tars și Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din campus.Imediat după sfatul preotului, enoriașii încep să se îm prăș -tie, cei mai mulți dintre ei în altă parte, decît spre secția devotare. n
Ca să ajungi din Copou pînă-n CUG cu auto-buzul îți ia vreo jumătate de oră. Deși e o du mi ni -că importantă pentru toți românii, ieșenii nu preamișună pe străzi. Stația de la universitate nu e aglo -merată, ca de obicei, studenții stau probabil la căl -du ră, la mama acasă, pentru că le-a dat Ponta liber.
La capătul liniei 42, cobor lîngă piața de le gu -me. „Cartofi domnișoară, cartofi ieftini și buni căde mine pot să se scumpească”, mă îndeamnă unnegustor de vreo 30 de ani. Ală turi de el se află mi -cro buzul încărcat cu var ză. Țăranul își suflă în mă -nuși și se plimbă printre căpățîne ca să-și dez mor -țească pi cioa rele. „Nu am fost la vot și nici nu știudacă mai apuc să merg, că lor nu le pasă de noi, ță -ra nii, le trebuie numai votul și pe urmă uită”. Ve -cinul din dreapta, care mai are vreo zece saci cuceapă de vînzare, se uită chiorîș, lasă ceapa și vinelîngă noi. „Băi, Ilie, da’ prost mai ești, de aia nu seschimbă nimic, că stau toți și se ascund dupădeget ca și tine în loc să meargă să-și aleagă pre șe -din tele. Eu am lă sat-o pe Magda mea, de 13 ani, săia seama de marfă și am tras o fugă pînă la secție,da’ tu, bă, parcă nu ai cap!”, se întoarce nea’ Gri -go re supărat.
La secția de votare nr.193/194 nu e mareîmbulzeală. Jandarmii spun că a fost mai mul tălume de dimineață. În una din sălile cu cabine de vot,radioul e dat la volum mare și un cîntec fran țu zescce se aseamnănă cu o manea îi înveselește pe mem -brii comisiei. O tînără de 22 de ani, îmbrăcată fru-mos ca în zi de sărbătoare, speră să vină cîți maimulți care au încredere în vot „pentru că de obiceitoți spun: nu merg la vot că-i frig sau că oricumIohannis nu are șanse... Eu zic că are șanse dacămegem toți cu încrederea în votul nostru. Sper laun președinte care să modifice situția actuală, sperla «Nu Ponta!», sper să-l alegem pe Iohanis pre șe -din te, nu spun că este el cel mai bun, dar de cevaani sîntem națiunea cu alternativa «răul cel maimic»”, îmi spune studenta. Un bărbat cu feciorulsău în brațe a ieșit din secția de votare mai de vre me,soția are încă un bebeluș pe care îl lea gă nă în că -ru cior, ambii vor o schimbare spre bi ne. La între-barea ce își dorec pentru ziua de mîine, bărbatulmi-o taie scurt. „Sincer? Să iasă Iohanis!”.
Expresia „sperăm la ceva mai bun” o aud foar -te des, pare a fi un clișeu deja, sau mai degrabăvocea majorității. Pensionarii vin în grupulețe lavotare, pe drum se mai sfătuie, mai bîrfesc, „amieșit pe frigul acesta numai ca să votez, vrem li niș teși să avem ce mîn ca”, mă lămurește o doamnă cupărul cărunt, îm bră cată cu un palton lung . „În pri -mul rînd vrem bunăstare, noi pensionarii s-o du cemun pic mai bine. Noul președinte trebuie să fie pu -ternic, tînăr și să creadă în poporul său, să-l uneas că,nu să aducă vrajbă între noi”, ros teș te mătușa par -că recitînd din sloganurile lui Victor Ponta. ElenaStancu își așteaptă so țul la poarta grădiniței. Areun machiaj modest, dar pleoapele poartă un fardalbastru pro nunțat. „Președintele trebuie să fie unom care să ne poată trezi la realitate pe toți, să nune mai fure, vreau pe cineva bun pentru noi și pen -tru cei plecați, să-i facă să vină înapoi acasă”, zicefemeia. Soțul ei o completează scurt: „Nu vreauroșu și atît!”. n
Noi votăm cu căștile în urechi și cu dragoste de ţară!
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
cu studenţi, cu părinţi sau cu bătrîni care au venit să își aleagă președintele.
Numărul 494 | 17 - 23 noiembrie 201411
Candidatul ACL a strîns aproape 60% dintre sufragii în municipiul Iași.
dictat con[tiin]a, copiii sau televiziunile preferate
„Am doar așteptări pozitive”, îmi spuneun bărbat înainte de a intra în secția de laLiceul Teoretic de Informatică „Grigore Moi -sil”. „Pozitive de la Ponta? Țineți-l în brațe”,îi reproșează soția. Se certau tot drumul, iarel încerca să o înmoaie cu cîte un zîmbet. Eavotează Klaus Iohannis, iar el Victor Ponta.„Am semnale că România merge pe un drumdrept, deoarece am remarcat că rezultateleeconomice sînt mai bune în ultimii doi ani,s-a reușit frînarea dezastrului care a fostînainte de guvernarea Ponta. Un alt motiveste că el e tînăr și plin de energie decît ori-care președinte ar fi în toată Europa, nunumai în România”, îmi explică bărbatul ale -gerea sa.
Un bătrîn se grăbește la vot, a auzit căeste coadă și vrea să prindă rînd pentru ve -cinii săi. Își dorește o schimbare, dar altfelde cît cea care a fost. „Acesta-i neamț, au mai
fost nemți și au pus totul la punct”, spunebătrînul. O coadă lungă îi așteaptă pe toțicare au decis să voteze la Liceul Teoretic deInformatică din Copou și mai ales pe stu -denții care stau în campusurile de alături șisînt repartizați aici. Mulți nu rezistă și ies rîndpe rînd din holul secției de votare, unii de cidsă caute un alt loc unde să poată vota, iar alțiinu stau mult pe gînduri și se întorc în că mi nespunînd că se vor întoarce spre seară. Douăstudente îmbrăcate subțire, încălțate în pa pucide cameră ies pe ușă, nu s-au așteptat că por -tul le va fi văzut de atîta lume.
La secția de vot de la Universitatea deAgro nomie „Ion Ionescu de la Brad” cozilesînt mai mici. În hol intră o familie cu uncopilaș de vreo cinci ani și cineva îl întreabă:„Ce faci, micule votant?”, la care micuțul ră -spunde răspicat și tare: „Klaus Iohannis, vo -tez cu Iohannis!”. Două călugărițe împreu nă
cu un preot părăsesc universitatea la fel derepede cum au intrat. „Să fie Ponta. Decîtun eretic la conducere, mai bine un pre șe -din te, indiferent că este hoț, tot e creștin”,îmi spune călugărița.
Căsuţa mica a lui IohannisCînd am ieșit de la Colegiul Național „Ga -
rabet Ibrăileanu” dintr-un taxi au coborît pa -tru bătrînele. „Am votat cu Klaus Iohannis.Punct și de la capăt. Așteptările nu pot fimari la starea în care e România, iar acestpunct și de la capăt spune ceva. Eu cred încurățenie, un pic de curățenie de care avemnevoie”, mi-a spus una dintre ele care avenit la vot alături de fiul și nepoțica sa. Ofemeie din comisie a putut în sfîrșit ieși la oțigară, cînd alegătorii s-au mai rărit. Îmispune că de dimineață au venit la vot maimulți liceeni și studenți și mai puțini „fo -sili”.
Ea încă nu a votat, mai are timp pînă laora nouă „nu vedeți, parcă e rînd la ouă”.Încă nu s-a decis cu cine să voteze, se maigîndește. „Poate să vină și papa, nu o să seschimbe mare brînză în țară”.
O bătrînă ce se afla la secția de la Casa deCultură a Studenților se revoltă, este nemul -țu mită de cum arată fișele pentru vot. Spu -ne că dacă ar vota un bătrîn care nu vedebine, votul i-ar putea fi anulat, deoarece că -su ța de la Iohannis nu are mai mult loc liberpentru ștampilă. „Locul acesta gol trebuiasă fie de aceeași mărime pentru amîndoi.Asta ca să fie multe date deoparte pentru căs-a pus ștampila mai jos”, îmi explică doam-na diplomat economist. Tatăl ei a fost în -vățător și a murit la 102 ani din cauza mai -danezilor de pe străzi. Își dorea unirea Ro -mâ niei cu Basarabia „Nu cred că este posi-bil, dar cred că ar fi cazul să se întîmple. Amvotat neamțul pentru că e mai altfel”. n
Ieșenii din cartierul Tătărași știu că se află din nou la o răscruce, iar cel de-aldoilea tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale i-a determinat să iasă în numărmult mai mare la vot. La secțiile de votare numărul 122 și 123, oamenii au votat încontinuu, fără îmbulzeală și fără întrerupere. Prînzul i-a prins pe tinerii majori însecțiile de votare.
- Simțul civic, domnule, simțul civic. Din interes și ăsta. O sticlă de ulei, o pungăde făină și 20 de lei îi aduce la vot pe toți, spune o doamnă necăjită.
- Și 20 de lei?, se miră soțul femeiei. - Da, le dă și bani, îi cumpără...așa îi cumpără.În cele două secții a fost liniște, dar secția numărul 121 a fost mai aglomerată, cu
reguli mult mai stricte. - La ce secție sînteți repartizată, doamnă?- Aici, domnule, stau pe Vasile Lupu, spune o bătrînă uimită de întrebarea unui
membru din comisie.- Stați la rînd și așteptați, adaugă bărbatul explicîndu-le alegătorilor că a venit
televiziunea să-i vadă cum votează.Femeia s-a sprijinit de perete și a așteptat, pînă cînd au venit și alte vecine de bloc
cărora bătrîna li s-a plîns imediat. „N-au ce face și își bagă nasul și aici ăștia cu tele-viziunile lor. Nu pot sta acasă măcar azi?”, spunea bătrîna. La ora 13.05 a sositprînzul pentru membrii comisiei, iar chelnerii se grăbeau pentru că deja se aflau înîntîrziere. După ce lasă pachetele cu mîncare, în pas alergător se îndreaptă spremașină și dispar. Oamenii însă începeau să vină din ce în ce mai mulți, iar membriicomisiei erau din ce în ce mai nervoși, mai deranjați parcă de circulația neîntreruptăa alegătorilor.
Pe strada Vasile Lupu, am aflat că „Ponta e președinte” și, după doar 100 de metri,că „doar Ponta protejează pensiile”, iar după alți 100 de metri, „Ponta președinte,Tăriceanu prim-ministru”. Mesajele electorale spun că „Mafia PDL votează Iohannis,dacă ei cîștigă, România pierde”, iar la secția de votare 139, membrii îmbrăcați înroșu și însoțiți de un jandarm, se întorceau cu urna mobilă din cartier. Dacă la secțiilede votare 121, 122 și 123 se putea completa declarația pe propria răspundere pe hol,aici nu, aici declarația se completa în prezența membrilor comisiei. „Nu se vorfraude, dar se vede pe partea cealaltă unde pui ștampila”, afirmă un bărbat la ieșire.
În aceeași curte, o bătrînă sprijinită cu mîna stîngă în cîrjă și cu cea dreaptă de untînăr, iese cu fața luminoasă și încrezătoare după ce și-a exercitat dreptul la vot.„Uite, mamă, vine lumea la vot, să vină, lasă-i să vină”, și așa încet-încet pleacăfemeia împreună cu tînărul care o însoțea. n
Toată lumea se oprește și întreabă cu cinevotezi. Chiar și în fața ușii de la intrarea în școa -la „Ștefan cel Mare” din cartierul Dancu, undeeste secția de votare numărul 461. Pe ferestresînt lipite foi pe care sînt scrise literele alfabetu-lui începînd de la „F”, dar dacă s-ar preciza cinetrebuie votat, ar fi mai mult mai bine. „Mo de ra -torii ăștia la televizor îți zic să ai grijă cu cinevotezi, dar nu îți zic și cu cine”, îmi spune unbăr bat de 64 de ani revoltat pe cei care prezintăemisiunile TV. „Toți sînt niște hoți,” se bagă îndiscuție un bărbat cu mustață care miroase aalcool. „Domnișoară, nu vezi că sîntem conduși deniște pușcăriași? Toți sînt cu DNA-ul!”, se luptăcelălalt să îmi explice, dar nu îmi zice cu cinevrea să voteze și nici nu apuc să văd cînd dis-pare după ușa scolii.
Pe hol, traficul este intens. Oamenii vin șiplea că, sînt hotărîți asupra votului și nu le ia multtimp să pună ștampila pe una dintre cele douăcăsuțe de pe buletin. Intră și ies din sălile declasă ale școlii. La ușa unde pot să voteze per-soanele a căror nume încep cu literele „F,G,H,I,J,K,L” o femeie caută din priviri locul undetrebuie să pună ștampila. Îmi zice că fata ei asfătuit-o să-l voteze pe Iohannis, dar nu vrea săfacă asta. „Eu votez cu Ponta”, însă tot nu intrăîn sală să facă asta. Mai rămîne o perioadă pe ho -lurile școlii și după pleacă să-l aducă și pe soțulei acolo ca să voteze împreună.
În afară de școală aflu că mai sînt două secțiide votare în Dancu. Încep să caut grădinița un -de sînt acestea și pe drum întreb o femeie undeeste. La rîndul ei se interesează cu cine vreau săvotez și imi zice că ea a votat cu PSD-ul. Unbăiat mi-o ia înainte și tipă la femeia pe care separe că o cunoaște, „De ce, bre, ai votat cu Pon -ta?”, se enervează acesta, vizibil susținător a luiIohannis. Ea își îndreaptă spatele și răspunde
scurt „Că așa am vrut eu!” și pleacă legănîndpunga cu mere pe care tocmai le-a cumpăratpentru nepoți.
Stîlpii și copacii de peste tot din Dancu sîntplini de postere roșii. Stinghere și rătacite maizac cîteva postere cu Dan Diaconescu, jupuite șiascunse după vreun zid. La secțiile de votare 459și 460 atmosfera este una relaxată. Un bătrîn ca -re a venit cu nepotul îl întreabă pe cel mic, pecine pune ștampila. Cu voce răstită, băiatul cualiură de soldat dată de hainele care imită uni-forma celor din armată își ceartă bunicul: „Dece mă întrebi pe mine? Tu pui ștampila acolo!”
Buletinele de vot sînt atît de subțiri încît da -că te uiți de pe spate se vede și cel mai străveziupunct. Cercul înmuiat în cerneală albastră iesepe partea cealaltă a paginii arătînd tuturor op -țiu nea ta. Dar, după ce ai ieșit din cabine, cinevatot se găsește să te întrebe „Cu cine ai votat?” n
Fata zice neamţu’, mama vrea Pontade Adelina MEILIE | [email protected]
20 de lei pentru unpre[edinte plagiatorde Elena GUŢANU | [email protected]
Trei corpuri de decor se mișcădintr-o parte în cealaltă a scenei caniște cuburi de gheață pe o su pra -fa ță fără defecte și de fiecare datăclă dirile arată o altă față a piesei.Salonul lui Figaro, balconul Rosi neisau casa acesteia, toate sînt ascun sede construcțiile care dansează pemuzica clasică.
Ținutele care amintesc de pe -rioa da în care Liondo și Rosina seiubesc - rochii ce ascund talii de vies -pe și costume bărbătești la care seasortează cizme pînă la genunchi -dispar. La Iași, albul pur a fost mur -dărit de sângele modei, iar pi cioa -re le interpretei au vrut să stră lu -ceas că și ele sub lumina reflectoa -re lor. Atmosfera a fost rapid schim -bată și în locul domnițelor elegan te,în pat s-au strecurat niște adoles-cente non-conformiste, îmbrăcateca pentru o petrecere în pijamale.
Apariția lui Figaro, bărbierul dinorașul spaniol, a cucerit liceencelecare s-au oprit din a-și face selfie-uri.Pantalonii galbeni prinși de cio-
rapi albi, sacoul portocaliu la fel deviu colorat și părul prins în coadăfără fir rebel, le-au stîrnit intere-sul. Din spatele sălii îndată se audfluierături, pesemne că, undeva, ci -neva încearcă înghițit în în tu nericsă-și creeze propria interpre ta re amelodiei în care Figaro își slăveștenumele. Pe note scrise de Gioa chi noRossini acum 146 de ani și cîntatela instrumente dirijate de DavidCres cenzi din Italia, tînărul bărbierîți pune abilitățile în valoare.
Doctorul Bartolo, tutorele șiunul din pretendenții Rosinei, numai este distras de o scrisoare întimp ce cei doi îndrăgostiți cîntă șiflirtează, ci de un televizor cu plas -mă care redă meciul „Steaua-Di -na mo” lucru pe care a ținut să-l pre - cizeze același băiat care mai de -vre me fluiera. Bătrînul se com por -tă la fel ca un copil răsfățat care bateinsistent din picioare și țipă atuncicînd nu obține ceea ce își propune,adică pe Rosina. Acesta se avîntăîn scene de luptă cu contele Al ma -
vi va, iar gesturile de karate execu-tate ca în desenele animate, cu în -ce tinitorul și cît mai caraghios, îifac pe cei din public să pufneascăsau să rîdă cu poftă.
Telefonul buclucașDe foarte multe ori o scenă este
jucată pe mai multe planuri, unulprincipal, unul secundar și pe maimulte voci. Dacă prima voce urea -ză toate cele bune, a doua are o rău -tate care ne îngheață cînd spune„Urangutanul! Ticălosul! Vreausă-l ucid!”. În prima jumătate a sce -nei, actorii principali fac planuri deviitor și încearcă să își îndepli neas -că dorințele, iar pe cealaltă jumă ta tesînt jucate scene de amor. Papa ra -zzi obțin dovada idilei și scandalulsexual apare în cancan-uri. Aces teadistrag atenția unui bărbat care sa -re peste scaunul zece de la mij lo -cul unui rînd pentru a nu-i deranjape ceilalți. Își aranjează sacoul și îșicroiește drum printre oamenii cares-au așezat cu ținutele elegante pescări. În sală, lumini de la ecranele
de telefon răsar de după spătarelescaunelor și scot la iveală expresiiaduse de mesajele găsite. Deși a fost
anunțat că telefonul trebuie închispe parcursul reprezentației, un băiatslab și cu ochelari a ieșit nervosdin sală atunci cînd i-a fost atrasăatenția. „Am scos telefonul să-ți dauun mesaj, cînd m-a scos ăsta afarădin sală”, îi zice el persoanei cu carevorbește la telefon gesticulînd.
Partea construită după modelul„cînd pisica nu-i acasă, șoarecii joa -că pe masă” captează atenția pub-licului atunci cînd menajera casei
își cheamă pretendenții și petrececu șampanie. O ploaie de bani i -nundă scena și uniforma fetei care
lasă să se vadă tot atunci cînd seapleacă. Un amalgam de voci put-ernice cîntă povestea de dragostea contelui Almaviva și a Rosinei,călăuzită de bărbierul din Sevilla.„Orice piedică e în zadar”, spun șisoldații care mărșăluiesc pe scenăcu cîte un trandafir roșu în mînă șicare invadează și spațiile libere dinsală.
Ei spun că „iubirea va trium-fa”, iar noi le dăm crezare. n
Frînturi din amintirile unei mătuși în du -re rate au fost proiectate pe ecranul Sălii Tea -trului la CUB, marți seara, cu prilejul celuide-al doilea eveniment din cadrul proiectu-lui .aparat, organizat de LUNO în colabo-rare cu Institutul Francez Iași și Centrul deFotografie Contemporană.
Înainte de derularea filmului „De ce eu?”,regizat de Tudor Giurgiu, articolele din Con -stituție dansau agale pe ritmurile muziciicare tulbura atmosfera chiar înainte de mis-teriosul caz al procurorului Cristian Panait.„Nu mai sînt locuri și nici nu lasă persoaneîn plus să stea în picioare”, se impacienta unbăiat cu ochelari cu rama neagră și puloverîn dungi la telefon, presat de partenera sacare îl îndemna să termine conversația.
După ce au umblat ca bezmeticii dupăun loc, odată cu începerea filmului, specta-torii au devenit stane de piatră vii aflate subbagheta unui magician. Inspirată din cazulprocurorului Panait care s-a sinucis în 2002,pelicula ilustrează povestea omului legii ma -nipulat de superiorii săi atunci cînd în cear -că să rezolve un caz dificil. „Am vrut să fa -cem un film de ficțiune, bazat pe un caz cu -tre murător și dur din realitatea românească,
și nu un film documentar așa cum se specu-la”, a spus regizorul Tudor Giurgiu.
După ce a fost solicitat de superiori să pre -ia cazul procurorului Leca acuzat de dare demită și sustragere de documente, Cristian Pa -nait își dă seamă că asupra lui se fac presiunipentru a-l închide cu orice preț pe inculpat,fapt pentru care începe să facă o cercetareamă nun țită. Cînd șefii constată că procurorulși-a dat seama de intențiile lor, încearcă să-lscoată din joc prin diverse șiretlicuri: reu -șesc să-i cumpere pe o parte din apropiațiilui, îi oferă un concediu neașteptat, pentruca mai apoi să dea toate cărțile pe față adu -cîndu-i dovezi. Astfel, prin fotografii și datepersonale din timpul studenției și pînă înpre zent, Cristian este lămurit de ce el a fostcel ales pentru a prelua cazul. Este avertizatcă dacă încearcă să reacționeze în vreun fel,o să aibă de suferit atît el, cît și cei apropiațilui. Nemai suportînd situația, în primă fază,Cristian ajunge într-o stare dezolantă, faptpentru care un doctor îi administrează me -di camentele „potrivite” astfel încît ajungesă se sinucidă aruncîndu-se de la etajul al X-lea.
Povestea în sine pare să nu aibă vreunefect asupra mulțimii. Din cînd în cînd se
mai foia pe scaune cîte un privitor pentru a-și dezamorți corpul înțepenit. După douăore, printre aplauze își fac apariția regizorulfilmului și actorul din rolul principal,Emilian Oprea, pentru a discuta pe margin-ea proiecției. Cîțiva spectatori s-au arătatnedumeriți de ce pelicula nu respectă po -ves tea reală a procurorului. După nenu mă -
ra te întrebări, regizorul prezintă intrarea înscenă a formației Luna Amară a căror me lo -dii au fost difuzate pe fundalul peliculei. Su - netul chitarei alături de trompeta hipno ti -zantă dezvăluie identitatea unei alte lumi,în să, odată cu pornirea reflectoarelor, mul ți -mea se dezmeticește, trezită de aplauzelordimprejur. n
12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
Conspiraţiile bărbierului Figaro, înţepenite în mașina de tuns
Rolul principal a fost jucat de baritonul canadian Jean Kristof Bouton.
Piesa s-a jucat ca un dans continuu între trecut și prezent, între tradiţional și modern.
Pentru cine a murit procurorul Panait?MISTERUL UNEI MORȚI ANUNȚATE
Personajele din „Bărbieruldin Sevilla” au trecut de lasecolul al XVIII-lea la secolul
al XXI-lea într-o fracţiune desecundă și au lăsat haineleelegante ale vremii pentru outfit-uri care se pretează vremiiactuale. Miercuri, 12 noiembriede la ora 18.30, casa de bilete aOperei Naţionale Române s-aînchis, iar sala plină a trăit alăturide protagoniști iubirea și au fostcomplici la planurile deconspiraţie ale bărbierului Figaro.Partiturile cunoscute ale luiGioachino Rossini au făcutpublicul să freamăte sau să nurespire pentru cîteva secunde dincauza emoţiei.
Un om al legii condamnat să nu găsească niciodată răspunsuri.
Partea construită după modelul „cînd pisicanu-i acasă, șoarecii joa că pe masă” capteazăatenţia publicului atunci cînd menajera caseiîși cheamă pretendenţii și petrece cușampanie. O ploaie de bani i nundă scena șiuniforma fetei care lasă să se vadă tot atuncicînd se apleacă.
Alocarea unor sume suplimen -tare de bani pentru educație esteoricînd binevenită, știut fiind fap-tul că disponibilizările financiarepen tru această activitate au fostîntotdeauna deficitare, mai alesda că acestea vizează veniturile ca -drelor didactice care, din punct devedere simbolic și al cuantumuluiefectiv, sînt foarte mici. Corpulpro fesoral are în continuare nevoiși expectanțe ridicate, iar – e faptștiut – prestanța (și) cu cheltuialăse ține, noblețea profesiei obligîndla „lucruri” costisitoare precumce le pentru informare, formare,îm brăcăminte, loisir etc. Din pă -cate, mai mult decît alte straturiprofesionale, decalajul dintre nive -lul de nevoi și aspirațional, presu-pus de exercitarea acestui rol, șiposibilitățile reale de concretizareeste foarte mare, ceea ce conducela nemulțumiri, frustrații, de mo ti -vări evidente.
În ultimii patru ani, au fostderulate o serie de proiecte de tipPOSDRU, vizînd formarea și per -fec țio na rea corpului profesoral, iarmulți colegi au beneficiat gratuit deopor tunități de formare, dezvol ta -re și cer tificare în perspectiva dez -vol tă rii carierei. Ajutorul a constatfie în oferirea unui suport logistic(calculatoare, softuri – de pildă),
fie în gratuitatea parcurgerii unorstagii de formare acreditate. Cucirca zece ani în urmă, chiar minis-terul de resort a susținut financiar,prin alo cări bugetare speciale, sta -gii de perfecționare oferite de cen-tre de formare, în special uni ver si -tăți.
Programe de sprijin pentruprofesori au fost și vor mai fi. Ac -tua lul anunț, legat de „oferirea”contravalorii în lei a 150 de euroconduce la o singură interpretare,legată de contextul ivirii lui: cam-pania prezidențială. A instrumen-taliza astfel de oportunități și a le„confisca” sau „anexa” la strategi-ile de campanie politică mi se pareo gesticulație care nu poate stîrnidecît perplexitate într-o societateca re se vrea a fi democratică. Spu -nem acest lucru din următoarelemo tive:
Astfel de oportunități nu tre-buie interpretate ca fiind niște da -ruri, ci niște obligații pe care le aucei care diriguiesc sistemul na -țional de instruire. E în firea lu cru -rilor ca sistemul însuși să activezepîrghii specifice de creștere și ga -rantare a calității actului didactic,prin punerea la dispoziție a unorresurse ce vizează per fec țio na reapermanentă a corpului profe soral;
Sorgintea acestei gratificații nu
este evanescentă (nu „cade dincer”), ci este dată de bani co-ge -nerați atît la nivel european, cît lanivelul bugetului național (maiîntîi, pînă la aprobarea cererii derambursare), local, instituțional(adică bani de-ai noștri – prin taxe,impozite, venituri proprii);
Instanța care „ajută” nu trebu -ie „personalizată”, adică nu tre-buie atribuită unor instituții saupersoane anume (guvernul, prim-ministrul), ci este legată de pîrghiicît se poate de identificabile – și,teoretic, neutrale ideologic – deordin tehnic, comunitar, social;
Uzanța acestui ajutor nu esteunul strict personal, voluntarist,aleatoriu (așa cum metodologia și„clarificările” aduse acesteia su ge -rea ză în mod eronat), ci este dirijatdinainte către obiectivele specificeproiectului. Profesorii nu vor fi li -beri să facă ce vor cu banii (săcum pere cele trebuincioase copii -lor lor, să meargă la munte…), ci îivor consuma într-un sens anumelegat de constrîngerile scopurilorprogramului invocat (birocrațiaacestor tipuri de proiecte obligă șila o formă de decont și controldeosebit de strictă: livrabile, probeale formărilor, rapoarte într-unfor mat incert , inexistente în acestmoment și care vor fi definite pes -
te cîteva luni etc.);Din punct de vedere procedural,
accederea la suma invocată du rea -ză și presupune mai multe etapede identificare, structurare (undeeste analiza de nevoi?), validare,gratificare a grupului-țință, așaîncît e foarte posibil ca supra-nor-
marea să conducă lascurt cir cu i tări ulte-rioare ce sînt
„ascunse” în momentul anunțăriiacestei „binefaceri” (a propos: măîntreb, cît poate fi de credibil unprogram de formare în care pub-licul-țintă îl constituie întreg per-sonalul didactic din învățămîntulnațional,preuniversitar și univer-sitar?!… sau cum pot fi aduse laun numitor comun cursuri saustagii de for mare, atît de variate șidiverse, dar care costă taman 700de lei, nici mai mult, nici maipuțin?);
Mi se pare că se re-editează,prin acest „program”, acea ges ti -cu lație, specifică spațiului nostru,prin care ni se vînd „gogoși” sausîntem momiți să alergăm după
vrabia din gard, văzînd că cea dinmînă e destul de pipernicită și sla -bă…;
În fine, cei care s-au gîndit laaceastă „stratagemă” nu iau în cal-cul următorul fapt: că profesorii,indiferent de nivelul salariilor, auonorabilitatea lor; chiar dacă nelipsește una-alta, conștiința noas -tră nu poate fi cumpărată; s-ar pu -tea ca scopul preconizat (în ipo te -za – plauzibilă – că ar fi fost așaceva) să nu conteze sau să se trans-forme în cu totul alt comporta-ment din partea dascălilor; estepă cat că, în viziunea unora, profe-sorimea este vizată ca o simplămasă de manevră.
PS. Chiar cînd scriu aceste rîn-duri, recepționez de la facultate un e-mail (mai precis, vineri, 14 no iem brie2014, orele 10:08am), prin care sîntînștiințat să merg să semnez nu știuce listă în vederea pri mirii acestorbani. Voi merge și voi semna că nudoresc acea sumă (e nevoie și de așaceva, se pare), neștiind condițiile șipentru ce anume pot beneficia de aceibani. Am nevoie de perfecționare, iaracest lucru îl fac zi de zi, prin efortpropriu și, cînd e cazul, pe banii mei.Iar de votat, voi face asta cum îmidictează conștiința, așa cum, sîntaproape sigur, vor proceda și sutele demii de colegi profesori, fie că semneazăsau nu acele hîrtii… n
Numărul 494 | 17 – 23 noiembrie 2014
PSD vrea cancelarieDupă ce aucumpărat preoţii,cu trei cadouri din
Fondul de Rezervă alţării și alte mai mici darmulte atenţii, PSD-ul s-aîndreptat către cadreledidactice. Cei 150 deeuro destinaţi manua -lelor și perfecţionăriiprofesionale, pentrucare profesorii nu maitrebuie să răspundă anulacesta prin factură, nuau fost însă, din fericire,de ajuns pentru acumpăra votul celor dela catedră. Banii altminteri destinați manualelor și perfecționării profesionale nu ar mai trebui justificați anul acesta.
CAP ÎN CAP
E nevoie de bani pentru profesori, dar aceștia nupot fi oferiţi oricînd, de oricine și oricum
Mita electorală de 150 de euro nu i-a convins pe profesori.
Constantin CUCOȘcadru didactic UAIC
„În primul rînd, încearcă din răsputerisă dai campaniei tale mult fast, să fiestrălucitoare, splendidă, să fie populară, demare efect şi distincţie. Dacă va fi posibil,trezeşte în privinţa rivalilor tăi suspiciuneacă sînt nelegiuiţi, desfrînaţi sau corupţi, înfuncţie de moravurile fiecăruia.”
Mic manual de campanie electorală,Quintus Tullius Cicero. Ai tot acolo și e ocarte subțirică, mai ușor de citit decît PauloCoelho. I-a ieșit. A avut avantajul că era dejapremier, deci în postura de a se arăta cumăsuri populiste pe toate canalele. A avutnevoie de un stadion în care să spunărăgușit: acolo eu să mor aș vrea, acolo vreaueu să trăiesc! Și trăiește bine, ba chiar le-ascăpat printre degete și altora să se simtăbine. Cînd n-a fost vorba de măriri salariale,pe profesori i-au ales cu altfel de dări. Că lise dă cîțiva bănuți acolo pentru dezvoltareprofesională, fie, că e în buza alegerilor,bravo! Sînt oameni cu carte, pot lua ce le dă
o lege, sînt liberi să pună ștampila pe cinevor. Eu zic să profităm de campaniile deseși să luăm ce altfel ni se cuvine și în afaracampaniilor.
N-a trezit numai suspiciuni denelegiuire, ci și zelul unor pro cu -
rori puși pe arestări.
Iaca, fîs! S-a întîmplat și la case maimari. Ne spune Cicero, negru pe alb: „Datfiind că cel mai mare viciu de care suferăRoma este corupţia, care, punîndu-se me -reu la mijloc, dă la o parte cinstea şi demni-tatea, străduieşte-te să-ţi cunoşti puterea decare dispui, adică să înţelegi că numai tupoţi să-i faci pe concurenţii tăi să se teamă
cel mai tare de primejdia dării lor înjudecată. Fă-i să se simtă supravegheaţi şiobservaţi. „Pare-se că și asta a funcționat deminune. ”
Bătălia lui care pe care, a lui cine trimiteo echipă de filmare mai drăcoasă, a lui cinedă mai mult. Pe toate le-am înghițit la zecide runde de alegeri. Politicienii români s-auînjunghiat, bătut, asasinat în scopuri po li ti -ce. Să dai găleți, pixuri, vacanțe și pelerina-
je, ulei și ceva bănuți de buzunar sînt niștemizilicuri.
Dacă am da puterea celor care n-odoresc, poate că am avea dezbateri întrecandidați lipsite de țățisme jurnalistice,electorat neademenit de favoruri, programeelectorale. Așa că alegem după aceleași cri-terii după care ne-am ales și șeful clasei lașcoală: după cît e de simpatic.
Roma, România... n
Andreea ARCHIPjurnalist TVR
13
De la Cicero citire
Remus Pricopie a umblat la butoanele cele mai dureroase: lefele profesorilor.
Filmul „The Giver” prezintă o comuni-tate aparent perfectă, fără război, durere,suferință, diferențieri sau alegere. Un tînărpe nume Jonas este ales pentru a învăța dela predecesorul său despre durerea ade v ă -ra tă și plăcerile lumii „reale”.
Fanii filmului „Divergent” (apărut în2014) o să constate în mod firesc că „TheGiver” seamănă izbitor de mult cu cel din-tîi. Cu toate acestea producția de față esteecranizarea unui roman apărut în 1993, cuaproape 20 de ani înainte de seria „Diver -gent”. Într-adevăr, este păcat că filmul „TheGiver”, proiect ținut atît de mult pe raftu -rile bi bliotecilor, apare după „Divergent”,„Hunger Games” și alte filme cu ado les -cenți. Posibil că în anii ’90, cînd a apărutcartea semnată de Lois Lowry, ecranizareaar fi făcut o senzație, dar și acum, dupăapariția altor filme, pelicula merită a fivăzută.
Proiectul cinematografic pictează un
tablou al lumii ideale, lipsită de conflicte șineînțelegeri, dar totodată o lume în care nuexistă sentimente, culoare, muzică, senzațiede cald sau frig. Toți văd lumea dintr-o sin -gu ră perspectivă, în alb-negru, un lucrupre zentat bine de pelicula lipsită de culori.Cuvintele și-au pierdut valoarea sau au ră -mas în mintea oamenilor ca arhaisme. Vor -bele care exprimă sentimente ca „a iubi”, „amuri”, „a se împrieteni” nu mai există. Toțisînt vrăjiți sau mai bine spus drogați, obli -gatoria injecție de dimineață îi transformă înalbinuțe harnice, politicoase și binevoi toa re.
Actorii principali s-au descurcat cu ro -lu rile lor, iar pe fețele acestora nu se citescemoțiile, doar lucruri firești sau anumitereflexe umane - a învăța, a-și iubi viața saua-și ajuta aproapele. Brenton Thwaites, că -ru ia i-a revenit rolul principal, și MerylStreep, șefa comunității, au fost nomi na li -zați la Oscar. Jeff Bridges, dascălul lui Jo -nas, a putut să redea, la rîndul său, omul în
interiorul căruia se ascund un amalgam deemoție și pasiune, un ocean imens de viață,un taifun care trebuie să îl țină în sine, ne -avînd dreptul să-l dezvăluie altcuiva. In -trînd în pielea protagonistului s-a văzut do -rința de a împărtăși cuiva ceea ce simți,dorința ca lumea din interiorul tău să nudispară odată cu tine.
Pe lîngă jocul minunat al actorilor și efec -tele grafice, muzica de fundal, de aseme-nea, a dat viață ecranizării. Soundtrack-ul„Ordinary Human” a grupei OneRepublic,scris de solistul trupei Ryan Tedder după cea citit cartea, descrie societatea distopică încare trăiește omenirea din viitor. „The Gi -ver” este un film ce povestește din perspec-tiva filosofică cine este omul și unde, prinintermediul protagonistei al cărei rol a fostjucat de Maryl Streep, ne dă de înțeles căoa me nii nu ar trebui să aleagă profesia careîi reprezintă, familia sau prietenii, deoareceei niciodată nu vor putea alege corect. n
În ultima perioadă tema satului a în ce -put să reprezinte un impediment pentruma rea majoritate a poeților contemporanideoarece se presupune o abordare fixă,într-un limbaj idilico-tradițional prin carele este greu să aducă ceva nou, însă nu șipentru Constantin Iftime. După ce a publi-cat numeroase volume de eseuri, interviuri,investigații și poezii moderne, autorul îșipropune de data aceasta să abordeze otemă „bătută în cuie” într-un limbaj modernîn volumul „Zlătunoia pentru toți”. Scrii -to rul intră triumfal în dogmele natale șiast fel, încearcă să explice în 80 de paginiimaginea satului de altă dată, a datinilor șia oamenilor simpli într-o manieră actuală.
Primele pagini ale cărții te induc într-olume în care tradiția devine șubredă în o -chii cititorului deoarece poetul descrie ima -gini concrete din viața de la țară. Astfel,pînă și cea mai mică făptură tinde săacceadă spre perfecțiune, să iasă din banal,fapt pentru care pînă și astrul nopții, carede obicei proteja neutru îndrăgostiții, dedata aceasta pare să adopte o altă atitudinefață de muritori.
Ideea este ilustrată în versurile din poe -mul aflat în deschidere- „Fantoma perfec -țiu nii în sat”: „Fantoma perfecțiunii/ Um -
blă prin locurile cunoscute din sat […]/Per fecțiunea provoacă boli incurabile laființe infinitezimale/ […]Satul e în ca -rantină.”
În ciuda faptului că mediul rural a în -ceput ușor, ușor să se emancipeze, Cons -tantin Iftime stoarce seva din amintireasatului de altă dată și aruncă astfel cititorulîntr-o lume în care liniștea de odinioară sepierde în zgomotul provocat de mașinilemoderne. Volumul cuprinde, de aseme-nea, creații prin care încearcă să gîndeascăo definiție a conceptului de „poezie” co -nectată la viața satului într-o manieră oare-cum impunătoare deoarece termenul seregăsește de atîtea ori în poeme, încît dăimpresia că acesta a fost singurul scop alautorului.
Totodată, creatorul încearcă să cauteenergia cuvintelor pentru a scoate dinbanal frumosul și încearcă să demonstrezecă poezia este în tot și în toate, de la ceamai mică făptură pînă la stelele care spargbolta cerului.
În „Zlătunoaia pentru toți”, ConstantinIftime folosește cu măiestrie meșteșugul li -terar căpătat prin ani de experiență, creîn-du-i, astfel, cititorului iluzia că vuietul obș -tesc de altădată se mai păstrează și astăzi. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 494 | 17 - 23 noiembrie 2014
AS
TR
ELE
DIX
IT
14
Pachetul pecare l-ai primitde acasăsăptămîna astaconținea un
bilet: dacă cumva iesePonta, ai voie să pleci dințară. Trimite un porumbeldacă vrei să mai vorbim,că telefoanele nu-s sigure.L-ai pus deoparte și ailuat murăturile. Brusc,simți că îți e greață.
Colegii defacultate s-auhotărît să seradă toți încap în semn
de solidaritate cu parcursulprost din Liga 1 al Poli Iași.Ești microbistă, așa că te-aihotărît să te alături. Maimult, îți donezi și părulpentru un scop nobil, făcutplase în fața porții, să numai ia echipa goluri.
Poate că e doaro coincidențăde zodie, darsăptămîna astaai de două ori
noroc. Miercuri, cînd vinprimele note de la sesiune, șivineri, cînd mai găsești 50 delei în portofel și ieși la băutcu prietenii. Problema e căastrele arată vremuri tulburipînă duminică, așa că s-ar fiputut să ai noroc degeaba.
După ani șiani de muncăpatriotică, te-ai hotărît să îțidai demisia
de la locul de muncă.Bucuria e atît de mare încîtîți suni foștii colegi pe carenu i-ai înghițit niciodată șile umpli frigiderul cucarne. Doar produse semi-preparate, că vine iarna șitrebuie făcute provizii.
Te-ai apucatde sală, dar aidescoperit cătrebuie să telași de băut.
Ai mers la kangoo jumps,dar nici acolo nu îțirecomandă alcoolul. Te totînvîrți după un sport pînăcînd vei reveni la vechilepasiuni: halbere, coniaccanoe și zece-shoturi-unul-după-altul.
Astrele îțiurează înaceastăsăptămînă săemigrezi dacă
nu te-ai pregătit pentrusesiunea care se apropie.Nu vedem nimic bun înviitorul tău academic dacăstrategia ta e aceeași caanul trecut - like-uri laprofi pe Facebook și nșpemii de fițuici pe telefon.
De veghe în vuietul satului
FĂ UN STOP-CADRU
de Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteascaro
de Simona POPA | [email protected] Mraz, cîntăreț și compozitor ameri -
can de muzică jazz, pop și rock alternativ, alansat la mijlocul lunii iulie, albumul intitu-lat „YES!” (n.r. - DA!). Acesta este cel de-alcincilea album al lui Jason Mraz și in clude ocolaborare cu Mai Bloomfield, Becky Ge b -hardt, Chaska Potter și Mona Tavakoli,membri ai trupei de rock-folk Raining Jane.
Cele 14 piese din componența albumului„Yes!” reprezintă o combinație bine aleasă dejazz cu rock stuf, rock alternative și folk.
Albumul debutează cu melodia „Rise”,cu un fundal de pian și cu vocile coruluiRaining Jane. Această piesă stabilește para-metrii albumului, pregătește ascultă to rulpentru cele peste 52 de minute de re la xareoferite de melodiile incluse în album. Apoiurmează un alt îndemn, cel de a iubi pe cine-va, așa cum sînt și versurile piesei „Love
Someone”, „Dragostea este un lucruamuzant / Ori de cîte ori l-am dat, se în toar -ce la mine.” Nu întîrzie să apară nici conș -tientizarea a ceea ce ești, pentru că aici va ria -ză interpretarea lui Jason Mraz cu vocilecelor de la Raining Jane și reușesc să trans -mită puternic mesajul din „Hello! You Beau -tiful Thing”, care este cel de-al doilea singleal compilației, ce construiește o legătură pu -ternică între fericire și drumul către noroc.
Melodiile acestui album includ pe lîngăun îndemn la relaxare și un romantism tipicJason Mraz, ceea ce poate fi surprins și înversurile „Mîna ta pe mîna mea / Gîndul dea ajunge / Natura simte că va muri”. Chitaraacustică și instrumentele de orchestră con-struiesc fundalul melodiei.
Cele 14 melodii sînt parcă făcute specialpentru momentele de încărcătură emoțio na lă.Deși ar părea că ai timp să te plictisești ascul -tînd 14 piese relaxante, nu se întîmplă as tadeoarece albumul are un fir roșu care te ținebine ancorat în mesajul transmis de fie ca repiesă. Jason Mraz a conceput albumul astfelîncît să te îndemne la meditație pe parcursulîntregului album, poate chiar să îți răs co -lească din amintiri iubiri uitate, po vești dedragoste ratate, de asemenea despre mo -men tele cele mai plăcute și frumoase alevieții în general. n
Deși ar părea că ai timp săte plictisești ascul tînd 14piese relaxante, nu seîntîmplă as ta deoarecealbumul are un fir roșucare te ţine bine ancorat.
În lume există aproape 300 de milioane depersoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre eitrăiesc în state în curs de dezvoltare. Pentru a sedescurca, aceștia folosesc de multe ori impri-mante Braille, al cărui preț poate ajunge și ladouă mii de dolari. Anul acesta însă, pe piață aieșit un model mai ieftin, mai silențios și maiușor în greutate, intitulat Braigo 2.0. Dispo zi ti -vul a fost construit de Shubham Banerjee, unbăiat de 13 ani. Acesta a folosit piese de Lego, cucare a reuşit să dezvolte prima parte a proiectu-lui său, de aici venind şi numele companiei Brai -go: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpererestul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes,imprimanta sa.
Costul actual al unei imprimante Braille estede aproape două mii de dolari, dar prototipul luiBanerjee este de patru ori mai ieftin. Fiind real-izat din materiale de plastic, piese de Lego, dis-pozitivul este totodată și mai ușor decît predece-sorii săi. Ideea băiatului i-a venit în urmă cu un
an, atunci cînd a găsit un flyer care promova ostrîngere de fonduri pentru oamenii orbi. În tre -bîn du-se cum pot aceştia citi, el a aflat desprelimbajul Braille şi cît de complicat este procesulde printare a cărţilor pentru cei care suferă deaceastă deficienţă. „Cînd am aflat cît costă o im -pri mantă Braille, nu mi-a venit să cred. Am vrutsă îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să con-struiesc un dispozitiv din materialele pe care leaveam la dispoziţie”, a povestit Banerjee.
Micul inventator a folosit concepte de proto -ti puri rapide prin intermediul cărora acesta a în -cer cat să construiască modele și să le progra me -ze. Pînă a ajunge la versiunea finală, care a fostca pabilă să imprime cele șase puncte într-o sec -ven ță dorită conform standardelor Braille, acestaa construit alte șapte imprimante. Apoi, băiatul a
programat literele de la A la Z și a utilizat o hîrtiesimplă (calculator paper) pentru a printa cuvin-tele în alfabetul orbilor. Shubham Banerjee aredoar 13 ani, dar este recunoscut în lumea în trea -gă ca unul dintre cei mai promiţători antrepre -nori. El a primit premiul The Tech Awards 2014şi o invitaţie la Casa Albă pentru un evenimentdedicat tinerilor antreprenori şi inventatori. Pelîngă acestea, compania Intel a fost impresionatăde idee şi a decis să investească în dezvoltareaprodusului. Astfel, Banerjee a devenit cel maitînăr antreprenor în care o companie de capital ahotărît să investească. Cu finanţarea primită,Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dez-volte un alt prototip care să semene cu o im -primantă normală. El vrea ca produsul să intrepe piaţă pînă la sfîrşitul anului 2015. n
Nu știu dacă prezența lui An -ghel Iordănescu pe bancă sau joculofensiv și plin de sclipiri al băie ți -lor m-a entuziasmat atît de mult înmeciul contra Irlandei de Nord.Dar România a jucat bine în fațaunei echipe care s-a temut de noimult mai mult decît ar fi fost cazul.Au jucat dur, au jucat urît, au spartjocul de fiecare dată cînd au avutocazia și i-au tăvălit pe-ai noștri deparcă erau popice de fiecare datăcînd se apropiau la mai mult de 30de metri de poartă. Dar am combi-nat frumos, Sânmărtean a fostlider incontestabil la mijloc, pînă șiDodel a mișcat ceva-ceva acolo înpartea stîngă a atacului. Problemanoastră cea mai mare rămîne mo -ra lul.
Și dacă este un lucru pe carel-am observat după meciul acesta efaptul că mai avem un pic de zvîcîn noi, moralicește vorbind. La 1-0ne-am aruncat în atac și am avutocazia să facem 2-0 imediat. Au des -chis și irlandezii mai mult jocul,dar tot noi ne-am urcat pe ei și atreia fază am înscris și am făcut 2-0.Contează mult asta, mai ales cîndvii după un antrenor-autobază. Pi -țur că, dacă înscriam în vreun meciîn care nu jucam cu Litchenstein
sau Islanda, era în stare să scoatăatacanții și să bage cinci portari.Dincolo de deciziile politice ale luinea Puiu Iordănescu, o remarcămpe cea fotbalistică - după un mecipe care l-am dominat în întregimeam stat sus, am avut posesie, amavut ocazii, am forțat și după în -scrierea golului și n-am chematrepede șoferul să parcheze auto-carul în spatele lui Tătărușanu cîndnu era arbitrul atent. Am cîștigatmeciul frumos, entuziast și privimcu încredere meciurile cu InsuleleFeroe, chiar dacă i-au bătut pe grecicu 1-0.
Aici mai trebuie remarcat însăun lucru: decizia lui Iordănescu dea lua ca secunzi trei antrenori careau condus echipe importante înprima ligă românească. Antrenoricare nu doar că știu ce jucători săcheme și cum se mișcă aceștia, ciînțeleg mult mai bine decît ar fifăcut Pițurcă de unul singur -echipa națională nu e a antrenoru-lui, ca să-și promoveze jucătoriicare crede el că merită să joaceafară, ci e a suporterilor. E refugiula milioane de microbiști, nu o afa -cere. E locul unde trebuia chematSânmărtean cu ani în urmă, nu la34 de ani. n
ADUSE DE TORENȚI
Știu acum cum arată unmilion de dolari. Când am ajunsîn fața lui, era strâns sub opiramidă de sticlă, pe o masă cupostav verde, în spatele unorstâlpi cu cordon, cu un tapet roșupe fundal. În cazinoul Binion's dinburicul Las Vegas-ului, oricine sepoate poza cu grămăjoara asta, depreferință cu speranță și bucurieîn priviri. 10.000 de bancnote decâte o sută de dolari, aranjate lamilimetru. Niște bilete de bancăbanale, tratate precum o operă deartă postmodernă, nimicimpresionant. „Uită-te dinlateral”, mă sfătuiește unul dintreînsoțitori. „Din lateral îți daiseama că-s bani adevărați”. Într-adevăr, prin sticlă se văd muchiilemurdare ale bancnotelor, îți daiseama că au părăsit mulți stăpâniînainte să se reunească într-uncazinou kitschos din mijloculunui deșert american.
Afară, pe bucata pietonalănumită The Strip, e un bărbat carese chinuie să zâmbească precumJack Nicholson, pentru ca vreunturist să dea un ban pentru o pozăbună de trimis unui prieten miop.I se alătură un Robert de Nirodeșălat, pe care-l intuiești maidegrabă după alunița de peobraz, făcută cu creionul. Pepartea cealaltă sunt tarabe cu
sucuri alcoolizate șimultă gheață pisată la
câțiva dolari, două fete în costumede baie încearcă să ți le vândă. Lafiecare 15 minute sau poate mairar, ecranul imens care acoperăîntregul The Strip cu un cer depixeli se aprinde în formețipătoare, deasupra capetelor sedesfac flori, înoată peștișori,vibrează chitări, iar vânzătoareleîn bikini se urcă plictisite petejghele, pentru încă un dans.
Mâncarea e ieftină peste tot,cam 15 dolari pentru „all you caneat”, la care se adaugă reduceripentru cei care au carduri decazinou. Trec oameni triști printrerafturile cu sushi și prăjituri cudovleac, au toată noaptea înainte.În Vegas funcționează o rețetăsimplă, îndelung verificată:jucătorii trebuie ținuți cât maiaproape de păcănele și de meselede blackjack, cu orice preț, căciacolo sunt banii mari. Aproapefiecare cazinou are câte un hotelimens, pentru care cei care joacămult au camere cu reducere.Printre mese roiesc chelnerițe cuberi și cocktailuri gratuite:important e ca lumea să stea cuochii pe aparate sau pe fise și săîndese bancnote. Milioanele dedolari cresc sub piramide de sticlăși nu numai. n
268 DE ZILE ÎN DEȘERT
Un milion dedolari
Vlad ODOBESCUsenior-editor „Opinia
Studenţească”
Nimeni nupoate să îți maiia mîndria pecare ai simțit-osăptămîna
trecută cînd ai reușit să teduci în fața clasei și să lespui tuturor că tu nu pleciacasă, chiar dacă îți dăGuvernul liber. Pentrunumărul de săptămînaaceasta, pregătești un protestnud în fața Sălii Senat.
Ai fost ple-cat în turulal II-lea șinu ai apucatsă votezi, de
aceea te rogi ca să anulezecumva CurteaConstituțională scrutinul casă îți poți pune și tu pozăpe Facebook cu buletinulștampilat, să te vadă toțiprietenii virtuali.#luptaCCR
Mergi la pes-cuit de douăori pesăptămînă,chiar dacă s-a
lăsat frigul, dar n-a pusgura niciun răpitor. Deaceea ai trecut la vînătoare.Stai pe malul apei cu unharpon și îl lansezi în apăde fiecare dată cînd vezilucind cîte o burtă depește. Poftă mare!
Îți dai seamacă ai încurcatbuletinele devot și ai votatcu Ponta din
greșeală. Mai mult, te-ai mailăudat și pe Facebook și te-au văzut toți. Acum mergiîn fiecare seară prin cămin șistrigi Puie Monta pe holuri,lipești afișe și împarți flyerecu Iohannis, chiar dacă s-aterminat campania de ieri.
Toate rudeletale au plecatsăptămînaaceasta înTeleorman
fiindcă au auzit că vinmulți turiști și sîn lucruriinteresante de vizitat.Profiți de ocazie și mergiacasă ca să le dezinstalezi latoți Antena 3, să le blochezifrecvența și să nu-l maivadă pe Gâdea niciodată.
N-ai dormittoatănoaptea caai auzit tu căa început
postul după ce ai mîncatdeja o șaorma. Stai liniștit,astrele au pregătit canonul:trebuie să le faci cinstetuturor colegilor de camerăși de facultate cu cîte obere și un kebab, că turcii-smusulmani și nu țin post.
AS
TR
ELE
DIX
IT
SCOR LA PAUZĂ
Naţionalaîncepe săprindă viaţă
Postul american de televiziuneCNN a anunţat luni, 10 noiembrie,că îşi suspendă difuzarea în Rusia,din cauza unor „schimbări recenteîn legislaţia rusă privind mass-me -dia” care au ca scop consolidareacontrolului asupra presei indepen-dente. Deputații ruși au aprobat înseptembrie un proiect de lege carelimitează la 20% partea de capitalpe care o poate deține o entitate stră -ină într-o companie media din Ru -sia, o măsură menită să protejeze ța -ra împotriva „ingerințelor străine”.Legea a fost semnată de preșe din -tele Vladimir Putin la 15 octombrieși urmează să intre în vigoare la 1ianuarie 2016. Dacă luăm în consi -de rare că cele mai importante or ga -nizaţii de presă din Rusia sînt pu -blice sau controlate de către aliaţi aipreședintelui, ajungem la conclu -zia că cel din urmă vrea să deținămonopolul și asupra organizațiilorstrăine, care, de altfel, îi strică ima -ginea.
„Turner International analizea zăopţiunile distribuţiei CNN în Ru -sia, în lumina schimbărilor recentedin legislaţia rusă privind mass-me -dia”, anunţa grupul într-un comu-nicat, adăugînd că „punem capătre laţiilor noastre de distribuţie actu -
ale în timpul acestui proces”.Compania-mamă a CNN, Tur -
ner International, nu a oferit o datăconcretă în comunicat, însă potrivitagenţiei ruse Tass, difuzarea ur mea -ză să fie întreruptă de la 31 decem-brie. Măsura intervine în contextulîn care preşedintele rus VladimirPutin vizează tot mai mult presaindependentă, în special pe temaacoperirii crizei din Ucraina. Bi roulCNN de la Moscova va continuato tuşi să funcţioneze, iar materia -lele realizate de jurnaliştii postuluiamerican vor fi difuzate direct peteleviziunea din Statele Unite. „Spe -răm să putem reveni pe această pia -ţă şi-i vom informa pe parteneriinoştri cu privire la orice evoluţie înlegătură cu reluarea acestor ser-vicii”, a anunţat Turner Interna tio nal.
După atîția ani de difuzare pe te -ritoriul rus, canalul avînd birou laMoscova din 1983, legea s-a modi-ficat într-atît de mult încît postulTV, care este unul dintre primeleposturi care emit 24 de ore din 24,nu își mai poate prezenta grila deprograme. Dacă Europa îi pune be -țe în roate lui Vladimir Putin, atun-ci acesta a hotărît să atace un altad versar, Statele Unite ale Ame ri -cii. n
Solistul Artan a apărut de dupăto be în șosete și cu un pahar de vot -că în mînă. Cînd restul trupei a în-ceput să cînte, acesta și-a pus ciz me -le negre în picioare și s-a așezat du pămicrofonul care se afla în mijloculscenei. „Ce slab este!” , spune un bă -iat cu barbă care îl privește insistentpe artistul care se folosește de tot cor -pul pentru a-și exprima trăirile. Mo -dul în care își schimonosește pi-cioarele sau mîinile aduce aminte devideoclipurile trupei, care rulau peposturile TV. Mimica și gesturile am -ple care însoțesc cuvintele fac publiculsă rîdă copios. Doar la un singur lu -cru ar fi trebuit să renunțe, la oche la -rii negri care erau o barieră între el șifani. Ei nu puteau să îi vadă ochii, iarel sigur abia putea să îi zărească
prin lentila opacă a ochelarilor.„Vă doresc să vă întîlniți peste
35 de ani, este al dracu de bine” ,spune solistul de la Partizan înain -te să apuce stativul pe care este pusmicrofonul și să cînte în mod rit-mat cuvintele melodiei „Nu e loc”.Asta explică de ce pe afiș a fostprezentată venirea a două trupe înUnderground Pub, dar la fața locu-lui scena a fost populată de șapteoameni. Cele două formații s-au unitdupă douăzeci de ani de cînd cîntăseparat. Fuziunea a dus la inter-pretarea melodiilor din repertoriulambelor grupuri, intercalate cudouă rînduri de chitariști, basiști,toboșari. Asta a făcut ca fiecare săaibă momentul său de glorie, dar afăcut și ca rock-ul lor să fie mai
pătrunzător și autentic. Deși reu -niți, de pe scenă lipsea un membru,a cărui absență se simte du pă cumspun cei din trupă. „Că tă lin Neagua fost colegul nostru. Dumnezeusă-l ierte!”, și îi dedică lui me lodia„Mistrețul” fostului tobo șar de laTimpuri noi, care a plecat de peaceastă lume în 2011. În amintireaacestuia se stîrnesc țipete, iar instru-mentele își unesc forțele răsunînd.
Distracţie cu LucaÎncăperea nu este plină ochi de
oameni, dar cînd se aud acordurilemelodiei „Perfect” toți încep să apla -ude și să facă gălăgie, indiferent da -că sînt așezați la masă sau stau în pi -cioare, dacă sînt tineri sau maturi.Fiecare vers este cîntat la unison și li -niștea se lasă doar pentru a asculta
ceea ce au de spus soliștii sau pentruca aceștia să facă o pauză de cîtevasecunde pentru a-și stinge setea cubere.
Ochii conturați cu mult negru aiunei fete, îmbrăcată cu o rochie se -mi transparentă, s-au închis de plă -ce re. Simte muzica și se leagănă de peun picior pe altul în timp ce strîngeta re la piept o sticlă de bere goală peju mătate. Ritmul accelerat al rock-ului o face să își lase capul în față șisă-și rotească părul ca o elice. Lîn găea o brunetă o strînge în brațe peprietena sa și împreună sar fără în-trerupere. În mijlocul spectacolului,Sue de zu’, unul dintre membrii vechiai trupei Timpuri noi își schimbăchi tara. Pes te tricoul simplu gri șiblugii albaș tri acum stă o chitarăneagră. Chitară siameză cu cea a luiDan Iliescu, co legul său de trupă
cu păr alb și cu bar bă împletită îngri -jit. „Paharele sus, sus sticlele. De aiciîncolo ne vom distra”, spune Sue -de zu’ încurajînd publi cul, deși dis -trac ția este aproape de sfîr șit. Me lo -diile îi prind repede pe cei din public,mai ales atunci cînd este vor ba de-spre Luca, un golan căruia nu-i placesă meargă la școală sau despre Ade -lina, fata care „Scoate cu un gestfelin geaca ei din vinilin”.
Artan a ținut ritmul cu piciorulstîng toată seara și nu a lăsat niciunvers să-i scape necîntat. Valuri de ple -te drepte sau coafate s-au spart deritm, iar „păpușea mas culină” adus la extaz puținii oa meni care augustat din muzică. Cu tricoul lipitde piele și cu chita ra în brațe, Danasociază atmosfera din timpul con-certului cu cea de acum 31 de ani.„Așa am început noi, Că tă lin băteatobele și Răzvan cînta vorbele.” n
Bobo, „soțul patroanei”, așa cum îl numesc prie te nii,alături de colegul Boby din trupa Fără Zahăr își iau în se-rios rolul de gazde cu ocazia redenumirii localului și aaniversării de doi ani de la înființare. Și ca toată lumea săștie că de acum Kiddo cafe se numește Retro cafe, bă ie -ții așază scaunele cît mai aproape de ei, ne oferă pră -jituri după concert și ne trag o cîntare ca la Moldova.
Seara este un furnicar de istorisiri, glume și senti-mente. Boby ne introduce în atmosferă cu un stand-upîn care ne spune de faptul că toate bătrînele de la sate aratăla fel și despre „ză dintele cu care bunca ară mărul”. Neaduc aceeași Stela și același Gerula, personaje consac rateca o poartă spre satul românesc prin care cei doi cre io -nează povești-parodii în versuri. Însă, pe lîngă personajeleemblematice, se mai aude ca un zumzet numele Gigi Be-cali sau Ștefan Hrușcă. Melodia care scoate la su pra fațăluptătorii din noi este puternică și ritmată: „Ascundi ma -mă cazanul / Să nu ne prade dușmanul/Că eu plec să-miapăr neamul”. După ce cîntă melodia pe care o așteptaude mult „Neamul lui Peneș Curcanul ” despre bătăliapentru deținătoarea secretului rachiul de pufoaică,un băr -bat din rîndul al doilea răsfoiește un ghid de creștere apisicilor, luat de pe rafturile împînzite cu cărți. Iar du păo îndelungată discuție cu prietenii se hotărăște să deaun check in cu „feeling perfect”.
„Inspirați moleculele de Love O2” ne îndeamnăBoby, după care începe să ne cînte „Love story”. Și, ca săne mențină pe linia amoroasă ne fredonează în fran ce -ză refrenul de la melodia „Lugu-lugu”. Seara capătă accen -te latino în voci și în versuri „Stella, eu te chero ca uncîine/Chere-mă și tu pe mine.”
Bobo, cu cămașa în ca rouri, cu părul ținut în frîu deo coroniță, se alintă, țopăie, stri gă, iar publicul face lo-calul să tremure din aplauze. „As cultați solo-ul cu chi-tara nouă de 25 de milioane, sunet cu valoare” spuneBoby, iar cel care rîde cel mai mult e un băiat ce pare de13 ani. Fredonează toate melodiile și rî de pofticios lafiecare glumă a artiștilor. Printre chi pu ri le diverse, uneleevidențiate de riduri fine, alte sincere în netezime, sezărește cel mai bine al lui, care se bucură de spectacolprin ecranul telefonului.
Boby se uită spre băiatul cu ochelari de lîngă sobaalbă și îl întreabă dacă e român, pentru că se chinuiesă îl facă să rîdă de la începutul serii, dar fără rezulta -te. Tînărul spune că este de departe și trage în colțurilegurii un zîmbet. Nu toți gustă țuica de pufoaică, iarpoveștile de dragoste, unele împlinite, unele finali -zîndu-se în umor negru cu promisiuni de sinucideresînt mai ușor de digerat pentru cei care mai trag viețiicîte un șut rîzînd. n
Acum 31 de ani, Artan, Suedezu’șiDan Iliescu înfiinţau trupa TimpuriNoi, în armată, cîntînd la chitară și
bătînd în valiză. Ca să își aducă amintede vremurile trecute, membrii trupeiîmpreună cu cei de la Partizan vorsusţine două concerte retrospective laIași și la București. Pe 15 noiembrie, dela ora 20.00, a avut loc întîlnirea dincapitala Moldovei, în Underground Pubunde rock-ul pur românesc din anii '80-'90 a evadat din boxe și a atentat lasimţurile muzicale ale fanilor. Care auţopăit și au dansat ca și cum au uitat căsînt trecuţi de prima tinereţe. Concertul a fost un mix de melodii ale ambelor trupe.
Andreea Tonciu, fosta asis ten tăa Adrianei Bahmuțeanu la emisiunea„La șuetă cu Bahmu” a suferit înurmă cu ceva timp o operație de ri -noplastie efectuată în Turcia. Deșimodelul afirma în numeroase ar-ticole din presă că nu o deranjeazăcomentariile răutăcioase cu pri vi rela nasul ei, într-un final, s-a decis săse opereze. În ciuda faptului că An -dreea a spus că este asul său dinmînecă în fața celorlalte vedete, însensul că e naturală, a decis să-și re -modeleze nasul. Spre deosebire dețara natală unde publicul îi re pro șafaptul că nasul său seamănă cu unre chin, turcii au manifestat o ati-tudine prietenoasă față de vedetă.
După ce a trecut printr-o criză deisterie înainte de operație, modelula revenit în țară. Deși o parte dintrefani o încurajau pe site-urile de so-cializare, iar alții o felicitau pentrucurajul său, în momentul în care a co -borît din avion, Tonciu a fost în tîm -pinată cu panouri pe care erau afi șa -te fotografii cu ea dinainte de ope ra -ție. Cu toate că Andreea și-a făcutapariția miercuri seară, pe Internetau circulat poze cu noul ei nas, deșipersoana prezentată nu prea se mă -na cu ea, mai ales că în clipa cînd
și-a făcut apariția pe aeroportul Hen -ri Condă purta un plasture, ju mă -ta te din față fiindu-i acoperită.
După ce și-a operat nasul, Ton -ciu și-a amintit de persoanele careau vorbit-o de rău. Printre acestease numără și Adriana Bahmu țea nu,care ar fi dat frîu liber discuțiilordespre nasul ei chiar în cadrul emi -siunii pe care o prezenta. „Dincau za ei toată lumea îmi spunea«ui te-o pe năsoasa cu nasul ma re».Din cauza Adrianei Bahmuțeanu!Iar ca să-și panseze orgoliul rănit,Tonciu a subliniat că ea a scăpat decomplexele legate de nas, însă Bah -muțeanu nu va scăpa prea curîndde kilogramele în plus. n
16Șosetele care au dansat în ritm de rockConcertul a reunit membrii trupelor Partizan și Timpuri noi.
De doi ani în cuibușorul de cîntări fără zahăr
Cu nasul nu te pui.
Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche
Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.
ANIVERSARE CA ÎN MOLDOVA
REDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTORI-ȘEFI ADJUNCŢI: Iulia CIUHU, Ioan STOLERUȘEF DE DEPARTAMENT: Iulian BÎRZOI, Mădălina OLARIUREDACTORI: Ana-Maria BUCUR, Dan CONDREA, Adelina MEILIE, Doina SÎRBUCOLABORATORI: Ancuţa CIOCOIU, Liza CÎRJĂ, Diana GAINA, Roxana GĂINĂ,Elena GUŢANU, Laura JITARIUC, Simona POPAPUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE
