Nr. 467

Nu oricine poate s\ fie Mozart [i nuoricine poate s\ fie chirurg cardiovascular

Noi sîntem un popor care are emoţii, că ru ia îi place să petreacă, dar căruia îi

place și să muncească| PAGINILE 8-9

„Interviu cu medicul chirurg prof. univ. dr. Grigore Tinică

Programul Erasmus n-a fost ominune doar pentru studenții românicare caută portițe de scăpare din țară.O oportunitate de a vedea cum setrăiește și se face școală pe altemeleaguri europene. A coincis un por-tal deschis între culturi, care să sepoată întîlni, prin reprezentanți, subpretextul educațional de a se descoperiși de a se cunoaște reciproc. Frivol sauprofund, social sau academic, prinbaruri, cămine sau amfiteatre. Oritoate la un loc. Pentru cei ce au plecat,indiferent de motiv sau înfăptuire, areprezentat un punct de revelație saude cotitură în formarea lor.

De la anul, acest program seanunță a fi cel puțin de două ori maispectaculos. Erasmus+ este menit sădeschidă nu doar granițele Europei, cisă și reunească laolaltă toateprogramele existente pînă acum, și detip Lifelong Learning Project (LLP), șiMundus, și nu numai. Cu o finanțarede 19 miliarde de euro anual și cincimilioane de mobilități (adică dublufață de anii trecuți) se anunță a fi cuadevărat global. Nu se cunosc încăprea multe detalii despre procedurilede selecție, însă potrivit „semnelor”date de Comisia Europeană mai multepersoane - profesori, studenți - vorputea accede la o „vacanță plătită”(sau cofinanțată) în străinătate și pecriterii mai laxe. Mai mult de-atît, noulprogram îi va prinde în horă și peactorii economici, ceea ce va coincideși cu năvoade întinse înspre piațamuncii. De unde sigur se vor primirăspunsuri. Se vor acorda șiîmprumuturi pentru masteranzi, șilocuri pentru studiu vocațional, șipentru voluntariat, și pentru diplomecomune. Pare o utopie menită sădevină realitate, în care granițele seșterg atît de frumos și de fluid înspre

o devenire integrată. Noul proiect sperie. Ca orice sună

bine, promite, însă e greu deimplementat în practică. Nu puține aufost vocile care au criticat și în trecutprogramul Erasmus, asimilîndu-l maicu seamă unui „turism cultural”(metaforic vorbind) decît unuiadevărat program de formareacademică. Au fost criticate condiițileprea laxe de acces la program șicalitatea slabă a celor care au plecat. Înaceastă linie de gîndire, ceea ceurmează e „curată destrăbălare” din2014 și pînă în 2020 începînd. Chiar șiașa de ar fi, e o călătorie fără pașaport.Pentru noi este o gură de aer și o opor-tunitate de reprezentare în acelașitimp. Nu pe puțini profesori din afarăi-am auzit mirîndu-se de cît de binepregătiți sînt studenții care vin din-spre România. Iar, eu la rîndul meu,student Eramus în Spania nu de multeori m-am uitat cîș însprereprezentanții unor națiuni maiprospere. Aceste paradoxuri le trăieștidoar cînd pleci și parcă nu înțelegi.Trebuia să fie invers, parcă. Dar stați,discuția era despre unitate în diversitate, nu? n

PASTILA DE DUPĂ

Cu degetul mic peharta spre Nirvanal cu atît de multe campanii în caresîntem invitați să zîmbim, am uitat cămomentele frumoase din viață nutrebuie căutate asemeni unei vînători decomori | PAGINA 6

CAP ÎN CAP

Priveghiul jurnalismuluide războil presa internațională omagiază, numaiîn 201,3 42 de reporteri asasinați în zonede conflict. Un văl de doliu care apasăprea greu peste umerii mass-mediei. |PAGINA 13

1001 CHIPURI

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 e‐mail:[email protected]

HONORIS FĂRĂ CAUSA

De anul viitor, programul Erasmus se va schimba radical

LUMEA PE JAR

EDITORIAL

Socotelile luiErasmus daucu plus-minus

Conceput de Comisia Europeană în urmă cu doiani, programul Erasmus Plus va îngloba toatecelelalte mobilități existente, de la proiecteinternaționale precum Erasmus Mundus sauLife Learning Programe, la cele destinate volun-tariatului sau deschise elevilor. Toate acestea vorfi adunate în același format care va fi finanțatpînă în 2020 | PAGINA 5

Cucerind lumea cu sabiași arcull Clubul Sportiv Muncicipal din Iașiproduce anual zeci de campioni, chiardacă sportul pe care îl practică nu va finiciodată la fel de popular precum celcu balonul rotund| PAGINA 7

Criminalii în serie morînainte de a se na[te

Joi, în Aula Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din corpul A, va avea loc dezvelireapicturilor reprezentându-i pe Regele Carol I al României şi pe Regina Elisabeta.

Laura PĂULEŢdirector

[email protected]

««

l Anul XLII l 11 - 17 noiembrie 2013 l IAȘI l Nr. 467 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea

Politehnica ie[ean\ celebreaz\ 200 de ani de înv\]\mînt tehnicTrei profesori vor fi premiaţi pentru întreaga activitate.

Săptămîna aceasta, Universi ta tea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIAȘI) sărbătorește 200 de ani de la înființarea Școlii de Ingi ne rie șiHo tărnicie de către Gheor ghe Asachi și 75 de ani de cînd s-au ținut pri me le cursuri la Școala Poli tehnică Ieșeană. Pentru a marca a ces te eve -ni mente, între 13 și 15 no iem brie vor avea loc o serie de ma ni festări festive. Acestea vor fi deschise cu cea de-a V-a Ediție a „Simpozi onu lui

de Istoria Învățămîntului și Ști in țelor Tehnice”. Se vor conferi „Premii de Ex ce lență în Cercetare”, iar profesorilor Al fred Braier, Vitalie Belousovși Hu go Rosman li se vor acorda „Pre mii pentru întreaga activitate” a a ces tora la Politehnica ieșeană. | detalii în PAGINA 3

l motivele pentru care ucid se împart în patrucategorii: viziuni, misiuni personale, hedonisticeși nevoia de putere sau de control | PAGINA 4

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

Politehnica celebreaz\ 200 deani de înv\]\mînt tehnic

Vizita în Coreea de Nord,v\zut\ la Ia[i

Săptămîna aceasta, Universi ta -tea Tehnică „Gheorghe Asachi” dinIași (TUIAȘI) sărbătorește 200 deani de la înființarea Școlii de Ingi -ne rie și Ho tărnicie de către Gheor -ghe Asachi și 75 de ani de cînd s-auținut pri me le cursuri la Școala Poli -tehnică Ieșeană. Pentru a marca a -ces te eve ni mente, între 13 și 15 no -iem brie vor avea loc o serie de ma -ni festări festive.

Prof. univ. dr. ing. Ion Giurma,rectorul TUIAȘI, a subliniat că „fon -darea acestei școli a însemnat în ce -putul unui drum anevoios, pavatcu multe opreliști, fiindcă au trecutmulți ani pînă cînd în această partea Moldovei s-a înființat o Uni ver -sitate cu profil exclusiv tehnic. Toa -tă această tradiție de 200 de ani seregăsește în atitudinea, în structurași în rolul jucat de UniversitateaTeh nică în peisajul academic ro mâ -nesc, pentru că întreaga istorie ne

obligă să ne ridicăm la un înalt ni -vel academic.”

Manifestările vor fi deschisecu cea de-a V-a Ediție a „Simpozi -onu lui de Istoria Învățămîntului șiȘti in țelor Tehnice”, care va avealoc mier curi, 13 noiembrie în Salade Con ferințe din Corpul T alPoliteh ni cii. Pe durata sim-pozionului vor fi pre zentate 19lucrări realizate de cadre didacticeale universității, de re pre zentanțiai Muzeului Științei și Tehnicii dinIași, dar și de un in vitat din parteaDelegației de Isto rie Naționala dinAbruzzi, Italia. Re prezentanțiiuniversității vor a cor da a doua zi„Premii de Ex ce lență înCercetare” , iar profesorilor Al fredBraier, Vitalie Belousov și Hu goRosman li se vor acorda „Pre miipentru întreaga activitate” a a ces -tora la Politehnica ieșeană.

Tot pe 14 noiembrie, în Aula U -

ni versității Tehnice „Gheorghe Asa -chi” vor fi dezvelite două picturi, u -na a Regelui Carol I al României șicea laltă a Reginei Elisabeta, care „audispărut în perioada anilor `47,datorită evoluției istorice și au fostînlocuite cu alte două tablouri,înfățișîndu-i pe Gheorghe Asachi șiPetru Poni. Scopul este de a recon s -titui aspectul inițial al Aulei”, a pre -cizat rectorul TUIAȘI. Dubla ani -ver sare se va încheia pe 15 no iem -brie, cu o adunare fes tivă în AulaUniversității, urmată apoi de o ex -po ziție cu realizările facultăților Po -litehnicii, care va avea loc în SalaPașilor Pierduți din Copou.

După înființarea Școlii de Ingi -nerie și Hotărnicie, în 1813, au fostpuse bazele învățămîntului su -perior eletrotehnic, chimic apli cat șiagronomic la Facultatea de Ști in țe.Mai apoi, în 1948, a fost fondat In -stitutul Politehnic „Gheorghe Asa -chi”, redenumit pe 17 mai 1993Universitatea Tehnică „Gheorghe

Jurnalistul Adelin Petrișor vinesăptămîna aceasta la Iași. Miercuri,pe 13 noiembrie, de la ora 18.00, vafi pro iectat în prezența jurnalis tu -lui, la Ate ne ul Tătărași filmul do cu -men tar „Coreea de Nord, nimic deinvidiat” realizat de aces ta.

„În Coreea de Nord este con -siderată o infracțiune orice legă tu -ră fără aprobarea autorităților custrăinii, iar dacă oprești un om pestradă să-l întrebi ceva, el poate săajungă în lagăr pentru că a vorbitcu tine. De altfel, corespondențiistră ini sînt obligați să poarte oban derolă albastră pe care să scrieîn coreeană «presa» tocmai pentruca oamenii să-i evite și să nu intreîn contact cu ei”, a precizat AdelinPetrișor.

Joi, pe 14 noiembrie, va avealoc o întîlnire cu studenții Univer -sității „Alexandru Ioan Cuza” dinIași (UAIC) începînd cu ora 14.00,în Sala Ferdinand din Corpul A al

UAIC. Tot atunci va avea loc lan -sarea volumului „Țara unui sin-gur Gras”, inspirat din vizita luiAdelin Petrișor și a colegului său,Cătălin Popescu, în Coreea de Nord.La eveniment vor lua parte și prof.univ. dr. Daniel Condurache șilect. univ. dr. Alexandru Savitescu,cadre didactice la Departamentulde Românistică, Jurnalism, Științeale Comunicării și Literatură Com - pa rată de la UAIC. „Este vorbades pre deplasarea pe care am fă -cut-o în primăvara lui 2012 împre -ună cu Cătălin Popescu, opera to -rul și colegul meu la Phenian. Încar te oamenii pot vedea cît degreu este să trăiești în Coreea deNord, cît de greu este să fii jur na -list acolo și cum funcționează dic -ta tura”, a adăugat jurnalistul.

După 1989, Adelin Petrișor șiCă tălin Popescu au fost primii ro -mâni cărora li s-a permis accesulîn Coreea de Nord. n

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”(UAIC) din Iași coordoneazădin 31 octombrie o extensie a programului de mobilități inter-insti -tuționale Erasmus Mundus IANUS, IANUS II. Aprobat de Comisia Eu -ro peană în 2013, acesta se va derula în perioada 2013-2016 și va extinderelațiile cu universitățile din țări ce nu fac parte din Uniunea Europeanăși anume Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina.„Pe 29-31 octombrie a avut loc workshopul Kick-off meeting, în care s-auprezentat universitățile din țările partenere din Occident, Padova,Poitiers, UAIC și cele beneficiare, cele din țările est-europene. Re pre -zentații fiecăreia au stat de vorbă cu directorul de proiect, respectivprof. univ. dr. Henri Luchian, prorector pentru relații internaționale șiparteneriate de studii și cercetare la UAIC și cu personalul acestuia for-mat din oamenii de la Departamentul de Relații Internaționale”, a de -clarat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul UAIC. Astfel, „Cuza” va co -ordona în următoarele 48 de luni, cît durează programul, acțiunile definanțare, competiții de bursă și criterii de selecție între universitățilepartenere și cele beneficiare.

„La Kick-off meeting, directorul de proiect a expus acțiunile șiobligațiile fiecărei instituții de învățămînt superior în parte, iar apoi s-au încheiat contractele instituționale între Cuza și celelalte universități.Acum că s-au făcut semnăturile necesare, se așteaptă ca prefinanțareadin partea Comisiei Europene să vină în proporție de 80%”, a mențio -nat rectorul UAIC.

IANUS II se adresează studenților din toate cele trei cicluri de învă -țămînt superior, postdoctoranzilor și personalului academic și pune ladispoziție 194 de locuri anuale pentru mobilități internaționale în țărilebeneficiare ale acestui proiect. n

de Paul ANDRICI | [email protected]

de Cătălina DOBROVICEANU|[email protected]

Vor fi decernate premii pentru excelenţa în cercetare.

OFF THE RECORD

În Aula Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” vor fi dezvelite douăpicturi înfățișîndu-i pe regele Carol I și Regina Elisabeta.

Vor avea loc o lansare de carte și o proiecție de film documentar.

Programul se adresează atît studenților, cît și cadrelor didactice.

Mașina pentru cursă lungăLiga Studenților de la Mecanică (LSM) din Iași va cons -

trui un automobil care va fi folosit în competiții de drift șituning. Echipa LSM Drift Team a fost alcătuită în urmă cupatru săptămîni și deja a achiziționat un BMW E36 Sedandin 1991, pe care plănuiesc să-l modifice pentru a fi compa -tibil pentru viitoarea etapă a Campionatului Național deDrift din 2014. Din LSM Drift Team fac parte Sergiu Cră -ciun, coordonatorul proiectului și studenții la ciclul de li -cență Daniel Albu, Marius Bucovanu, Bogdan Chiriac, Ale -xandru Morariu, doi masteranzi la Mecanică. Aceștia vor fiîndrumați de conf. univ. dr. ing Adrian Sachelarie, pro -decan la Facultatea de Mecanică din Iași (MEC).

Pentru a se decide asupra aspectului automobilului, LSMva organiza un concurs de design, prin care se va alegemodelul mașinii. Participanții vor putea trimite modele rea -lizate de mînă sau printr-un program specializat, iar cîș ti -gătorul va fi ales de către o comisie formată din LSM DriftTeam și prof. univ. dr. ing. Cezar Oprișan, decanul MEC.Proiectul se va încheia anul viitor, în martie sau aprilie. (P. A.)

Tinerii sportivi ajută sinistraţii din Galaţi

Șapte studenți de la Facultatea de Educație Fizică șiSport de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC)

din Iași au participat împreună cu membrii Centrului Di -ecezan Caritas Iași la o acțiune de ajutorare a celor afectațide viitura din luna septembrie.

Aceștia s-au deplasat în trei loca lități din județulGalați, în Cuca, Măcișeni și Corni, unde au contribuit lacurățarea a aproximativ zece gospodării.

„Unii au tăiat lemne, alții au scos mîlul din curtea celorbătrîni, au reparat garduri sau au ajutat la reconstrucțiaunei case. Sînt mai multe sate afectate însă cele trei au fostalese pentru că sînt printre cele mai sărace și au pondereacea mai mare a persoanelor în vîrstă”, a declarat MihaelaCondac, coordonator proiecte de intervenție în situații deurgență și calamități naturale.

Studenții vor mai fi cooptați la activități de plantare a co -pacilor în zone cu risc de alunecare de teren. (M.O.)Ș

TIR

I P

E S

CU

RT

Ne vrem liniștea-napoiPerioada de liniște din căminul

C4 a trecut. De acum au reușit toțistu denții să-și aducă boxele orisistemele audio de acasă și au grijă sădea cîte o petrecere în fiecare seară.Parcă mai bine era cînd de pe holurirăsunau cîntările studenților de laTeologie și nu Alex Velea oriConnect-R.

Secret studenţescÎn sfîrșit s-au dat adeverințele pentru

RATP la Universitatea „Alexandru IoanCuza” din Iași, și ca de obicei coada de latoneta de bilete de lîngă Corpul A parcănu mai avea capăt. De aceea, ca să eco -nomisească timp, o parte dintre stu dențiau mers în Piața Unirii. Și acolo însă eraaglomerație. Puțini știu că la gară, chiarlîngă Billa, îți poți face abonamentul îndoar cîteva minute.

Păzește-ne, Doamne,de prieteni

Săptămîna trecută unor studenteli s-a furat laptop-urile din cămin.Aces ea și-au lăsat camera deschisă și,con form declarațiilor polițiștilor, făp -tașul a fost un băiat cazat în același că -min, care le cunoștea pe păgubite. Dinfericire, cele două fete și-au recu pe -rat bunurile. Ar fi bine să luăm a min - te și să încuiem mereu camerele. Chiarși dacă lipsim doar cinci minute.

„Cuza”, coordonatoarea unuinou program Erasmus Mundusde Paul ANDRICI | [email protected]

3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

De fiecare dată cînd aud ex -presia „unificarea dreptei”, îmi vi -ne să rîd. Un rîs în scîrbă, bine -înțeles, că nu-i nici un motiv debu curie. Se apropie 2014, an e lec -toral, și cioturile care-și spun par-tide de dreapta nu prea dau sem -ne serioase că ar fi dispuse să co -laboreze spre o victorie comună -cel mai probabil din orgolii și pen -tru că fiecare are propriile reven -dicări -, pentru a da jos mașinăriaUSL (care se mănîncă oricum dininterior, dar nu destul de repede,fiind ținută oarecum la un loc deciolanul la care ajung mai ușorîmpreună).

Sîntem o țară ai cărei oameniau fost blestemați să fie mereu ne -voiți să aleagă răul cel mai mic, șinici măcar atunci nu iau deciziilecorecte. Însă situația de anul vii -tor, cel puțin cum se vede de-a -cum, pare mai sumbră decît ce-amvăzut în ultimii cîțiva ani. Numaigîndul de a-l avea pe plagiatorulPonta președinte sau pe Crin Anto -nescu, pe care nici un om cu min -tea la cap nu-l poate lua în serios,îi face pe cei din Uniunea Euro -peană să rîdă și cu fundul de noi.Și cine-i de vină pentru situația as -ta? Dreapta, desigur, că se com-place în vizuinele lipsite de curajși inițiativă în care parcă s-au cui -bărit cele cîteva formațiuni; dar șipoporul, care deși e veșnic nemul -țumit, parcă e incapabil să ia odecizie cît de cît rațională.

Asta e, sîntem mai manipu la -bili ca o turmă de oi, nu votăm șinu acționăm în general cu capulnostru, ci cu cel al lui Badea sauGâdea sau Banciu. Peste tot în lu -me se votează mai mult „la sen -timent” și mai puțin rațional, însă

la noi lipsește cu desăvîrșire rațio -nalul. Au ieșit supărații în ia nua -rie 2012 în stradă „să dea jos dic ta -torul”, deși era cît se poate de lim -pede că va urma o alianță PSD –PNL și mai distructivă. Nu spuncă nu trebuia dat jos, n-am fost ni -ciodată fan Băsescu, dar demo cra -ția și al ei sistem electoral trebuieprivit ca un joc de șah – trebuiegîndit în perspectivă, cu cauză șiefect -, lucru de care votanții ro -mâni n-au fost niciodată în stare.Ei dau jos pion după pion, se batsinguri pe spate că „am făcutceva” în timp ce regele stă la masăcu regina vecină, și cînd se ducetotul de rîpă găsesc oricum pe cinesă dea vina, oricine numai ei nu.

Lipsa asta de raționament seob servă foarte limpede și în planlocal. Ieșenii, mereu nemulțumiți,fac ce fac și tot pe Nichita îl aleg.Nu m-ar mira să mai cîștige o datăfotoliul, în 2016. Se spune că fieca -re popor își merită conducătorii,iar românii, pentru lipsa totală dediscernămînt de care dau dovadăiar și iar, pentru cum își aruncă vo -turile într-o găleată sau șapcă co -lorată, merită să mănînce doarsha worma în care lipia e pro gra -mul TV și carnea - pliantele de laalegeri. n

ȘAH-MAT

Regele amurit,trăiascănebunii

Ioan STOLERUsecretar de redacţie

[email protected]

Profesorul Dean J. Kotlowski (stînga) a vorbit despre Paul V. McNutt, cel care a schimbat soarta a mii de oameni.

O pagină pierdută din istoria Holocaustului

Marțea trecută, pe 5 noiembrie,în sala Ferdinand a Universității„Alexandru Ioan Cuza” din Iașipro fesorul Dean J. Kotlowski de laUniversitatea Salisbury din Mary -land a scos la lumină pentru stu -denții de la Facultatea de Istorie opoveste aproape uitată despre unamerican care a ajutat între 1937 și1939 în jur de 1300 de evrei să sca -pe de Holocaust. Paul V. McNutt afost trimis ca ambasador în 1937 înFilipine de către Franklin D. Roose -velt. Mai departe, după ce a ajunsîn Fili pine ca ambasador, pro fe -sorul a povestit faptul că McNuttîmpreună cu președintele ManuelL. Quezon s-a folosit de legilepentru imigranți să întărească co -mu nitatea de evrei pe care au reu -șit să o aducă în Filipine. Totuși,deși au reușit să salveze un numărmare de persoane în ciuda difi -cultăților de la acea vreme, poves -tea celor doi a fost pierdută pînărecent.

Cum a fost această poveste desco -perită și ce impact a reușit ea săprovoce în America?

Cred că Frank Epriah, cel care

a scris „Escape from Manila” a fostprimul care a scos povestea lalumi nă. Iar la aproape doi ani du -pă ce cartea a fost publicată, în2005, a existat o reuniune în Cinci -nnati a evreilor refugiați în Fili -pine, primind atenție națională. Pelîngă reporteri, au fost prezenți șireprezentanți ai Ambasadelor a -me ricane respectiv filipineze, care

au oferit medalii în onoarea luiMcNutt și a lui Quezon. A existatși un documentar care a fostdifuzat la 288 de televiziuni publi -ce. Cît despre impact, el încă nu afost simțit pe deplin. Abia așteptsă văd cum este primit un al doileadocumentar care apare chiar săp -tă mîna aceasta, fiind deja recoman-dat printre membrii Congre su luiAme rican de către Alan Grayson.

Totuși, sînt aproape 80 de ani de cînda avut loc. De ce credeți că po vestea afost atît de umbrită?

Și eu m-am întrebat asta foartemult timp. În primul rînd, cred că-i din cauza faptului că are loc într-un loc îndepărtat pentru popor.Adică, cîți dintre americani știu as - tăzi că Filipine a făcut la un mo -ment dat parte din SUA? Nu atîtde mulți. Iar în al doilea rînd, vor-bim de cineva ca Paul McNutt, de

care nimeni nu-și amintește. Aces -ta nu și-a scris memoriile și nici nua avut o biografie foarte mare.Singura biografie făcută despre eldatează din 1960 și nu este delocuna prea bună. Deci, sînt foartemulte povești care se pierd astfel,iar în plus, noi nu vrem să mer -gem în cealaltă extremă și să o su -pra-empatizăm, pentru că dacă a -na lizăm mai atent lucrurile, ve -

dem că ar fi putut salvați maimulți oameni.

Ce fel de persoană credeți că era PaulV. McNutt de sînt așa puține materialereferitoare la acesta? De ce nu voiasă-și scrie istoria pe o foaie de hîrtie?

Era timid. Cînd te uiți la pozelecu acesta, îți dai seama că iubea sățină discursuri publice, iar cinevacare a scris despre el spunea că afost un om mare cu o gură pe mă -sură. Însă el era o persoană foarteretrasă și timidă și de aceea lumeaîl vedea ca fiind arogant. Însă ase-meni lui Napoleon, el se putearidica și să țină un discurs, fiindunul dintre cei mai buni vorbitoriîn public din perioada respectivă.McNutt însă, nu se prea putea lă -uda cu ce a reușit să îndepli neas că,asta deoarece știa că în perioa darespectivă, a anilor treizeci, înAmerica exista o problemă destulde mare privind toleranța. Și dacăvorbeai despre aducerea evreilorîn America, nu ai fi reușit să cîștigiprea multă lume de partea ta. Așacă, a dezvoltat un sistem în Fili -pine, prin care măcar cîțiva dintreei au putut fi salvați. n

Peste 100 de studenți și pro -fesori ai Facultății de Drept de laUniversitatea „Alexandru Ioan Cu -za” din Iași au participat joi, 7 no -iem brie, la o întîlnire cu Amba sa -dorul Regatului Unit al Marii Bri -tanii și al Irlandei de Nord în Ro -mânia, Excelența Sa Martin Ha -rris. Acesta a ținut o prelegere inti -tulată „Statul de drept – Reformaîn justiție”, la care a participat șiRăzvan-Horațiu Radu, Agent alGu vernului României pentru Cur -tea de Justiție a Uniunii Europene.Conferința a avut loc în Amfi tea -trul „Paul Demetrescu” din in cin ta

Facultății de Drept, începînd cu ora14.30 și s-a desfășurat în limba ro -mână.

Discursul invitatului s-a con -centrat asupra importanței statu -lui de drept, văzut ca „piatra dete melie în combaterea corupției”,dar și asupra reformei sistemuluijudiciar prin care trece România șia activității Agenției Naționale deIntegritate. „Este foarte importantca diferitele instituții publice dințară să se sprijine reciproc. Româ -nia are nevoie să se asigure că esteechipată cu toate instrumentele le -gale în vederea combaterii co rup -

ției, iar în ultima vreme a făcut pro -grese importante în acest sens”, aprecizat Martin Harris.

De asemenea, una dintre te me -le de discuție ridicate de studenți afost piața de muncă din țară, des -pre care invitatul a afirmat că estemult mai flexibilă decît în Franțasau Spania.

Martin Harris este Amba sa do -rul Regatului Unit al Marii Bri taniiși al Irlandei de Nord în Ro mâ niadin 2010. A reprezentat Am ba sa de -le Marii Britanii în Moscova între1999-2003 și din 2003 pînă în 2008în Kiev. n

„Unii spun despre Paul McNutt că a fost unom mare cu o gură pe măsură. Însă el era opersoană foarte retrasă și timidă și deaceea lumea îl vedea ca fiind arogant.”

de Iulian BÎRZOI | [email protected]

Un profesor de la Universitatea din Salisbury le-a spus studenţilor povesteaamericanului care a salvat peste 1.300 de evrei.

Excelența Sa Martin Harris aconferențiat în limba română.

Două săli de curs noi pentrumediciniști

La începutul săptămînii trecute au fost i -naugurate două amfiteatre pentru studențiiUniversității de Medicină și Farmacie „GrigoreT. Popa” din Iași (UMF), care se află în incintaSpitalului de Copii „Sfînta Maria”.

Cele două săli de curs au fost date deja înfolosință. „Amfiteatrele au fost reabilitate înîntregime și au fost dotate cu mobilier și apa -ratură audio-video. Noi am ajuns să ne bu -curăm de normalitate. Normal este să existecondiții civilizate de învățare și un climat de

confort în momentul în care studenții vin lacursuri”, a precizat prof. univ. dr. Vasile Astă -răstoae, rectorul UMF. Amfiteatrele au împre -ună o capacitate de peste 200 de locuri.

Lucrările la cele două amfiteatre ale UMFau început în luna septembrie a acestui an, înurma unei colaborări între instituția de învă -țămînt superior și CJ și au fost în valoare depeste 80.000 de euro. (C. D.)

În căutare de angajaţiSăptămîna trecută, pe 5 și 6 noiembrie a

avut loc cea de-a cincea ediție a Tîrgului de

Cariere Iași, în cadrul căruia au fost prezente înincinta Palas Mall 31 de companii. Acestea aupus la dispoziția tinerilor peste 500 de locuri demuncă și 50 de internship-uri plătite, destinatestudenților. Evenimentul a fost organizat încolaborare cu Centrul de Informare Profe sio -nală, Orientare în Carieră și Plasament (CIPO)al Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC)și se încadrează în activitățile Zilele CariereiUAIC din perioada 4-8 noiembrie.

La tîrg au fost așteptați să participe peste4000 de oameni, în special tineri cu vîrsta cu -prinsă între 20 și 30 de ani. Tîrgul de carieră areloc de două ori pe an, în 18 orașe din țară și înChișinău. (V. C., A.O.)

Ambasadorul Marii Britanii în România s-aîntîlnit cu studen]ii ie[enide Cătălina DOBROVICEANU|[email protected]

În cărțile de criminalistică aleFBI –ului (Federal Bureau of In ves -ti gations), un ucigaș în serie estedescris ca fiind persoana ce comiteo serie de două sau mai multecrime, cu o pauză între ele. Mo tiva -ția principală a acestora este de aobține o satisfacție la nivel psiho-logic, victimele avînd adesea cevaco mun, cum ar fi ocupația, cu loa -rea pielii, orientarea sexuală sauvîrs ta.

De asemenea, aceștia se pricepîn a se ascunde și de regulă sîntultimele persoane la care te-ai aș -tep ta să găsești un cuțit ascuns labrîu. În peste jumătate din cazuri,ei au avut parte de o copilărie mar -ca tă de abuzuri emoționale, fizicesau sexuale, săvărșite de către unmem bru al familiei. Astfel, fără săfi cunoscut o relație armonioasă înfa milie, criminalii își crează demici o nouă realitate în care aceștiasimt că pot evada. Potrivit psiho -logilor, ei își transformă realitateaîntr-o fantezie, unde concepteprecum binele și răul sau empatiafață de cei din jur se dezvoltădeformat. Iar în cele din urmă,diferența dintre vis și realitate esteseparată în capul acestora doar decătre un fir de ață.

Sînt desigur și excepții de la re -

guli, iar persoane cu o viață desucces încalcă premeditat primaporuncă, așa cum este și cazul jur-nalistului macedonian Vlado Ta -nes ki. După 20 de ani în care și-aconstruit o carieră prolifică deziarist fiind specializat pe crime,Taneski a căzut de cealaltă bari ca -dă, fiind arestat în 2008 pentru că aomorît trei femei. Acesta a fostprins după ce în articolele saleexis tau informații despre res pec ti -vele crime de care numai polițiștiiaveau cum să le cunoască, cum arfi că victimele erau găsite imobi-lizate cu cablul de la telefonul fix.

Cardinalele răuluiDupă aceleași manuale ale FBI-

u lui, motivele pentru care cri mi na -lii în serie ies să ucidă se împart înpatru categorii: viziuni, misiunipersonale, hedonistice și nevoia deputere sau de control. Ucigașii dinprima categorie sînt și cei mai vul -ner abili din punct de vedere psi -hic, aceștia spunînd de cele maimulte ori că Diavolul sau alte en ti -tăți de acest gen sînt cele care i-aucomandat să iasă la „vînat”. De e -xemplu, David Berkowitz, sau„Son of Sam” (n.r.: Fiul lui Sam)

du pă cum mai este acesta cu nos -cut, crede că un demon, ascuns încorpul cîinelui vecinului său i-a or -do nat să comită mai multe crime.A cesta a ucis în vara lui 1976 șaseper soane și a rănit alte șapte, bă -gînd spaima în inimile locuitorilordin New York. Cazul său a devenitfoar te cunoscut după ce în anulres pectiv a trimis mai multe scri -sori la poliție și către presă, în careamenința că valul său de omoruriabia începe, însă a fost prins lascurt timp după aceea. Ca răspunsla popularitatea pe care o cîștigase,oficialii din New York au schimbatlegea și au introdus un set de re -guli, fiind recunoscute ca „Legilefiului lui Sam” ce le permiteau să-irețină toate cîștigurile generate deBerkowitz prin vînzarea poveștiisale către editori. Astfel, criminaliinu se mai puteau îmbogăți din po -pu laritatea crimelor săvîrșite. Pu -țin mai tîrziu, legi asemănătoare aufost fondate și de către restul sta -telor.

Cît despre ucigașii în serie ce secred că au o misiune, aceștia vor deregulă „să scape lumea” de o anu -mi tă categorie de persoane, cum arfi homosexualii, prostituatele saupersoanele ce aparțin unei religiidiferite. Din categoria motivelorhe donistice fac parte majoritateapsi hopaților. Pentru ei, scopul cri -mei este unul cît se poate de sim -plu și de primar. Și anume, să-șiprovoace o plăcere la care ajungdoar atunci cînd iau viața cuiva.

Iar în final, despre cei care ca -ută puterea și controlul, cri mi na -liștii americani spun că de cele maimulte ori au fost abuzați în co pi lă -rie și au crescut cu un sen ti ment deneputință. Acești cri mi nali în se rieîși abuzează de multe ori sexualvictimele, pentru ei fiind un ri tualprin care-și afirmă do mi nația. Aicise încadrează și Ted Bun dy, u nuldintre cei mai cu nos cuți și brutali

criminali americani. Băr ba tului nu-i era frică să iasă la vînat în spațiipublice în toiul zilei, avînd nu me -roa se modalități prin care reu șeasă cîștige încrederea cuiva. De seoriacesta își învelea brațul într-unghips fals, și ruga tinerele să-l ajutesă care ceva pînă la ma și nă. Aici,acesta scotea o bară din oțel ascun -să prin autovehicul, și le lovea cuea după cap.

După ce a reușit să evadeze dinpușcărie de două ori, Ted Bundy afost prins în 1978 în Florida, unde aprimit trei sentințe cu moartea.Aici, acesta a mărturisit că a deca -pitat mai multe dintre victimile sa -le cu un fierăstrău, păstrînd cape -te le ca pe niște trofee în casa sa. Dease me nea, obișnuia să viziteze cor -pu rile fără viață alături de care pe -tre cea numeroase ore, le machia șirea li za acte de necrofilie pînă cedes com punerea cadavrelor îl forțasă plece.

SpintecătorulPrimul ucigaș în serie al vre -

mu rilor moderne este probabil șicel mai cunoscut din toate timpu ri -

le. Locuitorii din zona de est a Lon -drei din 1888 erau obișnuiți cu vio -len ța, iar condițiile în care tră iaure flecta că trăiau într-una dintre ce -le mai sărace zone. Deși con di țiileerau deja vitrege, în iar na anuluirespectiv o serie de crime au fostatît de brutale încît au atras atențiaîntregii lumi. „Sem nă tu ri le” pecare le-a lăsat pe cor pu rile găsiteaproape fără organe i-au dat și unnume: Jack Spintecătorul.

În cele trei luni cît a fost activ,lon donezul a ucis cel puțin cincifemei pe care după ce le golea desîn ge, cu o precizie aproape chi rur -gi cală le extrăgea organele pe carele păstra ca trofee. După ce își stra n - gula victimele, bărbatul își com ple -ta ritualul ce însemna să cio pîr țeas -că gîturile victimelor sale pînă a -proa pe de decapitare. Tot o ra șul afost cuprins de frică și mă ci nat desuspiciuni cum că vecinul lor arputea fi asasinul. Deși po li țiștii auavut numeroși suspecți, a ceș tia nuau reușit niciodată să-l prindă,închizînd cazul în 1892. Astăzi, maisînt criminaliști, care-și spun„Ripperologiști”, ce înceară să-idescopere identitatea lui Jack, um -bra sa dăinuind peste paginile azeci de cărți, filme, sau chiar per -soa ne care încearcă să-l copieze.

Mulți sînt de părere că aparițiaucigașilor în serie se datorează vre -mu rilor în care trăim, a industrieimedia parșive sau a schimbării pa -ra digmei sociale spre care ne îm -pinge tehnologia. Însă, astfel de cri -minali au existat aproape din tot dea -una. Și dacă e să smulgem pu tre zi -ciu nea din pămînt, ne vom da sea -ma că de cele mai multe ori, uci gașiicresc asemeni victimelor care a jungsă le facă, doar că pe interior. n

4 LUMEA PE JARNumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013


Motivele pentru care ucid se împart în patru categorii: viziuni, misiuni personale, hedonistice și nevoia de putere sau de control.

Criminalii în serie mor înainte de a se naște

De obicei cînd apar la buletinele de știri, sînt acele per-soane pe care vecinii le descriu ca fiind liniștite și pri-etenoase. Fiecare dintre ele au însă cîte un secret

ascuns mai bine decît un fulg de zăpadă pierdut prin tundraîngheţată. Sînt inteligenţi și își calculează cu mare atenţiefiecare pas înainte de a acţiona. Cîteodată păstreazăsuveniruri, îndeplinesc tot felul de ritualuri sau trimit scrisoricătre presă și poliţie cu scopul de a stîrni atenţia și de a seface cunoscuţi. Pentru ei, regulile sociale urmează un alttipar. Iar atunci cînd zidurile propriilor fantazii îi copleșesc,nu mai ies in casă ca niște oameni, ci ca niște ucigași în serie.

80%Este media IQ-ului ucigașilor. Aceștia își plănuiesccrimele cu mare atenţie, răpind victimele într-un loc șiascunzînd cadavrul într-un altul.

98.5 3 comportamente ale copilăriei, cunoscute ca și „triadalui MacDonald”: Udatul patului, Incendierea și cruzimeafaţă de animale

3

Modus Operandi reprezintă tot procesul pe care ucigașul l-a dusla îndeplinirea unei crime, plecînd de la ademenirea victimei, pînă lamodul în care scapă de cadavru

Acum doi ani, un canadian a încercat să imite crimele din serialulde televiziune „Dexter”

Cele mai multe victime le-a comis columbianul Luis Garavito, caredeși a fost condamnat pentru 138, este suspectat că ucis peste 400 depersoane.

Peste 80% din criminalii în serie sînt bărbaţi cu vîrstecuprinse între 20 și 30 de ani. De obicei, aceștia sîntinteligenţi și vînează tinere.

De regulă sînt ultimele persoane la care te-ai aș tep ta să găsești un cuțit ascuns la brîu.

2014 este ultimul an în care pro -gramele de mobilități interna țio na -le vor mai exista în forma în care lecunoaștem. În afara proiectelor a -fla te în desfășurare, Lifelong Lear -ning Program (LLP), ce includEras mus, Comenius, Leonardo,

Grundtvig și Transveral va fi unitcu Erasmus Mundus, Jean Monnet,Tempus și „Youth in Action” înproiectul al Comisiei Eu ro pene dea reinventa schimburile inter-inst i -tu ționale: Erasmus Plus. Acestaurmează să se desfășoare în perioa-da 2014-2020, în timp ce pro iectelecare nu se vor încheia pînă lasfîrșitul lui 2013 vor fi continuatesub vechile denumiri.

Deocamdată, însă, informațiileconcrete despre această inițiativă,din categoria tipurilor de proiectepe care universitățile le pot accesa,nu au fost încă oferite. Insti tu ți ilede învățămînt superior așteaptăsfîrșitul lunii noiembrie, cînd Par -la mentul European și Consiliul Eu -ro pean vor decide aprobarea aces-tuia. „Sincer vorbind, nici acum nueste foarte limpede dacă va fi unpro gram cupolă pentru toate cele -lal te programe de mobilități inter -na ționale. Ideea a apărut încă deanul trecut, cînd era denumit Eras -mus for All”, a declarat prof. univ.dr. Vasile Ișan, rectorul Univers i tă -ții „Alexandru Ioan Cuza” din Iași(UAIC). Comisia Europeană a pro -pus acest program încă din 23 no -iem brie 2011, însă pe parcurs a tre -cut prin mai multe schimbări, pînăcînd a ajuns în stadiul actual, deErasmus Plus. „Educația și forma -

rea profesională a tinerilor sîntesen țiale pentru crearea de locuride muncă în Europa. De unde și ne -cesitatea concentrării tuturor efor -turilor printr-un singur program îndetrimentul unor inițiative locale,dispersate”, a apreciat Adrian Geor -

gescu, vicepreședintele Agenției Na -ționale pentru Programe Comuni -ta re în Domeniul Educației și For -mă rii Profesionale (ANPCDEFP).

Deși prea multe detalii nu aufost încă oferite, din informațiileca re au venit dinspre Comisia Eu -ro peană, acest program va fi și maimare decît toate celelalte inițiativela un loc. „In ten ționează să du ble -ze numărul de mo bilități ale stu -den ților și profes o rilor, dar în ace -lași timp va permite și o extinderemai simplă pe cer ce ta re în țări dinafara Uniunii Eu ro pe ne”, a preci -zat prof. univ dr. Va sile Ișan.

Finanţare dublăÎn mod concret, ceea ce se știe

despre Erasmus Plus este că acestava avea un buget considerabil maimare, cît și un număr de mobilitățiacor date anual sporit, programulfiind prevăzut cu o finanțare de 19miliarde de euro anual și cinci mi -lioane de mobilități, aproape dublufață decît au fost în anii precedenți.Indiferent că sînt studenți, elevisau cadre didactice, cu toții vor pu -tea să participe sub același pro -gram, însă nu se știe exact cum vorfi selectați aceștia, dacă încă se maipăstrează aceleași criterii care exis-tau la programele individuale pînăîn prezent. Sau dacă fiecare țară

sau universitate își va mai alcătuipropriile norme de selecție. Vice pr e - șe dintele ANPCDEFP este de pă re -re că „nu putem vorbi de pe acumdes pre selecția viitorilor partici panți.Primele mobilități ale studențilorvor avea loc începînd cu anul univer -sitar 2014-2015. Actualul programErasmus este inclus în Eras musPlus fără prea multe mo d if i cări dederulare, lărgindu-se to to da tă bazade selecție și la cei proas păt ab sol -venți.”

Prin integrarea programuluiEras mus Mundus se va extinde șinumărul țărilor spre care un par ti -cipant poate alege să plece. Acestlucru înseamnă că prin ErasmusPlus un student român poate selec-ta, de exemplu, una dintre univer -si tățile din țările membre ale pro-gramului Ianus (n.r.: numele unuiproiect Erasmus Mundus desfă șu -rat de UAIC), Armenia sau Azer -bai jian, ca instituție în care să-șiaprofundeze studiile, la fel de ușorca o universitate din Franța sauBel gia. „Faptul că pentru beneficia-rul final s-a încercat, începînd cuactualul program LLP, o simpli fi -care a regulilor de acces și de im -ple mentare, lucru pe care îl va faceși în ERASMUS+, coroborat cu creș -terea substanțială a bugetului, nune duce cu gîndul decît la faptul căregulile de acces vor fi și maiflexibile”, a adăugat Adrian Geor -gescu.

Împrumuturi pentrumasteranzi

Erasmus Plus prezintă și un a -van taj pentru stu den ții masteranzi,care vor putea beneficia de un îm -pru mut de studii, fi nan țat prin Ban -ca Europeană de In vestiții. Apro xi -ma tiv 330.000 de tineri vor puteapri mi această sumă de bani, însăde ocamdată nu se știe valoareaexactă a acestui împrumut sau mo -dul în care va fi acordat.

În mare măsură, acest nou pro -gram va funcționa în continuare peo serie de puncte principale, de vi -

ze, pe care le urmăreau și celelalteprograme de mobilități interna țio -nale. Oportunitățile de studiu șicer cetare vor fi similare, însă maicomplexe datorită noului buget și anumărului de locuri, plus avantajulextinderii și în țările non-europene.Programul prezintă însă și un as -pect nou care este căutat în specialîn clasamentele și ranking-urileinter-instituționale: cooperarea cumediul de afaceri. Astfel, prin

Erasmus Plus se dorește și creareaa 400 de alianțe, atît strict pe mo du -le educaționale cît și „alianțe pesec torul calificări”. Mai exact, acestedouă întrevăd o serie de parteneria -te nu numai la nivel de univer si ta -te, ci și cu diferite companii, iniția -to rii programului susținînd că ast-fel se vor forma noi tipare de con fe -rințe, workshop-uri și metode în -vă țare pentru a ajuta studenții par -ti cipanți la Erasmus Plus să sespecializeze și să intre în contact cupiața muncii.

Sfîrșitul lunii noiembrie va mar -ca începutul noului program, iar îndecembrie se va ști exact ce anumecuprinde acesta. El nu va afectadoar universitățile, ci și organi za ți -ile care s-au dezvoltat în paralel cufostele module ale programului.„În anumite orașe din Europa exi -stă secțiuni de Erasmus Student Net -work care facilitează integrarea stu - denților Erasmus în orașul gazdă șicooperează cu univer si tă ți le. Pro -ba bil odată cu programul ErasmusPlus aceste organizații vor primimai multă atenție din par tea uni -

ver sităților și nu numai, pentru aputea derula chiar mai bi ne acti vi -tățile cu studenții”, a de clarat DeliaMihoc, președinte ESN Iași.

Deși Erasmus Plus vine cu maimulte soluții noi pentru un sistemcare a fost considerat, la lansareasa, inovativ pentru schimburile in -ter-culturale, nu trebuie uitat fap -tul că, în momentul în care s-a sta-bilit bugetul Uniunii Europene peurmătorii șapte ani, ramura de fi -nan țare pentru programul Eras -mus a fost aproape de a fi tăiată.Prin urmare, dacă actuala soluțienu este una de succes, există po si -bi litatea ca următorii șapte ani săfie ultimii pentru mobilitățile stu -den țești sau ale cadrelor didacticefinanțate de către Uniunea Euro -peană. n

Numărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

De anul viitor, programulErasmus se va schimba radical

Conceput de Comisia Europeanăîn urmă cu doi ani, programulErasmus Plus va îngloba toate

celelalte mobilităţi existente, de laproiecte internaţionale precumErasmus Mundus sau Life LearningProgramme, la cele destinate volun-tariatului sau deschise elevilor.Toate acestea vor fi adunate înacelași format care va fi finanţatpînă în 2020, timp în careinstituţiile de învăţămînt superior,chiar și unele din cel preuniversitar,vor intra într-un spaţiu Schengen alcomunicării și schimburilor inter-instituţionale, fie că vorbim deprofesori, elevi sau studenţi. Celpuţin așa arată planul pe hîrtiileComisiei Europene. Momentan, înIași, programul rămîne încă onecunoscută în birourileuniversităţilor și ale instituţiilor specializate pe astfel de schimburi.Cu toţii așteaptă sfîrșitul luniinoiembrie cînd acesta va fi aprobatoficial, după doi ani de negocieri, șiabia apoi vor începe să-și facă planuri. Programul va cuprinde inclusiv parteneriate cu țări din afara Uniunii Europene.

Deși prea multe detalii nu au fost încăoferite, din informaţiile ca re au venitdinspre Comisia Eu ro peană reiese că acestprogram va fi mai bine finanţat decît toatecelelalte iniţiative la un loc.

Sfîrșitul lunii noiem-brie va mar caînceputul nouluiprogram, iar îndecembrie se va știexact ce anumecuprinde acesta.


Uniunea Europeană va aduna toate programele de moblităţiinter-instituţionale într-unul singur.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

Buget total: 19 miliarde deeuro (și 1.8 miliarde pentrucooperare internațională)

Locuri pentru mobilități: 5milioane

Locuri pentru studenți: 2.2milioane

Locuri pentru personal: 1milion de profesori, trainers,youth workers

Voluntari și schimburi detineri: 540.000 de locuri

Locuri pentru studiuvocațional: 735.000 de studenți

Împrumut masteranzi:330.000 de studenți

Locuri pentru studențiinternaționali: 135.000

Granturi pentru diplomecomune: 34.000

Parteneriate strategice:formarea a mai mult de 20.000de legături între 115.000 deinstituții n

ErasmusPlus, încifre

6PASTILA DE DUPĂNumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

Cu degetul mic peharta spre Nirvana

Este greu de definit ce înseamnă să fii fericit înziua de astăzi. Iar cu atît de multe campanii șianunţuri în care sîntem invitaţi să zîmbim cu

orice ocazie posibilă, am început să uităm că toatemomentele frumoase din viaţă nu trebuie căutateasemeni unei vînători de comori. Nu este oproblemă de da sau nu, ci una de cînd și unde. Iarcînd acel moment vine, de prinzi zdravăn de el,după care-l dai mai departe.

Ție,Tu mie să-mi spui dacă miroși ce -

va ciudat în tot aerul ăsta de toam nătîrzie. Îți jur că mi se întîmplă me reucînd scrijelesc geamurile ma și ni lorde pe stradă, aburite de frigul de no -iembrie. Să vezi, aseară mi-a căzutun soi de văl peste ochi atunci cîndam încercat să ajung acasă. Da, acasăe locul în care chiar dacă ți-ai șterspicioarele de preșul de la intrare, însemn că nu mai treci niciodată peacolo, însă inima și mintea tot acoloți-au rămas. Aseară am trecut dinnou prin fața geamului de la care

obișnuiam să adulmec tot mirosul diminții și toată forfota orașului pecare mereu am urît-o. Toată viața și energia pe care încercam să o fur. Eibine, aseară ceva nu m-a lăsat să mai intru. Au pus sens unic dintr-uncapăt în celălalt, îți vine să crezi? Ceva de genul, intri dar nu mai ieși. Iarmie să nu care cumva să încerci să îmi impui dacă să intru sau să ies. Faccum vreau, iar de la casa mea nu are nimeni cum să mă fugărească.

Mai știi? Pe strada asta mereu mă rătăceam atunci cînd ieșeam searasă alergăm. Mă împiedicam de fiecare piatră nenorocită și cu genunchiijuliți și cu nasul roșu de frig, ajungeam acasă plîngînd, unde îmi era celmai drag. Auzi, să pună semn de interzis. Poate de aici mi se trag și toatevisele ciudate din ultimile seri. Am visat că am rămas fără dinți, culocuri lipsă și cu un zîmbet atît de știrb, încît am început să urlu. Știi ge -nul ăla de vise, ca atunci cînd îți moare cineva, cînd toate gîndurile ți sestrîng mănunchi în minte și nu te lasă să respiri. Iar mie mi-a murit bu -curia de a ajunge acasă. Auzi, să pună semn de interzis fericirii mele.

P.S. Mîine am să comit cea mai mare infracțiune pe care ai văzut-o. Semnat,ghici cine? n

Faci pe tine de frică, tremuri deemoție, scrîșnești dinții de furie,urli de supărare. Și, cea mai ne no -rocită treabă dintre toate, plîngi defericire. În mijlocul unei prost gîn -dite și corporatiste invitații la bu -cu rie, am uitat cît de puțin ne pa -să, de fapt, de ea. Atît de puțin în -cît nici măcar atunci cînd lumea nearuncă peste ochi o pulbere chioa -ră de fericire noi o spălăm cu nișteapă lașă. Apoi cenușa ne curge peobraji și ne uităm sașiu din nou lalume, cinic și c-o resemnare că tră -ni tă.

Întotdeauna am avut „zece pa -și pentru o viață mai bună”. Ni i-au

spus mamele, ni i-au citit babele încartoane colorate și sleite. Într-ovreme s-au făcut 20, apoi, de dra -gul diversității, 23, 29, 31. Doar cănu ne-am mai făcut timp pentru eiși cîțiva dintre noi s-au săturat săîntoarcă, printre altele, obrazul ce -lălalt ca să nu lege dușmănii. Ne-am șlefuit în carne chipuri pătrate,înghițind mîngîierea glas pa pi ru -lui pînă la lacrimi. Am hotărît căn-avem toate ingredientele pentrucoptura aia caldă pe care-o nu -mesc alții fericire. A noastră ba sepîr jolește la talpă, ba ni se lipeștede cerul gurii, ba ne stă în gît, baprinde gust de sîrmă ruginită. Am

lăsat-o așa, crudă și păcătoasă, pî -nă a început să ne placă izul demor tăciune, de făină nefrămîntatăși sictir. În mijlocul condamnării laextaz, la soare-n suflet și zahăr înbucate, ne-am făcut culcuș într-undrob de sare și gustăm schimono-sit întunericul dintr-însul. Pentrucă cea mai înaltă și mai scumpă fe -ricire de-afară e cea îndoită, fărărost, cu lacrimi.

Sîntem proști și nu știm să nemințim pînă la capăt. Găsim re pe -de adevăruri mici dar incomode,ne împiedicăm în ele și ne ies bu -curiile pe ochi, sărate și jenante.Oricum, dac-am fi știut să facemfericire la tavă, am fi mîncat-o demult pe toată. n

Scrisoarefără numede Mădălina OLARIU |[email protected]

Andrei a învățat să gătească dela bunica sa. A prins drag de bă trî -na care în vacanțele de vară i-a ți -nut loc de mamă și de poveștilespu se seara la lumina candelei, în -cît și-a dorit să-i învețe toate meș -te șugurile. Stătea mereu dupăfusta bătrînei și-i sorbea din ochifi ecare gest. Copil fiind se ridica

fru mușel pe vîrfuri, întindea gîtulpînă la nivelul mesei unde ingre-dientele se transformau în bucateși-și imagina că mîinile gîrbovitesînt ale lui. A ajuns astfel să-i placăaburii înmiresmați ce ieșeau în ro -to coale albe din cuptorul încins,ori armonia de culori din cratițelede pe foc. I se părea un miracoldemn de un alchimist cum aluatulalb și mătăsos se transforma în pîi -ne rumenă și caldă, ca niște lin go -uri de aur lăsate sub soare. De ace -

ea doar vara, în bucătăria cu pris -pă și prichici la geam, Andrei sesim țea cu adevărat liber și fericit.

După mulți ani, cu amintirea„bu nei” în suflet, a ales să se facăbucătar. Nu sufla niciodată în lin -gura de lemn și se frigea la limbăcăci așa făcea și bătrîna. În spatelerestaurantului pe care și l-a des -chis și-a plantat o mică grădină dincare culegea zarzavaturi și le gu -me, iar toamna umplea cămara cutot felul de murături. Cu toate as -tea, printre oalele moderne și pli -tele electrice, îi lipseau totuși bli -dele afumate din tuci ale bunicii,iar mîncarea pe care o pregătea nuavea niciodată aceiași savoare. Niciingredientele atent alese pe care lefolosea nu dădeau pîinii aceiași cu -loare, de parcă din rețeta buniciilip sea o piatră filosofală, iar aluat-ul nu se putea transforma în aur.

Abia după mulți ani, cînd a de -venit și el bunic, a înțeles ce ui ta sesă pună pînă atunci în bucate.Iubirea pentru cei dragi e de fapt in -gredientul principal în orice rețetă. n

Alchimistul din buc\t\riede Andrei MIHAI | [email protected]

Noi s\ fim p\c\to[i!de Anca TOMA | [email protected]

Îi lipseau bli dele afumate din tuci.

Era plină Piața Unirii de ei. Dinspre strada Lă -puș neanu tot veneau alergînd tineri în tricouri co -lorate care fluturau baloane și zîmbete în toate păr -țile. Se agitau ca într-un furnicar, iar miezul era toc -mai centrul orașului. Dacă te nimereai în drumul lor,te îmbiau să te iei după ei, numai nu te apucau demînă. Dar nu îți explicau de ce, trebuia să îți daiseama singur ce puneau la cale după zîmbetele largide care te molipseai.

Acolo, în centru, forfota pulsa ca o horă care stă -tea să izbucnească, iar tricourile colorate se zbînțuiauîntruna. Nu le păsa că unii trecători îi priveau sus pi -cios sau că alții treceau pe celălalt trotuar ca să îiocolească, numai să nu cumva să se lipească vreunulde ei. Între ei roia o veselie ca între copiii care ies la

joa că în parc. Și tot ca ei s-au cumințit ca și cum o în -vă țătoare ar fi bătut arătătorul de tablă, cînd în mij -locul furnicarului au apărut două fete care au în ce -put a-i ordona ca la orele de sport. Cei care au rămaspe dinafară încercau să înțeleagă ce forme ciudate îșiînchipuiau cele două, de tot îi aranjau cînd încoloană, cînd le ziceau să se prindă de mîini ca într-un lanț.

Pînă la urmă au format un fel de gard, de nu maivedeai ce se întîmplă după tricourile colorate. Se au -zeau doar rîsetele lor. Cine știe cîți dintre trecătoriide-atunci au înțeles pe lîngă ce au trecut. Poate au in -tuit. Dar ca să vadă cu-adevărat ce li s-a arătat, nutrebuia să scape din ochi viziunea de ansamblu. Șinu cea de la ultimul etaj al Hotelului Unirea, ci aceeaconstruită ca un puzzle din fiecare tricou colorat.Pînă la urmă, toate zîmbetele s-au arcuit într-unulsingur. Care s-a văzut tocmai din avion. n

Să zîmbim pînă la cerde Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]

În mijlocul uneiprost gîndite și

corporatisteinvitații la

bucurie, am uitatcît de puțin ne

pasă de fapt, deea. Atît de puținîncît nici măcarcînd lumea nearuncă peste

ochi o pulberechioară de

fericire noi ospălăm cu niște

apă lașă.

„

71001 DE MĂȘTI

Cucerind lumea cu sabia [i arculLa aproape toate competiţiile la care participă, cei doi ies pe podium.

Daniel și-a îmbunătățit abilitățile la tir cu ajutorul unui antrenor din Coreea de Sud.

Clubul SportivMunicipal dinIași produce

anual zeci decampioni.Majoritatea dintreaceștia sîntconștienţi de faptulcă sportul pe care îlpractică nu o să fieniciodată la fel depopular precum unulcu balonul rotund,iar cîștigurile în banisînt aproape zero.Chiar și așa, eiluptă pentru că au ocalitate rară: ovoinţă neclintită.

Pentru Daniel, tirul cu arculeste ca o lecție pe care o învață înfiecare zi de la început. De la 16ani, de cînd a intrat prima datăcu fratele său în sala ClubuluiSportiv Municipal din Iași s-aobișnuit cu rutina sportului, pecare o vede ca pe-o lecție. „Eramfoarte zăpăcit, dar an tre na men te -le m-au făcut să fiu mai calm șirăbdător. Sportul educă și dis ci -pli nează”.

Iar această disciplină trebuiesă fie mereu ca un punct de re per

în vizorul arcașilor. Altfel, Danielnu ar fi reușit să devină multiplucampion național, să par ticipe laconcursuri in ter na țio nale înAmerica, Coreea de Sud, Olandaori Polonia sau să fie ales în lotulolimpic al Ro mâ niei la Londra în2012, dacă nu și-ar fi făcut temelede fiecare dată. „Ca să faci sportde performanță, gîndul trebuiesă îți fie numai la performanță.Iar cînd ești la un concurs, nutrebuie să fii cu ochii numai pețintă, ci trebuie să ai în min te șiexercițiile de tehnică, pen tru căacestea sînt baza”. A dică să fiiîntr-o „încordare re la xată”, să îțicontrolezi fiecare muș chi și să nuuiți de lecțiile pe care le iei de lazero în fiecare zi de antrenament.Cu o privire de vinovat, Danielmărturisește însă că „lacompetiții, din cauza e mo țiilor șipentru că ne concentrăm numaipe țintă, uităm de teh ni că”.

Din Coreea, spre RioPînă acum, deși își învățau

lecțiile la sala de tir, „nu prea leînvățam cum trebuie”. Însă le-avenit în ajutor un antrenor dinCo reea de Sud, pentru caredisciplina și munca au o altă în -se mnătate și cu care drumul spreOlimpiada de la Rio începe să

pa ră mai scurt. „Ne-a spus să ui -tăm tot ce știam pînă atunci și ammers la antrenamente ca și cumam fi fost începători. Mai întîi ne-a testat și apoi ne-a dat «teme» defăcut pînă la următoarea lui vi zi -tă. Cînd a venit a doua oară, cucine nu a muncit cum trebuie adat mîna și i-a spus că nu îl maiantrenează mai departe”. Dar nua fost întîia oară cînd au cu nos -cut modul de pregătire al coree-nilor. Au participat la un campi-onat în Coreea de Sud, acolo

unde există o universitate pentrutir cu arcul și unde oamenii sîntîn curajați pentru un astfel desport. „Pe lîngă asta, coreenii sîntatît de diferiți față de noi. Eu șicolegii mei voiam să schimbămniș te bani și am oprit un om să-lîntrebăm unde găsim o bancă.Iar el ce-a făcut? Și-a luat mașinași ne-a dus la o bancă, la cîțiva ki -lo metri, iar apoi ne-a adus înapoila locul de unde ne-a luat”.

În țară, nu numai că au fostnevoiți să se obișnuiască cu o

tehnică nouă, ci și cu un altfel deantrenor. Pentru că în Coreea deSud, „tirul cu arcul este un sportde elită, nu unul de masă”, iar înRomânia a venit cu gîndul că îipregătește pe sportivi să devinăcei mai buni. Însă numai pe aceiacare își doresc performanța, iarDaniel este unul dintre ei. „Într-una din vizitele lui, ne-a evaluatși a spus că a văzut numai doivulturi între rațe și eu am fostunul din ei”, spune sportivulzîm bind căci pentru el un an tre -nor trebuie să fie și un prieten,

dar și un dascăl. Și așa cum vul -turii ajung pe culmi, la fel șiDaniel își dorește să ajungă prin -tre cei 64 de olimpici selectați dintoată lumea. Deja în țară a de pă -

șit un record național bătut încuie din 2005, mai urmează să ledoboare pe cele de peste granițe,chiar dacă pentru a participa launele campionate trebuie să fieneapărat student. De aceea aînceput o a doua facultate, dupăce a terminat cursurile Facultățiide Educație Fizică și Sport, pen -tru se putea înscrie iarăși laCampionatul Mondial Uni ver si -tar de Tir cu Arcul din Spania. Șicum la tirul cu arcul nu este li mi -tă de vîrstă, plănuiește să facăasta „cît mă mai ține spatele”. n

Singurul vultur dintre rațede Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]

Mișcările sale seamănă mai de gra -bă cu cele ale unui spadasin en glez,decît cu cele ale unui muschetar fran -cez, deși scrima a învățat-o de la unro mân. Din copilărie chiar. SebastianSîr bu mînuiește sabia folosită însportul de contact de-o vîrstă fragedă,„iar acum în noiembrie o să și îm pli -nesc 10 ani de cînd fac scrimă”. Co -pilăria, adolescența și studenția îi sîntlipite între ele nu prin amintirile cupri etenii, colegii sau familia, ci prinantrenamentele cu sabia și com pe ti ți -i le naționale, europene și mondiale.La un an după ce a început scrima, ași primit prima medalia, locul trei laNa ționala pentru Juniori.

„Tatăl meu a făcut acest sport deperformanță, și cînd abia am trecut șieu în clasa a patra, hop, am și sărit însala de antrenamente a Clubul Spor -tiv Municipal din Iași”, îmi po ves teș -te pe un ton molcom tînărul. Deșistăm față în față, acesta trebuie să pri -vească în jos pentru vedea sub creș -tetul capului meu, atît de înalt e. Însădă mai degrabă impresia unui uriașblînd, decît a unui duelist în căutareaunei competiții. A participat la multe,nu mai reprezintă chiar așa o pro vo -care importantă pentru el. „Am fostpe locul trei, pe locul cinci, înaintepar ticipam chiar și la vreo trei con-cursuri pe an. Pentru mine fiecare afost diferit, însă la un moment dat amajuns să văd aceeași mască peste tot”,îmi spune spadasinul, sorbind grăbitdin paharul cu suc. Mondialele l-audus în diferite locuri de glob, însăSingapore este singura destinație pecare a păstrat-o mereu în amintireasa. Nu datorită faptului că este unoraș-stat, sau a vreunui meci impor-tant pe care l-a avut acolo, ci maidegrabă „da torită locului însuși. Olună în treagă am locuit acolo, și totulera foar te diferit față de la noi. Știu că

ni că ieri nu poate fi la fel, dar oameniide-acolo vorbesc o limbă combinatădin engleză cu chineză, indiană de nu -mită singlish”, povestește Sebastianîn timp ce încearcă să pronunțe uncu vînt învățat de-acolo.

Duel printre cîini roșiiÎn scrimă sînt trei arme speciale:

sabia cu tăișuri, folosită pentru facepun cte prin tăieturi verticale și la te ra -le, spada, a cărui vîrf ascuțit permiteatacuri prin împungere, și floreta, ceeste o combinație între cele două. Se -bas tian a devenit specialist în prima,deoarece era și singura cu care se fă -ceau antrenamente la sală. „După operioadă poți să le-nveți mișcările șistra tegiile fiecărei arme. Noi ne cre -ăm propriile strategii pe măsură cecă pătăm experiență, însă în acelașitimp învățăm din reflexele ad ver sa -ru lui cum să contra-atacăm sau să neapărăm”. Iașul a fost doar o primă ex -pe riență pentru el, momentan își con -tinuă pasiunea la clubul Dinamo dinBucurești, unde a fost sfătuit să mear -gă de către antrenorul de aici. Acumse află sub îndrumarea campionuluio limpic, Mihai Covaliu, care „estefoar te înțelegător. Ne dă indicii defiecare dată cînd greșim, însă ne și la -să să ne dăm seama care sînt acestea.Și cred că cel mai bun sfat pe care mil-a dat a fost următorul «Orice ai face,să te bazezi pe instinct»”.

Sebastian, punîndu-și mîinile pes -te părul abia frizat, încearcă să-mi ex -pli ce de ce acest sentiment este foarteimportant pentru spadasini. „Cu a ju -torul instinctului îți dai seama demișcările adversarului, cînd să eviți,cînd să lovești, cînd să fugi. Glumeamcu ultima, însă dacă nu aveam un picde instinct, renunțam de mult, lo -veam sabia de pămînt și mă apucamde ambalat pachete. ”n

Instinctul strig\: „touché”de Paul ANDRICI | [email protected]

În Coreea de Sud, „tirul cu arcul este unsport de elită, nu unul de masă”, iar înRomânia a venit cu gîndul că îi pregăteștepe sportivi să devină cei mai buni.

Pentru el un antrenor trebuie să fie și unprieten, dar și un dascăl.

„Exercițiile de tehnică, pen tru că acestea sînt baza”

Sebastian a ajuns să mînuiască perfect sabia cu tăișuri.


8 MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

Nu oricine poate s\ fie Mozart [i nu oricine poate s\ fie chirurg cardiovascularInterviu cu medicul chirurg prof. univ. dr. Grigore Tinică, primul ieșean care a realizat o operație pe cord deschis

Ați ținut în mînă inima unui om. Ațioprit-o și apoi i-ați dat din nou viață.Pot doctorii să îi țină, în sala de operație,locul lui Dumnezeu?

Nu. Doctorii sînt trimiși de Dum -ne zeu pe Pământ ca să-i ajute pe oa -meni într-un fel sau altul. Cum, dealtfel, și cel care ajută pe cineva ca sătreacă strada este tot un salvator pen -tru persoana respectivă. Chirurgul car -diac este același om ca și ceilalți, are omeserie mai deosebită, pentru uniidin afară pare fascinantă, dar este unagrea, care necesită sacrificiu mult, dă -ru i re, curaj, forță de muncă. Este ome serie ca toate celelalte, dar pe carenu o poți face fără pasiune. Nu poți săo faci doar dacă te pune cineva. Da cănu o iubești, atunci nu te apuca de ea.Este o meserie vocațională.

Dar în mijlocul unei operații, cît deimportantă e vocația chirurgului, în-demînarea sa, și cît de mult e intervențiedivină?

Contează foarte mult ca un chi -rurg să-și cunoască foarte bine me se -ria. Să aibă stăpînire de sine, să iade ci ziile corecte atunci cînd trebuie săle ia. Însă majoritatea chirurgilor pecare i-am văzut se roagă în sinea lorca Dumnezeu să-i ajute în situațiilegre le. Și eu fac acest lucru, cînd am ooperație complexă, cînd am de re zol -vat o situație specială, mă rog caDum nezeu să mă ajute. Am foartemulte icoane în birou. Toate acesteami le-au dăruit pacienții. Cînd au ve -nit la control, după mulți ani de laoperație. Unele sînt făcute de copii,dar toate au o poveste și fiecare are cî -te ceva special. Noi trebuie să cre demîn ceva și cînd avem credință lu cru rilese rezolvă mai ușor. Dar chi rur gia

cardiovasculară este o știință foarteconcretă, trebuie să ai precizie, trebuiesă știi exact ce trebuie să faci și să ofaci la timpul potrivit. De gea ba faciceva după zece minute. Dacă ai pier-dut acele zece minute poți să pierzi oviață de om. Trebuie să iei de cizii cru-ciale, corecte și într-un timp foartescurt. Nu prea ai timp de gîndire, dereflexie, de filosofie. Iar acest lucru secapătă prin experiență, prin exercițiuși multă muncă. Cînd eram student șiaveam foarte mult de citit, luam unlighean cu apă rece, bă gam picioareleacolo și citeam, căci altfel adormeam.Iată, totul se capătă prin muncă. Cutoate acesta există în să și un talentpentru că foarte mulți oamenimuncesc, dar nu toți ajung să aibă unexercițiu tehnic chirurgical ieșit dincomun. Sînt chirurgi ieșiți din comunși majoritatea au și talent. Dacă nu aiun pic de talent, nu te aju tă Dum-nezeu. Chirurgul are ne vo ie de foartemulte lucruri, de talent, de multămuncă, de studiu și ajutor di vin. Deacesta, poate, în primul rînd.

Spuneați că ați primit foarte multecadouri de la pacienți. Aveți unul maiaproape de sufletul dumneavoastră?

Sînt foarte multe situații în caream primit cadouri care înseamnă ce -

va. Ieri, de exemplu, o pacientă mi-aadus o felicitare la zece ani de la oope rație foarte grea. Avea insu fi cien -ță cardiacă, cu edeme, fusese în maimulte clinici și au declarat-o un cazinoperabil, cu toate că după părereamea era un caz simplu. Am operat-oși a crescut copilul care acum este stu -dent în anul al IV-lea, deci are o viațăfrumoasă, sănătoasă, o familie bună șieste fericită. Acum, uitați, mi-a scris șimie cîteva cuvinte frumoase. E fru-mos.

Vă implicați emoțional? Încercați să văapropiați de pacienți sau acest lucru vădistrage?

Noi avem emoții la orice in ter ven -ție chirurgicală, de fiecare dată cîndtratăm un pacient, dar în ge ne ral amobservat, în experiența mea, că pa cien -ții nu-i prea iubesc pe medicii emo țio -nali. Sînt alte specialități undedoctorul se poate duce să bată pa cien -tul pe umăr și-i zice că o să îl ajute sătreacă peste boală. Noi (n.r.: chirurgiicardiovasculari) sîntem niș te oamenimai seci, mai duri poate, nu neapropiem foarte tare de pacienți,meseria noastră este una extrem decom plexă, care necesită o logisticăfoarte importantă, tehnologie, spiritde echipă. Dar ne iubim toți pacien ții,ținem la ei, avem speranțe pentru ei șivrem ca aceștia să aibă o viață maibună, de o calitate superioară și cu osperanță de viață mai mare. Da căreușim să înfăptuim acest lucru pe noine face fericiți. Am un pacient care atrecut demult de 90 de ani, l-am op-erat și eu acum mult timp, și care mi-a scris o scrisoare foarte emo ționantă.El a fost invitat la un control care faceparte dintr-un studiu, omul nu a

putut să vină pentru că nu-l mai ținpicioarele, dar mi-a scris „inima esteexcepțională, mă simt bine”. Mi-ascris și ce medicamente ia, m-a între-bat dacă e bine. Tra ta men tul îi fusesestabilit în urmă cu aproape zece ani,însă pacientul nu avea probleme. Însăla noi medicina este blamată și oare-cum pusă la zid de opinia publică, deșimedicii au con tribuit foarte mult lacreșterea du ra tei de viață a populației.

Din cauza acestei blamări aleg foartemulți medici să părăsească țara și să lu-creze în străinătate?

Românii sînt snobi. Poporul nos truse uită peste gard și zice că acolo-i maibine decît la noi. Nu doar me di ciipărăsesc țara, părăsesc țara și alte per-soane. Medicii fac acest lucru cu pre -cădere pentru că sînt foartere cu nos cuți în străinătate, deci sîntpre gă tiți bine și este o onoare și omîndrie pentru școala românească deme di ci nă ca ei să fie acolo. Dar existăvorba lui Bogdan Petriceicu Hașdeu,„fie pîi nea cît de rea, tot mai bună-nțara mea”. Vedeți însă că e preascumpă pîinea asta. Și atunci lumeaîncearcă să meargă spre o viață maibună sau spre o speranță, pentru cănivelul de trai în România față de1989, anul din care tot încercăm să tre-

cem de la o societate bolnavă la unamai să nă toa să, este mult mai bun. Șiîn România vin oameni, avem și noiimigranți, iar calitatea celor care vinîn România este mult mai înaltă decîta celor care pleacă, dacă ne referim lamasa în tre a ga a emigranților. Nuvorbesc doar de medici aici, vorbescde cei care au plecat și au devastat Eu-ropa și, eu ro penii, în egoismul lor, auînceput să ne acuze pe toți. Noi amtrăit îm pre u nă sute de ani și i-am su-portat pe unii concetățeni de-ai noștri,dar am trăit în armonie și nu am avutpro ble me. Acești europeni nu vor săîn țe lea gă că odată ce am intrat în UEsîn tem o țară liberă, că sîntem egali cuei. Ei vor să avem drepturi egale nu -mai atunci cînd vin în România și vorsă le dăm facilități pentru investițiisau alte lucruri de acest gen, sau canoi să mergem la ei și să lucrăm pesalarii foarte mici.Și țara noastră și artrebui să-și schimbe un pic atitu di nea.Ar trebui să fim mai uniți. Eu am avutsperanța, la un moment dat, căromânii sînt uniți într-un scop al lor.Atunci cînd trebuia să intrăm înNATO, în UE, era o unitate a po pu la -ției în gîndul acesta de a accede la alt - ceva și era frumos. Apoi am observatînsă că dacă avem probleme de in tra -re în Schengen sau alte astfel de lu -cruri, atunci căutăm vinovați. Însă artrebui să înțelegem că avem și noi ovină, cît și cei de care depinde evo lu -ția noastră în Europa, care au intere-sele lor. În acest circuit al po pu lațieimedicii români încearcă totuși să-șipăstreze demnitatea și să lu cre ze cîtmai bine acolo unde ajung. Majo ri ta -tea celor care au plecat cît și cei careau rămas în țară sînt apreciați de co -legii lor din străinătate pentru ca li tă -ți le lor profesionale, dar de cele maimulte ori și pentru calitățile lor uma -ne, pe care nu le prea găsești în altepărți. În Germania, de exemplu, doidoctori își pot vorbi doar prin email-uri, dîndu-și indicații în felul acesta.Noi nu am putea ajunge în acest fel.Noi sîntem un popor care vrea să dis-cute, care are emoții, că ru ia îi place săse bucure, să petreacă, dar ne place săși muncim. Sîntem un pic altfel decîtalții, dar nu ar trebui să fim atît dediferiți încît să-i de ran jăm, însă nici săacceptăm să fim de ran jați fără oripostă.

Deci, pe alocuri, este și vina noastră căpermitem reacțiile negative,generalizările, și mă refer la modul încare au reacționat francezii în urmă cucîțiva ani.

Francezii au făcut-o din lipsa lor deeducație, iar noi trebuia să-i ta xăm.Trebuia să-i taxăm pe toate canalelepen tru că ei au făcut-o public, iar pre -sa noastră trebuia să reacționeze. Sîntmulte bancuri despre francezi; deexem plu se spunea că tancurile lor auo viteză înainte și cinci înapoi pen trucă ei de fiecare dată au fugit. În ul ti -mii două sute de ani, de la Napoleonîncoace, au fost învinși de toți, pe cîndnoi, românii, am luptat. Am a vut șilucruri mai puțin bune, am mersdintr-o luntre în alta, care face parteși din psihologicul nostru ro mâ nesc,dar am avut mai multă tărie decît ei.Trebuie să avem un pic de dem nitate.Eu aș fi refuzat un premiu al Acade-miei de Arte din Franța pe care l-aprimit unul dintre marii noștri oa-meni de cultură pe motiv că o partedintre cei care fac artă acolo, mai bine

zis teatru, au ofensat o parte apopulației noastre. Buni sau răi sînttotuși ai noștri.

Am vrut să încerc să văddacă în Moldova se poateface ceva la nivelul Europei,și pînă la un moment datmi-a reușit

Vi s-a propus să profesați în străinătateși eventual să vă stabiliți acolo. De ce ațiales totuși să vă întoarceți mereu înRomânia?

Am vrut să fac în România cevacare să fie la nivelul lor sau chiar să-iîntrecem. În unele domenii am reușit.Sigur, m-au invitat și în țări europeneși în țări arabe, unde ai un salariu ex -tra ordinar de bun, unde poți să-ți

alegi cazurile, pacienții. M-au invitatîn țări foarte bogate și unii colegi de-ai mei din Franța, din Italia, au ac cep -tat aceste lucruri, iar acum lu crea zăacolo și o duc foarte bine. Însă în felulacesta te diluezi într-o masă și eu numi-am dorit asta. Mi-am dorit să facceva aici, la noi. De la București amvenit în zona asta a Moldovei pen trucă acolo era o atitudine, să-i spunem...mai specială față de mol do veni. Pe dealtă parte am văzut că foarte multepersonalități ale culturii noastreromânești sînt din zona asta, aBotoșaniului, a Iașului. Deci zona astaa țării are un potențial intelec tual șicultural extrem de mare și ati tu dineaera și ea un pic diferită. A tunci amvrut să încerc să văd dacă se poateface aici ceva la nivelul de top alRomâniei, dar și al Europei. Și pînă la

un moment dat mi-a reușit. Pe de altăparte am observat că aici există foartemulte persoane care, atunci cînd vădcă cineva face ceva deosebit, îl tragînapoi. Se spune că, în Iad, da căcineva încearcă să iasă ceilalți îl tragînapoi în ceaunul cu smoală. Noi neasemănăm foarte mult cu aceastăsituație, aici, în zona noastră. Poatesîn tem speciali în ceea ce privește gîn -direa, dar este mai greu să faci per -formanță aici decît în Germania sau înFranța. Aici trebuie să depui mai multefort. Pe de altă parte însă avemsatisfacții mai mari, îmi place meseriape care o fac, îmi plac oa me nii pe careîi tratez și mă bucur pen tru cei pe careîi văd că pleacă mul țu miți și sănătoșiacasă. Mă bucur că mă întîlnesc cu eipe stradă și sînt niște oameniobișnuiți, care se bucu ră de viață, iaracest lucru îmi dă spe ran ță că ceea cefac, fac bine.

Deci v-ați întors mereu din cauza uneimîndrii naționale?

Nu neapărat, dar se spune că nuexistă om prooroc în țara sa și eu amvrut să contrazic, poate, acest lucru.Încă sper că se poate face ceva înRomânia.

Aveți grijă de inimile a șase milioane delocuitori, a celor din partea Moldovei.Simțiți această povară?

Într-adevăr, sîntem singurul cen-tru din Europa care are o arie atît demare de arondare a populației. Nu maiexistă, de la Nistru pînă la At lan tic, uncentru de chirurgie cardiovas cu larăcare să aibă în grijă atît de mul tăpopulație. Asta nu înseamnă în să căacești aproape șase milioane delocuitori sînt povara mea. Sînt și alțicolegi care se ocupă de ei, sînt foartemulți cardiologi, chirurgi, care se ocu -pă. Sigur, de multe ori trebuie săspargem tiparele, să operăm unelecazuri foarte grave pe care alții nu leîntîlnesc. Nici în Europa, nici în Sta te -le Unite ale Americii, pentru că la ei,fiind un centru la un milion delocuitori, cazurile nu ajung să fie atîtde complicate. De multe ori colegii ca -re au venit din SUA ne-au zis că anu-mite cazuri, după cărțile și ex pe rien țalor, nu prea au șanse de reu și tă. Darnoi pe unele le-am izbutit. Îl țin mintepe Vlăduț, un băiat de opt ani, desprecare colegii din America ne-au spus căeste prea bolanv pen tru a putea fi op-erat. Dar am văzut disperarea pe fațamamei care în țelegea limba engleză șice spuneau medicii și, după ce aceștiaau plecat, l-am operat pe Vlăduț. Asupra vie țu it, a crescut mare, iar acumcred că are peste 20 de ani. Existăniște tipare pe care noi trebuie să lespargem, nu pentru că am vrea, cipentru că sîn tem nevoiți să facemacest lucru. Alt fel nu poți salva viațaunui om. Există astfel de situații cîndtrebuie să și ris căm, în care am aveanevoie de teh no logie maiperformantă, de mai mul te resursepentru a salva o viață, iar dacă acel

om s-ar fi născut în altă parte poate arfi avut o altă șansă. Dar noi ne-amnăscut aici, noi sîntem fău ri torii aces-tei țări și beneficiarii posibilităților ei.Noi le creăm, iar ele sînt pentru noi.Cu cît vom munci mai mult, cu cîtvom fi mai insistenți să ne păstrăm in-teresele naționale, cu atît va fi maibine pentru toată lumea. În specialpentru medicină.

Spuneați că meseria de chirurg estevocațională în mare parte. Credeți căpoate fi considerată și o artă?

Da! Categoric da. Chirurgia este oartă, cu atît mai mult chirurgia car di -o vasculară pentru că trebuie să iu -bești ceea ce faci. Eu am văzut multepersoane care au învățat să cînte lapian sau la vioară și care pot să redeaun fragment dintr-o operă, însă amvăzut pe unii care fac din aceastăsimplă interpretare o artă și nu te sat-uri niciodată să-i asculți, să-i vezi. Așaeste și în chirurgia cardiovas cu la ră. Pelîngă profesionalism, pe lîngă spiritulde sacrificiu, pe lîngă cu rajul pe caretrebuie să-l ai, pe lîn gă abilitățiletehnice, trebuie să gîn dești și artistic.Să nu faci numai artă, pentru că sîntunii care se iubesc pe ei înșiși închirurgie. Trebuie să iubești chirurgiadin tine.

Am înțeles că ascultați în sala deoperații Mozart.

Muzica ne dă speranță și chirur -gia cardiovasculară ne dă speranță.Muzica se face greu și nu o pot facetoți, nu oricine poate să facă o operăde artă, nu oricine poate să fie Bee tho -ven, nu oricine poate să fie Mo zart șinu oricine poate să fie chirurg cardio-vascular.

Am vrut să merg la aviațiedar nu am fost acceptatpentru că eram miop

Sfîntului Pantelimon, ocrotitorulmedicilor, i-a fost insuflată dragosteapentru medicină de mama sa. Pedumneavostră cine v-a îndemnat săalegeți medicina și apoi chirurgia?

În familia mea nu am avut nici unmedic. Eu sînt primul. Au fost eco no -miști, ingineri, negustori, au fost pre -oți, însă în special s-au dezvoltat pedomeniul economic. Și eu eram olim -pic la Fizică, la matematică, la chi mie,la științe exacte și doream să mă facinginer. Țin minte că, după ce am ab-solvit liceul, mergeam la o ve ri șoa răde-a mea de la Odessa și o țigancă, îngară, mi-a zis să-i dau un ban ca să-mizică viitorul. Mi-a ghicit în pal mă și i-am dat o rublă. Mi-a zis că ori voi fiun mare comandant de oști, ori unmare chirurg. Am rîs atunci și mi-amcăutat de treabă, dar am fost mar catpentru că eu aș fi vrut să merg laaviație dar nu am fost acceptat pentrucă eram miop. Atunci am dat lamedicină pentru că era concursulfoarte mare. Erau 16 pe un singur locși am zis că dacă toată lumea se duceacolo înseamnă că-i bine. Am avutmereu spiritul acesta de luptător, îmiplace concurența. În ceea ce priveșteinteresul pentru chirurgia cardiovas -culară, pe acesta l-am căpătat în anii’90. Țin minte că a venit profesorulIon Pop de Popa (n.r. primul chirurgcare a efectuat o operație pe cord des -chis în România, în 1973) la o con fe -

rin ță la Chișinău și a prezentat o lu -cra re despre valvele de porc mistreț.Am fost impresionat de viața lui, deopera lui și am hotărît să fac doctora -tul în chirurgie cardiovasculară.

Acum sînt locuri la universități aproapepentru pentru fiecare tînăr care doreștesă urmeze o facultate și a dispărut,într-o oarecare măsură, spiritul deconcurență. Sînt studenții de astăzi maislab pregătiți?

Era o perioadă în care la Facul ta -tea de Medicină erau admiși 250 deoameni. Din cei 250 erau o sută careînvățau foarte bine, o sută care în vă -țau mai puțin și 50 care treceau ca ra -ța prin apă. Acum, să zicem, sînt cinci

sute, dar cei care vor să învețe și în va -ță tot o sută au rămas, cei care sîntme dii tot o sută au rămas, iar restultrec ca rața prin apă. Și astfel se di lu -ea ză totul. Diploma de medic, prinanii ’60, ’70, ’80, poate și în ’90, eraceva rar și important, consistent. La felși diploma unei universități. Acum,foarte mulți au această diplomă șiatunci valoarea ei se diluează, dar ceicare fac treabă au rămas constanți. Ceicare au avut de învățat atunci învațăși acum.

Vă mai amintiți prima operație? Da, eram în anul al V-lea de fa cul -

ta te, făceam o gardă cu domnul asis -tent universitar Făgrel, era din Cer nă -uți, și a venit un pacient cu apen di cită.M-a întrebat dacă știu să fac, i-am ziscă sigur știu. Mi-a zis atunci „iapovestește” , iar apoi, după ce m-a as-cultat, mi-a zis „hai să vedem da căpoți”. M-a asistat să fac acea ope ra ție,eu eram în dreapta pacientului, eramchirurgul principal cum ar ve ni, el eraasistentul, dar cu toate astea a făcut elvreo 75 la sută din operație dinpoziția cealaltă, dar eu m-am sim țitimportant. Atunci am înțeles că ceeace știi, ce ai citit de o sută de ori și țise pare că-i clar, cînd ajungi la ma sade operație totul este un pic mai com-plicat. Și atunci am mai în țe les că tre-buie să ai nu numai cu noș tințeteoretice ci și abilități practice. Deatunci am stat în gărzi cu echipele dechirurgi și în timpul facultății, dar șiulterior. Intram de multe ori joi îngardă și ieșeam duminică seara, du păcare intram luni și ieșeam mier curisau joi. Aveam două seri libere pesăptămînă, în una mergeam la dis co -tecă iar în cealaltă mergeam la înot cucolegii de serviciu. Programul aces tam-a ajutat pentru că am văzut în spi-tal foarte multe cazuri, am văzutdiferite abordări, care nu erau trecuteîn cărți. Am stat în spital cîți va ani dezile, aproape zilnic, și eram un fel debăiat de mingi la echipele chirurgi-cale, dar mie îmi plăcea să stau acolo,am învățat foarte mult și le sîntrecunoscător profesorilor mei.

Unde vă simțiți acasă?Și la Iași mă simt acasă, și la Bu cu -

rești mă simt acasă, și la Chișinău măsimt acasă și la mama cînd mă duc măsimt acasă. Într-un fel ar tre bui să nesimțim acasă în toată Eu ro pa, dar încănu o facem. Cu toate lu crurile bune,cu cele rele, e casa mea și mă simt bineîn România. n

Chirurgul Grigore Tinică, care astăzi, 11noiembrie, împlinește 53 de ani, își iubeștefiecare pacient, iar aceștia nu-l uită

niciodată. De aceea biroul său arată ca altarul uneibiserici. Pe pereții acestuia nu mai ai loc nici săbați un cui de la cîte icoane s-au adunat dreptmulțumire de la cei cărora medicul le-a mai datîncă o șansă. Vorbește însă calm și modest, evităsă facă paradă cu realizările sale deși el este celcare a făcut prima operație pe cord deschis la Iașiși a introdus tot aici pentru prima dată peste 40 detipuri de intervenții chirurgicale cardiovascularemajore, iar unele metode de tratament au fost înpremieră națională. Acum, pe lîngă conducereasecției de Chirurgie cardiovasculară de la clinicade Chirurgie Cardiovasculară din Iași, încearcă să-iînvețe pe studenții de la Universitatea de Medicinăși Farmacie „Grigore T. Popa” minunile pe care lepot face cu un bisturiu.

Medicii români care pleacă peste hotare sînt respectați de colegii din locurile în care lucrează.

Doctorul primește mesaje de la pacienți și la zece ani de la operații.

Acești europeni nu vor să în țe lea gă că odată ceam intrat în UE sîn tem o țară liberă, că sîntemegali cu ei.

de Andrei MIHAI | [email protected]

9MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

Nu oricine poate s\ fie Mozart [i nu oricine poate s\ fie chirurg cardiovascular

„Interviu cu medicul chirurg prof. univ. dr. Grigore Tinică, primul ieșean care a realizat o operație pe cord deschis

Ați ținut în mînă inima unui om. Ațioprit-o și apoi i-ați dat din nou viață.Pot doctorii să îi țină, în sala de operație,locul lui Dumnezeu?

Nu. Doctorii sînt trimiși de Dum -ne zeu pe Pământ ca să-i ajute pe oa -meni într-un fel sau altul. Cum, dealtfel, și cel care ajută pe cineva ca sătreacă strada este tot un salvator pen -tru persoana respectivă. Chirurgul car -diac este același om ca și ceilalți, are omeserie mai deosebită, pentru uniidin afară pare fascinantă, dar este unagrea, care necesită sacrificiu mult, dă -ru i re, curaj, forță de muncă. Este ome serie ca toate celelalte, dar pe carenu o poți face fără pasiune. Nu poți săo faci doar dacă te pune cineva. Da cănu o iubești, atunci nu te apuca de ea.Este o meserie vocațională.

Dar în mijlocul unei operații, cît deimportantă e vocația chirurgului, în-demînarea sa, și cît de mult e intervențiedivină?

Contează foarte mult ca un chi -rurg să-și cunoască foarte bine me se -ria. Să aibă stăpînire de sine, să iade ci ziile corecte atunci cînd trebuie săle ia. Însă majoritatea chirurgilor pecare i-am văzut se roagă în sinea lorca Dumnezeu să-i ajute în situațiilegre le. Și eu fac acest lucru, cînd am ooperație complexă, cînd am de re zol -vat o situație specială, mă rog caDum nezeu să mă ajute. Am foartemulte icoane în birou. Toate acesteami le-au dăruit pacienții. Cînd au ve -nit la control, după mulți ani de laoperație. Unele sînt făcute de copii,dar toate au o poveste și fiecare are cî -te ceva special. Noi trebuie să cre demîn ceva și cînd avem credință lu cru rilese rezolvă mai ușor. Dar chi rur gia

cardiovasculară este o știință foarteconcretă, trebuie să ai precizie, trebuiesă știi exact ce trebuie să faci și să ofaci la timpul potrivit. De gea ba faciceva după zece minute. Dacă ai pier-dut acele zece minute poți să pierzi oviață de om. Trebuie să iei de cizii cru-ciale, corecte și într-un timp foartescurt. Nu prea ai timp de gîndire, dereflexie, de filosofie. Iar acest lucru secapătă prin experiență, prin exercițiuși multă muncă. Cînd eram student șiaveam foarte mult de citit, luam unlighean cu apă rece, bă gam picioareleacolo și citeam, căci altfel adormeam.Iată, totul se capătă prin muncă. Cutoate acesta există în să și un talentpentru că foarte mulți oamenimuncesc, dar nu toți ajung să aibă unexercițiu tehnic chirurgical ieșit dincomun. Sînt chirurgi ieșiți din comunși majoritatea au și talent. Dacă nu aiun pic de talent, nu te aju tă Dum-nezeu. Chirurgul are ne vo ie de foartemulte lucruri, de talent, de multămuncă, de studiu și ajutor di vin. Deacesta, poate, în primul rînd.

Spuneați că ați primit foarte multecadouri de la pacienți. Aveți unul maiaproape de sufletul dumneavoastră?

Sînt foarte multe situații în caream primit cadouri care înseamnă ce -

va. Ieri, de exemplu, o pacientă mi-aadus o felicitare la zece ani de la oope rație foarte grea. Avea insu fi cien -ță cardiacă, cu edeme, fusese în maimulte clinici și au declarat-o un cazinoperabil, cu toate că după părereamea era un caz simplu. Am operat-oși a crescut copilul care acum este stu -dent în anul al IV-lea, deci are o viațăfrumoasă, sănătoasă, o familie bună șieste fericită. Acum, uitați, mi-a scris șimie cîteva cuvinte frumoase. E fru-mos.

Vă implicați emoțional? Încercați să văapropiați de pacienți sau acest lucru vădistrage?

Noi avem emoții la orice in ter ven -ție chirurgicală, de fiecare dată cîndtratăm un pacient, dar în ge ne ral amobservat, în experiența mea, că pa cien -ții nu-i prea iubesc pe medicii emo țio -nali. Sînt alte specialități undedoctorul se poate duce să bată pa cien -tul pe umăr și-i zice că o să îl ajute sătreacă peste boală. Noi (n.r.: chirurgiicardiovasculari) sîntem niș te oamenimai seci, mai duri poate, nu neapropiem foarte tare de pacienți,meseria noastră este una extrem decom plexă, care necesită o logisticăfoarte importantă, tehnologie, spiritde echipă. Dar ne iubim toți pacien ții,ținem la ei, avem speranțe pentru ei șivrem ca aceștia să aibă o viață maibună, de o calitate superioară și cu osperanță de viață mai mare. Da căreușim să înfăptuim acest lucru pe noine face fericiți. Am un pacient care atrecut demult de 90 de ani, l-am op-erat și eu acum mult timp, și care mi-a scris o scrisoare foarte emo ționantă.El a fost invitat la un control care faceparte dintr-un studiu, omul nu a

putut să vină pentru că nu-l mai ținpicioarele, dar mi-a scris „inima esteexcepțională, mă simt bine”. Mi-ascris și ce medicamente ia, m-a între-bat dacă e bine. Tra ta men tul îi fusesestabilit în urmă cu aproape zece ani,însă pacientul nu avea probleme. Însăla noi medicina este blamată și oare-cum pusă la zid de opinia publică, deșimedicii au con tribuit foarte mult lacreșterea du ra tei de viață a populației.

Din cauza acestei blamări aleg foartemulți medici să părăsească țara și să lu-creze în străinătate?

Românii sînt snobi. Poporul nos truse uită peste gard și zice că acolo-i maibine decît la noi. Nu doar me di ciipărăsesc țara, părăsesc țara și alte per-soane. Medicii fac acest lucru cu pre -cădere pentru că sînt foartere cu nos cuți în străinătate, deci sîntpre gă tiți bine și este o onoare și omîndrie pentru școala românească deme di ci nă ca ei să fie acolo. Dar existăvorba lui Bogdan Petriceicu Hașdeu,„fie pîi nea cît de rea, tot mai bună-nțara mea”. Vedeți însă că e preascumpă pîinea asta. Și atunci lumeaîncearcă să meargă spre o viață maibună sau spre o speranță, pentru cănivelul de trai în România față de1989, anul din care tot încercăm să tre-

cem de la o societate bolnavă la unamai să nă toa să, este mult mai bun. Șiîn România vin oameni, avem și noiimigranți, iar calitatea celor care vinîn România este mult mai înaltă decîta celor care pleacă, dacă ne referim lamasa în tre a ga a emigranților. Nuvorbesc doar de medici aici, vorbescde cei care au plecat și au devastat Eu-ropa și, eu ro penii, în egoismul lor, auînceput să ne acuze pe toți. Noi amtrăit îm pre u nă sute de ani și i-am su-portat pe unii concetățeni de-ai noștri,dar am trăit în armonie și nu am avutpro ble me. Acești europeni nu vor săîn țe lea gă că odată ce am intrat în UEsîn tem o țară liberă, că sîntem egali cuei. Ei vor să avem drepturi egale nu -mai atunci cînd vin în România și vorsă le dăm facilități pentru investițiisau alte lucruri de acest gen, sau canoi să mergem la ei și să lucrăm pesalarii foarte mici.Și țara noastră și artrebui să-și schimbe un pic atitu di nea.Ar trebui să fim mai uniți. Eu am avutsperanța, la un moment dat, căromânii sînt uniți într-un scop al lor.Atunci cînd trebuia să intrăm înNATO, în UE, era o unitate a po pu la -ției în gîndul acesta de a accede la alt - ceva și era frumos. Apoi am observatînsă că dacă avem probleme de in tra -re în Schengen sau alte astfel de lu -cruri, atunci căutăm vinovați. Însă artrebui să înțelegem că avem și noi ovină, cît și cei de care depinde evo lu -ția noastră în Europa, care au intere-sele lor. În acest circuit al po pu lațieimedicii români încearcă totuși să-șipăstreze demnitatea și să lu cre ze cîtmai bine acolo unde ajung. Majo ri ta -tea celor care au plecat cît și cei careau rămas în țară sînt apreciați de co -legii lor din străinătate pentru ca li tă -ți le lor profesionale, dar de cele maimulte ori și pentru calitățile lor uma -ne, pe care nu le prea găsești în altepărți. În Germania, de exemplu, doidoctori își pot vorbi doar prin email-uri, dîndu-și indicații în felul acesta.Noi nu am putea ajunge în acest fel.Noi sîntem un popor care vrea să dis-cute, care are emoții, că ru ia îi place săse bucure, să petreacă, dar ne place săși muncim. Sîntem un pic altfel decîtalții, dar nu ar trebui să fim atît dediferiți încît să-i de ran jăm, însă nici săacceptăm să fim de ran jați fără oripostă.

Deci, pe alocuri, este și vina noastră căpermitem reacțiile negative,generalizările, și mă refer la modul încare au reacționat francezii în urmă cucîțiva ani.

Francezii au făcut-o din lipsa lor deeducație, iar noi trebuia să-i ta xăm.Trebuia să-i taxăm pe toate canalelepen tru că ei au făcut-o public, iar pre -sa noastră trebuia să reacționeze. Sîntmulte bancuri despre francezi; deexem plu se spunea că tancurile lor auo viteză înainte și cinci înapoi pen trucă ei de fiecare dată au fugit. În ul ti -mii două sute de ani, de la Napoleonîncoace, au fost învinși de toți, pe cîndnoi, românii, am luptat. Am a vut șilucruri mai puțin bune, am mersdintr-o luntre în alta, care face parteși din psihologicul nostru ro mâ nesc,dar am avut mai multă tărie decît ei.Trebuie să avem un pic de dem nitate.Eu aș fi refuzat un premiu al Acade-miei de Arte din Franța pe care l-aprimit unul dintre marii noștri oa-meni de cultură pe motiv că o partedintre cei care fac artă acolo, mai bine

zis teatru, au ofensat o parte apopulației noastre. Buni sau răi sînttotuși ai noștri.

Am vrut să încerc să văddacă în Moldova se poateface ceva la nivelul Europei,și pînă la un moment datmi-a reușit

Vi s-a propus să profesați în străinătateși eventual să vă stabiliți acolo. De ce ațiales totuși să vă întoarceți mereu înRomânia?

Am vrut să fac în România cevacare să fie la nivelul lor sau chiar să-iîntrecem. În unele domenii am reușit.Sigur, m-au invitat și în țări europeneși în țări arabe, unde ai un salariu ex -tra ordinar de bun, unde poți să-ți

alegi cazurile, pacienții. M-au invitatîn țări foarte bogate și unii colegi de-ai mei din Franța, din Italia, au ac cep -tat aceste lucruri, iar acum lu crea zăacolo și o duc foarte bine. Însă în felulacesta te diluezi într-o masă și eu numi-am dorit asta. Mi-am dorit să facceva aici, la noi. De la București amvenit în zona asta a Moldovei pen trucă acolo era o atitudine, să-i spunem...mai specială față de mol do veni. Pe dealtă parte am văzut că foarte multepersonalități ale culturii noastreromânești sînt din zona asta, aBotoșaniului, a Iașului. Deci zona astaa țării are un potențial intelec tual șicultural extrem de mare și ati tu dineaera și ea un pic diferită. A tunci amvrut să încerc să văd dacă se poateface aici ceva la nivelul de top alRomâniei, dar și al Europei. Și pînă la

un moment dat mi-a reușit. Pe de altăparte am observat că aici există foartemulte persoane care, atunci cînd vădcă cineva face ceva deosebit, îl tragînapoi. Se spune că, în Iad, da căcineva încearcă să iasă ceilalți îl tragînapoi în ceaunul cu smoală. Noi neasemănăm foarte mult cu aceastăsituație, aici, în zona noastră. Poatesîn tem speciali în ceea ce privește gîn -direa, dar este mai greu să faci per -formanță aici decît în Germania sau înFranța. Aici trebuie să depui mai multefort. Pe de altă parte însă avemsatisfacții mai mari, îmi place meseriape care o fac, îmi plac oa me nii pe careîi tratez și mă bucur pen tru cei pe careîi văd că pleacă mul țu miți și sănătoșiacasă. Mă bucur că mă întîlnesc cu eipe stradă și sînt niște oameniobișnuiți, care se bucu ră de viață, iaracest lucru îmi dă spe ran ță că ceea cefac, fac bine.

Deci v-ați întors mereu din cauza uneimîndrii naționale?

Nu neapărat, dar se spune că nuexistă om prooroc în țara sa și eu amvrut să contrazic, poate, acest lucru.Încă sper că se poate face ceva înRomânia.

Aveți grijă de inimile a șase milioane delocuitori, a celor din partea Moldovei.Simțiți această povară?

Într-adevăr, sîntem singurul cen-tru din Europa care are o arie atît demare de arondare a populației. Nu maiexistă, de la Nistru pînă la At lan tic, uncentru de chirurgie cardiovas cu larăcare să aibă în grijă atît de mul tăpopulație. Asta nu înseamnă în să căacești aproape șase milioane delocuitori sînt povara mea. Sînt și alțicolegi care se ocupă de ei, sînt foartemulți cardiologi, chirurgi, care se ocu -pă. Sigur, de multe ori trebuie săspargem tiparele, să operăm unelecazuri foarte grave pe care alții nu leîntîlnesc. Nici în Europa, nici în Sta te -le Unite ale Americii, pentru că la ei,fiind un centru la un milion delocuitori, cazurile nu ajung să fie atîtde complicate. De multe ori colegii ca -re au venit din SUA ne-au zis că anu-mite cazuri, după cărțile și ex pe rien țalor, nu prea au șanse de reu și tă. Darnoi pe unele le-am izbutit. Îl țin mintepe Vlăduț, un băiat de opt ani, desprecare colegii din America ne-au spus căeste prea bolanv pen tru a putea fi op-erat. Dar am văzut disperarea pe fațamamei care în țelegea limba engleză șice spuneau medicii și, după ce aceștiaau plecat, l-am operat pe Vlăduț. Asupra vie țu it, a crescut mare, iar acumcred că are peste 20 de ani. Existăniște tipare pe care noi trebuie să lespargem, nu pentru că am vrea, cipentru că sîn tem nevoiți să facemacest lucru. Alt fel nu poți salva viațaunui om. Există astfel de situații cîndtrebuie să și ris căm, în care am aveanevoie de teh no logie maiperformantă, de mai mul te resursepentru a salva o viață, iar dacă acel

om s-ar fi născut în altă parte poate arfi avut o altă șansă. Dar noi ne-amnăscut aici, noi sîntem fău ri torii aces-tei țări și beneficiarii posibilităților ei.Noi le creăm, iar ele sînt pentru noi.Cu cît vom munci mai mult, cu cîtvom fi mai insistenți să ne păstrăm in-teresele naționale, cu atît va fi maibine pentru toată lumea. În specialpentru medicină.

Spuneați că meseria de chirurg estevocațională în mare parte. Credeți căpoate fi considerată și o artă?

Da! Categoric da. Chirurgia este oartă, cu atît mai mult chirurgia car di -o vasculară pentru că trebuie să iu -bești ceea ce faci. Eu am văzut multepersoane care au învățat să cînte lapian sau la vioară și care pot să redeaun fragment dintr-o operă, însă amvăzut pe unii care fac din aceastăsimplă interpretare o artă și nu te sat-uri niciodată să-i asculți, să-i vezi. Așaeste și în chirurgia cardiovas cu la ră. Pelîngă profesionalism, pe lîngă spiritulde sacrificiu, pe lîngă cu rajul pe caretrebuie să-l ai, pe lîn gă abilitățiletehnice, trebuie să gîn dești și artistic.Să nu faci numai artă, pentru că sîntunii care se iubesc pe ei înșiși închirurgie. Trebuie să iubești chirurgiadin tine.

Am înțeles că ascultați în sala deoperații Mozart.

Muzica ne dă speranță și chirur -gia cardiovasculară ne dă speranță.Muzica se face greu și nu o pot facetoți, nu oricine poate să facă o operăde artă, nu oricine poate să fie Bee tho -ven, nu oricine poate să fie Mo zart șinu oricine poate să fie chirurg cardio-vascular.

Am vrut să merg la aviațiedar nu am fost acceptatpentru că eram miop

Sfîntului Pantelimon, ocrotitorulmedicilor, i-a fost insuflată dragosteapentru medicină de mama sa. Pedumneavostră cine v-a îndemnat săalegeți medicina și apoi chirurgia?

În familia mea nu am avut nici unmedic. Eu sînt primul. Au fost eco no -miști, ingineri, negustori, au fost pre -oți, însă în special s-au dezvoltat pedomeniul economic. Și eu eram olim -pic la Fizică, la matematică, la chi mie,la științe exacte și doream să mă facinginer. Țin minte că, după ce am ab-solvit liceul, mergeam la o ve ri șoa răde-a mea de la Odessa și o țigancă, îngară, mi-a zis să-i dau un ban ca să-mizică viitorul. Mi-a ghicit în pal mă și i-am dat o rublă. Mi-a zis că ori voi fiun mare comandant de oști, ori unmare chirurg. Am rîs atunci și mi-amcăutat de treabă, dar am fost mar catpentru că eu aș fi vrut să merg laaviație dar nu am fost acceptat pentrucă eram miop. Atunci am dat lamedicină pentru că era concursulfoarte mare. Erau 16 pe un singur locși am zis că dacă toată lumea se duceacolo înseamnă că-i bine. Am avutmereu spiritul acesta de luptător, îmiplace concurența. În ceea ce priveșteinteresul pentru chirurgia cardiovas -culară, pe acesta l-am căpătat în anii’90. Țin minte că a venit profesorulIon Pop de Popa (n.r. primul chirurgcare a efectuat o operație pe cord des -chis în România, în 1973) la o con fe -

rin ță la Chișinău și a prezentat o lu -cra re despre valvele de porc mistreț.Am fost impresionat de viața lui, deopera lui și am hotărît să fac doctora -tul în chirurgie cardiovasculară.

Acum sînt locuri la universități aproapepentru pentru fiecare tînăr care doreștesă urmeze o facultate și a dispărut,într-o oarecare măsură, spiritul deconcurență. Sînt studenții de astăzi maislab pregătiți?

Era o perioadă în care la Facul ta -tea de Medicină erau admiși 250 deoameni. Din cei 250 erau o sută careînvățau foarte bine, o sută care în vă -țau mai puțin și 50 care treceau ca ra -ța prin apă. Acum, să zicem, sînt cinci

sute, dar cei care vor să învețe și în va -ță tot o sută au rămas, cei care sîntme dii tot o sută au rămas, iar restultrec ca rața prin apă. Și astfel se di lu -ea ză totul. Diploma de medic, prinanii ’60, ’70, ’80, poate și în ’90, eraceva rar și important, consistent. La felși diploma unei universități. Acum,foarte mulți au această diplomă șiatunci valoarea ei se diluează, dar ceicare fac treabă au rămas constanți. Ceicare au avut de învățat atunci învațăși acum.

Vă mai amintiți prima operație? Da, eram în anul al V-lea de fa cul -

ta te, făceam o gardă cu domnul asis -tent universitar Făgrel, era din Cer nă -uți, și a venit un pacient cu apen di cită.M-a întrebat dacă știu să fac, i-am ziscă sigur știu. Mi-a zis atunci „iapovestește” , iar apoi, după ce m-a as-cultat, mi-a zis „hai să vedem da căpoți”. M-a asistat să fac acea ope ra ție,eu eram în dreapta pacientului, eramchirurgul principal cum ar ve ni, el eraasistentul, dar cu toate astea a făcut elvreo 75 la sută din operație dinpoziția cealaltă, dar eu m-am sim țitimportant. Atunci am înțeles că ceeace știi, ce ai citit de o sută de ori și țise pare că-i clar, cînd ajungi la ma sade operație totul este un pic mai com-plicat. Și atunci am mai în țe les că tre-buie să ai nu numai cu noș tințeteoretice ci și abilități practice. Deatunci am stat în gărzi cu echipele dechirurgi și în timpul facultății, dar șiulterior. Intram de multe ori joi îngardă și ieșeam duminică seara, du păcare intram luni și ieșeam mier curisau joi. Aveam două seri libere pesăptămînă, în una mergeam la dis co -tecă iar în cealaltă mergeam la înot cucolegii de serviciu. Programul aces tam-a ajutat pentru că am văzut în spi-tal foarte multe cazuri, am văzutdiferite abordări, care nu erau trecuteîn cărți. Am stat în spital cîți va ani dezile, aproape zilnic, și eram un fel debăiat de mingi la echipele chirurgi-cale, dar mie îmi plăcea să stau acolo,am învățat foarte mult și le sîntrecunoscător profesorilor mei.

Unde vă simțiți acasă?Și la Iași mă simt acasă, și la Bu cu -

rești mă simt acasă, și la Chișinău măsimt acasă și la mama cînd mă duc măsimt acasă. Într-un fel ar tre bui să nesimțim acasă în toată Eu ro pa, dar încănu o facem. Cu toate lu crurile bune,cu cele rele, e casa mea și mă simt bineîn România. n

Acum, doctorul le predă tinerilor de la Universitatea de Medicină șiFarmacie „Grigore T. Popa” din Iași tainele inimilor.

După ce am ab-solvit liceul,

mergeam la overișoară din

Odessa. În gară,o țigancă mi-azis să-i dau un

ban ca să-mizică viitorul. Mi-a ghicit în pal mă

și i-am dat orublă. Mi-a zis că

ori voi fi unmare comandant

de oști, ori unmare chirurg.

„ De la Nistru pînă la At-lantic, nici un alt cen-tru de chirurgiecardiovasculară nu aregrijă de atît de mulțioameni cum o facemnoi, la Iași.

Noi sîntem un popor care vrea să discute, careare emoții, că ru ia îi place să se bucure, săpetreacă, dar ne place să și muncim. Sîntem unpic altfel decît alții, dar nu atît de diferiți încîtsă-i de ran jăm.

Marcel exact așa se simte, caun erou. Vînjos, cu o voce pu ter ni -că și rostind cuvintele apăsat,aproa pe că te-ai teme de bărbatulde un metru jumătate cu fizic deadolescent. Însă mînia sa se co n su -mă repede prin gesturi ample. Arupt un formular în timp ce ges ti -cula în fața ușii asistentelor. Pesteun altul a răsturnat cafeaua pe ca -re a început s-o bea forțat de ceidoi prieteni cu care a venit la Iași.

În timp ce îl completa, indes ci fra -bil, pe al treilea, își vociferează te -me rile ca pe niște amenințări. „Șiacuma, dacă donez o dată, dacăîmi iau sînge o dată, trebuie să vinîn fiecare lună? O să mă pună săfac cîte 100 de kilometri în fiecarelună?” Atunci l-am văzut primada tă pe Nicu. Strîngîndu-și pălă -ria la piept cu ambele mîini, se ru -ga practic de Marcel să-l asculte.Încerca să-i explice că dacă ar stalucrurile așa cum se teme el, înșase luni de zile rămîne țintuit lapat și într-un an n-ar mai avea nicio picătură de sînge în el. Degeaba.Marcel își învîrte mîinile prin aerde parcă l-ar ataca un roi de țînțariși intră furios în biroul asisten te -lor, ca să se certe din nou cu eledes pre cît și dacă trebuie să mă -nîn ce. El așa știe, că la donat desînge e ca la analize, nu te duci labaie și nu mănînci nimic dimine a ță.

Cînd îl aude, ai zice că Nicuvrea să-și muște din pălărie ca din -tr-un sendviș. Dar bărbatul de 56de ani dă dovadă de un calm ne fi -resc. Ascultă cîteva secunde gîl -cea va din biroul asistentelor și a -poi trece la următorii săi „pa -cienți”, prietenii lui Marcel, cărorale-a pierit bucuria care le înroșeaadineauri obrajii. Au venit 11 înto tal, cu tot cu Marcel, de la Ve -rești, județul Suceava, cam 130 dekilometri cu mașina, ca să doneze

sînge pentru mama unei prietenecare urmează să fie operată la Spi -ta lul Spiridon. Însă doar trei din -tre ei au primit undă verde pentrua putea fi ușurați de jumătate deli tru de sînge, în timp ce restul iauagenda telefonică la periat, cău -tînd amici din Iași care s-ar lăsa în -țe pați pentru un scop nobil.

Nicu îi veghează pe toți, trecede la unul la altul, le dă sfaturi, lezîmbește, și apoi trece mai de par -

te. Din spatele sălii de așteptareCristi se uită la el zîmbind cu gurapînă la urechi. Cei doi bărbați secunosc de dinainte să facă armataiar astăzi dimineață Nicu l-a sunatpe Cristi, rugîndu-l să vină cu elpînă la Centrul de Transfuzii,fiind că a auzit că un coleg de-alsău s-ar fi lovit la cap. Mergea,puțin ciupit, spre casă, a leșinat lamagazin, s-a lovit cu capul de tej -ghea și a ajuns la Spridion, la Ur -gențe. Nicu nici nu știe cum îlcheamă pe colegul său de serviciu,dar a hotărît că mai poate donamă car o dată „pînă să închid detot rezervorul”. Rîde înfundat, te -mîndu-se parcă să nu îl audă doc -to rița care roiește din cînd în cîndprin sala de așteptare, în căutareacelor mai palizi la față care n-au osticlă de suc în mînă sau o bucatăde covrig. La cei 56 de ani, Nicu adonat pînă acum „vreo 77 de litri”de sînge în timp ce Cristi, cumăcar cinci ani mai tînăr, mergepe 80. Dacă facem socotelile, ba -zîn du-ne și pe sloganurile careîmbie oamenii să doneze sînge ca -re ne spun că o vizită la Centrul deTransfuzii salvează trei vieți, Nicuși Costi sînt adevărați eroi. Ausalvat, pînă acum, puțin mai multde 470 de vieți și numele nu le-aapărut niciodată în ziar. Cînd lespun calculele mele, bărbații seprind vînjos de umeri și încep să

rîdă. Îmi povestesc că, dintre toțioamenii care lucrează acum laCen trul de Transfuzii din Iași, eiau vechimea cea mai mare. Cristimai recunoaște doar două asis ten -te, aproape și ele să iasă la pensie,iar doctorița „e boboacă, are doarvreo zece ani de cînd au pus-o aici.Băi dar era odată, demult, pe vre -mea în care veneam, băgam mînăprintr-un perete de sticlă și neluam sînge la borcan, o asistentăcare semăna leit cu Whitney Hous -ton“, și Cristi își așază mai bineochelarii pe nas. Bărbatul care se-ndreaptă spre 50 de ani e slăbuț,dar pare-a fi făcut tot dintr-un sin -gur mușchi, care s-a contorsionatîn jurul oaselor și de pe care atîrnăhainele. De altfel, îl și ceartă doc -to rița că fumează și că e prea slabpentru înălțimea sa, dar Cristi eobișnuit: așa îi spune de fiecaredată și tot îl înțeapă. Dacă și-ar pu -ne dosarul peste cel al lui Nicu aravea împreună o carte aproape lafel de groasă ca DEX-ul. Poți să îțidai seama de cît timp au venit lado nări prin gălbeneala fișelor me -di cale, care schimbă nuanțe-nuan -țe, de la galbenul hîrtiei de ziar laun ruginiu de toamnă. „Vin, do -nez, ce să fac, cui i-o trebui. Poateam să am și eu odată nevoie.” Cris -ti o spune atît de simplu încît ai

crede că vorbește despre una din-tre partidele de pescuit pe care lefăcea, în tinerețe, pe Prut.

Colecţia „toamnă-iarnă”de struguri

Din cabinetul doctoriței o fe -me ie iese îngrijorată. A mințit șitră darea i se vede pe față, care-șischimbă culorile în vreo zecenuanțe de bej și roșu. A băut douăpahare de vin aseară, n-a scris peformularul de la intrare, și doc to -ri ța nu a întrebat-o nimic. Vor beș -te speriată, de parcă și-ar fi doritca cineva s-o fi întrebat și să nu-imai dea voie să meargă în „sala deoperații”. Cristi de abia se mai stă -pî nește și îi face semn lui Nicu să-mi arate colecția „toamnă-iarnă”.Din diplomatul bărbatului iese osticlă de un litru jumătate de Bor -sec, plină cam pe trei sferturi cuun vin roziu, care să zbătea și seagita, parcă ținut cu forța în bidon.„Am terminat vinul și am stat

asea ră să îl încercăm, nu puteamsă fi muncit atît fără să vedem ni -mic. De asta mi-a și crescut ten siu -nea, în loc să am 14 iaca, am avut16”, își amintește Cristi, uitîndu-sehulpav la sticla care se prelingeînapoi în diplomat.

De altfel, dintr-un colț, trei băr -bați zgomotoși par a se clatinachiar și stînd jos, pe scaunele deplastic din fața biroului asis ten te -lor. Roșii la fața ca miezul de pe -pe ne, aceștia au venit înarmați cuelectrocardiograme „poze la i -nimi”, după cum le-a cerut ultimaoară cînd au donat. „Pe foaia astascrie că trebuie să am o singurăparteneră în ultimele șase luni.Care, mă, că eu am avut două, vi -nul de aseară dar l-am dat azi di -mi nea ță pe bere”, și mustăciosulîși șterge cu dosul mîinii mustața,de parcă ar vrea să ia spuma de labere rămasă sub nas. Cristi îmi po -vestește, văzîndu-i, că era o vremeîn care cam așa era etalonul. Pevremea cînd donările erau obli ga -

to rii „la locul de muncă, peste tot,cînd voiai să-ți mai iei o liberă sausă mai mănînci o masă la alimen-tara din Supercopou”, cozile laCen trul de Transfuzii se făceau cuo seară înainte, pe liste. Bărbațiiveneau, în special navetiștii, com-pletau formularele, „la 120 se tră -gea linie, gata, atît primeau în ziuarespectivă” și, ca să nu se plic ti -seas că pînă a doua zi dimineațăcînd se deschidea centrul, mer -geau la crîșmă. „De la unu la șasedimineață era un bar, în spatelePoliclinicii, non stop, care era plinpentru că mergeau toți acolo. Așaîi și zicea locului, «crîșma nave ti ș -tilor». Ce limită de 24 de ore de-acum pentru băut și fumat? Erautoți cu limba-n sticlă și cu botu-nțigară pînă dimineață”, povesteștebărbatul.

Lui Nicu însă i-a pierit zîm be -tul care-i lumina fața. Nu e nicisupărat, dar îl paște o resemnarecare-l răscolește uitîndu-se la do -sa rul din brațele sale. „Am vorbit

cu doctorița și, gata, în curînddăm divorț. Mi-a verificat toateana lizele și a zis că mai merge osingură dată, în februarie, am ogrupă destul de rară și mai mergeîncă puțin”, spune Nicu. Bărbatulîn schimb povestește cu patos cuma venit toată viața să doneze fărăsă-l roage nimeni, nu ca jumătatedintre cei care stau, speriați, în fa -ța cabinetului așteptîndu-și rîn dul.„Cum să vă spun, de fiecare datăcînd donez sînge mă simt proas -păt, mă simt de parcă scutur uncojoc, se întîmplă ceva în mine șimă simt excelent”, și bărbatul în -ce pe să-și scuture umerii, ca un urscăruia i-a căzut zăpadă pe spinare.Din februarie, Nicu o să-și pună-ncui pelerina de erou. O să facă încontinuare vin, o să-l tachineze peCristi și o să i se îngroașe, liniștit,sîngele în vene. Din februarie,unul dintre cei mai vechi clienți aiCentrului de Transfuzii din Iași îșistrînge amintirile cu Whitney Hous -ton asistentă și se pensio nea ză. n

10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 467 |11 - 17 noiembrie 2013

Pe rînd, eroii Iașului se pensioneazăNicu și Cristi și-au donat, în 20 de ani, greutatea în sînge.

Cei doi soți au luptat de aproape 30 de ani cu boala.

În spatelePoliclinicii era

un bar non stop,care era plin de

navetiștii carevoiau să doneze

sînge. Așa îi șizicea locului,

„crîșma nave ti ș -tilor”. Erau toţi

cu limba-n sticlăși cu botu-nţigară pînădimineaţă.

Bărbatul care se-ndreaptă spre 50 deani e slăbuţ, dar pare-a fi făcut totdintr-un sin gur mușchi care s-a contorsionat în jurul oaselor.

Din diplomatul lui Nicu iese o sticlă deun litru jumătate de Bor sec, plină campe trei sferturi.„

de Cătălin HOPULELE | [email protected]

N-ai zice că peholurileCentrului de

Transfuzii din Iași seplimbă eroi. Oameniise strîng în braţe,adorm pe scaune,sparg seminţe, înjurăși se plimbă printoată sala mare deașteptare vociferînd.Însă, fie c-o fac pen-tru bonurile de cîte-va sute de mii de leisau împinși din spatede vreun spirit civic,aici se strîng uniidintre puţinii eroicare i-au mai rămasIașului.

11Numărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

De la Ia[i la Washington, înc\rcatcu pensoane, [evalete [i c\rbuniCopilul pictează pe sticlă de la șase ani.

Mama l-a susținut în tot drumul său spre America.

Sufrageria familiei Alexandrue un cîmp de luptă, pășit zil-nic de un soldat brav numit

David și de mama sa, „cel maișmecher asistent” care poartăcînd casca de apărător cînd ceade luptător. Armele le sîntascunse pe sub scaun, pe dupădulap sau pe pervazul ferestrei,locuri pe care băieţelul de doarnouă ani le indică arătînd cudegetul și punînd un deget lagură, semn că se gîndește undele are. Ultima dată le-a număratanul trecut, cînd schiţele șiportretele depășeau cîteva sutede bucăţi. „O schiţă o face în 10-15 minute, adică foarte repede,și săptămîna trecută am rămassurprinsă cînd mi-a cerut să îidau multă culoare verde. Și pînăm-am dus la bucătărie și am făcutmîncare, în jumătate de oră eldeja mă întreba dacă îmi placepeisajul”, adaugă mama mîndră,luînd copilul discret de mînă.

Băiețelul „absolvent al clasei aII-a” își frînge mîinile de bucurie,arătînd fiecare desen dintr-un teanccare stă pe masă sau cîte o icoanăpictată pe sticlă încă de la șase ani.De atunci a fost remarcat de edu ca -toarea sa, care vedea că din mînacopilului se naște aproape identicchipul lui Iisus în diferite ipostaze.Acum, colecția sa numără sute de

scene de luptă, portrete în creion șicărbune sau peisaje rupte dintr-untărîm al culorilor. Cel mai mîndrueste însă de portretul doamnei pro-fesoare de la Palatul Copiilor, la ca -re a muncit încă de dimineață.„Ma ma spune că eu și cu doamnane potrivim ca o mănușă, de la în -ce put ea a fost singura care mi-a ziscă sînt o bijuterie care trebuie șle -fu ită”, adaugă băiețelul cu un zîm -bet mai puțin timid decît de obicei.Asta pentru că ceilalți profesori lacare mama a apelat atunci cînd adescoperit talentul fiului său, i-auzis ori că trebuie să aștepte pînă înclasa a V-a cînd va studia la școală,ori să uite tot ce a învățat și să o iade la capăt.

Pasiune de războinicPînă să găsească sprijinul unui

profesor îndrumător, David a în -cer cat să evolueze pe cont propriuprin cît mai multă practică sau printeorie învățată din cărți cumpăratede mama sa. Pe fotoliu și pe mă su -țele din casă stau întinse doar cărțide desen care conțin diferite tehni-ci, pe care le-a studiat pe tot par cur -sul ve rii. De atunci și pînă acum,Da vid pictează aproape tot ce vedesau tot ce îl inspiră, în special por -tre te ale persoanelor care îi sîntdragi. „Prietena mea cea mai bunăe Aniela, și ca să îi arăt asta am fă -cut un portret, iar mama ei era așa

de emoționată zicînd că nici un pic -tor nu a reușit să dea sclipirea dinochi pe care am reușit eu” , spuneDavid arătînd chipul unei fetițeblon de cu ochi albăstrui. A avut operioadă de cîteva săptămîni încare desena doar mîini, încercîndsă surprindă detalii ale mîinii, alede getelor, oaselor sau ligamen te -lor, atent desenate și îngroșate cu

creionul sau cărbunele.Ochii albăstrui ai băiețelului

as cund ei înșiși o mare deloc în vol -bu rată, mirîndu-te de unde s-anăscut pasiunea pentru a desenafrag mente din războaiele mon dia -le, care cu greu îți vine să crezi căsînt ilustrate de un copil de nouăani. Puști sculptate în cărbune, sol -dați care pîndesc de după dealuriși tancuri care calcă iarba sub șe ni -le creează un peisaj, care deși ilus -trat în creion, este încărcat de astfelde elemente. David este pasionatde istorie, chiar dacă la școală esteîn clasa a III-a, urmînd ca abia deanul viitor să înceapă să studieze.Însă îi plac domnitorii români, po -veș tile despre daci și romani și maiales îi place să afle cît mai multedespre Hitler, pe care încearcă să îldeseneze în culoare. „Aș vrea cîndvoi fi mare să ajung să văd lagărelede exterminare și concentrare, un -de oamenii erau chinuiți. Cum poa -te un singur om să influențeze atîtde mult istoria?”, se întreabă miculDavid arătînd portretul conducă -to rului nazist.

Pînă acum cîteva luni, cea maimare problemă a micului pictor eracea a banilor, ustensilele folositede pășind jumătate din venitul fa -mi liei. Sprijinul a venit din parteaunei fundații din Tîrgul Jiu sau dinpartea celor care au apreciat ta len -tul acestuia evidențiat de cei nouăani.Și de atunci micul pictor a fo lo -

sit doar cu pensoane care parcă alu -necă pe șevalet, doar pe hîrtie deca litate, iar desenele au ieșit carup te dintr-o poveste, dovada fiindpeisajul „Iarna timpurie”, în care cu -lorile au creat singure o întinderecare la o simplă privire te înfri gu -rea ză.

În drum spre WashingtonO dată la trei luni, David par ti -

ci pă la concursuri în străinătate,un de de fiecare dată obține loculîntîi, chiar dacă de multe ori acestaconstă doar în medalii sau diplomecare îi asigură recunoașterea celordin afara țării. Pentru anul urmă -tor, și-ar dori să obțină o bursă destudiu în străinătate, unde ar puteasă își perfecționeze tehnicile. „Pro -fe sorii sau criticii spun că evoluezfoarte repede, de la an la an, iar as -ta mă face să desenez din ce în cemai mult”, explică inocent David,amin tindu-și că într-o seară cînd s-a întors de la antrenamentele de lakarate a vrut să deseneze, însă ma -ma i-a spus că e prea tîrziu. „Deatunci am zis că am să-l las mereucînd vrea să deseneze, pentru că

mi-a zis un profesor că trebuie lă -sat să se exteriorizeze atunci cîndsimte, nu să îi impun o oră”, spunemama dezvăluind o mîndrie pe ca -re încearcă să o stăpînească cu mîi -ni le strînse în pumn la piept.

De cîteva zile, David simte căîn cepe să pășească pe drumul sprecapitala Statelor Unite ale Ame ri -cii, după ce a primit vestea că estedin nou cîștigător al premiului în -tîi, de data aceasta la un concursdin India. „Boierie mafiotă” saupor tretul unui bărbat cu șapcă șipipă, atent desenat de la cele maimici detalii ale fețelor și mîinilorca re stau întinse pe tejghea a stîrnitadmirația celor de acolo, trimitîndprompt răspunsul că este cîș ti gă -tor. Băiețelul rîde și se ent u zia s -mea ză atunci cînd își amintește căîn săptămîna care urmează va vi zi -ta Bucureștiul, avînd o expoziție laPalatul Parlamentului. „Aștept să

mă întîlnesc și cu alți copii talentațiacolo sau cu oameni care să apre-cieze ceea ce eu desenez”, spunîndcă mai mult decît atît, a început săpregătească lucrările pe care le vaexpune în luna aprilie a anului vi i -

tor la Washington. „Mami, nu e așacă vom face rost de bani și vommer ge și noi? Vreau să văd și euAmerica”, se alintă David imitîndprivirea unui copil cu o problemăcare trebuie neapărat rezolvată.

La fel de mult își dorește ca ur -mă toarele expoziții să fie desprinsedin opera pictorului său preferat,Ivan Aivazovski, cunoscut pentrupicturile cu întinderi de apă, ma ri -nari și pescari, care reprezintă maibine de jumătate din opera sa. Șichiar dacă nu și-a putut cum păraalbumul, a încercat să îl împru mu -te și de la bibliotecă, însă fiind re -fu zat, l-a căutat la anticariat. Băr -cu țele, mările și oceanele tulburatedin albumul pictorului rus, și-aufă cut culcuș pe șevaletul miculuipic tor, urmînd ca opera să fie stu -diată pînă la cele mai mici detalii.

Drumul spre Washington nu afost și încă nu este neted, pentru căpînă acolo micul David trebuie sămai treacă prin cîteva probe pe ca -re și le autoimpune. Pe covor stauîmpachetate mai multe lucrări cudestinația Iran, pe care încă nu lepoate trimite, cei de la ambasadăspunînd că nu pot expedia plicul,din cauza conflictelor armate exis -ten te acolo. Răsfoind un album cuoperele lui Grigorescu, David spu -ne că unul dintre următoarele de -se ne va fi cel al soldatului din Răz -boiul de Independență, care îșipoar tă pușca pe umăr. Învîrtindîntre degete două săbii din metal,băiețelul nu știe ce să spună atuncicînd vine vorba despre alte pa -siuni. Poate că se mai plimbă cu bi -ci cleta sau se joacă cu mingea îm -pre ună cu prietenii săi, însă ridicădin umeri spunînd cu un aerinocent: „De fapt, știu doar că îmiplace să desenez.” n

Puști sculptate în cărbune, sol daţi carepîndesc de după dealuri și tancuri carecalcă iarba sub șe ni le creează un peisajîncărcat, totul făcut din creion.

David este pasionat de istorie, chiardacă la școală este abia în clasa a III-a.

de Mădălina OLARIU | [email protected]

David desenează o schiță și în 15 minute.

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

Scaunele joacă în pași scurți peparchetul copt al sălii, în timp ceîntunericul nu absoarbe doar lu mi -na, ci și zgomotul nostru școlăresc.Deodată, pe scenă apare un domnîm brăcat cu un costum arătos depe care aproape că poți mirosi unstrop de aristocrație britanică. Înur ma unui accident de mașină,dom nul Alfredo Traps, un vînzătorde textile cu experiență și trecut prinale vieții se vede ajuns într-un oră -șel unde este invitat la cină de cătreun domn sobru. Asemenea gazdei,camerista abia dacă schițează o e -moție, diferența fiind că ea nu tră -dează nici măcar o vocală.

Tranziția dintre scene se facefoarte ciudat. Nu-i vorba doar des -pre stinsul specific al luminii, cieste determinată și de niște zgo mo -te foarte puternice ce seamănă cuto nul de la telefon. Întoarcem ca -pul prin toate părțile, comunicămprin priviri, însă nu reușim să ne

dăm seama din ce emisferă pro -vine sunetul. De îndată, facem cu -noștință și cu restul de personaje,

un avocat, un procuror, un ju de -cător și un călău aflați la pensie.Îm brăcați la fel de elegant precumdomnul Traps, moșuleții îl întreabăpe musafir dacă nu vrea să parti -cipe într-un mic joc de-a procesul.

Explicînd regulile, aceștia spuncu entuziasm că, în jocul lor, pe dea -p sa cu moartea este una valabilă,pen tru simplul motiv de a face lu -cru rile mai interesante. Traps accep -tă imediat, revenindu-i rolul deacu zat, iar la masă, în toiul dis cu -țiilor amicale și după cîteva pahare

de vin, începe să dezvăluie tot felulde părticele din viața sa personală.Lu crurile încep să aibă o turnurăciudată, iar granița dintre joc șirealitate începe să se distorsioneze,

musafirul trezindu-se că este acu -zat de o crimă pe care nici el nu știecu siguranță dacă a făcut-o sau nu.

Un joc al vieţii și al morţiiAcuzareaÎn misiunea sa de a avansa în

rangurile companiei, domnul Trapsa săvîrșit crima perfectă. Mai de -vreme a recunoscut că obișnuia săconducă un Volkswagen alb, însăde curînd și-a luat un Ferrari roșu.Banii i-a făcut la compania pe care

o conduce, asta după ce și-a ucisșeful pe care îl disprețuia. Fiind undomn arătos, carismatic și tînăr,Traps nu a avut nicio pro blemă în aseduce și a ajunge în pa tul soției luiJigav, cel pentru care lucra. De lafemeie, acesta a aflat că șeful săuavea probleme cu inimă, iar unsimplu pahar de băutură sau o mî -nie mai aprigă i-ar putea aducesfîr șitul. Mai departe, după ce într-o seară Traps s-a întîlnit cu un rivalde-al lui Jigav, acesta i-a destăinuitcă se culcă împreună cu soțiașefului său, știind că rivalul va fo -losi această informați să-i facă răului Jigav. Acesta nu merită alt cevade cît pedeapsa cu moartea.

Apărarea Domnul Traps a lucrat din greu

să ajungă în poziția în care se aflăastăzi. Acesta provine dintr-o fa -milie cu probleme, și avînd în ve -de re că a absolvit doar gimnaziul,el a trebuit să muncească „mai răudecît un salahor” pentru a-și con-strui un viitor. Nu a premeditat

nimic, iar moartea lui Jigav a fostdoar un accident al cir cum stan -țelor.De fapt, musafirul este o vic -timă a unui procuror cu expe rien țăși minuțios, care ar putea gă si ocrimă în trecutul oricui dacă ar sco-toci destul de bine.

VerdictulPe tot parcursul călătoriei,

Traps trece de la o stare la alta. Fe -ricit și euforic, îngrijorat și înspăi -mîn tat, furios și agresiv, iar apoi dela capăt. Totuși, un alt grup dejude cători stau tăcuți pe scaun înfața sce nei. Din cînd în cînd îi maivezi cum își șoptesc și aproape căpoți să le citești buzele. Și noi sîn-tem la fel de confuzi precum dom-nul Traps. Verdicul final, pe care îlprimește de la adevăratul jude c ă -tor este exact ceea ce-și dorea mu -sa firul, pri mind chiar și un tortpen tru a sărbători victoria. Din pă -cate nu apu căm să fim prea fericițipentru el, pentru că la următoareascenă îl vedem fără viață în mașinasa. Ver dictul final: Vinovat. n

De rîs, am rîs. De plîns, am și plîns. Festivalul de FilmFrancez a oferit ieșenilor timp de patru zile ore întregi delungmetraje realizate de tineri regizori. Și majoritatea par săfi fost în propria lor poveste de dragoste, căci mai toateproiecțiile pe care le-am văzut în ArtHouse Moldova au avutscenarii alimentate în principal de sentimentul iu birii. Fie căeste vorba de cea pentru copii, o fată pe care ai întîlnit-o doaro dată sau o persoană care subit a dispărut din viața persona - jelor, melodia „love is in the air” s-ar fi po trivit numai binecu acest festival.

Frăţie mîncată pe pîine„Comme des freres”(Ca frații) ne plimbă în diferite

mașini într-o călătorie alături de Maxime, Elie și Boris, treibărbați de vîrste diferite care au plecat la drum cu un singurscop în minte. Să îndeplinească ultima dorință a unei prie -tene comune, Charlie, care în urmă cu cîteva zile a murit îndin cauza unei boli care nu are nume. Fără îngerul lor pă zi -tor, se simt oarecum dezolați, fără un scop precis în viață, de -și o par te din ei au deja o persoană specială alături. Iubitelelor parcă nu se compară cu Charlie, pentru care toți aveau opa siune pecetluită. Pe parcursul filmului, vedem cumscînteile după fata ce le-a sucit mințile se aprind într-un focce aproape le mistuie frăția, tocmai cînd Boris împlinește 40de ani, iar Elie află că e pe cale să devină tată.

Povestea celor trei prieteni a strîns suficienți oameni cît

să nu mai fie locuri unde să arunci un ac, dar fiecare s-a așe -zat pe unde a putut, o treaptă, pe jos, și a stat cu ochii mari,ca de sticlă pe tot parcursul peliculei. Orice comentariu iro -nic făcut de Elie era pentru aceștia asemenea unui pamfletbine pus la punct, iar cînd amintirile cu Charlie se perindaupe ecran, liniștea domina peste întreaga sală. În pauza dintrefilme am mai stat de vorbă cu un grup venit la cinema,căruiai s-a părut o creație „amuzantă și emoționantă. Povestea prin -

cipală nu prea ne-a atras, drumeția nu este ceva original, darfață de alte pelicule pe care le-am văzut la festival, ăsta a fostcel mai bun de pînă acum”.

Bătălii cu lacuneDacă „Comme des freres” a reușit să-mbine acceptabil

comedia și drama, „La Bataille de Solferino”(Bătălia de laSolferino) a părut un amalgam încurcat în propriile idei. Lae - titia, mamă singură, este nevoită să-și lase copiii în grija unei

bone, cît timp ea acoperă alegerile prezidențiale din Franța.În tot acest timp, Vincent, tatăl copiilor, încearcă folosind ca -douri și pretexte, să-și vadă fetele de doi, și res pectiv trei ani,însă Laetitia nu-l vrea în apropierea casei lor. De ce s-au des -părțit cei doi? Nimănui nu-i pasă de motiv, cel mai im por -tant lucru fiind drama unui tată disperat, la care se adaugăși-o poveste secundară, iar scandările de pe stradă în timpulalegerilor transformă subiectul în unul bun. Doar că n-aunici o legătură cu tragedia personală a u nui personaj. „Bă tă -lia de la Solferino” pretinde a fi o dramă-comedie, doar că-ilip sesc și momentele amuzante, iar realismul forțat stricăprea mult din atmosfera filmului.

O altă drumeţieȘi ne-am întors înapoi la comedie. Fără dramă, doar

comedie. În „La Fille du 14 Jullet” (Fata de pe 14 iulie) Vin -cent se folosește de pretextul unei călătorii la mare pentru ao se seduce pe Truc. Alături de ei merg și cei mai buni pri -eteni ai lor, Pator și Charlotte. Totul merge strună, pînă cîndTruc este păcălită să plece alături de un alt tip la plajă, întimp ce ceilalți trei rămîn în mijlocul drumului, fără bani șidoar cu mici aventuri comice pînă la destinație. Unele merg,altele nu, personajul doctorului Placenta fiind singurul carea mai scos cîte un chicot din public.

Pelicula nu este una fără substanță, are ceva șarm și esteamuzantă în momentele mici și subtile, însă cînd încearcăscene pline de zgomot și energie pare mai degrabă un copilneobrăzat, care a mîncat prea mult zahăr.

Festivalul Filmului Francez a fost cu suișuri, dar și su fi -ciente coborîșuri. Chiar dacă majoritatea au fost creații aunor regizori tineri, fiecare a adus cîte o viziune proprieasupra cinematografiei francofone. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

Musafir la propriul proces, acuzat de „crima perfectă”

Joi seara, pe holurile înguste și ruginiteale Sălii Studio Teofil Vâlcu a TeatruluiNaţional din Iași a avut loc o crimă. Nu

știm sigur dacă-i vorba despre crimaperfectă sau despre un accident nefericit,dar totul va fi decis la un proces. Unproces în care preţ de 80 de minute ne-adus printr-o călătorie a eului interior aldomnului Alfredo Traps, așa cum scrienegru pe alb în „Pană de automobil” deFriedrich Dürrenmatt. În regia IrineiPopescu Boieru și scenografia AxenteiMarfa, actori renumiţi ai Iașului asemenilui Emil Coșeru sau Constantin Avădanei aureușit să îmbine tragedia cu comedia și sădemonstreze în final că adevărul nu esterelativ, ci absolut și neclintit.

La un pahar de vin pînă și cele mai ascunse povești sînt împărtășite.

Întoarcem ca pul prin toate părţile,comunicăm prin priviri, însă nu reușim să nedăm seama din ce emisferă pro vine sunetul.

„Bătălia de la Solferino” pretinde afi o dramă-comedie, doar că-i lipsescși momentele amuzante, iarrealismul forţat strică prea mult dinatmosfera filmului.



Scena Teatrului Naţional dinIași a devenit sală de judecată.

Pelicula francez\ în 14 subtitr\riPROIECȚII DE PE CANALUL MÎNECII

„M-am sprijinit de marginea scundă a tranşeei, cuceafa şi umerii lipite de moviliţa de pămînt, la adăpostchiar şi faţă de gloanţele rătăcite, şi mi-am aţintitprivirea la ce zăcea jos, în vale. Erau tancurile, acoperitecu crengi de măslin…” – Ernest Hemingway, „Mai josde creastă”

Aşa arăta războiul civil din Spa nia, în articolelecoresp on dentului de război Ernest Hemingway. Adoua zi, americanii aflau din paginile ziarelor ce aven -

turi a mai trăit reporterul lor favorit.Pentru că poveştile din tranşee fas ci -

nau, iar cei ce le spuneau intrau încasele oamenilor pe uşa din faţă.

Trecuseră mai puţin de douăzeci de ani de la primulrăzboi mondial.

Imaginea tancurilor acoperite cu crengi de măslinm-a fascinat pînă am pus prima dată piciorul într-ozonă de conflict. Era acum 12 ani, în Kosovo, şi mi-amdat seama că, dincolo de asemenea metafore, reporterulde război vede la orice pas poveşti dramatice. Că însăşisiguranţa sa este pusă sub semnul întrebării, iar scrisuldevine uneori victimă colaterală după o zi plină deprovocări mult mai pragmatice, cum ar fi existenţa capersoană. Şi totuşi, la sfîrşitul zilei, găseşte timp pentrumetafore şi fără jumătate de votcă...

Vremurile cînd Hemingway pleca de la barul„Chicote” pînă în prima linie a tranşeelor pentru a re la -ta despre bătăliile de lîngă Madrid au trecut. Războiularată la fel de hidos, miroase tot a praf de puşcă, dar ealtceva... Atacurile duse la baionetă, contraatacurile peflancuri – atribute ale unor scenarii de filme ieftine.

În „războiul inegal”, vezi conflictele din Afganistan şiIrak, ştim că există o coaliţie de armate occidentale careluptă cu „teroriştii”. Dar cine sînt aceştia din urmă? Undepot fi găsiţi, cine sînt liderii lor? Care este ide o lo gia înnumele căreia creează ambuscade, detonează cu tii cuexplozibil „homemade”, lansează rachete im pro vi zate?Care sînt limitele teritoriului lor? Iată cîteva în tre băricărora reporterul de război de astăzi trebuie să le găseascărăspunsul înainte de a păşi către zona de con flict. Uşor dezis, dificil de realizat. Diferenţele culturale, apar tenenţa laun trib anume, raportarea la Coran fac lu crurile tot maidificil de descifrat pentru europeanul se co lului XXI ceajunge prin nisipul Kandaharului, spre exemplu.

Iar, în cele din urmă, care este finalitatea unuiasemenea demers? De ce ar fi mai important să iei toateacestea asupră-ţi, în loc să relatezi de la nunta luiNăstase cu Brigitte ori să ai exclusivitate din celula luiBecali? Pentru unii, a fi reporter de război este similar cua rosti Crezul acestei meserii. Să mergi în locurilefierbinţi ale planetei înseamnă să vezi cum se împartelumea după Yalta, să păşeşti întotdeauna mai departedecît unii pot gîndi, să fii obiectiv şi să-ţi asumi totul.Fără a aştepta, la întoarcerea acasă, lauri vremelnici.

Pentru că unii încă mai cred că fac o meserieimportantă, fascinantă, unde tancurile se ascund, în faţareporterilor, sub ramurile de măslin... n

Despre cei doi jurnaliști francezi asa si -nați în Mali se spune că au încălcatprotocolul mergînd fără sprijinulautorităților. Ce riscuri și-au asumatprin această decizie?

Aici trebuie făcute niște dife -ren țe între jurnaliștii care sînt nu -miți embedded și acei jurnaliști carese duc pe teren singuri, fără sprijin.Pe de o parte sînt acei jurnaliști carese deplasează peste tot, care lu crea -ză și care stau în bazele militare. Eiau în jurul lor soldați, militari și au -to rități de toate felurile și astfel sîntmai protejați, fiind expuși în măsu -ra în care sînt expuși și soldații res -pectivi cu care se duc în misiune. Pede altă parte este cealaltă categoriede jurnaliști și anume aceia care seduc singuri fără sprijin din parteaau torităților în diverse zone ca să-și facă materialele de presă. Jur na -liș tii care se duc singuri pe teren înzilele acestea sînt aceia care au maimultă experiență, care au contactela fața locului și care au de multeori o persoană în teren pe care ocunosc foarte bine, un șef de tribsau diverși capi ai unor grupări mi -

li tare sau chiar teroriste. Acum, cîndpleci pe teren fără un localnic caresă știe situația sau fără soldați, șicînd ai cu tine numai un șofer, ris -cu rile sînt foarte mari. În cazul dinMali, aveam de a face cu doi jur na -liști cu foarte multă experiență, ca -re cunoașteau zona, care mai fu -

seseră acolo și

probabil s-au bazat pe contactelepersonale pe care le aveau. Numaică aici vorbim des pre un caz ciu datpentru că zona respectivă era îm -pînzită de militari, erau și tru pe lefranceze și cele ale ONU în a -propiere. Am văzut comentarii con -form cărora actul în sine de răpireal jurnaliștilor a fost foarte curajosși foarte riscant pentru răpitori. Altecomentarii arătau că cel mai pro ba -bil răpitorii s-au panicat și au ajunsdin cauza asta să-i ucidă pe jurna -

liști. Întotdeauna cînd te afli într-ozo nă de conflict și mai ales într-ozo nă de aceasta tulbure riscul creș -te foarte mult pentru jurnaliști pen -tru că pot apărea foarte multe situa -ții neprevăzute față de care nu tepoate proteja nici măcar ex pe rien -ța. Sînt momente în care te sal vea -ză doar un moment de grație și deintuiție sau norocul pur.

Jur na liștii francezi susțin că în ultimii20 de ani, avînd notat pe mașină PRESS,se simțeau în siguranță, dar în prezentsi tuația s-a inversat. Cu cît expun maimult faptul că sînt de la presă, cu atîtse simt mai în pericol. Care ar fi cau ze -le pentru această transformare?

Așa este. Acum cîțiva ani, cîndajungeam în zone de conflict, tre -ceam cu toții cu bandă adezivă pema șină PRESS. Dar lucrurile aces -tea sînt utile mai degrabă în răz -boa iele clasice. De exemplu, eu cîndam fost în Liban, în 2006, făceam astaca să pot fi văzută din aer de avioa -ne le care se apropiau să lanseze ata -curi, să fiu protejată de conflict. Nu -mai că, în prezent, mai ales jurna liș -tii care provin din fostele state co -loniale sau din SUA sînt cu multmai expuși decît ceilalți pentru căpopulațiile locale îi asimilează cu ță -rile din care provin, cu politicile lorși cu guvernele țărilor din care pro vin.

Reporters sans frontières a publicatanul acesta un raport conform căruiacifra jurnaliștilor asasinați în ultimiiani crește alarmant. Numai anul aces -ta au fost omorîți deja 42 de jurnaliști.

Da, este o tendință în creșterepentru că avem de-a face cu o lumedin ce în ce mai globalizată, mai per -meabilă, în care informațiile circulamult mai ușor, oamenii circulă multmai ușor, chiar și în astfel de zonemarcate de situații de criză. Acum,ca să obții informație veritabilă, exis -tă și un foarte mare grad de con cu -rență între jurnaliști și astfel ei seex pun la riscuri din ce în ce mai mari.În plus, populațiile din anumite spa -ții sînt din ce în ce mai nemul țu mi tede felul în care spațiul lor este des -cris în presa occidentală. Și astfelve dem că ținte în astfel de cazurisînt jurnaliști europeni sau ameri-cani, iar în cazul Europei sînt vizațimai mult jurnaliștii din fostele statecoloniale.

Ghislaine Dupont, unul dintre jurna -liș tii asasinați, spunea că despre Africase discută în general doar atunci cîndizbucnește o criză gravă, iar tema dis-pare relativ repede de pe radarul actua -li tății. Credeți că declarația este vala bi -lă și în situația de față?

Din păcate sînt convinsă că așava fi. Este adevărat ca sînt anumite

state puternice care au o profundăconștiință a protecției propriilor ce -tățeni și unul dintre acestea esteFran ța. Sînt convinsă că autoritățilevor face eforturi mari ca să-i prindăpe cei vinovați. Însă, în cazul pre sei,este vorba despre cele 15 mi nu te defaimă, după care totul tre ce în ui ta -re. Trăim într-o lume acaparată deeve niment, în care pre sa este pre o -cu pată de ce se întîmplă acum, fărăo preocupare foarte profundă pen-tru background sau pen tru follow-up.Din păcate, trăim într-o lume a eve -nimentului fără circum fe rințe.

În contextul crizei economice actuale,redacțiile românești pot susține re por -terii de război?

Am remarcat, în ultima vreme,în străinătate și în România, că a -tunci cînd au fost evenimente con -si derate majore și cu efecte asuprațării noastre au fost trimiși jurna -liști în astfel de zone. Redacțiile aufost conștiente că sînt evenimenteimportante. Din păcate, ca tendințăge ne ra lă, în România există o po li -ti că edi torială care favorizează maide gra bă subiectele interne decîtcele ex ter ne. Asta pentru că Ro mâ -nia nu este o țară cu o istorie co lo -nialistă și care datorită izolării dincomunism nu are dezvoltat un gustpen tru informația care vine din ex -te rior. Nu sîntem 100% conștiențide ecourile evenimentelor. n


Priveghiul jurnalismului de r\zboiSîmbătă, 2 noiembrie, Ghislaine Dupont șiClaude Verlon, jurnaliști Radio FranceInternational au fost asasinaţi în Mali, în

orașul Kidal, acolo unde în ultimele luni au avutloc mai multe violenţe, violuri, răpiri și atacuriislamiste. Conform corespondentului parizianpentru RFI România, Matei Vișniec, Mali încă seaflă pe hartă datorită intervenţiei franceze înzonă. Însă acum francezii se întreabă dacă nucumva președintele François Hollande și-aasumat prea multe riscuri prin politica saintervenţionistă. Iar întreagă presă îi deplîngepe cei doi jurnaliști din cauza aceasta. De fapt,presa internaţională omagiază numai în 201342 de reporteri asasinaţi în zone de conflict. Unvăl de doliu care apasă prea greu peste umeriimass-mediei.

Ghislaine Dupont și Claude Verlon au fost asasinați de o grupare teroristă afiliată Al-Qaeda.

13CAP ÎN CAP

Carmen Gavrilăcorespondent la

Radio România Actualităţi

}intele atacurilor sînt jurnali[tii europeni [i cei americani

Reporter într-un „război inegal”

Răzvan Cojocariureporter TVR Iași

PUBLICITATE

Presa internaţională se află în doliu.

de Iulia CIUHU | [email protected]

Este limpede pentru toată lumea, cei dela Marvel au reinventat o rețetă de succes:cea a super-eroilor de benzi desenate. Sîntani de zile de cînd aceștia rulează francizeprecum Iron Man, Spider Man, X-Men, cul-minînd cu cele mai recente Thor, CaptainAmerica sau blockbuster-ul The Avengers. Șivor urma și altele, pentru că tipologia fil me -lor cu supereroi e una care place pu bli cu luifără pretenții: sînt filme ușor de digerat, carearată foarte bine în 3D, îmbină la fix acțiuneacu umorul, pot fi văzute cu familia și care auîn distribuție actori carismatici. Marvel arputea să breveteze deja formula aceasta, iarThor: The Dark World o respectă la mustață.

Cea de-a doua producție care-l are în rolprincipal pe zeul norvegian al tunetului par căa fost mulată în jurul lui Chris Hemsworth.Un tip arogant, departe de a fi cel mai deș teptpersonaj de pe platou, îndrăgostit de o pă -mîn teancă (Natalie Portman, al cărei rol în

film e doar să zîmbească și să fie frumoasă),arhetipul fiului rătăcitor, fratelui loial, ero u -lui îndurerat. Poți vedea filmul și prin acestfiltru: că Thor trece printr-un al doilea druminițiatic în care va dovedi că merită să iatronul Asgardului, în care va renunța de totla vanitatea pe care ți-o dă puterea pentru a-șisacrifica viața în numele locuitorilor celor

nouă regate. Desigur, poți face asta. ÎnsăThor: The Dark World e un film ale căruiînțelesuri nu trebuiesc căutate adînc îndiverse filosofii de viață ale personajelor.Pentru că nu există. Pentru că nu și-a propusnimeni asta. Partea a doua a filmului e des -pre luptele cu nave de deasupra Asgardului,despre loviturile de ciocan și de trăznet și

despre Loki, fratele asgardian care în filmul„The Avengers” conducea ofensiva împotri-va New York-ului.

Aceasta este, de altfel, și cea mai marehibă a acestor producții super-eroice de laMarvel. Povestea începe să se lege atît demult prin ele, încît dacă pierzi un titlu s-arputea să nu mai înțelegi acțiunea din altul.Însă Loki (Tom Hiddleston) e magistral. Dia -bolic, fără scrupule, un adevărat maestru aliluziilor cu care se-nconjoară și personajulcăruia îi dă viață. De altfel, filmul în sine prin -de viață abia în cea de-a doua jumătate, cîndLoki e eliberat și pleacă împreună cu fratelesău să răzbune moartea celei care le-a fostamîndurora mamă, chiar dacă nu biologică.

Iar Loki e ingredientul secret din rețetaMarvel. Care poate fi servită lejer, fiind chiaragreabilă, cîtă vreme nu intri în sala decinema cu prejudecăți. Ca film de week-endîl vei savura, însă dacă te aștepți la o in ter -pre tare cu rădăcini în psihologie, trebuie să-ți lași o chelarii 3D acasă. Și să-ți iei o carte cutine. n

„Demonii vîntului” este o carte pentrucei cărora le place să se încîlcească în orna-mente stilistice, în buclele metaforelor și învîrtejul imaginilor. Nu este nicidecum un ro -man pentru anticalofili, ci pentru aceia carecaută să se îmbete cu fiecare pagină, pe careo sorb rînd cu rînd.

Daniela Zeca știe cum să vră jeas că princu vinte, prin firul povestirii sale des pi cat cao plasă peste timpuri străvechi și noi, peste o -pu lența orientală a lumii arabe și în vă țăturileeuropene. Romanul este ca o fo to grafie în-rămată, cu marginile înțesate de aga te roșii,de safir alb și cornalină pentru că toată țe să -tu ra narativă pornește de la biju tie rulSaiyed. Tînărul „cu pielea smeadă și ochi ce -nu șii, cu o uitătură ca sticla” este un vră ji tor alpietrelor, un îmblînzitor al miezului fier bin teprins în crusta mineralelor. Din pri me le rîn -duri te trezești în atelierul unui meșter ca rea învățat să dezmierde pietrele pre ți oa se deparcă o viață le-ar fi înțeles graiul. Aproa pe căsimți fierbînțeala nisipului din deșert dintim puri străvechi, cînd te lovește ca o rafalăde vînt o boare a modernității. Saiyed nu eun bijutier bătrîn din vremea nomazilor, ci eun tînăr din secolul al XXI-lea, a cărui viațăe țesută în culorile vii ale nestematelor sau

în umbra doliului. Împrejurul său, șeicul Mo,ucenicul Ibrahim, tatăl adoptiv sau doicaBer the sînt precum filigranul unui pan dan tiv,în mijlocul căruia lucește o singură piatrăpre țioasă.

Detaliile spațiale sînt măsurate milime -tric. Aproape că simți furtuna de nisip de laetajul 57 al Burj Khalifa, cel mai înalt turn alDubaiului, sau dogoarea nopților sufocantedin Abu Dhabi. Pare că fiecare imagine re -dată prin cuvinte a fost mai întîi schițată peo pînză de pictură sub lupă, pentru ca fie ca recurbă a pensulei să iasă perfect. De aceea,atunci cînd citești despre cum „Dubaiul serevărsa precum laptele dat în foc. Spuma al băa zorilor se îneca imediat în reziduurile de laAl Quoz și se făcea verde, apoi roșu murdar însuburbiile de la Al Barsha’a”, dinaintea ochi -lor ți se așază o pictură a „Orașului-regat”.

Însă aceasta este doar rama fotografiei,căci sub învelișul ei stau filele altor timpuri.Lași lumea arabă în spatele retinei pentru arăsfoi jurnalul bunicului lui Saiyed, caredez văluie un tablou valah al secolului alXIX-lea.

Din nou, căutătorii de comori răs co lesctaine îngropate, mergînd de această da tă peurma Tezaurului de la Pietroasele. Bles -temul nestematelor îl urmărește pe bi ju tierca o moștenire, pentru că el este cel caretrebuie să poarte povara secretelor lor. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

De cînd aînceput facul -tatea ai slăbitatît de tareîncît semeni

cu un copil somalez. Hai -nele îți sînt atît de largiîncît par de împrumut,mîinile îți tremură ca aunui bolnav de Parkinsonși îți poți număra toate oa -sele. Mai lasă țigările și ca -feaua și mănîncă măcar dedouă ori pe zi.

Te-ai săturatca atuncicînd lucrezila proiectelede la facul -

tate în echipă să fii nevoităsă faci și treaba colegilortăi. Ca să-i dezveți te-aigîn dit să faci plinul la ma -șină și să-i fugărești peCopou pînă ți se terminăbenzina. Nu vor învăța ni -mic, dar măcar îți va aducecîteva zîmbete.

Iar ai rămasfără nici unban deși ailuat salariulde cîteva zile.

Ai văzut beculețele de Cră -ciun de pe Copou așa că aidat iama prin magazinehaine de iarnă. De acumpoate să vină și zăpada.Nu știi însă de unde o săpoți face rost de bani pen-tru excursia la munte lacare vizezi.

Abia aștepțivacanța deiarnă, însă nuca să te odih -nești ci pen -

tru că apar cîteva jocuripen tru calculator la carevisezi de cînd au fost a -nun țate. Nu-ți pasă că o săai cearcăne și mai mari sauochii roșii. Vei avea timpsă te destinzi cînd te veiîntoarce în ianuarie la fac-ultate.

De cîteva lunivisezi să teplimbi cu eli -copterul caȚiriac, deși

abia ai bani să-ți mai cum -peri din cînd în cînd cîte oshaorma sau cafeaua de di -mi neață. Tu îți faci însă pro -bleme că dacă vei merge lafacultate pe calea aeruluinu vei avea unde parcapasărea de metal. Găseştiînsă tu un loc pe la Balena.

În sfîrșit pa -tronul pentrucare lucrezi aînceput să-țirecunoască

mun ca pe care o faci, te-alăudat în fața colegilor șiapoi, ca răsplată, ți-a dat șimai multă treabă. Ca să terăzbuni săptămîna îi veisparge contul de Facebookși vei posta link-uri de ladiferite site-uri de matri-moniale.

Vr\jitorul talismanelor

FĂ UN STOP-CADRU

de Cătălin HOPULELE |[email protected]

de Cătălina DOBROVICEANU| [email protected]

Cine or fi Annabel, Jo, Simone sau Theanu știm. Însă Alison Goldfrapp și Will Gre -gory au avut aceste nume în minte cînd audenumit melodiile de pe cel de-al șaseleaalbum al lor, „Tales of Us”. Din 1999, de cîndau ieșit pentru prima dată pe scenă ca duo-ul Goldfrapp, au fost mereu numai ei doi.Allison cu vocea ei cînd șoptită, cînd po run -ci toare și Will care și-a dat toate instrumen -tele pe un sintetizator.

De-a lungul anilor s-au jucat cu genurilemuzicale și după ce s-au săturat de trip-hop,glam rock sau synthpop, cei de la Goldfrapp s-au făcut remarcați în rîndul ascultătorilor demuzică electronică. De fapt, ultimul loralbum se întoarce la rădăcini și reînvie por-tativele primului lor disc, „Felt Mountain”.Aceeași Alison al cărei glas dezmiardă șialin tă, moleșește și amețește. Același Will ca reîi e mereu aproape, fără să stea în umbra ei.Cumva sînt amîndoi pe aceeași lungime deundă și nu poți să îl ignori pe unul fără să îlsimți și pe celălalt.

Melodiile lor sînt numai bune de ascultatatunci cînd vrei să îți mototolești gîndurileîntr-un colț al minții și să visezi cu ochii des -chiși. Sînt ca o hipnoză care întinde corzileimaginației și le face să plutească precum oeșarfă de mătase deasupra mării. Au același

ritm leneș și nu lasă nici o zgîrietură petimpan. Doar „Annabel” și „Drew” te fac sădeschizi deodată ochii și să te întrebi dacă nucumva stai întins pe un cîmp într-o noap te cucer senin. Ambele melodii încep cu sunet depăsări ale nopții și greieri, iar din cele aproa peșapte minute din „Annabel”, primele treipar o înregistrare de pe un reportofon uitatîntr-un cîmp. Și nu apuci să închizi la loc

ochii, pentru că „Thea” te ia prin surprinderecu tempoul ceva mai alert dictat de WillGregory. Iar buclele din vocea lui Alison sedilată odată cu zig-zagurile sintetizatorului.

În versurile celor doi se descîlcesc iubirineîmplinite pentru că nu au voie să se îm -plinească. Cîntăreții le împachetează în me -ta fore legate cu funde simandicoase, pe care,dacă vrei să le dezlegi, trebuie mai întîi să îiîntrebi pe ei. Altfel nu ai putea ști că „Annabel”este de fapt un personaj dintr-o nuvelă saucă „Simone” tînjește după iubitul mameisale. Abia după ce asculți povestea fiecăruiaajungi să îi cunoști, după ce le citești viața depe rîndurile unui portativ. n


Zeul tunetului, fără prejudecăţi, cu mult popcorn

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „Demonii vântu-lui” Autor: Daniela Zeca An: 2013Editură: PoliromGen: Beletristică

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album: Tales of usArtist: GoldfrappAn: 2013Gen: Electronic

Thor: The Dark World e unfilm ale cărui înţelesuri nutrebuie căutate adînc,pentru că nu există.

Titlu: „Thor:The DarkWorld”Regizor: AlanTaylorAn: 2013Actori: ChrisHemsworth,NataliePortman, TomHiddlestonGen: Action,Adventure,Fantasy

Hipnoza prin alint

De-a lungul anilor s-aujucat cu genurile muzicale,de la trip-hop la glam rocksau synthpop

Moneda virtuală Bitcoin poate fi folosităpentru tot felul de piețe comerciale online, însăuna singură a devenit cunoscută pentru pro-dusele pe care le vîndea prin intermediulacestei valute, și anume „Silk Road”. Lansat înfebruarie, 2011, site-ul se ocupa cu distribuțiade stupefiante și droguri, iar cu timpul acăpătat denumirea de „Ebay pentru droguri”,și era condus de admin-ul cu numele de contDread Pirate Roberts.

Afacerea a fost una de succes, pînă cîndBiroul Federal de Investigații (FBI) a reușit să oînchidă pe 2 octombrie 2013 și să-l aresteze pepresupusul deținător al acestui bazar online.Totul pare să fi fost însă în zadar deoarece nicicinci zile mai tîrziu vechiul „Silk Road” a fostre întregit, și a reînviat piața cu aceeași de nu mi -re, condusă de același admin, cu acelaș nume decont, Dread Pirate Roberts. Această resurecție asite-ului este bizară deoarece deocamdată nu se

știe exact cum de a reușit, în primul rînd, săfacă acest lucru. După ce originala piață dedroguri online a căzut sub ancheta FBI-ului,majoritatea comunității de pe forumurile „SilkRoad” părea să se destrame și ea, însă noul săuadministrator a încercat să o mențină unită. Și areușit.

Aparent, într-un interviu acordat pe Mash -able.com, username-ul de Dread Pirate Robertseste mai mult un titlu decît un nume. Astfel în -tot deauna a existat garanția că atunci cînd unuldin aceștia va cădea, un altul îi va lua locul și vacon tinua să mențină comunitatea unită, iar afa -ce rea să meargă.

Primul admin se crede că a fost Ross WilliamUlbricht, care pe întîi octombrie a fost acuzat,alături de alți opt complici, de vîn za re de dro -

guri și spălare de bani. Aceștia se fo lo seau demo neda virtuală Bitcoin pentru a-i con verti înbani reali, după care mușamalizau to tul prindi ferite metode. În viziunea primului Roberts,„Silk Road” era o utopie libertină, care în dem -na la puterea poporului și drepturile a ces tuia laaccesul de droguri. Nici noul site nu este foartediferit în gîndire, iar pe forumul o fi cial al aces -tuia mai mulți utilizatori împărtășesc aceastăviziune radicală a administratorului.

„Silk Road 2.0” poate fi accesat doar printr-un browser special, Tor, însă abia de pe 9 noiem-brie Dread Pirate Robers a dat, în mod oficial,drumul la vînzările online. „Cea mai sofisticatăși extensivă piață criminală de pe internet” de -mon strează încă o dată că în mediul virtual ni -meni nu moare, doar se resetează. n

Măștile impresionante ale lup -tătorilor din Lucha Libre dateazăîncă din vremurile aztece. Acesteasînt foarte colorate și reprezintă totfelul de zei antici, a căror identitateo împrumută lucha dorii (wreslerii).

De scurt timp, în Peru, a apărutun sport ce folosește aceleași măști.Diferența este că în Lucha Libro,com petitorii ce se întîlnesc în ringfață în față nu se iau la pumni, cipri mesc trei cuvinte, un laptopconectat la un ecran gigant și cinciminute să scrie o poveste folosindcuvintele date. La sfîrșit, cel carepier de tre bu ie să-și dea masca jos,în timp ce cîș ti gătorul se calificăpen tru run da ur mă toare, de pesteo săptămînă. Tot ce scriu luptă to -rii, inclusiv erori, pa ra grafe ștersesau fire narative rupte, sînt proiec-tate live pe ecran, într-o în că pere încare tinerii stau la coadă să poatăajunge. La sfîrșit, ju riul ajutat de că -tre public alege cîști gătorul, pre -miul cel mare reprezentînd uncon tract de publicare pentru carteape care trebuie să o termine în șaseluni de la runda finală.

Seturi de cuvine precum „mai -mu ță, bilet de avion și dicționar”se trans formă în povești despre dan - sa to ri de flamenco sau turiști ame -

ri ca ni. Cît despre măști, acestea leo fe ră par ticipanților un sentimentde si gu ranță și libertate de ex pri -ma re mai mare știind că ni meninu-i poate re cu noaște în tim pul ju -ri zării. Cîș ti gă torul final este ul ti -mul care-și va da masca jos, iar as -ta se va întîmpla la evenimentul încare își va lansa car tea pentru carea cîștigat contractul.

Oficialii care au fondat LuchaLi bro spun că acest sport este defapt și o investiție în cultură, astadupă ce, în urma unui studiu rea li -zat în 2009, a reieșit că elevii dinPeru se află pe lo cul 62 din 65 cîndvine vor ba des pre înțelegerea unuitext. Unde mai pui și faptul că pu -bli ca țiile din Peru sînt scoase într-un număr foarte limitat și acesteacu prețuri variind între 70 și 100 delei, consecința directă fiind o bazămică de cititori.

Ar fi interesant de importat șila noi acest sport, mai ales că și Ro -mâ nia ocupă o poziție modestă întopul de mai sus. Ce-i drept, nuștiu însă cum s-ar descurca într-oțară în care site-urile cu știri dinsport sînt dominate în proporție de90% de fotbal. n

de Iulian BÎRZOI|[email protected]

ADUSE DE TORENȚINumărul 467 | 11 - 17 noiembrie 2013

Crissie Wellington s-a pomenitdintr-o dată pe șoseaua șerpuitoarea insulei Kona, Hawaii, cu vulcanulHualalai în stânga și Oceanul Pa ci -fic în dreapta, singură. S-a blocat îngând, pentru că nu putea să conști -enti zeze ce i se întâmplă; de peda lata pedalat în con tinuare, corpul nu is-a oprit dintr-un efort care începu -se în urmă cu cinci ore și jumătateîn Ocean, unde Crissie înotase 4 ki -lo me tri, terminând prima probă dincea mai extenuantă cursă pe care ocu noaște sportul la acest mo ment,și anume Ironman – o formă ex tre -mă de triatlon. Wellington, la 30 deani, se găsea la Campionatele Mon -diale Ironman, și nu doar că ajun se -se aici (ca să te califici trebuie să faciper for manță la alte curse de gen dinlu me) dar mintea îi stătea în loc,neputin cioa să, pentru că nu puteaconști en tiza următorul lucru; era înfruntea plu tonului.

Există un montaj video pe You -tube cu secvențe ale acestei cursedin 2007. La un moment dat suntfil mate femeile care conduc la pro -ba de ci cli sm, Belinda Granger și SamMcGlone, și ritmul lor e întreruptbrusc de ceva care țâș neș te în fațacamerei de luat vederi. Îți dai sea -ma că e o tipă pentru că are părulprins în coadă la spate, dar ce nu îțidai seama totuși e dacă faza e pebu ne sau e un trucaj la montaj. Purși sim plu tipa le spulberă pe asteadouă și trece pe lângă ele razant,pedalând ca în desene animate.

E Crissie. O fată despre care ni -meni nu știa în acel an la Kona cinedracu e și de unde a apărut, dar vorafla cu toții. Crissie a devenit atuncicampioană mondială, ispravă pe

ca re a repetat-o în 2008 și2009 și 2011.

Scena aceea în care le depășeșteîn cursă pe cele două sportive ti tra -te este și ea emblematică; tot cea afăcut bri ta nica are accentul ăsta dewow. A stabi lit recorduri incre dibileîn cursele ei, multe nedepășite pânăacum. Înainte să fie cunoscută, Cri -ssie a oscilat între joburi până cânda decis că sportul îi place cel maitare, așa că s-a aruncat a supra lui cuo disperare pe care nu mai pasiuneapentru ceea ce faci ți-o poate da.

Mereu par distante astfel de po -vești motivaționale, pentru că par i -reale. Dar poate că e mai sănătos săcrezi. Să crezi că dacă simți că eștipe drumul cel bun, oricare ar fi dru -mul ăsta, poți avea un astfel de mo -ment în care să încremenești, rea li -zând că ai spulberat toate aștep tă ri -le. S-ar putea întâmpla, viața te lasămască în fiecare zi, nu trebuie să fiila Campionatele Mondiale de Iron -man ca să înțelegi asta. n

DE LA CENTRU

Despre drumuri

Roxana LUPUjurnalist freelace

15

Ți-ai găsit job-ul perfect pen -tru perioadaCrăciunului.Ai cumpărat

deja un costum de elf, aiscos de la naftalină chitarași cum vor da primii fulgide nea vei începe să cînțicolinde în tramvai. Ca să tepregătești ai început să-lasculți pe Fuego, Hrușcă șiȘtefan Bănică Junior.

Cum săp tă -mîna astaeste ziua tate-ai gînditsă-ți faci o

surpriză și să-i cum peripri etenei tale o lenjeriesexi, comestibilă dacă sepoa te, și să rezervi o came -ră la hotel cu room serviceși saltele cu apă. Nu ai ba -nii neceseari, dar poți faceun împrumut pentru nevoipersonale.

Iar nu ai no -roc în dra -goste. Băiatulde care îțipla ce a plecat

în armată, iar toți ceilalțipretendeți și-au găsit iubi -tă. Nu ești însă supărată.Ai scos toate sezoanele dinHouse, ți-ai umplut frigi -derul cu înghețată, iar înfiecare seară ieși cu cole -gele de cameră prin clu -buri.

Îți este atît delene încît nicila alimentarănu mergi casă-ți cumperi

de mîncare. Ai însă noroccu livrările la domiciliusau de colegii de camerăca re îți mai iau și ție cîteceva. De acum mai trebuiesă găsești pe cineva care sămeargă în locul tău la fa -cul tate și ai toate proble -me le rezolvate.

Ai un colegde cameră ca -re în fiecarenoapte nu telasă să dormi.

Ori bea prea multă cafea șise plimbă prin cameră, orise uită la seriale cu sonoruldat la maximum. Ca să nute mai deranjeze și săptă -mî na asta ai cumpărat ocutie de somnifere și-i veistrecura în fiecare searăcîte una în paharul de ceai.

Toți colegiităi și-au datseama căești îndră -gostită ire -

me diabil. Mereu întîrzii,nu-ți faci treaba la timp, tearanjezi ca și cum ai vreasă ieși în club și vorbeștinon-stop la telefon. Prie te -nii te înțeleg, dar ai puteatotuși să le îndulcești sufe -rința cu un pet sau vreocu tie de bomboane.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Wresling cumetafore

Săptămîna trecută ConsiliulNa țional al Audiovizualului (CNA)a somat posturile Rea litatea TV șiAntena 3 pentru difuzarea u norpromo-uri de făi mă toare. Unul laadr esa pre mi e ru lui Victor Ponta, șicelălalt la adresa pre ședintelui Tra -ian Băsescu. Ce au avut în comun?Faptul că nici u nul dintre re pre -zen tanții celor do uă posturi nu a vă -zut ceva greșit la mate ria lel e res -pec tive.

Deși promo-urile au abordăridiferite, intenția arătată cu degetulde membrii CNA este aceeași. LaRealitatea TV circula un spot în ca -re, în afară de imagini cu premieruldin timpul unei conferințe de pre -să, erau arătate și fragmente dintr-un serial italian în care protagonistera un mafiot. Pe lîngă acesta, aumai fost difuzate alte materialecare sugerau că televiziunea estețin ta unui nou Cod al insolvenței,aflat încă în discuții. Deci vinovațiiau fost găsiți, chiar dacă nici unuldintre ei nu se consideră unul. NiciMura Frânculescu, directorul exe cu -tiv al postului Realitatea TV nu-șiexplică de ce și-a băgat CNA-ul coa -da. „Nu am atacat pe nimeni, nuam jignit pe nimeni. A fost o cam -pa nie asumată de Consiliul Edi to -rial al Realitatea TV. Nu ştiu de un -

de s-a dedus acea asociere cu ma fiaitaliană”, a concluzionat a ceas ta.

Pe de altă parte, la Antena 3, peecrane a fost difuzat încă din oc -tom brie un material video despremandatul președintelui țării, alcărui mesaj era „a sunat ceasul. S-adat alarma. Traian Băsescu mai are60 de săptămâni. Pe cîţi dintre ceicare îi ascultă ordinele ticăloşite îiva trage după ei? Alarmă!”. La șe -din ța de marți, membrii CNA auajuns la concluzia că materialuleste unul defăimător, așa că au de cissă someze public postul și să inter -zică difuzarea promo-ului cu pri -cina.

În scurt timp a apă rut și expli -cația. „Nu discutăm despre un pro-gram, ci despre un promo care tre -buie să respecte anumite condiții,să capteze atenția (...) promo-ul esteun teaser la mai mul te emisiuni pecare Antena 3 ur mea ză să le real-izeze cu privire la o re tros pectivă amandatului prezi den țial. Ca atarese încadrează la pre ve derile legalepri vind auto pro mo va rea”, a răs -puns Mirela Bom boe, re pre zentantapostului Antena 3. Din nou, pro ble mae pasată de la o ta bă ră la alta, pînăcînd cineva va re uși să o tri mită înpoar ta adversari lor. n

de Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Fiecare culegea lui

de Paul ANDRICI| [email protected]

Site-ul poate fi accesat doar printr-un browser special numit Tor.

PRIMUL RĂCNET Reset la droguri virtuale


ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

Sub lumina stinsă și difuză depe scena Casei de Cultură a Stu -den ților, te simți ca într-o inter sec -ție. În orice parte ai sta și din oriceunghi ai încerca să asculți, distingiun sunet de corzi, o bătaie de tobesau huruitul chitării bass. TrupaPla to nic Band stă în mijlocul sune -telor, așteptînd un semn că pot în -cepe să își arunce în public toatemelodiile pe care știu să le cînte,ui tînd pentru cîteva clipe de mo -des tie. Ge nu ri le muzicale pe careaceștia le abor dează sînt dezvă lu -ite de chi tă ri le colorate și de dife ri -te forme din stînga scenei și demul țimea ins tru mentelor de per -cuție din dreap ta, care sea mă nă cuun bazar strîns din toate colțurilelumii.

Nicu Patoi rămîne singur pe

scenă, un băiat aducîndu-i din spa -te un scaun pe care să stea, urmîndun solo de chitară acustică. „Astăzieste ultima zi în care Nicu va mai firăsfațat cu replici de genul «să văiau haina, luați loc, faceți-vă co -mod», pentru că de mîine scapă detitulatura de președinte al juriu -lui”, ține să explice amuzat BertiBarbera care părăsește scena. Chi -ta ristul care seamănă leit cu Joe Sa -triani își ține chitara pe genunchiasemenea lui Gary Moore și îșipoar tă degetele peste griff, ciupindfiecare coardă, respirînd adînc du -pă fiecare acord. Luminile care îijoacă în spate îl încadrează perfectîntr-un peisaj de poveste, care estecompletat de melodia blues pe careo cîntă. Nu se uită în public, ci doarla degetele sale, încizînd apoi ochii

și scuturînd capul pe ritmul pe ca -re singur îl impune.

Pentru reorchestrarea melodiei„Song of my soul”, Nicu îl cheamăpe scenă pe Adrian Ciuplea, careîși aduce și violoncelul cu el.

Ritmuri de fericireDeși instrumentul pare că plîn ge,

corzile chitării sînt lovite u șor șiapoi ciupite, tonul melodiei fiindde fapt unul vesel. Din fiecare pie -să versurile lipsesc, însă le poți citidin chipul celor de pe scenă, din în -cruntările și destinderile care le brăz -dează fața. Atunci cînd zîm besc îțidai seama că melodia este una dedragoste, de exprimare a u nei fe -riciri pe care nu o poți vedea, dar opoți simți. Cînd ritmul de vine unulalert, asemănător me lo diei celor dela Extreme-More Than Words,

fiecare ciupitură fiind urmată de obătaie în cutia de re zo nanță achitării, te ridici în picioare șiaplauzi fără să realizezi. Arcușulvioloncelului alunecă fără să vrea,ceea ce îl face pe Adrian să zîm -beas că cu ochii închiși, cei doiajungînd parcă să danseze lipsițide atingeri, respirînd împreună du -pă fiecare acord.

Bătînd ritmul cu bețele în aer,toboșarul începe melodia „Giveme one reason” a lui Tracy Chap -man, și aducînd pe scenă încă ochitară, de data aceasta a lui Pe -tran. Cele două chitări se apropie,purtînd un soi de dialog, tobele șichitara bass căzînd într-un con deumbră. De data aceasta, versurilenu trebuie să le mai ghicim noi, ci

le cîntă Berti Barbera care parcă stăascuns după instrumentele sale depercuție. Din cînd în cînd își trecedegetele printr-un instrument carescoate un clinchet metalic de po -ves te, care are rolul să încheie fie -care melodie.

Cu o distorsionare care trans for -mă sunetele într-un zum zet ar mo -nic, colegii de trupă se prezintă re ci -proc, unul dintre ei fi ind AdrianCiu plea „cel care a cîn tat într-unturneu internațional cu Steve Vai”,fost component al tru pei White snake,ceea ce stîrnește nu doar aplauze,ci și urale din par tea spectatorilor.Abia acum realizăm de ce ecourileși sunetele înalte sau întîrziate nune-au de ran jat urechile, așa cum s-arfi întîmplat altădată. n

Sîmbătă seară în Underground Pub trupa Partizan și-a chemat adepții. Încălziți de Music Sounds Better,formația care a cîntat în deschiderea concertului, fanii nu i-au mai lăsat pe Artan, Răzvan Moldovan, AndreiBărbulescu și Adrian Bortun să coboare de pe scenă. Deaceea, pe lîngă cele opt piese cîte aveau stabilite, au mai maicîntat încă unsprezece. Nu le-a păsat de oboseala adunatăîn turneul prin țară pe care care abia l-au început și au vrutca cei prezenți să se simtă „Perfect”.

În pub nu e întuneric, iar reflectoarele de pe scenărivalizează cu soarele unei zile de mai. Cu toate asteacei de la Partizan nu vor să se ia lumina și de aceea, caniște șamani străvechi, încep „descîntecul becului” înritm de tobe și chitară, ca mai apoi să le aminteascăcelor prezenți că „sîntem tineri”.Pe ringul de danspublicul le dă dreptate, căci deși piesele urmează unadupă alta fără vreo pauză, nimeni nu stă jos. DoarSilvia caută scaunul din cînd în cînd, însă doar să-șimai dea cîte un tag pe Facebook, ori să trimită cîte unmesaj.

Excursie pe ritmuri zbuciumateNoul single al partizanilor îi mai domolește pe ti -

nerii ce nu contenesc să sară pe ringul de dans. Ver su -rile „Învață de la melc, să ai capul sec”, nu-l impre sio -

nea ză însă pe Răzvan, un băiat înalt și solid ca unjucător de rugby, căci „el știa asta deja”.

Prima melodie de dragoste a serii vine tîrziu, însăexact la momentul potrivit căci îndrăgostiții se oprescdin sărit și, obosiți, încep să se strîngă în brațe într-undans lent. Cei patru membri ai trupei își iau în sfîrșit unmoment de respiro să ceară niște aplauze pentru„orchestra Partizan, cu Răzvan la Harpă și Adi lapian”, cum glumește Răzvan Moldovan, pe care fanii îlștiu drept Suedezul.

Pauza nu durează însă mult, iar Artan se întoarce lamicrofon scoțînd strigăte și fluierături. Publicul se strîn -ge imediat într-o horă, căci din boxe par a răsuna rit mu -rile unei bătute moldovenești. Lîngă bar, cinci tineri seiau de după umeri și încep să se învîrtă ca un titirez, fă -ră să le pese de cei din jur pe care îi împing ori calcă pepicioare.

De la hora de la țară, partizanii ne duc într-un locun de marea nu-i calmă deloc, căci în larg sînt „Gal be -ne fur tuni”. La fel de zbuciumați ca valurile învolburatesînt și cei prezenți care-și împleticesc picioarele, sar și seiz besc unii în alții ca la un concert de hard rock. Ex cur -sia mu zicală continuă și de pe plajă ajungem să vedem„băr bați înalți, la poale de Carpați”. Chiar da că numărulpie se lor anunțate a fost depășit de mult, nici fanii și nicitrupa nu se dau plecați acasă. Doar du pă mai multe bis-uri pie sa „Perfect” le dă celor prezenți pentru ultimadată „basu-n burtă tare, mai mult ca perfectu'”. n

Degetele le aleargă pe griff-ul chitării mai cevadecît le-ar alerga pe clapele de la pian,sunetele fiind amestecate cu ceea ce vrea

sufletul lor să transmită. Închid ochii, apoi îi deschidbrusc, faţa lor avînd mai multe grimase decît ar puteaun actor să aibă. Chitariștii și toţi ceilalţiinstrumentiști care și-au descărcat pasiunea la IașiGuitar Festival nu au cîntat doar pentru cei carecunosc domeniul. Au lăsat pe chitariștii mai tineri săse întreacă în tehnici la Concursul de chitarăelectrică, apoi le-au dat dezlegare celor de laPlatonic Band pentru a demonstra că o melodiecîntată cu suflet poate fi și una fără versuri,acompaniată doar de chitară electrică, chitarăacustică, chitară bass și instrumente de percuţie.

Chi ta ristul care seamănă leit cu Joe Sa triani își ține chitara pe genunchi ca Gary Moore.

de Mădălina OLARIU | [email protected]

de Andrei MIHAI | [email protected]

Un artistcăzut din cerIa[ul a devenit partizan cu muzica punk

Anul trecut, astronautul ChrisHadfield s-a filmat cîntînd melo-dia „Space Oddity”, a lui DavidBowie. Nimic ieșit din comun, ațispune. Doar că el a fost primul omcare a făcut un videoclip inter-galactic, de la bordul navei „So -yuz” a Stației Spațiale Inter na -ționale.

În 2015, însă, titlul îi va fi lăsatîntr-un con de umbră, căci LadyGa ga intenționeză să devină pri macîntăreață care va susține un con -cert în spațiu. Și nu doar ea vatrebui să se obișnuiască cu gra vi ta -ția 0, ci și toată echipa ei care o vaînsoți. Poate fanilor săi nu li se vapărea ceva straniu, căci pentruLady Gaga bizarul e pe ordineazilei. De ce ar fi ieșit din comun săapară la un festival de muzică într-o capsulă ca un ou uriaș sau într-un scaun cu rotile placat cu aur?Ce mai înseamnă și un concertintergalactic în plus pe lista ei deciudățenii? Și pentru această năs -cocire trebuie să se pregătească dintimp, mai cu seamă fizic decîtpsihic. Reprezentanții lui Lady Ga -ga spun că aceasta va trebui să facăexerciții vocale mult mai ri gu -roase, iar timp de o lună să se „an -treneze” intensiv.

Prin 2012 se zvonea că șicîntăreața Sarah Brightman ia lecțiide cîntat în spațiu și că pune la caleo călătorie de aproape două săp tă -

mîni departe de semenii ei . Pe-atunci, aceasta se pregătea pentruun curs special de șase luni ca săpoată interpreta cum trebuie și sănu fie nevoită să se întoarcă pePămînt cu coada între picioare.Dar la fel cum zvonul a apărut dinsenin, așa a și dispărut, pînă acumcînd l-a readus la lumină LadyGaga. Iar oamenii care au scor mo -nit pe Internet și au găsit subiectul,au început să o acuze pe Gaga cănu e originală și că pentru a-și ținereputația pe linia de plutireîmprumută din ideile altora. Nu aifi zis că aceasta ar putea rămînefără inspirație la capitolul de ciu -dă țenii. Întrebarea este cine va fi,totuși, prima artistă care va cînta înspațiu. Parcă nici nu mai con tea zăașa mult cine a venit cu ideea, cicare dintre ele o va pune în apli ca -re. La urma urmei, una este să cînțiprintre pămînteni, și alta printrestele. n

PUNCTUL PE VIP

ÎNVAȚĂ DE LA MELC


16Chitările electrice care au dansat livePe toată durata concertului, melodiile au fost doar instrumentale.

DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Oana OLARIUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA (Portugalia)REDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIU, Ana SIPOȘ (Norvegia)PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

Date post:	10-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	opinia-studenteasca
View:	230 times
Download:	5 times

Nr. 467

Documents