I
CUPRINS
INTRODUCERE
Graffti:urile lui Pino Roveredo t1
sA-lvtr DAI DE $TnE1 . Si vorbegti cu mdinilq si asculli cu ochii..... ...........
2. Sd-mi dai de gtire
3. 100! 120! 140!...
4. Famita Samaza5. Unul ca gi noi
13. Suc de otet .........
25
28
35
63
70
..................... 1t214. Ucraineanul zburitor ...... 118
lJ' n"***|j.l**)**: dmcapriotein
I sliut - larlea as care Pino Roveredo nu oumai a debutaE ci
f e intrat in fo4i in lumea literaturii - protagonistul-narator,
J gi"ioA un chip iubit Ei indurerat, af,irmd cd gtie care dintre
J rftnile acelui chip poafie semndtura lui. Roveredo este expert
J io grumti-*ile pe care viata le imprimd, chiar 9i cu invo-
I fo*e cruri-e, pe chipul qi pe corpul oamenilor; gtie cd este
I *,i-a ,i "aeu,
ca in cazul acelor riduri adancite de dueri de
J oo ,""*ouS,e ci este, in parte, responsabil. Maniera sa de a
I scrie, niscutn dintr-o experienli de viati hotiritoare qi sniind
I de orice formalie literard. este ilustrate li de transcrierea
I acelor graffiti adesea aspre, dar in acelagi timp, picaresti $i
I eventwoase. S-a spus gi s-a repetat de multe ori, in urma: curoscutelor declaralii ale lui Svevo, Saba gi Slataper. cd
Hsdtura caracteristicd a literaturii triestine este antiliterahrra,
afirrnalie valabili poate penhu marea generafie a fondatorilor
sii, dar mult mai putin potiviti penau autorii care le-au urmatgi care s-au brianit din acea tradilie. Fireqte, Roveredo a ajuns
I Cdprioare pe cLlmi (n.n.\
12 pino Roveledo
cu adevdrat la literaturd _ ,i nu este vorba numai despreliteratura triestind - pornind de la viafd, de la o via16 care acunoscut umbra, infernul autodistrugerii prin alcool, zoneletipice ale marginalizdrii gi ale automarginalizirii, subpro_letariatul urban mustind de violenp, deciderea aproape voit6,,,rdmdgagurile pierdute cu singurdtatea, cursa cu obstacole,luate toate in piept,., dupd cum va scrie el insugi.
Capriole in salita, prima, dar gi cea mai incisivd carte a sade p6ni acum, ap6ruti. il 1996, relateazi trecerea prin aceastiperioadi de intuneric ai iegirea din vartejul ei, cu o fo4i poeti-cd qi cu o originalitate inconfundabile, care ii permit autoruluisd nu cadi in capcanele cu care un asemenea subiect, abordatde nenlmirate ori in literaturd, ar putea destul de ugor si ahagigi si distugi un scriitor.
Dar Roveredo este cu adevdrat vt outsider, tocmai pentruce gtie foarte bine cd, astizi, nimeni nu poate fi aga ln modingenuu, frrd sd falsifice realitatea, fXrd sd devin6, cu altecuvinte, un fals naiv, obiectiv vorbind, sau un caz patetic, unrebel sau un biet intarziat. Roveredo este el insuSi gi at6t;martor al degraddrii, al suferin{ei, at decdderii morale, al iegiriidin ea 9i al anevoioasei, dar realei recuperdri a dennittii,nelds6ndu-se nici cucerit, nici descurajat, dar nici fascinat detoate acestea. EI nareazi aceasti experiente cu o intelegeredob6ditn cu greu de-a lungul anilor _ chiar cu prelul multorgreqeli - , caracterizati prinh_o profunzime neobiqnuitd 9i cuun limbaj numai al s6u, nici invilat dup6 ureche, nici cgnshuitcochet4nd cu abaterile de la reguli sau cu presupusa ignoranp aoamenilor afla1i in afara convenien{elor sociale 9i lipsili deculturi, ci pur 9i simplu cu un limbaj ponivit, singurul cu careasemenea inL4mpldri pot fi povestite. pufini scriitori sunt astiziei ingigi aga cum este el. poate cd nu este meritul s6u, probabilce nu ar putea s6 fie altfel, dar autorul nostru poarti marca
SA-MI DAI DE 9TIRE
adevarat care, mic sau mare, cu meritele Ei cu
sale, face, dupd cum spunea Gide, exact ceea ce poate.
:tscut in 1954, la Trieste, intr-o familie de meptequgari,
a lucrat mulli ani ca muncitor, mai intdi intr-ode mezeluri gi apoi intr-o fabricd de dopuri de plute,
sa este complet striini de literatura muncitoreascd gi
sa politico-sociali, fali de care, in mod sigur,
.ne insensibil in viala particulari qi in modul sdu de a
lHi dar care nu reprezintd un element al ficliunii sale. AGcut dezordinea, alcoolul, experienla brutali - chiar dacE
FllrU o foarte scurti perioad6 de timp - a inchisorii 9i a
frlului de psihiatrie, viala de vagabond de la marginea so-;-iiii, dar poveste$te toate acestea cu pietasr fali, de el gi de
cr:lalfi, daf flrd indulgenle $i mai ales flri nici o urm6
- complicitate cu acele destine asupra cerora dimensiunea
-gicA a existen{ei igi pune amprenta atdt de timpuriu; destin€
ere, dupd cum el insugi a scris, merg inapoi precum racul c6-
rc rcpetzte infrdngeri usturdtoare, se complac in suferinli,
irzindu-gi bntnliile chiar inainte de a le incepe.
Roveredo poveste$te despre aceste vieli risipite, despre
l}€ste zboruri intrerupte ti aceste aripi frante de numeroasele
lieFe aruncate inspre ele, dar istorisegte 9i despre josniciile 9idespre slSbiciunile transformate in alibiuri pentru a justificaincilcarea normelor. Povestegte cu implicare qi detaqare, cu
patimd qi ironie, cu o inlelegere in care firul epic, ficliunea 9ijudecata morali se contopesc. Dupd cum a scris Riccardo
Cepach intr-un excelent eseu, Roveredo nu are nimic in comun
cu marea tradilie transgresivd a lui Kerouac qi Bukowski 9i nicicu viziunea lor eroici $i contestatari asupra voluptdtii consu-
mului de alcool Si a dezordinii eliberatoare: ,,Infemul
I Evlavie, smer€nie, pietat€, in lat. irl orig. (n.tr.)
14 Pino Roveredo
alcoolismului este descris in brutalitatea devastatoare a
efectelor sale... Dincolo de orice mitologie facil6' Roveredo a
readus in d,isculie alcootismul pentru cei care iau cezut cu
adevdrat victime" .
Scriitorul nareazi 9i iegirea din acest infem' betdlia
victorioasd imponiva intunericului. din care nu numai c6 a
ie$it, dar de mulli ani ii ajuti 9i pe cei rimaqi prizonieri acolo'
printr-un angajament exemplar faF de victimele aflate in
impas, alcoolici, toxicomani, seropozitivi' persoane cu
dizabilititi care beneficiazi de asistenti in centrele de igiend
mentald, pugcdriasi, irnigranli $i aceasti activitate' reflectati in
activitatea sa de jumalist, a ldsat o marcd literard destul de
discreti asupra operei sale, departe de orice patos moraliztor $i
de orice ideologie angajanti.
$i in acest caz impresioneazi ceea ce Cepach numeqte
,,candoarea aut€ntic6 9i nu mimati' a lui Roveredo' lucru rar
intehit in cultura postmodemd: este vorba despre cel care
citeazd din purd intimplare. despre cel care Povesteste cu sim-
plitate experienle extraordinare - incepand cu aceea a pirinlilor
surdomuli ti a invdlsrii originare a limbajului gestual' {Ard
jocuri intelectuale gi fErd trimiteri culturale, ci povestind pur 9i
simplu (9i reinvent6nd dar intotdeauna cu o putemice aderenti
la realitate) ceea ce i s-a indmplat, construindu-gi o limbd apti
sA poyesteasci toate acestea, fel6 artificii lingvistice 9i firi a co-
cheta cu simplitatea 9i sPontaneitatea'
Referitor la acest aspect, cercetitorul austiac Peter Kuon
vorbeqte despre un limbaj ,,cAteodati dur-realist, alteori afec-
tuos-ironic, uneori comico-burlesc, care-i permite autorului s6
treaci divene granile existen,tiale 9i stilistice"' Riccardo Cepach
a subliniat relalia dezinvoltS, flexibili pe care acest limbaj o are
cu expresiile dialectale 9i argotice, folosirca congtientd, dar nu
excesiv de indrdmeati, a unor suculente pi neobignuite
SA-MI DAI DE 9TIRE 15
loculiuni verbale gi figud retodce apa4inend dialectelor 9i
argoului alcoolicilor sau pacien;ilor din spitalele de psihiatrie,
neobignuita adjectivare care folosegte substantive cu valoare
adjectivald, cu un putemic efect in redarea sentimentului de
instriinare ii de ristumare a lumii, in care individul pare
absorbit, dispirdnd in ac{iunile 9i lucrurile la care este pdrtal.
Dupd debutul cu Capriole in sqlita, carc a creat un
adevdrat caz literar demn se depegeasce granilele oragului
Trieste gi ale zonei de nord-est, Roveredo a publicat Uza
risata piena di finestrel (1997) - in care, lSs6nd la o parte
povestirea cea mai ampld 9i in mod sigur nereupitd, care d6 qi
titlul ce4ii, a descoperit forma care i se potrivegte poate cel
mai bine, textul scurt, fotografie a cotidianului, ca in cazul
povestirii Sd-mi dai de ;tire, o adevdratd bijuterie. Au urmat
La cittd dei cancelli2 (1998), roman despre viafa in inchi-soare, La bela vita3 (1998), singura creatie scrisi in dialect $i
romanrl Ballando con Ceciliaa (2000) - avind ca punct de
plecare figura extraordinari a unei femei care a pehecut gai-
zeci de ani in ospiciu - dupd care a fost realizatd o inspiratiadaptare li montare teatrald. in afard de textele minore, ade-
sea rezultate ale colabordrii cu grupuri de tineri cu dizabilitdfi(,,Compania instabili", dupd cum o nume$te el), Roveredo
continud sI scrie, dovada fiind cdteva povestiri, pind acum
nepublicate, adunate in aceastd culegere. Este un scriitordestul de inegal, autor al unor lucrdri reugite, precum gi aaltora nereuqite, fericit mai ales atunci cand continui se ri-mdnd legat de rddicinile autobiografice sau c6nd se lasd furat
I Un rAs plih de fereste (n.$.): Oru;ul porlilot (n.i.)t Yiala este li\moasd \n.E .\! DonsAnd cu Cecilia \n.E.\
16 Pino Roveredo
de bruste Si scurte momente magice, dar mult mai pulin
convingdtor in povestirile realiste tradilionale.
in mod simbolic ai foarte concret, scrisul seu ajunge si se
agteamd pe foaie pomind de la o materialitate specific5, aflatd
in legdturd cu limbajul siu originar, acela invd{at de la pdrin{ii
sii surdomuli. Poveste$te adesea - ca 9i in deschiderea acestui
volum de altfel - cum, la inceput, inainte de a descifra migcirile
buzelor, le-a invdlat pe acelea ale mdinilor, cu ajutorul cerora
comunicau qi se exprimau pdrinlii s6i. ,,Limbajul gesturilor" -spune el -, in afard de atentia absolute a privirii, cere qi
capacitatea de a construi un dialog folosind degetele, degete
care, cu libefiat€a conferiti de imagina,tie, se pot deosebi atat de
mult ca stil, incat sA devind tresitura unui dialect personalizat.
,Jolosindu-mi de aceste capacitili, dupi ce dragii mei pirin{i
s-au dus, am inceput se scriu sau, dacd vre{i, s[ transcriu pe
hartie miqc5rile degetelor."
Prin urmare, la inceput a fost corpul. Pand gi maniera de a
scrie, limbajul, dialectele irepetabile ale diversitefii sunt, in mod
concret $i fizic, materiale. Probabil cd $i in urma acestei
experiente originare, care contopegte - {Erd ca scriitorul sd aibi
con$tiinta sa culturald expliciti - Logosul si materia, se na$te
familiaritatea aceea cu efemera, fragila qi glorioasa camalitate a
fiintei, care camcterizeazi paginile lui Roveredo. El manifesti o
mare inlelegere, mai mult instinctivd decat con$tientd, pentru
ceea ce Biblia numegte ,,came", 9i care nu se afld intr-o opozi{ie
simplistd cu spiritul, ci reprezintd unitatea precard, caldl 9i
indisolubili a individului cu corpul sdu fizic, cu sentimentele
sale, cu visele gi cu gregelile sale.
Personajele lui Roveredo triiesc adesea la marginea vie{ii
sau in umbra, iar el povesteqte cu participare afectivd gi cu
respect despre gesturile violente, chiar brutale, ca gi despre
umilinlele treite, despre gesturile confuze gi ticdloase, dar gi
SA-MI DAI DE $TIRE 17
despre curajul nobil gi neinfricat, despre piruetele gi acroba$ile
pe care personajele le fac in incercarea de a scipa de mutcituravielii, visurile naive, dar indriznele care le poarti dincolo de
granitele realului. Aceasti familiaritate cu sldbiciunea, dar qi cu
sacralitatea existentei, este lipsiti de reverenti, pentru cd nu-isti in cale nici o mizerie, oricdt de indecenti sau de stdnje-
nitoare ar fi, nu se inclini in fa{a mdreliei, ci o ddjos de pe so-
clu, il tutuiegte chiar 9i pe Dumnezeu, aratdnd peticele de pe
pantalonii 5i gnurile din ciorapii viegii.
Dar toate aceste personaje cum este ti cazul celor dinyolumul de fali - sunt hatate cu proflrnd respect, fie cd este
'vorba despre ticdlo$i sau biete suflete ingelate, ingeri sau
proxenefi, puglamale sau pacienli ai ospiciilor. Uneori, pe bund
fteptate, afltorul le ia de guler, dar acest lucru nu mic$oreazidragostea gi respectul fag.i de ele. Vorbind despre Singer, HenryMiller observd cI gi atunci c6nd este vorba despre o prostituatisau desprc un sfrnt, personajele sale sunt intotdeauna scdldateintr-o auri de sfinlenie gi de respect. Pistrdnd propo4iile derigoare, acest lucru este valabil qi pentru lleahta neinfricatdde coate-goale a lui Roveredo.
Kant, pe care nu cred cd Roveredo l-a citit, considerd cdrespectul sti la baza $i este premisa oricarei virtufi. $i in cazulde fafi, respectul est€ modalitatea esentiali a lui Roveredo de ase raporta la existenfi 9i la nararea existentei oamenilor, este ocheie a umanitdlii sale, a sensului viegii. pdnd gi acele categoriimorale, aparent frre legiturd cu buna sau proasta cre$tere, evi-denlate de Cepach, fac parte din aceastd intelegere a
respectului care presupune un simf al ordinii la fet de profirnd.intr-un univers al marginalizirii, suferite sau voite, ori insitualii haotice, neobignuite, in care funcfioneazi escrocheriasau lipsa bunei-cuviin(e, asemenea categorii devin comice gipun in lumini comicul grotesc, adesea dureros al existenlei, iar
18 Pino Roveredo
rdsul acela care invlluie uneori figurile 9i intdmplirile lui
Roveredo reprezinti o demistificare a multor idoli falgi, o
eliberare qi o condilie a libertdtii, este participarea fiatemd la
acea caraghioasi stdngdcie a existentei umane gi poate
inseamni 9i capacitatea de a o iubi qi de a descoperi in ea -pdnd 9i in tragedia adesea ridicold, 9i, prin urmare, cu atat mai
tragicd - o armonie secreti.
Odiseea personajelor lui Roveredo este o Via Crucis
dureroasd, adesea ridicolE sau tragicomicd, de cele mai multe
ori arbitrari gi nelegitimd, pe deplin in{eleas6, dar gi judecati
pentru gregelile sale ti pentru datoriile pe care le are de plitit.
Lumea scriitorului pare periferici, provinciald 9i mirunti, dar
se dilati p6ni ajunge se se supraprma peste l'utne tout courtt;
intre localul din cartier, ospiciu, inchisoare sau ganoniera de la
periferie se deschide un intreg univers, o arcd a lui Noe in care
este loc pentu toati lumea.
Personajele acestor sculte, uneori chiar foarte scurte
povestiri, cunosc marginalizarea gi singurdtatea, dar $i cliPele
de bucurie care ajrmg sE rSscumpere o viald intreagi; sunt de
cele mai multe ori nigte perdanli - chiar 9i din cauza unei glume
rduticioase, fdcute in batjocurd, ca in Porcul cu fundd - satt
sunt victime ale unei indiferenle ostile care, pulin cete pufin, iiaspregte $i ii lipseqte de vlagi ca pe nigte flori fird apd, lovi$ de
nenorocirea care se abate asupra lor cu violenta destinului,
mascat de multe ori de o int6mplare banald sau de un accident
de munc5. Dar $i atunci sunt atinse de o gralie misterioasd, de
un spirit fratern fianciscan, aga cum ar putea sd le fie intreaga
via1d, chiar gi lucrurile, obiectele care, de$i adesea sunt alienate
intr-o dezumanizaxe fantomaticS, alteori pisfieazd increderea
conferiti de valoarea uzului qi de munc5, cdldura mdinilor care
I Pur $i simplu, in fr. in orig. (n.tr.)
SA-NffDAIDE$TIRE 19
le folosesc, aga cum i se in6mpld lui Anselmo Scarcini cuculorile qi cu capacele vopselelor sale sau protagonistuluianonim dn O gurd de drqgoste s) +igar:,.
in aceste povestiri ale lui Roveredo, precum li in altele,exista o realitate materiald densi, grosoland" chiar rutgar6, darexisti qi o mare delicatefe, un strop de magie care se inhltreazicu naturalele absolutd gi cu hotirdre in real, aga cum se
intAmpli in basmele sau in imaginalia copiilor. Atunci destinulpare si piardi din greutate, iar viafa oamenilor, eliberatE defo4a de gravitaqie ca de un lest, zboani spre cer asemenea unuibglon scipat din mdni de un copil, chiar daci acest lucru nuinseamni ci durerea sau absurdul nu ajung din urmi acelefigurine care danseazi gi stau suspendate in aer, cum i se in-tAmpld intr-una dintre aceste povestiri ucraineanului de pescheld. Cateodatd ugile se deschid, alteori se trantesc Si se
inchid ca nigte capcane. Alteori, lucru qi mai ingrozitor, copilulcare iese din debaraua intunecat6 in care a fost inchis gi pedep-
sit cu brutalitate, care a cunoscut $i a simtit spaima, nu se
in&eaptE spre liberiate qi nu se deschide cdhe lume, ci, mutilatin interior din cauza terorii, alege viitorul unui adult care varepeta cu copiii sdi violenfa trditi.
Lui Roveredo ii place sd condenseze, chiar gi numai indoui sau trei pagini, un drum intreg, mom€ntul care-i scoatela lumind sensul, esenfa intregii sale odisee. Ceea ce scoate laiveali adevirul latent al unei existenle poate fi un dealiu oricdtde mic, o inscripfie precum ,,Valentina curva.. pe un zid, otagedie care sti sub semnul intdmpldrii sau o tragicd $i, poate,
inevitabild vini. in lumea lui Roveredo moartea poate veniasemenea unui strop de vin nimerit in ciorbd, ca acela care iiplicea tatelui la masd sau poate cdpita forma unei suprarealitilimetaf\zice, devenind cdmpul de mai care refuzi florile, pre-ferdnd in loc pldnsul crucilor, dupd cum ahrmd scriitorul cu
