+ All Categories
Home > Documents > NOTE DE CURS DREPT VAMAL (Ciclul I) - usem.md · vamal al Republicii Moldova si a realizarii...

NOTE DE CURS DREPT VAMAL (Ciclul I) - usem.md · vamal al Republicii Moldova si a realizarii...

Date post: 31-Aug-2019
Category:
Upload: others
View: 36 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
136
1 MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT NOTE DE CURS DREPT VAMAL (Ciclul I) AUTORI: Inna Pascalu mg. în drept, lector. univ.; Veronica Bujor mg. în drept, lector. univ. Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public din: 20.05.2013 , proces-verbal Nr. 10 Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM la 24.05.2013 , proces-verbal Nr. 5 Aprobat la ședința Senatului USEM din: 01.07.2013 , proces-verbal Nr. 9 CHIŞINĂU – 2013
Transcript

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS

DREPT VAMAL

(Ciclul I)

AUTORI:

Inna Pascalu

mg. în drept, lector. univ.;

Veronica Bujor

mg. în drept, lector. univ.

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

2

Subiectul 1. Dreptul vamal ca ramură de drept Conținuturi:

- noțiunea de drept vamal

- obiectul dreptului vamal

- raportul juridic de drept vamal

- raportul dintre dreptul vamal și alte ramuri de drept

- izvoarele dreptului vamal

Dreptul vamal, fiind o ramura a dreptului Republicii Moldova, este studiat in calitate de

disciplina juridica in cadrul Facultatii de Drept. Aceasta disciplina juridica are ca sarcina

familiarizarea studentilor Facultatii de Drept cu modul de organizare si functionare a sistemului

vamal al Republicii Moldova si a realizarii activitatii vamale. Conceptia strategica a cursului de

Drept Vamal presupune cunoasterea principiilor generale de organizare a sistemului vamal, a

reglementarii tarifare a activitatii economice externe, taxa vamala, originea marfii, evaluarea

vamala, masurile netarifare de reglementare a activitatii economice externe, procedura de

vamuire si perfectarea actelor vamale, regimurile vamale si colaborarea internationala in

domeniul vamal. Cunoasterea acestora va permite crearea unei conceptii transparente privind

Dreptul Vamal si o aplicare practica a cunostintelor obtinute.

Notiune de drept vamal. Deşi în problema definirii dreptului vamal nu se atestă mari

divergenţe conceptuale, totuşi deocamdată în literatura de specialitate din diferite ţări, inclusiv

din România şi Rusia, nu este este expusă o definiţie care ar avea un caracrer general şi ar fi

acceptată de către toţi specialiştii, cel puţin la nivel de ţară. Cât priveşte Republica Moldova,

constatăm, că nu este nici un manual care ar fi consacrat dreptului vamal şi în care ar fi abordată

şi problema definirii.

Aceste deficienţe însă nu sunt un temei pentru a considera că în domeniul dreptului vamal

nu s-au făcut elaborări teoretico-ştiinţifice care ne-ar permite să facem anumite concluzii.

Dimpotrivă, acestea sunt prezente şi la unele dintre ele ne vom opri mai jos.

Recurgînd la o privire de ansamblu asupta definiţiilor date dreptului vamal, constatăm că

problema expunerii unui concept sau noţiuni care ar include totalitatea de caractere specifice şi

ar exprima cu exactitate trăsăturile esentiale prin care se delimitează concludent de altele, este

soluţionată în mod diferit. Dar, din totalitatea formulăriloe existente pot fi evidenţiate 2 direcţii:

unii încearcă să dee o definiţie cât mai amplă, incluzînd în ea un spectru cât mai vast de aspecte,

pe când alţii încearcă să formuleze o definiţie cît mai concisă, dar care ar avea o încărcătură

semantică cât mai exactă.

3

Conchidem că Dreptul vamal poate fi definit ca o ramură complexă (înglobează aspecte

ale altor ramuri) de drept formată din instituţii şi norme juridice care au drept scop

reglementarea relaţiilor sociale ce se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu trecerea

persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului.

Obiectul dreptului vamal.

Prin obiect de studiu înţelegem - realitatea obiectivă (istorică) asupra căreia este

îndreptată activitatea de cercetare, adica ceea ce studiază disciplina dată, iar domeniul de studiu

cuprinde - problematica (aria de răspîndire a intereselor gnoseologice) şi instrumentarul ştiinţific

(metodele, procedeele şi principiile de cercetare) aplicate la studierea obiectului. Sigur că aceasta

este o delimitare convenţională deoarece în practica investigaţiilor ştiinţifice obiectul şi domeniul

de studiu formează un corp integru al procesului gnoseologic.

Este cunoscut că fiecare ramură de drept are obiectul şi metodele sale de reglamentare

juridica, iar fiecare disciplină ştiinţifică are obiectul şi domeniul său de studii. Deoarece dreptul

vamal este o ramură relativ tînără, care nu se bucură de elaborări conceptuale ample şi profinde,

determinarea particularităţilor obiectului şi metodelor sale de reglamentare reprezintă o problemă

destul de importantă, dar şi complicată.

Deocamdată, între jurişti nu există unanimitate în ideea de a considera dreptul vamal ca o

pamură de drept independentă, ori afiliată sau parte componentă a altei ramuri. Unii susţin că

putem vorbi doar de existenţa legislaţiei vamale în cadrul altei ramuri, sau cel puţin o ramură a

dreptului administrativ (şt. rusă) sau a dreptului financiar (şt. română), pe cînd alţi specialişti

sunt de părere că dreptul vamal reprezintă o ramură de sine stătătoare,

În ştiinţa juridică, tradiţional, în calitate de criteriu definitoriu pentru delimitarea ramurilor

de drept serveşte obiectul şi metoda specifica de reglementare juridica. Fiind o ştiinţă

socioumană, preocupată de studiul aspectelor normative ale activităţii umane, obiectul ei de

cercetare este format de anumite relaţii sociale. Fiecare ramură este alcatuită dintr-un grup de

norme juridice, organic legate, ce reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale pe baza

aceleiaşi metode şi în temeiul unor principii comune. De aceea, fiecare ramură de drept are

obiectul si metoda (său metodele) specifice.

Obiectul de reglementare juridica al dreptului vamal il constituie relatiile sociale din

domeniul activităţii vamale. Aceste relaţii poartă un caracter complex şi sunt condiţionate de

însăşi structura şi conţinutul activităţii vamale. În literatura de specialitate sunt evidenţiate

următoarele categorii de relatiile sociale vamale:

1. sfera politicii vamale;

4

2. relaţii şi principii axate pe trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste

frontiera vamală;

3. ce vizează statutul regimuriljr vamale;

4. ce ţin de reglamentarea tarifară şi perceperea plăţilor vamale;

5. vămuirea şi întocmirea documentaţiei vamale;

6. organizarea şi efectuarea controlului vamal;

7. legate de infracţiuni şi încălcările legislaţiei vamale şi răspunderea pentru comiterea

lor;

Trăsătura caracteristică a relatiilor sociale enumerate mai sus constă în faptul că ele se nasc,

se modifică şi se sting doar în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de

transport peste frontiera vamală a statului.

Principiile dreptului vamal.

Principii ale dreptului sunt acele idei, concepte primordiale care intr-o formă concisă

exprimă esenţa şi conţinutul lui şi servesc drept călăuză în procesul de elaborare şi aplicare a

normelor de drept. Între principiile dreptului sunt: legalitatea, libertatea şi egalitatea,

responsabilitatea, democratismul, umanismul, echitatea justiţiei, etc. Toate acestea au aplicaţie

directă şi în dreptul vamal.

Metodele dreptului vamal.

Metodă (din gr. methodos - cale de cercetare sau cunoaştere, teorie, învăţătură) –

totalitatea de modalităţi şi procedee de cunoaştere a realităţii, care sunt subordonate soluţionării

unei probleme concrete. Are deasemenea accepţiunea de:

1) mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii.

2) ansamblu de procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop.

3) procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodică.

4) mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu; mijloc.

Cînd vorbim de metodele dreptului vamal, urmează să facem distincţia dintre cele de

cercetare - specifice aspectului ştiinţific, şi cele de reglementare juridică.

Din categoria metodelor de cercetare fac parte metodele cu aplicaţie ştiinţifică generală,

cunoscute în mare parte din cadrul altor discipline: logică, istorică(evolutivă), comparativă,

tipologică, sistemică, funcţională, etc. Dar ne interesează în primul rănd cele care sunt aplicate în

reglementarea juridică a relatiilor sociale.

Metodele administrative – permisivă, interdictivă şi obligatoare-

5

Raportul juridic de drept vamal.

Subiecţi ai dreptului vamal sunt, pe de o parte, toate persoanele fizice sau juridice care în

procesul activităţii sunt antrenate în trecerea proprie sau a mărfurilor şi mijloacelor de transport

peste frontiera vamală a statului și pe de altă parte, organele vamale în persoana colaboratorilor

vamali și brokerii vamali în persoana specialiștilor în domeniul vămuirii.

Colaboratorii vamali

(1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18

ani, apţi după calităţile profesionale şi morale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să

exercite funcţiile organului vamal.

(2) La angajarea iniţială în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de 6 luni.

(5) Angajarea în serviciu în organele vamale se face în bază de contract individual de

muncă.

(6) Colaboratorilor vamali li se conferă grade speciale în conformitate cu Legea serviciului

în organele vamale.

(7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este aprobat

de Guvern. Regulile de port-uniformă sînt aprobate de directorul general al Serviciului Vamal.

Exercitarea atribuţiilor de serviciu ale colaboratorilor vamali

(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, colaboratorii vamali:

a) sînt reprezentanţi ai puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului;

b) se conduc de legislaţia Republicii Moldova, de acordurile internaţionale la care aceasta

este parte;

c) sînt subordonaţi numai colaboratorilor superiori, împuterniciţi direct.

(2) Este interzisă imixtiunea în activitatea organelor vamale şi a colaboratorilor vamali sau

exercitarea de influenţă asupra lor în luarea de decizii sau efectuarea de operaţiuni vamale.

Încălcarea acestor interdicţii atrage sancţiunile prevăzute de prezentul cod.

(3) Nici o persoană nu este în drept să oblige colaboratorul vamal să efectueze acţiuni pe

care legislaţia nu le-a dat în sarcina organelor vamale.

(4) În activitatea sa, inclusiv în emiterea de ordine şi decizii, colaboratorul vamal trebuie să

se conducă de legislaţie.

Caracterul executoriu al dispoziţiilor şi cerinţelor legale ale colaboratorului vamal

(1) Dispoziţiile şi cerinţele legale ale colaboratorului vamal sînt executorii pentru toate

persoanele fizice şi juridice.

(2) Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale colaboratorului vamal, alte acţiuni

care împiedică îndeplinirea atribuţiilor lui de serviciu sînt sancţionate în conformitate cu

prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative.

6

(3) Colaboratorul vamal nu este răspunzător de prejudiciile morale, fizice şi patrimoniale

cauzate contravenientului, prin aplicarea, în condiţiile prezentului cod, a forţei fizice, a

mijloacelor speciale şi a armei de foc, dacă prejudiciul este direct proporţional puterii de

rezistenţă opusă de contravenient.

Răspunderea organului vamal şi a colaboratorilor vamali

Răspunderea organului vamal

(1) Organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor

prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de

colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiunii prin decizii şi

acţiuni ilegale, prin inacţiune.

(2) Prejudiciile sînt reparate în conformitate cu prevederile legislaţiei.

(3) Prejudiciile cauzate prin acţiuni legale nu sînt reparabile.

Răspunderea colaboratorilor vamali şi a altor angajaţi ai organului vamal

Pentru decizii şi acţiuni ilegale sau pentru inacţiune, colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai

organului vamal sînt sancţionaţi disciplinar, administrativ, penal sau lor li se aplică alte sancţiuni

în conformitate cu legislaţia.

Specialistul în domeniul vămuirii

(1) De dreptul de a efectua vămuirea în numele brokerului vamal beneficiază specialistul în

domeniul vămuirii (denumit în continuare specialist), care deţine atestat de calificare, eliberat de

Serviciul Vamal.

(2) În cazul în care specialistul efectuează operaţiuni de vămuire în numele brokerului

vamal, se consideră că specialistul a fost împuternicit de brokerul vamal, dacă acesta din urmă nu

demonstrează contrariul.

(3) Brokerul vamal nu poate limita obligaţiile specialistului faţă de organul vamal.

(4) Procedura de eliberare a atestatului de calificare, termenul lui de valabilitate, precum şi

obligaţiile specialistului sînt stabilite de Serviciul Vamal.

(5) Atestatul de calificare al specialistului eliberat cu încălcarea condiţiilor prevăzute sau

eliberat pe bază de date false se anulează de către Serviciul Vamal.

Brokerul vamal

(1) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care

deţine autorizaţie pentru activitate de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, şi care, în

7

numele şi pentru terţe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte

operaţiuni vamale.

(2) Brokerul vamal îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte

normative.

(3) Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana reprezentată se stabilesc în contract.

Raportul dintre dreptul vamal și alte ramuri de drept

Luând în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea reprezintă un

sistem integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conţinând

prevederi ale normelor diferitor ramuri de drept. De aceea, trebuie de evidenţiat corelaţia

dreptului vamal cu următoarele ramuri de bază ale dreptului :

- drept constituţional;

- drept civil;

- drept penal;

- drept administrativ etc.

Normele dreptului constituţional reprezintă baza organizării economice şi politice a

societăţii, considerându-se ca „baza bazelor” pentru toate celelalte ramuri de drept.

În Constituţia Republicii Moldova sunt prevederi directe, legate de activitatea vamală a

statului, de favorizarea relaţiilor economice a statului, unde statul stabileşte strict taxele vamale

de import şi de export, procedura reglementării politicii vamale – ca parte componentă a

politicii comerciale.

Statul, prin intermediul Serviciului Vamal, fiind considerat ca autoritate centrală de

specialitate care exercită conducere efectivă a activităţii vamale în Republica Moldova, poate

asigura securitatea economică, apărând drepturile şi interesele legitime ale persoanei în cadrul

activităţii vamale.

Paralel, normele dreptului constituţional evidenţiază reglementări privind unicitatea

teritoriului vamal, asupra imposibilităţii stabilirii prohibiţiei asupra frontierelor vamale, taxelor

vamale ale unor plăţi ce interzic libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi mijloacelor

financiare .

În concluzie, putem menţiona că normele constituţionale prezintă ca bază juridică pentru

principiile dreptului vamal, luând în consideraţie că dreptul constituţional are o înrâurire, o

importanţă maximă pentru toate ramurile de drept, fiind considerată „puntea legală” în societate,

deoarece principiile enunţate mai sus, ca legalitatea, respectarea drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale omului şi alte principii sunt considerate ca bază constituţională .

8

În ceea ce priveşte legătura dreptului vamal cu dreptul civil, se poate menţiona că acţiunea

normelor civile intră în contradicţie cu normele dreptului vamal. Drept exemplu: normele

juridice civile legate de dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţia bunurilor aflate pe teritoriul

Republicii Moldova sunt limitate, în unele cazuri, de normele juridice vamale: şi anume, în caz

de aflare a bunurilor sub supraveghere vamală.

Legătura directă dintre dreptul vamal şi civil se exprimă în aceea că unele compartimente

din partea specială a dreptului civil conţin prevederi analogice în dreptul vamal. Exemplu:

Contractul civil de expediţie conţine prevederi analogice cu „transportatorul vamal”, contractul

de depozit cu „Depozitarea provizorie” etc.

Legătura dreptului vamal cu dreptul penal se oglindeşte prin apariţia relaţiilor sociale, ce

apar în legătură cu comiterea infracţiunii de contrabandă şi a altor încălcări în sfera activităţii

vamale. În acest sens, în dependenţă de structura şi complexitatea sa, dreptul vamal absoarbe

normele dreptului penal, ce ţin de deplasarea ilegală a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste

frontiera vamală, în urma cărora survine răspunderea penală. Dar, dacă e să pornim de la aceea

că dreptul penal e ramură de drept independentă, se poate de evidenţiat că dreptul vamal serveşte

ca bază iniţială pentru unele prevederi ale dreptului vamal ce ţin de problema transportării ilegale

a mărfurilor şi obiectelor peste frontiera vamală, observând interferenţa directă dintre aceste

ramuri de drept.

Corelaţia cea mai apropiată şi directă a dreptului vamal o reprezintă ramura de drept

administrativ. Specialiştii în domeniu consideră că dreptul vamal reprezintă o subramură a

dreptului administrativ, motivând prin aceea că majoritatea relaţiilor din sfera activităţii vamale

sînt reglementate de normele juridice administrative. Astfel rezultă că majoritatea relaţiilor

sociale reglementate de normele legislaţiei vamale în sens îngust, şi anume „Codul vamal” -

„Legea cu privire la tariful vamal” nemijlocit se referă la reglementarea relaţiilor administrative

şi procesual–administrative, deoarece:

1. Activitatea organelor vamale, care sînt considerate ca subiecte ale

raporturilor juridice vamale, reprezintă activitatea dispozitivă de dirijare a activităţii

autorităţilor publice centrale, competenţă de conducere statală fiind realizată strict în

conformitate cu dispoziţia normei codificate.

2. Relaţiile reglementate de normele juridice vamale în unele cazuri apar

împotriva voinţei uneia din părţi .

3. Părţilor raporturilor juridice–vamale pentru încălcarea obligaţiilor proprii,

în majoritatea cazurilor, li se aplică răspundere administrativă sau disciplinară.

9

4. Toate litigiile, apărute între părţi-participanţi ai raporturilor juridice vamal,

sînt rezolvate conform procedurii administrative.

Însă aceasta nu înseamnă că ramura dreptului vamal este absorbită de dreptul

administrativ, deoarece ea are propriul său obiect şi metoda de reglementare. Vis-a-vis de aceste

idei, se poate de menţionat că dreptul vamal, dezvoltându-se independent, în multe cazuri este

considerată ca „catalizator” al dezvoltării şi completării ramurii de drept administrativ.

Istoriceşte, iniţial au apărut careva elemente din sfera activităţii vamale, apoi ulterior norme din

domeniul administrativ, care au servit ca o continuare a relaţiilor vamale şi anume prin

răspunderea administrativă pentru încălcarea regulilor din domeniul vamal .

Astfel, pe lângă corelaţia cu ramurile sus-enumerate, dreptul vamal mai are legătură cu

dreptul financiar, dreptul fiscal, dreptul procesual-civil, dreptul muncii, dreptul financiar, cu

dreptul internaţional etc.

Aşa dar, dreptul vamal are legătură cu dreptul financiar prin momentul legat de

supravegherea executării legislaţiei valutare (exemplu: repatrierea mijloacelor valutare

provenite din exportul de mărfuri); cu dreptul fiscal – prin formarea bugetului local în baza

perceperii impozitelor şi taxelor, încasate de organele vamale la trecerea mărfurilor şi

mijloacelor de transport peste frontiera vamală; cu dreptul procesual-civil - cazurile procedurii

de atacare a deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală; cu dreptul muncii –

prin reglementarea relaţiilor şi funcţiilor de serviciu în cadrul executării de către persoanele

fizice ale Republicii Moldova a activităţii proprii în organele vamale etc.; cu dreptul funciar –

în probleme legate de folosirea de către organele vamale ale loturilor de pământ, a unităţilor

teritoriale, pentru realizarea politicii şi scopurilor vamale; cu dreptul internaţional - prin

participarea Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale legate de activitatea

vamală (exemplu: Aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului), precum

şi folosirea principiilor internaţionale în legătură cu executarea obligaţiilor contractuale cu alte

state etc.

În concluzie, putem menţiona că dreptul vamal după caracterul său complex, în

dependenţă de circumstanţele concrete, deseori foloseşte prevederi ale diferitor ramuri de drept

(drept civil, administrativ, internaţional), fiind socotite ca elemente ataşate pentru reglementarea

detaliată a relaţiilor sociale apărute, ceea ce ne evidenţiază caracterul complex de structură a

ramurii de drept vamal.

Izvoarele dreptului vamal.

Codul Vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000;

10

- Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997;

- Legea cu privire la tariful vamal, nr.1380-XIII din 20.11.1997;

- Legea cu privire la zonele economice libere. Nr.440-XV din 27.07.2001 // Monitorul

Oficial al R.Moldova nr.108-109/834 din 06.09.2001

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea regulamentelor cu privire la

aplicarea regimurilor vamale, nr.207 din 26.02.2003;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Nomenclatorului

mărfurilor al Republicii Moldova, nr.54 din 26.01.2004;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea activităţii

serviciilor în punctele de trecere şi control la frontieră, nr. 1052 din 08.11.1999;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la interacţiunea serviciilor,

reglementarea perceperii plăţilor şi automatizarea sistemului de evidenţă la efectuarea

controlului în punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova, nr. 808 din

09.08.2000;

- Normele privind completarea, circulaţia şi folosirea formularelor declaraţiei vamale în

detaliu, aprobate prin Ordinul Directorului General al Departamentului Controlului Vamal nr.11

din 12.01.1999.

Subiectul 2. Privire istorică a dreptului vamal Conținuturi:

- taxe vamale istorice

- regimul vamal în evul mediu

- activitatea vamală în perioada anului 1812-1918

- regimul vamal în perioada interbelică

- istoria sistemului vamal al Republicii Moldova

Documentele istorice atesta ca dezvoltarea impunerii vamale si aparitia unui regim

vamal sunt legate de perioade incipiente ale dezvoltarii statelor.

Dezvoltarea economica a statelor a fost determinata, printre alti factori,de desfiintarea

barierelor vamale.

In perioada sec. V-VI i.e.n. statele grecesti acordau o atentie deosebita reglementarii

comertului, in sensul ca vamile si taxele comerciale constituiau un important capital in veniturile

polisurilor.In Atena este atestat obtinerea unor venituri mari de pe urma comertului de tranzit.

In conditiile economiei sclavagiste, in Imperiul Roman, sec. V i.e.n. a avut loc o crestere

a cheltuielilor neproductive ale statului determinata de dezvoltarea orasului. Ca urmare are loc o

11

dezvoltare a sistemului de impunere intocmindu-se sistemul concesiunii – impozite din care se

imbogatesc cavalerii si domnii de afaceri din provincii. Astfel statul in perioada sclavagista

franeaza dezvoltarea economica prin intermediul impozitelor si taxelor practicate.

Dezvoltarea relatiilor comerciale determinata de procesul de adancire a diviziunii

muncii, de cresterea productivitatii,aparitiei banilor si consolidarea centrelor comerciale

determina o crestere a rolului fiscal a taxelor vamale, in acelasi timp taxele vamale devenind

instrumente protectioniste ale economiei.

In Europa incepand cu sec. XII are loc o largire a comertului si a relatiilor de piata,

formarea unor piete interne determinate de dezvoltarea productiei de marfuri la orase si sate,

specializarii si dezvoltarii mestesugurilor. Conditiile caracteristice epocii feudalismului au

impiedicat intr-o anumita masura dezvoltarea relatiilor comerciale. Domeniile fiecarui senior

erau inconjurate de diferite bariere unde negustorii plateau taxe vamale.

In Moldova taxele vamale sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista. Alaturi de

impozitele directe,venituri insemnate la visteria statului erau impozitele indirecte : impozitul pe

eliberari de sclavi, monopolurile si taxele vamale, impozitele pe vanzari, impozitul pe mosteniri.

Sitemul vamal asigura un venit important Imperiului Roman. Circulatia marfurilor in

interiorul Imperiului nu era libera. In cadrul Imperiului Roman, teritoriul era divizat in

circumscriptii vamale sau regiuni vamale, Dacia facand parte din circumscriptia vamala a

Illyriei. Fiecare regiune vamala avea tariful ei special, taxele vamale fiind incasate pentru

produse si calatori atat la trecerea frontierei circumscriptiei respective, cat si la intrarea in orase,

la trecerea peste poduri, pentru folosirea principalelor cai de comunicatii. Le atesta existenta trei

statiuni de vama Dierna(Orsova), Micia(Vesel), Pons Auguste(Morja). Din izvoare istorice se

trage concluzia ca taxa vamala era de 2% si se percepea la punctele de vama fixate de catre

autoritati. Din punct de vedere administrativ, vamile erau la inceput concesionate, ulterior au fost

inlocuite cu regia.

Taxele vamale s-au perceput intr-o perioada apropiata de intemeierea statului, fiind

legate si de inceputurile vietii urbane. Aceste taxe se incasau la frontiere pentru orice fel de

marfa, cu ocazia vanzarii lor si la iesirea din tara, la trecerea mijloacelor de transport prin centre

urbane.

In aceasta perioada taxele vamale au constituit principala sursa de venituri in bani si

marfuri a domnilor pentru ca se percepeau pentru toate marfurile importate, exportate sau in

tranzit.

Pana la a doua jumatate a sec. XVI, politica vamala s-a concretizat prin existenta unor

taxe uniforme.

12

Pe masura dezvoltarii comertului intern si extern veniturile aduse de catre vami au

crescut, concomitent cu o amplificare a relatiilor interstatale. Dreptul de a fixa si de a incasa taxe

vamale, era atribuit domnilor,putea fi insa concedat partial sau arendat oricarui mare proprietar

financiar. Totusi perceperea taxelor vamale atat in interiorul tarii, in centre urbane si alte

localitati, cat si la frontiera a constituit o piedica in dezvoltarea oraselor si a comertului.

Existau vama principala,vami mari,vami mici pentru fiecare centru urban,vami de hotar,

vami de straja, vami de uscat si vami de apa. Taxele vamale se plateau pe valoare si greutate

daca marfurile nu se desfaceau pe loc, iar pentru vite pe cap.

Vama mica privea in special comertul intern si se platea de negustori meseriasi si chiar

tarani, la intrarea in orase.

Vama mare cuprinde taxele platite pentru importul sau exportul de marfuri, in functie de

valoarea pe care o au.

Odata cu inceputurile organizarii statale, s-au instituit si impozitele pentru marfurilecare

trec frontierele. Aceste impozite, percepute mai ales la import, raspundeau unei nevoifiscale,

aceea de a umple vistieria statului (care se confunda de cele mai multe ori cu cea

aconducatorului).S-a practicat de asemenea prohibitia la export pentru protejarea colectivitatii

impotrivariscurilor unor penurii de alimente sau de alte produse indispensabile. Dar, ca o

trasaturagenerala, aceste masuri vamale erau lipsite de orice rol economic, fapt relevat de

absentaunor politici comerciale coerente. Notiunea de “vama” o intalnim deja in mitologia

greaca,in care Hades, zeul taramului subpamantean, lua vama celor care intrau in imparatia sa.

Deasemenea, in Biblie, se mentioneaza ca Matei, unul din apostolii lui Iisus Hristos si unul

sincei patru evanghelisti, era “vames”, meserie care nu se bucura de o reputatie prea buna

incolectivitate.Revenind la “vama” din antichitate, ea se numea “teloneion” in Atena si

“portoria” inRoma antica. Aceste drepturi percepute la import erau moderate, in general a 40-a

sau a 50-a parte a valorii marfurilor.Sistemul vamal roman a cuprins, evident, si teritoriul Daciei

ocupate de Traian insecolul al II-lea e.n., asa cum se dovedeste si prin unica vama romana

descoperita ,care se afla pe teritoriul de astazi: edificiul vamal de la Porolissum

(actualmentedealul Pomet, satul Moigrad, judetul Salaj).Primele atestari documentare din evul

mediu privind existenta vamilor pe teritoriulactualei Romanii sunt legate de Vlaicu-Voda

(Alexandru Voda al Valahiei), care acorda privilegii vamale negutatorilor brasoveni (1358) si

sibieni (1370). Organizarea vamilor inTarile Romane incepe din secolul XIV. Vama constituita

in venit domnesc se putea arendasau putea fi o danie a domnului catre un slujbas credincios sau

catre o manastire. Taxele de import sau export erau fixate prin conventii ale domnitorului cu

vecinii. Sistemul de taxarece fiinta atunci consta in doua categorii:-dijma, adica taxele incasate

13

la intrarea si iesirea marfurilor in/dintr-un oras;-vama, adica taxele incasate la intrarea sau iesirea

marfurilor sau produselor dintr-otara in alta.

Acest sistem de taxare era comun intregii Europe de atunci. In Moldova, comertulexterior

era dezvoltat inca inainte de 1300, dar primele atestari documentare dateaza de lainceputul

secolului XV, din timpul lui Alexandru cel Bun, sistemul vamal fiind organizat invami mari si

vami mici, in vami la oras si vami la hotar, vami la straja.In vremea lui Stefan cel Mare, la

fiecare punct de trecere a frontierei erau asezati“oamenii de incredere ai domnitorului”, adica

vamesii, sub directivele Marelui Vames, careera insarcinat cu conducerea acestei administratii,

precum si cu incheierea intelegerilor comerciale. Acest “Mare Vames” avea drept de control si

asupra vamilor arendate: “ca nucumva sa se ia prea mare vama ori sa se faca vreo hotie”.In

secolul XVII, paza vamii si prinderea contrabandistilor erau incredintate corpuluimartalogilor,

condusi de un capitan.In Transilvania, activitatea vamala era asemanatoare cu cea din Moldova

si din TaraRomaneasca, suferind modificari mai ales dupa ce imparateasa Maria Tereza a

reorganizatsistemul vamal al Imperiului Habsburgic, in secolul XVIII.O vizita la castelul Bran –

initial vama intre Muntenia si Transilvania – este o bunaocazie de a face cunostinta si cu unicul

muzeu al vamii din Romania, cu accent pe vamaBrasovului.Dupa ce principatele au intrat sub

dominatia fanariota, comertul exterior si, implicit,activitatea vamala au decazut. Comertul

exterior se desfasura in totalitate prin intermediariotomani, drepturile vamale fiind incasate doar

de vamesii turci.In urma Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, care a urmat razboiului dintre turci

si rusi din1774, se schimba si structura comertului exterior din ambele principate si, evident

institutiavamala ia o alta dezvoltare. Dispar negustorii musulmani, locul lor fiind luat de

crestini.Afacerile comerciale se incheie in porturi, apar companiile de navigatie, care determina

oadevarata revolutie eonomica. Activitatea de comert exterior incepe sa fie controlata decatre

domnitori, chiar daca “vamile” puteau fi marite sau micsorate doar cu aprobarea

PortiiOtomane.Vama se lua ad-valorem, variind inter 3% si 5%, cu majorari pentru marfurile

care nuerau produse in zona de unde proveneau negustorii respectivi. Sub Alexandru

Mavrocordat,vama este de 3% “dupa adevarata factura ce vor arata catre vames”.Prin folosirea

Dunarii, comertul cu Apusul se intensifica, incepand cu pacea de laAdrianopol din 1829, prin al

carei tratat se prevedea liberul export al cerealelor. Apareacum dreptul puterilor straine de a

impune domnitorului sa cedeze o parte din drepturilesale suverane privind vamile.In februarie

1847 vama dintre cele doua principate a fost suprimata, pentru ca apoi, intoamna anului 1848, sa

se puna in aplicare tariful vamal comun , creandu-se un teritoriucomercial si vamal unic, baza

viitorului stat unitar roman. Astfel, in 1848, ambele tari isi pot afirma independenta economica

si pot publica noul tarif vamal. Turcii platesc vama lagranita: 3% pentru marfurile exportate

peste Dunare. In anul 1848, anteprenor al vamilor inambele principate era un anume Ciocan.

14

In anul 1859, dupa proclamarea si infaptuirea Unirii, Comisiunea Centrala de la

Focsania decis exploatarea vamilor in regie proprie de catre stat, ceea ce sa si facut prinregulame

ntul decretat in acelasi an sub titlul de “Proiectul pentru administrarea vamilor Principatelor

Unite ale Moldovei si Tara Romaneasca”, influentat mai ales de legislatiafranceza in domeniu.

Acest proiect este promulgat de Alexandru Ioan Cuza pe data de 16 decembrie 1859.

Proiectul se imparte in trei parti, avand in total 111 articole: Partea Itrateaza si reglementeaza

organizarea serviciului vamal, in 45 de articole (art. 1-45). Parteaa II-a contine ispozitiile

comune relative la importatia si exportatia marfurilor (art. 46-57). Partea a III-a cuprinde

instructiuni de contabilitate si manipulare (art. 58-111). Principiile si normele acestui decret-lege

sunt izvorul si fundamentul legislatiei vamale de mai tarziu si chiar a celei din zilele noastre.

Este cea mai veche lege pentrusistematizarea vamilor din toate punctele de vedere: ca

administratie, impunere, principii sinorme economice, financiare, juridice si sociale. Nici aceata

lege nu este pusa in aplicare inamanuntul ei, din aceleasi motive ca si sistematizarea din timpul

Regulamentelor Organice, precum si din lipsa de personal pregatit si constient de datoria

sa.Sistemul de impunere defavorabil exportului a fost schimbat mai tarziu scazandu-setreptat

cota de impunere de la 5% ad-valorem pana la 1% in 1868. Desi a anuntat o era“liber –

schimbista”, Alexandru Ioan Cuza a renuntat la aceasta idee de teama sa nu ruinezecu totul

finantele tarii. Noul tarif vamal a fost pregatit cu participarea firmelor comerciale straine.

Dupa anul 1866, in Romania devenita stat constitutional, s-a desfasurat o munca

minutioasa, care a durat aproape 8 ani, cu intreruperi, finalizata cu o lege generala a vamilor si

un tarif vamal.

Acestea sunt votate de Parlament sub denumirea de “ Legea generala avamilor din 4

aprilie 1874”. Legea a fost pusa in aplicare incepand cu data de 1 iulie 1875. Noul tarif vamal

fusesedeja decretat in 1874 de domnitorul Carol I, in ciuda opozitiei Turciei. Cu sprijinul

marilor puteri, s-a trecut peste opozitia turceasca. Acest lucru a reprezentat o adevarata

declaratie deindependenta economica. Noul tarif vamal a devenit efectiv in 1876, data la care

porturilefranco (libere) de la Braila, Galati si Ismail au fost desfiintate.Legea vamilor din 1875

este deci prima lege vamala a Romaniei care legifereaza in modsistematic ansamblul de

coordonari normative care poarta numele de “vama”.

Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si procedurile din

domeniu au suferit numeroase modificari din acel moment, evoluand sub impactul schimbarilor

istorice survenite in Romania si in Europa, la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul

secolului al XX-lea sau a modificarilor socio-economice, in sensul dezvoltarii cunoscute de

celelalte administratii vamale europene.

15

Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si procedurile din

domeniu au suferit multiple modificari din momentul introducerii primului tarif vamal din l875

evoluand sub impactul schimbarilor istorice survenite in Romania si Europa, la sfarsitul secolului

al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea sau al modificarilor socio-economice, in sensul

dezvoltarii cunoscute de celelalte administratii vamale europene.

Primul tarif vamal al Romaniei a fost urmat la scurt timp de tarifele vamale

din 1878 si 1886. Ultimul tarif se caracteriza prin tendinte protectioniste, cuprinzand taxe vamale

ridicate, la importul unor produse pe care manufacturile romanesti le produceau in acea perioada

(piei tabacite, faina, confectii, bunuri de consum din lemn, metal, blanuri).

In 1886, se prevedea pentru prima data in tariful vamal posibilitatea introducerii unei

suprataxe de 30 % la importul de marfuri din tarile care percepeau la importurile din Romania

suprataxe vamale, deci se introduc taxele de regresiune, ca o prima incercare de raspuns la

politica protectionista a partenerilor comerciali.

Ultimul tarif adoptat inaintea primului razboi mondial a fost cel din 1904 care avea, de

asemenea un caracter protectionist, fiind scutite de taxe vamale “materiile cu adevarat prime” nu

si semifabricatele, colonialele si produsele ce nu se fabricau in tara. Sistemul de taxe adoptat era

acela al tarifului general caruia i se puteau aduce reduceri prin conventii internationale.

Dupa primul razboi mondial, leul se deprecia brusc, ajungand in 1920 la 1/10 din

valoarea sa antebelica in aur. In aceste conditii, prin tariful vamal din 1920 (Titulescu) s-a decis

multiplicarea taxelor din tariful din 1904 cu un coeficient fixat la 5, insuficient inca in raport cu

deprecierea leului, astfel ca importurile au continuat sa creasca intr-un ritm superior exporturilor,

acumulandu-se deficite importante in balanta comerciala.

In 1921, prin tariful vamal elaborat de guvernul Averescu, se incearca franarea

importului exagerat ce contribuia la deprecierea monedei nationale si satisfacerea revendicarilor

industriei autohtone. Acest tarif realizeaza o prima adaptare a politicii vamale comune, la noua

structura economica a statului, prin acordarea unei protectii industriilor metalurgice, chimice,

textile, lemnului, cimentului si prelucrarii pielii. Dezavantajul acestui tarif l-a reprezentat faptul

ca a fost alcatuit din taxe specifice fara coeficient de majorare, nefiind adaptabil la situatia

variabila a pietei creata prin continua depreciere a monedei.

Scaderea continua a protectiei producatorilor prin deprecierea monetara din anii 1921-

1924 determina necesitatea unei noi revizuiri a tarifului vamal. Prin urmare, in iulie 1924 se

adopta un nou tarif vamal protectionist, care fixeaza taxele vamale in aur, si se trece de la

sistemul tarifului general conventional la sistemul tarifului autonom minimal, tarif care s-a

aplicat fara distinctie tuturor tarilor care ne acordau regimul minimal. Fata de tarile ce nu

16

acordau Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, se percepeau taxe de represalii, majorate

la 300 %.

Acest tarif a incercat sa raspunda unor tendinte determinate de conditiile economice

postbelice si anume:

- tendinta de adaptare a taxelor vamale la variatiunile valorii marfurilor rezultate din

continua depreciere a monedei nationale, cat si din scumpirea reala a marfurilor raportata la

valoarea antebelica in aur;

- tendinta de adaptare a nomenclaturii vamale si a gradului de protectie la noua structura

a economiei nationale determinata de aparitia si dezvoltarea de noi ramuri neindustriale.

Un moment important in evolutia politicii vamale a Romaniei il reprezinta legiferarea,

din initiativa lui Virgil Madgearu, ministrul de atunci al industriei si comertului, a tarifului vamal

din 1929. Potrivit doctrinei “portilor deschise”, noul tarif reducea taxele vamale la numeroase

produse import, asigurand masuri protectioniste si de incurajare a agriculturii, care, in conceptia

lui Virgil Madgearu, detine un rol fundamental in dezvoltarea economica a tarii. Tariful

Madgearu cuprindea doua categorii de taxe: taxe minimale, ireductibile, stabilite pentru marfuri

care se produceau in tara si taxe generale, reductibile, care puteau fi negociate cu tarile partenere

in scopul convenirii de concesii reciproce. In acelasi timp, s-a prevazut posibilitatea majorarii cu

titlu exceptional si temporar a taxelor vamale minimale, in cazul in care preturile de import, mai

reduse decat preturile interne ar fi periclitat existenta unor ramuri ale productiei interne.

Criza economica din 1929-1933 a determinat, pe langa limitarea importurilor, masuri de

stimulare a exportului.

Perioada anilor imediat urmatori (1934-1938) s-a caracterizat printr-o intensificare a

masurilor protectioniste vamale. S-au suspendat scutirile vamale acordate la unele importuri de

materii prime, semifabricate si masini, acid azotic, caramizi refractare, becuri electrice, tevi,

tabla cositorita, cazane cu aburi, masini electrice. Beneficiau in continuare de scutiri vamale

piesele de schimb pentru industria constructoare de masini agricole si unele produse finite ce nu

se fabricau in tara.

In perioada 1939-1944, activitatea de comert exterior al Moldovei s-a desfasurat sub

influenta pregatirilor de razboi. Tratatul (martie 1939) si acordul de colaborare economica si

tehnica (decembrie 1940) au subordonat practic economia intereselor Germaniei naziste.

Istoria sistemului vamal al Republicii Moldova îşi are începuturile imediat după

proclamarea independenţei şi suveranităţii ţării noastre la 4 septembrie 1991, odată cu intrarea în

vigoare a Decretului Preşedintelui nr.189 din 03.09.91 „Cu privire la subordonarea instituţiilor

vamale situate pe teritoriul Republicii Moldova". Actul normativ dispunea trecerea tuturor

17

structurilor vamale din teritoriu sub gestiunea Guvernului Republicii Moldova, compuse la acel

moment din vama Ungheni, vama Leuşeni şi vama internă Chişinău.

Sistemul vamal s-a format în regim de urgenţă, în scurt timp fiind amenajate posturi de

control vamal, angajat efectivul de inspectori vamali, care aveau o închipuire vagă despre

specificul acestei activităţi, dar pe parcursul anilor au însuşit alfabetul specialităţii şi au devenit

punctul de sprijin al verticalităţii organelor de control vamal. În anul 1992 birourile vamale

Ungheni şi Leuşeni au fost reorganizate şi create patru birouri vamale noi la frontiera cu

România: Sculeni, Costeşti, Cahul şi Giurgiuleşti. Tot în acest an au fost puse bazele activităţii a

22 puncte de control vamal la frontiera Republicii Moldova cu Ucraina, activitate legalizată prin

semnarea la 20.03.93 a Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al

Ucrainei „Cu privire la punctele de trecere a frontierei vamale".

Primul Cod vamal - actul legislativ de bază care reglementează principiile organizatorice

şi de activitate ale sistemului vamal a fost adoptat la 09.03.93. Noua redacţie a Codului vamal a

fost adoptată la 20 iulie 2000.

Din luna octombrie anul 1994 Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline

a Organizaţiei Mondiale a Vămilor.

Pe parcursul ultimelor ani de activitate organele vamale au înregistrat o dezvoltare

continuă şi stabilă, perfecţionându-şi formele de activitate, însuşind tehnologii moderne, aplicate

pe plan internaţional. În punctele de trecere a frontierei de stat au fost edificate noi sedii ale

birourilor vamale cu o infrastructură contemporană, au fost create condiţii optime, care permit

organizarea muncii angajaţilor vamali la un nivel calitativ superior. S-a îmbunătăţit baza

materială a sistemului vamal, subdiviziunile teritoriale au fost dotate cu tehnică şi utilaj special.

Rezultatul major al acestei perioade constă în faptul că în Republica Moldova activitatea

vamală a obţinut statut social de permanenţă, s-a reuşit formarea unui colectiv de specialişti în

materie vamală, apt să îndeplinească la nivelul cerinţelor toată gama de sarcini ce le revin

organelor vamale. Fondul de aur al Serviciului Vamal îl constituie contingentul de colaboratori,

angajaţi în organele vamale la etapa formări lor şi au rămas devotaţi acestei profesii, devenind

etalonul specialistului de înalt profesionalism, model de onestitate, dăruire, care şi-au asumat

riscul perioadei de tranziţie şi de edificare a organului de drept, chemat să stea la straja securităţii

economice a ţării noastre - Republica Moldova.

Subiectul 3. Sistemul instituțional al autorității vamale Conținuturi :

- Structura organizatorica a autorității vamale

- Personalul vamal

18

- Drepturile și îndatoriile personalului vamal

Conducerea activităţii vamale

Autoritatea centrală de specialitate care exercită conducerea efectivă a activităţii vamale

în Republica Moldova este Serviciul Vamal.

Organele vamale

(1) Activitatea vamală este desfăşurată de organele vamale.

(2) Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din

Serviciul Vamal, birouri vamale şi posturi vamale.

(3) Statutul, funcţiile şi competenţa Serviciului Vamal sînt determinate de prezentul cod

şi de Guvern.

(4) Unităţile subordonate (birourile vamale şi posturile vamale) sînt create, reorganizate

şi lichidate de către Serviciul Vamal.

(5) Nici o autoritate publică, cu excepţia Parlamentului şi a Guvernului, nu este în drept

să emită decizii cu privire la competenţa organelor vamale, să le modifice atribuţiile, să le

impună alte funcţii sau să intervină în activitatea lor.

Laboratoarele vamale, instituţiile de învăţămînt, întreprinderile subordonate Serviciului

Vamal

(1) Laboratoarele vamale sînt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi examinarea în

scopuri vamale a mărfurilor.

(2) În sistemul Serviciului Vamal sînt create instituţii de învăţămînt pentru pregătirea

cadrelor vamale şi perfecţionarea profesionalistă a efectivului vamal.

(3) Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de poligrafie, de construcţii

şi exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor organelor vamale.

(4) Bunurile organelor vamale, ale laboratoarelor vamale, ale instituţiilor de învăţămînt,

ale întreprinderilor subordonate Serviciului Vamal sînt proprietate de stat şi nu pot fi privatizate.

Serviciul Vamal are dreptul să administreze aceste bunuri.

Atribuţiile organului vamal

Organul vamal are următoarele atribuţii de bază:

a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi promovează această politică;

b) asigură respectarea legislaţiei vamale; apără drepturile şi interesele legitime ale

persoanei în cadrul activităţii vamale;

c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;

d) apără interesele economice ale statului;

e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale;

19

f) încasează drepturile de import şi drepturile de export;

g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor

peste frontiera vamală şi aplică aceste măsuri;

h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale

care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera

vamală a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică

şi arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţi

ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri;

i) contribuie la combaterea terorismului internaţional;

j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru

accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;

k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a

statisticii vamale speciale;

l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii

publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a

întregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne;

m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;

n) asigură îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal; participă

la elaborarea acordurilor internaţionale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu

alte autorităţi publice din străinătate, cu organizaţiile internaţionale în domeniul vamal;

o) efectuează cercetări ştiinţifice, oferă consultaţii, asigură pregătirea şi reciclarea

specialiştilor în domeniul vamal;

p) promovează o politică financiară şi economică unică, dezvoltă baza tehnico-materială

şi socială a organelor vamale, creează condiţii pentru activitatea colaboratorilor vamali;

r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv

certifică originea mărfurilor şi eliberează contra plată certificate de origine la exportul

mărfurilor;

s) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

Colaborarea organului vamal cu alte organe de drept şi cu persoane

(1) Organul vamal, în exercitarea atribuţiilor, colaborează cu alte organe de drept şi cu

persoane, care sînt obligate să-i acorde asistenţă.

(2) Organul vamal poate împuternici, în limitele competenţei, alte persoane să

îndeplinească anumite activităţi vamale, cu condiţia supravegherii lor.

Efectuarea operaţiunilor de vămuire în alte locuri decît în cele stabilite de organul vamal

20

Persoanele interesate în efectuarea operaţiunilor de vămuire pe teritorii şi în încăperi în

afara locurilor stabilite în acest scop sînt obligate să asigure gratuit organul vamal cu încăperile,

utilajele şi mijloacele de comunicaţie necesare.

Structura aparatului central

21

22

Birouri vamale

Colaboratorii vamali

(1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18

ani, apţi după calităţile profesionale şi morale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să

exercite funcţiile organului vamal.

(2) La angajarea iniţială în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de 6

luni.

(5) Angajarea în serviciu în organele vamale se face în bază de contract individual de

muncă.

23

(6) Colaboratorilor vamali li se conferă grade speciale în conformitate cu Legea

serviciului în organele vamale.

(7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este

aprobat de Guvern. Regulile de port-uniformă sînt aprobate de directorul general al Serviciului

Vamal.

(8) Prevederile alin.(5)-(7) se extind şi asupra conducătorilor şi specialiştilor din

laboratoarele vamale, instituţiile de cercetări ştiinţifice, instituţiile de învăţămînt din cadrul

Serviciului Vamal.

Exercitarea atribuţiilor de serviciu ale colaboratorilor vamali

(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, colaboratorii vamali:

a) sînt reprezentanţi ai puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului;

b) se conduc de legislaţia Republicii Moldova, de acordurile internaţionale la care aceasta

este parte;

c) sînt subordonaţi numai colaboratorilor superiori, împuterniciţi direct.

(2) Este interzisă imixtiunea în activitatea organelor vamale şi a colaboratorilor vamali

sau exercitarea de influenţă asupra lor în luarea de decizii sau efectuarea de operaţiuni vamale.

Încălcarea acestor interdicţii atrage sancţiunile prevăzute de prezentul cod.

(3) Nici o persoană nu este în drept să oblige colaboratorul vamal să efectueze acţiuni pe

care legislaţia nu le-a dat în sarcina organelor vamale.

(4) În activitatea sa, inclusiv în emiterea de ordine şi decizii, colaboratorul vamal trebuie

să se conducă de legislaţie.

(5) În organele vamale este inadmisibilă crearea şi activitatea structurilor de partide,

asociaţii obşteşti, inclusiv religioase, cu excepţia sindicatelor. Colaboratorii vamali nu au dreptul

să se conducă în activitatea lor de hotărîrile partidelor sau ale asociaţiilor obşteşti.

(6) Colaboratorul vamal nu are dreptul:

a) să desfăşoare activitate de întreprinzător, inclusiv prin intermediari;

b) să reprezinte persoane terţe în activitatea vamală;

c) să exercite concomitent alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi

ştiinţifice;

d) să îndeplinească contracte civile care se referă la activitatea vamală;

e) să acorde în orice mod sprijin ilegal persoanelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu,

fiind recompensat pentru acordarea acestui sprijin sau primind alte servicii ori facilităţi într-un

anumit domeniu;

f) să participe la conducerea de întreprinderi comerciale direct sau prin intermediari.

24

(7) Insultarea şi ameninţarea colaboratorului vamal, opunerea de rezistenţă sau aplicarea

violenţei faţă de acesta, sau atentarea la viaţa, sănătatea şi la bunurile lui sînt sancţionate în

conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative.

(8) Legislaţia garantează apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor

membrilor de familie ai colaboratorului vamal de atentatele întreprinse în legătură cu exercitarea

atribuţiilor lui de serviciu.

Caracterul executoriu al dispoziţiilor şi cerinţelor legale ale colaboratorului vamal

(1) Dispoziţiile şi cerinţele legale ale colaboratorului vamal sînt executorii pentru toate

persoanele fizice şi juridice.

(2) Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale colaboratorului vamal, alte acţiuni

care împiedică îndeplinirea atribuţiilor lui de serviciu sînt sancţionate în conformitate cu

prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative.

(3) Colaboratorul vamal nu este răspunzător de prejudiciile morale, fizice şi patrimoniale

cauzate contravenientului, prin aplicarea, în condiţiile prezentului cod, a forţei fizice, a

mijloacelor speciale şi a armei de foc, dacă prejudiciul este direct proporţional puterii de

rezistenţă opusă de contravenient.

Răspunderea organului vamal şi a colaboratorilor vamali

Răspunderea organului vamal

(1) Organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor

prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de

colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiunii prin decizii şi

acţiuni ilegale, prin inacţiune.

(2) Prejudiciile sînt reparate în conformitate cu prevederile legislaţiei.

(3) Prejudiciile cauzate prin acţiuni legale nu sînt reparabile.

Răspunderea colaboratorilor vamali şi a altor angajaţi ai organului vamal

Pentru decizii şi acţiuni ilegale sau pentru inacţiune, colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai

organului vamal sînt sancţionaţi disciplinar, administrativ, penal sau lor li se aplică alte sancţiuni

în conformitate cu legislaţia.

25

Subiectul 4. Dreptul vamal în context european Conținuturi:

- Politica vamală a Uniunii Europene

- Principiul libertății comerțului

- Uniunea vamală element al pieții unice europene

- Izvoarele dreptului vamal comunitar

Politica vamală

(1) Politica vamală este parte integrantă a politicii externe şi interne a statului.

(2) Politica vamală urmăreşte asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, reglementării

schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuţia la rezolvarea

problemelor politice şi comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea dezvoltării

economiei naţionale, alte obiective stabilite de legislaţie.

Procesul creşterii nivelului economic al ţării este influenţat şi de activitatea organelor

vamale, de aceea activitatea vamală trebuie să se caracterizeze prin integritate, transparenţă şi

profesionalism.

Mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, sau ale căror regim vamal

se modifică, sînt supuse operaţiunilor vamale, şi anume:

- vămuirea;

- perfectarea declaraţiilor vamale;

- controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport;

- controlul corporal;

- controlul evidenţei contabile;

- perceperea drepturilor de import şi de export;

- alte acţiuni efectuate în domeniul vamal de către organul vamal.

Vămuirea este procedeul de plasare a mărfurilor şi mijloacelor de transport întru-un

anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, în conformitate cu prevederile legislaţiei.

Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi cele de frontieră, în locurile stabilite din

zonele de activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul

mărfurilor. Pînă la efectuarea vămuirii, agentul economic trebuie să efectueze operaţiuni

prealabile pentru a accelera traficul de mărfuri. Aceste operaţiuni prevăd: înregistrarea agentului

economic ca subiect al activităţii economice externe, obţinerea certificatelor şi licenţelor

necesare desfăşurării activităţii acestuia, înştiinţarea organului vamal despre trecerea frontierei,

plasarea mărfurilor în depozitele provizorii, prelevarea probelor şi mostrelor mărfurilor.

În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri,

supunîndu-le cercetării (expertizei). În dependenţă de poziţia tarifară a mărfii se încasează şi

26

drepturile de import şi de export corespunzătoare unei anumite poziţiei tarifare. Conform

Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr.54 din 26.01.2004, fiecare marfă are o anumită poziţie tarifară.

Nomenclatorul mărfurilor se aplică pe teritoriul Republicii Moldova cu scopul reglementării

tarifare şi netarifare a activităţii economice externe, îmbunătăţirii evidenţei statistice şi a

schimbului de informaţie statistică referitoare la circulaţia mărfurilor pe plan intern şi extern.

Pentru a simplifica determinarea poziţiei tarifare a mărfii şi pentru a asigura

compatibilitatea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene apare necesitatea aderării

Republicii Moldova la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de descriere şi

codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles la 14 iunie 1983. La această convenţie au aderat

circa 140 de ţări, iar criteriul de clasificare a mărfurilor este gradul de prelucrare combinat cu

originea mărfurilor. O altă modalitate de eliminare a posibilităţii de determinare incorectă a

poziţiei tarifare a mărfii este crearea de laboratoare vamale pentru expertiza şi examinarea

mărfurilor. Existenţa laboratoarelor vamale ar contribui la accelerarea traficului de mărfuri, la

optimizarea controlului vamal şi la asigurarea eficienţei activităţii vamale. Implementarea

acestor măsuri ar contribui şi la determinarea corectă a originii mărfii. Originea mărfii este

importantă în cadrul aplicării măsurilor tarifare, deoarece mărfurile ce se importă din ţările cu

care Republica Moldova are încheiat acord privind crearea zonei de comerţ liber (statele-

membre ale CSI şi România) şi care sînt însoţite de certificate de origine, sînt scutite de la

achitarea taxei vamale (mărimea acesteia variind între 0%-15% din valoarea în vamă a mărfii).

La vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale

acceptă spre perfectare declaraţiile vamale, cu condiţia prezentării de către agenţii economici a

unui şir de documente. Dintre aceste documente menţionăm doar cele mai principale:

a) contractul în baza căruia au fost livrate mărfurile;

b) documentele de transport (actele oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia

despre condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile caracteristice de bază ale

mărfurilor transportate):

- la transportarea cu transportul aerian - scrisoarea de trăsură (fraht), prevăzută de

Convenţia privind unificarea unor reguli referitor la transporturile internaţionale aeriene,

Varşovia, 12.10.29;

- la deplasarea cu transportul auto:

- scrisoarea de trăsură internaţională, prevăzută de Convenţia internaţională cu privire la

contractul de transport al încărcăturilor pe calea auto, Jeneva, 12.05.56;

- carnetul TIR, prevăzut de Convenţia internaţională cu privire la transportul

internaţional de încărcături sub acoperirea Carnetului TIR, Geneva, 14.11.75;

27

- la deplasarea cu transportul feroviar - scrisoarea de trăsură, prevăzută de Acordul

internaţional privind transportul internaţional de mărfuri pe calea ferată, intrat în vigoare la

01.11.51;

- la deplasarea mărfurilor cu mijloacele de transport naval - conosamentul prevăzut de

Convenţia ONU cu privire la transportul maritim al încărcăturilor, Hamburg, 1978;

c) documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor

deplasate (specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturi comerciale, pro-

formele acestora, precum şi alte documente folosite în comerţul exterior);

d) licenţe;

e) autorizaţii;

f) certificate de conformitate;

g) certificate de origine.

O altă etapă a operaţiunilor vamale constă în efectuarea controlului vamal. Controlul

vamal constă în îndeplinirea de către organul vamal a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a

existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-contabile; controlul

mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate; efectuarea de

anchete şi alte acţiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale şi altor

norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală. Controlul vamal se efectuează în

zonele de control vamal create atît la frontieră, cît şi în interiorul republicii. La frontiera

republicii în zona de control vamal îşi exercită funcţiile organele vamale, trupele de grăniceri,

instituţia bancară care este abilitată cu dreptul de a încasa drepturile de import şi de export,

precum şi serviciile auxiliare de control (Serviciul veterinar, Serviciul fitosanitar, Inspectoratul

transporturilor auto, Inspectoratul ecologic, Inspectoratul sanitar).

În scopul intensificării controlului persoanelor fizice şi juridice, mijloacelor de transport

şi mărfurilor, precum şi pentru combaterea contrabandei şi reducerii timpului de vămuire a

mărfurilor, Serviciul Vamal a implementat la 2 birouri vamale (Sculeni şi Leuşeni) Sistemul

Informaţional Automatizat “Frontiera” - un sistem automatizat unic integrat de evidenţă şi

control a persoanelor, mijloacelor de transport şi mărfurilor, care trec frontiera de stat a

Republicii Moldova. Acest sistem prevede totodată şi utilizarea bonului unic de plată, care

constituie un document centralizator al plăţilor, impozitelor încasate la frontiera de stat a

Republicii Moldova. În baza bonului unic de plată se percep drepturile de import şi de export,

plăţile şi taxele obligatorii percepute de către: Inspectoratul transportului auto; Serviciul

veterinar; Serviciul fitosanitar; Serviciul sanitaro-epidemiologic; Inspectoratul Ecologic de Stat.

Prin intermediul “bonului unic” sistemul contribuie la simplificarea procedurilor la frontiera

republicii, precum şi la reducerea timpului necesar trecerii frontierei.

28

În prezent exercitarea atribuţiilor de serviciu şi efectuarea controlului vamal eficient se

efectuează în condiţii, cînd organele vamale nu deţin spaţii suficiente pentru crearea depozitelor

vamale provizorii şi terminalelor vamale. De aceea este necesară asigurarea organelor vamale cu

baza tehnico-materială pentru crearea depozitelor vamale provizorii şi terminalelor, ceea ce va

contribui la acumularea veniturilor suplimentare în bugetul de stat şi la accelerarea traficului de

mărfuri în comerţul internaţional.

În afară de aceasta, organele vamale nu dispun de un centru de expertiză care ar permite

determinarea rapidă şi eficientă a calităţii mărfii, precum şi a codului tarifar al acesteia.

Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova este un act normativ foarte complex şi

voluminos, iar la unele mărfuri din cauza neclarităţii prevederilor este greu de determinat precis

şi corect poziţia tarifară a mărfii.

O altă problemă o reprezintă termenul de verificare a declaraţiei vamale destul de mare,

mai ales dacă se compară fluxurile de mărfuri ale Moldovei şi, de exemplu, cele din ţările

Uniunii Europene. Deseori se înregistrează staţionări îndelungate a mărfurilor şi mijloacelor de

transport. Aceste staţionări au loc atît la frontiera republicii, cît şi în interiorul ţării (la

terminalele vamale). În acest sens, este necesară stabilirea timpului limită (sau timpului

recomandat) la o unitate de transport pentru efectuarea operaţiunilor vamale la frontiera

republicii. Utilizarea acestor limite de timp ar contribui la accelerarea operaţiunilor de vămuire

şi la facilitarea traficului de mărfuri la frontiera Republicii Moldova.

Tranzitul mărfurilor şi al persoanelor

Luînd în considerare aşezarea geografică a Republicii Moldova, tranzitul mărfurilor şi al

persoanelor trebuie să reprezinte o modalitate de atragerea a interesului agenţilor economici

străini în Republica Moldova, precum şi să asigure un aport însemnat la încasările la bugetul de

stat.

Deşi pe parcursul ultimilor ani s-a înregistrat o scădere considerabilă a tranzitului prin

teritoriul vamal al Republicii Moldova, în anul 2003 numărul declaraţiilor vamale, completate în

legătură cu plasarea mărfurilor în regimul vamal de tranzit, a crescut puţin comparativ cu anul

2002.

În general, legislaţia vamală, care vizează direct sau indirect tranzitul mărfurilor şi al

persoanelor, este ajustată la legislaţia comunitară.

Principalul act normativ care reglementează tranzitul mărfurilor şi al persoanelor este

Codul Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000. Actul menţionat defineşte noţiunea

regimului vamal „TRANZIT” şi fixează următoarele principii ale politicii comerciale

internaţionale: eliberarea tranzitului mărfurilor şi al persoanelor de plata drepturilor de export şi

29

de import, facilitarea operaţiunilor de tranzit şi reducerea la minim a timpului necesar pentru

efectuarea procedurilor şi formalităţilor de control în punctele de trecerea a frontierei statale. În

baza Codului Vamal s-a stabilit un termen de tranzit confortabil de 72 de ore, care permite fără

probleme traversarea teritoriului statului nostru. Pentru mărfurile transportate pe calea ferată, în

legătură cu cazurile formării garniturilor de tren, a fost stabilit un termen şi mai mare - 168 ore.

La 20 martie 2003 a intrat în vigoare Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207

din 23 februarie 2003 „Despre aprobarea regulamentelor cu privirea la aplicarea regimurilor

vamale”, care a fost adoptată şi pentru o reglementare mai detaliată şi amănunţită a Secţiunii a 6-

a „Tranzitul” a Codului Vamal.

Majoritatea operaţiunilor de tranzit efectuate pe teritoriul Republicii Moldova se

efectuează prin intermediul Carnetului TIR cu eliberarea de plata tuturor drepturilor de import.

În baza Hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova nr.272 din 06 martie 2002, nr.804

din 19 iunie 2002 şi nr.477 din 21 aprilie 2003, începînd cu 18 martie 2003 pentru tranzitul

mărfurilor cu transportul auto între punctele vamale de frontieră Giurgiuleşti, Sculeni, Otaci,

Palanca a fost introdus sistemul automatizat de evidenţă şi control al traficului cu aplicarea

gratuită a sigiliilor electronice şi a cartelelor „SMART”. Sigiliile electronice se aplică adăugător

la cele care se utilizează la compartimentul mărfar al vehicolului în conformitate cu practica

stabilită la aplicarea sigiliilor vamale. La tranzit cartela „SMART” se aplică pe exemplarul 4 al

declaraţiei mărfare de tranzit în rubrica D. Ulterior, după modificarea legislaţiei, sigiliile

respective au început să fie aplicate conform unei taxe prevăzute de Legea tarifului vamal

nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997.

În baza actelor normative menţionate (Codului Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie

2000 şi Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207 din 23 februarie 2003) au fost stabilite

următoarele elemente de noutate în raport cu legislaţia vamală anterioară (Codul Vamal al

Republicii Moldova din 09 martie 1993):

Regimului vamal „TRANZIT” a fost armonizat cu prevederile respective ale legislaţiei Uniunii

Europene;

În luna februarie 2002 Prim-ministrul Republicii Moldova a aprobat Planul Strategic de

acţiuni privind Dezvoltarea Departamentului Vamal pe perioada 2002-2005, implementarea

căruia este susţinută de către Banca Mondială prin Programul regional „Facilitarea comerţului şi

transportului în Europa de sud-est” (TTFSE). Pentru atingerea acestor obiective, sub umbrela

proiectului TTFSE este necesar de efectuat un şir întreg de acţiuni ce ţin de modernizarea

sistemului vamal şi de aplicare în activitatea lui a noilor tehnologii informaţionale. Una din

componentele de bază ale proiectului nominalizate este aceea care se referă la controlul

tranzitului.

30

Cooperarea vamală între Republica Moldova şi România

Cadrul legislativ existent are două dimensiuni:

aspectul bilateral, reglementat prin Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi

Guvernul României privind cooperarea vamală şi asistenţa administrativă reciprocă pentru

prevenirea, investigarea şi combaterea infracţiunilor în domeniul vamal, semnat la Bucureşti la

24 aprilie 2000;

aspectul regional, privind cooperarea în domeniul criminalităţii transfrontaliere,

care se referă la activitatea vamală, reglementat prin Acordul de cooperare pentru prevenirea şi

combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, semnat la Bucureşti la 26 mai 1999 (Acordul

SECI). Republica Moldova şi România au reprezentanţi, inclusiv ai autorităţilor vamale în

cadrul Centrului Regional SECI pentru Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere din

Bucureşti (Centrul SECI).

Acordul bilateral oferă serviciilor vamale ale ambelor state posibilitatea de a realiza

următoarele activităţi de cooperare:

acordarea asistenţei administrative reciproce pentru asigurarea aplicării corecte a

legislaţiei vamale, în special prin prevenirea, depistarea şi investigarea infracţiunilor şi

contravenţiilor vamale;

sprijinul reciproc în sens de prevenţie şi detectare de posibile cazuri a încălcărilor

legislaţiei vamale (ce se pot dezvolta în cazuri de investigaţie vamală) prin punerea la dispoziţie

a informaţiei privind diverse probleme vamale, conţinând date de interes pentru cealaltă parte.

Pe lângă problematica asistenţei reciproce, există prevederi care trasează un cadru juridic

pentru o viitoare cooperare în cea ce priveşte simplificarea procedurilor vamale. Aceste

prevederi stabilesc următoarele activităţi în sensul unei colaborări fructuoase, în special în

probleme de frontieră:

obligaţia autorităţilor vamale de a se consulta în vederea simplificării controlului vamal

al mărfurilor, călătorilor şi mijloacelor de transport;

posibilitatea de a adopta măsuri de simplificare a formalităţilor vamale la frontieră în

scopul desfăşurării operative şi eficiente a acestora;

posibilitatea organizării activităţii de efectuare a controlului în comun, cu participarea

tuturor autorităţilor şi instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în punctele de frontieră.

Acordul SECI are drept obiectiv întărirea capacităţii de acţiune împotriva

infracţionalităţii transfrontaliere din Europa de Sud-Est, în conformitate cu standardele europene

şi alte reglementări internaţionale. Se urmăresc, în special, următoarele scopuri:

eliminarea obstacolelor ce stau în faţa unei cooperări internaţionale eficiente;

31

intensificarea cooperării la nivel operaţional în domeniul vamal prin crearea unui cadru

adecvat schimbului de date, ţinând cont de regulile de confidenţialitate şi de protecţie a acestora;

facilitarea investigării acţiunilor ilicite din domeniul vamal, prin care se comit evaziuni

fiscale considerabile şi se alimentează economia tenebră;

asistenţa tehnică, schimb de experienţă, pregătirea în comun a specialiştilor;

aproximarea legislaţiei naţionale la standardele internaţionale şi cele ale Uniunii

Europene etc.

Este necesar de menţionat că, deşi cadrul juridic bilateral şi multilateral de cooperare

vamală permite şi încurajează realizarea unei platforme comune de acţiune, aplicarea în practică

nu se efectuează la nivelul convenit, iar deseori nu se efectuează de fel. Aceasta se motivează

prin faptul că există impedimente ce ţin de diferenţe între cadrul legislativ din cele două state la

nivel de competenţe, compatibilitate organizaţională etc.

Luînd în considerare obiectivul strategic comun al Republicii Moldova şi României –

integrarea în structurile Uniunii Europene – putem identifica alte direcţii de colaborare vamală,

în conformitate cu cerinţele europene, cum ar fi:

intensificarea controlului la frontiera de stat, precum şi accelerarea şi simplificarea

trecerii frontierei, în special prin instituirea controlului comun;

compatibilizarea sistemelor informaţionale vamale utilizate de către ambele state şi

organizarea schimbului periodic de informaţie referitoare la comerţul exterior.

Realizarea acţiunilor în cauză ar impulsiona cooperarea vamală a ţărilor vecine,

indiferent de gradul de avansare a uneia sau alteia în procesul de integrare europeană. Ele vor

păstra caracterul lor operaţional şi vor sublinia parteneriatul privilegiat dintre cele două

administraţii vamale şi la momentul aderării cu drepturi depline la Uniunea Europeană a

României.

În acest context, posibilităţi enorme oferă Programul investiţional regional „Facilitarea

comerţului şi transportului în Europa de Sud-Est” (TTFSE), scopurile principale ale căruia sunt

reducerea timpului de perfectare a documentelor la frontieră şi a timpului de efectuare a plăţilor,

eliminarea treptată a fenomenelor corupţioniste legate de comerţul şi transportul internaţional,

sporirea eficacităţii controlului la frontieră şi intensificarea acţiunilor de combatere a încălcărilor

legislaţiei vamale.

La baza acestui Program au fost puse următoarele componente: (i) asistenţa tehnică

pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei de stat; (ii) elaborarea tehnologiilor

informaţionale şi a echipamentului pentru aplicarea acestora în activitatea vamală; (iii)

optimizarea tehnologiilor de control vamal; (iv) crearea unei reţele şi a unei pagini web în

32

vederea mediatizării tuturor regulilor şi procedurilor aplicate de către serviciile cu atribuţii la

frontieră, (v) instruirea şi reciclarea colaboratorilor vamali.

Este evident că Republica Moldova şi România trebuie să valorifice cu eficienţă maximă

Programul regional TTFSE.

În concluzie, eforturile de dezvoltare a unei cooperări între autorităţile vamale la

frontieră, care să corespundă principiilor moderne ale activităţii vamale şi care să asigure

securizarea frontierei de stat moldo-române şi facilitarea trecerii frontierei, trebuie să fi bazate

pe următoarele.

Priorităţi pe termen scurt:

- simplificarea, accelerarea şi corelarea controlului la frontieră prin înfiinţarea

controlului comun;

- încheierea şi implementarea Acordului între Republica Moldova şi România privind

controlul comun al trecerii frontierei, propus de către partea română, care conţine, practic, toate

elementele necesare în vederea efectuării unui control eficient la trecerea frontierei de stat în

conformitate cu principiile şi standardele europene;

- organizarea schimbului periodic de informaţie referitoare la comerţul exterior prin

încheierea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi

Direcţia Generală a Vămilor din România cu privire la cooperare în domeniul schimbului de

informaţie referitoare la comerţul exterior.

Priorităţi pe termen mediu:

- îmbunătăţirea cooperării la frontieră între toate autorităţile naţionale cu atribuţii la

frontieră, consolidarea contactelor prin intermediul organizării unor reuniuni, seminare, acţiuni

comune etc.;

- dotarea punctelor de trecere la frontieră cu echipamentul necesar şi instruirea

personalului acestora, în scopul asigurării efectuării controlului comun în condiţii cuvenite;

- crearea cu asistenţa Uniunii Europene a unei reţele speciale protejate pentru a evita

accesul părţilor terţe la informaţia ce va fi transmisă între serviciile vamale ale ambelor state.

Cooperarea vamală între Republica Moldova şi Ucraina

Republica Moldova şi Ucraina au declarat că integrarea europeană este unul din

scopurile lor strategice. Cooperarea vamală şi transfrontalieră este unul din domeniile în care o

transformare efectivă este absolut necesară şi ar fi percepută şi susţinută de către Uniunea

Europeană.

33

Cadrul legislativ existent, în comparaţie cu cel privind cooperarea vamală moldo-

română, este mai larg, însă acest fapt nu face relaţiile moldo-ucrainene în domeniul vamal mai

puţin problematice. Chestiunile vamale sunt reglementate prin următoarele tratate internaţionale:

- Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu

privire la ajutorul reciproc şi colaborarea în domeniul vamal de la Kiev din 18 august 1999, care

permite serviciilor vamale ale ţărilor vecine să acorde asistenţă reciprocă în vederea prevenirii,

investigaţiei şi combaterii încălcărilor legislaţiei vamale;

- Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la punctele

de trecere la frontiera de stat moldo-ucraineană şi simplificarea formalităţilor la trecerea

frontierei de către cetăţenii care locuiesc în raioanele de frontieră, semnat la Chişinău la 11

martie 1997, care specifică punctele de trecere la frontieră, statutul acestora, trecerea

simplificată a frontierei etc.;

- Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la

organizarea controlului în comun în punctele de trecere a frontierei de stat moldo-ucraineane,

semnat la Chişinău la 11 martie 1997, care prevede instituirea controlului în comun în 7 puncte

de trecere a frontierei prin semnarea Protocoalelor separate între organele grănicereşti şi vamale

ale ambelor părţi;

- alte documente încheiate la nivel interdepartamenal (Acordul cu privire la cooperare în

domeniul combaterii contrabandei şi încălcărilor regulilor vamale, semnat la Chişinău la 20

martie 1993, Memorandumul cu privire la procedura de acordare a ajutorului reciproc, semnat la

Kiev la 10 iulie 2001 etc.).

Baza juridică a cooperării vamale moldo-ucrainene nu este suficientă, deoarece practic

nu este reglementată problema securizării frontierei de stat pe segmentul transnistrean al

acesteia, care este de o importanţă majoră pentru Republica Moldova, în vederea asigurării

funcţionării teritoriului vamal unic al statului nostru, în conformitate cu cerinţele Uniunii

Europene.

Pe parcursul ultimilor ani problema securizării frontierei, în special prin înfiinţarea

controlului comun a fost abordată în repetate rânduri, atât pe plan bilateral, în cadrul dialogului

politic moldo-ucrainean şi a mecanismelor de cooperare existente, cît şi în cadrul organismelor

internaţionale, precum sunt UE, OSCE, OMC. Acordând o atenţie deosebită implementării în

deplină măsură a Acordului privind organizarea controlului în comun din 1997, partea

moldovenească a insistat în permanenţă asupra consolidării bazei juridice referitoare la

instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al

frontierei de stat moldo-ucrainene (din cele 7 puncte de trecere prevăzute pentru organizarea

controlului în comun doar 1 este amplasat pe sectorul transnistrean al frontierei – „Kuciurgan-

34

Pervomaisc”). În acest scop, autorităţilor ucrainene i-a fost propusă semnarea unui Protocol

adiţional la Acordul din 1997 sau încheierea unui acord nou.

Cu regret, până în prezent obiectivele propuse n-au fost atinse, deoarece partea

ucraineană insistă asupra executării în primul rând a Acordului din 1997 şi apoi asupra extinderii

cadrului legislativ (semnarea unui Protocol adiţional) în cea ce priveşte înfiinţarea controlului

comun pe segmentul transnistrean. Partea moldovenească, la rândul său, insistă asupra efectuării

acestor acţiuni în paralel.

O mică excepţie ce ţine de securizarea frontierei o constituie “Protocolul între

Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la

recunoaşterea reciprocă a documentelor de trăsură, comerciale şi vamale şi asigurărilor vamale”,

semnat la Kiev la 15 mai 2003, prin care autorităţile ucrainene s-au angajat să respecte în

exclusivitate noile rechizite vamale moldoveneşti, introduse în circulaţie încă la 1 septembrie

2001 în legătură cu aderarea Republicii Moldova la OMC.

Un pas concret, însă insuficient, întru implementarea Acordului din 1997 a fost semnarea

recentă a protocoalelor între Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova,

Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Administraţia Serviciului Grăniceresc de Stat al

Ucrainei, Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în

punctele de trecere rutiere „Criva-Mamalîga”, „Medvejia-Zelionaia”, „Larga-Kelmenţî”,

„Briceni-Rossoşanî” şi „Giurgiuleşti-Reni” (Chişinău, 12 ianuarie 2004). Proiectele

Protocoalelor pentru punctele de trecere „Kuciurgan-Pervomaisc” şi „Palanca-Maiaki-Udobnoe”

încă urmează a fi negociate, semnate şi implementate.

Problemele ce există în calea instituirii controlului comun în cele 5 puncte de trecere la

nordul şi sudul republicii sunt: (i) lipsa infrastructurii punctelor de trecere; (ii) necesitatea

instruirii personalului acestora.

Problemele în cauză au fost abordate în cadrul celei de-a doua rundă de consultări

trilaterale Moldova-Ucraina-UE privind problematica transfrontalieră, ce a avut loc la Bruxelles

la 16 ianuarie 2004, pentru soluţionarea cărora este necesar circa 7 mln. 600 mii euro.

Pe lîngă problematica controlului în comun, în contextul securizării frontierei moldo-

ucrainene pe segmentul transnistrean, situaţia poate fi îmbunătăţită prin organizarea schimbului

periodic de informaţie privind comerţul exterior, controlul valorii în vamă a mărfurilor etc.

Indiferent de aspectele reglementării juridice, colaborarea la frontiera moldo-ucraineană

este periclitată considerabil de acţiunile administraţiei tiraspolene separatiste. Astfel, aceasta

blochează efectuarea controlului comun moldo-ucrainean în orice formă, pentru a păstra

regiunea transnistreană a Moldovei necontrolată. Existenţa acestei regiuni necontrolate de către

35

autorităţile moldovene favorizează dezvoltarea contrabandei, consolidarea grupărilor criminale

organizate.

În condiţiile în care obstrucţionismul manifestat de regimul tiraspolean este de natură să

compromită securitatea frontierei de stat moldo-ucrainene, contând pe interesul ucrainean de a-şi

organiza frontiera comună cu Republica Moldova, este necesară o coordonare strânsă a

eforturilor noastre şi sprijinul ucrainean în acest sens. Este evident că pe sectorul transnistrean al

frontierei un rol, deja de ordin politic, important ar trebui să-i revină Ucrainei.

Priorităţi pe termen scurt:

- negocierea, semnarea şi implementarea Protocoalelor cu privire la organizarea

controlului în comun în punctele de trecere „Palanca-Maiaki-Udobnoe” şi „Pervomaisc-

Kuciurgan”, prevăzute de Acordul din 1997. La acest capitol este necesar de obţinut sprijinul

Uniunii Europene;

- semnarea şi implementarea Protocolului cu privire la coordonarea formei şi rechizitelor

informaţiei, ce se transmite între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul

Vamal de Stat al Ucrainei;

- semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii

Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la schimbul scrisorilor de însoţire;

- semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii

Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la cooperare în domeniul controlului

valorii în vamă a mărfurilor, ce se deplasează peste frontiera vamală a Republicii Moldova şi

Ucrainei.

Priorităţi pe termen mediu:

- instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean

al frontierei prin semnarea şi implementarea Acordului între Republica Moldova şi Ucraina

privind controlul comun al trecerii frontierei de stat (unui Protocol adiţional la Acordul din

1997);

- organizarea, pentru început, a controlului comun doar în 5 puncte de trecere

internaţionale a frontierei pe sectorul transnistrean, prin care trec principalele fluxuri comerciale.

- extinderea ulterioară a efectelor Acordului în cauză asupra celorlalte 7 puncte de

trecere interstatale pe acelaşi sector, solicitarea în acest sens a susţinerii în cadrul UE, OSCE şi

OMC;

- adresarea către Uniunea Europeană în scopul obţinerii asistenţei financiare şi tehnico-

materiale pentru crearea infrastructurii punctelor de trecere şi instruirea personalului acestora,

36

ceea ce este absolut necesar în scopul asigurării realizării controlului comun în condiţii

favorabile;

- crearea prin intermediul asistenţei Uniunii Europene a unei reţele speciale protejate

pentru a evita accesul părţilor terţe la informaţia ce va fi transmisă între administraţiile vamale.

Tratate internaţionale în domeniul vamal

Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV).

Convenţia privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990 (RM a

aderat prin Legea RM nr. 253 din 05.12.2008). A intrat în vigoare la 2 mai 2009.

Asociaţie emitentă şi asociaţie garantă a titlurilor de admitere temporară (carnetele ATA şi

CPD), conform Convenţiei este desemnată prin Hotarîrea Guvernului nr. 495 din 14.08.2009

Convenţia cu privire la crearea consiliului colaborării vamale, încheiată la Bruxelles la 15

decembrie 1950 (RM a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.164-XIII din 30.06.1994).

Convenţia internaţională privind asistenţa administrativă reciprocă pentru prevenirea,

investigarea şi reprimarea infracţiunilor vamale, încheiată la Nairobi la 9 iunie 1977 (RM a

aderat prin Legea RM nr.275-XV din 21.06.2001).

Convenţia internaţională privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a

mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 (RM a aderat prin Legea RM nr.112-XV din

22.04.2004).

Organizația Mondială a Comerțului

Acord privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț 1994

Comisia Economică pentru Europa a ONU

Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontieră,

încheiată la Geneva la 21 octombrie 1982 (RM a aderat prin Legea RM nr. 215-XVI din

23.10.2008). A intrat în vigoare la 3 martie 2009.

Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea

carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.), încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975 (RM a aderat prin

Hotărîrea Parlamentului RM nr.1318-XII din 02.03.1993).

Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele

(C.M.R.), încheiată la Geneva la 19 mai 1956 (RM a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM

nr.1318-XII din 02.03.1993).

Protocolul privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative în materie vamală

al Acordului de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe

de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 28 noiembrie 1994.

37

Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere,

semnat la Bucureşti la 26 mai 1999 (Acordul SECI)

Subiectul 5. Regimurile vamale. Conținuturi:

- Regimurile vamale definitive

- Regimurile vamale suspensive

- Regimurile vamale cu impact economic

- Zonele libere

- Magazinul duty-free

- Reexportul

Regimul vamal reprezintă un ansamblu de norme de drept şi procedee vamale

aplicarea şi efectuarea cărora au drept scop determinarea statutului juridic al mărfurilor

şi unităţilor de transport implicate direct în trecerea peste frontiera vamală a ţării.

Regimurile vamale

(1) Sînt stabilite următoarele regimuri vamale:

1) regimuri vamale definitive:

a) import;

b) export;

2) regimuri vamale suspensive:

a) tranzit;

b) antrepozit vamal;

c) perfecţionare activă (cu suspendare);

d) transformare sub control vamal;

e) admitere temporară;

f) perfecţionare pasivă.

(2) În cadrul regimurilor specificate la alin.(1) se definesc regimurile vamale cu impact

economic:

a) antrepozit vamal;

b) perfecţionare activă;

c) transformare sub control vamal;

d) admitere temporară;

e) perfecţionare pasivă.

Alegerea şi renunţarea la regimul vamal

38

Persoana are dreptul să aleagă oricînd regimul vamal din cele prevăzute la art.23 sau să

renunţe la el (în schimbul unui alt regim vamal), indiferent de cantitatea, felul, originea şi

destinaţia mărfurilor şi mijloacelor de transport, dacă aceste acţiuni nu contravin prezentului cod

şi altor acte normative.

Dispoziţii comune regimurilor vamale suspensive

(1) Regimurile vamale suspensive sînt operaţiuni cu titlu temporar, ce au drept efect

suspendarea totală sau parţială de drepturile de import sau de export.

(2) Organele vamale autorizează plasarea mărfurilor sub un regim vamal suspensiv numai

dacă pot asigura supravegherea şi controlul acestui regim. Cheltuielile suplimentare ocazionate

de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii.

(3) Prin autorizaţia emisă, organul vamal fixează termenul şi condiţiile de derulare şi

încheiere a regimului vamal suspensiv. Termenul de încheiere a regimului vamal suspensiv poate

fi prelungit de către organul vamal care a autorizat regimul sau, în caz de refuz, de către organul

vamal ierarhic superior, la cererea scrisă argumentată a titularului operaţiunii, depusă în cadrul

termenului acordat iniţial.

(4) În vederea acordării unui regim vamal suspensiv, organele vamale vor solicita

constituirea unei garanţii pentru a se asigura de achitarea oricărei obligaţii ce poate apărea. În

aplicarea unui anumit regim vamal suspensiv pot fi prevăzute dispoziţii speciale privind

depunerea garanţiei sau exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale.

(5) Regimurile vamale suspensive, cu excepţia tranzitului încheiat conform art.45, se

încheie prin plasarea sub o altă destinaţie vamală fie a mărfurilor iniţiale, fie a produselor

compensatoare sau transformate.

(6) Organul vamal dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv în cazul

cînd titularul operaţiunii nu soluţionează situaţia mărfurilor în termenul aprobat.

Dispoziţii comune regimurilor vamale cu impact economic

(1) Utilizarea oricărui regim vamal cu impact economic este condiţionată de obţinerea,

contra plată, a unei autorizaţii din partea organului vamal.

(2) Fără a aduce atingere condiţiilor speciale suplimentare ce reglementează regimul

respectiv, autorizaţia specificată la alin.(1) se acordă:

a) persoanelor care oferă toate garanţiile necesare pentru efectuarea operaţiunilor;

b) în cazul cînd organele vamale pot supraveghea şi monitoriza regimul.

(3) Condiţiile în care este utilizat regimul respectiv se indică în autorizaţie.

39

(4) Titularul autorizaţiei este obligat să informeze organul vamal asupra tuturor factorilor

care pot apărea după acordarea autorizaţiei şi care pot influenţa continuarea sau conţinutul

regimului. În funcţie de noile condiţii, organul vamal poate decide continuarea sau încheierea

regimului ori poate dispune măsuri suplimentare.

(5) Drepturile şi obligaţiile titularului unui regim vamal cu impact economic pot fi

transferate succesiv, în condiţiile şi cu autorizarea prealabilă a organului vamal, unor alte

persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru a beneficia de regimul respectiv.

(6) Se interzice plasarea mărfurilor supuse accizelor sub regimurile vamale antrepozit

vamal, perfecţionare activă (cu suspendare) şi admitere temporară, cu excepţia mijloacelor de

transport auto.

Importul

(1) Importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc

statutul de mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sînt plătite drepturile de import şi sînt

aplicate măsurile de politică economică.

(2) Statutul mărfurilor străine puse în liberă circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova se

echivalează cu statutul mărfurilor autohtone după acordarea liberului de vamă. Certificatul de

origine, în acest caz, nu se eliberează.

Constatarea originii mărfurilor

(1) Organul vamal constată originea mărfurilor pe baza următoarelor criterii:

a) mărfuri obţinute în totalitate într-o ţară;

b) mărfuri obţinute printr-o prelucrare sau transformare suficientă într-o ţară.

(2) Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevăzute de legislaţia

naţională sau de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) În cazul în care, la data importului, nu s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial din

cauza neprezentării certificatului de origine sau din imposibilitatea de a constata respectarea

celorlalte dispoziţii cuprinse în acordul internaţional care prevede acel tratament tarifar

preferenţial, titularul operaţiunii de import poate cere ulterior restituirea sumelor încasate în plus

prin prezentarea de dovezi, pe baza legislaţiei naţionale şi a acordurilor internaţionale la care

Republica Moldova este parte.

Tratamentul tarifar favorabil

(1) Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o scutire de drepturi de

import, care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent valoric sau cantitativ.

40

(2) Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil în funcţie de

tipul mărfii sau de destinaţia ei finală, în conformitate cu legislaţia naţională sau cu acordurile

internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Punerea în circulaţie a mărfurilor la drepturi de import reduse sau zero

În cazul cînd mărfurile sînt puse în liberă circulaţie la drepturi de import reduse sau zero

pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală

se încheie cînd condiţiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero

încetează a mai fi aplicate sau în cazul cînd mărfurile sînt exportate sau distruse. Utilizarea

mărfurilor în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau

zero este permisă cu condiţia achitării drepturilor de import.

Importul mărfurilor la cea mai mare taxă vamală

În cazul cînd lotul de mărfuri este compus din mărfuri cu încadrări tarifare diferite şi

operaţiunile cu fiecare dintre acele mărfuri, în conformitate cu clasificarea lor tarifară, în scopul

completării declaraţiei, ar presupune un surplus de muncă şi cheltuieli disproporţionate faţă de

drepturile de import ce se percep, organele vamale pot consimţi, la cererea declarantului, ca

drepturile de import să fie achitate pentru întregul lot, pe baza clasificării tarifare a mărfurilor

pentru care se percepe cea mai înaltă taxă vamală.

Exportul

(1) Exportul este un regim vamal în care mărfurile sînt scoase de pe teritoriul vamal fără

obligaţia reintroducerii lor pe acest teritoriu.

(2) Sînt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi cele importate şi puse în

liberă circulaţie anterior, cu excepţia mărfurilor care sînt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de

restricţie în cadrul politicii economice.

Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul vamal de export

Exportul se efectuează cu condiţia onorării drepturilor de export, respectării măsurilor de

politică economică şi îndeplinirii altor condiţii prevăzute de prezentul cod şi de alte acte

normative.

Punerea în circulaţie a mărfurilor plasate sub regimul vamal de export

Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să fie scoase de pe

teritoriul vamal în aceeaşi stare în care acestea se aflau la data înregistrării declaraţiei vamale de

export, cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.

Exportul temporar de mărfuri

(1) Mărfurile autohtone pot fi exportate temporar în cazul în care urmează a fi reintroduse

în ţară fără a suferi vreo modificare, cu excepţia uzurii lor normale sau a pierderilor naturale.

41

(2) Organul vamal fixează termenul în care mărfurile trebuie să fie reintroduse sau să fie

plasate sub o altă destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie să permită realizarea scopului

utilizării, dar să nu depăşească 3 ani.

(3) Guvernul, la solicitarea titularului operaţiunii, în cazuri excepţionale, temeinic

justificate, poate prelungi termenul iniţial de reintroducere a mărfurilor.

Tranzitul

(1) Tranzitul este regimul vamal în care mărfurile sînt transportate pe teritoriul vamal

sub supraveghere vamală de la un organ vamal la altul, fără perceperea drepturilor de import şi

de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(2) Timpul tranzitului se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 8 zile de la data

trecerii frontierei vamale.

(3) Titularul regimului vamal de tranzit este persoana sub responsabilitatea căreia are loc

operaţiunea de tranzit. El este obligat să depună la organul vamal de plecare o declaraţie vamală

de tranzit.

(4) Nu pot fi plasate sub regimul vamal de tranzit mărfurile prohibite de a fi introduse în

Republica Moldova sau mărfurile restricţionate dacă nu a fost respectată legislaţia naţională ce

reglementează tranzitul acestor tipuri de mărfuri.

(5) Mărfurile vămuite pentru export la un organ vamal intern se plasează sub regimul

vamal de tranzit pînă la organul vamal de frontieră.

Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul vamal de tranzit

(1) La plasarea sub regimul vamal de tranzit, mărfurile trebuie să întrunească următoarele

condiţii:

a) să nu fie folosite în alte scopuri decît cel de tranzit;

b) să fie transportate la organul vamal de destinaţie în termenul stabilit de organul vamal

de plecare, în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţă, de condiţiile atmosferice etc.

(2) În cazul în care titularul operaţiunii de tranzit efectuate cu mijlocul său de transport

nu poate garanta respectarea legislaţiei vamale, organul vamal este în drept să-i acorde regimul

vamal de tranzit cu condiţia respectării unor anumite cerinţe: înzestrarea corespunzătoare a

mijlocului de transport, efectuarea transportului de mărfuri de către alt transportator sau cu

însoţire vamală. Cheltuielile aferente acestor acţiuni sînt suportate de transportator.

Autorizaţia de plasare a mărfurilor sub regimul vamal de tranzit

Mărfurile pot fi plasate sub regimul vamal de tranzit numai cu autorizaţia organului

vamal şi cu respectarea prevederilor art.43, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

Încheierea regimului vamal de tranzit

42

Regimul vamal de tranzit se încheie atunci cînd mărfurile sînt prezentate, împreună cu

documentele însoţitoare, la organul vamal de destinaţie în stare intactă, cu excepţia pierderilor

naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.

Documentele însoţitoare

(1) Documentele însoţitoare se prezintă organului vamal de destinaţie în ordinea

prezentării mărfurilor.

(2) În cazul cînd biroul vamal de destinaţie este un organ intern, la cererea declarantului,

mărfurile sînt plasate sub o altă destinaţie vamală.

Avarierea mărfurilor sau forţa majoră

(1) În caz de avariere a mărfurilor sau de intervenţie a unei forţe majore, ele pot fi

descărcate, posesorul (transportatorul) fiind obligat:

a) să asigure integritatea mărfurilor, neutilizarea lor;

b) să informeze imediat organul vamal proxim despre avarierea mărfurilor sau despre

intervenţia unei forţe majore, despre locul aflării lor şi a mijloacelor de transport;

c) să asigure transportarea mărfurilor şi deplasarea mijloacelor de transport la organul

vamal proxim ori deplasarea colaboratorului vamal la locul aflării mărfurilor şi a mijloacelor de

transport.

(2) Cheltuielile aferente acţiunilor specificate la alin.(1) sînt suportate de transportator.

Responsabilitatea titularului operaţiunii de tranzit

(1) Titularul operaţiunii de tranzit este responsabil de tranzitul mărfurilor. El este obligat

să prezinte, în termenul stabilit, organului vamal de destinaţie mărfurile cu mijloacele de

identificare intacte, aplicate de organul vamal de plecare.

(2) Dacă mărfurile sînt puse în liberă circulaţie fără permisiunea organului vamal, dacă

sînt pierdute sau nu sînt prezentate organului vamal de destinaţie ori dacă sînt prezentate cu

lipsuri sau substituiri, titularul operaţiunii de tranzit este obligat să plătească drepturile de import,

cu excepţia cazului distrugerii sau pierderii mărfurilor din cauză de forţă majoră.

Respectarea legislaţiei internaţionale

În cazul utilizării procedurilor de tranzit în conformitate cu acordurile internaţionale la

care Republica Moldova este parte, organul vamal le acceptă fără a emite documente interne.

Antrepozitul vamal

43

(1) Antrepozit vamal este locul aprobat de organul vamal şi aflat sub supravegherea

acestuia, unde pot fi depozitate mărfurile specificate la alin.(2).

(2) Regimul de antrepozit vamal permite depozitarea într-un antrepozit:

a) a mărfurilor străine, fără aplicarea drepturilor de import şi măsurilor de politică

economică;

b) a mărfurilor autohtone destinate exportului.

(3) Deţinătorul de antrepozit vamal, denumit în continuare antrepozitar, este persoana

juridică care administrează şi gestionează antrepozitul vamal.

(4) Depozitar este titularul declaraţiei vamale de antrepozitare, în temeiul căreia mărfurile

sînt plasate sub regimul de antrepozit vamal.

Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal

(1) Sub regimul de antrepozit vamal pot fi plasate orice mărfuri, cu excepţia celor

prohibite de a fi introduse sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi a altor mărfuri prevăzute

de legislaţie.

(2) Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele care necesită condiţii speciale

de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale.

Tipurile de antrepozite vamale

(1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.

(2) Antrepozitul vamal public este disponibil oricărei persoane pentru depozitarea

mărfurilor.

(3) Antrepozitul vamal privat este destinat exclusiv depozitării mărfurilor de către

antrepozitar.

Antrepozitarul

(1) Antrepozitarul are următoarele obligaţii faţă de organul vamal:

a) să îndeplinească condiţiile de organizare şi funcţionare a antrepozitului vamal stabilite

în autorizaţie;

b) să asigure supravegherea mărfurilor astfel încît sa nu fie posibilă sustragerea acestora

de sub controlul vamal;

c) să asigure integritatea mărfurilor depozitate.

(2) Administrarea şi gestionarea unui antrepozit sînt condiţionate de emiterea unei

autorizaţii de către Serviciul Vamal, cu excepţia cazului în care organul vamal administrează şi

gestionează el însuşi antrepozitul vamal.

Autorizaţia de antrepozitare

44

(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de antrepozitare, solicitantul trebuie să depună, în

scris, o cerere, care să conţină informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei, în special să

demonstreze că există o raţiune economică pentru antrepozitare.

(2) Autorizaţia de antrepozitare se eliberează numai persoanelor juridice din Republica

Moldova.

Condiţii de garantare

(1) Organul vamal solicită depozitarului constituirea unei garanţii care să asigure plata

obligaţiei vamale ce ar putea apărea pe timpul derulării regimului corespunzător mărfurilor aflate

în antrepozit.

(2) Organul vamal solicită, pentru mărfurile aflate în antrepozitele administrate şi

gestionate de acesta, ca garanţia să fie constituită de titularul regimului de antrepozitare în scopul

asigurării încheierii operaţiunii în termenul stabilit. În cazul cînd operaţiunea de antrepozitare nu

se încheie în termenul stabilit, organul vamal procedează, din oficiu, la încheierea operaţiunii şi

încasează drepturile de import aferente, după care operaţiunea este scoasă din evidenţă.

Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal

(1) Mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal pot fi supuse următoarelor

operaţiuni:

a) de asigurare a integrităţii lor;

b) de pregătire, cu acordul organului vamal, spre vînzare şi transportare (ambalare,

marcare, încărcare, descărcare etc.).

(2) Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal nu pot

modifica parametrii lor tehnici, de calitate şi de cantitate.

Perfecţionarea activă

Regimul vamal de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe

teritoriul Republicii Moldova în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare:

a) mărfurile străine destinate scoaterii de pe teritoriul vamal sub formă de produse

compensatoare - fără încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică

economică, dacă legislaţia nu prevede altfel;

b) mărfurile importate şi puse în liberă circulaţie - dacă sînt scoase de pe teritoriul vamal

sub formă de produse compensatoare. În acest caz, regimul vamal de perfecţionare activă se

efectuează cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la realizarea exportului.

Autorizaţia de perfecţionare activă

(1) Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează la solicitarea persoanei care

efectuează perfecţionarea activă sau care este responsabilă de efectuarea acesteia.

45

(2) Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează numai persoanelor juridice din

Republica Moldova, conform legislaţiei.

(3) Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare

trebuie să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La

stabilirea acestui termen se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de

perfecţionare şi de export al produselor compensatoare.

(4) Termenul menţionat la alin.(3) începe să curgă la data cînd mărfurile sînt plasate sub

regimul vamal de perfecţionare activă. Organele vamale pot prelungi acest termen în baza unei

cereri argumentate a titularului autorizaţiei.

Importul de mărfuri în cazul sistemului compensării prin echivalenţă

În cazul cînd se aplică sistemul compensării prin echivalenţă şi export anticipat, organele

vamale specifică termenul în care mărfurile străine trebuie importate. Acest termen începe să

curgă la data acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din

mărfurile echivalente corespunzătoare.

Transformarea sub controlul vamal

(1) Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile străine să fie

utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în operaţiuni ce le modifică natura sau starea, fără

încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, şi ca produsele

rezultate din astfel de operaţiuni să fie puse în liberă circulaţie cu plata drepturilor de import

aferente acestor mărfuri.

(2) Lista cazurilor în care poate fi utilizat regimul de transformare sub control vamal se

stabileşte în conformitate cu legislaţia.

Autorizaţia de transformare sub control vamal

(1) Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează la solicitarea persoanei

care efectuează transformarea sau care este responsabilă de efectuarea acesteia.

(2) Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează numai persoanelor

juridice din Republica Moldova în cazul cînd:

a) mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

b) mărfurile, după transformare, nu pot fi readuse la forma sau la starea în care s-au aflat

pînă la plasarea lor sub regim vamal;

c) utilizarea regimului vamal nu poate duce la evitarea efectului reglementărilor privind

originea şi restricţiile cantitative aplicabile mărfurilor importate;

46

d) sînt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul vamal să contribuie la crearea şi

menţinerea activităţii de transformare a mărfurilor în Republica Moldova fără a aduce atingere în

mod nedorit intereselor producătorilor autohtoni de mărfuri similare (condiţii economice).

(3) Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele transformate

trebuie să fie exportate sau să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea

acestui termen se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de transformare şi de

plasare sub altă destinaţie vamală a produselor transformate.

(4) Termenul specificat la alin.(3) începe să curgă la data cînd mărfurile sînt plasate sub

regimul vamal de transformare sub control vamal. Organele vamale pot prelungi acest termen în

baza unei cereri argumentate a titularului autorizaţiei.

Obligaţia vamală

În cazul cînd apare o obligaţie vamală pentru mărfurile aflate în aceeaşi stare sau pentru

produsele aflate în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevăzut în

autorizaţie, valoarea acestei obligaţii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare

mărfurilor de import la data acceptării declaraţiei vamale privind plasarea mărfurilor sub regimul

de transformare sub control vamal.

Tratamentul tarifar preferenţial

(1) În cazul cînd, la data plasării sub regimul vamal de transformare sub control vamal,

mărfurile de import îndeplineau condiţiile unui tratament tarifar preferenţial şi cînd acest

tratament este aplicabil şi produselor identice cu produsele transformate la momentul punerii în

liberă circulaţie, drepturile de import aferente produselor transformate se calculează pe baza

taxei aplicabile tratamentului respectiv.

(2) Dacă, la data plasării sub regimul vamal de transformare sub control vamal, mărfurile

de import îndeplineau condiţiile unui tratament tarifar preferenţial, dar în limita unor contingente

tarifare sau plafoane tarifare, aplicarea taxei specificate la alin.(1) cu privire la produsele

transformate este, în plus, supusă condiţiei ca respectivul tratament tarifar preferenţial să fie

aplicabil mărfurilor de import şi la data acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă

circulaţie a produselor transformate. În acest caz, compararea se va face cu contingentele

prevăzute pentru mărfurile de import, existente la data acceptării declaraţiei vamale de punere în

liberă circulaţie a produselor transformate, şi nu cu contingentele stabilite pentru mărfuri identice

cu cele transformate.

Admiterea temporară

47

(1) Regimul vamal de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul Republicii

Moldova, cu suspendare parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de

politică economică, a mărfurilor străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii

lor normale.

(2) Pe toată durata regimului vamal de admitere temporară, mărfurile trebuie să rămînă în

proprietatea persoanei străine. Ele nu pot fi vîndute, închiriate, subînchiriate, date în comodat,

gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul Republicii Moldova decît

cu acordul organului vamal, după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale

de punere în liberă circulaţie, cu excepţia derogărilor prevăzute de prezenta secţiune.

(3) Mărfurile introduse în baza unui contract de leasing internaţional se plasează sub

regimul vamal de admitere temporară, cu suspendarea totală de plata dreptului de import şi cu

exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale.

Autorizarea admiterii temporare a mărfurilor

Organul vamal autorizează admiterea temporară numai a mărfurilor care pot fi

identificate şi nu sînt prohibite de a fi introduse în Republica Moldova.

Termenul de aflare a mărfurilor sub regimul vamal de admitere temporară

(1) Organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile de import trebuie să fie

reexportate sau să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. Acest termen nu poate depăşi

3 ani de la data plasării mărfurilor sub regimul de admitere temporară.

(2) În împrejurări excepţionale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului,

poate să prelungească termenul specificat la alin.(1) pentru a permite utilizarea autorizată a

mărfurilor.

(3) Termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în

baza unui contract de leasing financiar sau operaţional se va stabili în funcţie de durata

contractului de leasing, dar nu va depăşi 7 ani.

Utilizarea sistemului de suspendare totală

Cazurile şi condiţiile în care regimul vamal de admitere temporară poate fi utilizat cu

suspendare totală de drepturile de import se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională şi cu

acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Utilizarea sistemului de suspendare parţială

(1) Mărfurile aflate în proprietatea unei persoane străine ce nu corespund prevederilor

art.70 pot fi plasate, în vederea admiterii temporare, numai sub regimul de admitere temporară cu

suspendare parţială de drepturile de import.

48

(2) Cuantumul taxei vamale aferente mărfurilor plasate sub regimul vamal de admitere

temporară cu suspendare parţială de drepturile de import se stabileşte la 5%, pentru fiecare lună

calendaristică sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal de admitere

temporară cu suspendare parţială de drepturile de import, din valoarea taxei vamale care ar fi

trebuit să fie plătită pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la

care au fost plasate sub regimul de admitere temporară. Încasarea taxei vamale stabilite se va

face la încheierea regimului, ţinîndu-se seama de cursul de schimb al monedei naţionale la

această dată, pentru toată perioada de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de

import, fără a putea depăşi cuantumul datorat în cazul în care ar fi importate aceleaşi mărfuri.

Cesionarea regimului vamal de admitere temporară

În cazul în care titularul regimului vamal de admitere temporară cesionează regimul

vamal, fiecare titular achită drepturile de import aferente perioadei de utilizare a mărfii. Cînd, în

cadrul aceleiaşi luni, utilizarea s-a făcut de către ambii titulari, drepturile de import se achită de

către cedent.

Punerea în liberă circulaţie a mărfurilor

(1) Mărfurile aflate în regim vamal de admitere temporară pot fi puse în liberă circulaţie

numai după achitarea drepturilor de import. În acest caz, cuantumul drepturilor de import se

determină pe baza elementelor de taxare şi a altor plăţi în vigoare la data plasării bunurilor sub

regimul vamal de admitere temporară. Cursul de schimb utilizat pentru moneda naţională va fi

cel de la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie.

(2) În cazul punerii în liberă circulaţie a unui obiect al leasingului, ca urmare a realizării

de către locator a opţiunii de procurare a acestui bun la expirarea contractului de leasing şi

achitării integrale a plăţilor de leasing, baza de calcul al drepturilor de import o va constitui

valoarea lui reziduală, în cazul leasingului financiar, şi, respectiv, valoarea de transfer a

proprietăţii, în cazul leasingului operaţional, convenite de părţi.

Perfecţionarea pasivă

(1) Perfecţionarea pasivă este un regim vamal în care mărfurile aflate în liberă circulaţie

sînt scoase pentru prelucrare sau transformare în afara teritoriului Republicii Moldova, iar

produsele compensatoare sînt introduse cu exonerarea, totală sau parţială, de drepturile de

import.

(2) Exportul temporar de mărfuri în vederea perfecţionării pasive atrage aplicarea

măsurilor de politică economică prevăzute pentru exportul definitiv de mărfuri.

49

Operaţiunile de perfecţionare pasivă

(1) Cu mărfurile plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă se pot efectua

operaţiunile prevăzute pentru regimul vamal de perfecţionare activă.

(2) La unele operaţiuni de perfecţionare pasivă a mărfurilor pot fi stabilite restricţii de

către Guvern.

Condiţiile ce exclud plasarea mărfurilor sub regimul vamal de perfecţionare pasivă

Nu pot fi plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă:

a) mărfurile care, prin scoaterea lor de pe teritoriul vamal, creează temei pentru

exonerarea de drepturile de import sau pentru restituirea drepturilor de import încasate;

b) mărfurile care, înainte de a fi scoase de pe teritoriul vamal, au fost importate cu

exonerarea totală de drepturile de import - pînă la expirarea termenelor de exonerare;

c) alte mărfuri, în unele cazuri prevăzute de legislaţie.

Autorizaţia de perfecţionare pasivă

(1) Perfecţionarea pasivă a mărfurilor se efectuează în baza autorizaţiei eliberate de

organul vamal, conform legislaţiei.

(2) Autorizaţia de perfecţionare pasivă se eliberează persoanelor juridice din Republica

Moldova sub următoarele condiţii:

a) organul vamal poate determina că produsele compensatoare au fost obţinute din

mărfurile exportate pentru a fi prelucrate;

b) perfecţionarea pasivă a mărfurilor nu aduce prejudicii economiei naţionale.

Termenul de perfecţionare pasivă

Organul vamal fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reintroduse pe

teritoriul vamal. La stabilirea lui se ţine cont de durata procesului de perfecţionare pasivă

justificată din punct de vedere economic. La cererea titularului regimului vamal, organul vamal,

în cazuri temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial.

Drepturile de export

Mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare pasivă sînt supuse drepturilor de export cu

restituirea ulterioară a acestor drepturi, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă

produsele compensatoare sînt introduse pe teritoriul vamal şi dacă se respectă prevederile

prezentului cod şi ale altor acte normative.

50

Exonerarea produselor compensatoare de drepturile de import

(1) Produsele compensatoare pot fi exonerate, total sau parţial, de drepturile de import, cu

excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă sînt importate de titularul autorizaţiei de

perfecţionare pasivă.

(2) În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor importate

anterior, acestea, la încheierea operaţiunii, sînt puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de

drepturile de import dacă organele vamale stabilesc că mărfurile au fost reparate gratis, în baza

unei obligaţii contractuale sau legale ce decurge dintr-o garanţie sau din cauza existenţei unui

defect de fabricaţie.

(3) Prevederile alin.(2) nu se aplică în cazul în care s-a ştiut de existenţa defectului la data

cînd mărfurile în cauză au fost puse în liberă circulaţie pentru prima oară.

(4) În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor de export

temporar şi o asemenea reparare se efectuează cu titlu oneros, reintroducerea mărfurilor se face

cu exonerare parţială de drepturile de import. Exonerarea se acordă prin determinarea valorii

drepturilor aplicabile pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data

acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a produselor respective, valoarea în vamă

considerîndu-se egală cu costurile de reparare.

Produse de înlocuire de acelaşi standard

(1) Regimul de perfecţionare pasivă se poate realiza şi prin înlocuirea unei mărfi

importate şi aflate în liberă circulaţie, în cazul cînd în locul produsului compensator se importă

un produs de înlocuire de acelaşi standard.

(2) Prin produs de înlocuire de acelaşi standard se înţelege că produsele de înlocuire

trebuie să se încadreze la acelaşi cod tarifar şi să posede aceleaşi caracteristici comerciale şi

tehnice ca şi produsul compensator.

Importul anticipat

(1) Organul vamal poate permite ca produsele de înlocuire, specificate la art.82, să fie, în

condiţiile fixate în autorizaţie, importate înainte de exportul temporar al mărfurilor. Importul

anticipat se realizează numai cu constituirea unei garanţii care să acopere integral cuantumul

drepturilor de import.

(2) Dacă mărfurile de export temporar au fost folosite înaintea acestui export, produsele

de înlocuire trebuie să nu fie produse noi. Organul vamal poate acorda derogări de la această

normă dacă se dovedeşte că produsele de înlocuire, deşi noi, au fost livrate gratuit.

51

(3) În cazul în care operaţiunea de perfecţionare pasivă cu import anticipat implică

exonerarea parţială de drepturile de import, elementele de taxare folosite pentru determinarea

acestora sînt cele în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale de export temporar.

(4) În cazul importului anticipat al produselor de înlocuire, exportul temporar al

mărfurilor trebuie efectuat în termen de cel mult 2 luni de la data înregistrării declaraţiei vamale

de import al acestor produse.

(5) În cazuri temeinic justificate, la cererea titularului autorizaţiei, organul vamal poate

aproba prelungirea termenului specificat la alin.(4).

Nereturnarea mărfurilor exportate pentru prelucrare sau a produselor compensatoare din

cauza distrugerii sau pierderii lor

Titularul autorizaţiei de perfecţionare pasivă a mărfurilor care nu a returnat mărfurile sau

nu a importat, în termenul stabilit, produsele rezultate din perfecţionare pasivă nu poartă

răspundere în faţa organului vamal dacă distrugerea sau pierderea mărfurilor sau a produselor

compensatoare a fost cauzată de avarierea lor sau de o forţă majoră, fapt confirmat de organul de

resort al ţării respective.

Zona liberă

Zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sînt introduse şi

utilizate fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică,

potrivit procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative, în cazul cînd legislaţia nu

prevede altfel, iar mărfurile autohtone sînt introduse şi utilizate cu respectarea condiţiilor

stabilite pentru regimul vamal de export.

Înfiinţarea zonei libere

Zona liberă se înfiinţează în conformitate cu L E G EA cu privire la zonele economice

libere Nr.440-XV din 27.07.2001 //Monitorul Oficial al R.Moldova nr.108-109/834 din

06.09.2001.

Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului, printr-o lege, adoptată de Parlament în

corespundere cu prezenta lege, care va delimita în acest scop o parte sau cîteva părţi ale

teritoriului Republicii Moldova. În lege vor fi strict determinate hotarele şi configuraţia zonei

respective.

(2) Guvernul va elabora concepţia generală de creare şi dezvoltare a zonei libere.

(3) Iniţiatori ai creării zonelor libere pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi

locale, agenţii economici şi diverse organizaţii care vor prezenta propunerile corespunzătoare.

52

(4) Propunerile privind crearea zonelor libere vor cuprinde:

a) scopurile creării, genurile activităţii de întreprinzător şi orientarea funcţională a zonei

libere;

b) studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere;

c) proiectul planului de amplasare a zonei libere, coordonat cu autorităţile

corespunzătoare ale administraţiei publice centrale şi locale.

(5) Studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere va conţine:

a) delimitarea hotarelor zonei;

b) caracteristica complexă a potenţialului social-economic al teritoriului, inclusiv al

infrastructurilor de producţie, comercială şi socială, precum şi a relaţiilor economice cu pieţele

internaţionale;

c) argumentarea posibilităţii de realizare a genurilor de activitate permise;

d) indicarea gradului de asigurare cu specialişti;

e) proiectul mecanismului economic de funcţionare;

f) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei libere;

g) volumul investiţiilor necesare, evaluarea surselor şi a eficienţei acestora;

h) calculul fluxului preconizat de încasări valutare în zona liberă.

(6) Zonele libere pot fi create pe teritoriile neocupate de imobile, precum şi pe baza unor

întreprinderi, instituţii, organizaţii.

(7) Zonele libere nu pot fi create pe baza întreprinderilor de importanţă strategică sau

care desfăşoară sau pot desfăşura o activitate economică eficientă şi fără crearea de asemenea

zone.

(8) Pînă la adoptarea deciziei asupra propunerii de creare a zonei libere se efectuează

expertiza oportunităţii creării unei asemenea zone care este asigurată de Ministerul Economiei în

comun cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei.

(9) La efectuarea expertizei se iau în considerare următorii factori:

a) costul aproximativ al creării şi întreţinerii zonei libere;

b) avantajul pentru economia naţională de pe urma funcţionării unei asemenea zone;

c) situaţia social-economică şi gradul de utilizare a forţei de muncă în regiunea unde se

preconizează crearea zonei libere;

d) apropierea zonei în cauză de alte zone libere;

e) numărul zonelor libere deja existente în ţară.

(10) Propunerea privind crearea zonei libere poate fi aprobată numai în cazul în care

expertiza va stabili că crearea acesteia va îmbunătăţi substanţial situaţia în economia naţională şi

că ameliorarea respectivă poate fi obţinută numai pe această cale.

53

(11) În cazul în care propunerea privind crearea zonei libere va fi acceptată, Ministerul

Economiei va prezenta spre aprobare Guvernului proiectul legii corespunzătoare.

(12) Zona liberă se consideră creată după intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.

Regimul vamal al zonei libere

(1) Pe teritoriul zonelor libere regimul vamal este asigurat de către serviciul vamal al

Departamentului Vamal a cărui activitate este coordonată sub aspect organizatoric cu

Administraţia.

(2) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a legii cu privire la crearea unei zone

libere Departamentul Vamal va elabora regulamentul serviciului vamal din zona respectivă,

mecanismul şi modul de asigurare tehnică a funcţionării acestuia, va înainta propuneri

Guvernului privind numărul de personal şi finanţarea activităţii serviciului în cauză.

(3) Pe teritoriul zonelor libere se stabileşte regimul de declarare obligatorie în vamă a

mărfurilor (serviciilor) introduse pe şi scoase de pe acest teritoriu.

(4) Pe teritoriul zonelor libere nu se aplică regimul de contingentare şi licenţiere la

importul şi exportul mărfurilor (serviciilor).

(5) Se consideră originare din zona liberă mărfurile, produse integral sau prelucrate

integral în această zonă, dacă:

a) intervine schimbarea poziţiei mărfii (a codului de clasificare a mărfii) în nomenclatorul

mărfurilor la nivelul unuia din primele patru semne; sau b) costul mărfurilor declarate ce se

exportă depăşeşte costul mărfurilor introduse în zona liberă din cauza creşterii cu peste 35 la sută

a ponderii cheltuielilor proprii.

(6) Asupra mărfurilor (serviciilor) care n-au fost prelucrate suficient în zona liberă, la

scoaterea lor din zonă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se extind prevederile

legislaţiei vamale, în partea ce se referă la conţinutul componenţei importului.

(7) Autoturismele importate pe teritoriul zonei libere pentru necesităţile Administraţiei şi

rezidenţilor se impun conform legislaţiei.

(8) Se interzice introducerea pe teritoriul zonelor libere a mărfurilor şi altor obiecte în

cazul în care comercializarea lor este interzisă de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile

internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi în cazul în care acestea:

a) prezintă pericol pentru alte mărfuri şi obiecte din zona liberă;

b) pun în pericol morala şi securitatea publică;

c) nu corespund normelor şi regulilor ecologice şi sanitaro-igienice prevăzute de

legislaţie;

d) nu corespund cerinţelor de calitate stabilite de legislaţie.

54

(9) Livrările de mărfuri (servicii) în zonele libere de pe restul teritoriului vamal al

Republicii Moldova sînt asimilate exportului, iar livrarea mărfurilor (serviciilor) din zona liberă

pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova sînt asimilate importului şi se reglementează în

conformitate cu legislaţia.

(10) Mărfurile (serviciile) aflate în zona liberă pînă la momentul traversării frontierelor ei

au regim de circulaţie liberă şi se transmit de la un rezident la altul fără perfectarea declaraţiei

vamale.

Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate în zona liberă

(1) Mărfurile plasate în zona liberă pot fi supuse operaţiunilor de producţie, de comerţ şi

altor operaţiuni, cu excepţia vînzării cu amănuntul, cu respectarea prevederilor prezentului cod şi

ale altor acte normative.

(2) Restricţiile şi prohibiţiile la efectuarea operaţiunilor cu mărfurile introduse în zona

liberă sînt stabilite de legislaţie.

Termenul de aflare a mărfurilor în zona liberă

Aflarea mărfurilor în zona liberă nu este limitată în timp.

Evidenţa mărfurilor plasate în zona liberă

Persoana care efectuează operaţiuni cu mărfurile plasate în zona liberă este obligată să

ţină evidenţa mărfurilor care se introduc, se află sau se scot din zona liberă, precum şi a

mărfurilor confecţionate, prelucrate, transformate, cumpărate sau vîndute, şi să prezinte

organului vamal o dare de seamă referitoare la ele în conformitate cu procedura stabilită de

Serviciul Vamal. Toate modificările suportate de aceste mărfuri trebuie să fie reflectate în

evidenţă.

Perceperea drepturilor de import sau de export, aplicarea măsurilor de politică

economică

(1) În cazul plasării de mărfuri străine şi autohtone în zona liberă, nu se percep drepturi

de import şi nu se aplică măsuri de politică economică dacă legislaţia nu prevede altfel.

(2) În cazul în care mărfurile sînt scoase din zona liberă şi sînt introduse pe cealaltă parte

a teritoriului vamal, se percep drepturi de import şi se aplică măsuri de politică economică. Dacă

mărfurile sînt scoase din zona liberă în afara Republicii Moldova, precum şi pe teritoriul altor

zone libere, nu se percep drepturi de export şi nu se aplică măsuri de politică economică.

55

Magazinul duty-free

(1) Magazinul duty-free constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală,

fără aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel, în locuri special

amenajate, amplasate în aeroporturile internaţionale sau la bordul aeronavelor, precum şi în

locurile specificate la art.97 alin.(1).

(2) Plasarea mărfurilor în magazinul duty-free se efectuează fără perceperea drepturilor

de import, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(3) În magazinele duty-free, mărfurile se comercializează contra lei moldoveneşti şi

contra valută străină (în numerar şi în cecuri de călătorie), precum şi cu utilizarea cardurilor

bancare, exclusiv persoanelor care pleacă în străinătate şi au trecut controlul vamal, controlul

actelor de identitate şi al biletelor de călătorie.

Condiţiile plasării mărfurilor în magazinul duty-free

(1) În magazinul duty-free pot fi plasate orice mărfuri, cu excepţia celor prohibite de a fi

introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, de a fi comercializate în Republica Moldova, precum

şi a altor mărfuri stabilite de legislaţie. Mărfurile a căror comercializare în Republica Moldova

este limitată pot fi vîndute în magazinul duty-free, cu respectarea legislaţiei.

(2) Mărfurile se comercializează în magazinele duty-free amplasate în aeroporturile

internaţionale, precum şi la bordul navelor aeriene antrenate în curse internaţionale, exclusiv

pasagerilor care au fost supuşi controlului vamal în conformitate cu art.93.

(3) Mărfurile autohtone livrate la magazinele duty-free pentru comercializare sînt plasate

sub regimul vamal de export.

Autorizaţia de activitate a magazinului duty-free

(1) Magazinul duty-free poate fi înfiinţat de persoana juridică care deţine autorizaţia

eliberată de Ministerul Economiei şi Comerţului cu acordul Serviciului Vamal, precum şi

autorizaţia Băncii Naţionale a Moldovei pentru comercializarea mărfurilor contra valută străină.

(2) Termenul de valabilitate al autorizaţiei de activitate a magazinului duty-free amplasat

în aeroportul internaţional sau la bordul navei aeriene este de 5 ani.

(3) Autorizaţia de activitate poate fi anulată, retrasă sau suspendată de Ministerul

Economiei şi Comerţului în baza materialelor referitoare la încălcarea prevederilor prezentului

cod, prezentate de către organul vamal, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

(4) Costul autorizaţiei de activitate se stabileşte în conformitate cu legislaţia.

56

Responsabilitatea pentru plata drepturilor de import şi de export

Responsabilitatea pentru plata drepturilor de import şi de export o poartă titularul

autorizaţiei de activitate a magazinului duty-free.

Magazinul duty-free pentru deservirea corpului diplomatic

(1) În scopul deservirii unor categorii de persoane străine, specificate la cap.VI din

prezentul cod, poate fi înfiinţat, în municipiul Chişinău, un magazin duty-free pentru deservirea

corpului diplomatic. Comercializarea mărfurilor în acest magazin se va face pe baza carnetelor

de identitate CD (corp diplomatic) eliberate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării

Europene, în cantităţi obişnuite pentru comerţul cu amănuntul, destinate uzului personal şi

familial, fără a fi utilizate în scopul vînzării. Reprezentanţele străine pot cumpăra mărfuri şi în

cantităţi solicitate, pe bază de comenzi întocmite prealabil, cu avizul Ministerului Afacerilor

Externe şi Integrării Europene. Modul de înfiinţare şi funcţionare a magazinului duty-free şi

modul de comercializare în el a mărfurilor sînt stabilite de Guvern.

(2) Autorizaţia de înfiinţare a magazinului duty-free pentru deservirea corpului

diplomatic este eliberată de Ministerul Economiei şi Comerţului cu acordul Serviciului Vamal şi

cu avizul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene privind necesitatea şi locul de

amplasare a magazinului.

Reexportul

(1) Reexportul este destinaţia vamală care constă în scoaterea mărfurilor străine de pe

teritoriul vamal fără perceperea drepturilor de export şi fără aplicarea măsurilor de politică

economică, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.

(2) Pot fi reexportate şi mărfurile nevămuite, introduse pe teritoriul vamal.

Particularităţile reexportului

Legislaţia naţională, precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este

parte pot introduce condiţii suplimentare privind reexportul mărfurilor.

Distrugerea

(1) Distrugerea este destinaţia vamală care constă în distrugerea mărfurilor străine sub

supraveghere vamală, fără perceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică

economică.

57

(2) Distrugerea mărfurilor se face cu autorizaţia organului vamal, conform procedurii

stabilite de Serviciul Vamal. Nu se acordă autorizaţie în cazul în care distrugerea mărfurilor ar

putea aduce daune mediului, precum şi în alte cazuri stabilite de legislaţie.

Abandon în favoarea statului

(1) Abandonul în favoarea statului este destinaţia vamală care constă în renunţarea la

mărfuri în folosul statului fără onorarea drepturilor de import sau de export şi fără aplicarea

măsurilor de politică economică.

(2) Abandonul în favoarea statului se efectuează cu acordul organului vamal, conform

procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

Suportarea cheltuielilor

Abandonul în favoarea statului nu presupune suportarea de cheltuieli de către persoana

care abandonează mărfurile în favoarea statului.

Subiectul 6 Obligațiile și plățile vamale Conținuturi :

- Drepturile de import

- Drepturile de export

- Calcularea drepturilor de import și de export

- Taxele vamale

- Accizele vamale

- Alte sume destinate incasării

Noţiuni de bază

Tarif vamal - catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de

pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;

Nomenclator de mărfuri - listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor

corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională;

Valoarea în vamă a mărfii - valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul

vamal, stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite;

Taxă vamală - plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau

scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal;

Declarant - persoană fizică sau juridică care îşi declară mărfurile autorităţii vamale;

58

Mărfuri identice - mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat,

inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile

neesenţiale de aspect exterior nu pot constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile

care corespund celorlalte caracteristici ale definiţiei;

Mărfuri similare - mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici

asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească

aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor,

reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi

în considerare la determinarea similitudinii mărfii;

Mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip - mărfuri încadrate, conform Nomenclatorului

de mărfuri al Republicii Moldova, aprobat de către Guvern, într-o grupă sau într-o categorie de

mărfuri produse de o anumită ramură de producţie sau de un anumit sector de producţie,

cuprinzînd mărfuri identice sau similare;

Redevenţe - plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi drepturi de

autor.

În cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie,

se percep, ca drepturi de import şi, respectiv, drepturi de export, următoarele:

a) taxa vamală;

Mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu privire la

tariful vamal.

b) taxa pe valoarea adăugată;

Aplicarea taxei pe valoarea adăugată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal se

efectuează în conformitate cu legislaţia.

c) accizele;

Aplicarea accizelor la mărfurile supuse accizelor se efectuează în conformitate cu

legislaţia.

d) taxa pentru proceduri vamale;

(1) Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în

sfera activităţii vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sînt aprobate în

conformitate cu legislaţia.

(2) Taxa pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu

excepţia abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(3) Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul de stat

şi se utilizează în volum deplin la finanţarea activităţii vamale.

e) taxa pentru eliberarea autorizaţiei şi taxa pentru actualizarea valabilităţii autorizaţiei;

59

f) taxa pentru participare la licitaţie vamală;

g) alte sume prevăzute de legislaţie.

(1) Baza de calcul a taxei vamale o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a

mărfurilor, determinată în conformitate cu legislaţia.

(2) Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a

mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce

urmează a fi achitate la data importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.

(3) Valoarea impozabilă cu T.V.A. a mărfurilor importate o constituie valoarea lor în

vamă, determinată în conformitate cu legislaţia, şi drepturile de import (cu excepţia T.V.A).

(4) Baza de calcul a taxei pentru proceduri vamale o constituie valoarea în vamă a

mărfurilor sau taxele fixe, stabilite de legislaţie.

Plătitorii drepturilor de import şi drepturilor de export

Drepturile de import şi drepturile de export sînt plătite nemijlocit de către declarant sau

de o altă persoană prevăzută de legislaţie.

Termenele de plată a drepturilor de import şi drepturilor de export

(1) Drepturile de import şi drepturile de export se plătesc în prealabil, pînă la depunerea

declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma

calculată şi suma plătită în prealabil.

(2) Organul vamal este abilitat să interzică importul de mărfuri pentru care nu au fost

plătite drepturile de import, în modul stabilit de prezentul cod.

(3) Persoanele fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plătesc drepturile

de import sau de export în momentul trecerii frontierei vamale.

(4) De la persoanele fizice care sînt în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova avînd un

volum de mărfuri ce depăşeşte norma stabilită se încasează o sumă de garanţie echivalentă

drepturilor de import pentru mărfurile în plus. Modul de percepere şi de restituire a sumei de

garanţie se stabileşte de către Serviciul Vamal.

Modul de plată a drepturilor de import şi de export

(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export în

numerar sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale Trezoreriei Centrale

a Ministerului Finanţelor.

60

(2) Calcularea drepturilor de import şi de export se efectuează în funcţie de tarifele şi

cotele, stabilite de legislaţie, existente la momentul depunerii declaraţiei. Acest mod de calculare

nu se aplică în cazurile specificate la art.65 şi 73.

(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), drepturile de import, în cazul punerii în liberă

circulaţie a unui obiect al leasingului, se calculează în funcţie de tarifele şi cotele existente la

data expirării contractului de leasing şi achitării integrale a plăţilor de leasing.

(4) Dată a achitării drepturilor de import şi de export, cu excepţia achitării acestora prin

intermediul cardurilor bancare, se consideră data depunerii de către importator (declarant),

exportator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la conturile respective ale

Trezoreriei centrale a Ministerului Finanţelor, fapt confirmat printr-un extras trezorerial.

(5) Plata drepturilor de import şi de export prin intermediul cardurilor bancare se

consideră efectuată la momentul debitării cu suma plăţii respective a contului de card din care a

fost emis cardul utilizat la plată. Debitarea contului de card respectiv se confirmă prin bonul

(chitanţa) de plată cu card bancar perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a

cardurilor bancare, bon (chitanţă) ce se eliberează deţinătorului de card. Plata drepturilor de

import sau de export efectuată prin intermediul cardurilor bancare nu poate fi anulată decît cu

acceptul serviciului respectiv al Serviciului Vamal.

Prelungirea şi eşalonarea termenului de plată a drepturilor de import şi de export

(1) Cazurile de prelungire sau de eşalonare a termenului de plată a drepturilor de import

şi de export sînt stabilite de legislaţie.

(2) Nu poate fi prelungit sau eşalonat termenul de plată a taxelor pentru proceduri

vamale.

(3) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de

export, se calculează o dobîndă, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la

creditele pe termen scurt, care este în vigoare la data acordării prelungirii sau eşalonării pentru

fiecare zi de prelungire sau eşalonare a termenului de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În

cazul încălcării termenului prelungit sau eşalonat, se percep penalităţi în conformitate cu

legislaţia.

(4) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de

export, plata acestor drepturi se garantează în modul stabilit de prezentul cod.

Dispoziţii generale aplicabile obligaţiei vamale

61

(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export se stabileşte pe baza elementelor de

taxare stabilite la data apariţiei obligaţiei vamale. Amenzile şi penalităţile sînt aferente

drepturilor de import sau de export şi pot apărea ulterior procedurii de vămuire.

(2) În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a datei apariţiei obligaţiei

vamale, data luată în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în

cauză este acea în care organul vamal constată că mărfurile se află într-o situaţie care face să

apară o obligaţie vamală. Dacă, la data constatării, organele vamale dispun de informaţii din care

rezultă că obligaţia vamală a apărut anterior, cuantumul drepturilor de import sau de export se

determină pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită

pe baza acelor informaţii.

(3) Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în care

pentru stabilirea acesteia este necesară conversia dintr-o valută străină, cursul de schimb pentru

moneda naţională este cel stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în vigoare la data apariţiei

obligaţiei vamale.

(4) Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală devine

exigibilă şi se stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei constituite.

(5) Plătitorul vamal ia cunoştinţă de cuantumul obligaţiei vamale prin declaraţia vamală

acceptată şi înregistrată de organul vamal.

(6) În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie

vamală, a unui regim vamal suspensiv, plătitorul vamal ia cunoştinţă de noua obligaţie vamală pe

baza actului constatator întocmit de organul vamal.

(7) Declaraţia vamală şi actul constatator sînt titluri executorii ce se onorează de către

bancă fără accept, poprire şi validare la simpla solicitare a organului vamal. În cazul în care

banca nu dă curs solicitării organului vamal în cel mai scurt termen posibil, acesta este în drept

să nu accepte pe viitor instrumentele de plată sau de garantare emise de această bancă.

(8) În cazul mărfurilor reţinute de organul vamal, achitarea obligaţiei vamale se suspendă

pînă la stabilirea definitivă a regimului juridic al acestor mărfuri.

(9) Prin reprezentare indirectă, în sensul prezentei secţiuni, se înţelege situaţia în care

importatorul sau exportatorul acţionează în numele, din însărcinarea şi pe contul altei persoane,

dar operaţiunea comercială se realizează ca şi cum ar fi fost efectuată în nume propriu."

Măsuri de garantare a obligaţiei vamale

(1) Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin garanţie

emisă de banca agreată de organul vamal.

62

(2) Pentru asigurarea plăţii obligaţiei vamale, în cazul în care, în conformitate cu

reglementările vamale, se solicită constituirea unei garanţii, organul vamal are dreptul de a

solicita prezentarea acesteia de către plătitorul vamal sau de către potenţialul plătitor vamal.

Organele vamale sînt în drept să autorizeze constituirea garanţiei de către o terţă persoană.

(3) În cazuri justificate, pentru anumite destinaţii vamale, pot fi acordate scutiri de la

garantarea obligaţiei vamale, în baza unei metodologii elaborate de Serviciul Vamal şi în

conformitate cu legislaţia.

(4) În cazul în care legislaţia vamală prevede constituirea unei garanţii facultative, o

astfel de solicitare a garanţiei este lăsată la latitudinea organelor vamale atîta timp cît acestea nu

au siguranţa că obligaţia vamală care există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut.

Valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice

moment a obligaţiei vamale respective.

(5) Garanţia specificată la alin.(2) este solicitată:

a) la data aplicării reglementărilor vamale care cer constituirea unei asemenea garanţii;

sau

b) la orice dată ulterioară cînd organele vamale nu au siguranţa că obligaţia vamală care

există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut.

(6) Organele vamale stabilesc valoarea unei asemenea garanţii la un nivel egal cu:

a) valoarea exactă a obligaţiei vamale sau a datoriilor respective cînd valoarea poate fi

stabilită cu precizie la data solicitării garanţiei;

b) valoarea maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri.

(7) La cererea plătitorului sau a persoanei terţe, organele vamale permit constituirea unei

garanţii globale, care să acopere două sau mai multe operaţiuni pentru care a apărut sau poate să

apară o obligaţie vamală.

(8) La constituirea unei garanţii globale pentru obligaţii vamale a căror valoare poate fi

modificată în timp, valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un nivel care să permită

acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective.

(9) Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de

garanţie, emisă de o bancă agreată de organul vamal.

(10) Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor

instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de organul vamal.

(11) Persoana solicitată să constituie garanţia are libertatea de a alege între tipurile de

garanţie prevăzute de prezentul articol. Totodată, organele vamale pot refuza să accepte tipul de

garanţie propus în cazul cînd acesta este incompatibil cu buna funcţionare a regimului vamal

63

respectiv. Acelaşi lucru este valabil în privinţa garanţiei deja constituite. Organele vamale pot

cere ca tipul de garanţie ales să fie menţinut pentru o anumită perioadă de timp.

(12) Dacă, în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că garanţia

constituită nu asigură plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că această garanţie nu mai

este sigură sau suficientă pentru asigurarea plăţii, ele solicită plătitorului vamal sau persoanei

terţe să constituie o garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia originală cu una nouă. În

caz de refuz, organul vamal are dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale pînă la

clarificarea situaţiei.

(13) Plătitorul vamal sau persoana terţă poate solicita restituirea garanţiei disponibile

numai la data la care obligaţia vamală se stinge sau nu poate să mai apară. Solicitarea de

restituire poate fi şi parţială.

Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal

(1) La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, obligaţia vamală apare în cazurile cînd:

a) mărfurile pasibile de drepturi de import sînt puse în liberă circulaţie;

b) mărfurile sînt plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de

drepturile de import.

(2) În cazul specificat la alin.(1) lit.a), obligaţia vamală apare la data înregistrării

declaraţiei vamale de import, iar în cazul specificat la alin.(1) lit.b), obligaţia vamală apare la

data înregistrării declaraţiei vamale de reexport.

(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte,

persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal. Totodată,

devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit

informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei vamale sau care au redactat declaraţia vamală,

dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.

Apariţia obligaţiei vamale la introducerea ilegală de mărfuri

(1) La introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia vamală

apare la data cînd mărfurile sînt introduse.

(2) Plătitor vamal este persoana care introduce mărfuri ilegal. Răspund solidar cu

plătitorul:

a) persoanele care au participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştiau sau ar fi

trebuit să ştie că introducerea acestora este ilegală;

b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi

trebuit să ştie, la data achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

64

(3) Prin introducere ilegală de mărfuri, în sensul prezentului articol, se înţelege situaţia

cînd mărfurile pasibile de drepturi de import nu au fost supuse total sau parţial procedurilor de

vămuire.

Apariţia obligaţiei vamale la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea vamală

(1) La scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub supraveghere

vamală, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase de sub supravegherea vamală.

(2) Plătitor vamal este persoana care scoate ilegal mărfurile de sub supravegherea

vamală. Răspund solidar cu plătitorul:

a) persoanele care au participat la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea

vamală şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie că scoaterea acestora este ilegală;

b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi

trebuit să ştie, la data achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost scoase ilegal de sub

supravegherea vamală.

(3) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut

beneficia de un tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se determină prin

aplicarea acestui tratament preferenţial.

Apariţia obligaţiei vamale în cazul neexecutării unor obligaţii

(1) Obligaţia vamală apare:

a) în cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit

provizoriu;

b) în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile stabilite prin destinaţia vamală sub care

au fost plasate mărfurile;

c) în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia finală a

acestora, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar favorabil.

(2) În cazurile specificate la alin.(1), obligaţia vamală apare la data producerii situaţiilor

respective.

(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei sumare de plasare a mărfurilor în depozit

provizoriu sau titularul destinaţiei vamale sub care a fost plasată marfa.

(4) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut

beneficia de un tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se determină prin

aplicarea acestui tratament preferenţial.

Apariţia obligaţiei vamale la mărfurile aflate în zona liberă

65

(1) Pentru mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consumă ori sînt utilizate în

alte condiţii decît cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în această zonă, obligaţia

vamala apare la data cînd ele dispar, se consumă ori sînt utilizate.

(2) Persoana care a săvîrşit una din faptele specificate la alin.(1) devine plătitor vamal.

Răspunde solidar şi persoana care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-au respectat

reglementările vamale aplicabile.

(3) În cazul cînd persoanele specificate la alin.(2) nu pot fi identificate, se consideră

plătitor vamal ultima persoană în a cărei posesie a fost marfa.

Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor prohibite sau restricţionate

(1) Obligaţia vamală apare şi în cazul introducerii pe teritoriul Republicii Moldova a

mărfurilor prohibite sau restricţionate.

(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul introducerii de bancnote sau monede false ori

de substanţe stupefiante sau psihotrope ce urmează a fi distruse, cu excepţia celor introduse

conform dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia acestora în scopuri medicale, ştiinţifice sau în

alte scopuri prevăzute de legislaţie.

Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor incluse în declaraţia vamală

(1) Obligaţia vamală apare la exportul mărfurilor dacă acestea sînt pasibile de drepturi de

export şi sînt incluse în declaraţia vamală.

(2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale.

(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte,

persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal. Totodată,

devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit

informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei vamale sau care au redactat declaraţia vamală,

dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.

Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor fără declaraţie vamală

(1) Obligaţia vamală apare la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova

fără declaraţie vamală dacă acestea sînt pasibile de drepturi de export.

(2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase efectiv de pe

teritoriul ţării.

(3) Plătitor vamal este persoana care a scos mărfurile sau orice persoană care a participat

la o asemenea acţiune şi care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-a depus declaraţia vamală care

ar fi trebuit să fie depusă.

66

Apariţia obligaţiei vamale la neîndeplinirea condiţiilor de export

(1) Obligaţia vamală apare în cazul neîndeplinirii condiţiilor în care a fost permisă

scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova cu exonerare totală sau parţială de

drepturile de export.

(2) Obligaţia vamală apare la data la care mărfurile ajung la o destinaţie diferită de cea

pentru care s-a permis scoaterea lor de pe teritoriul Republicii Moldova cu exonerare totală sau

parţială de drepturile de export sau, dacă organul vamal nu poate determina această dată, la

expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiţiilor ce au îndreptăţit o

astfel de exonerare.

(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte,

persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal.

Apariţia obligaţiei vamale în alte cazuri

(1) Obligaţia vamală apare, atît la import cît şi la export, şi în următoarele cazuri:

a) cînd, ulterior efectuării operaţiunilor de vămuire şi acordării liberului de vamă, se

constată că informaţiile cuprinse în declaraţia vamală au condus la stabilirea unei obligaţii

vamale diminuate;

b) cînd una ori mai multe condiţii ce reglementau plasarea mărfurilor sub o destinaţie

vamală nu au fost respectate;

c) cînd stabilirea unui tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia sau utilizarea

finală a mărfurilor, nu era justificată la data acordării liberului de vamă.

(2) Obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor

sub o destinaţie vamală.

(3) În cazurile specificate la alin.(1), plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale.

Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au

oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei vamale ori care au redactat declaraţia

vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile în cauză erau false sau

incorecte.

Locul apariţiei obligaţiei vamale

(1) Obligaţia vamală apare la locul unde s-au produs faptele care au generat-o.

(2) În cazul în care nu se poate determina acest loc, se consideră că obligaţia vamală a

apărut acolo unde organul vamal constată că mărfurile sînt în situaţia de a o genera.

67

Stingerea obligaţiei vamale

(1) Obligaţia vamală se stinge prin:

a) plata acesteia;

b) renunţarea la încasare, în cazul cînd se constată că este nedatorată;

c) anulare, ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;

d) expirarea termenului de prescripţie extinctivă;

e) insolvabilitatea plătitorului vamal, constatată pe cale judecătorească;

f) confiscarea definitivă a mărfurilor;

g) distrugerea mărfurilor din dispoziţia organului vamal sau abandonarea acestora în

favoarea statului;

h) distrugerea sau pierderea mărfurilor cauzată de o forţă majoră;

i) scăderea cantitativă a mărfurilor, ca urmare a unor factori naturali, pentru partea

corespunzătoare procentului de scădere.

(2) Stingerea obligaţiei vamale în cazurile specificate la alin.(1) lit.g)-i) se operează

numai atunci cînd situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă.

(3) Stingerea obligaţiei vamale prin compensare se efectuează din iniţiativa organului

vamal (fără acordul plătitorului vamal), prin trecerea în contul obligaţiei a sumelor plătite în

plus, înregistrate la dreptul de import respectiv sau la alte plăţi.

Perceperea drepturilor de import şi de export

(1) Drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit la art. 124 se percep în

mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor executorii

sau a documentelor echivalente acestora, în conformitate cu legislaţia.

(2) Pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o

penalitate în mărimea stabilită de legea bugetului pentru anul curent.

(3) Penalităţile se calculează din prima zi după expirarea termenului prelungit sau

eşalonat.

(4) Dacă plătitorul nu are la cont mijloace băneşti, organul vamal este în drept să

sechestreze averea acestuia, în conformitate cu legislaţia.

(5) În cazul în care persoana se eschivează de la onorarea drepturilor de import şi de

export, organul vamal este în drept să emită şi să înainteze băncii respective dispoziţia de

suspendare a operaţiunilor bancare în partea de cheltuieli din contul plătitorului restanţier pînă la

achitarea deplină. Banca, la data apariţiei mijloacelor băneşti pe cont, este obligată să informeze

imediat organul vamal emitent al dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare

ale plătitorului vamal.

68

(6) Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea

dreptului de efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv pînă la

stingerea obligaţiei vamale, în condiţiile stabilite prin reglementările vamale. În caz de litigiu,

contestarea obligaţiei vamale suplimentare ori atacarea în instanţa judecătorească a deciziei

organului vamal nu suspendă încasarea obligaţiei vamale şi aplicarea de măsuri suplimentare

potrivit prevederilor prezentului cod, cu excepţia cazului în care reglementările unor legi speciale

prevăd în mod expres acest lucru.

(7) Organul vamal este obligat să ia toate măsurile pentru încasarea obligaţiei vamale de

la plătitorul vamal şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, obligaţia vamală se

încasează de la persoanele care răspund solidar cu acesta pentru onorarea obligaţiei vamale.

Restituirea excedentului din drepturile de import sau de export plătite sau percepute

(1) Restituirea excedentului din drepturile de import sau de export plătite sau percepute

se efectuează la cererea scrisă a plătitorului în termenul stabilit de legislaţie.

(2) Taxa încasată pentru efectuarea de proceduri vamale nu se restituie.

Subiectul 7 Procedura vămuirii Conținuturi :

- operațiunile de vămuire

- clasificarea mărfurilor, nomenclatorul mărfurilor

- operațiunile prealabile

- depozitul provizoriu

- brocherul vamal

- declararea mărfurilor

Vămuirea se efectuează în conformitate cu actele normative, inclusiv cu cele emise de

Serviciul Vamal.

Locul şi timpul efectuării operaţiunilor de vămuire

(1) Operaţiunile de vămuire a mărfurilor se efectuează în locurile stabilite din zonele de

activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor sau

subdiviziunile lor şi în orele de program ale organului vamal, conform procedurii stabilite de

Serviciul Vamal.

69

(2) La solicitarea persoanei, vămuirea poate fi efectuată, cu acordul organului vamal, în

alte locuri şi în ore extraprogram, din contul persoanei.

Asistarea titularilor de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi a

reprezentanţilor lor la operaţiunile de vămuire

(1) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi reprezentanţii lor

sînt în drept să asiste la operaţiunile de vămuire.

(2) La cererea organului vamal, persoanele indicate la alin.(1) sînt obligate să asiste la

vămuire şi să acorde asistenţă colaboratorului vamal.

Limba în care sînt perfectate actele vamale

Actele vamale se perfectează în limba de stat, cu excepţia cazurilor prevăzute de

legislaţie.

Organele care efectuează vămuirea

Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi de cele de frontieră şi nu poate fi

efectuată de alte organe. Serviciul Vamal are dreptul să stabilească organele vamale la care să

aibă loc vămuirea unor categorii de mărfuri şi mijloace de transport.

Utilizarea şi dispunerea de mărfurile şi mijloacelor de transport care nu au fost vămuite

pe deplin

(1) Nimeni nu este în drept să utilizeze sau să dispună de mărfurile şi mijloacele de

transport care nu au fost vămuite pe deplin, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod şi

de actele normative ale Serviciului Vamal.

(2) Serviciul Vamal este în drept să stabilească condiţii şi restricţii cu privire la utilizarea

şi dispunerea de mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost vămuite pe deplin.

Începutul vămuirii

Vămuirea începe în momentul în care colaboratorul vamal se declară disponibil să

perfecteze actele vamale asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, respectînd procedura

efectuării operaţiunilor prealabile, prevăzute de prezentul cod.

Vămuirea simplificată

(1) La introducerea sau scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor necesare în caz de

calamitate naturală, catastrofă şi accident, precum şi a animalelor vii, mărfurilor uşor alterabile,

substanţelor radioactive, materialelor de informare în masă, se efectuează vămuirea simplificată.

70

(2) Cazurile şi condiţiile în care se efectuează vămuirea simplificată sînt stabilite de

Serviciul Vamal.

Efectuarea operaţiunilor cu mărfurile şi mijloacele de transport supuse vămuirii

(1) La cererea organului vamal, persoana care trece mărfuri peste frontiera vamală,

transportatorul, deţinătorul depozitului, alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de

transport sînt obligate să efectueze transportul, cîntărirea, alte operaţiuni de determinare a

cantităţii mărfurilor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, reparaţia ambalajului deteriorat,

ambalarea, reambalarea, deschiderea ambalajului sau altor spaţii unde se pot afla mărfuri şi

mijloace de transport supuse vămuirii.

(2) În alte cazuri, dacă vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport nu a fost încheiată,

operaţiunile indicate la alin.(1) pot fi efectuate numai cu autorizaţia organului vamal.

(3) Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfuri şi mijloace

de transport nu trebuie să implice cheltuieli suplimentare pentru organul vamal.

Probele şi mostrele de mărfuri necesare vămuirii

(1) În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri,

supunîndu-le cercetării (expertizei).

(2) Pot fi prelevate, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre de mărfuri aflate

sub supraveghere vamală şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor,

precum şi de organele de control de stat.

(3) Probele şi mostrele vor fi prelevate în cantităţi minime, suficiente cercetării.

(4) La prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri aflate sub supraveghere vamală se

întocmeşte un act, de o formă stabilită de Serviciul Vamal.

(5) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentanţii lor sînt în drept să asiste la

prelevarea de probe şi mostre de către colaboratorii vamali şi de alte organe de control de stat.

Colaboratorii vamali asistă la prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri de către alte organe de

control de stat, precum şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor.

Aceste persoane sînt obligate să acorde asistenţă colaboratorilor vamali la prelevarea de probe şi

mostre şi să efectueze din contul lor operaţiuni de încărcare-descărcare, alte operaţiuni necesare

luării de probe şi mostre.

(6) În lipsa titularului de drepturi asupra mărfurilor şi a reprezentantului lui, probele şi

mostrele de mărfuri pot fi prelevate de organele vamale în cazul în care aceste persoane nu vin

timp de 10 zile după prezentarea mărfurilor, precum şi în împrejurări care nu suferă amînare. În

71

astfel de cazuri, la prelevarea de probe şi mostre asistă persoane fizice care nu sînt interesate în

rezultatul cercetării (expertizei).

(7) Titularul de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentantul lui sînt în drept să ia

cunoştinţă de rezultatele expertizei. Organul vamal trebuie să fie informat despre rezultatele

expertizei probelor şi mostrelor de mărfuri prelevate de un alt organ de control de stat.

(8) Organul vamal nu restituie cheltuielile aferente prelevării de probe şi mostre de

mărfuri. Cheltuielile aferente cercetării (expertizei) probelor şi mostrelor de mărfuri, suportate de

organul vamal şi de laboratorul lui, nu se restituie de către titularul de drepturi asupra mărfurilor,

cu excepţia cazurilor cînd cercetările sînt efectuate la rugămintea acestuia.

(9) Procedura şi termenul de prelevare a probelor şi mostrelor, de cercetare a lor, precum

şi condiţiile de dispunere de ele se stabilesc de către Serviciul Vamal.

Asigurarea respectării legislaţiei vamale la transportul de mărfuri cu documentele

însoţitoare

(1) În cazul în care există temeiuri de a se presupune că transportatorul cu mijlocul său de

transport nu poate garanta respectarea prevederilor din prezentul cod, organul vamal este în drept

să permită transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare cu condiţia înzestrării necesare a

mijlocului de transport sau transportul acestora de către transportatorul vamal, conform

prevederilor prezentului cod şi actelor normative ale Serviciului Vamal.

(2) Cheltuielile suportate de transportator în legătură cu înzestrarea mijlocului de

transport sau cu transportarea mărfurilor cu documentele însoţitoare de către transportatorul

vamal nu se restituie de către organele de stat.

(3) În cazurile neprevăzute la alin.(1), transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare

se efectuează după ce sînt plătite drepturile de import sau de export.

Operaţiunile prealabile

Prin operaţiuni prealabile se înţeleg acţiunile vamale precedente vămuirii şi plasării

mărfurilor şi mijloacelor de transport sub o anumită destinaţie vamală.

(1) Operaţiunile prealabile sînt menite să faciliteze şi să urgenteze vămuirea mărfurilor şi

mijloacelor de transport, plasarea lor sub o anumită destinaţie vamală.

(2) Prin operaţiunile prealabile nu este admisă introducerea sau scoaterea din Republica

Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport prohibite.

Informarea organului vamal despre trecerea de mărfuri peste frontiera vamală

72

(1) La introducerea de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal, inclusiv din

zonele libere, transportatorul înştiinţează organul vamal despre trecerea frontierei vamale.

Organul vamal înregistrează această înştiinţare şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi

mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.

(2) Despre scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din Republica Moldova,

persoana care le trece informează în prealabil organul vamal. Acesta înregistrează înştiinţarea şi

stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi

vămuite. Dacă persoana care trece mărfurile şi mijloacele de transport peste frontiera vamală nu

înştiinţează organul vamal, această obligaţie îi revine transportatorului.

(3) Prevederile prezentului articol nu se aplică transporturilor maritime, fluviale şi

aeriene care traversează teritoriul vamal fără escală în porturile sau aeroporturile de pe teritoriul

Republicii Moldova.

Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare la locul

stabilit de organul vamal

(1) După înştiinţarea consemnată la art.144, transportatorul este obligat să prezinte

mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare la locul stabilit de organul vamal

fără schimbări, cu excepţia uzurii lor normale şi a pierderilor naturale aferente transportării şi

păstrării în condiţii bune, fără a le utiliza în alte scopuri.

(2) Mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare se prezintă în timpul

stabilit de organul vamal, în funcţie de posibilităţile mijloacelor de transport, de rută şi de alte

condiţii.

Măsurile care trebuie luate în caz de avarie sau de forţă majoră

(1) Dacă, în caz de avarie sau de forţă majoră, transportatorul nu poate prezenta

mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare în condiţiile art.145, el este obligat

să întreprindă măsuri pentru a asigura păstrarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a

documentelor însoţitoare şi să informeze imediat organul vamal proxim despre condiţiile care au

survenit şi despre locul aflării mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare.

Organul vamal stabileşte măsurile care trebuie să fie întreprinse pentru asigurarea controlului

vamal.

(2) Organul vamal nu restituie transportatorului cheltuielile aferente acţiunilor prevăzute

la alin.(1).

(3) Prevederile prezentului articol se aplică şi transporturilor maritime, fluviale şi aeriene

prevăzute la art.144 alin.(3) dacă ele sînt nevoite să facă escală pe teritoriul Republicii Moldova.

73

Prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport la destinaţie

(1) Mărfurile şi mijloacele de transport sînt aduse la destinaţie, iar documentele

însoţitoare sînt prezentate organului vamal. Despre sosirea mărfurilor şi mijloacelor de transport,

organul vamal este înştiinţat în cel mult 30 de minute după sosire, iar în cazul aducerii mărfurilor

şi mijloacelor de transport în orele extraprogram - în cel mult 30 de minute după începerea

programului organului vamal.

(2) La cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport sînt prezentate

organului vamal de facto.

(3) După prezentarea mărfurilor, titularul de drepturi asupra mărfurilor sau reprezentantul

lui poate preleva, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre pentru a plasa mărfurile în

regimul vamal respectiv.

(4) Mărfurile şi mijloacele de transport sosite la destinaţie în orele extraprogram ale

organului vamal trebuie să fie plasate în zona de control vamal.

(5) Lăsarea mărfurilor şi mijloacelor de transport fără supraveghere, schimbarea locului

de staţionare, descărcarea şi transbordarea mărfurilor, schimbarea locului iniţial de plasare a

mărfurilor, debarcarea pasagerilor, deschiderea ambalajului şi alte operaţiuni pot fi efectuate

numai cu permisiunea organului vamal.

(6) Încălcarea prevederilor alin.(5) nu atrage răspundere dacă transportatorul

demonstrează că a existat un pericol real pentru viaţa şi sănătatea pasagerilor şi a echipajului,

pericolul distrugerii, pierderii sau deteriorării mărfurilor şi mijlocului de transport, condiţii pe

care acesta trebuie să le aducă imediat la cunoştinţa organului vamal.

(7) Organul vamal este în drept să ceară efectuarea imediată sau în anumite termene,

stabilite de el, a operaţiunilor prevăzute la alin.(5).

(8) Organul vamal nu restituie cheltuielile suplimentare suportate de transportator din

cauza operaţiunilor şi condiţiilor consemnate în prezentul articol.

Răspunderea în timpul operaţiunilor prealabile

Pînă la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală, persoana responsabilă de ele,

precum şi de plata drepturilor de import sau de export, este titularul regimului vamal de tranzit

sau titularul declaraţiei sumare, după caz.

Depozitul provizoriu

74

Mărfurile, din momentul prezentării lor la organul vamal şi pînă la punerea în liberă

circulaţie sau la plasarea sub o anumită destinaţie vamală, se află în depozitare provizorie sub

supraveghere vamală.

Depozitarea provizorie se efectuează în spaţii amenajate conform cerinţelor stabilite de

către Serviciul Vamal (depozite provizorii).

Deţinătorul depozitului provizoriu

(1) Depozitul provizoriu este înfiinţat de organul vamal, de alte structuri subordonate

Serviciului Vamal sau de brokerul vamal.

(2) În cazul în care mărfurile necesită condiţii speciale de depozitare ce nu pot fi

asigurate de persoanele specificate la alin.(1), depozitarea provizorie poate fi efectuată şi la locul

de destinaţie a bunurilor sub supraveghere vamală sau în alte locuri autorizate de organul vamal

în modul stabilit de legislaţie.

Mărfurile care pot fi plasate în depozitul provizoriu

În depozitul provizoriu pot fi plasate orice mărfuri. Mărfurile susceptibile de a altera alte

mărfuri sau cele ce necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale.

Documentele necesare plasării mărfurilor în depozitul provizoriu

(1) Plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu se efectuează în baza declaraţiei sumare.

(2) Organul vamal este în drept să ceară orice documente de identificare a mărfurilor

plasate în depozitul provizoriu.

Declaraţia sumară

(1) Pînă la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală, pot fi folosite declaraţii

sumare.

(2) Forma declaraţiei sumare şi informaţia care trebuie indicată în ea sînt stabilite de

Serviciul Vamal.

(3) Declarantul sau brokerul vamal care activează în numele acestuia depune declaraţia

sumară la prezentarea mărfurilor.

(4) La depunerea declaraţiei sumare se va institui o garanţie pentru mărfurile depozitate

provizoriu.

(5) Dacă mărfurile sînt plasate sub o destinaţie vamală în termenul stabilit, declaraţia

sumară nu se perfectează, iar mărfurile nu sînt introduse în depozitul provizoriu.

Brokerul vamal

75

(1) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care

deţine autorizaţie pentru activitate de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, şi care, în

numele şi pentru terţe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte

operaţiuni vamale.

(2) Brokerul vamal îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod şi cu alte

acte normative.

(3) Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana reprezentată se stabilesc în contract.

Autorizaţie pentru activitatea de broker vamal

(1) Pentru a primi autorizaţie pentru activitatea de broker vamal, persoana juridică

trebuie:

a) să deţină în statele de funcţii cel puţin un specialist cu atestat de calificare în domeniul

vămuirii;

b) să dispună de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de

broker vamal;

c) să corespundă altor cerinţe prevăzute de legislaţie.

(2) Procedura eliberării autorizaţiei şi termenul ei de valabilitate sînt stabilite de Serviciul

Vamal, în conformitate cu legislaţia.

Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal

(1) Brokerul vamal este în drept să efectueze, în numele şi pentru terţe persoane, orice

operaţiuni de mediere în domeniul vamal.

(2) În cazul efectuării vămuirii, brokerul vamal îndeplineşte toate cerinţele şi condiţiile

legale impuse de organele vamale.

(3) Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal faţă de organul vamal nu

pot fi limitate de contractul încheiat între broker şi persoana pe care o reprezintă.

Registrul de stat al brokerilor vamali

Serviciul Vamal ţine Registrul de stat al brokerilor vamali şi asigură publicarea lui

periodică.

NORME

de utilizare a declaraţiei sumare

I. DISPOZIŢII GENERALE

76

1. Declaraţia sumară este o declaraţie vamală care se completează şi se depune organului

vamal la plasarea mărfurilor în depozit provizoriu şi prin care se garantează plata drepturilor de

import sau altor plăţi legale de către declarant (sau brokerul vamal care depune declaraţia în

numele acestuia).

2. Declaraţia sumară trebuie să fie întocmită în scris în limba de stat cu respectarea

formei stabilite de anexa nr.1 la prezentele Norme.

3. La momentul depunerii, declaraţia sumară nu trebuie sa comporte nici o adăugire sau

ştersătură. Existenţa acestora conduce la respingerea documentului şi la necesitatea depunerii

unei noi declaraţii sumare.

4. Autenticitatea declaraţiei este conferită de semnătura şi ştampila declarantului sau a

brokerului vamal.

II. DEPUNEREA DECLARAŢIEI SUMARE

5. Declaraţia sumară se întocmeşte într-un singur exemplar şi se depune numai la organul

vamal unde, conform reglementărilor vamale, va avea loc operaţiunea de vămuire a mărfurilor.

6. Declaraţia sumară trebuie să conţină următoarele date:

- data depunerii declaraţiei sumare

- organul vamal la care va avea loc operaţiunea de vămuire a mărfurilor. Este necesar

de indicat biroul vamal respectiv, iar în caz de plasare a mărfurilor în depozit provizoriu pe lîngă

un post vamal, se indică şi postul vamal respectiv.

- denumirea destinatarului. În caz dacă destinatarul este un agent economic înregistrat în

conformitate cu legislaţia Republicii Moldova în vigoare, se va indica: denumirea completă a

persoanei respective; codul de înregistrare al întreprinderii la organele statistice, codul fiscal sau

IDNO. În caz dacă destinatarul este o persoană fizică se indică numele, prenumele, patronimicul,

precum şi codul fiscal al acesteia.

- denumirea expeditorului. În caz dacă expeditorul este un agent economic înregistrat în

conformitate cu legislaţia Republicii Moldova în vigoare, se va indica: denumirea completă a

persoanei respective; codul de înregistrare al întreprinderii la organele statistice, codul fiscal sau

IDNO. În caz dacă expeditorul este o persoană fizică se indică numele, prenumele, patronimicul

precum şi codul fiscal al acesteia. În rubrica “Expeditor” este necesar de indicat ţara de

expediere a mărfurilor.

- descrierea mărfurilor. Se indică clasificarea mărfurilor conform Nomenclatorului

Mărfurilor (la nivelul cel puţin a primelor patru cifre); cantitatea şi unitatea de măsură descrisă în

documentele comerciale; valoarea facturată indicată în documentele comerciale ce însoţesc

77

mărfurile respective (invoice, proforma etc.); cuantumul drepturilor de import estimate care se

apreciază:

a) pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care sînt stabilite cele mai înalte tarife

de import pentru grupul respectiv de mărfuri (la nivelul primelor patru cifre, conform

Nomenclatorului de Mărfuri); sau

b) la iniţiativa agentului economic, conform poziţiilor tarifare stabilite nemijlocit pentru

fiecare categorie de marfă indicată în declaraţia sumară.

- adresa depozitului provizoriu. Se indică locul aflării mărfurilor plasate în depozit

provizoriu.

- garanţia utilizată pentru plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu. Pot fi utilizate

următoarele garanţii: garanţia bancară, garanţia financiară a brokerului vamal, garanţia

declarantului. În cazul utilizării garanţiei bancare, în rubrica “Garanţie financiară” se indică

numărul, data şi instituţia care a eliberat actul de garanţie cu anexarea copiei actului respectiv. În

cazul utilizării garanţiei financiare a brokerului vamal, în rubrica “Garanţie financiară” se aplică

semnătura persoanei cu funcţii de răspundere a brokerului vamal şi ştampila acestuia. În cazul

achitării efective a drepturilor de import, în rubrica “Garanţie financiară” se indică numărul

dispoziţiei de plată cu anexarea dispoziţiei de plată respective, precum şi rechizitele confirmării

trezoreriale.

- valabilitatea declaraţiei sumare. Se indică termenul în care mărfurile plasate în depozit

provizoriu vor fi plasate într-o destinaţie.

7. Brokerul vamal sau declarantul este obligat să depună declaraţia sumară în modul şi

condiţiile stabilite, pentru a asigura acceptarea acesteia în aceeaşi zi de către organele vamale.

III. ACCEPTAREA DECLARAŢIEI SUMARE

8. Declaraţia sumară este acceptată de organul vamal dacă sînt respectate condiţiile de

completare şi de depunere a declaraţiei sumare, descrise la capitolul 2 al Normelor, precum şi cu

anexarea copiilor documentelor de identificare a mărfurilor şi actelor de garanţie, în conformitate

cu legislaţia în vigoare.

9. Declaraţia sumară acceptată se înregistrează în “Registrul de evidenţă a declaraţiilor

sumare” stabilit de anexa nr.2 la prezentele Norme.

Registrul de evidenţă a declaraţiilor sumare se numerotează, se coase şi se sigilează în

modul stabilit.

10. În cazul acceptării declaraţiei sumare, organul vamal completează rubrica

“Menţiunile organului vamal”, indicînd numărul de înregistrare şi data acceptării, precum şi

aplicînd ştampila individuală.

78

11. Declaraţia sumară acceptată se păstrează de către organul vamal timp de 1 an de la

data validării ei.

Anexa nr.1

la Normele de completare

a declaraţiei sumare

DECLARAŢIA VAMALĂ SUMARĂ

Data

_________________________________________________________

Biroul (postul) vamal

__________________________

Destinatar ______________________________________________

_______________________________________________________ cod fiscal / IDNO

Expeditor _______________________________________________

_______________________________________________________ ţara

Descrierea mărfurilor:

Clasificarea

tarifară a

mărfurilor

Denumirea

mărfurilor

Cantitate Unit. de

măsură

Valoarea

mărfurilor

Descrierea

valutei

Cuantumul

drepturilor de import

estimate

Total

Mărfurile indicate se află la depozitul provizoriu pe adresa

____________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________, se indică adresa depozitului

care aparţine

_____________________________________________________________________________________________

___

_____________________________________________________________________________________________

_____________. se indică deţinătorul şi codul depozitului

Garanţia financiară

___________________________________________________________________________________________.

Mărfurile indicate vor fi plasate într-o destinaţie aprobată de vamă pînă la data de ”___” _________ 20__

Declaraţia este depusă de către

________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

______________ denumirea şi codul de identificate a persoanei care a întocmit declaraţia SEMNĂTURA

Menţiunile organului vamal

Nr. de referinţă _________________ din __________________

Anexa nr.2

la Normele de completare

a declaraţiei sumare

Registrul de evidenţă a declaraţiei sumare

79

Nr.

d/o

Nr. de

referinţă a

declaraţiei

sumare

Data

acceptării

Valabil

pînă la

Destinatarul Declarantul

sau brokerul

vamal

Denumirea

mărfurilor

Suma

garanţiei

Încetarea

garanţiei

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Declararea mărfurilor şi mijloacelor de transport

Mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de

transport al căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile

stabilite de legislaţie sînt declarate organului vamal.

Formele declarării

(1) Declararea se face în scris, verbal sau prin acţiune, prin mijloace electronice sau prin

alte modalităţi prevăzute de legislaţie.

(2) Forma şi procedura de declarare, precum şi informaţiile necesare vămuirii sînt

stabilite de Serviciul Vamal.

Locul declarării

(1) Mărfurile, cu excepţia celor supuse accizelor, sînt declarate la organul vamal

determinat de Serviciul Vamal. Mijloacele de transport care transportă mărfurile sînt declarate o

dată cu acestea, excepţie făcînd cazurile prevăzute la alin.(3).

(2) Navele maritime, fluviale şi aeriene sînt declarate în portul sau aeroportul de plecare

sau de sosire, situate pe teritoriul vamal.

(3) Mijloacele de transport de mărfuri fără încărcătură şi cele de transport de pasageri sînt

declarate la momentul trecerii frontierei vamale.

(4) Mărfurile (producţia) importate supuse accizelor sînt declarate la momentul trecerii

frontierei vamale. Excepţie constituie bunurile introduse în legătură cu schimbarea locului

permanent de trai sau bunurile primite cu titlu de moştenire, fapt confirmat în modul stabilit.

Termenul de depunere a declaraţiei vamale

(1) Declaraţia vamală este depusă nu mai tîrziu de 72 de ore din momentul trecerii

frontierei vamale, iar în cazul formării garniturii de tren în unele staţii ale Căii Ferate din

80

Moldova, termenul de depunere a acesteia nu poate depăşi 168 de ore din momentul trecerii

frontierei vamale.

(2) Persoanele fizice care au bunuri nedestinate comercializării în bagajul de mînă şi în

bagajul de însoţire depun, la trecerea frontierei vamale, declaraţie vamală o dată cu prezentarea

bunurilor.

(3) Termenul de declarare a gazului natural şi a energiei electrice importate este din

momentul trecerii frontierei vamale pînă la data de 20 a lunii imediat următoare celei de

gestiune.

Primirea declaraţiei vamale

(1) Organul vamal primeşte declaraţia vamală conform procedurii stabilite de Serviciul

Vamal.

(2) Din momentul primirii, declaraţia vamală devine act juridic.

(3) Organul vamal nu are dreptul să respingă declaraţia vamală.

Modificarea, completarea şi retragerea declaraţiei vamale

(1) Cu permisiunea organului vamal, datele din declaraţia vamală depusă pot fi

modificate sau completate, iar declaraţia vamală poate fi retrasă.

(2) Declaraţia vamală poate fi modificată, completată sau retrasă înainte de:

a) verificarea ei;

b) controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport.

(3) Modificarea şi completarea declaraţiei vamale nu pot lărgi sau reduce sfera ei de

aplicare.

Declaraţia temporară sau incompletă

Dacă declarantul nu poate, din motive obiective, să depună o declaraţie completă, organul

vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal, este în drept să-i primească o declaraţie

temporară sau incompletă dacă ea conţine datele principale necesare vămuirii şi dacă datele lipsă

vor fi prezentate în termenul stabilit.

Declaraţia vamală periodică

(1) Dacă una şi aceeaşi persoană trece periodic acelaşi tip de mărfuri şi de mijloace de

transport, organul vamal poate să-i permită depunerea unei singure declaraţii vamale pentru toate

partidele de mărfuri şi toate mijloacele de transport care trec frontiera vamală într-o anumită

perioadă (declaraţie vamală periodică).

81

(2) Cazurile şi procedura de depunere a declaraţiei vamale periodice sînt stabilite de

Serviciul Vamal.

Pentru a eficientiza procedura vămuirii, Serviciul Vamal este în drept să stabilească o

procedură simplificată de declarare a mărfurilor şi mijloacelor de transport.

RECOMANDĂRI PRIVIND UTILIZAREA DECLARAŢIEI VAMALE ÎN

DETALIU

În aplicarea Normelor privind utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu se

înţelege prin:

a) declaraţie vamală în detaliu - act unilateral cu caracter public, prin care o persoană

manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa

mărfurile sub un anumit regim vamal. Declaraţia vamală în detaliu este alcătuită dintr-un set ce

cuprinde numărul de exemplare corespunzător fiecărui regim vamal şi este format din declaraţia

vamală primară şi, după caz, declaraţia(iile) vamală(e) complementară(e);

b) declaraţia vamală primară - exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate pentru

declararea în detaliu a bunurilor clasificate la un singur cod tarifar;

c) declaraţia vamală complementară - exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate

împreună cu exemplarele declaraţiei vamale primare, pentru declararea bunurilor care se clasifică

la coduri tarifare diferite sau care, deşi se clasifică la acelaşi cod tarifar, prezintă caracteristici

diferite, în special în ceea ce priveşte originea şi care determină regimuri tarifare preferenţiale

diferite.

în cazul bunurilor introduse sau scoase din ţară de către persoanele fizice, Departamentul

Vamal poate dispune, în cazuri justificate, ca acestea fac obiectul declaraţiei vamale în detaliu.

9. Declaraţia vamală în detaliu nu se depune pentru:

a) bunurile a căror valoare totală nu depăşeşte o sumă echivalentă cu 50 EURO, cu

excepţia bunurilor care se declară pentru un regim vamal suspensiv;

b) bunurile introduse sau scoase din ţară de persoanele fizice, cu excepţia subiecţilor

antreprenoriatului, atunci cînd la vămuirea acestora se utilizează alt formular;

c) mijloace de plată legale, titluri şi acţiuni;

d) ajutoare de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi naturale;

e) bunuri avînd statut diplomatic sau de rang similar care:

- beneficiază de imunitate diplomatică sau consulară ori de rang similar (valiza

diplomatică şi valiza consulară);

- constituie cadouri către conducătorul statului sau către membrii Guvernului sau

Parlamentului;

82

- circulă conform prevederilor unui acord-cadru de asistenţă administrativă mutuală;

f) următoarele bunuri pentru care se face dovadă că nu fac obiectul unor tranzacţii

comerciale:

- decoraţii, distincţii şi premii onorifice, insigne şi medalii comemorative;

- echipament de călătorie, provizii şi alte articole, inclusiv echipament sportiv,

pentru uz sau consum personal, care însoţesc, preced sau urmează călătorul;

- trusouri şi articole de nuntă, articole legate de schimbarea locuinţei, amintiri

de familie;

- coşciuge, urne funerare, ornamente funerare şi articole pentru întreţinerea

mormintelor şi monumentelor funerare;

- material publicitar tipărit, instrucţiuni de folosire, liste de preţuri şi alte articole

publicitare;

- produse farmaceutice folosite la evenimente sportive internaţionale, cu excepţia

substanţelor care sînt considerate dopante, steroizilor, combinaţiilor de substanţe ce dau efect

stupefiant sau halucinogen;

- produse folosite în cadrul măsurilor excepţionale luate pentru protecţia mediului sau a

persoanelor;

g) bunurile folosite ca mediu de transport al informaţiilor (suport informatic) cum ar fi

dischete, benzi pentru calculatoare, filme, planuri, casete audio şi video, CD-ROM-uri, care sînt

schimbate în scopul furnizării de informaţii, precum şi bunurile care sînt complementare la o

livrare anterioară, cum ar fi actualizările bazelor de date sau programelor informatice pentru care

nu este necesară facturarea;

i) sateliţii destinaţi lansării:

- la exportul sau importul către locul de lansare în spaţiu;

- în momentul lansării în spaţiu;

j) mărfuri care fac obiectul traficului necomercial între persoane rezidente în zonele de

frontieră (traficul de frontieră); produse obţinute de producătorii agricoli pe proprietăţi aflate în

afara, dar adiacente teritoriului naţional în care îşi desfăşoară activitatea principală, potrivit

reglementărilor în vigoare.

10. Declaraţia vamală în detaliu se compune, de regulă, dintr-un set de 8 exemplare

consecutive, de la 1 la 8. în cazul folosirii procedeelor informatice se utilizează formularele

alcătuite din seturi a cîte patru exemplare avînd fiecare dublă utilizare, respectiv exemplarele 1/6,

2/7, 3/8 şi 4/5.

11. Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu pot fi utilizate:

a) în set complet;

83

b) în set fracţionat.

Setul complet se utilizează numai în situaţia în care legislaţia permite ca pentru toate

etapele unei operaţiuni complete (expediere de mărfuri din ţara de plecare, tranzit, introducere de

mărfuri în ţara de destinaţie), să fie completate de la expediere toate exemplarele declaraţiei

vamale în detaliu necesare acestor operaţiuni.

Setul fracţionat se utilizează atunci cînd pentru fiecare din etapele unei operaţiuni

complete (expediere de mărfuri, tranzit, introducere de mărfuri) se depun separat seturile de

exemplare ale declaraţiilor vamale aferente fiecărei etape.

12. Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu au următoarea destinaţie:

a) exemplarul 1 se păstrează de biroul vamal de expediţie sau export;

b) exemplarul 2 serveşte la colectarea informaţiilor statistice privind exportul;

c) exemplarul 3 revine expeditorului sau exportatorului, după acordarea liberului de

vamă;

d) exemplarul 4 însoţeşte mărfurile expediate sub regimul de tranzit şi este reţinut de

biroul vamal de destinaţie;

e) exemplarul 5 însoţeşte mărfurile aflate în tranzit pînă la biroul vamal de destinaţie şi

este retrimis biroului vamal de plecare pentru confirmarea încheierii regimului de tranzit;

f) exemplarul 6 este păstrat de biroul vamal de import;

g) exemplarul 7 este destinat pentru colectarea informaţiilor statistice privind importul şi

tranzitul;

h) exemplarul 8 revine titularului, după acordarea liberului de vamă.

în cazul dispoziţiilor legale potrivit cărora sînt necesare copii ale declaraţiilor vamale, se

pot utiliza fie exemplare suplimentare, fie fotocopii ale exemplarului destinat declarantului.

Exemplarele 2 şi 7 ale declaraţiei vamale în detaliu pot fi folosite şi în alte scopuri

administrative, precum organizarea evidenţei operaţiunilor suspensive, controlul ulterior,

controlul fizic în alte amplasamente decît cele ale biroului vamal etc.

13. în set fracţionat, în funcţie de procedura de prelucrare a datelor din declaraţia vamală

în detaliu, se utilizează următoarele seturi de exemplare:

i) dacă declararea bunurilor se efectuează prin procedura manuală:

a) pentru regimul vamal de export, export temporar, perfecţionare pasivă sau reexport -

exemplarele 1,2 şi 3;

b) pentru regimul vamal de tranzit concomitent cu regimurile de la lit. a- exemplarele

1,2,3,4,5 şi 7;

c) pentru regimul vamal de tranzit - exemplarele 1,4,5 şi 7;

84

d) pentru regimurile vamale de import, admitere temporară, reimport, antrepozit,

perfecţionare activă şi transformare sub control vamal - exemplarele 6,7 şi 8.

Declarantul

(1) Se numeşte declarant persoana care declară şi prezintă mărfurile şi mijloacele de

transport, care întocmeşte şi depune declaraţie vamală în nume propriu sau persoana în al cărei

nume este întocmită declaraţia vamală de către brokerul vamal sau intermediar.

(2) Declarantul, indiferent de faptul dacă este persoana care trece mărfurile peste

frontiera vamală sau este brokerul vamal, execută toate obligaţiile şi este răspunzător de faptele

sale, conform legislaţiei.

Obligaţiile şi drepturile declarantului

(1) Declarantul este obligat:

a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul

cod şi de alte acte normative;

b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le

declară;

c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare

vămuirii;

d) să plătească drepturile de import sau de export;

e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv

prin efectuarea operaţiunilor de încărcare- descărcare şi a altor operaţiuni.

(2) În afară de alte drepturi prevăzute de prezentul cod, declarantul poate, pînă la

prezentarea declaraţiei vamale, să efectueze, sub supraveghere vamală, examinarea, măsurarea,

cîntărirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi să preleve, cu permisiunea organului

vamal, probe şi mostre. Pentru acestea din urmă nu se întocmeşte declaraţie vamală aparte, cu

condiţia consemnării lor în declaraţia vamală a mărfurilor.

Documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii

(1) Declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate

documentele necesare vămuirii.

(2) Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele

din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate.

(3) Lista de documente şi informaţii suplimentare care trebuie prezentate o stabileşte

Serviciul Vamal.

85

(4) Organul vamal este în drept să stabilească termenele de prezentare a documentelor

lipsă şi a informaţiilor suplimentare.

(5) Cu permisiunea organului vamal, documentele pot fi prezentate în limbile străine

vorbite de colaboratorii vamali.

Subiectul 8 Controlul vamal Conținuturi:

- Noțiunea și formele controlului vamal

- Controlul mărfurilor și mijloacelor de transoprt

- Controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere și

magazinelor duty-free

- Verificarea documentelor, sistemul de evidență și a darelor de samă

- Echipele mobile, sarcinele și obligațiunile

Principii generale

Controlul vamal şi formele lui

(1) Controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal şi constă în:

a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale;

b) controlul vamal (controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, controlul corporal ca

o formă excepţională de control vamal);

c) evidenţa mărfurilor şi mijloacelor de transport;

d) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere;

e) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă;

f) controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere, magazinelor

duty free, altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse

controlului vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii vamale;

g) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.

(2) La efectuarea controlului vamal, pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu

prezintă nici un pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu

cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de transport.

(3) Regulile de efectuare a controlului vamal sînt stabilite de Serviciul Vamal.

Zonele de control vamal

(1) La frontiera vamală, în locul unde se efectuează operaţiunile de vămuire, în locul

amplasării organului vamal, precum şi în alte locuri stabilite de Serviciul Vamal, sînt create zone

de control vamal.

86

(2) Procedura creării şi delimitării zonelor de control vamal este stabilită de Serviciul

Vamal, în conformitate cu legislaţia.

(3) Desfăşurarea activităţii de producţie, activităţii comerciale şi de altă natură, trecerea

mărfurilor, mijloacelor de transport, persoanelor, inclusiv a factorilor de decizie din autorităţile

publice, peste frontiera acestor zone şi în perimetrul lor sînt posibile numai cu autorizaţia

organului vamal şi se vor efectua sub supraveghere vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de

legislaţie. Accesul în zona de control vamal este permis numai cu înştiinţarea prealabilă a

organului vamal.

Documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal

(1) Persoanele care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală sau care

desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală sînt obligate să prezinte organului vamal

documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal.

(2) Lista documentelor şi informaţiilor, procedura lor de prezentare sînt stabilite de

Serviciul Vamal în conformitate cu legislaţia.

(3) Pentru efectuarea controlului vamal, organul vamal este în drept, în conformitate cu

legislaţia, să primească de la bănci şi de la alte instituţii financiare informaţii şi certificate

referitor la operaţiunile şi conturile persoanelor care trec mărfuri şi mijloace de transport peste

frontiera vamală, ale brokerilor vamali şi ale altor persoane care desfăşoară activităţi aflate sub

supraveghere vamală.

(4) Organele de drept şi de control, inspectoratele fiscale furnizează organelor vamale,

din oficiu sau la solicitarea acestora, datele necesare efectuării controlului vamal.

(5) Documentele necesare efectuării controlului vamal trebuie să fie păstrate de către

persoane nu mai puţin de 3 ani.

Antrenarea specialiştilor şi experţilor la efectuarea controlului vamal

(1) Organul vamal este în drept să antreneze specialişti din organele de drept şi de

control, din diferite unităţi economice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare

juridică, precum şi experţi, la efectuarea controlului vamal.

(2) Cererea organului vamal de a antrena specialişti şi experţi la efectuarea controlului

vamal este executorie pentru conducătorii de autorităţi publice, de unităţi economice în care

activează specialistul sau expertul solicitat.

Accesul colaboratorului vamal pe teritorii sau în încăperi pentru efectuarea controlului

vamal

87

Pentru a efectua controlul vamal, colaboratorul vamal este în drept să intre, cu legitimaţie

de serviciu şi cu autorizaţia şefului de vamă sau a conducerii Serviciului Vamal, pe teritorii sau

în încăperi unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal,

documentele necesare efectuării controlului vamal sau unde se desfăşoară activităţi aflate sub

supraveghere vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia Republicii Moldova sau de

acordurile internaţionale la care aceasta este parte.

Echipele mobile

(1) Echipele mobile sînt subdiviziuni speciale operative ale Serviciului Vamal, create

pentru a asigura respectarea legislaţiei vamale.

(2) Echipele mobile activează în baza regulamentului aprobat de Guvern.

(3) Echipele mobile sînt subordonate Serviciului Vamal. Ele sînt dotate cu arme de foc,

mijloace speciale, unităţi de transport, cu alte mijloace necesare pentru realizarea sarcinilor lor.

(4) Nici o autoritate publică nu este în drept să oprească şi să controleze echipele mobile,

precum şi mijloacele de transport însoţite de ele, în timpul exercitării funcţiilor de serviciu.

Sarcinile de bază ale echipelor mobile

Sarcinile de bază ale echipelor mobile sînt:

a) depistarea, prevenirea, contracararea contrabandei, a altor infracţiuni ce ţin de

competenţa organelor vamale, a contravenţiilor vamale, comise de către persoane în afara

zonelor de control vamal;

b) asigurarea respectării legislaţiei vamale la tranzitarea mărfurilor;

c) controlul şi supravegherea deplasării mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul

vamal;

d) acordarea suportului necesar subdiviziunilor vamale la depistarea şi documentarea

cazurilor de contrabandă, a altor infracţiuni, a contravenţiilor vamale în afara zonelor de control

vamal şi a zonelor libere;

e) localizarea, de comun acord cu alte organe de drept, a situaţiilor de conflict apărute în

legătură cu exercitarea de către colaboratorii vamali a funcţiilor de serviciu.

Atribuţiile şi drepturile echipelor mobile

Pentru îndeplinirea sarcinilor specificate la art.189/2, echipele mobile sînt în drept:

a) să se deplaseze pe teritoriul vamal;

b) să verifice documentele mijloacelor de transport, precum şi cele ce indică originea şi

destinaţia vamală ale mărfurilor, inclusiv documentele de transport internaţional;

88

c) să reţină şi să efectueze controlul mijloacelor de transport suspectate de încălcarea

reglementărilor vamale şi al mărfurilor transportate de acestea, să însoţească mărfurile, inclusiv

cele aflate în tranzit pe teritoriul vamal. În cazul în care mijloacele de transport şi mărfurile

transportate de ele nu pot fi controlate în locul unde au fost oprite, se procedează la însoţirea lor

pînă la cel mai apropiat birou vamal în vederea realizării controlului;

d) să efectueze, cu acordul Serviciului Vamal, controlul vamal repetat al mijloacelor de

transport şi al loturilor de marfă vămuite anterior de către alte organe vamale;

e) să oprească mijloacele de transport, utilizînd semnale formale speciale, în cazurile

legate de încălcarea legislaţiei vamale;

f) să aducă la organul vamal persoanele în legătură cu efectuarea procedurii pe cauzele cu

privire la contravenţiile vamale.

Dislocarea echipelor mobile

Echipele mobile sînt dislocate la Serviciul Vamal sau în alte locuri stabilite de Serviciul

Vamal.

Statutul juridic al echipelor mobile

I. În activitatea lor echipele mobile se călăuzesc de prevederile Constituţiei şi legilor

Republicii Moldova, hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova,

ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului şi ale prezentului Regulament, precum şi de

tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Echipele mobile au ca sarcină de bază prevenirea, depistarea, contracararea

contrabandei, altor infracţiuni şi contravenţii ce ţin de competenţa organelor vamale, comise de

către persoane în afara zonelor de control vamal, asigurarea respectării legislaţiei vamale

la tranzitarea mărfurilor prin teritoriul vamal, acordarea suportului necesar subdiviziunilor

vamale la depistarea şi documentarea cazurilor de contrabandă, a altor infracţiuni, a

contravenţiilor vamale în afara zonelor de control vamal şi a zonelor libere.

Echipele mobile îndeplinesc sarcinile lor de sine stătător sau în comun cu alte

subdiviziuni ale organelor vamale sau de drept.

Echipele mobile sînt subdiviziuni speciale operative, subordonate secţiei echipe mobile

a Direcţiei analiza riscurilor şi audit postvămuire a Serviciului Vamal.

Crearea şi restructurarea echipelor mobile se efectuează de către Serviciul Vamal în

limita personalului scriptic, stabilit de Guvern.

Se interzice a pune în sarcina echipelor mobile activităţi în afara celor prevăzute de

Codul vamal şi de prezentul Regulament.

89

II. Sarcinile de bază ale echipelor mobile

Echipele mobile au următoarele sarcini de bază:

participă la contracararea traficului ilicit de mărfuri peste frontiera vamală a

Republicii Moldova, la depistarea, documentarea încălcărilor reglementărilor vamale, în

limitele competenţei lor, asigură respectarea legislaţiei vamale de către persoanele fizice şi

juridice la trecerea mărfurilor şi obiectelor peste frontiera vamală, la transportarea şi la

tranzitarea lor pe teritoriul republicii;

efectuează controlul situaţiei operative privind importul, exportul, tranzitul mărfurilor

prin teritoriul vamal al republicii, analizează starea de lucruri privind traficul ilicit de mărfuri,

precum şi de obiecte limitate în circuitul civil;

Depistează căile, mijloacele şi mecanismele de introducere/scoatere ilegală de pe

teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor şi a unităţilor de transport, stabileşte cauzele care

contribuie la aceasta, elaborează şi implementează metode eficiente de contracarare a fraudelor

menţionate;

Llocalizează, în comun cu alte organe de drept, situaţiile de conflict, apărute în

legătură cu exercitarea funcţiilor de serviciu de către colaboratorii vamali pe teritoriul vamal al

republicii;

participă la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale apărute în raza de

activitate a birourilor vamale, în care sînt detaşate echipele mobile;

efectuează, în cazurile prevăzute de legislaţie, reţineri administrative ale

persoanelor care au încălcat regulile vamale sau sînt suspectate de aceasta, pentru

documentarea faptelor de contravenţie vamală;

informează subdiviziunile organelor vamale asupra tentativelor de trecere ilegală a

mărfurilor şi a unităţilor de transport peste frontiera vamală;

colectează şi generalizează informaţiile despre traficul ilicit de mărfuri pentru

eficientizarea lucrului respectiv de către subdiviziunile vamale;

însoţesc, în cazul în care există temeiuri de a considera că au fost încălcate prevederile

legislaţiei Republicii Moldova sau ale acordurilor internaţionale la care aceasta este parte,

mărfurile şi unităţile de transport pînă la organul vamal proxim sau locurile situate în raza lui

de activitate, unde este posibilă examinarea mărfii şi unităţilor de transport;

efectuează, după caz, controlul vamal repetat al mijloacelor de transport şi al loturilor

de marfă vămuite de către organele vamale.

III. Atribuţiile şi drepturile echipelor mobile

90

Echipele mobile controlează respectarea legislaţiei vamale de către persoanele

fizice şi juridice la trecerea oricăror bunuri peste frontiera vamală, precum şi la transportarea şi

la tranzitarea lor prin teritoriul vamal al Republicii Moldova.

Echipele mobile îşi îndeplinesc obligaţiile de serviciu pe tot teritoriul vamal al

republicii în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Echipele mobile sînt în drept să oprească unităţile de transport, suspectate de

încălcarea reglementărilor vamale, în perimetrul teritoriului vamal şi să efectueze controlul

mărfurilor şi unităţilor de transport aflate în tranzit, care transportă aceste mărfuri, în

scopul prevenirii, combaterii şi constatării fraudelor vamale. Aceste acţiuni se realizează cu

aplicarea criteriilor de selectivitate, stabilite în baza procesului de analiză a riscurilor.

După oprirea unităţilor de transport membrii echipelor mobile prezintă legitimaţiile,

explică cauza opririi şi apoi încep controlul, care constă în:

identificarea şoferului şi persoanelor care îl însoţesc în cazul în

care aceştia au atribuţie la mărfurile şi obiectele transportate;

constatarea datelor despre unitatea de transport şi ruta sa;

examinarea informaţiei privind mărfurile transportate;

examinarea sigiliilor şi mijloacelor de identificare vamală;

examinarea mărfii şi unităţii de transport;

prelevarea mărfurilor pentru constatare şi testare la faţa locului.

În cazul în care pentru atingerea scopului controlului se impune descărcarea mărfii

la faţa locului, aceasta se efectuează sub supravegherea şefului echipei mobile.

În cazul în care tipul, cantitatea şi alte particularităţi ale mărfii nu permit descărcarea

sau examinarea ei la faţa locului, precum şi în cazul în care datele despre şofer sau unitatea de

transport nu pot fi identificate, şoferul şi persoanele care îl însoţesc se deplasează cu unitatea de

transport, urmînd echipa mobilă la organul vamal proxim sau la un alt loc optimal pentru

realizarea controlului.

În cazul în care, drept rezultat al controlului, s-a constatat o contravenţie vamală sau o

infracţiune, ofiţerii echipei mobile informează ofiţerii de legătură despre aceasta şi efectuează

acţiunile de procedură, cu transmiterea ulterioară a materialelor organelor respective,

conform competenţelor.

În cazul în care, drept rezultat al controlului la faţa locului, au fost constatate

contravenţii/infracţiuni ce ţin de competenţa altor organe, ofiţerii echipelor mobile

informează imediat ofiţerii de legătură, care implică organele respective, conform

competenţelor.

91

În cazuri în care, drept rezultat al controlului, nu au fost constatate unele contravenţii

sau infracţiuni, persoanele şi unităţile de transport sînt eliberate, iar mijloacele de identificare

vamală se restabilesc, se aplică sigilii noi din contul Serviciului Vamal şi se efectuează notele

respective în documentele de însoţire pentru deplasarea unităţii de transport conform

destinaţiei, cu respectarea reglementărilor vamale.

Loturile de marfă supuse de către echipele mobile controlului fizic total se scutesc

ulterior de controlul fizic repetat la birourile vamale de destinaţie.

La efectuarea controlului unităţilor de transport şi a mărfurilor, ofiţerilor

echipelor mobile li se interzice cauzarea prejudiciilor nefundamentate agenţilor economici şi

persoanelor fizice şi tergiversarea neîntemeiată a controlului, care vor atrage răspunderea

prevăzută de legislaţia în vigoare.

După efectuarea controlului se întocmeşte, în mod obligatoriu, un proces-verbal, de

modelul specificat în anexă. Procesul verbal se înregistrează într-un registru special, aprobat de

directorul general.

Identificarea mărfurilor, mijloacelor de transport, încăperilor şi altor spaţii

(1) Mijloacele de transport, încăperile şi alte spaţii în care se află sau se pot afla mărfuri

şi mijloace de transport supuse controlului vamal, spaţiile unde se desfăşoară activităţi aflate sub

supraveghere vamală, precum şi mărfurile şi mijloacele de transport care se află sub

supraveghere vamală pot fi identificate de organul vamal.

(2) Identificarea se efectuează prin aplicarea de plombe, sigilii (contra plată), ştampile,

marcaje, semne de identificare, prin prelevarea de probe şi mostre, prin descrierea mărfurilor şi

mijloacelor de transport, prin desenarea planului, fotografiere, utilizarea documentelor de

însoţire a mărfurilor şi altor acte, prin alte mijloace de identificare.

3) Mijloacele de identificare pot fi schimbate sau nimicite numai de organul vamal sau cu

autorizarea lui.

Controlul activităţii economico-financiare

(1) În cazul în care există temeiuri de a se considera că legislaţia Republicii Moldova sau

acordurile internaţionale la care aceasta este parte nu sînt respectate sau sînt respectate numai

parţial, organul vamal este în drept să stabilească controlul sau să controleze, în limitele

competenţei sale, activitatea economico-financiară a persoanelor care trec mărfuri şi mijloace de

transport peste frontiera vamală, a brokerilor vamali şi a persoanelor care desfăşoară activităţi

aflate sub supraveghere vamală.

(2) La efectuarea controlului activităţii economico-financiare, colaboratorul vamal este în

drept:

92

a) să ceară prezentarea gratuită a documentelor (inclusiv a celor bancare) şi a

informaţiilor referitoare la activitatea economică externă sau la alte activităţi care au tangenţe cu

activitatea vamală şi cu atribuţiile organelor vamale;

b) să primească de la persoanele cu funcţii de răspundere şi de la alţi colaboratori

certificate, lămuriri orale şi scrise;

c) să sigileze încăperile;

d) să ridice, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal, actele dacă acestea urmează

a fi verificate în alte locuri. Actele ridicate trebuie să fie returnate în termene cît mai restrînse.

(3) Acţiunile colaboratorului vamal în timpul efectuării controlului asupra activităţii

economico-financiare a persoanelor nu trebuie să le aducă prejudicii. Rezultatele controlului se

comunică neîntîrziat persoanei controlate.

(4) Toate informaţiile obţinute în procesul controlului sînt confidenţiale.

Controlul vamal selectiv

(1) În timpul efectuării controlului vamal, organul vamal foloseşte, de regulă, forme de

control suficiente pentru asigurarea respectării legislaţiei Republicii Moldova şi a acordurilor

internaţionale la care aceasta este parte.

(2) Organul vamal este în drept, după caz, să utilizeze toate formele de control vamal

prevăzute de prezentul cod, ţinînd cont de prevederile art.193.

Exonerarea de unele forme de control vamal

(1) Cazurile de exonerare de unele forme de control vamal sînt stabilite în exclusivitate

de prezentul cod.

(2) Nu se supune controlului vamal bagajul personal al Preşedintelui Republicii Moldova

şi al membrilor lui de familie care îl însoţesc.

(3) Sînt exonerate de control vamal navele maritime şi aeriene, inclusiv militare, alte

mijloace de transport, tehnica militară şi armamentul forţei militare străine, precum şi ale

formaţiunilor speciale antitero străine, ce desfăşoară activităţi comune în baza acordurilor

internaţionale la care Republica Moldova este parte. De asemenea, sînt exonerate de control

vamal şi documentele oficiale ale forţei militare şi ale formaţiunilor speciale antitero străine

conţinute în plicuri sigilate, dacă persoanele care le transportă deţin un ordin individual de

deplasare în care se precizează numărul plicurilor şi faptul că acestea conţin numai documente

oficiale.

(4) Exonerarea de unele forme de control vamal prevăzută de acordurile internaţionale se

efectuează după ratificarea acestora de către Parlamentul Republicii Moldova.

93

Controlul corporal

(1) Controlul corporal, ca formă excepţională de control vamal, poate fi efectuat cu

permisiunea şefului organului vamal sau a adjunctului acestuia dacă există destule temeiuri

pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală sau care se află în zona de control

vamal ori în zona de tranzit din aeroportul internaţional are asupra sa şi nu le prezintă mărfuri ce

constituie obiectul contravenţiilor sau infracţiunilor prevăzute de legislaţia Republicii Moldova

sau de acordurile internaţionale la care aceasta este parte.

(2) Pînă la efectuarea controlului corporal, colaboratorul vamal înştiinţează persoana

fizică despre decizia şefului organului vamal sau a adjunctului acestuia privind efectuarea

controlului corporal, îi lămureşte drepturile şi obligaţiile pe care le are şi îi propune să prezinte

singură obiectele tăinuite.

(3) Controlul corporal este efectuat de un colaborator vamal de sexul persoanei supuse

controlului corporal, în prezenţa a doi martori asistenţi de acelaşi sex cu primii. Controlul

corporal se efectuează într-o încăpere izolată, în condiţii sanitare. Accesul în aceste încăperi al

persoanelor care nu participă la efectuarea controlului corporal şi urmărirea controlului sînt

interzise.

(4) Referitor la efectuarea controlului corporal se întocmeşte proces-verbal de o formă

stabilită de Serviciul Vamal.

(5) Procesul-verbal referitor la controlul corporal este semnat de colaboratorul vamal care

a efectuat controlul corporal, de persoana supusă acestui control, de martorii asistenţi, precum şi

de lucrătorul medical care a participat la control. Persoana supusă controlului corporal este în

drept să facă menţiuni în procesul-verbal.

Neadmiterea pricinuirii de daune nejustificate la efectuarea controlului vamal

(1) În timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate

persoanei, precum şi mărfurilor şi mijloacelor ei de transport.

(2) Organul vamal şi colaboratorii vamali care pricinuiesc daune nejustificate la

efectuarea controlului vamal poartă răspundere conform legislaţiei.

(3) Daunele pricinuite legitim de colaboratorii vamali la efectuarea controlului vamal nu

sînt reparabile.

Dispoziţii suplimentare privind controlul vamal

Mărfurile şi mijloacele de transport supuse controlului vamal

94

(1) Controlului vamal sînt supuse toate mărfurile şi mijloacele de transport care trec

frontiera vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

(2) Organul vamal este în drept să oprească forţat mijloacele de transport în cazurile

prevăzute de legislaţie.

Timpul aflării sub supraveghere vamală

(1) Mărfurile şi mijloacele de transport se află sub supraveghere vamală de la începutul şi

pînă la sfîrşitul controlului vamal, în conformitate cu prevederile regimului vamal.

(2) La introducerea mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul vamal, controlul

vamal începe în momentul trecerii frontierei vamale.

(3) La scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, controlul

vamal începe în momentul primirii declaraţiei vamale.

(4) Controlul vamal se încheie în momentul punerii în circulaţie a mărfurilor şi

mijloacelor de transport, dacă prezentul cod şi alte acte normative nu prevăd altfel.

(5) La scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, controlul

vamal se încheie în momentul trecerii frontierei vamale.

(6) Persoanele sînt obligate să respecte cerinţele stabilite de Serviciul Vamal referitor la

perioada minimă de efectuare a controlului vamal.

Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport după punerea lor în circulaţie

Controlul vamal poate fi efectuat în orice moment, indiferent de faptul dacă mărfurile şi

mijloacele de transport controlate au fost puse în circulaţie, în cazul în care există temeiuri de a

se considera că au fost încălcate prevederile legislaţiei Republicii Moldova sau ale acordurilor

internaţionale la care aceasta este parte.

Termenul de verificare a declaraţiei vamale, a documentelor, de control al mărfurilor şi

mijloacelor de transport

(1) Verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de

transport le efectuează organul vamal în cel mult 10 zile din momentul primirii declaraţiei a

documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar verificările privind mărfurile

indicate la art.138 - în cel mult 3 zile.

(2) În cazul în care se cere prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport, termenul de

verificare curge din momentul prezentării.

(3) Termenul de verificare nu include timpul necesar efectuării controlului de către alte

autorităţi publice.

95

Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfurile şi mijloacele

de transport, prelevarea de probe şi mostre necesare controlului vamal

Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfuri şi mijloace de

transport, prelevarea de probe şi mostre necesare controlului vamal se efectuează conform

art.139 şi 140.

Asistarea declarantului şi altor persoane la efectuarea controlului vamal

(1) Declarantul şi alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport,

precum şi reprezentanţii acestora sînt obligaţi să asiste la controlul mărfurilor şi mijloacelor de

transport.

(2) Persoanele indicate la alin.(1), iar în lipsa lor persoana care conduce mijlocul de

transport sînt obligate să acorde asistenţă organului vamal la efectuarea controlului mărfurilor şi

mijloacelor de transport.

(3) Organul vamal este în drept să efectueze controlul mărfurilor şi mijloacelor de

transport în lipsa declarantului, altor titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de

transport, precum şi a reprezentanţilor acestora, dacă:

a) persoanele indicate nu se prezintă în decursul a 10 zile de la prezentarea mărfurilor şi

mijloacelor de transport;

b) sînt puse în pericol securitatea statului, ordinea publică, viaţa şi sănătatea oamenilor,

animalelor, plantelor, întregul mediu, precum şi în alte împrejurări care nu suferă amînare;

c) mărfurile sînt expediate prin poşta internaţională;

d) mărfurile şi mijloacele de transport sînt lăsate pe teritoriul vamal cu încălcarea

regimului vamal.

(4) Controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în cazurile menţionate la alin.(3) se

efectuează în prezenţa unor persoane neinteresate în rezultatul controlului.

Inventarierea mărfurilor şi mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală

Organul vamal este în drept să efectueze în orice moment inventarierea mărfurilor şi

mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală, precum şi a mărfurilor pentru care nu

au fost încasate drepturi de import sau de export sau au fost acordate facilităţi la plata acestor

drepturi.

Subiectul 9 Valoarea în vamă a mărfurilor

Conținuturi :

- tariful vamal

96

- stabilirea originii mărfurilor

- facilitățile vamale

- trecerea bunurilor în proprietatea statului

- proecția proprietății intelectuale la frontieră

Tipurile de taxe vamale

Se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:

1) ad valorem, calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;

2) specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;

3) combinată, care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) şi 2);

4) excepţională, care, la rîndul ei, se divizează în:

a) taxă specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la

introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care

cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;

b) taxă antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la

preţuri mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sînt lezate

interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri

identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de

mărfuri identice sau similare;

c) taxă compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la

producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sînt lezate

interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri

identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de

mărfuri identice sau similare.

Modul de stabilire şi de aplicare a taxei vamale

(1) Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament.

(2) Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile

internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute

de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Taxele vamale se aplică conform anexei nr. 1, care face parte integrantă din prezenta

lege. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mostrele şi exponatele

aduse de către agenţii economici autohtoni pentru tîrgurile şi expoziţiile internaţionale,

organizate în teritoriul zonelor economice libere.

97

(5) Taxele pentru efectuarea procedurilor vamale se percep conform anexei nr.2, care

face parte integrantă din prezenta lege.

(6) Taxa pentru efectuarea controlului electronic al mărfurilor (încărcăturilor) plasate în

regim vamal de tranzit şi transportate cu mijloace de transport auto, cu excepţia celor

transportate sub acoperirea Carnetului TIR, se stabileşte conform anexei nr.3, care face parte

integrantă din prezenta lege.

Valoarea în vamă a mărfii

Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor

(1) Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile

introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal.

(2) Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se

stabileşte de către Guvern în baza prevederilor prezentei legi şi ale acordurilor internaţionale la

care Republica Moldova este parte.

Declararea valorii în vamă a mărfii

(1) La trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a

acesteia autorităţii vamale.

(2) Modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe şi scoase

de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate

cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Drepturile şi obligaţiile declarantului

(1) Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la

ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

(2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată,

declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă

autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să

determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

(3) În cazul în care apare necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii anunţată,

declarantul este în drept să ceară autorităţii vamale să i se elibereze marfa declarată, cu gajarea

anumitor bunuri ori cu garanţia unei bănci, sau să plătească taxa vamală stabilită de către

autoritatea vamală.

(4) În cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în

vamă a mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atît în faţa

autorităţii vamale, cît şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare.

98

(5) Cheltuielile suplimentare aferente precizării valorii în vamă a mărfii sau prezentării

unor informaţii suplimentare referitoare la ea sînt acoperite de declarant, în cazul cînd autorităţile

vamale depistează neautenticitatea datelor anunţate în declaraţie. Cheltuielile ce ţin de

efectuarea, la insistenţa autorităţii vamale, a controlului suplimentar, în cazul cînd rezultatele

acestuia confirmă informaţia iniţială prezentată de declarant, sînt acoperite de către autoritatea

vamală.

Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

(1) Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în

vamă a mărfii.

(2) Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori

incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

(3) În cazul în care nu sînt date ce ar proba corectitudinea valorii în vamă a mărfii

anunţate sau există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice şi/sau

suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a

mărfii, aplicînd consecutiv metodele prevăzute de prezenta lege.

(4) Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie

secret comercial, poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi

transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce

constituie secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

(5) În cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă decizia

privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea

vamală, la cererea declarantului, îl înştiinţează în scris despre motivele neacceptării valorii date,

oferindu-i acestuia sau oricărei alte persoane responsabile de plata taxelor vamale şi altor

impozite posibilitatea de a declara recurs fără penalizare.

(6) După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea în

vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a declarantului, este

obligată, în termen de o lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii

anunţate de el drept bază la calcularea taxei vamale.

(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia "fără penalizare" înseamnă că

declarantul nu va fi pasibil de amendă sau de o altă formă de penalitate pentru acţiunile de

contestaţie.

Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii

99

(1) Valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele

metode:

a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de

plătit;

b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;

c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;

d) în baza costului unitar al mărfii;

e) în baza valorii calculate a mărfii;

f) prin metoda de rezervă.

(2) Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în

vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală

nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în

cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele

prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa

respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit

(1) La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa

respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ

următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:

a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii

pe teritoriul vamal:

- cheltuielile aferente asigurării;

- costul transportului;

- costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii;

b) cheltuielile suportate de cumpărător:

- comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea

mărfii;

- costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere

cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg cu marfa;

- costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;

c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite,

direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la

producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în

preţul efectiv plătit sau de plătit:

100

- materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;

- instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

- materiale cheltuite la producerea mărfii;

- lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate

în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii;

d) redevenţele şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct

sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe

pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor şi

taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a

producţiei cinematografice;

e) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii,

care ar reveni, direct sau indirect, vînzătorului.

(2) Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit se efectuează în conformitate cu

prevederile prezentului articol, doar pe bază de date obiective şi cuantificabile.

(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul efectiv

plătit sau de plătit, cu excepţia celor prevăzute în prezentul articol.

(4) Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă:

a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu

excepţia restricţiilor:

- stabilite de legislaţie;

- în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută;

- care nu influenţează esenţial preţul mărfii;

b) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror

acţiune nu poate fi luată în considerare;

c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică

sau nu este confirmată prin acte;

d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd

interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri

vamale conform prevederilor alin.(5).

(5) a) La determinarea acceptabilităţii valorii tranzacţiei în scopul aplicării prevederilor

alin.(4), interdependenţa cumpărătorului şi vînzătorului, conform alin.(6), nu va constitui un

motiv suficient pentru a considera valoarea tranzacţiei inacceptabilă. În acest caz, se examinează

circumstanţele vînzării şi valoarea tranzacţiei se acceptă cu condiţia ca interdependenţa să nu

influenţeze preţul. Dacă, ţinînd cont de informaţiile furnizate de declarant sau obţinute din alte

surse, autoritatea vamală are motive să considere că interdependenţa a influenţat preţul, ea

101

comunică motivele sale declarantului, dîndu-i acestuia posibilitatea de a argumenta valoarea

tranzacţiei. La solicitarea declarantului, motivele se comunică în scris.

b) În cazul cînd participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, valoarea

tranzacţiei se acceptă şi marfa se evaluează conform prevederilor alin.(4), dacă declarantul

demonstrează că o atare valoare este foarte asemănătoare cu una dintre valorile înregistrate

aproape în acelaşi moment sau în acelaşi moment, cum ar fi:

- valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare din aceeaşi ţară de export între

persoane care nu sînt interdependente;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor

art.15;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor

art.16.

c) La aplicarea criteriilor menţionate se va ţine cont de diferenţa la nivel de comerţ, de

cantitate, de componenţii enumeraţi în prezentul articol, de diferenţa de cheltuieli în tranzacţiile

identice dintre persoane care nu sînt interdependente şi cele dintre persoane interdependente.

d) Criteriile specificate la lit.b) se aplică la iniţiativa declarantului şi numai în scop

comparativ.

(6) În sensul prezentei legi, persoanele se consideră interdependente dacă:

- una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor

celeilalte şi viceversa;

- sînt recunoscute legal ca asociaţi;

- una dintre ele este patron, iar cealaltă - salariat;

- o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin

5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele;

- una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte;

- ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană;

- împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane;

- ambele sînt membri ai aceleiaşi familii.

(7) Persoanele asociate în afaceri, în cazul în care una este agentul, distribuitorul sau

concesionarul exclusiv (indiferent de denumirea folosită) al celeilalte, sînt considerate

interdependente, în sensul prezentei legi, în cazul în care cad sub incidenţa prevederilor alin.(6).

(8) Cheltuielile suportate de cumpărător pentru serviciile de inspecţie înainte de

expediţie a mărfurilor de import nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică

102

(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică.

Se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în

ce priveşte:

a) caracteristicile fizice;

b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;

c) ţara de origine;

d) producătorul.

(2) Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor

în categoria celor neidentice dacă în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor

prevăzute la alin.(1).

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă

similară

(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară.

Se consideră similare mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se

constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi

marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.

(2) La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele

caracteristici:

a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;

b) ţara de origine;

c) producătorul.

Principii suplimentare privind determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii

tranzacţiei cu marfă identică sau similară

(1) Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată dacă:

a) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;

b) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică,

designul, schiţele şi desenele tehnice ale ei au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Marfa fabricată de o altă persoană decît producătorul mărfii evaluate se consideră

identică ori similară cu cea evaluată numai în cazul în care nu există mărfuri identice sau

similare fabricate de producătorul mărfii evaluate.

(3) Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă

identică sau similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:

a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;

103

b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii

care urmează a fi evaluată;

c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale.

Dacă marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii

comerciale, declarantul trebuie să rectifice corespunzător valoarea în vamă a mărfii anunţate de

el, ţinînd cont de aceste deosebiri, şi să confirme prin acte datele prezentate.

(4) În cazul în care cheltuielile specificate la art.11 alin.(1) lit.a) sînt cuprinse în valoarea

tranzacţiei, această valoare se ajustează luînd în calcul diferenţa semnificativă, care poate exista

între atare cheltuieli aferente mărfurilor evaluate şi mărfurilor identice sau similare, determinată

de diferenţele de distanţă şi de mijloacele de transport.

(5) În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată

valoarea uneia din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică

valoare a tranzacţiei.

Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar

(1) Dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în ţara de

import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor

prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării

mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape

concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de

interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:

a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit,

beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi

tip;

b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe

suportate pe teritoriul Republicii Moldova;

c) cheltuielilor prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a);

d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.

(2) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică

sau similară nu este vîndută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat,

valoarea în vamă se va baza, în cazul în care alin.(1) nu prevede altfel, pe preţul unitar la care

aceste mărfuri se vînd în starea în care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea

mai apropiată momentului introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la

această dată.

104

(3) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică

sau similară nu este vîndută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului,

valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse,

după prelucrarea ulterioară, a fost vîndută către persoane care nu sînt în relaţii de

interdependenţă cu vînzătorul, făcîndu-se, totodată, ajustările datorate valorii adăugate aferente

prelucrării şi deducerile prevăzute la alin.(1).

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate

(1) Valoarea în vamă a mărfii, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe

valoarea calculată a acesteia, incluzînd:

a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru

producerea mărfii;

b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul

vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de

producători, cu destinaţia ţării de import;

c) orice cheltuieli prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a).

(2) Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să

prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a

determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în

scopul determinării valorii în vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi

verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării

guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.

Metoda de rezervă

(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant

prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea

vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se

determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei

legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi

pe baza datelor disponibile.

(2) La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii,

determinate conform prevederilor prezentului articol, şi asupra metodei utilizate la determinare.

(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi

luate:

a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;

105

b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;

c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;

d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din

două posibile;

e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau

similare, determinat conform prevederilor art.16 lit.a);

f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare;

g) valoarea în vamă a mărfii minimală.

DETERMINAREA ŢĂRII DE ORIGINE A MĂRFII

Scopul şi modul de determinare a ţării de origine a mărfii

(1) Ţara de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi

netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii

acestora de pe acest teritoriu.

(2) Modul de determinare a ţării de origine a mărfii se stabileşte de către Guvern în baza

prevederilor prezentei legi şi a acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Ţara de origine a mărfii

(1) Drept ţară de origine a mărfii se consideră ţara în care ea a fost fabricată integral sau a

fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de prezenta lege şi de acordurile

internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Drept ţară de origine a mărfii pot fi considerate şi un grup de ţări, o uniune vamală de

ţări, o parte a ţării, în cazul în care este necesar de a le evidenţia în scopul determinării originii

mărfii.

(3) La stabilirea criteriilor de determinare a ţării de origine a mărfii, preferinţă se acordă

criteriilor stipulate în acordurile de comerţ liber ratificate de Republica Moldova. În celelalte

cazuri se aplică prevederile legislaţiei naţionale.

Marfa fabricată integral în ţara respectivă

Drept mărfuri fabricate integral în ţara respectivă se consideră:

a) zăcămintele minerale extrase pe teritoriul ei sau în apele ei teritoriale;

b) producţia vegetală, cultivată sau colectată pe teritoriul ei;

c) animalele vii ce s-au născut şi au fost crescute în ţară;

d) producţia obţinută de la animalele crescute în ţara dată;

106

e) producţia vînatului şi pescuitului obţinută în ţară;

f) producţia pescuitului maritim, extrasă sau fabricată în oceanul mondial de navele ţării

respective sau de navele închiriate (afretate) de ea;

g) producţia obţinută prin aplicarea tehnologiilor avansate pe navele cosmice ce aparţin

ţării respective sau sînt închiriate de ea;

h) materia primă secundară şi deşeurile formate în procesul operaţiilor de producţie şi

altor operaţii efectuate în ţară;

i) mărfurile fabricate în ţară exclusiv din producţia specificată la lit. a)-h).

Criteriile prelucrării suficiente a mărfii

(1) Dacă la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe ţări, originea ei se

determină în baza criteriilor prelucrării suficiente a mărfii.

(2) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate cu

prezenta lege şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în modul

stabilit de Guvern.

(3) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii în ţara respectivă sînt:

a) modificarea, în Nomenclatorul de mărfuri, la nivelul oricăruia din primele patru

semne, a poziţiei mărfii (codului de clasificare) în urma prelucrării acesteia;

b) executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera

drept ţară de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;

c) modificarea valorii mărfii în cazul în care cota procentuală a valorii materialelor

utilizate la fabricarea ei constituie nu mai puţin de 45 la sută (regula cotei ad valorem).

(4) Se consideră că nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:

a) operaţiile de asigurare a integrităţii ei în timpul păstrării sau transportului;

b) operaţiile de pregătire a mărfii pentru vînzare şi transport (divizarea loturilor, formarea

loturilor pentru expediere, sortarea, reambalarea);

c) operaţiile simple de asamblare;

d) reunirea mărfurilor (componentelor) fără a atribui producţiei obţinute caracteristici ce

ar deosebi-o esenţial de mărfurile (componentele) iniţiale.

(5) În cazul în care în actele corespunzătoare nu se stipulează expres datele referitoare la

marfa concretă sau la ţara ei de origine, se aplică criteriul prelucrării suficiente a mărfii,

specificat la alin. (3) lit. a).

Determinarea ţării de origine a mărfii la livrarea acesteia în loturi

107

(1) La cererea declarantului, trebuie să fie considerată o singură marfă, marfa în stare

demontată sau incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive de producţie

sau de transportare, este imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa divizată în

loturi din greşeală.

(2) Condiţiile de aplicare a prevederilor alin.(1) sînt:

a) înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicîndu-

se cauzele acestei divizări şi specificîndu-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a

mărfii conform Nomenclatorului de mărfuri şi a datelor despre valoarea ei şi ţara de origine;

b) confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfii în cîteva partide;

c) livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;

d) introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;

e) livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării

de către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare

a acesteia referitor la primul lot.

Confirmarea originii mărfii

(1) Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să-i solicite

declarantului certificatul de origine a mărfii.

(2) La introducerea mărfii pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei se prezintă în

mod obligatoriu dacă:

a) ţara de origine a mărfii beneficiază din partea Republicii Moldova de un regim

preferenţial la tariful vamal;

b) importul mărfurilor din ţara respectivă se reglementează prin restricţii cantitative sau

alte măsuri de reglementare a activităţii comerciale externe;

c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului înconjurător,

ocrotirii sănătăţii, protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării ordinii publice, securităţii

statului şi în alte domenii de importanţă vitală, precum şi de acordurile internaţionale la care

Republica Moldova este parte;

d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la originea

mărfii sau autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu privire la originea

mărfurilor sînt neautentice.

(3) La scoaterea mărfii de pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei, în cazurile în

care acesta este necesar conform contractelor respective, conform regulilor ţării importatoare sau

acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, se eliberează de organele

abilitate.

108

(4) La certificarea originii mărfii exportate, organul vamal este în drept să solicite de la

agentul economic documentele necesare, inclusiv privind expertiza, care justifică şi

demonstrează originea mărfii şi să efectueze, după caz, expertiza originii mărfii. Agentul

economic poartă responsabilitate deplină pentru informaţia prezentată.

Certificatul de origine a mărfii

(1) Certificatul de origine a mărfii trebuie să confirme univoc originea acesteia din ţara

respectivă şi să conţină:

a) declaraţia exportatorului care confirmă că marfa corespunde cerinţelor specificate la

art.20;

b) adeverinţa din partea organului competent din ţara exportatoare ce a eliberat

certificatul care confirmă autenticitatea datelor din certificat.

(2) Certificatul de origine a mărfii se prezintă împreună cu declaraţia vamală şi cu alte

documente care urmează să fie perfectate de către autoritatea vamală. În caz de pierdere a

certificatului, se prezintă duplicatul autentificat oficial al acestuia.

(3) În cazul în care se pune la îndoială autenticitatea certificatului de origine a mărfii sau

a datelor ce se conţin în el, autoritatea vamală este în drept să se adreseze organelor care au

eliberat certificatul sau organizaţiilor specializate ale ţării menţionate ca ţară de origine a mărfii

pentru a obţine date suplimentare sau precizări.

(4) În cazurile prevăzute de prezenta lege, originea mărfii se consideră stabilită numai în

cazul în care se prezintă certificatul de origine a mărfii, perfectat în modul cuvenit, sau date

suplimentare ori precizări.

Dispoziţii suplimentare privind determinarea ţării de origine a mărfii

(1) La mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri

privind acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (restabilit) regimul

preferenţial la tariful vamal în cazul prezentării certificatului de origine a lor cel tîrziu la

expirarea unui an de la data perfectării actelor vamale.

(2) La determinarea ţării de origine a mărfii, nu se ia în considerare originea resurselor

energetice, a maşinilor, utilajului şi instrumentelor folosite la fabricarea ei.

(3) Particularităţile determinării ţării de origine a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal

din terţe ţări, precum şi din zonele vamale libere şi depozitele vamale libere situate pe teritoriul

Republicii Moldova, se stabilesc de către Guvern.

(4) La cererea declarantului sau a oricărei persoane interesate, informaţia privind ţara de

origine sau originea preferenţială a mărfii se va furniza cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu

109

decît peste 150 de zile de la data solicitării evaluării, cu condiţia că autorităţilor corespunzătoare

le-au fost comunicate toate informaţiile necesare. Solicitările menţionate pot fi acceptate pînă la

şi după punerea în vînzare a mărfii respective. Datele stabilite privind ţara de origine sînt

valabile în decurs de 3 ani, sub rezerva ca faptele pe care se bazează şi condiţiile în care au fost

obţinute să rămînă comparabile.

FACILITĂŢI TARIFARE

(1) Prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de

reciprocitate sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub

formă de stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri, de

reducere a taxei vamale, de scutire de taxă, de restituire a taxei plătite anterior.

(2) Facilităţile tarifare se stabilesc prin prezenta lege şi nu pot avea caracter individual, cu

excepţia cazurilor prevăzute la art.28.

(3) Facilităţile tarifare se acordă în modul prevăzut de legislaţie şi de acordurile

internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Scutirea de taxa vamală

Sînt scutite de taxa vamală:

a) mijloacele de transport folosite la transporturi internaţionale de pasageri şi de bagaje,

de mărfuri, precum şi obiectele de aprovizionare tehnico-materială, echipamentul, combustibilul,

alimentele, necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport în cursul deplasării sau

procurate în străinătate în legătură cu lichidarea defecţiunilor, în suma stabilită de actele

legislative corespunzătoare;

b) mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către cetăţeni

străini, în conformitate cu legislaţia, precum şi cu acordurile internaţionale la care Republica

Moldova este parte;

c) valuta naţională, valuta străină (cu excepţia celei folosite în scopuri numismatice),

precum şi hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislaţia;

d) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar,

destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;

e) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu titlu

gratuit (donaţii) sau în scopuri filantropice pe linia statului, destinaţia lor fiind confirmată de

organul abilitat;

f) mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal sub

supraveghere vamală în cadrul destinaţiilor vamale respective;

110

g) mărfurile plasate sub regimurile vamale de tranzit şi antrepozit vamal şi sub

destinaţiile vamale de distrugere şi abandon în folosul statului;

h) mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, a căror

valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;

i) mărfurile autohtone anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi

stare şi produsele compensatoare după perfecţionarea pasivă conform reglementărilor vamale;

j) publicaţiile periodice, cărţile ce ţin de domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii,

materialele didactice pentru instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi curative.

k) mărfurile importate pentru comercializarea lor în regimul vamal magazin duty free

(duty free diplomatic);

l) mărfurile (serviciile) introduse în zona economică liberă de pe restul teritoriului vamal

al Republicii Moldova, din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, de pe teritoriul altor

zone economice libere, mărfurile (serviciile), inclusiv cele originare din zona economică liberă,

exportate în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova şi în alte zone economice libere,

precum şi mărfurile originare din zona economică liberă introduse pe restul teritoriului vamal al

Republicii Moldova;

m) mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, exceptînd mărfurile supuse

accizelor, carnea de bovine, proaspătă sau refrigerată (poziţia tarifară 0201), carnea de bovine

congelată (poziţia tarifară 0202), carnea de porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia

tarifară 0203), carnea de ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară

0204), organele comestibile de bovine, porcine, ovine, caprine, cai, măgari, catîri, asini,

proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0206), carnea şi organele comestibile ale

păsărilor de la poziţia tarifară 0105, proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0207),

slănină fără carne slabă, grăsimea de porc şi de pasăre, netopită, nici altfel extrasă, proaspătă,

refrigerată, congelată, sărată sau în saramură, uscată sau afumată (poziţia tarifară 0209 00),

laptele şi smîntîna din lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alţi îndulcitori (edulcoranţi)

(poziţia tarifară 0402), feculele de cartofi (poziţia tarifară 1108 13 000), grăsimile de animale din

specia bovină, ovină sau caprină, altele decît cele de la poziţia tarifară 1503 (poziţia tarifară 1502

00) şi zahărul brut din trestie de zahăr (poziţia tarifară 1701 11). Taxa vamală achitată pentru

mărfurile plasate în regim vamal de perfecţionare activă, la care se aplică taxa vamală, se

restituie, în modul stabilit de Serviciul Vamal, într-un termen ce nu va depăşi 10 zile;

n) mărfurile importate pe teritoriul Republicii Moldova din contul împrumuturilor şi

granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor

acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului),

111

destinate realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor

finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;

o) utilajul, echipamentul şi atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul

Naţional Olimpic şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional

Olimpic, de la federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil pentru pregătirea

sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării olimpice, fără drept de comercializare a

acestui utilaj, echipament şi atribute de gratificaţie;

p) timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;

q) activele materiale valoarea cărora depăşeşte 1000 de lei pentru o unitate şi al căror

termen de exploatare depăşeşte un an, plasate în capitalul statutar (social) al agentului economic;

r) utilajul tehnologic, echipamentul, instalaţiile şi mijloacele circulante importate de către

organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, acreditate de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi

Atestare pentru activitatea din sfera ştiinţei şi inovării, conform Nomenclatorului mărfurilor al

Republicii Moldova şi limitei propuse anual de Guvern şi aprobate de Parlament;

s) mărfurile importate cu scopul efectuării investiţiilor capitale în cadrul şi în condiţiile

Acordului de investiţii "Cu privire la Portul Internaţional Liber "Giurgiuleşti"";

t) produsele petroliere importate în cadrul şi în condiţiile Acordului de investiţii "Cu

privire la Portul Internaţional Liber "Giurgiuleşti"", destinate comercializării prin unităţile de

comercializare a produselor petroliere stabilite în acordul menţionat;

u) mărfurile introduse în Republica Moldova de către persoanele juridice în scopuri

necomerciale şi plasate sub regimul vamal de import, a căror valoare în vamă nu depăşeşte 50 de

euro;

v) bunurile mobile a căror valoare depăşeşte 1000 de lei şi a căror durată de funcţionare

este mai mare de un an, importate de către întreprinderile ce desfăşoară activitatea de leasing, în

scopul onorării obligaţiilor contractuale ale acestora, rezultate din contractele de leasing

încheiate cu persoane fizice sau juridice din Republica Moldova.

MODUL DE RESTITUIRE A SUMELOR TAXELOR VAMALE PLĂTITE ÎN

PLUS

(1) Sumele taxelor vamale plătite în plus la buget, ca rezultat al comiterii unor erori de

calcul, al efectuării plăţilor anticipate în mărimi ce depăşesc cele necesare sau ca rezultat al

anulării plăţilor după modificarea declaraţiei vamale, se restituie la contul plătitorului sau se trec

în contul altor plăţi vamale şi fiscale dacă nu a trecut mai mult de un an de la data supraplăţii.

(2) Pentru a obţine restituirea sumelor specificate la alin.(1) sau trecerea lor în contul

altor plăţi, plătitorul depune o cerere la autoritatea vamală, în care indică supraplata respectivă.

112

La cerere se anexează certificatul fiscal teritorial, care confirmă restanţele plătitorului sau lipsa

acestora faţă de buget şi fondul social.

(3) Examinînd cererea plătitorului, autoritatea vamală adoptă hotărîrea privind restituirea,

trecerea în contul altor plăţi sau refuzul de restituire a sumei taxelor vamale încasate,

informîndu-l în scris pe plătitor despre hotărîrea adoptată. O copie a hotărîrii în cauză, precum şi

a actului de verificare a stării decontărilor, întocmit la ziua efectuării operaţiunilor bancare, se

anexează la documentele ce confirmă restituirea supraplăţii sau trecerea ei în contul altor plăţi.

Autoritatea vamală examinează cererea în termen de 30 de zile.

(4) Operaţiunile menţionate de restituire sau de trecere în cont a supraplăţilor se

efectuează de către autorităţile vamale, în baza documentelor bancare şi de casă, prin virament

respectiv de la conturile trezoreriale.

(5) În cazul în care plătitorul are restanţe la bugetele de toate nivelurile, supraplata nu i se

restituie, ea fiind folosită la stingerea restanţelor în cauză.

Subiectul 10 Contravenții și infracțiuni vamale. Răspunderea juridică Conținuturi:

- activitatea operativă de investigații și de urmărire penală

- procedura în cazurile de contravenție vamală

- actele de procedură

- cheltuielele de procedură contravențională

- cercetarea cazurilor de contravenție vamală

- atacarea deciziei asupra cazurilor de contravenție vamală

- executarea deciziei de sancționare contravențională

- atacarea altor decizii, acțiunilor sau inacțiunilor organelor vamale și a

colaboratorilor vamali, altele decit cele contravenționale sau penale

Organul vamal ca subiect al activităţii operative de investigaţii

(1) Organul vamal desfăşoară activitate operativă de investigaţii în conformitate cu Legea

privind activitatea operativă de investigaţii.

(2) Organul vamal desfăşoară activitate operativă de investigaţii în scopul depistării

persoanelor culpabile de pregătirea şi comiterea de contravenţii vamale, de contrabandă şi de alte

infracţiuni care ţin de competenţa organului de urmărire penală al Serviciului Vamal.

Acţiunile operative de investigaţii care asigură securitatea organelor vamale

Acţiunile operative de investigaţii care asigură securitatea organelor vamale se efectuează

în modul prevăzut de legislaţie.

113

Urmărirea penală

Obiectul urmăririi penale

Obiectul urmării penale în cauzele ce ţin de competenţa organelor vamale îl constituie

colectarea de probe privind infracţiunea, identificarea făptuitorului ei şi punerea lui sub învinuire

în conformitate cu legislaţia.

Organele de urmărire penală în domeniul vamal

(1) Urmărirea penală în domeniul vamal se efectuează de organul de urmărire penală din

Serviciul Vamal şi de subdiviziunile lui teritoriale.

(2) Ofiţerii de urmărire penală din Serviciul Vamal sînt independenţi, se supun

indicaţiilor legale, scrise şi verbale, ale conducerii organului de urmărire penală în domeniul

vamal şi ale procurorului.

Competenţa organelor de urmărire penală în domeniul vamal

Organele de urmărire penală în domeniul vamal efectuează cercetarea penală şi ancheta

preliminară în toate cazurile de contrabandă şi de alte infracţiuni a căror cercetare este atribuită

de Codul de procedură penală competenţei organelor vamale.

Contrabanda

Trecerea peste frontiera vamală de mărfuri, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le

de el, săvîrşită în proporţii mari sau deosebit de mari, fie în mod repetat, fie de un grup de

persoane care s-au organizat pentru activitate de contrabandă, fie de o persoană cu funcţie de

răspundere care face uz de situaţia de serviciu, fie prin folosirea frauduloasă de documente

vamale şi de alte documente, fie însoţită de nedeclarare sau de declararea lor neautentică în

documentele vamale sau în alte documente, o astfel de trecere de substanţe narcotice, psihotrope,

cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, de deşeuri nocive, de armament,

de dispozitive de explodare, de arme de foc şi de muniţii, cu excepţia armelor de vînătoare cu

ţeavă lisă şi a cartuşelor la ele, de valori culturale, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal a

valorilor culturale scoase din ţară în cazul în care returnarea lor este obligatorie se consideră

contrabandă şi se pedepseşte în conformitate cu legislaţia.

Contravenţia vamală

114

Contravenţie vamală înseamnă încălcarea reglementărilor vamale săvîrşită prin acţiuni

sau inacţiune care atrag răspunderi stabilite în Codul cu privire la contravenţiile administrative şi

în prezentul cod.

Răspunderea pentru contravenţia vamală

(1) Contravenţia vamală atrage răspundere administrativă sau materială în conformitate

cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative şi cu cele ale prezentului cod.

În cazul comiterii unor contravenţii vamale, se poate aplica sancţiunea complementară de

retragere sau suspendare a autorizaţiei.

(2) Cetăţenii sînt pasibili de răspundere pentru contravenţii vamale dacă la data comiterii

lor au împliniţi 16 ani.

(3) Persoanele juridice vinovate de săvîrşirea contravenţiilor vamale poartă răspundere

administrativă sau materială.

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere administrativă

(1) Sînt considerate încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere

administrativă următoarele contravenţii vamale:

1) nerespectarea regimului de zonă a controlului vamal;

2) neinformarea organului vamal intern despre trecerea frontierei vamale în cazul

introducerii de mărfuri şi mijloace de transport;

3) neinformarea sau informarea falsă a organului vamal despre intenţia de a scoate

mărfuri şi mijloace de transport de pe teritoriul vamal;

4) neîndeplinirea cerinţelor în caz de avarie sau de forţă majoră;

5) neprezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport sau nepredarea documentelor

necesare efectuării controlului vamal la locul de destinaţie;

6) punerea în circulaţie a mărfurilor şi mijloacelor de transport fără autorizaţia organului

vamal, pierderea sau neprezentarea către organul vamal a mărfurilor şi mijloacelor de transport, a

documentelor însoţitoare;

7) neoprirea mijlocului de transport în locurile stabilite de organul vamal;

8) plecarea mijlocului de transport fără autorizaţia organului vamal;

9) abordarea navelor sau a altor mijloace plutitoare care se află sub supraveghere vamală;

10) nerespectarea procedurii de vămuire;

11) efectuarea de operaţiuni ilegale cu mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost

vămuite pe deplin, modificarea stării lor, utilizarea şi dispunerea de ele;

12) efectuarea fără autorizaţia organului vamal a operaţiunilor de încărcare-descărcare şi

a altor operaţiuni;

115

13) modificarea, nimicirea, deteriorarea sau pierderea mijloacelor de identificare;

14) nerespectarea procedurii de declarare a mărfurilor şi mijloacelor de transport;

15) nerespectarea termenelor de prezentare către organul vamal a declaraţiei vamale, a

altor documente şi informaţii;

16) împiedicarea accesului colaboratorului vamal în încăperi sau teritorii pentru a efectua

controlul vamal;

17) neprezentarea către organul vamal a dărilor de seamă, nerespectarea modalităţii de

ţinere a evidenţei;

18) nerespectarea regimului de depozit provizoriu;

19) nerespectarea procedurii de plasare a mărfurilor în depozit, a regulilor de depozitare,

precum şi a regulilor de efectuare a operaţiunilor cu aceste mărfuri;

20) nerespectarea regimurilor vamale de perfecţionare activă, de perfecţionare pasivă sau

de transformare sub supraveghere vamală;

21) nerespectarea regulilor de desfăşurare a activităţii de producţie şi a activităţii

comerciale în zonele libere;

22) nerespectarea regulilor de efectuare a construcţiilor în zonele libere;

23) nerespectarea obligaţiei de a scoate de pe teritoriul vamal sau de a returna pe

teritoriul vamal mărfuri şi mijloace de transport;

24) nerespectarea procedurii de nimicire a mărfurilor;

25) efectuarea de operaţiuni ilegale cu mărfurile şi mijloacele de transport plasate sub un

anumit regim vamal, modificarea stării lor, utilizarea şi dispunerea de ele;

26) nerespectarea regulilor de aplicare a măsurilor de politică economică şi altor restricţii

stabilite în cazul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală;

27) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri destinate comerţului sau producţiei sub

categoria de bunuri nedestinate comerţului sau producţiei;

28) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri şi mijloace de transport cu eludarea

controlului vamal;

29) trecerea de mărfuri peste frontiera vamală tăinuite de controlul vamal;

30) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri şi mijloace de transport cu folosirea

frauduloasă a documentelor sau mijloacelor de identificare;

31) nedeclararea sau declararea neautentică a mărfurilor şi mijloacelor de transport;

32) transportarea, depozitarea, procurarea de mărfuri şi mijloace de transport introduse pe

teritoriul vamal cu încălcarea reglementărilor vamale, utilizarea sau dispunerea de ele;

116

33) nerespectarea regulilor de utilizare şi de dispunere de mărfurile şi mijloacele de

transport puse condiţionat în circulaţie, faţă de care au fost stabilite facilităţi la perceperea

drepturilor de import şi de export;

34) acţiunile care au ca scop exonerarea ilegală de drepturile de import şi de export sau

micşorarea cuantumului acestor drepturi;

35) acţiunile care au ca scop restituirea drepturilor de import şi de export încasate,

primirea unor sume şi compensaţii sau nerestituirea lor fără just temei;

36) nerespectarea termenului de plată a drepturilor de import şi de export;

37) neexecutarea de către bănci şi alte instituţii financiare a deciziilor organelor vamale;

38) desfăşurarea ilegală a activităţii de broker vamal sau nerespectarea condiţiilor de

desfăşurare a acestei activităţi;

40) încălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere şi de către cetăţeni, inclusiv

străini, a reglementărilor vamale;

41) nesupunerea dispoziţiei sau cererii legale a colaboratorului vamal;

42) insultarea colaboratorului vamal, persoanelor care participă la controlul vamal, la

vămuire, la efectuarea actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui,

precum şi martorilor asistenţi;

43) ameninţarea colaboratorului vamal, persoanelor care participă la controlul vamal, la

vămuire, la efectuarea actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui,

precum şi martorilor asistenţi, cu aplicarea violenţei;

44) refuzul contravenientului de a preda sau prezenta mărfurile, documentele, alte bunuri,

precum şi informaţiile necesare efectuării actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală şi

cercetării lui;

45) refuzul altor persoane de a preda sau prezenta mărfurile, documentele, alte bunuri,

precum şi informaţiile necesare efectuării actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală şi

cercetării lui;

46) refuzul sau eschivarea martorului de a face depoziţii;

47) împiedicarea efectuării reviziei, controlului, inventarierii sau refuzul de a le efectua;

48) refuzul sau eschivarea expertului de a face raportul de expertiză, translatorului sau

specialistului de a participa la efectuarea actelor de procedură în cazurile de contravenţie vamală

şi la cercetarea lor, a specialistului de a participa la efectuarea controlului vamal sau la vămuire;

49) refuzul sau eschivarea persoanelor cu funcţii de răspundere din unităţi economice de

la executarea hotărîrii sau dispoziţiei privind efectuarea expertizei sau de la chemarea

specialistului sau translatorului;

117

50) împiedicarea colaboratorului vamal de a efectua cercetare vamală şi alte acte de

procedură;

51) utilizarea fără autorizaţia organului vamal a bunurilor sechestrate, sau nerespectarea

condiţiilor şi restricţiilor unei astfel de utilizări;

52) exercitarea de influenţă sau intervenţia ilegală în emiterea de decizii sau în efectuarea

unor alte acţiuni.

(2) Contravenţiile enumerate la alin.(1) se sancţionează în conformitate cu prevederile

Codului cu privire la contravenţiile administrative.

Articolul 193. Încălcarea regulilor vamale

Neoprirea mijlocului de transport (inclusiv a mijlocului de transport de uz individual), ce

traversează frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova în locul de aflare a organului vamal

de la frontiera de stat (vamală), precum şi pornirea şi admiterea pornirii mijlocului de

transport (inclusiv a mijlocului de transport de uz individual) aflat sub controlul vamal, fără

autorizaţia organului vamal -

atrage după şine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cincizeci de unităţi convenţionale.

Acostarea la nava aflată sub controlul vamal a altor nave şi altor mijloace navigante fără

atorizaţia organului vamal

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la patru unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la şapte unităţi convenţionale.

Împiedicarea accesului persoanei cu funcţii de răspundere a organului vamal în

timpul îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu la mărfurile, obiectele şi alte valori aflate sub

control vamal -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cincizeci de unităţi convenţionale.

Neprezentarea organului vamal în termenul stabilit a actelor necesare controlului vamal

asupra mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub controlul vamal (indiferent de

prezentarea declaraţiei în scris) -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cincizeci de unităţi convenţionale.

Neaducerea la organul vamal în termenul stabilit a mărfurilor, obiectelor şi altor

valori aflate sub controlul vamal şi transportate de la un organ vamal la altul, precum şi a actelor

vamale şi a altor acte asupra acestor mărfuri, obiecte şi alte valori primite pentru a fi

înmînate organului vamal în termenul stabilit -

118

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cincizeci de unităţi convenţionale.

Încărcarea, descărcarea, transportarea, repararea ambalajului deteriorat, dezambalarea,

ambalarea, reambalarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub controlul vamal sau

schimbarea semnelor de identificare sau de marcare de pe aceste mărfuri, obiecte şi alte

valori sau de pe ambalajul lor fără autorizaţia organului vamal, precum şi deteriorarea sau

pierderea plumburiilor, ştampilelor sau altor garanţii aplicate de organul vamal, -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cincizeci de unităţi convenţionale.

Eliberarea fără autorizaţia organului vamal a mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate

sub controlul vamal, sau pierderea lor -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la şaptezeci şi cinci de unităţi

convenţionale.

Nescoaterea de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor, mijloacelor de

transport auto obiectelor şi altor valori introduse cu obligaţia de a le scoate înapoi, fie

neîntoarcerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor, mijloacelor de transport

auto obiectelor şi altor valori scoase cu obligaţia de a le reîntoarce în termenele stabilite de

aceste obligaţii -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cincizeci unităţi convenţionale cu

confiscarea mărfurilor, mijloacelor de transport auto obiectelor şi altor valori ce constituie

obiectul încălcării sau cu încasarea costului lor.

Nescoaterea dincolo de frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova a mărfurilor,

obiectelor şi altor valori introduse cu scopul de a le tranzita prin teritoriul ei în termenele stabilite

de organul vamal -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la şapte unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la paisprezece unităţi convenţionale.

Trecerea mărfurilor, obiectelor şi altor valori peste frontiera de stat (vamală) a

Republicii Moldova, eludînd controlul vamal (adică nu prin locurile de aflare a organelor

vamale sau în afara orelor de control vamal) sau tăinuindu-le de el (adică cu folosirea

ascunzişurilor sau prin alte metode care împiedică descoperirea mărfurilor, obiectelor

şi altor valori) în lipsa componenţei de contrabandă sau a altei infracţiuni, -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la douăzeci şi cinci

de unităţi convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la şaptezeci şi cinci de

119

unităţi convenţionale cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori care constituie obiectul

încălcării, precum şi a mijloacelor de transport şi a altor mijloace destinate pentru transportarea

şi tăinuirea acestora.

Păstrarea, transportarea sau procurarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori, introduse pe

teritoriul vamal al Republicii Moldova, eludînd controlul vamal sau tăinuindu-le de el, -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă

la douăzeci şi cinci de unităţi convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la

şaptezeci şi cinci de unităţi convenţionale cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce

constituie obiectul încălcării.

Nedeclararea mărfurilor, obiectelor şi altor valori transportate peste frontiera de stat

(vamală) a Republicii Moldova, inclusiv tranzitarea acestora prin teritoriul ei (adică

neprezentarea în modul stabilit a informaţiilor precise despre aceste mărfuri, obiecte şi alte

valori), precum şi declararea lor sub altă denumire, -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă

la douăzeci şi cinci de unităţi convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la

şaptezeci şi cinci de unităţi convenţionale cu sau fără confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor

valori ce constituie obiectul încălcării.

Folosirea fără autorizaţia organelor vamale a mărfurilor, obiectelor şi altor valori, faţă de

care au fost acordate înlesniri la impunerea vamală în alte scopuri decît cele în care au

fost acordate asemenea înlesniri -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la şaptezeci şi cinci de unităţi

convenţionale.

Neachitarea taxei vamale şi a încasărilor vamale în termenul stabilit, precum şi alte

acţiuni drept rezultat al cărora plăţile vamale n-au fost achitate în mărime deplină, -

atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la cincizeci de unităţi

convenţionale.

Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale persoanei cu funcţii de răspundere a

organului vamal, insultarea acestei persoane -

atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece unităţi

convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de unităţi convenţionale.

Articolul 193/1. Încălcarea modului de exportare a mărfurilor şi serviciilor

Încălcarea modului de exportare a mărfurilor şi serviciilor pe bază de licenţă, fără a le

înregistra, în volum mai mare decît cel prevăzut în licenţă, precum şi celor neindicate în licenţă, -

120

atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de unităţi

convenţionale şi confiscarea mărfurilor.

Articolul 193/2. Eliberarea ilegală a licenţei pentru exportarea mărfurilor şi serviciilor

şi refuzul ilegal de a elibera asemenea licenţă

Eliberarea ilegală de către o persoană cu funcţii de răspundere a licenţei pentru

exportarea mărfurilor şi serviciilor, precum şi refuzul ilegal de a elibera asemenea licenţă -

atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la treizeci la cincizeci unităţi

convenţionale.

Articolul 195. Degradarea intenţionată sau ruperea sigiliului (plumbului)

Degradarea intenţionată sau ruperea sigiliului (plumbului), pus de către o persoană

împuternicită cu funcţii de răspundere, cu excepţia cazurilor prevăzute de partea a doua a

articolului 135, de partea întîi a articolului 136 şi de punctul 9 al articolului 193 din prezentul

Cod, -

atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de pînă la şapte unităţi convenţionale.

Articolul 221. Organele vamale

Organele vamale examinează cazurile cu privire la contravenţiile administrative

prevăzute la articolul 152/10 şi la articolul 193 alineatele întîi - paisprezece din prezentul

cod.

Sînt în drept să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative şi să

aplice sancţiuni administrative în numele organelor vamale şefii vamelor şi adjuncţii lor.

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere materială

Sînt considerate încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială

următoarele contravenţii vamale:

1) trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor cu eludarea controlului vamal (trecerea

prin alte locuri decît cel de amplasare al organului vamal sau în afara orelor de program ale

acestuia) sau tăinuindu-le de el (cu folosirea ascunzişurilor sau prin alte metode care împiedică

descoperirea mărfurilor), în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale

altor infracţiuni;

2) trecerea de mărfuri peste frontiera vamală cu documente falsificate, nevalabile sau

dobîndite pe căi ilegale, în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale

altor infracţiuni;

3) nedeclararea, în termenele stabilite, a mărfurilor la import;

121

4) transportul, depozitarea, procurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal cu

eludarea controlului vamal ori tăinuite de el, ori cu utilizarea de documente sau mijloace de

identificare false, nedeclarate sau declarate neautentic, precum şi transportul, depozitarea,

procurarea mărfurilor pentru care sînt prevăzute facilităţi la plata drepturilor de import sau de

export, la utilizarea sau înstrăinarea lor în alte scopuri decît cele pentru care au fost acordate

facilităţile şi fără autorizaţia organului vamal;

5) nerespectarea de către titularul regimului vamal suspensiv a termenelor, obligaţiilor şi

condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea acestui regim;

6) depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor însoţitoare, ce conţin date eronate

despre regimul vamal, valoarea facturală, valoarea în vamă, tipul, cantitatea sau originea

mărfurilor transportate;

7) prezentarea către organul vamal a documentelor care conţin date neautentice despre

recunoaşterea dreptului la restituirea drepturilor de import sau de export încasate, primirea unor

sume şi compensaţii, nerestituirea sau restituirea lor parţială nemotivată, în lipsa elementelor

constitutive ale infracţiunii;

8) neachitarea drepturilor de import sau de export în termenele stabilite, în lipsa

elementelor constitutive ale infracţiunii;

9) punerea în circulaţie a mărfurilor fără permisiunea organului vamal, pierderea

mărfurilor şi mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală sau netransportarea lor la

locul indicat de organul vamal;

10) pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub

supraveghere vamală;

11) neîndeplinirea obligaţiei de a declara organului vamal modificarea destinaţiei

mărfurilor faţă de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală;

12) nerespectarea cerinţelor şi condiţiilor de distrugere a mărfurilor şi/sau a deşeurilor;

13) efectuarea de operaţiuni cu mărfurile, transformarea, utilizarea lor şi dispunerea de

ele cu încălcarea regimului vamal în care au fost plasate, cu excepţia cazurilor prevăzute de

prezentul cod;

14) nerespectarea măsurilor de politică economică şi altor restricţii prevăzute la trecerea

mărfurilor peste frontiera vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod, în lipsa

elementelor constitutive ale infracţiunii;

15) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri destinate comerţului sau producţiei sub

categoria de mărfuri nedestinate comerţului sau producţiei, în lipsa elementelor constitutive ale

infracţiunii;

122

16) neasigurarea integrităţii mărfurilor şi mijloacelor de transport în caz de avarie sau de

forţă majoră, neinformarea imediată despre condiţiile survenite, neasigurarea transportării

mărfurilor la postul vamal proxim ori neasigurarea deplasării colaboratorului vamal la locul de

aflare a mărfurilor şi mijloacelor de transport;

17) nerespectarea obligaţiei:

a) de a scoate de pe teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport introduse anterior

pe teritoriul vamal, dacă scoaterea lor este obligatorie;

b) de a returna pe teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport scoase anterior de

pe teritoriul vamal, dacă returnarea lor este obligatorie;

18) prezentarea către organul vamal, în calitate de confirmare a scoaterii sau introducerii

mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul vamal, a unor acte neautentice privind

scoaterea sau introducerea lor, privind imposibilitatea efectuării acestor operaţiuni din cauza

nimicirii sau pierderii mărfurilor şi mijloacelor de transport în urma unei avarii sau forţe majore,

din cauza uzurii sau pierderilor suportate ca urmare a transportului sau păstrării lor, în lipsa

elementelor constitutive ale infracţiunii;

19) înstrăinarea sub orice formă a bunurilor aflate sub regimul vamal de tranzit;

20) neasigurarea condiţiilor de eliberare sau de recepţie, în conformitate cu regimul

vamal, a mărfurilor şi mijloacelor de transport al căror termen de păstrare în depozit a expirat;

21) comercializarea cu ridicata şi mica ridicată a mărfurilor, inclusiv din încăperile

auxiliare şi depozitele magazinelor duty free, sau comercializarea cu amănuntul în magazinele

duty free a mărfurilor interzise pentru a fi introduse pe sau scoase pentru vînzare de pe teritoriul

vamal al Republicii Moldova, precum şi a altor mărfuri a căror listă se stabileşte în conformitate

cu legislaţia în vigoare.

Sancţionarea materială a contravenţiilor vamale

Persoanele juridice, persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se

constitui persoană juridică, pentru comiterea contravenţiilor vamale prevăzute la:

a) art.231 pct.1), 2), 4), 5), 6) şi 19), sînt sancţionate cu amendă de la 40% la 100% din

valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei sau cu confiscarea lor;

b) art.231 pct.3), sînt sancţionate cu amendă de la 4% la 10% din valoarea mărfurilor

nedeclarate în termenele stabilite;

c) art.231 pct.9) şi 11), sînt sancţionate cu amendă de la 10% la 20% din valoarea

mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei, cu sau fără retragerea autorizaţiei;

d) art.231 pct.7), sînt sancţionate cu amendă de la 10% la 20% din valoarea mărfurilor la

care au fost prezentate documente care conţin date neautentice;

123

e) la art.231 pct.8), sînt sancţionate cu amendă de la 10% la 20% din valoarea mărfurilor

pentru care nu au fost plătite drepturile de import sau de export;

f) art.231 pct.10), sînt sancţionate cu amendă de la 3% la 10% din valoarea mărfurilor şi

mijloacelor de transport ale căror documente au fost pierdute sau nepredate;

g) art.231 pct.12), 13) şi 16), sînt sancţionate cu amendă de la 5% la 20% din valoarea

mărfurilor, obiectelor care au constituit obiectul contravenţiei;

h) art.231 pct.14), 15), 17), 18), 20), 21) sînt sancţionate cu amendă de la 10% la 100%

din valoarea mărfurilor şi altor bunuri care au constituit obiectul contravenţiei, cu sau fără

retragerea autorizaţiei .

Efectuarea actelor de procedură în cazul contravenţiei vamale

Actele de procedură în cazul contravenţiei vamale se efectuează în conformitate cu

prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative, iar partea nereglementată de

acesta - în conformitate cu prevederile prezentului cod.

Procesul-verbal privind contravenţia vamală

În cazul de contravenţie vamală, colaboratorul vamal întocmeşte proces-verbal, conform

prevederilor Codului cu privire la contravenţiile administrative.

Acţiunile colaboratorului vamal în cazul constatării elementelor constitutive ale

infracţiunii de contrabandă sau ale altor infracţiuni

Dacă în procesul efectuării actelor de procedură în cazul unei contravenţii vamale a fost

constatată existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale altor

infracţiuni, se porneşte proces penal în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Circumstanţele în care, după pornirea procesului penal, colaboratorul vamal continuă

efectuarea actelor de procedură în cazul contravenţiei vamale

Dacă în timpul urmăririi penale în cazul de contrabandă sau de alte infracţiuni a căror

urmărire penală este de competenţa organelor vamale se constată indicii ale unor contravenţii

vamale, actele de procedură în cazul acestor contravenţii se vor efectua independent de urmărirea

penală, în condiţiile prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile administrative şi de prezentul

cod.

124

Procedura în cazul contravenţiei vamale constatate de organul de urmărire penală în

domeniul vamal sau de alte organe de resort şi cercetarea cazului

În cazul refuzului de pornire a unui proces penal sau al încetării urmăririi penale pe un

dosar de contrabandă în ale cărui materiale există indiciile unei contravenţii vamale, actele de

procedură şi cercetarea cazului se efectuează în temeiul unei ordonanţe administrative, emise de

procuror în baza materialelor parvenite de la organul de urmărire penală în domeniul vamal sau

de la alte organe, abilitate cu dreptul de urmărire penală.

Inadmisibilitatea divulgării materialelor în cazul de contravenţie vamală

Materialele în cazul de contravenţie vamală nu pot fi divulgate pînă la încheierea

cercetării cazului decît cu autorizaţia colaboratorului vamal care îl cercetează şi efectuează actele

de procedură sau a şefului organului vamal.

Interacţiunea dintre organele vamale ale Republicii Moldova şi serviciile vamale ale altor

state în în cadrul efectuării actelor de procedură în cazuri de contravenţie vamală şi al cercetării

lor

Interacţiunea organelor vamale ale Republicii Moldova cu serviciile vamale şi cu

organele competente din alte state în cadrul efectuării actelor de procedură în cazurile de

contravenţie vamală şi al cercetării lor are loc în baza acordurilor internaţionale la care

Republica Moldova este parte.

Actele de procedură

Însărcinarea privind efectuarea actelor de procedură în cazurile de contravenţie vamală

Organul vamal care efectuează actele de procedură în cazul unei contravenţii vamale este

în drept, după caz, să dispună unui alt organ vamal efectuarea unor anumite acte de procedură.

Această însărcinare urmează a fi executată în decursul a 10 zile din ziua primirii.

Audierea în cazul contravenţiei vamale

(1) Colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură sau cercetează cazul de

contravenţie vamală este în drept să audieze persoanele fizice, persoanele cu funcţii de

răspundere, conducătorii persoanelor juridice, precum şi persoanele care desfăşoară activitate de

întreprinzător fără a se constitui persoană juridică.

(2) Persoanele care urmează a fi audiate sînt obligate să se prezinte la citaţie şi să dea

explicaţii în esenţa cazului.

(3) Referitor la audierea persoanelor consemnate la alin.(1) se întocmeşte proces-verbal.

125

Citarea în cazul contravenţiei vamale

(1) Persoana care urmează să fie audiată în cazul contravenţiei vamale este citată în

modul prevăzut de legislaţie.

(2) În cazul absenţei temporare a persoanei consemnate la alin.(1), citaţia este înmînată

membrilor de familie sau colaboratorilor de la locul de lucru ai persoanei, care vor semna dovada

de primire.

(3) Persoana care urmează să fie audiată poate fi citată prin telefonogramă sau prin alte

mijloace de comunicare.

Solicitarea documentelor necesare efectuării actelor de procedură în cazul contravenţiei

vamale sau cercetării lui

(1) Organul vamal care efectuează actele de procedură în cazul contravenţiei vamale sau

îl cercetează este în drept să solicite persoanei juridice, persoanei cu funcţie de răspundere sau

persoanei fizice documentele necesare investigării cazului.

(2) În termen de 5 zile de la solicitare, persoanele enumerate la alin.(1) sînt obligate să

prezinte în original documentele solicitate de organul vamal care efectuează actele de procedură

în cazul contravenţiei vamale sau îl cercetează. Cu acordul colaboratorului vamal, pot fi

prezentate copiile de pe documentele solicitate, autentificate în modul stabilit.

(3) După expirarea termenului de atac al deciziei asupra cazului de contravenţie vamală,

documentele în original se restituie. În acest caz, la dosar se anexează copiile acestora legalizate

de colaboratorul vamal.

(4) Neîndeplinirea cererii colaboratorului vamal privind prezentarea documentelor

necesare efectuării actelor de procedură în cazul contravenţiei vamale se sancţionează în

conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative, iar documentele

se ridică în modul stabilit la art.244 al prezentului cod şi în prevederile Codului cu privire la

contravenţiile administrative.

Temeiurile ridicării mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi altor bunuri

(1) Mărfurile şi mijloacele de transport care constituie obiectul contravenţiei vamale,

mărfurile şi mijloacele de transport cu ascunzişuri speciale, folosite pentru trecerea peste

frontiera vamală a bunurilor ce constituie obiectul contravenţiei vamale, tăinuite de controlul

vamal, mijloacele de transport care transportă bunuri ce constituie obiectul contravenţiei vamale,

documentele, mijloacele de identificare sînt calificate drept probe şi se ridică.

126

(2) În cazul tragerii la răspundere pentru contravenţie vamală a persoanei fizice sau a

persoanei cu funcţie de răspundere care nu este stabilită în Republica Moldova, a persoanei

juridice care nu dispune de filială, reprezentanţă, secţie ori de o altă structură pe teritoriul

Republicii Moldova, precum şi a persoanei care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se

constitui persoană juridică, al căror capital social şi (sau) valoare a patrimoniului nu acoperă

suma amenzii aplicabile sau costul mărfurilor şi al mijloacelor de transport a căror valoare ar

putea fi percepută, se permite ridicarea mărfurilor, valorilor valutare, inclusiv valutei naţionale,

precum şi a mijloacelor de transport ale acestora pentru a se asigura perceperea amenzii sau

contravalorii bunurilor indicate.

(3) Prezentarea de probe privind domicilierea, existenţa de filiale, reprezentanţe, secţii

sau de alte structuri, privind mărimea capitalului social sau a unui alt patrimoniu se pune în

sarcina contravenientului.

Estimarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi altor bunuri

(1) Organul vamal estimează valoarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a altor

bunuri, ridicate în conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative

şi ale prezentului cod, în bază de preţuri libere. Dacă estimarea în acest mod este imposibilă, se

solicită avizul expertului.

(2) În procesul estimării menţionate la alin.(1), determinarea echivalentului în lei

moldoveneşti al sumelor exprimate în valută străină se face la cursul oficial al Băncii Naţionale a

Moldovei în vigoare la momentul estimării.

Sechestrarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi altor bunuri

(1) În cazul imposibilităţii ridicării mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi

altor bunuri, indicate la art.244, dacă contravenientul a săvîrşit în repetate rînduri contravenţii

vamale sau dacă este tras concomitent la răspundere pentru comiterea mai multor contravenţii

vamale, sau dacă contravenţia vamală cauzează prejudiciu intereselor statului, şeful organului

vamal sau adjunctul lui sînt în drept să sechestreze mărfurile, mijloacele de transport şi alte

bunuri ale contravenientului.

(2) Şeful organului vamal sau adjunctul lui emit o decizie motivată privind sechestrarea

bunurilor.

(3) Sechestrarea bunurilor şi procesul-verbal privind acest fapt se efectuează conform

art.243.

(4) Nu pot fi sechestrate bunurile necesare persoanei fizice şi persoanelor întreţinute de

ea. Lista unor astfel de bunuri este stabilită de legislaţie.

127

(5) Şeful organului vamal sau adjunctul său care a emis decizia privind sechestrarea

bunurilor stabileşte locul păstrării lor.

(6) Delapidarea, înstrăinarea sau tăinuirea bunurilor sechestrate se pedepsesc conform

legislaţiei penale.

(7) În cazul sechestrării de mijloace băneşti ale contravenientului aflate în conturile

băncilor sau ale altor instituţii financiare, se interzice, prin decizie a şefului organului vamal,

orice operaţiune în acele conturi.

(8) Decizia de sechestrare a bunurilor poate fi anulată de persoana care a emis-o dacă nu

mai există necesitatea aplicării acestei măsuri.

Inspectarea vamală

(1) Dacă are motive suficiente pentru a presupune că pe teritoriul sau în localul

persoanelor, sau în mijloacele lor de transport se află mărfuri şi mijloace de transport ce

constituie obiectul contravenţiei vamale, sau mărfuri şi mijloace de transport cu ascunzişuri

speciale, folosite pentru trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor ce constituie obiectul

contravenţiei vamale, tăinuite de controlul vamal, obiecte ce posedă indicii de corpuri delicte,

precum şi documentele necesare efectuării actelor de procedură în cazul contravenţiei vamale

sau cercetării lui, colaboratorul vamal este în drept să efectueze inspectarea vamală a acestor

teritorii, localuri sau mijloace de transport.

(2) Referitor la inspectarea vamală, colaboratorul vamal care efectuează actele de

procedură sau cercetează cazul de contravenţie vamală emite o ordonanţă motivată.

(3) Inspectarea vamală se efectuează în prezenţa unor martori asistenţi.

(4) La inspectarea vamală asistă şi persoana al cărei teritoriu, local sau unitate de

transport sînt inspectate. În cazul absenţei temporare a persoanei fizice, a persoanei cu funcţie de

răspundere sau a persoanei care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui

persoană juridică, inspectarea vamală se efectuează în prezenţa membrilor lor de familie maturi,

a angajatului serviciului exploatare a locuinţelor de la domiciliu, a reprezentantului

administraţiei locului de muncă, de studii, de odihnă al persoanei în cauză sau a reprezentantului

autorităţii administraţiei publice locale respective. În cazul absenţei temporare a conducătorului

persoanei juridice sau a adjunctului acestuia, inspectarea vamală se efectuează în prezenţa unor

alţi angajaţi ai persoanei juridice în cauză sau în prezenţa reprezentanţilor autorităţii care a făcut

înregistrarea de stat a acestuia.

(5) La efectuarea inspectării vamale este invitat un specialist, după caz.

(6) Persoanelor care participă sau asistă la efectuarea inspectării vamale li se lămuresc

drepturile şi obligaţiile.

128

(7) Nu se admite efectuarea inspectării vamale în timp de noapte, cu excepţia cazurilor

cînd inspectarea se face în cadrul controlului vamal sau vămuirii şi a cazurilor care nu suferă

amînare.

(8) Înaintea inspectării vamale, colaboratorul vamal este obligat să prezinte, contra

semnătură, persoanei al cărei teritoriu, local sau unitate de transport urmează să fie inspectate

ordonanţa privind efectuarea inspectării vamale. În cazul absenţei persoanei, ordonanţa este

prezentată uneia dintre persoanele indicate la alin.(4).

(9) Colaboratorul vamal propune persoanei al cărei teritoriu, local sau unitate de transport

urmează să fie inspectate sau uneia dintre persoanele indicate la alin.(4) să permită accesul pe

teritoriul, în localul sau în unitatea de transport în care se află bunurile enumerate la alin.(1), să

predea bunurile sau să deschidă localurile, recipientele şi alte locuri unde se pot afla astfel de

bunuri. În cazul refuzului de a deschide localurile, recipientele şi alte locuri unde se pot afla

bunurile indicate la alin.(1), colaboratorul vamal este în drept să le deschidă, evitînd deteriorarea

nejustificată a lăcăţilor, uşilor etc.

(10) Mărfurile, mijloacele de transport, documentele şi alte bunuri care au atribuţie la

cazul contravenţiei vamale constatate în timpul inspectării vamale sînt ridicate în temeiul şi în

modul prevăzut la art.243 şi 244.

(11) În cadrul inspectării vamale, pot fi efectuate măsurări, fotografieri, filmări,

înregistrări video şi alte lucrări tehnice.

(12) Referitor la inspectarea vamală se întocmeşte proces-verbal.

Examinarea

(1) Pentru a constata indiciile, a descoperi probele materiale, a elucida circumstanţele

contravenţiei vamale, colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură sau cercetează

cazul de contravenţie vamală este în drept să examineze teritoriile, localurile, mărfurile,

mijloacele de transport, documentele, alte bunuri care aparţin sau care sînt destinate persoanei

juridice, persoanei cu funcţie de răspundere sau persoanei fizice, să ridice corespondenţa lor

poştală şi telegrafică, să întreprindă alte măsuri prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile

administrative şi de prezentul cod.

(2) Examinarea poate fi efectuată în cadrul întocmirii procesului-verbal privind

încălcarea reglementărilor vamale, inspectării vamale, ridicării mărfurilor, mijloacelor de

transport, documentelor şi altor bunuri sau ca un act de procedură independent.

(3) Se permite examinarea mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi altor

bunuri ca un act de procedură independent:

129

a) dacă mărfurile, mijloacele de transport, documentele şi alte bunuri au fost prezentate

colaboratorului vamal în timpul controlului vamal sau al vămuirii ori în timpul efectuării actelor

de procedură anterioare;

b) în alte cazuri, cu acordul posesorilor de mărfuri, de mijloace de transport, de

documente şi de alte bunuri.

(4) Examinarea ca un act de procedură independent se efectuează în prezenţa unor

martori asistenţi. La examinare au dreptul să participe contravenientul, specialistul şi martorii.

(5) În cadrul examinării pot fi efectuate măsurări, fotografieri, filmări, înregistrări video,

pot fi schiţate planuri, efectuate desene, scheme, prelevate probe şi mostre, făcute mulaje şi

tipare de pe urme, copii de pe documente.

(6) Referitor la efectuarea examinării ca un act de procedură independent se întocmeşte

proces-verbal.

. Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi altor bunuri pentru a

fi identificate

(1) În temeiul deciziei colaboratorului vamal care efectuează actele de procedură în cazul

de contravenţie vamală sau care îl cercetează, contravenientului persoană fizică, persoană cu

funcţie de răspundere, conducător al persoanei juridice sau adjunct al acestuia, persoană care

desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică, precum şi martorului,

li se prezintă, după caz, mărfurile, mijloacele de transport, documentele şi alte bunuri spre a fi

identificate.

(2) Persoanele chemate să identifice bunurile indicate la alin.(1) sînt întrebate în prealabil

despre împrejurările în care le-au văzut, despre semnele lor distinctive.

(3) Bunurile sînt prezentate spre a fi identificate împreună cu alte obiecte similare.

Prezentarea pentru identificare se efectuează în prezenţa unor martori asistenţi.

(4) Referitor la prezentarea bunurilor pentru identificare, se întocmeşte proces-verbal.

Solicitarea de la autorităţile publice şi de la persoane a informaţiei necesare efectuării

actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală sau cercetării lui

(1) Colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură în cazul de contravenţie

vamală sau îl cercetează este în drept să primească gratuit, la cerere scrisă, de la autorităţi

publice sau de la persoane informaţiile necesare soluţionării cazului, inclusiv informaţii pentru

uz de serviciu sau informaţii care prezintă secret comercial sau un alt secret ocrotit de lege.

(2) În cazul refuzului neîntemeiat de a i se prezenta informaţia solicitată, colaboratorul

vamal este în drept să ridice documentele care conţin informaţia necesară soluţionării cazului, în

modul prevăzut de prezentul cod.

130

(3) Colaboratorul vamal este obligat să asigure nedivulgarea informaţiei primite,

folosind-o exclusiv la soluţionarea cazului de contravenţie vamală. Colaboratorul vamal nu poate

folosi o astfel de informaţie în scopuri personale, nu o poate transmite unor terţi şi nici altor

autorităţi publice, excepţie făcînd cazurile prevăzute de legislaţie.

Revizia, controlul, inventarierea în cazul de contravenţie vamală

(1) În cazul de contravenţie vamală în care actele de procedură sînt efectuate de organul

vamal sau care este cercetat de el, după epuizarea altor măsuri de constatare a faptelor şi

circumstanţelor, esenţiale pentru dosar, se pot face revizia şi controlul activităţii economice şi

financiare a contravenientului, precum şi inventarierea mărfurilor şi mijloacelor lui de transport.

(2) Colaboratorul vamal care desemnează revizia, controlul şi inventarierea stabileşte sau

aprobă autoritatea publică, persoana juridică, grupul de revizori şi specialişti care le vor efectua.

(3) Revizia, controlul şi inventarierea se efectuează în baza unei decizii, emise de şeful

organului vamal, de adjunctul acestuia sau de către Serviciul Vamal.

(4) Rezultatele reviziei, controlului, inventarierii se comunică, în termen de 5 zile după

încheierea lor, persoanei controlate.

(5) Procedura efectuării reviziei, controlului şi inventarierii, perfectării actelor pe

marginea lor este stabilită de legislaţie.

Remiterea dosarului de contravenţie vamală spre cercetare

Colaboratorul vamal care a efectuat actele de procedură în cazul de contravenţie vamală

remite dosarul, la încheierea procedurii, către şeful organului vamal sau adjunctul acestuia, iar

factorul de decizie din Serviciul Vamal către persoana împuternicită din Serviciu cu cel puţin 15

zile înainte de expirarea termenului de aplicare a sancţiunii persoanei fizice sau persoanei cu

funcţie de răspundere şi cu cel puţin o lună înainte de expirarea termenului de aplicare a

sancţiunii persoanei juridice sau persoanei care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se

constitui persoană juridică.

Clasarea dosarului de contravenţie vamală pînă la remiterea lui spre cercetare

(1) Dacă se constată circumstanţe care exclud necesitatea continuării procedurii în cazul

de contravenţie vamală, colaboratorul vamal care a efectuat actele de procedură emite o decizie

în care expune esenţa cazului, temeiurile clasării dosarului şi rezolvă problema mărfurilor,

mijloacelor de transport, documentelor şi a altor bunuri ridicate, problema patrimoniului

sechestrat, obiectelor gajate, garanţiilor depuse, probelor materiale şi cheltuielilor aferente

131

cazului. Decizia intră în vigoare după ce este aprobată de şeful organului vamal sau de adjunctul

acestuia.

(2) În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a deciziei de clasare a dosarului de

contravenţie vamală, se înmînează sau se expediază o copie de pe decizie persoanei care a

suportat procedura, iar în cazul decesului persoanei fizice sau lichidării persoanei juridice, copia

se remite reprezentanţilor acestora sau persoanelor interesate.

Atacarea deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală

Atacarea deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune persoanei fizice,

persoanei juridice sau persoanei care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui

persoană juridică

(1) Decizia organului vamal privind aplicarea de sancţiune poate fi atacată de persoana

fizică, persoana juridică sau de persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se

constitui persoană juridică, vizate în decizie, ori de avocatul sau reprezentantul lor în decursul a

10 zile de la data emiterii deciziei.

(2) Plîngerea împotriva deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune poate fi

depusă la Serviciul Vamal sau la instanţa de judecată din localitatea unde se află organul vamal

care a aplicat sancţiunea.

(3) Decizia Serviciului Vamal asupra plîngerii împotriva deciziei organului vamal privind

aplicarea de sancţiune poate fi atacată în termen de 10 zile de la emitere, în instanţa de judecată a

localităţii unde se află Serviciul Vamal. Hotărîrea instanţei de judecată este definitivă.

(4) În cazul tardivităţii întemeiate a plîngerii, termenul prevăzut pentru prezentarea ei

poate fi reînnoit de Serviciul Vamal în baza demersului persoanei vizate în decizie, precum şi a

avocatului sau a reprezentantului ei.

Atacarea altor decizii ale organului vamal în cazul de contravenţie vamală

(1) Decizia organului vamal privind clasarea dosarului de contravenţie vamală sau

privind remiterea lui în procedură suplimentară poate fi atacată în Serviciul Vamal de către

persoana vizată în decizie, precum şi de avocatul sau reprezentantul ei, în termen de 10 zile de la

data emiterii. Decizia Serviciului Vamal este definitivă.

(2) Decizia organului vamal privind pornirea urmăririi penale în cazul de infracţiune de

contrabandă sau de alte infracţiuni a căror urmărire penală ţine de competenţa organului vamal

sau privind remiterea dosarului către alte organe de drept pentru a se pronunţa asupra pornirii

urmăririi penale poate fi atacată în conformitate cu legislaţia de procedură penală.

132

Examinarea de către Serviciulul Vamal a deciziei asupra cazului de contravenţie vamală

(1) După examinarea plîngerii persoanei vizate în decizie, a avocatului sau a

reprezentantului ei, precum şi la recursul procurorului sau ca o măsură de control asupra

respectării legalităţii în cadrul efectuării actelor de procedură sau al cercetării cazurilor de

contravenţie vamală, Serviciul Vamal examinează decizia organului vamal asupra cazului de

contravenţie vamală şi emite una din următoarele hotărîri:

a) decizia nu se modifică, iar plîngerea sau recursul nu sînt satisfăcute;

b) decizia este anulată, iar dosarul remis pentru o nouă cercetare sau în procedură

suplimentară;

c) decizia este anulată, iar dosarul clasat;

d) sancţiunea aplicată pentru contravenţie vamală este modificată fără a fi agravată;

e) decizia privind aplicarea de sancţiune pentru contravenţie vamală este anulată şi este

emisă una din deciziile prevăzute la art.268 alin.(1) lit.c) şi d).

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.b)-e), Serviciul Vamal emite o decizie. Despre

decizia emisă este încunoştinţat în scris procurorul care a înaintat recursul, precum şi

reclamantul, iar despre decizia emisă cu privire la controlul asupra respectării legalităţii în cadrul

efectuării actelor de procedură sau cercetării cazurilor de contravenţie vamală se încunoştinţează

persoana vizată în decizia asupra cazului de contravenţie vamală.

Temeiurile pentru anularea sau modificarea deciziei privind aplicarea de sancţiune ori

privind clasarea dosarului

Temei pentru anularea sau modificarea deciziei organului vamal privind aplicarea de

sancţiune ori privind clasarea dosarului de contravenţie vamală sînt:

a) procedura sau cercetarea unilaterală sau incompletă a cazului;

b) necorespunderea concluziilor, expuse în decizie, circumstanţelor cazului;

c) încălcarea serioasă a cerinţelor procedurale din prezentul cod, iar în partea

nereglementată de acesta, încălcarea legislaţiei cu privire la contravenţiile administrative prin

emitere a deciziei de către un colaborator vamal neîmputernicit sau prin crearea de piedici, în

pofida voinţei contravenientului, participării la cercetarea cazului a avocatului sau a

reprezentantului contravenientului, precum şi alte cazuri de violare a drepturilor legale ale

participanţilor la procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui, dacă această

violare a împiedicat examinarea multilaterală a cazului şi a influenţat sau ar fi putut influenţa

emiterea unei decizii juste;

d) calificarea incorectă a faptei, neaplicarea sau aplicarea incorectă a sancţiunilor

prevăzute de prezentul cod.

133

Termenele de examinare a plîngerii sau a recursului procurorului

(1) Plîngerea împotriva deciziei organului vamal în cazul de contravenţie vamală se

examinează în termen de o lună de la data parvenirii ei la Serviciul Vamal. Termenul de

examinare a plîngerii poate fi prelungit cu titlu de excepţie de către conducerea Serviciului

Vamal, dar nu poate depăşi 3 luni, fapt despre care este încunoştinţat reclamantul.

(2) Recursul procurorului este examinat în termen de 10 zile de la data parvenirii lui la

Serviciul Vamal.

Temeiurile şi termenele suspendării examinării plîngerii

(1) Serviciul Vamal suspendă examinarea plîngerii dacă:

a) materialele cazului de contravenţie vamală, decizia asupra căruia a fost atacată, au fost

solicitate de organul de urmărire penală în legătură cu pornirea procedurii penale sau cu

efectuarea urmăririi penale;

b) materialele cazului de contravenţie vamală sînt examinate de procuror în ordine de

supraveghere.

(2) În cazul uneia din circumstanţele indicate la alin.(1), factorul de decizie din Serviciul

Vamal care examinează plîngerea emite o decizie privind suspendarea examinării plîngerii,

despre care fapt se încunoştinţează reclamantul.

(3) Examinarea plîngerii este reluată de către factorul de decizie din Serviciul Vamal care

examinează plîngerea, după ce temeiurile suspendării au dispărut. 8

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

I. ACTE LEGISLATIVE

a) Acte internaţionale şi regionale

1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la

10 decembrie 1948..

2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1966

3. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din

04.11.1950 şi Protocoalele adiţionale:

b) Acte legislative naţionale

4. Constitutia Republicii Moldova, 29 iulie 1994

5. Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000

6. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova (in continuare Mon. Of. al RM) din 16

134

ianuarie 2009, nr. 3-6, art. 15) (Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29

martie 1985)).

7. Codul Fiscal al RM, Titlul Nr.3, art.96-104

8. “Legea cu privire la tariful vamal” din 20 noiembrie 1997

9. Legea cu privire la investiţiile străine, MO, Nr.7 din 1995

10. Legea cu privire la repatrierea mijloacelor băneşti, mărfurilor şi serviciilor obţinute în

urma activităţii economice externe, Nr.1466 din 29.01.1998.

11. Legea Nr.626 din 3.11.1995 cu privire la zona economică liberă. Tvardiţa, publicată în

MO nr.73 din 28.12.1995.

12. Legea reglementarii de stat a activitatii comerciale externe 8.06.2000

13. Legea serviciilor in organele vamale 20.07.2000

14. Legea cu privire la zonele economice libere 27.07.2001

15. Legea cu privire la modul de introducere pe teritoriul Republicii Moldova si scoaterea

marfurilor si bunurilor ce apartin persoanelor fizice 20.12.2002

16. Legea privind licentierea unor genuri de activitate in Republica Moldova 30.07.2001

17. Legea cu privire la ajutoarele umanitare acordate Republicii Moldova 28.11.2002

18. Regulamentul cu privire la introducerea pe teritoriul Federaţiei Ruse a mărfurilor pentru

prelucrare, Nr.78-XI din 8 noiembrie 1994

19. Regulamentul cu privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale la

importul în RM a mărfurilor supuse accizelor.

20. Instrucţiunea Comitetului Vamal de Stat din 26 august 1994, Nr.01-12/926, privind unele

întrebări despre aplicarea regimului de reimport

c) Acte normative naționale

21. Hotărîrea Guvernului RM nr.151 din 22 aprilie 1994 cu privire la aprobarea

Regulamentului – tip de formare şi funcţionare a zonelor – economice – libere pe

teritoriul RM.

22. Hotărîrea Guvernului RM cu privire la unele măsuri de reglementare a introducerii şi

scoaterii unor categorii de mărfuri, MO din 17 decembrie 1998.

23. Hotărîrea Guvernului din 11 iunie 1996 “privind operaţiunea de tranzit”

24. Hotărîrea Guvernului RM Nr.851 din 27.12.1995 despre procedura deschiderii şi

funcţionării depozitelor vamale libere.

25. Hotărîrea Guvernului RM nr.777 cu privire la unele măsuri de reglementare a comerţului

exterior din 13 august 1997.

26. Hotărîrea Guvernului RM nr.777 cu privire la perfecţionarea mecanismului exterior

27. Regulamentul Comitetului de stat vamal din 10 ianuarie 1993, Nr.314, pag.10.

135

28. Ordinul Ministerului Comerţului Nr.60/1994 privind deschiderea de contingente tarifare

la import. MO nr.314/1997

29. Ordinul Ministerului Comerţului Nr.68 din privind regimul de import-export. MO

nr.305/14-1996

30. Convenţia internaţională cu privire la transportarea internaţională a încărcăturilor TIR,

Geneva 14 mai 1975.

31. Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ 11

aprilie 1979.

32. Convenţia internaţională din iulie 1987 privind clasificarea mărfurilor.

Convenţia internaţională referitoare la S.H. de la Bruxelles 1 ianuarie 1998

33. Conventia Vamala relativa la importul temporar de material stiintific, Bruxelle-68

d) Literatură teoretică

1. Угаров Б.М. «У таможенного Баръера», Москва 1975

2.Б.Н.Ноздрачев «Таможенное право России», Москва 1998

2. Российское таможенное право под ред.Б.Н.Габричидзе, Москва, 1997

3. Коментарии к Таможенному Кодексу России под редакции Шнур Л.В. Москва 1997

4. «Таможенное законодательство» Б.Н.Габричидзе. Москва 1994

5. Зоборов В.Е., Габричидзе Б.Н. «Таможенная служба в России», Москва 1993

6. Попова И.Н. «Коментарий к таможенному кодексу», Специальная публикация,

1996

7. Козырин А.Н. Таможенное право России, Москва 1995

8. Gh.Caraiani, C.Cazacu “Vamuirea marfurilor de export-import, Bucuresti 1997

9. E.Dragnea “Reglementari vamale”, Oradea 1994

10. Toma Georgescu “Tehnici de comert exterior”, Universitatea Romana Americana“ 1995

11. Cornel Baicoianu “Istoria regimurilor vamale- ca politica comerciala, Bucuresti 1994

12. Gh.Caraiani, C.Cazacu “Vamuirea marfurilor de export-import, Bucuresti 1996

13. Попова И.Н. «Коментарий к таможенному кодексу», Основная часть, 1996

14. Zobov V.E. “Таможенное право” Moscova 1993

15.Bucov E.A., Galanji E.F. “Учебное пособие в помощь слушателям изучающим

таможенное дело” Moscova 1994.

16.Aurel Teodor Moldovan „Drept vamal”, Bucureşt 2006, editura C.H.Beck.

17.Gheorghe Coroiani „Reglementări interne şi internaţionale privind vămuirea mărfurilor”,

Bucureşti 1997, Editura Lumina Lex.

18. Radu Ghenadie „Drept vamal comunitar”. Proiect - Implementarea acordului de

parteneriat şi cooperare RM-UE, Chişinău 2001.

136

19. Viorica Ursu, Canţer Oleg, Magu Ion „Schiţe de contribuţie la monografia de drept

vamal”, Editura Foxtrot, Chişinău 2006.

20. Sîrbu Eduard, Melnic Viorel „Reglementări vamale:Sistemul destinaţiilor vamale în

Republica Moldova”, Combinatul Poligrafic, Chişinău 2009.

21.Mladen Carmen „Drept vamal românesc şi comunitar”, Bucureşti 2003.

22.Condor Ioan, Condor Silvia-Cristina „Drept vamal şi fiscal” Bucureşti 2002.

23. Voicu Marin „Drept comunitar „ Bucureşti 2003

24. Tofan Mihaela „Drept European”, Bucureşti 2008.


Recommended