Revistă săptămînală de informație, reportaj și atitudine studențească
16
Teatrul pentru un actor e ca o camaraderie de front Ideea că ești extraordinar și automulţumirea sînt groaznice – un soi de cancer curat | PAGINILE 8-9 Interviu cu Petru Ciubotaru, actor al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași Pentru lucrurile importante nu se trag clopotele și nici nu răsună goarna. Ecourile sînt timide și se ofilesc repede. Nu plesnesc caltaboșii și nu se tran- șează porcii. De aceea, cel mai bun mo- ment pentru a măcelări o Lege a Educa- ției este preajma Crăciunului. Ideile lui Funeriu au fost afumate la foc mic și preschimbate în cenușă, pentru a doua oară consecutiv, prin OUG 117/2013, emisă pe 23 decembrie și publicată în Monitorul Oficial pe data de 30 decem- brie. A picat de tot clasificarea universită- ților ce odată făcea atîta vîlvă, au picat criteriile drastice prin care un profesor putea dobîndi conducerea de doctorat și au căzut în derizoriu și notele elevilor din timpul anului. Iar durata învăță- mîntului obligatoriu a crescut la 11 ani. Oricît de naivi și nepăsători am fi fost în virtutea poftelor nebune de sărbători și de stat degeaba, nu putem să nu sus- pectăm că această manevră a fost anu- me programată să treacă ușor ca un șpriț, nu să pice greu ca o friptură de porc. Am reclamat și noi în spațiul de- dicat acestei rubrici tot felul de neadec- vări și excesele ale Legii Educației Na- ționale, însă aceste amendamente vin să șteargă cu un burete nespălat o tablă ticsită cu exerciții complicate. Mai lasă niște urme de standarde înalte și mai adaugă niște noi prevederi destul de vag exprimate. Nu înțelegem exact cum profesorii asociați o să devină asistenți. Pe statele de plată profesorii universitar vor fi plătiți ca asistent sau vor avea și acest statut înscris înainte numelui (ceea ce în sine este aberant)? Ordonan- ța nu ne lămurește, urmează să vedem. Dar poate sînt și efecte bune, totuși. Poate anul acesta se vor abilita mai mulți conducători de doctorat, ceea ce va rezolva problema „dinozaurilor” care păzesc porțile ciclului al III-lea de studii Bologna. Poate că obligîndu-i pe elevi să stea 11 ani în școală va ridica nivelul de educație al populației. Și poate că e mai bine ca notele din timpul anului să nu fie luate în seamă cît timp ele s-au dovedit că nu reflectă nimic (da, dacă nu reflectă nimic înseamnă că există o problemă de fond în preuniver- sitar, dar trecem acum peste asta). Între timp o învățătoare care cerea imperios șpagă rîdea în nas tuturor și devenea exponenta unui sistem paralel activităților didactice – unul care îi aruncă pe dacăli într-o ramă hidoasă. Aceea a imposturii nerușinate care compensează neajunsurile unei meserii care oricum pare să nu mai conteze. Dar stați? Ce avem de această dată? Avem un precedent, avem revolte, o suscitare a spiritului justițiar. „Cum este posibil așa ceva?” Facem poza de revol- tat, de parcă n-am mai fi auzit de prac- tica fondului clasei sau de parcă „aten- ția” la educatori și învățători nu ar avea statutul de firesc național ca și șpaga la medic. Dar să revenim la sărbători. Ne-am îndestulat din nou suficient cît să trecem într-un nou an. Cu forțe proaspete și să facem dreptate. Ne așteaptă un an în care ar fi bine să se trezească vreo formă de conștiință în noi fiindcă va fi măcel politic. Ar fi bine să ne dăm seama cine e porcul și cine e învățătoarea. n CAP ÎN CAP Justiţiei din România i-au crescut colţii l Și, în cazul Năstase, care va merge după gratii pentru patru ani, acuzat fiind în dosarul Zambaccian, au fost mulți autostopiști care căutau să tragă justiția pe dreapta. | PAGINA 13 DE PE SCENA IAȘULUI Vrăjitorii în alb și negru l prima premieră din acest an de la Teatrul „Luceafărul” a adunat în sală deopotrivă copii și oameni mari. | PAGINA 12 HONORIS FĂRĂ CAUSA /opiniaveche www.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 ACADEMIA DE GARDĂ Legea Educa]iei, tran[at\ cu dou\ zile înainte de Cr\ciun LUMEA PE JAR EDITORIAL Marţi, înainte de Crăciun l una dintre cele mai importante modificări privește finanțarea învățămîntului superior | PAGINA 3 Afacerile din spatele ușilor de cămin l îndeletnicirile studenților diferă de la tunsori, realizarea de bijuterii hand- made sau repararea de calculatoare; l odată cu simplificarea accesului la informații, aceștia pot cu ușurință să-și facă cunoscută mica afacere în rîndul colegilor. | PAGINA 5 Tehnologia viitorului întrece Odiseea lui Arthur C. Clarke Copiii nu mai îmbracă nici măcar la sărbători straiele de călușar din Todireni. Laura PĂULEŢ director [email protected]« « l Anul XLIII l 13 - 19 ianuarie 2014 l IAȘI l Nr. 473 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea Satului românesc îi sun\ ultimii clopo]ei ai tradi]iilor Costumele ajung să fie aruncate de bătrîni în pod, iar rolurile rostite odinioară de tinerii comunei se aud din ce în ce mai rar. M oldova, odată colorată la început de an de strigătele bandelor de haiduci, de zurgălăii căiuților ori ale mălăncilor și de glasul urătorilor, își găsește din ce în ce mai greu tineri care să îi poarte obiceiurile. Puținele locuri unde tradițiile încă se mai păstrează încep și ele să fie înăbușite atît de amestecul autorităților, cît și de faptul că acestea nu se implică suficient. Comunele Todireni din județul Botoșani și Ruginoasa din Iași sînt unele dintre puținele oaze în care tradițiile încă nu au murit, iar locuitorii acestora încearcă să le prelungească pe cît posibil agonia. Chiar și așa, fără ajutor, obiceiurile par a-și trage ultimile răsuflări, iar pe măștile și costumele purtate de tineri în trecut începe să se așeze praful. | detalii în PAGINILE 10-11 Cei mai importanți producători de gadgeturi, jocuri, eletronice de orice fel, vin să deschidă o fereastră către viitorul tehnologic al omenirii La CES (Consumer Eletronics Show). | PAGINA 4 ” e‐mail:[email protected]
Transcript
Teatrul pentru un actor e ca o camaraderie de front
Ideea că ești extraordinar șiautomulţumirea sînt groaznice – un soi de
cancer curat | PAGINILE 8-9
Interviu cu Petru Ciubotaru, actor al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași
Pentru lucrurile importante nu setrag clopotele și nici nu răsună goarna.Eco urile sînt timide și se ofilesc repede.Nu plesnesc caltaboșii și nu se tran -șează porcii. De aceea, cel mai bun mo -ment pentru a măcelări o Lege a Edu ca -ției este preajma Crăciunului. Ideile luiFuneriu au fost afumate la foc mic șipre schimbate în cenușă, pentru a douaoară consecutiv, prin OUG 117/2013,emisă pe 23 decembrie și publicată înMonitorul Oficial pe data de 30 decem-brie.
A picat de tot clasificarea u niversi tă -ți lor ce odată făcea atîta vîlvă, au picatcriteriile drastice prin care un profesorputea dobîndi conducerea de doctoratși au căzut în derizoriu și notele elevilordin timpul anului. Iar durata învăță -mîn tului obligatoriu a crescut la 11 ani.Oricît de naivi și nepăsători am fi fostîn virtutea poftelor nebune de sărbătoriși de stat degeaba, nu putem să nu sus -pectăm că această manevră a fost anu -me programată să treacă ușor ca unșpriț, nu să pice greu ca o friptură deporc. Am reclamat și noi în spațiul de -dicat acestei rubrici tot felul de nea dec -vări și excesele ale Legii Educației Na -țio nale, însă aceste amendamente vin sășteargă cu un burete nespălat o tablăticsită cu exerciții complicate. Mai lasăniște urme de standarde înalte și maiadaugă niște noi prevederi destul devag exprimate. Nu înțelegem exact cumpro fesorii asociați o să devină asistenți.Pe statele de plată profesorii universitarvor fi plătiți ca asistent sau vor avea șiacest statut înscris înainte numelui(ceea ce în sine este aberant)? Ordo nan -ța nu ne lămurește, urmează să vedem.
Dar poate sînt și efecte bune, totuși.Poate anul acesta se vor abilita maimulți conducători de doctorat, ceea ceva rezolva problema „dinozaurilor”care păzesc porțile ciclului al III-lea destudii Bologna. Poate că obligîndu-i peelevi să stea 11 ani în școală va ridicanivelul de educație al populației. Șipoate că e mai bine ca notele din timpulanului să nu fie luate în seamă cît timpele s-au dovedit că nu reflectă nimic
(da, dacă nu reflectă nimic înseamnă căexistă o problemă de fond în preuniver-sitar, dar trecem acum peste asta).
Între timp o învățătoare care cereaimperios șpagă rîdea în nas tuturor șidevenea exponenta unui sistem paralelactivităților didactice – unul care îiarun că pe dacăli într-o ramă hidoasă.Aceea a imposturii nerușinate carecompensează neajunsurile unei meseriicare oricum pare să nu mai conteze.Dar stați? Ce avem de această dată?Avem un precedent, avem revolte, osuscitare a spiritului justițiar. „Cum esteposibil așa ceva?” Facem poza de re vol -tat, de parcă n-am mai fi auzit de prac-tica fondului clasei sau de parcă „aten -ția” la educatori și învățători nu ar aveastatutul de firesc național ca și șpaga lame dic.
Dar să revenim la sărbători. Ne-amîndestulat din nou suficient cît sătrecem într-un nou an. Cu forțeproaspete și să facem dreptate. Neașteaptă un an în care ar fi bine să setrezească vreo formă de conștiință înnoi fiindcă va fi măcel politic. Ar fi binesă ne dăm seama cine e porcul și cine eînvățătoarea. n
CAP ÎN CAP
Justiţiei din România i-au crescut colţiil Și, în cazul Năstase, care va mergedupă gratii pentru patru ani, acuzatfiind în dosarul Zambaccian, au fostmulți autostopiști care căutau să tragăjustiția pe dreapta. | PAGINA 13
DE PE SCENA IAȘULUI
Vrăjitorii în alb șinegrul prima premieră din acest an de laTeatrul „Luceafărul” a adunat în salădeopotrivă copii și oameni mari. | PAGINA 12
Legea Educa]iei, tran[at\cu dou\ zile înainte deCr\ciun
LUMEA PE JAR
EDITORIAL
Marţi, înaintede Crăciun
l una dintre cele mai importante modificăriprivește finanțarea învățămîntului superior| PAGINA 3
Afacerile din spateleușilor de căminl îndeletnicirile studenților diferă de latunsori, realizarea de bijuterii hand -made sau repararea de calculatoare;l odată cu simplificarea accesului lainformații, aceștia pot cu ușurință să-șifacă cunoscută mica afacere în rîndulcolegilor. | PAGINA 5
Tehnologia viitoruluiîntrece Odiseea luiArthur C. Clarke
Copiii nu mai îmbracă nici măcar la sărbători straiele de călușar din Todireni.
l Anul XLIII l 13 - 19 ianuarie 2014 l IAȘI l Nr. 473 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea
Satului românesc îi sun\ ultimiiclopo]ei ai tradi]iilorCostumele ajung să fie aruncate de bătrîni în pod, iar rolurile rostiteodinioară de tinerii comunei se aud din ce în ce mai rar.
Moldova, odată colorată la început de an de strigătele bandelorde haiduci, de zurgălăii căiuților ori ale mălăncilor și de glasulurătorilor, își găsește din ce în ce mai greu tineri care să îi
poarte obiceiurile. Puținele locuri unde tradițiile încă se mai păstreazăîncep și ele să fie înăbușite atît de amestecul autorităților, cît și defaptul că acestea nu se implică suficient.
Comunele Todireni din județul Botoșani și Ruginoasa din Iași sîntunele dintre puținele oaze în care tradițiile încă nu au murit, iarlocuitorii acestora încearcă să le prelungească pe cît posibil agonia.Chiar și așa, fără ajutor, obiceiurile par a-și trage ultimile răsuflări, iarpe măștile și costumele purtate de tineri în trecut începe să se așezepraful. | detalii în PAGINILE 10-11
Cei mai importanți producători de gadgeturi,jocuri, eletronice de orice fel, vin să deschidă ofereastră către viitorul tehnologic al omeniriiLa CES (Consumer Eletronics Show). | PAGINA 4
2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Lucr\rile de doctorat, verificate desofturi antiplagiat de la Guvern
Duelul [efilor de c\min din„Tudor Vladimirescu”
Ministerul Educației Națio na -le (MEN) va implementa un pro-gram antiplagiat, care va fi folositîn ve rificarea și depistarea lucră ri -lor de doctorat copiate.
Momen tan, nu se știe preciscum va fi fo losit de in sti tuțiile deînvățămînt superior. Sin gureleinformații con crete sînt cele referi-toare la costuri. În ultima zi a anu -lui 2013 s-a stabilit că investițiaeste de 3,5 mi l i oane de euro și va fisusținută din fonduri europene.La licitația pro iectului au par ti -cipat do uă firme românești, darKPMG Romania S.R.L a fost cîș -tigătoarea, urmînd să asigure de -ru larea proiectului.
Pe lîngă verificarea lucrărilorde doctorat, firma mai propune șicrearea unei platforme comune delucrări și titluri de doctorat, princare, pe viitor, programul să poatăaccesa mai ușor o bază de date pro -
prie de unde să facă verificarea. Deasemenea, accesul beneficiarilor laacest proiect va fi făcut pe bază decarduri sau cititoare smart-card.Ce nu se menționează în proiectsînt sursele și bazele de date în ca -re se va face căutarea pentru po si -bile cazuri de fraudă și dacă se iauîn calcul și bazele de date inter -naționale.
Plagiatul celor șapte colineLa Iași, doar două universități
folosesc la momentul actual sof -turi antiplagiat, însă încrederea înfuncționalitate acestora este scă -zu tă. La Universitatea „Alexan druIoan Cuza” din Iași (UAIC), doarFacultatea de Economie și Ad mi -nis trarea Afacerilor deține și uti li -zează un astfel de program, „SafeAssign”. „Intențiile ministerului cu
a cest soft sau proiect antiplagiatîn că nu ne sînt cunoscute. Nu știmîn ce mod doresc să-l imple men te -ze în universități. În principiu, con -si der că este o măsură corectă săîn cerci să diminuezi proporțiapla giatului, a contrafacerii în ge -neral. De asemenea, universitățileau o a u tonomie, iar ministerul nupoa te să le controleze. În cazuriprecum al nostru, unde deja avemun astfel de soft, nu știu cum se vaproceda”, a declarat prof. univ. dr.Vasile Ișan, rectorul UAIC.
Cealaltă instituție la care estefolosit un soft antiplagiat este U -ni versitatea Tehnică „Gheorghe A -sachi” din Iași, achiziționat în 2010printr-un program de burse doc -torale, finanțat din Programul O -pe rațional Sectorial de Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).Fiecare facultate în parte a benefi-ciat de acest soft. n
În campusul studențesc „Tu -dor Vladimirescu” din Iași au în -ceput campaniile pentru alegereașefilor de cămin din T19, T1 și T2.
La momentul actual, doar pen -tru T19 s-a decis data cînd vor a -vea loc depunerea voturilor la bi -roul Direcția de Servicii Stu den -țești (DSS), și anume pe 16 ianua rie.
Deocamdată, sînt doar doi can -didați pentru postul de șef de că -min.
Primul este Bogdănel A nuș că,student la Facultatea de Auto -matică și Calculatoare a Univer -sității Tehnice „Gheorghe Asachi”din Iași (TUIAȘI), care a ocupatfuncția de președinte de cămin in -terimar după ce predecesorul săuși-a terminat mandatul.
Cel de-al doilea candidat esteDaniel Turcu, student la aceeașifacultate și membru în SenatulUniversității.
„Alegerile sînt organizate decătre studenți, noi, cei de la DSSdoar validăm în mod democraticdecizia acestora. De asemenea, pen -tru a fi acceptate voturile, trebuieca minimum 50% din totalul că -miniștilor să participe la alegeri”,a declarat Bogdan Budeanu, pre -ședinte DSS. Cîștigătorul va fianunțat cu cîteva zile după numă -rarea buletinelor de vot.
Pentru căminele T1 și T2 încăse așteaptă stabilirea unei date încare să se facă alegerile. În cam -pusul studențesc „Tudor Vla di -mirescu” există 21 de cămine. n
La Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru IoanCuza” din Iași (UAIC) a avut loc conferința „Perspective juridice – ar -bitraj și mediere” susținută de Ștefan Coste – președinte al Tribunaluluide Arbitraj Judiciar Iași de pe lîngă Camera de Arbitraj și Mediere, Ma -rius Corad – director al Serviciului de Mediere al Centrului Regional deFacilitare și Mediere și Romeo Chelariu – primvicepreședinte al Ca me -rei Mediatorilor din România. Întîlnirea s-a desfășurat pe 10 ianuarie,începînd cu ora 16.00 în amfiteatrul Paul Demetrescu (I.1) al UAIC.
„Medierea este mai puțin studiată la Facultatea de Drept, abia prinultimul an sînt cîteva noțiuni. Medierea este o instituție relativ nou in -tro dusă la noi în țară și presupune o relaționare între două părți”, aprecizat Ștefan Coste. Acesta a mai spus și faptul că, fiind membru în Con -siliul de Mediere, a propus în parteneriat cu Ministerul Educației și Cer -cetării să fie introdusă în programa școlară medierea ca disciplină. „Pu -tem să facem un bine statului, un bine omului și un bine nouă”, a pre-cizat invitatul. Pe parcursul întîlnirii s-a vorbit și despre gradul de con -fidențialitate oferit de profesia proaspăt apărută pe piața muncii. „A -tunci cînd ai un proces la tribunal, orice persoană poate afla, chiar șipresa deoarece sînt trecute numele părților, ora, sala și tipul conflictu-lui. În schimb, nimic din ce este discutat nu iese din biroul mediatoru-lui sau al arbitrului”, a precizat Romeo Chelariu.
Evenimentul a fost organizat de Asociația Europeana a Studențilorîn Drept în parteneriat cu Facultatea de Drept și Juridice.ro. n
Doar două universităţi din Iași folosesc astfel de programe.
OFF THE RECORD
Investiția de 3,5 milioane de euro va fi susținută din fonduri europene.
Doar pentru T19 s-a stabilit data alegerilor șefilor de cămin.
Întîlnirea a avut loc în amfiteatrul Paul Demetrescu.
John F. Kennedy, comemoratla „Cuza”
Vineri, pe 17 ianuarie, în Sala Senat a Universității „A -lexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași vor avea loc o seriede activități prilejuite de împlinirea în luna noiembrie a 50de ani de la asasinarea președintelui American John F.Kennedy.
Astfel, începînd cu ora 10.00, va fi discutată cartea„John F. Kennedy – Enigmele unui erou”, scrisă de a me -ricanul Chris Matthews și prezentată în avanpremieră laFestivalul de Film Istoric de la Râșnov în august, anul tre-cut. În continuare, Sever Voinescu, președintele AsociațieiFriends of America va susține prelegerea intitulată „John
F. Kennedy, moștenire și mit”. Participanții vor asista și lao proiecție a unui film documentar.
Printre organizatorii evenimentului se numără UAIC,Institutul European pentru Itinerare Culturale și Festivalulde Film Istoric Râșnov. (C.D.)
Eminescu, reînviat de artiștii plastici
În perioada 10 – 31 ianuarie, la Galeriile „Cupola” și„N. N. Tonitza”, are loc expoziția celei de-a IV-a ediții aConcursului Internațional plastico-liric „Eminesciana”.
Vernisajul expoziției va avea loc la Galeria „Cupola”
pe 15 ianuarie, începînd cu ora 17.00. Vor participa criticulde artă Valentin Ciucă, Felix Aftene, președintele UniuniiArtiștilor Plastici din România (U.A.P.R.), Filiala Iași șiartiștii plastici Constantin Tofan și Ofelia Huțul. Lucrărileexpuse au fost evaluate de un juriu prezidat de criticulValentin Ciucă și alcătuit din artiști plastici din țară.
Vor fi acordate zece distincții, dintre care Marele Pre -miu, locurile I, II și III, premii special și mențiuni. Do me -niile în care s-au putut încadra lucrările sînt pictură, sculp -tură, ilustrație de carte, grafică, ceramică, caricatură sauiconografie, iar creațiile trebuie să fie inspirate din temeleși motivele eminesciene. Concursul este organizat deU.A.P.R., Filiala Iași, în parteneriat cu UAGE, Univer -sitatea „Alexandru Ioan Cuza” și Asociația Profesorilor deArte Vizuale din România. (C.D.)Ș
TIR
I P
E S
CU
RT
Coadă studenţeascăDe vineri s-a încept eliberarea a -
de verințelor RATP la UniversitateaAlexandru Ioan Cuza. Iar nu se vapu tea intra la secretariat decît dupăore de așteptare, iar la toneta de bi -lete se va face coadă ca la pîine.Pentru studenții care nu vor să aștep -te să-și facă abonament, la gară, latoneta de lîngă Billa, îți poți face abo -namentul în mai puțin de cinci mi -nu te. Asta dacă ai noroc și nu s-auepui zat taloanele.
Pe sistem... teologicÎn căminul C4 se simte din plin că se -
siunea se apropie și asta nu pentru că salade meditație ar fi plină. Studenții de laTeo logie se adună în bucătărie în fiecareseară și repetă, pînă aproape de dimineață,tot felul de cîntări bisericești. Sperăm sădureze obiceiul cît mai mult pentru că du -pă examene vor începe să asculte din noumanele.
De Crăciun nu-i săpunSe pare că băieții din C4 nu fac
curățenie în timpul vacanțelor și nicinu-și duc gunoiul din cameră. La unadin camerele din că minul din Tîr gu -șor Copou aproape că era depozit dedeșeuri. Deși abia puteau ieși din ca -meră, împiedicîndu-se de saci degunoi plini atunci cînd deschideauu șa, nici nu au făcut efortul de a-iduce la pubela de gunoi.
Medierea, o nouă profesie pepiaţa muncii, dezbătută destudenţii de la Dreptde Alexandra OBREJA | [email protected]
3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 473 | 13 - 19 decembrie 2014
S-au întîmplat multesăptămîna trecută. Printre celemai importante, Adrian Năstase afost condamnat la patru ani deînchisoare cu executare în dosarulZambaccian, iar în timpul viziteiVictoriei Nuland, asistentulsecretarului de stat americanpentru afaceri europene șieurasiatice, prim-ministrul VictorPonta a dispărut. Deși acesta aspus că „a fost trei zile într-ovizită privată în Italia”, jurnaliștidin București spun că a fost văzutvineri seara în aeroport cîndteoretic nu era în țară.„Învățătoarea șpăgară”, care adevenit vedetă pe Internet și lateleviziuni în urma unui viral detrei minute în care îndemnapărinții să „se alinieze” și săaducă cadouri scumpepersonalului unui liceu dinBucurești, pentru că „nu sîntețicartofi, nu sînteți oi”, a fost însfîrșit concediată.
În orice societate sănătoasă,astfel de evenimente ar stîrnidezbateri serioase. Cînd vomajunge să vedem măcar unprocent de bun simț dintrecorupți în pușcărie, ce facem cuun premier care are o atitudinetot mai anti-occidentală și din ceîn ce mai îndreptată către Chinași Rusia și cînd vom începe sădemascăm toate cazurile de genul„învățătoarea șpăgară” dinsistemul de învățămînt, pentru căștim cu toții că nu este singular, ciunul extrem de răspîndit și nociv.Și măcar de-ar fi asta tot. Dar nicicu sistemul sanitar nu ne lăudăm,autostrăzile Europei se opresc lagranița noastră de Vest și legeadescentralizării doar ce a fostvotată ca neconstituțională decătre Curtea Constituțională. Cu
toate astea, știți care a fost ceamai discutată știre, cel maidezbătut subiect?
Știți, cum să nu știți. Des -părțirea lui Victor Slav de BiancaDrăgușanu. În online au fostpublicate peste 300 de materialeîntr-o singură zi. Dacă pe site-urile tabloide au apărut 20 – 30de articole (Click.ro,Libertatea.ro), nici pe paginilecare se consideră serioase n-a fostignorată „știrea”: 18 materiale peRealitatea.net și 10 articole peRomaniaTV.net. Într-o zi. De tele -vi zor nu mai vorbesc, a făcutBianca paradă pe posturiletabloide și de știri ca la ea acasă.
Într-o țară al cărei drum euro-pean e din ce în ce mai plin deobstacole, cu un premier careminte cu siguranța că oricum „ceimulți” îl vor crede și vota și culegi din ce în ce mai sinistre vota -te de către demnitarii care viseazăla imunitate totală, subiectul nr. 1e o păpușă gonflabilă, odioasădin toate punctele de vedere, caremă face să-mi fie dor devremurile OTV – Elodia. Îmi parerău, dar în condițiile astea,românii își merită soarta amărîtă,conducătorii și sărăcia. n
Remus Pricopie, ministrul Educației Naționale (stînga) și Mihnea Costoiu, ministrul delegat pentru învățămînt superior.
Legea Educaţiei, tranșată cu două zileînainte de Crăciun
Ministerul Educației Naționale(MEN) a schimbat din nou, pentrual doilea an la rînd, Legea Edu ca -ției în preajma Crăciunului, printr-oOrdonanță de Urgență. Astfel, OUG117/2013, emisă pe 23 decembrie șipublicată în Monitorul Oficial peda ta de 30 decembrie, modifică in -
tegral diferite aspecte ale LegiiEdu ca ției Naționale 1/2011, emisede către cabinetul Funeriu. Una din - tre cele mai importante modificăriprivește finanțarea învățămîntuluisuperior. Cei doi miniștri, RemusPri copie al Educației și Mihnea Cos -toiu, ministrul delegat pe învă ță -mînt superior, cercetare științificăși dezvoltare tehnologică, au ex pl i -cat într-o conferință de presă carea precedat publicării OUG că se vareveni la vechile criterii de finan -țare de dinainte de 2011.
Astfel se încheie oficial încer-carea de reformare a ministruluiDaniel Funeriu care presupuneafi nanțarea pe baza unui algoritmcare cuprindea ierarhizarea dome -ni ilor de studiu, clasificarea uni -ver sităților și randamentul în cer -cetare al universităților. Însă a -ceas tă finanțare și ierarhizare nu afuncționat, practic, niciodată din2011. „Cel puțin, în sistemul ante -rior, dacă nu s-a aplicat în practicăpentru că... nu s-a aplicat, existautotuși cîteva criterii stimulative șicare erau comparabile cu criteriiledin Uniunea Europeană. Din cîteam înțeles, existau discuții că sevor elabora alte criterii doar pen -tru acest an, însă cele vechi favo -rizează universitățile mari, fie căsînt comprehensive sau tehnice, șile defavorizează pe cele mici. Noine descurcăm însă dacă ne-ar daautonomie reală nici nu am mai a -vea nevoie de pomană de la stat”,a declarat prof. univ. dr. Vasile As -tărăstoae, rectorul Universității deMedicină și Farmacie din Iași.
Acesta a mai precizat că insti -tuția de învățămînt superior medi -
cal va ataca în contencios adminis-trativ articolul 206, alineatul al doi -lea, din OUG, care spune că „dintaxele de la studenții și cursanțiistrăini, încasate de instituțiile de în -vățămînt superior de stat, se vi -rează la Ministerul Educației Na -ționale un cuantum de 5% din în -
casările în valută”. Rectorul sus -ține că acest articol de lege încalcăautonomia universitară și că l-ar fiacceptat dacă banii ar fi mers cătreun fond de burse care să se în toarcătot către studenți. „Avem șan semari să cîștigăm, atît pe fond cît șica excepție”, a precizat acesta.
La facultate se intră doarcu BAC-ul
OUG însă nu modifică doarLe gea Educației Naționale 1/2011ci și ordonanța din decembrie 2012emisă pe vremea în care EcaterinaAndronescu era ministru al E du -ca ției. Atunci, aceasta a introdus înlege posibilitatea ca universitățilesă organizeze concurs de dosareba zîndu-se inclusiv pe notele de laanumite materii de la finalul lice -ului. Însă, OUG 117 întoarce aceas -tă prevedere, obligînd instituțiilede învățămînt superior să folo se -ască exclusiv notele pe care stu den -ții le vor lua la examenul de Baca -laureat, pe lîngă orice examen sauinterviu de admitere organizat.„Dacă ne referim exclusiv la acestfapt, că admiterea se va face fără alua în considerare mediile anilorde liceu, lucrul acesta cred că estepo zitiv avînd experiența bacalau-reatului din ultimii ani. Este binecă s-a modificat și s-a revenit la a -ceas tă prevedere pentru că sînt di -ferențe mari între licee și accesulîn universități este mai dur doaracolo unde există bacalaureatul caexamen serios, iar rezultatele de a -colo pot fi luate în considerare a -lături de alte probe”, a explicat prof.
univ. dr. Vasile Vîntu, recto rul U -niversității de Științe Agri cole șiMedicină Veterinară „Ion Ionescude la Brad” din Iași.
OUG mai reglementează fap -tul că organismul numit ConsiliulNațional al Rectorilor (CNR) vacă păta „statutul de partener de di -alog social” al ministerului. Astava însemna, practic, că el va trebuiconsultat în mod obligatoriu îna -intea elaborării oricărui act nor -mativ. Nu se specifică însă în ordo -nanță, și nici nu au făcut precizăricei doi miniștri, ce greutate are vo -tul CNR-ului. Dacă va fi pur con -sultativ sau dacă în momentul încare aceștia nu vor fi de acord cuu tilitatea sau modalitatea de în toc -mire a unui act normativ care vorfi consecințele, dacă vor avea dreptde veto sau decizia va rămîne totla minister.
Guvernul nu mai poate oprifinanţarea universităţilor
Cu acest act normativ Minis te -rul Educației Naționale și-a doritsă reglementze și problema dura -tei anului universitar și, implicit, adrepturilor studenților. Este regle-mentat de acum ca anul univer si -tar să înceapă „de regulă în pri -mele zile ale lunii octombrie” și săse termine pe 30 septembrie. De -cizia a fost luată pentru a se putealămuri cît timp pot beneficia dedrepturile studențești tinerii care
sînt în ultimii an de studiu. OUGmai modifică și aspecte privindpo sibilitățile unor universități dean gajare. Astfel personalul didac-tic asociat va putea fi angajat pefun cția de asistent, în urma soli ci -tărilor universităților, în timp ce„spe cialiști cu valoare științifică șipro fesională recunoscută atît în ța -ră cît și în străinătate” vor putea fiangajați într-o universitate din pos -tura de cadre didactice asociate.
Prin publicarea acestei ordo -nanțe se mai aborgă și două dintreprevederile contestate de către
con ducerile instituțiilor de învă ță -mînt din țară în 2011 fiindcă erauconsiderate a fi modalități de în -călcare a autonomiei universitare.Astfel, începînd cu 2014, Guvernulnu va mai putea să înființeze o fa -cultate într-o universitate de statfără consultarea acesteia și nu seva mai putea tăia finanțarea dinfon duri publice pentru instituțiilede învățămînt care ar încălca „răs -punderea publică”. „Cred că ra cor -darea la noile standarde minimalepentru abilitare este normală și es -te o decizie corectă din acest punctde vedere. Este normal ca acestestandarde să fie mai apropiate despecificul activității didactice și decercetare din domeniul respectivde activitate. Pentru că pînă la ur -mă aceste ordonanțe sînt efectul u -nui curent de opinie la nivelul în -tregului învățămînt superior și a -ces te decizii au așezat într-o oa re -care măsură cadrul legislativ dinînvățămîntul superior în tipare nor - male”, a precizat prof. univ. dr. Ne -culai Seghedin, prorector res pon -sabil cu activitatea didactică la U -ni versitatea Tehnică „GheorgheAsachi” din Iași.
Dincolo de modificarea cri te -riilor de abilitare și înlesnirea celorpentru căpătarea posibilității de aco nduce doctorate, această OUG afost eliberată în paralel cu o altăHo tărîre de Guvern, publicată totluni în Monitorul Oficial, prin carebaza sportivă „Cutezătorii” dinSec torul 2 din București va trece din
administrarea MEN către cea a Re -giei Autonome „Administrația Pa -tri moniului Protocolului de Stat”(RA-APPS). Pe sediul actual al ba -zei de sport bucureștene, în urmaunor serii de decizii controversatecare au început în 2003, își des -fășoară activitatea Fundația DinuPescariu, care a construit o serie debaruri și de localuri. Aceeași deci -zie de trecere a bazei în sub or -dinea RA-APPS a fost luată în2003, cînd ministru era EcaterinaAndronescu și secretar de statMihnea Costoiu. n
OUG modifică și ordonanţa din decembrie2012 emisă pe vremea în care EcaterinaAndronescu era ministru al Educaţiei.
Una dintre cele mai importante modificări privește finanţareaînvăţămîntului superior.
Cu acest act normativ Ministerul EducaţieiNaţionale și-a dorit să reglementeze șiproblema duratei anului universitar.
Tehnologia scoasă la raft la CESvi ne direct din laboratoarele ma ri -lor companii. E testată, func țio na -lă, uneori doar limitat, dar în multecazuri va rămîne îngropată ca pro -iecte în laboratoarele din care a ie -șit. Anul acesta este unul dintrepu ținii ani, spun jurnaliștii și blo -gge rii care au participat, în care nua existat o direcție a inovațiilorscoa se la raft. S-a pus un accent peportabilitate și a existat o tendințăspre concret, spre a găsi soluții pen -tru device-urile deja existente, fărăa promova altele futuriste. Deși,cum este deja obiceiul pentru re nu -mitul congres internațional, niciacestea din urmă nu au lipsit. Înmaterie de util, au existat in vențiicare au privit creșterea ca pa ci tățiide stocare și mărirea duratei devia ță a bateriei smartphone-urilor.Un exemplu bun este dat de firmaMophie, care a prezentat și pînăacum diferite carcase pentru iPho -ne ce îi dublau durata de viață. Din2014, Juice Pack-ul se trans formă înSpace Pack, o car ca să care, dincolode a da o du ra tă du blă de viața te -le fonului produs de cei de laApple, mai vine și cu o capacitatede stocare externă, gă sită efectiv încarcasa telefonului. Astfel, prinapă sarea butonului ar gin tiu de pespinarea dis po zi tivului, poți stocaorice în carcasă, și să nu îți încarcimemoria tele fo nului. Și cei de laAlcatel au lansat un prototip de
telefon mobil care are în ecranultactil un sistem prin care se poateîncărca dacă este lăsat la soare.
Portabilitatea 2.0:ceasuri, banderole și căștiinteligente
Cei de la Sony și unele firmedin Orient au adus la CES o seriede „wristband“-uri, care, dacă pînăacum monitorizau distanța par cur -să, traseul de deplasare, viteza me -die sau diversele opriri, acum vormonitoriza și mai multe aspecte.De la chestiuni practice, cum ar fipul sul sau variațiile bătăilor inimii,pînă la opririle pentru a face pozecu smartphone-ul sau cît de multsunt folosite diverse aplicații pen-tru a comunica sau pentru a inter -pre ta mediul înconjurător. La aceas -ta ultimă categorie intră orice, de laGoogle Maps la aplicațiile care-țiarată cel mai apropiat restaurantsau drumul către primul banco-mat. Intel, spre exemplu, a propuso serie de căști inteligente, SmartErabuds, care fac ce fac toate bră ță -rile prezentate anterior, însă o facmult mai practic. Căștile se co nec -tează automat la sistemul de oper-are rulat de dispozitivul conectat,fie că e iOS sau Android (nu existăîncă suport pentru Windows 8). Îțimonitorizează în timp real ritmul,distanța parcursă, caloriile arse,
timpii în care ai desfășurat un a nu -mit program, dar își mai mo ni to ri -zează în timp real bătăile inimii șio fe ră o diagramă pe ecranul tele fo -nu lui. În funcție de pragul pe carei-l impui, aplicația pe care o ru lea -ză căștile îți va rula automat o me -lo die care să te calmeze, dacă de -pă șești pragul, sau ca să te tre -zească la viață, dacă ritmul e preascăzut. Dacă diferitele brățări e -xistă deja la vînzare, Intel nu a pusîncă un preț și o dată pe căștile lor.
Robotul care răspunde laușă
La CES există și o multitudinede dispozitive cu utilitate în do iel -ni că, dar interesante în ceea ceprivește scopul pentru care au fostcon cepute. Dacă anul trecut im pri -man tele 3D au început să devinădispozitive care puteau fi cum pă -ra te și pentru uz casnic (o prob le -mă mare ridicată fiind posibilitateade a „printa” arme, fără arc de clan -șa tor), la CES a fost prezentată oim primantă care face lucruri multmai periculoase, însă pentru nu -mă rul de calorii: dulciuri. Și nu ori -cum, ci în toate formele și culorileimaginabile. Curcubeul de dulciurivine cu mai multe arome, de la celestandard, ciocolată sau vanilie, pî -nă la unele exotice cum ar fi pe pe -ne le verde sau ananasul. Deși încănu sînt disponibile în comerț imp-rimantele „ChefJet” care pot tipăribomboane în forma unei Statui aLibertății în culorile steaguluiRusiei vor costa mai bine de 10.000de dolari. O prezență din do me -niul gastronomic a fost și „Crock-Pot Smart Slow Cooker“, o oală ca -re se conectează la Internet și peca re o poți porni de pe telefonulmobil ca să fie mîncarea gata cîndajungi acasă. Cu condiția să o fi lă -sat înăuntru înainte să pleci.
Tot la categoria diverse, la CESa fost prezentat și robotul de ușă.„DoorBot“ funcționează ca un felde vizor exterior, conectat la te le fo -nul tău mobil. Cînd cineva sună laușă, robotul te contactează au to -mat și poți să vezi persoana care tecaută acasă și chiar să vorbești cuea. DoorBot poate fi conectat la
mai multe dispozitive în acelașitimp, dînd posibilitatea mai mul -tor persoane „să răspundă” primiila ușă.
Revoluţia 4KUn loc important la congres l-a
avut în acest an tehnologia 4K.Aceasta este prima rezoluție careeste citită pe orizontală și nu pever ticală, marcînd prezența a mă car4.000 de pixeli, de la 3840 x 2160 latelevizoarele care au deja tehnolo -gia aceasta, pînă la rezo luții nativecinematografiei digitale de 4096 x2160 sau a televiziunii „ultra wi de”,5120 x 2160. Totuși, deși departe dea ajunge și în Ro mânia, aceastărezoluție este deja în uz în StateleUnite ale Americii. Însă la CESau existat mai multe dis po -zi tive care lucrează cua ceastă re zo luție. Spreexem plu, cei de la Sonyau lansat o cameră cît oborsetă care filmează cure zo lu ții 4K, ceea ce nuexistă încă pe piață. Însă,de de par te, unul dintre celemai interesante și mai aplic-abile dispozitive de la CES afost tele vizorul LG care are ore zo luție 4K și care se curbeazădin te lecomandă. La apăsareaunui bu ton, marginile ecranului sepliază spre interior, creînd, spuncei pre zenți, o senzație de 3D fără afolosi ochelari.
Controlezi mașina cuceasul și din mașină casa
Un segment important a fost șicel al mașinilor, iar de aici vom se -lecta Mercedes și Audi ca exempleale direcțiilor de inovație. Audi apre zentat un model care va re vo lu -ționa traficul, dotînd mașinile cuun sistem care va putea, conectatfiind al sistemul de semafoare alunui oraș, să ajusteze viteza și tra -seul în funcție de posibilitatea de aprinde verde sau roșu. Mai mult,cu o tabletă desenată exclusiv decei de la Audi, mașina va deveniun mediu perfect interactiv, pa sa -ge rii din spate putînd să reglezeclima, muzica sau filmele rulate. În
schimb, Mercedes discută despreceea ce va deveni în viitor un fel dete le comandă universală. Au pre -zentat posibilitatea de a controlaaceleași setări ca cele prezentatepentru Audi dintr-un smartwatch,ba mai mult, chiar presiunea ro ți -lor, închiderea centralizată a ușilorsau chiar viteza de încărcare a unuiautoturism electric. Mai mult, aceș -tia au prezentat un sis tem care lea -gă interfața mașinii de cea a casei,putînd controla în timp ce te în -torci dintr-o vacanță de la muntecăl dura, poți porni sau opri alar -me le de fum sau poți seta valoridiferite pentru alarmele de mo no -xid de carbon.
***Acestea sînt însă doar cîteva
din tre miile de prototipuri care aufost expuse la congresul inter na țio -nal. În Las Vegas, Nevada, viitorulare însă și multe realități paralele,fiindcă multe dintre dispozitiveleres pective, deși interesante și carear putea să ne schimbe viața, vorră mîne doar la faza de proiect, dinlipsa finanțării sau a interesuluipu blicului. Însă viitorul re zo lu -țiilor imense, al mașinilor inte li -gen te și al dispozitivelor ultra-por -tabile este și viitorul nostru. Tot ceputem spera e ca rezoluțiile vir -tuale să nu le înlocuiască pe celereale și ca dispozitivele care artrebui să ne facă viața mai ușoarăsă ajungă să ne închidă într-orealitate virtuală. n
4 LUMEA PE JARNumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
La CES există și o multitudine de dispozitive cu utilitate în do iel ni că.
La apăsarea unui buton, marginile ecranului se pliază spreinterior, creînd o senzație de 3D fără a folosi ochelari.
Tehnologia viitorului întrece Odiseea luiArthur C. ClarkeViitorul dispozitivelor ultra-por tabileeste și viitorul nostru.
Din 1998, Las Vegas, Nevada, Statele Unite aleAmericii, devin o mașină a timpului. Cei maiimportanţi producători de gadgeturi, jocuri,
eletronice de orice fel, vin să deschidă o fereastrăcătre viitorul tehnologic al omenirii, mai îndepărtatsau nu. La CES (Consumer Eletronics Show) ferestrelese deschid cu ușile închise, puţin fiind cei selectaţi sătragă cu ochiul. Iar anul acesta, CES-ul a transformatcărţile și filmele SF ale copilăriei noastre în realitate.De la simulatoare de realitate virtuală la ecrane cine-matografice amplasate în propria-ţi sufragerie. De lacamere portabile, cît o borsetă, care filmează curezoluţie 4K, pînă la un Lamborghini de 4,5 milioanede euro. CES 2014 e interzis cardiacilor. Cine intră înlumea viitorului e posibil ca, la ieșire, să nu mairecunoască prezentul.
Fie că vor să aibe mai mulțibani de buzunar, că au un hobbysau că pun bazele unei afaceri devi itor, studenții ieșeni găsesc nu -me roase modalități prin care să-șicrească fondurile atunci cînd bursa
e pe terminate. Astfel, campusurileuniversităților sînt îndesate deanunțuri cu tot felul de servicii carede cele mai multe ori sînt la ju mă -ta te de preț față de ceva specializat.De exemplu, în Tudor Vladimi res -cu, la camera lui Stelian Varariu battoți cei care vor să-și instaleze vreunsistem de operare sau un antivirus,sau să-și recupereze date pierdutepe hard disk ori stick-uri de me mo -rie. La început studentul își ajutadoar prietenii, dar treptat au înce -put să apeleze și necunoscuți. „Amînceput să iau bani de acum doi ani.Între timp, pentru promovare mi-am făcut un afiș pe care-l postez pediferite grupuri de Facebook”, a de -clarat acesta. Recunoaște că baniipe care îi cîștigă sînt doar de buzu -nar și „dacă o să am un capital ne -aș teptat, voi încerca să-mi deschidun service serios”.
Există și în căminele din Copouun astfel de serviciu. Vlad Cocuz re -pară calculatoare de birou și lapto -puri de mai bine de zece ani. Pe lîn -gă resoftare, curățare sau reparareaalimentării calculatoarelor, de lacabluri la surse, acesta mai executăși lucrări de întreținere și de repa -ra re a componentelor PC-urilor, cumar fi plăcile de bază sau chipset-urile. Recunoaște că există concu -ren ță, „însă foarte puțini sînt cei ca -re au experiența necesară. Studen țiidin ziua de azi apelează la mine du -pă ce calculatorul sau laptopul li sestrică mai sănătos, asta după ce se
bagă ei sau alții care nu știu mese -rie și încercă să repare”. Inten țio -nea ză să-și ducă afacerea mai de -pa rte și să-și deschidă un service înIași însă deocamdată e de părere cămai are nevoie de cîteva studii. Cînd
vine vorba de publicitate, Vlad sefolosește de cărțile de vizită,precum și de numeroase grupuride Facebook pe care le folosesc stu -denții universității.
O tunsoare inginereascăPe aceste grupuri se mai găsesc
și alte ocupații ale studenților, pre -cum realizarea de brățări, coliere,cercei, papioane sau alte produsehandmade. De exemplu, Denisavinde căciulițe croșetate, iar Ioanaface broșe cu pietre semiprețioase.Pe un grup asemănător al studen ți -lor de la Universitatea de Medicinăși Farmacie „Gr. T. Popa”, doi stu -denți și-au început în octombrie oafacere asemănătoare. „Inițial, amfăcut niște papioane pentru prie te -nul meu și mi-a plăcut cum au ieșit.Apoi, ne-am gîndit că poate putemsă facem și niște bani din asta”, adeclarat Alexandra Liță, studentăîn anul al IV-lea la UMF. De cînd și-au deschis pagina de Facebook „Ac -cesorii pentru tine”, cei doi au înmedie 30 de clienți pe lună.
Un alt domeniu în care studen -ții din cămine „s-au profilat” îl re -pre zintă tunsul. Pentru cei mai pre -tențioși dar care nu vor să plăteas -că o sumă foarte mare de bani, potsă aleagă „Adriana Hair-Style”, un -de pentru tuns și coafat tinerii tre -bu ie să scoată din buzunare între 15și 25 de lei. Iar dacă aceștia doresco tunsoare mai complicată trebuie
să plătească 40 de lei. Însă pentrucei care nu vor decît una clasică potsă meargă la camera 204 din T1,unde Marius Țuvec nu le ia decît 8lei. Acesta este student în ultimul anla Facultatea de Inginerie Chimicăși Protecția Mediului și intențio nea -ză ca la master să se îndrepte spreFarmaceutică și Cosmetică, pentruca să își aprofundeze hobby-ul. „Detuns m-am apucat dinainte de fa -cul tate. Am început mai întîi să-ltund pe tata și cîțiva prieteni. Aici,contracost, m-am apucat să tundcolegii de cămin în anul doi, iar deatunci am clienți care vin mereu.”Tot în campusul ingineresc o stu -den tă și-a deschis în camera ei maimulte servicii de înfrumusețarepen tru fete, iar la Cuza o altăstudentă face machiaje profesionis -te pentru, pre tin de aceasta, jumă -tate din prețul perceput de către unsalon profesionist.
Tatuaj pe FacebookPrincipala metoda prin care
studenții își promovează micileafaceri îl reprezintă de cele maimulte ori Internetul și grupurile de
pe Facebook dedicate special cămi -ne lor sau campusurilor universi ta -re. Aici însă, se găsesc și tineri careîncearcă să vîndă aparate pentrucopiat. De exemplu, oricine își poa -te cumpăra un Handsfree Wirelesscu 50 de lei, studentul care a postatanunțul oferind chiar și posibili-tatea închirierii dispozitivului pepe rioada sesiunii. Cît despre ceicare au de făcut un proiect pentruacasă, aceștia pot găsi cu ușurință
colegi mai mari care să le facă pen-tru ei conta-cost. Iar pentru aproxi-mativ 50 de lei, un student de la Fa -cultatea de Construcții și Instalațiipoate scăpa de grija pentru tema dela Zidărie, Statică sau Metale, du păcum promite Ionuț pe un astfel degrup. Și studenții de la Cuza pot a -pe la la astfel e oferte, diferența fiindcă unii dintre colegii de la masterse oferă să facă chiar și lucrari delicență la Drept care sînt „garan ta -
te” să primească nota 10.Și studenții Universității de
Arte „George Enescu” din Iași audeschise afaceri de cămin, iar în Bu -larga, în spatele camerei 203, Emi -lian Dragomiroiu se ocupă de tatuat.Student în anul I la Facultatea deCom poziție, Muzicologie și Pe da -go gie Muzicală, acesta a învățat sătatueze acum trei ani. Acesta spunecă are toate produsele sterile, areace profesionale și tușuri de firmă,
singurul lucru care-i lipsește fiindun salon autentic. De asemenea, „sin -gura promovare care mi se pare ceamai bună este prin oameni, deoa re -ce atunci cînd cineva vede un tatuajfăcut de mine acesta rămîne în vă -zul tuturor”, a declarat studentul.Acesta nu duce lipsă de clienți,avînd cam aproximativ două-treiper soane care vin în fiecare săptă -mî nă la el și recunoaște că banii pecare îi cîștigă astfel sînt îndeajunscît să se întrețină și să poată investimai departe în afacere. Față de unsalon specializat, Emilian cere cuaproximativ 30% mai puțini bani,pentru că „eu pun arta pe cineva șitrebuie să ai răbdare atunci cît faciun tatuaj. Aș vrea ca pe viitor să-mideschi și eu un salon, dar mai întîimai trebuie să cresc și să merg laoameni să învăț. Trebuie să participla cîteva competiții, să devin puțincunoscut și abia apoi poate”, acom pletat studentul.
Din căminele Agronomiei pînăîn Tudor Vladimirescu, studenții auînvățat de voie, de nevoie să se des -cur ce singuri. Fie că e vorba de one cesitate sau că le aveau deja cahobby-uri, tinerii reușesc să-și trans -forme micile pasiuni în afaceri caremai tîrziu se pot dovedi a fi profi ta -bile. Îndeajuns cît să aprecieze val-oarea muncii. n
Numărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Afacerile din spatele u[ilor de c\minBill Gates, MarkZuckenberg sauSteve Jobs, cu
toţii au în comunfaptul că afacerealor a pornit de jos,de pe băncilefacultăţii. Chiar dacăplanurile studenţilordin Iași nu sînt la felde grandioase,ambiţiile acestorasînt cel puţin egale.Iar acum, odată cusimplificareaaccesului lainformaţii, aceștiapot cu ușurinţă să-șifacă cunoscută micaafacere în rîndulcolegilor. Și fie căvorbim de reparatcalculatoare, pro-duse handmade sauchiar tatuaje, „piaţaneagră” a meseriiledin cămine este înfloare.
Studențiii își pregătesc afacerile încă din primul an de facultate.
În campusuri îți poți repara laptopul la jumătate de preț.
Îndeletnicirile studenţilor diferă de la tunsori, realizarea de bijuterii handmade sau repararea de calculatoare.
5HONORIS FĂRĂ CAUSA
Pe grupuri studenţii promovează ocupaţiiprecum realizarea de brăţări, coliere, cercei,papioane sau alte produse handmade.
Pe lîn gă resoftare, curăţare sau reparareaalimentării, Vlad Cocuz mai execută șilucrări de întreţinere a componentelor PC.
6PASTILA DE DUPĂNumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2013
Prins între colţiivinovăţiei
De data aceasta am greșit iremediabil.Tocul ușii s-a umplut de cuie bătătoritede un ciocan invizibil, care umbă în
permanenţă după noi. Nu mai e cale deîntoarcere, iar noi știm asta și nimic nu nemai pate salva din calea pedepsei pe care omerităm. Fie că plata vine imediat ca o baierece în gheara unei copci din tundră sau căașteaptă să crească în liniște pînă ce-o să nepoată lovi pe nepregătite, nu existăascunzătoare în faţa păcatelor. Singura consolare apare doar la final, cînd se va facedreptate.
Walter nu-i profesorul tău o biș nu itde chimie. Poate fără proble me săexplice cum gazul de hidrogen și celde nitrogen pot, împreună cu un ca -ta lizator, să formeze amoniac și cummai departe acesta poate ajun ge înmuniția de război. Sau cum vinuldevine mai acru cu vîrs ta din cauzăcă alcoolul etilic, cînd e expus la oxi -gen produce acid acetic (oțet). Im -por tanța detaliilor este una capitală,
deoarece un sin gur atom poate face diferența din tre viață sau ceva dis-tructiv.
Walter a fost diagnosticat cu can cer la plămîni și i s-a spus că maiavea de trăit doar cîteva luni. Iar cum legătura sa cu familia era unacovalentă, a vrut să-i asigure fiului său cu un handicap loco mo tor și soțieisale gravide un trai bun după ce ar fi dispărut. De aceea, îm preună cuun pungaș care i-a fost elev în liceul unde preda, s-a apu cat să producăamfetamine. Tot odată, produsele acestuia să de vină renumite, fiind celemai de calitate din lume. Cu fiecare lot pe care cei doi îl „găteau”, pro -fe sorul se îmbăta mai tare cu sentimentul de putere care avea să-l schim -be bu cățică cu bucățică. Cît despre droguri, nu l-a interesat niciodatăunde ajungeau, deoarece alegerea era a celor care le cumpărau.
Un an mai tîrziu, Walter nu mai era aceeași persoană. A reușit săîndeplinească ce și-a propus ini țial, avînd pe sub mănușile cu care găteasîngele celor care i-au stat în cale. Iar în momentul în ca re a venit ju de -ca ta și-a dat seama că nu și-a pierdut numai pe unul din tre singurii pri -e teni, ci și ce iubea cel mai mult, devenind pentru familia sa doar un pa ria.
***Lumea nu poate fi împărțită doar în bine și rău. De multe ori cînd
încercăm să realizăm „ceea ce trebuie”, chiar dacă scopul nostru esteunul nobil, ne împiedicăm în propriile picioare. Și oricît de bine ne-arieși omleta de la final, nu o să ne putem ascunde niciodată de pedeapsapentru ouăle sparte. n
Am comis o faptă care nu tre -buie iertată, ce nu poate fi uitatăsau lă sa tă la judecata vîntului.Aici, încon ju rat de atîtea fețe, ochiși urechi, ci ne va poate că va daatenție pledoariei mele și o să fiede acord cu vorbele mele: trebuiesă fiu pedepsit. Merit as ta.
De pe această bancă, a treis -pre ze cea de la intrarea în parc, văpre zint ple doaria mea, scrisă peun șervețel folosit dintr-o sticlă decola, pen tru a vă convinge de gravi-tatea fap telor mele. Cum avocatulmeu a avut nevoie de o pauză dealune, am să-mi citesc singur rîn -du rile hi doase care detaliază de ceaceas tă familie de coșuri de gunoime ri tă scu zele și pedeapsa mea.
Pe data de 5 noiembrie, 2013am intrat pe poarta principală dinacest parc cu o cafea fără lapte șiun pachet de țigări. Ceasul era13.32, iar eu trebuia să mai aștepto oră pînă să ajung la o întîlnire nufoarte importantă, chiar inutilă,dacă îmi permiteți să adăug. Însămi-am propus ca între timp săpetrec cîteva clipe de relaxare pebanca 12.
Am greșit. Reluînd pașii făcuțiîmi dau seama că oricare alt loc arfi fost mai potrivit pentru a evitacatastrofa care va urma. Pe la ju -mă tatea țigării mi-am simțit gîtulaspru și o durere acută m-a în -dem nat să renunț la ea. Din păcatenu am stins-o pe de-a-ntregul, iar
jarul încă roșiatic a aprins hîrtiilearuncate în coșul de gunoi. Astfels-a produs o flacără pe care amstins-o cu restul cafelei, dar pungade plastic a coșului deja se topiseiar o parte din gunoi căzuse pe jos.În loc să strîng sticlele de suc șipungile de semințe am fugit de lafața locului, lăsînd resturilevictimei în grija forțelor de ordine,mai precis a domnilor care măturăprin parc.
Zece minute mai tîrziu amsimțit o vină copleșitoare, pe caren-am reușit s-o înăbuș pînă înacest moment, pe banca numărul13. Eu sînt responsabilul de acestfapt hain și cu cele spuse, am săaștept aici pedeapsa porumbeilor.Vă mulțumesc și-mi pare rău. n
A alergat 500 de metri fără sărespire, mînat parcă de o forță careîl împingea de la spate. Mai repedeși mai repede, pînă cînd mușchii dela picioare i s-au strîns ca într-ocontorsionare. Aproape că a căzutîn genunchi. Îi treceau prin fațaochilor atîtea imagini cu o vitezănăucitoare, încît s-a oprit să răsufle,cu ochii închiși. Inima i se zvîrcoleafără astîmpăr, pulsîndu-i pînă în gîtși îngroșîndu-i venele de la tîmple.Mai avea zece secunde și încă 200de metri pe care parcă i-ar fi dorit sănu existe.
De undeva, de sus, o găleată cuapă l-a înviorat ca prin minune. 100de puncte bonus și încă jumătate deminut pentru a-și termina cursa.Adversarii? Doi în față și încă trei înspate, momentan s-ar afla pe podi-
um, atîrnînd medalia de bronz, astadacă nu se împiedică sau dacă nuprimesc și ceilalți puncte bonus. Dintribune, uralele pe care le audeparcă mai tare îl obosesc încercîndsă le distingă înțelesul. Un fel demormăituri, combinate cu în ju ră -turi și încurajări nu tocmai pri e te -noase.
Urăște să sară peste obstacolemai înalte cu două capete decît el,atunci cînd în față i se întind lianecare îi acoperă obrajii. Ultimele cincisecunde îi ticăie în minte ca obombă cu ceas care stă să ex plo de -ze. Cinci, patru, trei, doi... Fluierulde final i-a trecut pe lîngă urechiasemenea unei sirene asurzitoare aunui tren accelerat.
Lege [i cur\]enie, episodul 12... sau 13de Paul ANDRICI | [email protected]
Acum mai bine de 40 de ani, un grup de studențide la Universitatea Stanford a fost împărțit, lanimereală, în îngeri și demoni. În nici o săptămînă,demonii și-au ascuțit coarnele și furcile atît de tare,încît au ajuns niște pui perfecți de Lucifer. Îngerii și-aumurdărit aripile în noroiul în care au căzut, împinșide necurați și și-au ciobit nimburile între dinți, dedisperare.
Cei 24 de tineri s-au pus, pe de o parte, în pieleaunor gardieni, iar pe de altă parte au devenit de ți -nuți, peste noapte, într-o închisoare construită numaipentru ei. Asupritorii, fără prea multe reguli dupăcare să se joace, și-au inventat propriile legi și pe dep -se. Și-au intrat atît de bine în rol, încît au uitat că sîntoameni și că cei pe care îi umilesc sînt făcuți din
același aluat ca și ei. Dar asupriții nu s-au lăsat călcațiîn picioare de hora nebunilor însetați de tiranie, ci s-au răzvrătit, au țipat, au făcut grevă, iar unii au de -zertat. În schimb, au uitat cu toții cine au fost pînă săîmbrace hainele pușcăriașilor și pe cele ale gar di e -nilor, ca și cum ar fi fost posedați.
S-au lăsat prinși de joc atît de tare, încît nici nu acontat că poate au fost cei mai buni prieteni, colegide bancă sau de an.
Totul a fost doar un experiment, întrerupt dincauza cotiturii pe care a luat-o. Nimeni nu s-a aș tep -tat ca subiecții, aleși dintre studenții eminenți, cu ogîndire lucidă, să își schimbe comportamentul într-atît de mult. Rezultatul experimentului? Orice ombun se poate transforma într-o clipă într-unul rău.Oricărui înger îi pot crește coarne care să îi rupăaureola în două și oricine poate da aripile la schimbpentru o furcă. n
Se caut\ t\lmaci pentru boala înv\]\turiiStudenţii care dau meditaţii au învaţat meseria de dascăl de la părinţi.
Una dintreprimele lecţiipe care
studenţii ce ţinmeditaţii le daupuștilor este să lespună pe nume șinu „domn” sau„doamnăprofesoară”. Astapentru că ei știu celmai bine cît deimportant este săîntemeieze oprietenie și săelimine atmosferade la școală. Ei nuvor doar să predeao lecţie, ci să înveţepe cineva.
Roxana nu s-a înscris la Fa cul -tatea de Litere ca să devină pro -fesor, ci pentru că i-a plăcut din -tot deauna limba și literatura ro -mâ nă. În paralel, urmează și cur -surile Facultății de Drept și acumeste studentă în anul al III-lea laambele. De un an, însă, joacă ro -lul de dascăl pentru elevii care ocaută să le dezlege ițele grama ti -cii și pe cele ale literaturii.
„Prima dată m-a sunat odoam nă care încă nu trecusebacul. Voia să fac meditații cu ea
și să îi dau o listă cu operele pecare trebuia să le pregătească pen -tru examen. I-am scris lista și atît,mi se părea ciudat să fac pre gă ti -re cu o doamnă mai în vîrstădecît mine, să o învăț eu pe ea”,rîde Roxana, înălțîndu-și sprîn ce - nele și rotujindu-și ochii mig d a -lați. Pentru un semestru, i-a fostprofesoară, de două ori pe săp tă -mî nă, unui băiat de clasa a VI-a,„care avea mari probleme cu gra -matica și exprimarea, însă era uncopil foarte inteligent și prindearepede. Mereu stătea să se gîn -deas că cum să formuleze un răs -puns, înainte să vorbească. ” Du -pă un timp și profesoara lui delimba română a observat un pro -gres la elevul său și chiar le-a spuspărinților că începe să se în drep -te. Cu gramatica erau pe caleacea bună, mai urma exprimarea.Cum Roxana obișnuiește să deași teme la meditații, „i-am scriseu începutul unei compuneri, cufiguri de stil și procedee stilis ti -ce, iar el trebuia să o continue.La următoarea întîlnire, cînd amcitit-o, era despre roboți, nu aveanici o legătură cu ceea ce scrise -sem eu.”
Teme? Care teme?Un alt discipol i-a fost o fată
din clasa a XI-a. Înainte să po -
ves tească despre ea, Roxana îșiîn clină capul ca și cum ar pre -vesti o nereușită și rîde. Eleva nuvoia să facă pregătire cu o pro fe -soară, „care să o bată prea multla cap. Mai apoi am înțeles eu dece.” Nu prea citea ce îi spuneastudenta și nici exercițiile pe care ile dădea nu și le făcea, în schimb,o suna ori de cîte ori avea o temăla școală. „La început, credeamcă fac pregătire cu ea, dar de faptmă chema să o ajut la teme.” Cutimpul, a ajuns să îi facă temele,
iar eleva nici măcar nu le citea, „leprinta și i le ducea așa profe soa -rei. Odată a primit nota 2 pentrucă nu știa despre ce era vorba înfoile pe care i le-a dat. Dacă aș fifost altfel, mi-ar fi convenit să îiscriu temele și gata, dar eu vo -iam să o fac, înainte de toate, săînțeleagă, să îi explic.”
Roxana știe cum trebuie săfie un dascăl de la mama sa, careeste învățătoare. Uneori, în pau -ze le dintre cursuri, merge la școa -la unde predă aceasta și stă la ore -le ei. A jucat și ea rolul de pro fe -sor cînd a făcut practică, pentrucă așa li se cere studenților de la
Litere. Recunoaște că a pășit pra -gul școlii, care nu era tocmai unade elită, cu niște prejudecăți înminte. Însă toate gîndurile i-aufost șterse cu buretele, după cele-a fost dascăl pentru o oră li ce e -nilor de clasa a IX-a. „Am rămassurprinsă cînd am văzut cum răs -pundeau și cît de implicați erau.Am observat chiar un elev carese distingea din mulțime. Mer geacu interpretarea ideilor mult mai
departe decît ceilalți și mereu îșiargumenta foarte bine răspun -surile”, povestește Roxana, fă -cînd ochii mari, ca și cum i-aravea pe copii în fața sa și ar vreasă îi cuprindă cu privirea pe toți.
Pentru ea, un dascăl nu edoar un om care scrie pe tablă șitrece note în catalog. O vede peprofesoara ei de limba română,pe care a avut-o din clasa a V-apînă cînd a terminat liceul, ca peun reper, care a reușit să-și apro -pie elevii de suflet, „chiar dacă
părea mai rece. Era ca un omuniversal, cînd aveam nelă mu -riri la matematică, mergeam laea și ne explica, ne făcea dese ne.”Și acum vorbește cu ea, cînd îiface cîte-o vizită la liceu.
În opt ani de zile, a învățat căun profesor este, de fapt, un for-mator de oameni. „Are putereasă facă din elevi ce vrea, îi poatemodela și îi poate face nișteoameni buni.” n
Avocat pentru legilegramaticiiCătălina DOBROVICEANU |[email protected]
De fiecare dată cînd urmărește se -ri alele cu vampiri, Sabina stă cu dic -țio narul lîngă ea. Nu are prea multănevoie de el, însă s-a obșinuit ca defiecare dată cînd nu știe un cuvînt sădeschidă repejor paginile cărții pen -tru ca mai apoi să memoreze necu nos -cuta pe vecie. În Google Translate nuprea are încredere și de aceea, pe co -piii cărora le dă meditațiii la englezăîn cearcă să-i dezvețe de acest obicei șisă le lege un dicționar de mînă. Cel maidificil este însă atunci cînd „știi că știicuvîntul respectiv, dar nu ți-l amin -tești.”
Masterandă în ultimul an la StudiiAmericane, fata meditează elevi deaproximativ doi ani și nu suportăcînd învățăceii îi spun doamna pro fe -soară. Nu și-a închipuit niciodată căar putea ajunge să predea la catedră,fiind de părere că atunci s-ar căsca oprăpastie între dascăl și copil. „Și înplus, nu cred că m-ar caracteriza. Da cănu mă văd că fac ceva, prefer să nu ofac, decît să mă trezesc mai tîrziu căsînt o profesoară bătrînă și neferi cită.”
În acest timp, Sabina a cunoscut omulțime de copii și îmi spune că secre -tul ca să-i facă interesați pe prichindeieste acela de a fi cît mai originală. I -ma ginează pentru ei tot felul de jo cu -ri ca să nu le dea impresia că se află lașcoală. Au fost desigur și puști maiîncăpățînați. „Am făcut anul trecut cuun băiețel și, după jumătate de orăaveam impre sia că-l torturez”,recunoaște masteran da cu un zîmbetghiduș. Chiar și așa, cea mai maresatisfacție a fetei este să-i va dă peînvățăcei cum progresează,meditațiile ajutînd-o și pe aceasta sămai recapituleze din materie.
Wresling cu prichindeiDe fiecare dată cînd vorbește des -
pre copii, Sabina o face cu patos, ges-ticulînd din mîini mai ceva decît unpuști aflat la joacă. Asta deoarece o
parte din energia sa a împrumutat-o șide la Fundația Serviciilor Sociale Be -thany, unde este voluntară încă din2011. Îi face plăcere să se joace cu co -pii, însă recunoaște că acolo este pecît de înduioșător, pe atît de trist și cătrebuie să fii o persoană puternică săte ocupi de toți pruncii cu probleme saude persoanele cu dizabilități. A ajutatși la organizarea de evenimente cari-tabile, fie baluri, fie ateliere de lucrumanual în care a avut de rea li zat semnepentru carte sau prăjituri, pe care le-au vîndut. „Prima activitate la caream participat a fost ziua de naș tere aunei fetițe care voia o petrecere cutematică acvatică. Știu că am de cupatla peștișori ziua aia...”, spune Sa binaîn vreme ce mîna dreaptă re me mo -rează tăietura foarfecelui.
Nu știe sigur de unde i se tragepa siunea pentru limba engleză, darîși amintește că de foarte multe ori încopilărie își închipuia că o să ajungăîn Florida, cu un Rottweiler în lesă.Sau dacă nu, măcar la un birou de cri -mi na listică. Cu o expresie dintr-odată seriosă, Sabina îmi spune că nu are nun țat încă la ultimul vis și că s-ainteresat, dar singurul loc în careacest domeniu se studiază pe perioa -da licenței este în Danemarca, undetaxa de școlarizare este exorbitantă.Chiar și așa, fata nu se lasă descu ra ja -tă, singurul lucru care o mai supărădin cînd în cînd fiind oamenii nese -rioși care sună pentru meditații. „Deexemplu, vorbisem cu un om de vreo30 de ani. Ne-am întîlnit, am stabilitce și cum, dar mai apoi n-am mai pri -mit niciun semn de viață.”
Probabil dacă ar fi mai violentă,Sabina i-ar fi aranjat cu o manevră dewresling, sport pe care îl urmăreștedin copilărie. Se mai uită și acum cîndare timp nu mă rînd pe degete spor ti -vii prefe rați. Însă dacă ar fi să facă ocom pa ra ție, tot co piii sînt mai puter -nici. n
Pentru Roxana, un dascăl nu e doar un om care scrie pe tablă și trece note în catalog.
Studentei nu îi place să lefacă temele, vrea să îi facă
pe copii să înțeleagă.
Sabina nu știe de unde i se trage pasiunea pentru limba engleză.
Numărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Știe cum trebuie să fie un profesor de lamama sa, care este învăţătoare. Înpauzele dintre cursuri merge la școalaunde predă și stă la orele ei.
8 MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Teatrul pentru un actor e ca o camaraderie de front – cea maicinstit\ [i mai adev\rat\ d\ruire [i prietenie
Interviu cu Petru Ciubotaru, actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași
Vă mai amintiți prima întîlnire cuMihai Eminescu?
Sigur. Una din șansele vieții melea fost aceea că am avut niște dascălifoar te buni, care m-au destupat binela minte și în prezența cărora s-aunăs cut adevăruri în mine care au de -venit fundamentale. Se cam pierdechestia asta cu Eminescu sau cu IonCreangă. La mine nu se va întîmplaasta pentru că dascălii pe care i-amavut au fundamentat bine acesteadevăruri, iar unul dintre ele este, ală -turi de William Shakespeare, Emi-nescu. Nu este o vorbă în vînt, măgîndesc că noi, ca nație, am avut unfoarte mare noroc că a existat Emi -nescu în istoria noastră. Sînt foartemulți stupizi care se întreabă cenevoie avem de el? De ce ne tre buieneapărat? Păi rușii nu se mai sa turăde un Pușkin, nemții de un Goe the,englezii de un Shakespeare și noi neîntrebăm de ce să mai vorbim des preEminescu. Eu n-am să cad ni ciodatăîn această greșeală, Eminescu nu arenevoie de umilința noastră, noi tre-buie să facem eforturi ca să îl asu mămși să devină epiderma noastrăintelectuală.
Cînd eram eu la școală, Eminescuera receptat ca un vag poet romanticși mai mult un poet social, nu se știaatunci mare lucru despre el. Nevoiade mari personalități române care sesuprapune cu nevoia de cultură estecăptușeala existenței noastre. Poți sămănînci mai bine sau mai rău, să teîmbraci mai bine sau mai rău, daraceastă căptușeală trebuie să existe tot
timpul. Asta te menține, asta te curățăși te înalță și îți creează sen ti mentulacela că participi la concertulpopoarelor, ești egal cu nemții, cu en -glezii. Avem cîteva personalități carene îndreptățesc să credem că sîntemla „masa mare”.
Ideea că ești extraordinar șiautomulțumirea sîntgroaznice – un soi de cancercurat
Spuneați că tehnica propriu-zisă esteultimul lucru la care ar trebui să se gîn -dească un actor. Ce îl frămîntă înainte deun spectacol pe un actor?
Da, într-adevăr, tehnica este ulti -mu l lucru la care trebuie să te gîn -dești, ea vine în ajutor. Te folosești deea ca atunci cînd bați cuie și ai grijă sănu îți dai peste degete. Cine puneprea mult preț pe tehnică se re fu gia zăîntr-o zonă care ajută cumva, dar nula ce trebuie și în modul în care tre -buie. Nu tehnica te face să reușești, cicultura, înțelegerea, sinceritatea. Tea -trul reprezintă în primul rînd o mareneliniște. Dacă nu ești bîntuit, dacă nu
te seacă această neliniște în ceea ce teprivește pe tine în raport cu ac tulartistic, n-ai făcut nimic. Ideea că eștiextraordinar, automulțumirea sîntgroaznice, un soi de cancer curat.
E ca dragostea, cea pe care o areun bărbat față de o femeie, dacă nueste verticală, pură, adevărată și asu -ma tă și este doar așa, să fie, este de -geaba. Shakespeare dezvoltă un altas pect fundamental al legilor tea tru lui:măsura. Măsura este sarea tuturor lu -crurilor în artă. Dacă un sculptor ada -ugă un pic mai mult decît trebuie sauia mai mult din acel tot al său, nu maiiese nimic. Trebuie să pui doar atît cîttrebuie.
Pe dumneavoastră ce vă frămîntăînainte de un spectacol?
Mă frămîntă că sînt foarte multelucruri pe care nu le-am făcut. Au fostmulte roluri la care se mai putea facemult, la care se mai putea lucra. Nupot să spun că privesc cu mînie înurma mea, dar asta nu mă împiedicăsă fiu lucid. Camil Petrescu spuneafrumos „cîtă luciditate, atîta dramă”și are foarte mare dreptate. AcestCamil Petrescu, un tip care urmăreadoar desăvîrșirea a scris cele maibune romane, cele mai bune piese, ceamai fantastică lucrare despre te o re -tizarea teatrului și, mai mult decît atît,francezii nu au nici un autor care să fiscris despre Revoluția Franceză atîtde profund și de adevărat cum a scrisel în piesa „Danton”.
Revenind, consider că pe mine măfrămîntă neliniștea, acea neliniște carenu este tulburantă, ci aceea care îi
tulbură și pe zei. Și nu este doar cevaînainte de spectacol, ci este ceva con-tinuu în munca asta, în dăruirea cucare te arunci. Cînd înoți în ocean,niciodată nu știi dacă vei scăpa cuviață sau nu. Aici cred că este maimult decît atît, pentru că nu este cevapalpabil. Domnul profesor Radu Be -li gan spunea absolut remarcabil în ul-tima carte a sa că „există misterul pecare nu îl poți explica”. E o al chi mie afacerii unui spectacol, în seara astapui ce pui de fiecare dată și iese bine,iese un spectacol primit bine. A douaseară faci exact aceeași rețetă și ieseprost. Nu este o regulă.
Cea mai mare greșeală estesă îți închipui că ți-ai termi-nat rolul la premieră
Credeți în legea nescrisă a teatruluicare spune că o piesă iese a doua oară maislabă decît premiera?
Premierele nu sînt concludente,ies bine pentru că este o anume at -mosferă, există entuziasmul publi cu -lui. Cea mai mare greșeală este să îțiînchipui că ți-ai terminat rolul la pre -mieră. Nu, abia de acolo începe, pen -
tru că de acolo apare acel element fun -damental, publicul. Nu poți să spui„acum intru în pielea lui Ham let”.Nu, el există în toți oamenii, fiecareîntr-un fel sau altul este Hamlet. Nuîți pui mantia lui și devii el. E genulde rol care poate fi jucat în blugi și înarmură, pentru că Hamlet e al tu tu ror.
Spuneați că l-ați cunoscut pe Dum -nezeul actorilor, al teatrului. A fost mo-mentul acela cînd l-ați găsit pe RaduBeligan pe scenă și v-ați dat seama că nutrebuie să deranjați un actor înainte de aintra în spectacol?
Da, pot spune că domnul pro fe sornu m-a învățat în mod direct asta, euam fost acolo la momentul ino por tun,cînd se afla pe scenă, cufundat în în-tuneric. Nu se caută un actor atunci,înainte de un spectacol. Trebuie să îllași în pace, are o sumedenie de lu -cruri de făcut sau chiar daca nu are, eltrebuie lăsat cu el însuși, atunci el îșiadună niște stări, niște trăiri. De ex-emplu, pe mine m-a surprins un vechiprieten de-al meu, Tudor Gheorghe,prima dată cînd a venit la Iași, laprimul spectacol de poezie și demuzică, intitulat „Un menestrel laporțile dorului”. Atunci m-am dus lael în culise, nu știam dacă este acelTudorică pe care îl știam eu, din anulI de facultate. La pauză l-am văzut șiam vrut să îl felicit. Din cabina cu fun -dată în întuneric mi-a spus „NeaPetrică, scuză-mă, dacă vrei, vorbimmai încolo”. Mi-am dat seama cît destupid și inoportun am putut să fiu,am fost exact ca în vorba aia cum că„intri cu cizmele în sufletul omului.”Oricum, revenind la Beligan, pentrumine este un Dumnezeu pentru că întimp mi-am dat seama că inteligențaartistică și cultura sînt extraordinar deimportante și că există cu priso sin ță ladumnealui.
Ați avut ocazia și dvs să vă simțițiDumnezeu în piesa „Vizitatorul” a luiEric Emmanuel Schmitt.
Da, nu e mare lucru, cred că maiușor îl joci pe Dumnezeu, decît pe ungeniu. De la Dumnezeu selectezi ce țise pare important, de exemplu, știi căînseamnă în primul rînd înțelegere.Ești destul de direcționat într-un ast-fel de rol. L-am jucat cîndva pe Dum -ne zeu, cu doar cinci replici. De laîn ceput mi s-a spus că nu trebuie săfac nici prea mult, nici prea puțin.Aveam o carte de versuri în mînă șipentru că aveam voie să fac ce vreauam citit versuri pentru mine. Cred călui Dum nezeu i-aș face un singurreproș: de ce există un popor ales?
Povesteați că în timpul copilăriei dum -neavoastră, a fi actor era echivalentul cu afi chirurg, era ceva măreț.
Da, însă în primul rînd, în copi lă -rie nu m-am gîndit vreodată că voi fiactor. Nu vreau să spun vorbe mari,îmi place teatrul foarte mult, eramîncă de mic o prezență ludică în școa -lă, dar fără să mă gîndesc că aș faceasta. Nu poți să-ți propui. Eu am avutcu totul alte plăceri, de exemplu med-icina nu îmi plăcea pentru că eramfoarte milos din fire. În schimb, îmiplăceau foarte mult istoria și lite -ratura. De fapt, îmi plăceau toate, cuexcepția matematicii și pot spune căeram chiar un elev bun. Teatrul era
ceva măreț, pe mine spectacolele măînmărmureau. Mergeam la teatru săvăd spectacole și aveam impresia cănu respiram deloc în timpul repre zen -tației, ca nu cumva să tulbur pe cei dinjurul meu sau pe cei de pe scenă.
Aș fi renunțat la teatru dacănu intram prima dată pentrucă nu m-aș fi considerat apt
Dacă spuneți că nu v-ați gîndit caveți fi actor, credeți că este mîna lui Dum -nezeu care mînuiește ițele vieții?
Cred că da, în mod sigur este da cămă gîndesc că examenul de admiterela teatru este o întîmplare, ca o lo terie,un concurs de împrejurări care poatefoarte bine să se întoarcă îm po triva ta.Dacă nu reușeam din prima, nu maiîncercam și a doua și a treia oară. Nu,mă duceam la universitate și destinulmeu ar fi fost altul. Dar cred ca ar fifost o pierdere, pentru mine în primulrînd. Poate aș fi con tinuat cu istoria,dar nu mă vedeam stînd la bibliotecăși comentînd sau ci tind diferitechestii. Aș fi renunțat la teatru dacănu intram prima dată pentru că nu m-aș fi considerat apt, aș fi crezut că ceide acolo au drep ta te. Apoi mi-am datseama că am ce căuta în momentul încare am intrat la Institutul de Teatruîmpreună cu alți 32 de candidați cîțieram în 1959. Am avut și eu locul meuși cred că aș fi avut de pierdut dacăalegeam să fac altceva.
Dacă teatrul este oglinda lumii, iardumneavoastră v-ați oglindit de peste 200de ori, care imagine v-a fost cea mai clară?
Au fost cîteva, dar nu am vrut sămă opresc la niciuna pentru că nu amvrut să mă cantonez, să fiu ca cel dinmitul lui Narcis, care și-a văzut chi pulși s-a îndrăgostit de el. Asta pentru cănu prea m-am plăcut, am fost de par -te de a fi satisfăcut de mine. Mi-aufost însă dragi întotdeauna clipele deîntîrziere, cînd aveai impresia că to tul
e pierdut și cînd o luai de la capăt.Teatrul pentru un actor e ca o cama-raderie de front, cea mai cinstită șimai adevărată dăruire și prietenie.Tipul de prietenie în care eu nu am săte las dacă ești rănit, dacă ești bolnav,te car în spate, orice s-ar întîmpla și tula rîndul tău, dacă e cazul, trebuie săfaci la fel. Foarte puține sînt ca zurileîn care îți lași camaradul. Ei, în teatrutu trebuie să te cari singur, ești șivictimă, ești cel care trebuie să iasădin tranșee. Pentru că teatrul este otranșee periculoasă, nu la îndemînaoricui, deși pare că e locul unde te îm -braci frumos și spui vorbe fru moa se.Pînă să ajungi acolo, ai de parcurs unlung drum.
Așadar teatrul e ca un cîmp de luptă.Absolut, tu ești și luptător și ad -
versar, ăsta e marele paradox. Ești șicel mai bun prieten și cel mai maredu șman, trebuie să știi să pre cum pă -nești. Aici vine acea măsură a ac to ri -lor, cînd știi că nu trebuie să urli, sățipi, cînd toate sentimentele trebuie săfie bine înveșmîntate, pentru că omulia atît cît trebuie dintr-un rol. De astaspun că rolul începe la pre mie ră. Abiaatunci intervine a patra dimensiune aspectacolului, publicul. De fapt, nufaci nimic pentru tine, ci faci pentrupublic. E o dimensiune di ferită de laspectacol la spectacol, e alt nivel decultură, mereu trebuie să faci față laasta. Este o oglindă cu o mie de fețe.Noi avem impresia că sîn tem la felpentru că ochiul nostru nu este unaparat optic bun, e o pris mă care nefolosește nouă.
Cînd v-ați fost prieten și cînd v-ațifost dușman?
Ăsta e un perete de care mereu m-am lovit. Munca asta la un rol din tr-opiesă, plecînd de la necunoscut sprecunoscut, de la întuneric spre lu mină,e o luptă cu un perete orb. La începutsînt doar niște vorbe, fără un conținut,pe care tu trebuie să îl faci vibrant,nuanțat, să faci un om din cu vinte,ești un demirug. Omul nu tre buie săsemene cu tine, ci să se mene cu per-sonajul respectiv.
Nu trebuie să fii mai multăChiriță decît trebuie, ci atîtcît să îi ajungă spectatorului
De fiecare dată după interpre ta rea„Chiriței” lui Vasile Alcsandri spuneațică vă simțiți ca și cum v-ar fi călcat oșenilă. Mai simțiți asta și acum după atî -ția ani?
Da, asta pentru că este un spec ta -col foarte greu. După șapte ani încă îlmai simt astfel. Și mai sînt roluri du -pă care îmi vine pur și simplu să mătîrăsc spre casă, ca o omidă. Este greupentru că de fapt acolo sînt șapte ro -luri și este greu în primul rînd dinpunct de vedere fizic. Un spectacol
greu e ca o cursă de maraton pe caretrebuie să o termini, dacă ți-a mai ră -mas un metru din 40 de kilometri, n-aifăcut nimic. Trebuie să ajungi la liniade sosire, chiar dacă o să te ia cu tar -ga. Orice lucru bun te epuizează, și odragoste te epuizează, e o dăruire to -ta lă, o secătuire, cînd dai tot din tine.Sigur că atunci cînd lucrul respectivse termină nu mai ai aer, e ca la box.Am făcut și box în tinerețe și cînd ter-mini, ai impresia că ai vrea să iei totaerul și toată apa, ai impresia că nu îțimai ajung.
Este rolul Chiriței o ambiție a fiecăruibărbat actor?
E mai mult o seducție pentru că s-anăscut aici la Iași și e mai puternicădecît în altă parte. E o seducție acesttip de travesti, pentru că frumusețea
acestui rol este dată de complicitateadintre tine și public. Publicul știe cătu, bărbatul, joci rolul unei femei, șinu oricare, ci Chirița, care trebuie săcînte, să dea ochii peste cap, să se al-inte. A plesnit-o bine Alecsandri cupiesa asta. Te fură și te și păcălește, nueste deloc ușor, nu trebuie să fii maimultă Chiriță decît trebuie, ci atît cîtsă îi ajungă spectatorului.
Sentimentul instinctiv carese instalează la începutulunui rol este frica
Alecsandri scria roluri de femei ca săfie interpretate de bărbați. Este o influ en -ță a lui Shakespeare?
Da, pe vremea lui Shakespeare nuexistau actrițe, erau doar actori ca rejucau roluri de femei. Actrițele eraucam văduvite în teatrul shakes pe rian,erau cam puține roluri pentru ele. La1848 – 1850 era moda pieselor bule-vardiene și erau foarte multe tra -vestiuri. Prima operetă românească,„Baba Hârca”, era mereu jucată debăr bați, era de asemenea o seducție.Ca atunci cînd stăm acasă și ne îm bră -căm cu rochiile din garderobă, cred căașa faceam și eu. Mai pui un evan tai,o pălărie și îți place chestia asta.
Dacă întreaga lume este o scenă, iaromul joacă mai mult de un rol în celeșapte momente ale vieții sale, dum nea -voas tră în ce act vă aflați?
Din punct de vedere biologic, măaflu pe la final (rîde), ăsta este mo no -lo gul cu care încep și termin specta-colul de 50 de ani de teatru. La mine,personajul principal este gongul și cuacest monolog. Frumusețea acestei pro -fesii este faptul că în seara asta ești peprima treaptă și poimîine seară ești pepenultima. Gradația nu este ca înarmată cînd ești căpitan, maior și apoigeneral. Simt că mai am lucruri defăcut, însă mi-e frică. Recent m-am în-tîlnit cu fostul director, Ion Holban, șimi-a zis „știi care e marele meu re gretde cînd eram director la Teatrul
Național? Că nu am insistat să faciRegele Lear al lui Shakespeare”. Mi-afăcut plăcere să aud așa ceva, dar sîntatît de cutremurat și mi-e atît de fri că,o secundă doar dacă mă gîndesc laaceastă posibilitate teatrală, îmi spuncă nu se poate. Mai sînt lucruri de fă -cut, cred că le mai pot face. Frica exis -tă tot timpul, sentimentul instinctivcare se instalează la începutul unui roleste frica. Cine spune că nu e așa,minte în mod sigur.
Frica de a nu reuși?Da, frica aceea că nu ai putea să fii
acel om, nu contează cît de mare esterolul ca întindere. Mie mi-a fost foartefrică de un rol mic de tot, ca de exem-plu cel al lui Ivan dintr-o piesă deCehov. Eram atît de frisonat, eraumulte lucruri de făcut, erau multe dedinafară pe care trebuia să le aduniînăuntru: purtarea hainelor, pasiu neapentru jocul de cărți. Eu cred că ju că -to rul de cărți e un tip care nu are răb -da re să facă altceva. Nu știu, eu nusînt jucător de table, cărți sau alte jo -curi de noroc. Să-mi pierd timpul ju -cînd așa ceva, cred că e ceva groaz nic.Dar este un tip greu de jucat. Nu spuncă ceea ce spun eu e corect, sînt doarlucruri valabile pentru mine.
În tinerețea mea am fost prietenfoarte bun cu Alexandru Arșinel și m-am întîlnit cu el acu vreun an cînd avenit la Iași și m-am dus să-l văd. Siîmi zice „băi Petrache, tu faci Chi ri -ța?” Adică pentru el, Chirița era așa ochestie… Și i-am zis „Nelu, tu ai făcutChirița de stradă, eu am făcut Chirițade teatru mare și nu e același lucru”.Există niște diferențe fundamentale, e
vorba de stilul de teatru, foarte puținiactori au fost buni în am bele locuri. Eiacolo cîntă într-un anume fel, muzicade teatru e alta fa ță de muzicaobișnuită, ține de ure chea muzicală șide o altfel de inter pre ta re. Eu facChirița așa cum am văzut că făceaumarii prieteni ai mei, marii ac tori șiam spus că modul ăsta de a juca, „cîn-ticelele” lui Alecsandri nu tre buie săse piardă.
Ați fost coleg și cu Ștefan Iordache șispuneați despre el că ar fi fost un actor deo sorginte rară. Ce v-a rămas de la el?
Au rămas multe de la el, în pri mulrînd faptul că este unul dintre cei maiimportanți actori de film. Apoi, înteatru, Richard al III-lea ju cat de el nuștiu dacă a fost egalat de cineva, în1975 – 1976 a făcut Hamlet, și a fostdebordant de sincer. Sînt piese carenu vor mai fi jucate la fel, vor fi jucatebine, dar așa nu. Avea o carismă de o -se bită, se dăruia greu, nu plonjai în elși nici el în tine. Avea mereu o stare derezervă, ca o aură. N-am fost vă du vițide actori foarte importanți, dar el estepoate cel mai important. Iordacheăsta le făcea pe toate atît de bine.Numai ce mișto cînta, Gheor gheDinică avea glas mai bun, dar Ștefanavea o frazare… toată lumea cîntămelodia „Să-mi cînți cobzar bătrîn”,dar el cum o fraza, altfel, punea altfelaccentele, chinuia altfel cuvintele.
Vedeți scena ca pe un altar?În mod sigur. Dacă nu consideri
teatrul o religie, nu faci nimic. În tea -tru eu mereu intru cu sfințenie, dacăar fi cazul aș pune și reguli la ușă îna -in te de a intra. n
Luna aceasta, actorul Petru Ciubotarusărbătorește 50 de ani de cînd scena Teatru-lui Național „Vasile Alecsandri”din Iași i-a de-
venit o întreagă lume. O lume în care chiar și după250 de roluri puse în scenă, încă mai ascunde fricade a nu eșua în dezlegarea necunoscutului pe careun rol îl oferă. De la Radu Beligan, acesta a învățatcă reușita fiecărui spectacol rămîne un mister carenu poate fi explicat, iar premiera este doar în-ceputul propriu-zis al frămîntărilor interioare di-naintea unei piese. Deși întotdeauna a privitteatrul ca fiind ceva măreț, nu s-a gîndit că vaajunge să joace rolul lui Dumnezeu pe care îlconsideră mai ușor decît al omului de geniu sau peChirița lui Vasile Alecsandri care reprezintă oseducție pentru bărbații actori. Artistul cu o vocegravă, guturală vede teatrul în culorile unui cîmpde luptă, unde ești atît victimă cît și camarad, pri-eten și dușman, iar ieșirea din tranșee o faci deunul singur.
Pe mine mă frămîntă neliniștea, acea neliniște care nu estetulburantă, ci aceea care îi tulbură și pe zei.
Premierele nu sînt concludente, ies bine pentru că este o anume at mosferă, există entuziasmul publi cu lui.
Nevoia de mari personalități românești care sesuprapune cu nevoia de cultură este căptușealaexistenței noastre.
9MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Teatrul pentru un actor e ca o camaraderie de front – cea maicinstit\ [i mai adev\rat\ d\ruire [i prietenie
„Interviu cu Petru Ciubotaru, actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași
Vă mai amintiți prima întîlnire cuMihai Eminescu?
Sigur. Una din șansele vieții melea fost aceea că am avut niște dascălifoar te buni, care m-au destupat binela minte și în prezența cărora s-aunăs cut adevăruri în mine care au de -venit fundamentale. Se cam pierdechestia asta cu Eminescu sau cu IonCreangă. La mine nu se va întîmplaasta pentru că dascălii pe care i-amavut au fundamentat bine acesteadevăruri, iar unul dintre ele este, ală -turi de William Shakespeare, Emi-nescu. Nu este o vorbă în vînt, măgîndesc că noi, ca nație, am avut unfoarte mare noroc că a existat Emi -nescu în istoria noastră. Sînt foartemulți stupizi care se întreabă cenevoie avem de el? De ce ne tre buieneapărat? Păi rușii nu se mai sa turăde un Pușkin, nemții de un Goe the,englezii de un Shakespeare și noi neîntrebăm de ce să mai vorbim des preEminescu. Eu n-am să cad ni ciodatăîn această greșeală, Eminescu nu arenevoie de umilința noastră, noi tre-buie să facem eforturi ca să îl asu mămși să devină epiderma noastrăintelectuală.
Cînd eram eu la școală, Eminescuera receptat ca un vag poet romanticși mai mult un poet social, nu se știaatunci mare lucru despre el. Nevoiade mari personalități române care sesuprapune cu nevoia de cultură estecăptușeala existenței noastre. Poți sămănînci mai bine sau mai rău, să teîmbraci mai bine sau mai rău, daraceastă căptușeală trebuie să existe tot
timpul. Asta te menține, asta te curățăși te înalță și îți creează sen ti mentulacela că participi la concertulpopoarelor, ești egal cu nemții, cu en -glezii. Avem cîteva personalități carene îndreptățesc să credem că sîntemla „masa mare”.
Ideea că ești extraordinar șiautomulțumirea sîntgroaznice – un soi de cancercurat
Spuneați că tehnica propriu-zisă esteultimul lucru la care ar trebui să se gîn -dească un actor. Ce îl frămîntă înainte deun spectacol pe un actor?
Da, într-adevăr, tehnica este ulti -mu l lucru la care trebuie să te gîn -dești, ea vine în ajutor. Te folosești deea ca atunci cînd bați cuie și ai grijă sănu îți dai peste degete. Cine puneprea mult preț pe tehnică se re fu gia zăîntr-o zonă care ajută cumva, dar nula ce trebuie și în modul în care tre -buie. Nu tehnica te face să reușești, cicultura, înțelegerea, sinceritatea. Tea -trul reprezintă în primul rînd o mareneliniște. Dacă nu ești bîntuit, dacă nu
te seacă această neliniște în ceea ce teprivește pe tine în raport cu ac tulartistic, n-ai făcut nimic. Ideea că eștiextraordinar, automulțumirea sîntgroaznice, un soi de cancer curat.
E ca dragostea, cea pe care o areun bărbat față de o femeie, dacă nueste verticală, pură, adevărată și asu -ma tă și este doar așa, să fie, este de -geaba. Shakespeare dezvoltă un altas pect fundamental al legilor tea tru lui:măsura. Măsura este sarea tuturor lu -crurilor în artă. Dacă un sculptor ada -ugă un pic mai mult decît trebuie sauia mai mult din acel tot al său, nu maiiese nimic. Trebuie să pui doar atît cîttrebuie.
Pe dumneavoastră ce vă frămîntăînainte de un spectacol?
Mă frămîntă că sînt foarte multelucruri pe care nu le-am făcut. Au fostmulte roluri la care se mai putea facemult, la care se mai putea lucra. Nupot să spun că privesc cu mînie înurma mea, dar asta nu mă împiedicăsă fiu lucid. Camil Petrescu spuneafrumos „cîtă luciditate, atîta dramă”și are foarte mare dreptate. AcestCamil Petrescu, un tip care urmăreadoar desăvîrșirea a scris cele maibune romane, cele mai bune piese, ceamai fantastică lucrare despre te o re -tizarea teatrului și, mai mult decît atît,francezii nu au nici un autor care să fiscris despre Revoluția Franceză atîtde profund și de adevărat cum a scrisel în piesa „Danton”.
Revenind, consider că pe mine măfrămîntă neliniștea, acea neliniște carenu este tulburantă, ci aceea care îi
tulbură și pe zei. Și nu este doar cevaînainte de spectacol, ci este ceva con-tinuu în munca asta, în dăruirea cucare te arunci. Cînd înoți în ocean,niciodată nu știi dacă vei scăpa cuviață sau nu. Aici cred că este maimult decît atît, pentru că nu este cevapalpabil. Domnul profesor Radu Be -li gan spunea absolut remarcabil în ul-tima carte a sa că „există misterul pecare nu îl poți explica”. E o al chi mie afacerii unui spectacol, în seara astapui ce pui de fiecare dată și iese bine,iese un spectacol primit bine. A douaseară faci exact aceeași rețetă și ieseprost. Nu este o regulă.
Cea mai mare greșeală estesă îți închipui că ți-ai termi-nat rolul la premieră
Credeți în legea nescrisă a teatruluicare spune că o piesă iese a doua oară maislabă decît premiera?
Premierele nu sînt concludente,ies bine pentru că este o anume at -mosferă, există entuziasmul publi cu -lui. Cea mai mare greșeală este să îțiînchipui că ți-ai terminat rolul la pre -mieră. Nu, abia de acolo începe, pen -
tru că de acolo apare acel element fun -damental, publicul. Nu poți să spui„acum intru în pielea lui Ham let”.Nu, el există în toți oamenii, fiecareîntr-un fel sau altul este Hamlet. Nuîți pui mantia lui și devii el. E genulde rol care poate fi jucat în blugi și înarmură, pentru că Hamlet e al tu tu ror.
Spuneați că l-ați cunoscut pe Dum -nezeul actorilor, al teatrului. A fost mo-mentul acela cînd l-ați găsit pe RaduBeligan pe scenă și v-ați dat seama că nutrebuie să deranjați un actor înainte de aintra în spectacol?
Da, pot spune că domnul pro fe sornu m-a învățat în mod direct asta, euam fost acolo la momentul ino por tun,cînd se afla pe scenă, cufundat în în-tuneric. Nu se caută un actor atunci,înainte de un spectacol. Trebuie să îllași în pace, are o sumedenie de lu -cruri de făcut sau chiar daca nu are, eltrebuie lăsat cu el însuși, atunci el îșiadună niște stări, niște trăiri. De ex-emplu, pe mine m-a surprins un vechiprieten de-al meu, Tudor Gheorghe,prima dată cînd a venit la Iași, laprimul spectacol de poezie și demuzică, intitulat „Un menestrel laporțile dorului”. Atunci m-am dus lael în culise, nu știam dacă este acelTudorică pe care îl știam eu, din anulI de facultate. La pauză l-am văzut șiam vrut să îl felicit. Din cabina cu fun -dată în întuneric mi-a spus „NeaPetrică, scuză-mă, dacă vrei, vorbimmai încolo”. Mi-am dat seama cît destupid și inoportun am putut să fiu,am fost exact ca în vorba aia cum că„intri cu cizmele în sufletul omului.”Oricum, revenind la Beligan, pentrumine este un Dumnezeu pentru că întimp mi-am dat seama că inteligențaartistică și cultura sînt extraordinar deimportante și că există cu priso sin ță ladumnealui.
Ați avut ocazia și dvs să vă simțițiDumnezeu în piesa „Vizitatorul” a luiEric Emmanuel Schmitt.
Da, nu e mare lucru, cred că maiușor îl joci pe Dumnezeu, decît pe ungeniu. De la Dumnezeu selectezi ce țise pare important, de exemplu, știi căînseamnă în primul rînd înțelegere.Ești destul de direcționat într-un ast-fel de rol. L-am jucat cîndva pe Dum -ne zeu, cu doar cinci replici. De laîn ceput mi s-a spus că nu trebuie săfac nici prea mult, nici prea puțin.Aveam o carte de versuri în mînă șipentru că aveam voie să fac ce vreauam citit versuri pentru mine. Cred călui Dum nezeu i-aș face un singurreproș: de ce există un popor ales?
Povesteați că în timpul copilăriei dum -neavoastră, a fi actor era echivalentul cu afi chirurg, era ceva măreț.
Da, însă în primul rînd, în copi lă -rie nu m-am gîndit vreodată că voi fiactor. Nu vreau să spun vorbe mari,îmi place teatrul foarte mult, eramîncă de mic o prezență ludică în școa -lă, dar fără să mă gîndesc că aș faceasta. Nu poți să-ți propui. Eu am avutcu totul alte plăceri, de exemplu med-icina nu îmi plăcea pentru că eramfoarte milos din fire. În schimb, îmiplăceau foarte mult istoria și lite -ratura. De fapt, îmi plăceau toate, cuexcepția matematicii și pot spune căeram chiar un elev bun. Teatrul era
ceva măreț, pe mine spectacolele măînmărmureau. Mergeam la teatru săvăd spectacole și aveam impresia cănu respiram deloc în timpul repre zen -tației, ca nu cumva să tulbur pe cei dinjurul meu sau pe cei de pe scenă.
Aș fi renunțat la teatru dacănu intram prima dată pentrucă nu m-aș fi considerat apt
Dacă spuneți că nu v-ați gîndit caveți fi actor, credeți că este mîna lui Dum -nezeu care mînuiește ițele vieții?
Cred că da, în mod sigur este da cămă gîndesc că examenul de admiterela teatru este o întîmplare, ca o lo terie,un concurs de împrejurări care poatefoarte bine să se întoarcă îm po triva ta.Dacă nu reușeam din prima, nu maiîncercam și a doua și a treia oară. Nu,mă duceam la universitate și destinulmeu ar fi fost altul. Dar cred ca ar fifost o pierdere, pentru mine în primulrînd. Poate aș fi con tinuat cu istoria,dar nu mă vedeam stînd la bibliotecăși comentînd sau ci tind diferitechestii. Aș fi renunțat la teatru dacănu intram prima dată pentru că nu m-aș fi considerat apt, aș fi crezut că ceide acolo au drep ta te. Apoi mi-am datseama că am ce căuta în momentul încare am intrat la Institutul de Teatruîmpreună cu alți 32 de candidați cîțieram în 1959. Am avut și eu locul meuși cred că aș fi avut de pierdut dacăalegeam să fac altceva.
Dacă teatrul este oglinda lumii, iardumneavoastră v-ați oglindit de peste 200de ori, care imagine v-a fost cea mai clară?
Au fost cîteva, dar nu am vrut sămă opresc la niciuna pentru că nu amvrut să mă cantonez, să fiu ca cel dinmitul lui Narcis, care și-a văzut chi pulși s-a îndrăgostit de el. Asta pentru cănu prea m-am plăcut, am fost de par -te de a fi satisfăcut de mine. Mi-aufost însă dragi întotdeauna clipele deîntîrziere, cînd aveai impresia că to tul
e pierdut și cînd o luai de la capăt.Teatrul pentru un actor e ca o cama-raderie de front, cea mai cinstită șimai adevărată dăruire și prietenie.Tipul de prietenie în care eu nu am săte las dacă ești rănit, dacă ești bolnav,te car în spate, orice s-ar întîmpla și tula rîndul tău, dacă e cazul, trebuie săfaci la fel. Foarte puține sînt ca zurileîn care îți lași camaradul. Ei, în teatrutu trebuie să te cari singur, ești șivictimă, ești cel care trebuie să iasădin tranșee. Pentru că teatrul este otranșee periculoasă, nu la îndemînaoricui, deși pare că e locul unde te îm -braci frumos și spui vorbe fru moa se.Pînă să ajungi acolo, ai de parcurs unlung drum.
Așadar teatrul e ca un cîmp de luptă.Absolut, tu ești și luptător și ad -
versar, ăsta e marele paradox. Ești șicel mai bun prieten și cel mai maredu șman, trebuie să știi să pre cum pă -nești. Aici vine acea măsură a ac to ri -lor, cînd știi că nu trebuie să urli, sățipi, cînd toate sentimentele trebuie săfie bine înveșmîntate, pentru că omulia atît cît trebuie dintr-un rol. De astaspun că rolul începe la pre mie ră. Abiaatunci intervine a patra dimensiune aspectacolului, publicul. De fapt, nufaci nimic pentru tine, ci faci pentrupublic. E o dimensiune di ferită de laspectacol la spectacol, e alt nivel decultură, mereu trebuie să faci față laasta. Este o oglindă cu o mie de fețe.Noi avem impresia că sîn tem la felpentru că ochiul nostru nu este unaparat optic bun, e o pris mă care nefolosește nouă.
Cînd v-ați fost prieten și cînd v-ațifost dușman?
Ăsta e un perete de care mereu m-am lovit. Munca asta la un rol din tr-opiesă, plecînd de la necunoscut sprecunoscut, de la întuneric spre lu mină,e o luptă cu un perete orb. La începutsînt doar niște vorbe, fără un conținut,pe care tu trebuie să îl faci vibrant,nuanțat, să faci un om din cu vinte,ești un demirug. Omul nu tre buie săsemene cu tine, ci să se mene cu per-sonajul respectiv.
Nu trebuie să fii mai multăChiriță decît trebuie, ci atîtcît să îi ajungă spectatorului
De fiecare dată după interpre ta rea„Chiriței” lui Vasile Alcsandri spuneațică vă simțiți ca și cum v-ar fi călcat oșenilă. Mai simțiți asta și acum după atî -ția ani?
Da, asta pentru că este un spec ta -col foarte greu. După șapte ani încă îlmai simt astfel. Și mai sînt roluri du -pă care îmi vine pur și simplu să mătîrăsc spre casă, ca o omidă. Este greupentru că de fapt acolo sînt șapte ro -luri și este greu în primul rînd dinpunct de vedere fizic. Un spectacol
greu e ca o cursă de maraton pe caretrebuie să o termini, dacă ți-a mai ră -mas un metru din 40 de kilometri, n-aifăcut nimic. Trebuie să ajungi la liniade sosire, chiar dacă o să te ia cu tar -ga. Orice lucru bun te epuizează, și odragoste te epuizează, e o dăruire to -ta lă, o secătuire, cînd dai tot din tine.Sigur că atunci cînd lucrul respectivse termină nu mai ai aer, e ca la box.Am făcut și box în tinerețe și cînd ter-mini, ai impresia că ai vrea să iei totaerul și toată apa, ai impresia că nu îțimai ajung.
Este rolul Chiriței o ambiție a fiecăruibărbat actor?
E mai mult o seducție pentru că s-anăscut aici la Iași și e mai puternicădecît în altă parte. E o seducție acesttip de travesti, pentru că frumusețea
acestui rol este dată de complicitateadintre tine și public. Publicul știe cătu, bărbatul, joci rolul unei femei, șinu oricare, ci Chirița, care trebuie săcînte, să dea ochii peste cap, să se al-inte. A plesnit-o bine Alecsandri cupiesa asta. Te fură și te și păcălește, nueste deloc ușor, nu trebuie să fii maimultă Chiriță decît trebuie, ci atît cîtsă îi ajungă spectatorului.
Sentimentul instinctiv carese instalează la începutulunui rol este frica
Alecsandri scria roluri de femei ca săfie interpretate de bărbați. Este o influ en -ță a lui Shakespeare?
Da, pe vremea lui Shakespeare nuexistau actrițe, erau doar actori ca rejucau roluri de femei. Actrițele eraucam văduvite în teatrul shakes pe rian,erau cam puține roluri pentru ele. La1848 – 1850 era moda pieselor bule-vardiene și erau foarte multe tra -vestiuri. Prima operetă românească,„Baba Hârca”, era mereu jucată debăr bați, era de asemenea o seducție.Ca atunci cînd stăm acasă și ne îm bră -căm cu rochiile din garderobă, cred căașa faceam și eu. Mai pui un evan tai,o pălărie și îți place chestia asta.
Dacă întreaga lume este o scenă, iaromul joacă mai mult de un rol în celeșapte momente ale vieții sale, dum nea -voas tră în ce act vă aflați?
Din punct de vedere biologic, măaflu pe la final (rîde), ăsta este mo no -lo gul cu care încep și termin specta-colul de 50 de ani de teatru. La mine,personajul principal este gongul și cuacest monolog. Frumusețea acestei pro -fesii este faptul că în seara asta ești peprima treaptă și poimîine seară ești pepenultima. Gradația nu este ca înarmată cînd ești căpitan, maior și apoigeneral. Simt că mai am lucruri defăcut, însă mi-e frică. Recent m-am în-tîlnit cu fostul director, Ion Holban, șimi-a zis „știi care e marele meu re gretde cînd eram director la Teatrul
Național? Că nu am insistat să faciRegele Lear al lui Shakespeare”. Mi-afăcut plăcere să aud așa ceva, dar sîntatît de cutremurat și mi-e atît de fri că,o secundă doar dacă mă gîndesc laaceastă posibilitate teatrală, îmi spuncă nu se poate. Mai sînt lucruri de fă -cut, cred că le mai pot face. Frica exis -tă tot timpul, sentimentul instinctivcare se instalează la începutul unui roleste frica. Cine spune că nu e așa,minte în mod sigur.
Frica de a nu reuși?Da, frica aceea că nu ai putea să fii
acel om, nu contează cît de mare esterolul ca întindere. Mie mi-a fost foartefrică de un rol mic de tot, ca de exem-plu cel al lui Ivan dintr-o piesă deCehov. Eram atît de frisonat, eraumulte lucruri de făcut, erau multe dedinafară pe care trebuia să le aduniînăuntru: purtarea hainelor, pasiu neapentru jocul de cărți. Eu cred că ju că -to rul de cărți e un tip care nu are răb -da re să facă altceva. Nu știu, eu nusînt jucător de table, cărți sau alte jo -curi de noroc. Să-mi pierd timpul ju -cînd așa ceva, cred că e ceva groaz nic.Dar este un tip greu de jucat. Nu spuncă ceea ce spun eu e corect, sînt doarlucruri valabile pentru mine.
În tinerețea mea am fost prietenfoarte bun cu Alexandru Arșinel și m-am întîlnit cu el acu vreun an cînd avenit la Iași și m-am dus să-l văd. Siîmi zice „băi Petrache, tu faci Chi ri -ța?” Adică pentru el, Chirița era așa ochestie… Și i-am zis „Nelu, tu ai făcutChirița de stradă, eu am făcut Chirițade teatru mare și nu e același lucru”.Există niște diferențe fundamentale, e
vorba de stilul de teatru, foarte puținiactori au fost buni în am bele locuri. Eiacolo cîntă într-un anume fel, muzicade teatru e alta fa ță de muzicaobișnuită, ține de ure chea muzicală șide o altfel de inter pre ta re. Eu facChirița așa cum am văzut că făceaumarii prieteni ai mei, marii ac tori șiam spus că modul ăsta de a juca, „cîn-ticelele” lui Alecsandri nu tre buie săse piardă.
Ați fost coleg și cu Ștefan Iordache șispuneați despre el că ar fi fost un actor deo sorginte rară. Ce v-a rămas de la el?
Au rămas multe de la el, în pri mulrînd faptul că este unul dintre cei maiimportanți actori de film. Apoi, înteatru, Richard al III-lea ju cat de el nuștiu dacă a fost egalat de cineva, în1975 – 1976 a făcut Hamlet, și a fostdebordant de sincer. Sînt piese carenu vor mai fi jucate la fel, vor fi jucatebine, dar așa nu. Avea o carismă de o -se bită, se dăruia greu, nu plonjai în elși nici el în tine. Avea mereu o stare derezervă, ca o aură. N-am fost vă du vițide actori foarte importanți, dar el estepoate cel mai important. Iordacheăsta le făcea pe toate atît de bine.Numai ce mișto cînta, Gheor gheDinică avea glas mai bun, dar Ștefanavea o frazare… toată lumea cîntămelodia „Să-mi cînți cobzar bătrîn”,dar el cum o fraza, altfel, punea altfelaccentele, chinuia altfel cuvintele.
Vedeți scena ca pe un altar?În mod sigur. Dacă nu consideri
teatrul o religie, nu faci nimic. În tea -tru eu mereu intru cu sfințenie, dacăar fi cazul aș pune și reguli la ușă îna -in te de a intra. n
Tu ești luptător și adversar, ăsta e marele paradox.
În teatru tu tre-buie să te carisingur, ești și
victimă, ești celcare trebuie să
iasă din tranșee.Pentru că teatrul
este o tranșeepericuloasă, nu
la îndemînaoricui, deși parecă e locul undete îmbraci fru-
mos și spui vorbefrumoase.
„
Mergeam la teatru să văd spectacole și aveamimpresia că nu respiram deloc în timpulreprezentației, ca nu cumva să tulbur pe cei dinjurul meu sau pe cei de pe scenă.
Carnavalul de la „sfat”În Todireni, județul Botoșani,
în ajunul Anului Nou se adună, cala paradă, haiduci, capre, călușariși ursari care își duc de lanț urșii.Atunci, centrul comunei devine unfurnicar neobosit de oameni carevin să admire costumele, să asculterolurile bandelor sau să priveascăjocul călușarilor îmbrăcați în cos -tu me colorate și încinși cu centuride zurgălăi. Totuși, în ultimii ani,sînt din ce în ce mai puțini cei careduc tradițiile vechi de sute de animai departe, măștile și costumeleajung să fie aruncate de bătrîni înpo durile caselor, iar rolurile răstiteodinioară de tinerii comunei seaud din ce în ce mai rar.
În anul care tocmai s-a în che -iat, pe 31 decembrie, de cum ajungîn centrul comunei, mă întîmpinăcîteva țigănci îmbrăcate în fustelelor colorate și cu brațele pline dear tificii și cu buzunarele doldorade pachete cu petarde. Pe mar gi -
nea drumului, pe o parte și de alta,sînt tarabe cu tot felul de jucăriidin plastic, sub care însă se văd sa -co șe întregi cu tot felul de ma te ria -le pirotehnice. La cîțiva metri, treipolițiști fumează calm și discută,cu spatele la bișnița care se face fă -ră ocolișuri. Deja au trecut douăcea suri după ora prînzului și pa ra -da stă să înceapă. Cînd eram de-oșchioa pă nu mai aveai loc în cen -trul Todireniului nici să arunci unac la ora asta, acum însă de abiada că s-au strîns o mînă de oameni.Mai mulți par a fi bișnițarii, carestri gă cît îi țin plămînii „nu dați ba niipe prostii, luați petarde la copii”.
30 de lei pentru haiduciCu privirea pierdută, încercînd
parcă să-și amintească cum erautoa te obiceiurile pe vremea ti ne re -ții sale, nea Vasile, un bătrîn careîși sprijină anii de un baston, cla ti -nă trist din cap. „Cînd eram eu ca -va ler pe șesul ăsta pe care îl vezima ta aici nu mai era loc de caii bă -ie ților care făceau bande. Era ban -da lui Coroi și a lui Paliciuc, caresînt de aici, iar în fiecare an căutamsă aducem roluri noi din alte co -mu ne. Se făceau cîte cinci sau șasebande în fiecare sat, dar cum nu-s
atîtea în toată comuna”, spune cutristețe nea Vasile. De cînd se știenu lipsește în nici un an de la întîl-nirea obiceiurilor de Anul Nou dinfața primăriei, la fel cum „de cîndam devenit cavaler și pînă ce mi-am pus pirostriile” a fost mereu cupușca de lemn și pletele de haiducîn centrul Todireniului.
Nea Vasile îmi povestește cumflăcăii se întîlneau încă de la în ce -pu tul lui decembrie și plănuiau to -tul cu grijă. Își împărțeau rolurileîn funcție de vîrstă și înălțime.Hai ducii trebuiau să fie cei maisolizi, iar Coroi, Paliciuc, Jianu orialt șef al bandei trebuia să fie celmai înalt din tre toți și să fie flăcăugata de însurat. „Căutam cea maibună muzică, care să știe șirolurile, dar și dansuri, pentru căajungeam la fe tele de măritat și ledansam. Era mai mare rușineadacă nu dansai vreo fată de-agospodarilor care te-au primit”, îșiamintește nea Va si le. Acum însă serespectă din ce în ce mai puține
tradiții, iar oamenii a proape că numai primesc bandele din cauzalipsei banilor. „Ca să-l primești peCoroi tot trebuie să dai băiețilormăcar 30 de lei, iar cu pensia meade la CAP asta în seam nă aproapejumătate. Nu-i mai pot primi șiparcă îmi plînge sufletul, dar nuam ce face”, spune bă trî nuluitîndu-se lung la băieții ca re batcu puștile de lemn în asfalt.
„Joacă, joacă tropăit, caţiganul la prășit”
Aerul este greu, încărcat de mi -ros de pucioasă și praf de pușcă dela petardele care pocnesc din toatedi recțiile, aruncate de puști de-oșchioapă. Abia dacă reușești să teferești de-o drăcovenie aprinsă cădai peste alta, aruncată de altcine-va. „Ei, dar nu te prind eu pui dedrac? Lasă că te zic eu lui taică-tusă te scarmene”, strigă o femeietru peșă la unul dintre băieți. Puș -tiul nici nu se sinchisește de a me -nin țare și, hlizindu-se, mai aruncăuna. Pe terasa clubului „Disco Barand Games“, aflat chiar în centrulco munei, Laurențiu se hotărăște săaprindă două cutii dintr-un foc.Fa ce două șiruri de petarde așe za -
te cap la cap, rupe cîteva și punepra ful de pușcă între cele douășiruri, apoi aprinde pulberea cu unchibrit și fuge cît poate de repede.Imediat începe comedia. Feteleîncep să țipe, babele să blesteme,iar bărbații să înjure birjerește.Doar băieții sînt cei care par aaprecia spectacolul pirotehnic,deși pînă și ei încep să tușească dela fumul negru lăsat de pocnitori.
Toată lumea uită însă deneajunsuri cînd, îmbrăcați cupelerine albastre, dansînd de peun picior pe altul și imitînd trapulunor armăsari neîmblînziți, ajungcă lușarii de la Hlipiceni, comunave cină. Spre deosebire de ceilalțicos tumați, în grupul lor sînt doaroa meni trecuți de prima tinerețe,dar care sar și strigă mai ceva caniș te copii în curtea școlii. „Foaiever de de strujeni, căiuții din Hli pi -ceni”, anunță starostele, con du că -torul grupului. Imediat începedan sul nărăvașilor. Acordeonistulîși plimbă degetele pe clapeleinstrumentului, iar toboșarul îibate măsura. Pe lîngă ei, încep sădan seze, chiar în intersecție, și cî -te va perechi de gospodari din îm -pre jurimi, veniți să vadă obice iu ri -le din Ajunul Anului Nou. În jurullor se strîng imediat oameni detoa te vîrstele care aplaudă și dan -sează, ca la horele care se țineau
înainte la Căminul Cultural. După ce armăsarii împodobiți
cu clopoței și pelerine albastreurcă spre primărie, le urmează altăceată. Aceasta, mormăind, cu pașiiîmpleticindu-li-se, ține morțiș săsperie fetele și să-i facă pe copii săse ascundă după fustele mamelor.Sînt urșii care-s ținuți în lanț de unursar, murdărit pe față cu fu nin gi -ne, cu un costum ornat cu franjuride material colorat și cu pălăriedin pene. Acesta începe să bată în -tr-o tablă, iar pe ritmurile bătăilorurșii dansează, se rostogolesc și se
reped spre copilele din jurul lor.„Joacă, joacă moș Martine, că-țidau miere de albine/ Joacă, joacătropăit, ca țiganul la prășit”, îlîncurajează ursarul, în timp ce na -mi lele costumate în piei de oaiemai fac încă o tumbă pe asfalt.Brusc însă aceștia se îmbolnăvesc,iar doctorul, îmbrăcat în alb, pespa tele căruia este desenată ocruce roșie, începe să descînte ani-malele întinse pe spate în mijloculșoselei. După ce i se promite șimîncare și băutură, ursul își revinemiraculos, iar dansul și tumbele sereiau. „Na! Na! Na! Martine, na!Nu te da, nu te muia! /Joacă, joacă,ursule, că s-or coace murele”.
Acordeonul, sufletulbandelor
Mai la deal, spre primăria dinTodireni, două capre conduse dedoi băieți cărora abia le-au mijitmustăcioarele, dar care au avutgrijă să le contureze mai bine cucărbune, își fac jocul lor. Unul esteciobanul, proprietarul caprelor, iarcelălalt cumpărătorul. „Caprelenoastre-s cu mărgele / Cu cercei,cu catifele / Jucați vesel caprelor /Că vă dau la abator”, le îndeamnăstăpînul pe cele două cornute.Doar că ele au alt plan, așa căimediat se prefac bolnave și doarpromisiunea că nu le va vinde le a -du ce înapoi în simțiri. Începimediat să danseze pe muzicaacor deonistului care însoțește ala -
iul și să clămpăie vesele din ma xi -la rele lor din lemn.
Urmează „cavalerii”, băiețiiga ta de însurat, să arate ce au pre -gă tit, așa că Banda lui Paliciuc îșiface loc prin mulțime. Îmbrăcațicu cușme, costume naționale șiple te albe, iar în mijlocul lor cu Pa -li ciuc, costumat în haine negre îm -po dobite cu mărgele colorate, ban -da pare o armată ce cîntă în timpulunui marș. În urma lor este însăpotera, cinci băieți îmbrăcați înhaine kaki, de armată, cu chipiuri,ochelari de soare, săbii și puști din
lemn. Ei trebuie să-l prindă pe fu -ga rul care reușește însă să le scapemereu.
Banda lui Coroi vine și ea dinurma celei a lui Paliciuc, iar în fațaPrimăriei Todireni se întîlnesc cucea a lui Jianu și se iau la întreceresă vadă care dintre ei poate să-șistrige mai tare rolul. Costumelece lor trei bande sînt cam aceleașiși aproape nu le poți deosebi întreele. Nea Ilie însă știe atît de binero lurile încît doar la auzul muziciiși a unei frînturi dintr-un rol spu -ne cu exactitate care bandă e și cîtde corect este spusă replica. „Apăieu de la 14 ani și pînă la 24, cîndmi s-a născut primul fecior, am totfăcut bandă. Banda lui Jianu amadus-o eu, de la Zlătunoaia, un satvecin. Ca să-mi dea rolul am dat odamingeană de vin, că astea eraumîndria fiecărui sat și toți voiau săle țină numai pentru ei”, îmispune nea Ilie, un bătrîn trecut de70 de ani, mic de statură, dar ager,și cu căciula din blană de mielridicată pînă pe vîrful capului.
Bișniţarii, haiducii moderniDupă drumul la primărie și
obținerea autorizației, toate ban -de le încep să se perinde pe la„Clubul Disco Bar and Games”.Indiferent de vîrstă, fiecare iese peterasă și își savurează berea,lăsînd pentru cîteva minutemăștile deoparte. Pe lîngă bere șițigară, doi ursari, cu pălăriile cu
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
Satului românesc îi sun\ ultimii
Un urs și ursarii, la o pauză de bere la Disco Bar and Games din Todireni.
Moldova, odată colorată la începutde an de strigătele bandelor dehaiduci, de zurgălăii căiuţilor ori
ale mălăncilor și de glasul urătorilor, îșigăsește din ce în ce mai greu tinericare să îi poarte obiceiurile. Puţinelelocuri unde tradiţiile încă se maipăstrează încep și ele să fie înăbușiteatît de amestecul autorităţilor, cît și defaptul că acestea nu se implicăsuficient. Comunele Todireni dinjudeţul Botoșani și Ruginoasa din Iașisînt unele dintre puţinele oaze în caretradiţiile încă nu au murit, iar locuitoriiacestora încearcă să le prelungească pecît posibil agonia. Chiar și așa, fărăajutor, obiceiurile par a-și trageultimele răsuflări, iar pe măștile și cos-tumele purtate de tineri în trecutîncepe să se așeze praful.
Este trist însă căobiceiurile încep să
se piardă, iartinerii nu mai sînt
dornici să ducă maideparte tradiţiile.
Era mai marerușinea să nu faci
vreun obicei înajunul Anului Nou.
Aici veneau să seuite doar cei
bătrîni ori copiiimici. Flăcăii toţi
trebuiau să fiehaiduci, urși sau
căiuţ.
Era mai mare rușinea dacă nu dansai vreofată de-a gospodarilor care te-au primit.
Banda lui Coroi vine și ea din urma celei alui Paliciuc, iar în faţa Primăriei Todireni seîntîlnesc cu cea a lui Jianu și se iau laîntrecere să vadă care dintre ei poate să-șistrige mai tare rolul.
Costumele ajung să fie aruncate de bătrîni în po d, iar
Numărul 473 | 13 - 19 ianuarie 201410
pene și fețele colorate, încep să-șiîn cerce norocul la unul dintre jo cu -rile de noroc de lîngă bar. Abiadupă ce pierd vreo cinci bancnotede zece lei, urșii reușesc să-i dez li -pească de monitoarele colorate pecei doi. Cîțiva haiduci le iau imedi-at locul, iar buzunarele lor se ușu -rea ză la fel de repede.
În stradă mulțimea începe să serărească, rămînînd doar bișnițarii,vînzătorii de petarde și o mînă detineri. Nea Gelu încă nu vrea săple ce însă și-i instruiește pe băiețiisăi, îmbrăcați în căiuți, cum tre bu -ie să danseze. A venit ca în fiecarean cu familia „la sfat”, cum i sespu ne întîlnirii obiceiurilor de pe31 decembrie. Cei trei copii ai săi,de 12, 10 și șapte ani, dansează depe un picior pe altul, atenți lasfaturile tatălui lor. Doi dintre ei,cei mai mari, sînt costumați înarmăsari împodobiți cu bucăți dematerial colorat, hîrtie multicolorăși salbe de clopoței. „În anii trecuțiveneam și eu îmbrăcat, dar acumcă are cine să-mi ia locul, stauliniștit și doar mă uit”, spune cu
mîndrie bărbatul. „Este trist însăcă obiceiurile încep să se piardă,iar tinerii nu mai sînt dornici săducă mai departe tradițiile. Eramai mare rușinea să nu faci vreunobicei în ajunul Anului Nou. Aiciveneau să se uite doar cei bătrîniori copiii mici. Flăcăii toți trebuiausă fie haiduci, urși sau căiuți”, îmizice înfocat bărbatul a cărui obrajipar gata să pocnească de roșeață.
Ruginoasa, comunatradiţiilor neînţelese
În dimineața de 31 decembrie,băr bații din Ruginoasa, care dejaau plănuit totul de la Crăciun, seîntîlnesc la una din case lor și îșipun măștile ce cîntăresc cinci saușase kilograme, își iau bîtele șipornesc spre toloacă. Bărbații parniște uriași avînd măștile pe cap,iar tălăncile care le sînt atîrnate debrîu îi fac să sune ca o herghelie decai. Ajunși în centrul satului sealiniază în fața dușmanilor, umărla umăr, și încep să sară în sus,lăsînd din cînd în cînd să cadă mă -ciuca peste masca inamicului.Totul pare un joc de copii sau un
dans al unor titani care încearcă săsperie anul vechi și spiritele rele.Anul acesta însă obiceiul nu s-amai ținut, poliția și mediatizareane gativă oprindu-i pe tineri săducă mai departe tradițiile.
Totuși localnicii spun că sem ni -ficația acestora este încărcată deistorie și mit, iar frumusețea loreste de puțini înțeleasă. „Se spunecă obiceiurilede la noi ar fi de pevremea lui Cuza, cînd arnăuții, ca -re au salvat-o pe Mărgărița Cuza,ar fi ieșit mascați”, îmi explicăCris tina Ioana Axinia, directorulCen trului Cultural din Ruginoasa.Deși aceasta este doar o legendă,cîteva documente atestă că în 1954acest obicei exista. Tinerii din satîși făceau măști cît mai urîte dinpiei de oaie și din blană de oaie pecare le coseau deasupra casche te -lor din armată.
„Bătrînii spun că după războierau foarte multe fete în sat șipuțini bărbați. Și de aceea s-a făcutun pact, ca nimeni să nu-și ia ne -vastă din altă altă parte. Abia prin1965 ei au început să-și ia soții și
din alte sate și atunci acest obicei aluat o altă turnură”, îmi explicădirectorul Centrului Cultural. Peatunci bătaia era de fapt luptadintre anul vechi și anul nou, întredeal și vale. Dacă cîștiga anul nouînsemna că va fi un an bogat șiprosper, iar dacă cel vechi era cîș -tigător anul ce urma nu ar fi fost lafel de roditor.
Poliţia, spaima tradiţieiDin 1965 tradiția a mai căpătat
un sens și anume că cei care vorcîștiga își vor putea alege nevastadin satul respectiv, puteau să or -ganizeze balurile și aveau un fel deautoritate în fața celorlalți. În pe -rioa da respectivă nu existau bîtelede astăzi ci se foloseau doar harap -ni ce cu care flăcăii se șfichiuiauîntre ei. „Cam prin 1967 au începutsă folosească bîtele”, îmi explicăCristina Ioana Axinia. Cu toateacestea, lupta era doar „o bătaieamicală” și abia după Revoluție auînceput să degenereze lucrurile.„Civilii, cei care nu se costumau,au început să strice lucrurile. ȘiPoliția. Înainte tinerii veneau, seciondăneau un pic și apoi plecau
acasă și nu țin minte să fi fostvreodată un incident”, îmi spunedirectorul Centrului Cultural dinRuginoasa.
Localnicii țin la tradiția lor șiîncearcă să explice tuturor că, dacăregulile sînt respectate și participădoar cei mascați, nu se poateîntîmpla nimic rău. „Obiceiul eraca pe la ora cinci dimineața tineriisă se adune în secret, să semascheze în liniște, ca să nu știe deunde vin, și să meargă pe toloacă”,povestește nea Dumitru, un bărbatde 58 de ani care încă mai participăla tradiție. „E un obicei din moș,strămoși și pînă acum doi ani nuștiu să fi fost vreun incident. Șiatunci s-a întîmplat nenorocireapentru că băiatul a venit amețit, nuși-a asigurat masca și a primit unpar în cap. În rest mai erau cumîinile scrîntite, dar foarte rar”,îmi povestește bărbatul. De maibine de 40 de ani vine la întîlnireade pe 31 decembrie și nu a lipsit
aproape în nici un an. „Îmi iaumasca pe cap, mi-o asigur bine, casă nu poată să-mi cadă de pe cap,iar de la gît în jos sînt îmbrăcatdoar cu o bundă sau o flanea maigroasă, ca să pot ridica mîinile și sădau cu bățul”, îmi descrie bătrînulechipamentul său. Cu toate astea,în afară de cîteva vînătăi, nu a pățitniciodată nimic.
Acesta îmi explică că de faptnu există nici o rivalitate între ceidin deal și cei din vale, iar toată
„ciondăneala” este doar pentru apăstra un obicei. „După Revoluțiea devenit mai periculos, după ce aintervenit poliția și s-a dat înpresă, că pînă atunci nu se întîm-pla nimic. Vina este a celor care nuse costumează, vin amețiți și sebagă și ei la bătaie”, îmi explicăbărbatul. Tot din cauza lor par ti -cipă cu frică pentru că cei care nuau treabă cu obiceiul mai vin cucuțite ori ace.
Ciondăneala „amicală”Totul este atent planificat, cea -
ta de tineri stabilește de dinaintelocul fiecăruia în grup și își face unplan pe care trebuie să-l respecte.Mascații stau uniți, umăr la umăr,iar loviturile vin doar în măștileconfecționate din mai multe rîn -duri de piei și burete, cusute dea -su pra unei căști din metal. „Nusimți nimic cînd îți dă în mască. E
mai mult la intimidare. Na, îți maivine una peste mîini, dar dacăceata stă unită nu are cum să seîntîmple ceva”, spune nea Du mi -tru ridicînd mîinile deasupra ca -pu lui ca să imite o lovitură.
În Ruginoasa încep să se păs -tre ze din ce în ce mai puține obi ce -iuri, iar față de anii trecuți abia da -că au mai rămas jumătate și astadin cauza lipsei banilor. „E scumpsă tocmești muzica. Costă vreo 80de milioane, iar oamenii nu mai au
de unde. Mai trebuie să plătești șibăieții, să le dai de mîncare, iar laurmă vezi că mai trebuie să pui dela tine bani”, îmi explică nea Du -mi tru care a organizat de maimulte ori mălănci, cum se numesccetele. „Oricum, jumătate dintreobiceiuri au dispărut. Nu s-au maiținut, nu mai sînt bani și dacă maiintervine și Poliția o să dispară șiăsta de pe 31 decembrie.”
Chiar dacă „ciondăneala” du -rea ză doar cinci minute, după ca retinerii se împrăștie la casele lor,„toată țara vorbește de bătaia de laRuginoasa, dar nimeni nu se inte -re sea ză ce se întîmplă de fapt”, seplînge nea Dumitru. Nimeni nuvor bește nici de întîlnirea de la a -mia ză, cînd bărbații se strîng dinnou cu toți în centrul comunei,purtînd de această dată alte măști,frumoase, viu colorate, tot dinpiele de oaie, dar cu broderii demărgele.
Atunci formeză grupurinumite mălănci, cu arnăuți, cu șefide formație, își iau lăutari și ies toțipe toloacă, cum se numea înaintecentrul satului, unde dansează șicîntă. „Înainte de Revoluție eraucîte 24 sau 35 de formații a cîte 30de membri fiecare, iar acum abiasînt cinci”, își amintește directorulCen trului Cultural din Ruginoasa.Îm preună cu caprele, cu cerbii,curcanii, dar și cu celelalte o bi ce -iuri de Anul Nou, aceștia mer geauprin întreaga comună, iar de cumse lăsa seara începeau să colindecasele unde erau fete de măritat.„Acest obicei dura la noi cam pînăde Bobotează.
Acum poate nici pe 1 ianuarienu se mai face ceva”, spune cutristețe Cristina Ioana A xi nia, carecrede că în cîțiva ani satul își vauita de tot tradițiile. „Mai rămîndoar filmulețele de pe Internet.” n
Copiii îmbracă din ce în ce mai rar costumele de călușar.
Lupta era doar „o bătaie amicală” și abia dupăRevoluţie au început să degenereze lucrurile.
Mascaţii stau uniţi, umăr la umăr, iarloviturile vin doar în măștile confecţionatedin mai multe rîn duri de piei și burete,cusute dea su pra unei căști din metal.
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
Mascații de la Ruginoasa pregătindu-se de bătaia cu bîte din Ajunul Anului Nou.
tinerii nu-și mai intră în roluri.
clopo]ei ai tradi]iilorNumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
11
„Un spectacol neobișnuit”, așanumește Oltița Cîntec, directorulartistic al Teatrului ”Luceafărul”,reprezentația. „Un spectacol des precopilărie, despre puterea ima gi na -ției și despre ceea ce și noi, adulții,trebuie să păstrăm în sufletele noas -tre mature din perioada copi lă ri ei”,rostește aceasta după ce scaunele s-auocupat.
Actori fără glasFiecare spectator care intră în sa -
lă este mai întîi furat de chipul u nuicopil proiectat în nuanțe de gri peîntreaga cortină albă a scenei. Ochiimigdalați, cu gene dese, nu se uităînspre public decît atunci cînd bă -iatul rîde cu gura pînă la urechi șilasă să i se vadă doi dinți de lapte desus abia căzuți. În rest, privește înjos ca un om mare care se gîndește laofurile sale. „Nu înțeleg de ce tot îlarată pe copilul ăsta, mami”, se plîn -ge o fată cam de aceeași vîrstă cucel din imaginea proiectată. „Pro -
ba bil ca să nu ne plictisim”, îirăspunde femeia cînd, de pe rînduldin fața scenei, țîșnește întocmaibăiatul pe care îl priveam în ochide pe scaune. După ce inspecteazăpublicul, se oprește lîngă un domnașezat cu cîteva rînduri în spatelesău și, după cîteva cuvinte, îispune: „vorba mamei, am crescutîn teatru”.
Mai trebuie să vină o prietenăde-a sa, pentru care a păstrat un loclîngă celelalte fetițe din primulrînd și o caută cu privirea prin sală.Nu e singurul care trage cu ochiul.Din spatele cortinei, siluete îm bră -cate în negru își scot din cînd încînd capul acoperit de o glugă.
Muzica chill out se oprește șisala se afundă într-o umbră pîc -loasă. O singură rază de lumină ca -re străbate scena din stînga în
dreapta luminează îndeajuns pen -tru ca nouă siluete în negru să um -ple goliciunea din fața noastră. Nurostesc nici un cuvînt, doar scot niș -te sunete care par ecouri ale ani ma -le lor într-o junglă, iar pe podea seaud tălpile goale. Pe toată duratapiesei, nu a vorbit decît vocea unuicopil auzită din boxe, cînd șoptită,cînd răspicată. Gesturile, muzica și
proiecțiile de imagini au ținut loc dereplici.
Hokus Pokus KajtusÎnțelegem ce a vrut să spună Ol -
tița Cîntec prin „spectacol în alb șinegru”. Din cele zece personaje ca -re se zvîrcolesc pe muzică, fiecare înlegea lui, doar unul e îmbrăcat înalb. E Kajtus, ale cărui plăsmuiriprind contur într-un joc cu rea li ta -
tea. Descoperă că are puteri ma gi ce,dar mai trebuie să învețe cum să lețină în frîu. Cele nouă umbre par afi desprinse din propriile închi pu iri,cu care se duelează, se fugărește șide care nu poate scăpa. Copiii dinsală izbucnesc în rîs ori de cîte ori osiluetă îl pișcă pe Kajtus de piciorsau îl gîdilă. În loc să fie speriați deurîciosul cu o cioară pe umăr și coar -ne negre care îi ies din spinare, seamu ză cînd se ia la harță cu vră ji to -rul.
Scena e goală, așa că actorii au locsă se învîrtă, să dea din mîini și sădanseze. Din cînd în cînd mai aduccî teva panouri albe pe care sînt pro -iectate chipurile părinților și bu ni ciilui Kajtus, ori cîteva cuburi pe carevrăjitorul le aranjează ca pe o clă di re.Asta în cele cîteva secunde cînd re -
flec toarele ascund lumina și ne lasăcu pupilele îngroșate ca un ghem delînă neagră. Umbrele sînt apoi în ghi -țite de sclipiri azurii și ușor, ușor,re ușim să vedem în jurul nostru. Vră -jitoriile nu se pot face fără joc de lu -mini și formule magice.
Și care este cea mai rostită? BCZKYU? BHOZ TUS? Literele năucitede Kajtus încep să prindă contur pepînzele albe pe care le tot mută pe ofunie, ca într-un joc de „scrabble”.Hokus... „pokuuuus” strigă copiii,cînd intuiesc ce încearcă să ne aratevrăjitorul. Dar ce nu știu ei este că unmagician trebuie să crească și el,trebuie să învețe care îi sînt limiteleputerilor și pînă cînd are voie să vi se -ze.
Însă Kajtus e un copil careaproa pe a devenit mare și știe asta.„Voi fi curajos. Promit.” n
Vineri, 10 ianuarie, începînd cuora 19.30, regizorul Irina Popescu Bo -ieru ne-a pus față în față cu un vi i -tor pe cît de nebunesc și sumbru peatît de posibil dacă-ți lași gîndurile săalunece.
În viitor, nu mai există uni ver si -tăți umanistice. Grădinile au fost în -locuite cu parcări pe motiv că erauurî te și nesănătoase din punct de ve -dere social, iar cafeaua cu „pastila decofeină” care are un efect mai pu ter -nic. Nu mai există nici măcar haine cunasturi, deoarece cu un fermoar aine voie de mai puțin efort atunci cîndte închei. Foarte rapid ne este im -pri mată ideea că avansul tehnologiccare a impus transmiterea rapidă ainformațiilor a condus la o dis pa ri țiea cărților și la promovarea ega li tă țiiîntre oameni, deoarece „cine știe cepoate pune la cale un om cult”. Une -le volume au dispărut de la sine, iarpentru altele au trebuit să intervinăniște specialiști ca să dispară.
Aici intră în scenă pompierii, alcăror rol nu mai e să stingă focul, cisă-l aprindă. Ei au misiunea să ar dăorice carte pe care o găsesc și să-l pe -depsească aspru pe posesorul aces-teia. Pompierii sînt neînfricați, au to -ritari și nemiloși. Nu au voie să se în -trebe ce se găsește în cărți, ci doarsă le facă scrum pe toate.
Această gîndire simplificată l-arfi caracterizat și pe Guy Montagdacă n-ar fi cunoscut-o pe Clarisse,o copilă de 17 ani care seara preferăsă priveasă luna și nu să se holbezela televizor la fel ca toată lumea. Șco -lită acasă, fata îi dă pompierului ocarte cu poezii, pe care o are de lapărinții ei tradiționaliști. La școalănu merge, pentru că îi este frică deceilalți copii care se omoară aproa -pe zilnic între ei sau care se sting înaccidente de mașină.
Iar după cum aflăm mai tîrziu,puii de om sînt văzuți doar ca nișterufe care sînt trimiși aproape toată
ziua la școală „la spălat”, iar cîndse întorc, stau în fața pereților plinide ecrane uriașe prezenți în fiecarecasă să se „usuce”.
Răzvrătirea hîrtiei Treptat, Guy începe să des co -
pe re mirosul păpădiilor și gustulploii, iar mai tîrziu, după ce întîl -nește un fost profesor uni ver si tarse comportă ca un copil de cinci anicare gustă pentru prima oară dindulceața de cireșe și simte aromacafelei sau parfumul cărților vechi.
Lupta interioară a pompieruluierupe în momentul unei misiunitrebuie să dea foc unui apartamentplin cu cărți, fără să reușească s-oconvingă pe bunicuța proprietarăsă se despartă de volumele sale șisă-și salveze viața. Iar atunci cîndeste dat în vileag de către soția sa căas cunde mai mul te romane, Guyde vine un fugar confuz și îngrozitde peretele de în tu neric care i-astat în cale atîta vre me. Acesta îșigăsește izbăvirea la fi nal într-otabără de foști profesori care pen -tru a proteja viitorul căr ți lor, au de -cis să devină una cu acestea. n
12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Vrăjitorii în alb și negru
Un copil a făcut magie pe scenaTeatrului „Luceafărul”. Pre mieraspectacolului „Kajtus,
vrăjitorul”, în regia lui KonradDworakowski și după romanul polo ne -zului Janusz Korczak, a adunat în SalaMare a teatrului spectatori de toatevîrstele, care au vrut să afle cum senaște magia din mîini neîntinate.Secretul a fost învelit în pași de dans,proiecţii de imagini și mu zi că și a fostcolorat în alb și negru. Producţiacomună a Teatrului „Lu cea fărului”,aInstitutului Polonez din București și aInstitutului Cărţii din Polonia a arătatsîmbătă, pe 11 ia nua rie, că magia estepentru toată lumea, indiferent devîrstă.
Doar Kajtus era îmbrăcat în alb.
Pe toată durata piesei nu a vorbit decîtvocea unui copil auzită din boxe.
Premiera a adunat deopo trivă copii si oameni mari.
Viitorul citit pe pere]iLA VÎNATOARE DE INTELECTUALI
Crîșma, calul și ciobanul
Ioan Maric, „pictor naiv”, du păcum se prezintă el însuși și-a în -tins pe pereții Ateneului Tătărașidin Ia și creațiile care de-a lungulanilor i-au dus mai departe vi zi u neades pre cum arată satul românesctra di țional. De la cocoși gigantici,pî nă la petreceri cu capre, oi și porci,toate au putut fi văzute în ver ni sa -jul ținut de pe 15 decembrie pînă pe13 ianuarie.
La deschiderea oficială, cri ti culde artă Valentin Ciucă, a vorbit des -pre efortul depus de artist pentrufie care operă în parte, dar și des prefaptul că „atmosfera pe care o sim -țim, ne-o asumăm și noi este defapt confirmarea capacității dom nu -lui Maric”. S-a axat și cîteva clipepe tehnica pe care a folosit-o pic to -rul, semănînd cu pictura pe sticlă.De asemenea a aplaudat și spi ri tulcopilăros al creațiilor, „deoareceuneori trebuie să vedem ceea cene-nconjoară cu alți ochi, unii poa -te mai inocenți”.
Masca zîmbitoareSala de la etajul 1 al Ateneului
este destul de încăpătoare cît pentrualte trei vernisaje, altfel unul, însătot efortul depus în munca sa ne de -
monstrează de ce își merită locul.De la picturi portret pînă la cele înca dru mare regăsim în culorii vii,pastelate, un sat pe care unii se poa -te să-l fi uitat. Un sat pur româ nesc,cu propria tradiție, legende și po -vești transmise din bunici în ne poți.
Acesta este doar începutul pen -tru ce ne-a pregătit pictorul bă că -uan. Cu fiecare nouă creație, ima gi -nea devine din ce în ce mai bizară,cu animale în rolul de țăran, să te niiîn lighioane și lumea întoarsă cu ca -pul în jos. Dar dacă privești cu aten -ție, poți vedea că de fapt este vor bade un obicei dintr-o anumită co mu -nă, de obicei de una din zilele sfin -te sărbătoresc într-un mod aparte.Fie prin port național, măști și dan -suri terifiante, fie printr-o porție demîncare după o rețetă proprie și se -cretă. Se mai regăsesc pe-acolo șicopii care ies cu maștile de caprăla urat, sau tăierea porcului, am -be le tradiții din preajma săr bă to ri -lor de iarnă.
Vernisajul „pictorului naiv” a -du ce laolaltă datini și obiceiuri păs -trate cu sfințenie de comunele ca reîncă se țin înrădăcinate în ori gi ni lelor. Viața uneori dură, alteori ino -cen tă a acestei lumi și-a găsit un in -terpret perfect prin măiestria luiIoan Maric. n
Are cineva vreo îndoială că, da -că mîine s-ar organiza alegeri în co -le giul pe care Dl. Dan Voiculescu l-apărăsit pentru a tergiversa do s a re ledin Justiție, iar Dl. Voiculescu ar can -dida din nou, ar cîștiga lejer? Are ci -ne va vreo îndoială că, dacă Justițianu i-ar fi interzis, prin condamnareapenală, și unele drepturi civile, iarDl. Gigi Becali s-ar înscrie într-un cole -giu potrivit la alegerile europar la -men tare ar cîștiga din nou?
Avem nevoie de aceste răspun -suri în fața tuturor „pragmaticilor”politici care, orbiți de destructurareaprin corupție a instituțiilor statului,ridică mereu întrebarea : „Dacă pes -te tot politicienii forțează legea și-șifinanțează la limita legalității cam -pa niile electorale, de ce să fie Ro mâ -nia singurul stat care-și aruncă pre -mierul în pușcărie? Așa ceva nu seface”.
Întrebarea ar avea logica ei doarîntr-un stat foarte diferit de Româ -nia, în care lipsește un amănunt esen -
țial: într-un atare stat, pînă să-i legeprocurorii, politicienii sînt filtrați de„popor”. Și tocmai de aceea, Jus ti țiaromânească are o dublă misiune.
Despre ce vorbim:Sînt binecunoscute scandalurile
de corupție în care a fost implicat, lafinele anilor ’90, Helmut Kohl. A fostnevoie de doi ani și de numeroasestra tegii de procedură pînă cîndcan celarul unificării Germaniei săfie scos basma curată din dosarul fi -nan țărilor ilegale ale campaniei saleelectorale.
Peste graniță, Sarkoszy: abia întoamna trecută justiția franceză l-ascos de sub urmărire penală într-undosar de corupție similar.
În ambele cazuri însă, dincolo deadministrarea aplicării legii de cătreJustiție, niciunul din cei doi nu doarcă nu ar fi trecut testul unor alegericare să-i ridice din nou la gestiunealegislației din țările lor, ci nici măcarn-ar mai fi candidat.
Un caz „interfață” între Româ -nia și civlizația alegerilor din Vest îladuce Italia, cu dosarul Silvio Berlus -coni: sentința împotriva fostului pre -mier a produs o încleștare aproapeegală între Justiție și popularitateacontroversatului politician, care, su -pra pusă peste criza politică provo -ca tă demonstrativ de partidul lui Ber -lusconi, a lăsat lucrurile în coadă depește.
De altfel, e bine să căscăm ochiila exemplul Italiei: un inventar alpremierilor acuzați și condamnațipentru corupție ne livrează un sin-gur nume: Betino Craxi. Se întîmpla,însă, în anii ’90, cînd Italia însăși în -cer ca să-și facă curaj pentru a se batecu corupția politicienilor ei. DosarulCraxi era, de fapt, proba palpabilăcă statul italian ajunsese suficient deputernic încît să se bată de la egal cuMafia și politicienii aferenți.
Cam cum e acum în România.Abia în ultimii trei ani am început săvedem agitație și decizie în Justiție
în ce privește dosarele unor inși carepînă acum aveau imunitate de facto.Asemenea unui copil care abia în va -ță să meargă, Justiția are nevoie să-șidemonstreze ei înseși că se poate:mai ales cînd aroganța politicienilorși un fel de conștiința a proprieiinfai li bi lități i-a deter mi nat să „op e -
re ze” mai fără gri -jă decît hoții obiș -nuiți.
Asemănarea cu Italia nu merge,însă, pînă la capăt. Condamnarea luiBetino Craxi a însemnat și pră bu și -rea stîngii și dezintegrarea par ti du -lui său. După 10-15 ani de succeseale Justiției italiene (unele plătite cusînge – cum a fost atentatul împotri-va procurorului antimafia GiovanniFalcone), „poporul” a aflat că el e cel
care plătește factura corupției insti -tu ționalizate la nivel de guvern.
Ceea ce în România încă nu areșanse să se petreacă. O dubiță deulei și zahăr și o pietruire de drumcomunal trecută la investiții pe fon-duri europene pot scoate pe oricineparlamentar sau ministru. Și, îngeneral, dacă nu-l oprește Justiția,nu-l poate opri absolut nimeni săfacă absolut orice.
Din această perspectivă, atuncicînd infractorul Adrian Năstase spu -ne că a fost condamnat de „regimulBăsescu” are dreptate: indiferent alecui sunt aceste merite, abia de cîțivaani Justiția a început să lase poporulfără infractorii dragii pe listele elec -to rale. Și abia de cîțiva ani a începutsă recupereze de la aceștia și niștebănuți.
În „regimul Adrian Năstase” nuar fi fost condamnat nu doar AdrianNăstase, ci și Traian Băsescu sauvreun politician din top: erau colegide Parlament. n
Numărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Justi]iei din România i-au crescut col]iiJustiţia din ţara noastră a mers,pînă în ultimii ani, pe obicicletă mică, cu roţi
ajutătoare. Însă în ultimii trei ani nudoar și că și le-a dat jos ci a atașatde roata din spate un motor. Dar nuca să se grăbească, ci ca să nu o maipoată opri nimeni. Și, în cazulNăstase, care va merge după gratiipentru patru ani, acuzat fiind îndosarul Zambaccian, au fost mulţiautostopiști care căutau să o tragăpe dreapta. Sub drapelul„independenţei justiţiei”, oameniipolitici care au vorbit despre„condamnări politice” au făcut maimult rău justiţiei decît zece dosareratate. Cine seamănă cel mai mult cu Iulia Timoșenko?
13CAP ÎN CAP
Justiţia și poporul. O cheie de citire a dosarului Năstase
{i dac\ l-am ignora pe de]inutul Adrian N\stase?...
PUBLICITATE
Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare.
Cristian Grosuredactor-șef
cursdeguvernare.ro
A doua condamnare a lui Adrian Năstase a făcut –parcă – mai pu ține valuri ca prima. Dar mai mari șimai strîmbe. A trecut deja o săptămînă de atunci șicomentariile par să nu se mai termine. Cel mainepotrivit – ca să nu spun mai mult – a fost cel al pre-mierului Victor Ponta, care a comparat situația luiAdrian Năstase cu a Iuliei Timoșenko, a făcut con -siderații despre verdict, despre „justiția lui Băsescu”,a sugerat că ar fi vorba despre un caz „politic” etc.Sînt două lucruri de spus aici. Primul: în lumea de mo -cratică, politicienii nu comentează hotă rî ri le
judecătorești. Dacă le comentează, în -seam nă că se plasează în afara lumii de -mo cratice și a statului de drept. Aldoilea: făcînd comentarii asupra unei
decizii ju de că to rești și dînd de înțeles că, în România,justiția e „con tro lată politic”, Victor Ponta spune, defapt, că e pre mierul unei țări în care nu domneștelegea. Îi convine? Asta vrea?
Dincolo de asta, dacă încercăm să revenim la nor -ma li tate, ar trebui să constatăm că, în urma unui pro-ces îndelungat, care a parcurs toate fazele proce du ra -le, Curtea s-a pronunțat. La fel ca în oricare alt caz – dela un simplu hoț de găini pînă la un criminal în serie.Justiția a decis. Mai departe, se pune în aplicare ho tă -rî rea și gata. În mod normal, așa ar trebui să fie. Darîn peisajul românesc, faptele și argumentele legii sîntcopleșite de o mare de vorbe și de păreri. Sigur, oriceom are dreptul la o opinie, orice simplu cetățean poate
crede ce vrea despre Adrian Năstase. Dar o minimălogică și o decență civică ar trebui să ne îndemne să nuamestecăm planurile. Nu poți, de pildă, să contrapuiunei decizii judecătorești definitive un „argument” degenul: „Adrian Năstase a făcut mult bine țării”. Căcide aici pînă la a invoca patriotismul ca scuză uni ver -sa lă e doar un pas. Și dacă orice (inclusiv încălcarealegii) se poate scuza „în numele iubirii de țară”, atunciCeaușescu era bun, pentru că își iubea țara și poporul.La fel și Hitler. Chestia asta cu „a făcut bine țării, decinu merită să fie condamnat, săracu’ de el...” e o cap ca -nă în care cad mulți, inclusiv oameni de bună cre din -ță. Greșeala lor e că nu-și pun la timp întrebarea sim plă:„oare vrem să trăim într-o țară în care un conducătorpoate face orice, apelînd la justificarea patriotică?”. Săne hotărîm: dacă asta vrem, atunci așa să fie. O să nemerităm soarta. Am mai pățit-o în trecut, dar se parecă nu am învățat mare lucru...
Dar toată zarva aceasta a comentariilor și părerilorar fi, probabil, mult mai mică – sau de-a dreptul in exis -tentă – dacă mass-media n-ar umfla atît „cazul AdrianNăstase”. Da, e un subiect „tare”: un fost premier (șiîncă unul foarte puternic la vremea lui) a fost con -dam nat. Asta se mai întîmplă însă și pe la alte case. ȘiSilvio Berlusconi a fost condamnat. Și Ivo Sanader,fost premier (reformist) al Sloveniei. Și un fost secre-tar general NATO, mai demult, a fost condamnat. Șialți politicieni și demnitari de pe alte meleaguri. Darnicăieri nu am văzut ca presa să urmărească, zi de zi,ce mai scrie condamnatul pe blogul personal și să facădin asta breaking news. Nu s-ar putea să ignorămpersoana lui Adrian Năstase? N-am putea să neocupăm de alte subiecte și să lăsăm aplicarea legii săcurgă liniștită? Nu de alta, dar dacă vrem stat dedrept, am putea să contribuim la existența lui și pringesturi mici, de toate zilele... n
Mircea Vasilescuredactor-șef Dilema veche
America, patria democrației, pare a vreasă-și spele păcatele trecutului prin interme -di ul filmului „12 Years a Slave” (n.r: 12 anide sclavie). Pelicula este inspirată dintr-o po -ves te reală și urmărește pașii pe care un băr -bat de culoare îi face pentru a supra vie țui,negîndu-și astfel propria libertate. Acțiunease petrece înainte de izbucnirea RăzboiuluiCivil din Statele Unite, iar Solomon Northup(Chiwetel Ejiofor), un negru liber, este răpitși vîndut ca sclav. Cartea după care s-a inspi-rat filmul, „Memoriile lui Solomon Norhup”,a mai avut o adaptare cinematografică în1984, însă nu a avut parte de același succesca pelicula actuală. „12 Years a Slave” aprimit șapte nominalizări la Globul de aur șizece la premiile BAFTA.
Filmul surprinde momente de cruzimeexcesivă, scoate în prim plan modul în caresclavii erau tratați, dar încearcă să evi den ție ze
mai ales dorința lui Solomon de a-și păstrain tacte conștiința și demnitatea. Personajulprin cipal este urmărit, după cum spune și ti t -lul filmului, pe parcursul a 12 ani. El trece dela răzvrătire la autoconservare, de la ata șa -
men tul și recunoștința față de stăpîni pînă laura și neîncrederea față de aceștia.
Totuși Solomon nu încetează să-și păs tre zesperanța vie, chiar dacă i s-a furat întreagaviață de pînă atunci, a fost lipsit pînă și denu mele său și a fost nevoit să-și plece capul șisă întoarcă privirea de la suferința și vio len -țe le pe care le îndurau semenii săi. Învață să-și
pună în frîu și inteligența, minte atunci cîndeste întrebat dacă știe să citească, pentru anu-și atrage ura stăpînilor care cred că „scla -vii trebuie să muncească, nu să citească”.
Chiar dacă filmul este regizat de SteveMcQueen, un american de culoare, pelicula re -u șește să redea modul în care scla vii erau tra -tați, fără încercări forțate de a e mo țio na. Tra ge -dia acestora este prezentată cum pă tat, în dozemici, dar care, încet dar sigur, a se meni uneipicături chinezești, reușește să emo ționeze.
Filmul are meritul unui joc actoricesc bunși al unei regii care nu încearcă să-ți arate totuldin prima. Cu toate acestea, pe toată du ratafil mului, ai impresia că aceeași po ves te ai maicitit-o sau vizionat-o în altă parte. Pe li culami zează pe aceleași lucruri, violența și u mi -lin ța cu care erau tratați sclavii, abordate denenumărate ori în ecranizări ori romane.Însă, chiar dacă acestui film pare a-i lipsi ori -gi nalitatea poveștii, maniera în care estespusă și jocul actoricesc merită pe deplindrumul pînă la cinematograf. n
În paginile lui Lawrence M. Krauss din„Omul Cuantic” facem cunoștință cu douălumi. Prima este un peisaj al gîndirii luiRichard Feynman, cartea de față prezentîn-du-se ca o bio grafie a acestuia, iar cea de-adoua re pre zin tă magia nelimitată a fizicii.Chiar din primele pagini autorul ne prezintămodul în care o rază de lumină se înclină defiecare dată atunci cînd intră într-o piscinăcu apă. De sigur, unghiul la care se îndoaieraza poa te fi calculat cu ușurință, însăautorul ne pro voa că și ne prezintă o teorieconform căreia Universul e structurat în așafel încît res pec ti va rază de lumină să știedinainte cum să-și scurteze timpul în carecălătorește prin me di ul dens al apei.
Totodată, avînd în vedere că în peste ju -mă tate dintre paginile biografiei accentul estepus pe fizică, jargonul tehnic poate cu u șu -rin ță să-i pună în dificultate pe cititori. A ceș tiapot să treacă peste aproape un capitol întregdacă nu au un set de cunoștințe despre fizi -ca particulelor. Iar în alte cazuri, Krauss, ca rel-a cunoscut pe Feynman amîndoi fiind fi zi -cieni dă impresia în carte că s-a ținut preaaproape de subiectul său. Autorul pre su pu ne
că știm deja unele informații despre fizicianși ne prinde în niște povești despre relațialui Feynmann cu barurile de striptease, caresînt uitate pe drum fără să ne fie oferită ocon cluzie sau o imagine de ansamblu.
Deși există o porție bună de fizică cu an -ti că, apucăm să facem cunoștință cu un ge niunonconformist care încearcă să înțeleagărelația între cei mai mici și cei mai mariactori ai Universului, în 1965 fiindu-i decer-nat Premiul Nobel pentru cercetările sale înelectrodinamica cuantică. Mai exact, acestaeste recunoscut în lumea fizicii pentru că afă cut ordine în „brambureala” teoriilor ma -te matice care se formaseră la un moment dat.De asemenea, mai aflăm și că Feynman esteunul dintre părinții nanotehnologiei, careîncă din 1959 explica cum în viitor cantitățimari de informații vor putea fi codificateîntr-un spațiu cît mai mic și cum mașinăriilevor deveni din ce în ce mai mărunte și maicompacte.
Chiar dacă „Omul cuantic” nu-i o carteac ce sibilă pentru oricine, iar în unele pasajeKrauss poate suna un pic prea profetic, sco puldin spatele acestei cărți este cerce ta rea,prezentînd în prim-plan o imagine con sis -ten tă a omului de știință care a fost RichardFeynman. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
AS
TR
ELE
DIX
IT
14
Ai tăi îți trimitdin ce în ce maipuțini bani deacasă, te în trea -ba mereu cam
ce ți-ai dori să faci în viațăși îi amintesc pe toți pri e te -nii tăi din copilărie careacum au job. Tu însă tepre faci că nu înțelegi alu -ziile și strîngi cureaua înfiecare săptămînă tot maimult. Măcar acum ai și tupătrățele la abdomen.
Nici bine nute-ai trezitdin vacanțade iarnă căva trebui să
te obișnuiești din nou custatul degeaba în vacanțadintre semestre. Nu-ți parerău, mai ales că te pricepide minune să dormi pînă laprînz, să iei micul dejun lapat și să butonezi teleco-manda ori paginile deInternet.
Ești atît denorocoasăîncît pentrutine va veniMoș Crăciun
și în luna ianuarie. Totușitu crezi că nu sînt de vinădoar astrele pentru șansata. În ultima lună ai fostcea mai cuminte fată, aipăpat tot din farfurie și aidormit zilnic la prînzmăcar cîte două ore.
Nu există ziîn care să nu-ți mai pui peFacebookmăcar cîteva
poze. La cîte ai reușit săuploadezi în ultimile luninici nu mai ai poziții saucombinații de haine șibijuterii în care să tefotografiezi. O tunsoarenouă sau o altă culoare lapăr și problemele tale vorfi rezolvate.
În noul an te-ai hotărît săfii mai bun șimai darnic șide accea vei
împărți pachetul de acasăcu colegii de cameră. Esteposibil însă ca schimbareade atitudine să vină și dinfaptul că te-au fotografiatcolegii în timp ce dormeaipe holul căminului, cudouă sticle de vin în brațe.
Nu-ți faci grijinici de se-siune, nici derestanțe și nicide alte pro-
bleme lumești. Tu mai aiîncă două damingene devin de la Crăciun și ai găsitși rezerva de alcool apărinților pentru Paște.Pentru încă două luni veimai avea vacanță. Sau pînătrece mahmureala.
de Iulian BÎRZOI |[email protected] Uite ceva ce nu vezi zilnic, un album care
pare să fi doborît toate legile fizicii pentru ase reîntoarce în timp și să absoarbă influențamu zicală a perioadelor pe care le-a vizitat.Com pilația „Platform” a trupei Last AutumnsDream este atît de optzecistă încît e cam di fi -cil să spui că de fapt a apărut în 2014. De laso lis tul cu voce energetică, corul din fundalpe care abia dacă poți să-l auzi, însă îți daisea ma că este acolo, sunetul sintetizatoruluide la în ceputul majorității pieselor și pînă lachi ta ra clasică, totul reprezintă o combinațiea proa pe nostalgică, din vremurile deînceput al trupei Bon Jovi, cu un sunet plăcutși me lo dic pe care nu prea îl mai auzi înrock-ul actual.
Albumul are un început destul de bun,cu piesa „Love to go” (n.r: Dragoste pentrudrum), ce folosește o îmbinare între chitarăe lectrică și un pian pentru a da startul că lă -to riei. Versurile nu sînt tocmai printre celemai bune sau măcar originale deoarece te maiubirii dintre două persoane care sînt adîncîndrăgostite și nimic în plus a devenit cli șe -is tică de prin anii ʼ90. De fapt aici intervineși una din problemele majore ale albumului,fiecare cîntec fiind despre același subiect,dra gostea și doar atît. „The One”, (n.r: U ni -cul) „Up in Paradise” (n.r: Sus în Paradis),
„Hold on to my Heart” (n.r: Ține de inimamea) și tot așa, se-nvîrt în jurul aceleiași cozi,ceea ce devine cam frustrant atunci cînd totalbumul pa re o declarație nesfîrșită de ver-suri si ro poa se.
Nici nu pare să fie vorba măcar despre oiubire pentru ceva anume, pentru că la unmo ment poți să auzi și cum vorbesc desprecon tact fizic, „baby, stay by my side, dontleave this bed” (n.r iubire, stai lîngă mine,nu părăsi acest pat). Cu laitmotivul nu prea
reușesc să iasă din tipare, trupa parcă ar fiscos acest album doar de dragul a mai scoa teunul. Exceptînd poate doar instrumentalul,care spre deosebire de cel al altor piese alege nu lui melodic hardrock, acestea chiar sîntme lodice, cu un ritm rapid, energic și op ti -mist dintr-o anumită perspectivă. Dar din pă -cate este doar atît, te distrezi timp de cîtevaascultări și nu îți oferă nimic mai mult.
Pentru ce reprezintă momentan trupa,„Platform” are suficiente elemente pentru afi considerat în regulă. Nimic în plus, darnici în minus ceea ce-l pune undeva la ju mă -tatea balanței, fără să încline înspre vreunadin părți. n
Titlu: „Omul cuantic” Autor: Lawrence M.KraussAn: 2013Editură:HumanitasGen: Biografieștiinţifică
ASCULTĂ DE (LA) NOI
Album: „Platform” Artist: Last AutumnsDreamAn: 2014Gen: Hardrock melodic
Acţiunea îl are ca personajprincipal pe SolomonNorthup, un negru libercare este răpit și vîndut casclav.
Titlu: „12Years a Slave”Regizor:SteveMcQueenAn: 2013Actori:ChiwetelEjiofor,MichaelFassbenderGen: Dramă,Biografie
Platforme f\r\ înclina]ii
Fiecare cîntec este despreacelași subiect, dragosteași doar atît.
Google a anunțat joia trecută un update lasis te mul de e-mail, Gmail, care permite uti li za -to rilor de Google+ să trimite mesaje oricui de ți neun cont asemănător, fără a mai fi necesară a dre sade e-mail. Schimbarea este una destul de sim plă,care pare să fi fost făcută cu intenția de a crea orețea de socializare ce adună mai ușor laolaltăstrăini uniți sub banner-ul Google-ului.
Problema a apărut imediat după anunțareaupdate-ului, deoarece pentru mulți dintre noi e-mail-ul este un spațiu personal și privat, fo lo sitmai degrabă pentru a discuta cu cei apropiați,pentru afaceri sau tot felul de sarcini. Pentrumulți utilizatori, actualizarea pare o încălcare aacestui prag și s-au adunat pe Twitter pentru a-și face auzite dezamăgirile. O bună parte din ceicare au lăsat un mesaj s-au plîns tocmai de celemen ționate mai sus, considerînd că o com bi na re aGmail și Google+ nu este cea mai bună so luție pen -tru a promova platforma de socializare Google+.
Există, însă, și alternative pentru cei caredo resc să rămînă în comfortul e-mailului pro -priu. Deși poate ar fi fost mai bine primită ini ți -a tiva dacă update-ul ar fi fost la alegerea uti li za -to rilor, a ceș tia tot au varianta de a-și selecta fe -lul în care inbox-ul, spațiul unde se adună e-mail-urile, va funcționa pe viitor. În butonul se -tări sau „setting”, la categoria „general” s-a intro-dus un rînd denu mit „Email via Google+” careare pa tru variante de selecție a felului în care vorfi trimise și pri mi te mesajele fără nevoia uneiadrese. „Anyone” este tocmai update-ul intro -dus, iar următoarele două, „Extended circles”și „circles” limitează accesul la persoanele peca re le ai ca prieteni, ai comunicat sau facețiparte dintr-un grup co mun pe Google+. A patra
variantă, „No one” închide accesul necu nos cu -ți lor la email-ul personal.
Problema apărută este destul de măruntă, cuo soluție la fel de ușoară dar care a cam zguduitpuțin din încrederea în Google. Aceștia în cear căde multă vreme să crească popularitatea plat -for mei +, făcînd-o o parte necesară pentru a creaun cont pe site Youtube.com, dar și atunci opi niapublică a fost dură cu deciziile companiei. Nicimăcar comentariile la clipuri n-au scăpat de ghea -ra conturilor sociale, astfel că oricine dorește să-șispună părerea va trebui să devină un mîndrupărinte de Google+. Astfel, dacă pe viitor veipri mi o anunțare cum că Georgel Fănel vrea să-țispună ceva, măcar știi sursa de la care a apărutel. n
Recent, în cinematografele dința ră a rulat filmul Rush, în care erapre zentată cariera lui Niki Lauda,u nul dintre cei mai buni piloți pecare i-a avut Formula 1, și sezonulîn crîncenat în care a pierdut titlul înultima etapă în fața lui James Hunt.În 1976, sezonul pe care Hunt l-acîș tigat în ultima etapă, Niki Laudaavusese un accident grav, în urmacă ruia este și astăzi desfigurat. Mo -nopostul său a intrat direct în pa ra -pet, în urma unei defecțiuni teh ni ce.A luat foc și, pînă să îl scoată din ma -șină piloții și stewarzii, suferise ar -suri grave la nivelul feței și in ha la sefum toxic, avînd plămînii aproapedistruși. Însă după șase săptămîni,Niki Lauda era din nou în spatelevo lanului, cu bandajele însîngerateîn jurul capului.
Sună prețios, dar morala viețiipi loților de Formula 1 se învîrte înju rul unor decizii luate la fracțiunede secundă. Pentru că mentalitateaeste aceea de a învinge. Altfel nu maisunt numiți piloți ci șoferi. Nu-i daiun monopost pe mînă unui șoferca re să-l scoată la plimbare, ci unuipi lot care să ți-l distrugă. Unuia ca resă cîștige. Îi dai un monopost pemî nă lui Michael Schumacher.
De cînd a suferit accidentul la
schi, filmul vieții lui Schumacher atre cut prin fața ochilor tuturor fa -ni lor și ai contestatarilor. A fost a -cu zat că din cauza stilului său a -gre siv marele pilot Ayrton Senna arfi suferit accidentul pe pistă în ur macăruia și-a pierdut viața. A fost a -cu zat că a profitat de moartea aces-tuia pentru a defila mai multe cam -pionate la rînd fără a avea un rivaladevărat. A fost acuzat că s-a în torsdupă retragere într-un sport în carenu mai avea nimic de dovedit. A fostnumit trișor alături de echipa pentrucare concura, într-o perioadă în care,într-un sport prea puțin regle men tat,„scuderiile“ forțau victoriile cuteh nologii la limita legalității. Ni -meni nu l-a acuzat însă pe Schu -ma cher că a perseverat, că a fost șiva rămîne poate cel mai bun pilot pecare l-a avut Formula 1, chiar și înochii contestatarilor. Și nimeni nuîl va acuza, deși mulți îl vor credene bun, cînd va alerga din nou pepis tă sau pe pîrtie. Pentru că viațapi loților de Formula 1 nu are bu tonde oprire. Doar de reset. De aceease întoarce astăzi și Niki Lauda lamarginea pistelor, ca patron alJaguar, să stea lîngă monopost și săinhaleze mirosul de cauciucuri arsecare putea să îi încheie viața. n
ADUSE DE TORENȚINumărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
Nici zeama din oală nu mai aregust pentru el. Nici cu sare. Spunecă necazul li se trage de la numelesatului: Pungești. „Pungeștenii, omînă de oameni cu pungile goale!”Printre dinții lui stricați și puțini,nici nu poate pronunța corect nu -me le com paniei americane care ur -mea ză să le foreze în zonă. „Civronăsta, trebuia să ne întrebe și pe noi,că noi sîntem de-ai locului. Saumăcar să angajeze tot tineretul ăstadin satele din jur, să dispară șo me -rii, să se ri dice traiul. Da’ am înțelesde la oa me nii din sat, ăștia mai cucarte, că aduc mașini și chineji.”După o pa uză spune că rămîn și ei,sătenii din Pungești cu ceva, cugazele. „Peste ani n-o să mai avemunde paște va cile, o să avem laptepoluat.” Da’ de unde, moș Costache,mai degrabă or să prindă toți bronzîn ianuarie, din cauza efectului deseră. Dar bătrînul nu cunoașteconsecințele scurgerii de metan.
Pe undeva, prin rădăcini desuflet, ei știu că nu o să rezolvenimic prin revolte și scandal. Nicipe cale amiabilă, nici prin scrisorila Guvern. Povestea asta are demult un final nefericit, dar le e greusă accepte. Și nu puțini au scăpatcu ochi vineți. „Ne-au cîntat lacoas te, jandarmii, ca la acordeon.Nu conta dacă stăteai și tu și te uitaiori scandai lozinci, dădeau ca înho ții de cai. Știu sigur că au fostplătiți de ai noștri, nu de firmaChevron, să ne dea din drum, cuorice preț”, spune Ionuț, un tînărde pe drum. Sătenii au auzit cuurechile lor cum mascații spuneau,că pentru atația bani stau toatănoaptea și-i bagă în spital pe toți.
Speranța și-aupus-o în tabăra de
rezistentă a celor care făceau grevafoamei încă din ajun de Crăciun.Acum opt zile însă, jandarmii aurezolvat și această problemă. Cuaceleași metode. Bătuți și flămînzi,oamenii s-au dus pe la casele lor,înjurînd de mama focului. De-arputea o înjurătură să-i elibereze! S-arfi liniștit de mult. Și pe bună drep -tate, deși se bucura că îi știu o țarăîntreagă și românii le sînt alături,s-au săturat să militeze singuri.„De-ar veni ca la Revoluție, dinmai multe județe, să nu-i lăsăm săne distrugă pămîntul. Și așa sîntemsăraci, o să fim și bolnavi.”
Cu mîinile mirosind amotorină, moș Costache sparge oceapă. Nu l-am mai întrebat dacămîncarea a prins gust, însă cu si gu -ranță, el a prins chef de vorbă. „Dacănu merge nici de-un fel, facem șinoi ca teroriștii. O bombă.” n
DE LA CENTRU
Pungești, satulcu oameni defier
Paula SCÎNTEIANUsenior editor Opinia
Studenţească
15
Deși abia estemijlocul luiianuarie tu ți-ai cumpăratdeja costum
de baie, cort și sac de dor-mit, iar în playlist îl ai doarpe Tudor Chirilă. Încă vreotrei luni de zile și pleci lamare de 1 mai. Pînă atunciînsă exersezi înotul și plutaîn cada din baie.
Tatăl tău îțipovesteșteîn fiecare zicum a ce ru -t-o de ne -
vas tă pe mama ta, îți spunede fiecare dată cînd te vedecă și-ar dori un nepoțel șise uită săptămînal la deco -rațiuni și torturi pentrunun tă. Nu te-ar deranja ocăsătorie, doar că nu știi pecare dintre iubite să o ceride soție.
Te-ai hotărîtcă vrei să temăriți anulacesta și deaccea stai
zilnic în bucătărie și găteștitot felul de fripturi, ciorbe,sarmale, ori îți încercitalentele la cozonaci șiprăjituri. În ritmul ăsta osă te ceară de nevastă toțibăieții din cămin șijumătate dintre fete.
De o săp tă -mînă nu știicum să-țiîmpaci iubita.Plînge în
fiecare zi, este trezită noap -tea de coșmaruri și nu aredeloc poftă de mîncare.Vestea despărțirii lui VictorSlav de Bianca Drăgușanua afectat-o atît de tare încîtnu mai este în stare săcreadă în iubire adevărată.
În sfîrșit știice vrei să faci]n viitor. Veifi pa tron derestaurant cu
specific ro mâ nesc, cliențiităi vor mînca doar pre pa -ra te naturale, produse eco -lo gic, iar prețurile vor fi celemai ac ce sibile din oraș. Însă,pînă ți se îndeplinește visul,vei continua să le faci co le -gilor cîte o mămăliguță înfiecare seară.
Te-ai hotărîtca în noulan să fii unstudentmodel și de
aceea ai început să mergila toată cursurile, chiar șila cele de dimineață, ți-aiterminat deja toateproiectele și temele pentrufacultate, iar licența estedeja corectată, printată șipredată la secretariat.
AS
TR
ELE
DIX
IT
SCOR LA PAUZĂ
Trișează,Schumi,doar să învingi!
În ultimele luni, Pro TV-ul s-atran sformat într-un joc de domino.Mai întîi, Adrian Sârbu a demi sio natdin funcția de conducere a com-paniei Central European MediaEn terprise (CME), care deține pos-tul Pro TV în România. Nici AncaBu dinschi, directorul general alPro TV sau Elena Petre, directorulexe cutiv, nu și-au păstrat locul înfrun tea postului. Mai apoi, s-azvo nit că Acasă TV va fi scos lavîn zare. Acum, este rîndul Pro TV-ului să-și găsească cumpărători.Săptămîna trecută, redactorul-șefal revistei Gazeta Sporturilor, jur -na listul Cătălin Tolontan, a scris peblogul său că grupul americanCME are în vedere vînzarea com -pa niilor și mărcilor deținute înRomânia.
Așa au intrat în joc RCS&RDSși Dogan Holding, trustul care de -ți ne Kanal D, în postura de cum -pă rători ai „navei-amiral”, Pro TV.După calculele CME, suma pri mi tăar trebui să fie de 150 - 200 de mi -li oane de euro. Tot din ecuațiilecompaniei-mamă, în prima jumă -ta te a lui 2013, România a fost frun -tașă în topul veniturilor generatepentru CME, cu aproape 100 de
mi lioane de euro, din cele 317 demilioane adunate laolaltă din celeșase țări europene în care com paniadeține acțiuni.
Însă pe listă nu a fost trecut nu -mai postul TV. Pe tejghea au fostscoa se și studiourile de producțiedin Buftea, care i-au făcut cu ochiulomului de afaceri Cristian Burci,patronul Adevărul Holding. Nicipos turile de radio Pro FM și InfoPro nu au fost trecute cu vederea.Printre favoriții la titlul de pro pri -e tar se numără patronul postuluiRomânia TV, Sebastian Ghiță șigru pul elvețian Ringier.
Pro TV-ul pare a fi un om trasde mîini și de picioare din toatepăr țile. Cine e mai puternic și sfîr -te că o bucată, rămîne cu ea. Nu seștie însă cum se va face deca pi ta -rea: lent, cu răbdare sau rapid, fărăsă mai aibă timp să clipească. Ori -cum, odată scos în față, nu mai esteloc de nici un pas înapoi, deja ves teas-a răspîndit, iar ochii din umbră auînceput să sticlească și să ia în vi zorbucata care îi interesează. Ci ne iesedin competiție, lasă loc liber alt cu -i va, indiferent ce limbă vor beș te saudinspre ce trust vine. Fie el el ve ți an,turcesc sau român. n
Google încearcă popularizeze platforma +, făcînd-o parte a Youtube.com.
PRIMUL RĂCNET E-mail cu necunoscu]i
MAI PLAȚI CA ECRANUL
Numărul 473 | 13 - 19 ianuarie 2014
ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!
Pentru că valsul este simbol alAustriei, iar venirea noului an estemereu sărbătorită cu astfel de mu -zică, difuzată la radio, „Con cer tulde Anul Nou” s-a auzit pentru do -uă ore și pînă în România. Din mî -na dirijorului Marcian David au scă - părat furtuni, liniști și întrebări pecare Filarmonica de Stat „Mol do va”și corul Filarmonicii „Gavriil Mu si -cescu” le-au înveșmîntat în gra ție șieleganță.
Seara de bal nu a început cu de -monstrația unui dans circular șinici cu mișcări grațioase ale bra țe lorși ale picioarelor. Valsul vienez, înforma lui cea mai pură, în variantasa inițială, se spune că a fost făcutpen tru a fi ascultat sau dansat prinintermediul simțului auditiv. De laînceput, invitația la dans ne este ofe -rită sub forma unui schimb. Toatăatenția și toate privirile să fie în drep -
tate către scenă. Iar noi, ascultători,așteptăm să înceapă momentul ba lu -lui. Cu mîinile împreunate în poa lă,indiferent de vîrstă, aprobăm dînddis cret din cap.
Mișcări în trei timpiȘi deși sala de bal este îm păr ți tă
în instrumentiști costumați în alb șinegru, spectatorii sînt asemenea uneigrădini cu flori colorate. De la roșu laverde și de la cei mai tineri pînă la ceimai în vîrstă, ei sînt cei care dau via -ță unei încăperi mult prea liniștitepen tru un bal. Plînsul unui contra -bas, atins parcă cu niște degete ima -ginare care abia apasă pe corzi, dănaștere unei adieri proaspete. Fără aînfiora, ritmul pe care acesta îl por -neș te nu este tînguitor, ci umple ungol pe care îl resimțim. Înduio șa rea.
Cu mîinile ridicate ca un pă pu -
șar, dirijorul trage de niște ațe ima -ginare, instrumentele fiind as cul -tătoare asemenea unor marionetecare zîmbesc și se întristează doarcu o atingere. Degetele violo niș ti lortremură și apasă corzile, scoțînd unsunet care te poartă de la visare, la
o condamnare a sentimentelor. Cevane face să transpirăm și să căutăm cuochii locul din care pornește sunetul.Palmele dirijorului se unduiesc de lastînga la dreapta, asemenea unor va -luri liniște, calme, pe care pare să le ți -nă captive. Publicul care stă cu ochiiațintiți către sala de bal este amuțit.Nu aplaudă și aproape că nici nu cli -pește, ci înghite în sec cerînd un răs -puns. O femeie al cărei păr alb te
duce cu gîndul la poveștile de iar nă,închide ochii și își ține capul în pal -me, așteptînd ca degetele dirijo ru luisă se ridice în sus marcînd finalul pri -mului vals. Soțul său nu o atinge, ci seuită la ea, sorbind melodia de pe bu -zele sale. Nici unul dintre ei nu
apla udă, ci își strîng mîinile la piept.Din cele 140 de valsuri ale lui
Strauss, publicul recunoaște din pri -mele secunde „Dunărea albastră”,vals pe care cei aflați în picioare nu
se pot abține să nu îl danseze. Prin -zîn du-se de mînă pe holurile mall-ului, doi tineri își întind brațele și seînvîrt în sensul acelor de ceasornic,ajun gînd în ritm de dans pînă la pri -mul etaj. Pe valurile Dunării se dan -sează legănat sau cu un număr li mi -tat de pași, accentuîndu-se pe parcursintensitatea viorilor.
Dirijorul clipește din ce în ce maisacadat, iar instrumentele stîrnesc ovijelie pe care nu o mai poate stă pî ni.Contrabasul vibrează surescitat, dîndtonul viorilor și tobei care bate în fun -dat în ritmul unui marș. Un alt ritm,mai grav și mai alert, însă care nu aștir bit din autenticitatea valsului vie -nez din secolele trecute. n
Ne-am căutat prin buzunare de un leu și ne-am pre -zentat vineri seara, pe 10 ianuarie, în sufrageria de laKiddo Cafe pentru o doză de „Folk și Poezie la Cutie”, af -lată la a doua ediție. Deși este deja ora 19.00, iar repre zen -tațiile ar fi trebuit să fi început deja, nimeni nu pare săvrea să se desprindă de sticlele de bere ori de pa che te lede țigări.
Abia la ora 20.00 Ciprian Cotruță începe să îșiacordeze chitara și să-și pună în ordine foile pregătite deacasă, iar apoi, artistic, se așează pe scaunul din colț, celrezervat poeților și cîntăreților din această seară. „iu -beș te-mă măcar pînă-mi termin țigara...”, începe tă ră gă -nat acesta, lăsînd fumul să-i iasă din piept. În sala mi cu -
ță se lasă brusc liniștea. Doar la masa de lîngă ușă cî -te va fete mai chicotesc în fața unei tablete conectate laFacebook.
Emilia, o fată micuță și îmbrăcată complet în ne gru,își face loc printre mesele rotunde pînă la scaunul ar tiș -tilor. „Doctore, simt ceva mortal / Aici, în regiunea fi in - ței mele / Mă dor toate organele, / Ziua mă doare soa -rele / Iar noaptea luna și stelele”, recită trist Emiliadintr-o poezie de Marin Sorescu. În lumina difuză um -brele au amorțit. Se aude parcă fiecare suflare și ni meninu mai îndrăznește nici să se miște.
Abia după ce Ciprian se așază din nou în jilțul desub veioză și ne împărtășește că „Moș Crăciun e unom rău”, chicotelile încep din nou să răsune din ca fe -nea. Adrian Păunescu, Valentin Talpalaru și Marin So -res cu ajung și ei sub lumina veiozei din colțul camerei,de fiecare dată pe buzele și în mîinile altcuiva.
Seara se transformă și în una de folk, nu doar depoezie abia după ce Bobo de la Fără Zahăr cere chita -ra. Acordurile melodiei „I wanna be yours” a celor dela Arctic Monkeys sună calm și cald. Versurile „If youlike your coffee hot / Let me be your coffee pot / Youcall the shots babe / I just wanna be yours”, le fac pefetele de la mese să-și lase fețele în palme și să-l pri -vească galeș pe artist. Se trezesc însă atunci cînd poe -zia lui Ștefan Augustin Doinaș, „Astăzi ne des păr -țim”, își împrăștie pesimismul.
Doar Bogdan, fotograful care se mută de pe unsca un pe altul în căutarea încadraturii perfecte, pare afi singurul neafectat de versurile triste, amestecate cufumul de țigară și lumina difuză. „Simona de laLudic”, cum o prezintă Ciprian, reușește însă să aducăculoare în obrajii domnișoarelor cu un fragment dinMatei Vișniec. Versurile cu tentă sexuală îl fac însă peun băiat din public să-și înăbușe cu greu hohotele derîs și doar privirea mustrătoare a prietenei lui îl maiține în frîu.
Încet, s-au isprăvit toate cîntecele din repertoriulfolkiștilor, iar cărțile de versuri au rămas fără poeziide recitat, însă nimeni nu se dă dus acasă. Se anunțădoar, nepăsător, că artiștii de cafenea îi vor mai scoatedin cutie pe poeți și le vor pune gîndurile pe muzicăla ediția a treia. n
Am pășit în Viena secoluluial XVII-lea fără săîntoarcem acele ceasului și
fără ca măcar să ne luăm rochi-ile vaporoase, atent rostogolitepe crinolină și fără să purtămfrac. Vineri seară, 10 ianuarie,de la ora 19.00, în Palas Mall,timpul nu doar că s-a oprit înloc, ci ni i-a adus mai aproapepe Johann Strauss, HectorBerlioz, Piotr Ceaikovski, sauGiuseppe Verdi. Sala este împărțită în instrumentiști costumați în ab și negru.
Înainte de sărbătorile de iarnă,am simțit prima dată bucuria ve ni -rii acestora în momentul cînd Bi an -ca Drăgușan și Victor Slav au anun - țat că-și vor uni pe veci sau în ca -zul lor, cîteva luni, destinele. Vede -te le crescute de două televiziuni ri -vale, și anume Pro TV și Antena 1 nuau ținut cont de proveniența lor șiau devenit un cuplu. După o pe -rioadă cînd tot ce-au oferit pu bli -cului au fost ieșiri în oraș, ieșiri înmall-uri și ieșiri pe stradă, cei dois-au hotărît ca la finele anului 2013să facă schimb de inele și spună acelcuvînt din două litere.
Din păcate, ca-n orice dramă cesmulge lacrimi de la spectatorii în -du rerați, nici povestea de dra gos tea vedetelor nu a avut un final fe ri -cit pentru că Slav s-a hotărît să di -vor țeze de partenera sa, deoarece abă nuit-o de abuz de bună-cre din -ță. Mai exact, Drăgușan ar fi petre-cut cîteva zile la Paris în prezențajucătorului de fotbal, Adrian Cris -tea, zvonuri pe care fosta asistentăa lui Dan Capatos le-a dezmințit.Mai mult, ea declara că nici VictorSlav n-ar fi fost un soț ideal, el co -mu ni cînd prin mesaje cu una dinfostele sale iubite, dar din nou niciaceste acu zații n-au fost con cre ti -zate.
Divorțul pare să-i fi afectat durpe amîndoi, dacă este să ne luămdu pă ultimele lor acțiuni. Prezen -ta torul de la Pro TV a fost pozat depa parazzi în timp ce se plimba deunul singur pe stradă, cu un chiprăvășit și aparent tulburat. Nici
Bianca Drăgușan nu a suportat cubine anunțul divorțului, mai alesdupă ce pe vremea emisiunii „DinDragoste” ar fi încercat să se sinu -ci dă ca să se împace cu bărbatul cucare era într-o relație. Fiind con ști -en te de episodul întunecat din via -ța ei, mai multe prietene s-au mu -tat în apartamentul ei pentru a-i fialături în această perioadă, reu -șind să-l convingă și pe Victor Slavsă mai rămînă.
Ambii sînt de acord că un di -vorț este inevitabil, dar încearcămăcar să ajungă pînă acolo într-omanieră civilizată, fără să avemparte de momente pline de dramă.De și a durat numai cîteva luni, căs -nicia lor măcar a reușit să de mon -streze că oricînd, oricum și în oricesituație dragostea va învinge, chiardacă este vorba de o victorie cutermen limită. n
PUNCTUL PE VIP
ARTIȘTI LA CUTIE
16Balul la care valsul nu s-a dansatÎn forma sa iniţială, acesta a fost făcut pentru a fi ascultat.
DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Oana OLARIUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA (Portugalia)REDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIU, Ana SIPOȘ (Norvegia)PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE
Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche
Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.
Folk și poezie, la lumina din sufrageriede Paul ANDRICI | [email protected]
Căsnicia lor a durat doar cîteva luni.
Versurile cu tentă sexuală îl facînsă pe un băiat din public să-șiînăbușe cu greu hohotele de rîs.
Palmele dirijorului se unduiesc de la stîngala dreapta, asemenea unor va luri liniște,calme, pe care pare să le ţi nă captive.
![[Shinobi] Bleach 473 - Inamici în întuneric](https://static.documente.net/doc/80x56/568c36991a28ab023598a34c/shinobi-bleach-473-inamici-in-intuneric.jpg)
