+ All Categories
Home > Documents > Nici La Stanga...

Nici La Stanga...

Date post: 07-Aug-2015
Category:
Upload: joseph-smith
View: 42 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
32
(Un comentariu al cărții lui Aron Moldovan) Andov Dejan
Transcript
Page 1: Nici La Stanga...

((UUnn ccoommeennttaarriiuu aall ccăărrțții ii lluuii AArroonn MMoollddoovvaann))

AAnnddoovv DDeejj aann

Page 2: Nici La Stanga...

„„ SSlluujj ii ttoorrii ii lluuii DDuummnneezzeeuu aauu ddaattoorriiaa ddee aa ccăăuuttaa ssăă ccuunnooaassccăă vvooiinnţţaa şşii ppllaannuurrii llee SSaallee.. IIaarr aattuunnccii ccâânndd vveeţţii ff ii pprroovvooccaaţţii ddee tteeoorrii ii llee cciiuuddaattee aallee uunnoorraa,, nnuu iinnttrraaţţii îînn ccoonnff ll ii cctt ccuu eeii ,, ccii aaff ii rr mmaaţţii îînn mmoodd ssiimmpplluu cceeeeaa ccee şştt ii ţţii .. AArr mmaa vvooaasstt rr ăă ssăă ff iiee:: „„ SSttăă ssccrr iiss”” .. EExxiissttăă uunnii ii ccaarree vvoorr îînncceerrccaa ssăă

îînnşşeellee,, îînnttrreeţţeessâânndd îînn mmoodd iissccuussii tt ccaappccaanneellee tteeoorrii ii lloorr lloorr ffaallssee.. MMuull ţţuummiimm lluuii DDuummnneezzeeuu ccăă eexxiissttăă,, ddee aasseemmeenneeaa,, ooaammeennii ccaarree aauu ffoosstt îînnvvăăţţaaţţii ddee EEll

şşii ccaarree ppoott ssăă ddeeoosseebbeeaassccăă aaddeevvăărruull ddee mmiinncciiuunnăă..””

MMiinnttee,, CCaarraacctteerr,, PPeerrssoonnaall ii ttaattee,, 4411;; 11990055

Page 3: Nici La Stanga...

NNII CCII LL AA DDRREEAAPPTTAA NNII CCII LL AA SSTTÂÂNNGGAA

AAnnddoovv DDeejjaann

Recent am cumpărat cartea nou apărută a fratelui Aron Moldovan, cea care are titlul „Nici la dreapta nici la stânga”. În timp ce cartea conține unele informații folositoare, totuși am găsit și câteva afirmații care sunt cu totul neacceptabile din punctul de vedere al Scripturii. Mă refer la capitolul VI, primele două subcapitole: (1) Doctrina despre Dumnezeu și (2) Doctrina despre Isus Hristos. Lucrarea de față este un comentariu cu privire la aceste două subcapitole.

Înainte de a începe acest comentariu aș vrea să clarific faptul că personal nu am nimic împotriva fratelui Moldovan ca persoană, ci tot ce voi spune este numai împotriva mesajului pe care îl transmite în această carte, mai precis în aceste două subcapitole. Ca slujitor al lui Isus Hristos sunt îndemnat să ascult de cuvintele profetului lui Dumnezeu care zice:

„Când oamenii pun în pericol lucrarea şi cauza lui Dumnezeu prin lucrarea lor greşită, nu vor auzi ei nici o voce de mustrare? În cazul în care este afectat doar cel care face rău, şi lucrarea sa nu afectează pe alții, numai el ar trebui să primească cuvinte de avertizare, dar atunci când acţiunile sale fac mult rău cauzei adevărului, şi sufletele sunt în pericol, Dumnezeu cere ca avertizarea să fie la fel de mare ca și prejudiciul f ăcut” (M ărturii Selectate, vol. 2, 152)

„Învățători falși pot părea a fi foarte zeloși pentru lucrarea lui Dumnezeu și pot cheltui mijloace pentru a răspândi teoriile lor în lume și în biserică; dar pentru că amestecă eroarea cu adevărul, solia lor este o solie de decepție, și va duce sufletele pe căi false. Ei trebuie întâmpinați și combătuți, nu pentru că sunt oameni răi, ci pentru că sunt învățători ai minciunii și pentru că se străduiesc să pună pecetea adevărului pe minciună” (M ărturii pentru Predicatori, 55)

Page 4: Nici La Stanga...

Rugămintea mea sinceră este ca acest comentariu să fie de folos pentru toți cei care îl vor citi și să îi ajute să poată face diferența dintre „invențiile umane” și „Cuvântul lui Dumnezeu”.

Fratele Moldovan își începe subcapitolul despre Dumnezeu cu următoarele cuvinte:

„Orice cunoaștere în domeniul religios trebuie să înceapă cu doctrina despre Dumnezeu”. (Nici la dreapta nici la stânga, p. 49)

Amin! Înțelegerea corectă a doctrinei despre Dumnezeu este temelia oricărei alte învățături și oricărei alte doctrine. Domnul Isus Hristos Însuși a afirmat că viața veșnică este „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17, 3). Dar, așa cum este adevărat că cunoașterea corectă a doctrinei despre Dumnezeu este necesară pentru mântuire, tot așa este adevărat și faptul că înțelegerea eronată a acestei doctrine duce în mod inevitabil la o închinare falsă la un dumnezeu străin și bineînțeles, la moarte. Ellen White a scris:

„Mul ţimi de oameni au o concepţie greşită despre Dumnezeu şi despre atributele Sale şi slujesc tot aşa un zeu fals, cum făceau închinătorii lui Baal.” (Profeţi şi Regi 177)

De aceea, frați și surori, fiecare student onest al Scripturii trebuie să studieze acest subiect cu mare grijă și rugăciune.

Fratele Moldovan continuă:

„Noi nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu decât în măsura în care El dorește să ni Se descopere” (Nici la dreapta nici la stânga, 49)

O afirmație corectă (vezi Mărt. Vol. 8, 279) dar din păcate nerespectată de fratele Moldovan (ceea ce vom vedea în curând) și nici de ceilalți teologi ai Bisericii AZȘ de astăzi. Astăzi, în biserică, există multe teorii cu privire la Dumnezeire care trec dincolo de ceea ce Dumnezeu a dorit să ne descopere și de aceea sunt numai niște speculații care nu au suportul Scripturii. Că să confirm cea ce am spus vă dau numai două exemple:

1. Primul îl găsim în prelegerile „Săptămănii de rugăciune” din anul 1996. Autorul articolului este Gordon Jensen care a scris următoarele:

„Pentru a eradica păcatul şi rebeliunea din univers şi pentru a restaura armonia şi pacea, una dintre Fiinţele divine a acceptat şi a intrat în rolul Tat ălui , o alta în rolul Fiului . Fiinţa divină care a mai rămas, Spiritul Sfânt, va participa şi ea la împlinirea planului de mântuire… Acceptând rolurile pe care le-a avut planul, Fiinţele divine nu şi-au pierdut nici una din puterile Dumnezeirii… Fiinţele divine

Page 5: Nici La Stanga...

au intrat în rolurile asupra cărora au fost de acord înainte ca temelia pământului să fie aşezată.” („Adventist Review, „Săptămâna de Rugăciune,” 31 Octombrie 1996)

Aceste cuvinte au fost publicate într-o revista oficiala a bisericii, cea ce înseamnă că reprezintă poziția bisericii și nu a unui singur om. Aici ni se spune că numele biblice Tată și Fiu nu sunt nume literale care definesc relația între cele două Ființe divine, ca un Tată adevărat și un Fiu adevărat, ci sunt numai niște roluri asumate în cadrul planului de mântuire cu scopul de a eradica păcatul din univers. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu este cu adevărat Tatăl lui Isus și Isus nu este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Acestea sunt numai niște denumiri, așa cum spun teologii, figurative sau metaforice (vezi de ex. „Trinitatea în lumina revelației”, p. 53). Mai târziu vom vedea cum Cuvântul lui Dumnezeu învăță cu totul altceva, contrar acestei teorii.

2. Al doilea exemplu similar îl gasim în lecțiunea școlii de sabat din 10 aprilie 2008, din nou o publicație oficială a bisericii. Autorul lecțiunii este Roy Adams, fostul vice-președinte a Conferinței Generale. El spune:

„Dar imaginează-ţi că Fiinţa pe care noi o cunoaştem sub numele de Dumnezeu-Tatăl a venit să moară pentru noi, iar Cea pe care o cunoaştem sub numele de Isus a rămas în cer (vorbim în termenii omeneşti, ca să subliniem ideea de bază). Nu s-ar fi schimbat nimic, cu excepţia faptului că L-am fi numit pe Fiecare cu numele pe care îl folosim acum pentru celălalt . Aceasta înseamnă egalitatea din cadrul Divinităţii.” (Lecţiunile Şcolii de sabat, 10 April (joi) 2008)

Este interesant că Roy Adams nu dă nici un verset sau citat din Spiritul Profetic în sprijinul cuvintelor sale. Dacă ați citit cu atenție, ați putea înțelege că el susține că fiecare dintre cei trei membri ai Trinității putea să fie omul Isus Hristos și fiecare putea să fie Tatăl sau Duhul Sfânt. Personal am auzit unii membri și pastori care au respins aceasta idee, dar dacă suntem suficient de cinstiți va trebui să recunoaștem că această este singura concluzie logică care rezultă din teoria rolurilor despre care am citit în citatul de mai sus. Dacă denumirile Tatăl și Fiul sunt numai denumiri figurative, metaforice, luate cu scopul de a împlini planul de mântuire, atunci este clar că putea să fie și altfel decât este astăzi, și anume că cel pe care astăzi Îl numim Tatăl putea să fie Fiul și cel care Îl numim Fiul putea să fie Tatăl. Poate pentru cei care caută ceva nou și mistic, această idee este încântătoare dar are o singură problemă - ea provine din înțelepciunea omenească și nu din înțelepciunea divină. Dumnezeu nu ne-a descoperit așa ceva în Cuvântul Său.

Să ne întoarcem acum la cartea fratelui Moldovan. El spune:

Page 6: Nici La Stanga...

„Afl ăm din Scriptură că Dumnezeu nu este o entitate unipersonală. El vorbește despre Sine la plural: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Gen. 1, 26) „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi... Să-l împiedicăm... să ia şi din pomul vieţii...” (Gen. 3, 22). „Haidem să Ne pogorâm şi să le încurcăm limbile!” (Gen. 11, 7). Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi

cine va merge pentru Noi?” (Isaia 6, 8)” (Nici la dreapta nici la stânga, 49)

Susțin toate aceste versete pe care le numara fr. Moldovan că Dumnezeu este „o entitate multipersonală” și nu o „entitate unipersonală? Sigur că nu! Faptul că atunci când Dumnezeu vorbește în aceste versete folosește expresii cum sunt „Nostru”, „Noi”, „haidem” etc. nu poate fi o dovadă că El este format din mai multe persoane sau că este o „entitate multipersonală”. Tot ce pot dovedi aceste expresii este că Dumnezeu nu face singur planurile Sale ci este cineva cu care El se consultă. În același fel ca atunci când doi oameni,vorbind între ei, folosesc expresii la plural tot așa și Dumnezeu, care este o singură Persoană, vorbește la plural atunci când discută cu cineva cu care Își împărtășește planurile Sale. Biblia și Spiritul Profetic ne descoperă că în cer există un „sfat ceresc” unde se iau toate deciziile legate de guvernarea universului și, de asemenea, ne descoperă și numărul persoanelor care sunt în acest sfat. După fr. Moldovan și alți susținatori ai doctrinei Trinității, în acest sfat sunt trei membri, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar să vedem ce scrie în Zaharia 6, 13:

„...și sfatul de pace va fi între ei doi”.

Aici ni se spune foarte clar că „sfatul ceresc” sau așa cum este numit în acest verset, „sfatul de pace”, este format numai din doi membri. Este un fapt că în toată Scriptura nu există nici măcar un singur verset care ar sugera că acest sfat este compus din trei membri, așa cum susține doctrina Trinității. În acord cu Biblia, Spiritul Profetic, de asemenea vorbește despre doi membri ai acestui „sfat ceresc”:

„Suveranul Universului nu a fost singur în lucrarea Sa de binefacere. El a avut un tovarăş, un conlucrător , care putea aprecia planurile Sale şi putea fi părtaş bucuriei Sale de a da fericire fiinţelor create de El. "La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu" (Ioan 1,1-2). Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu veşnicul Tată - una în natură, în caracter şi în scop - singura Fiinţă care putea intra în toate sfaturile şi planurile lui Dumnezeu...

Înaintea locuitorilor cerului strânşi laolaltă, Împăratul cerurilor declară că nimeni în afară de Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu putea pătrunde în totul în planurile Sale şi Lui I-a fost încredinţată aducerea la îndeplinire a planurilor măreţe ale voinţei Sale.” (Patriarhi și profeți, 34. 36)

Page 7: Nici La Stanga...

„Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi biruit de Satana. Ei Îşi strânseseră mâinile într-un solemn legământ că Hristos Se va face garant pentru neamul omenesc.” (Hristos lumina lumii, pag. 834)

„Prin Hristos, lucrarea pe care se bazează împlinirea scopului lui Dumnezeu, a fost îndeplinită. Aceasta a fost înţelegerea în consiliile Dumnezeirii. Tatăl a propus în consiliul cu Fiul Său ca familia umană să fie testată şi dovedită, pentru a se vedea dacă va fi ademenită de ispitele lui Satan sau dacă va face din Hristos neprihănirea ei, păzind poruncile lui Dumnezeu, şi va trăi. Dumnezeu i-a dat Fiului Său tot ce este adevărat şi loial. Hristos a binevoit să-i răscumpere din puterea lui Satan cu preţul propriei Sale vieţi.” (GH,11 iunie, 1902, par.6)

„Dumnezeu a devenit una cu omul când, în consiliul din cer dintre Tatăl şi Fiul s-a hotărât ca dacă omul va cădea din credinţa lui, Fiul lui Dumnezeu să fie Răscumpărătorul său şi să restaureze în el chipul moral al lui Dumnezeu.” (Materiale 1888, 869)

“Ceea ce în sfaturile cereşti, Tatăl şi Fiul au socotit esenţial pentru mântuirea omului, a fost definit încă din veşnicie prin adevăruri infinite, pe care fiinţele mărginite trebuie sa le înţeleagă” (Principiile fundamentale ale educaţiei 408 orig.)

Să vedem acum în ce fel a înțeles sora White Geneza 1, 26, acolo unde Dumnezeu folosește afirmații la plural, afirmații despre care fr. Moldovan spune că susțin doctrina după care Dumnezeu este „o unitate multipersonală”. Ea spune:

“Tatăl şi Fiul S-au angajat în marea şi minunata lucrare la care se gândiseră, aceea de creere a lumii… După ce a fost creat pământul şi vieţuitoarele de pe el, Tatăl şi Fiul Şi-au îndeplinit planul, hotărât înainte de căderea lui Satan, de a face om după chipul şi asemănarea Lor. Ei lucraseră împreună la crearea pământului şi a fiecărei vieţuitoare de pe el. Apoi Dumnezeu a zis Fiului Său: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”’ (Istoria Mântuirii, 22).

Aici avem o negare categorică a teoriei trinitariene despre pluralitatea lui Dumnezeu bazată pe folosirea expresiilor: „Să facem”, „Noastră”, etc. Acest citat ne descoperă că în toate aceste versete unde găsim aceste expresii în plural, este vorba despre Dumnezeu Tatăl care se adresează Fiului Său, singurul cu care face toate planurile și care poate intra în sfatul ceresc așa cum am văzut din Spiritul Profetic.

Cu toate că avem această mărturie clară a Spiritului Profetic despre persoanele implicate în Geneza 1, 26, eu nu am văzut niciodată să fie folosită în felul acesta de teologii AZȘ, ci întotdeauna o folosesc cu sensul că acolo au fost implicate trei

Page 8: Nici La Stanga...

persoane sau o Trinitate. De exemplu în cartea „Trinitatea în lumina revelației” la pagina 154, în legatura cu Geneza 1, 26, citim:

„Dumnezeu foloseste verbul la plural și pronume la plural când se referă la Sine. Unii interpreţi cred că Dumnezeu s-ar adresa aici îngerilor”.

Noi am văzut că Dumnezeu nu a vorbit nici cu Sine nici cu îngerii ci cu Fiul Său. Știa autorul (Gerhard Pfandi) cum a citit sora White acest verset? Sunt convins că știa dar tot așa sunt convins și că nu l-a folosit pentru că este conștient că acest citat va distruge teoria lui după care la crearea omului au participat trei persoane sau o Trinitate.

Un alt exemplu avem în următoarele lecțiunii școlii de Sabat pentru data de 4 Ianuarie unde citim:

„Cel care vorbește este „Domnul”, însă, când Se referă la Sine, vorbește ca despre un grup de persoane („Noi”).

Din nou repet, Dumnezeu în aceste versete nu se referă „la Sine”, ci vorbește Fiului Său, singurul care participă în sfatul ceresc.

Fratele Moldovan continua: „Folosirea pluralului pentru ființa divină este un indiciu că Dumnezeu este o pluralitate de Persoane” (Nici la dreapta nici la stânga, 49)

Unul din argumentele principale pentru susținerea doctrinei Trinității, afară de expresiile în plural despre care am vorbit, este și faptul că Biblia folosește frecvent pluralul „Elohim” pentru Dumnezeu și de aceea, zic Trinitarienii, El ar trebui să fie o „pluralitate de persoane” (vezi de exemplu „Trinitatea în lumina revelației” p. 153). Totuși, este interesant că nu toți teologi AZȘ sunt de acord cu acest argument. Surprinzator, unul dintre ei este și fratele Florin Lâiu care, într-o discuție pe internet a recunoscut faptul că pluralul „Elohim” nu poate fi folosit ca argument pentru Trinitate. Iată cuvintele lui:

„… cu privire la „Elohim”, „Adonim” etc, aveți dreptate, acestea nu sunt argumente lingvistice acceptabile în favoarea trinitarismului ”.

Să citim acum un singur verset din Scriptură care ne va dovedi că teoria conform careia cuvântul „Elohim” dovedește Trinitatea este falsă. Mă refer la Geneza 42, 30 unde citim:

„Omul acela care este DOMNUL (ADONEY) țării...”

Domnul țării despre care este vorba în acest verset este Iosif. Cuvântul tradus „DOMNUL” în limba ebraică este cuvântul „ADONEY” care este o formă a pluralului Adonim și Adonim este plural de la Adon. Acum, dacă teoria că pluralul „Elohim” indică că „Dumnezeu este o pluralitate de Persoane”, atunci și folosirea

Page 9: Nici La Stanga...

plurarului „Adoney” în dreptul lui Iosif ar trebui să fie un indiciu că Iosif este tot așa „o pluralitate de persoane”? Sunt sigur că nici un teolog AZȘ nu va accepta o asemenea concluzie. Sunt sigur că vor spune că folosirea pluralului în dreptul lui Iosif este cu scopul de a descrie poziția lui înaltă în Egipt. Atunci de ce ar trebui să fie diferit de folosirea pluralului „Elohim” în dreptul lui Dumnezeu?

Să ne uităm acum la câteva citate din Spiritul Profetic ca să vedem cum a înțeles sora White această problemă. Este Dumnezeu o singură Persoana său este o „pluralitate de Persoane”? Ea spune:

„Dumnezeu este o persoană și Hristos este o persoană” (1SAT 343)

“Dumnezeu este o fiinţă si omul a fost creat după chipul Său.” (Astăzi cu Dumnezeu, 273)

“Dumnezeu este spirit; totusi El este o fiinţă personală, căci omul a fost făcut după chipul Său. Ca fiinţă personală, Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Său.” (Educație 131)

Toate aceste citate confirmă adevărul Scripturii că Dumnezeu este o singură Ființă sau Persoană și nu o pluralitate de persoane cum susține fratele Moldovan și Biserica AZȘ.

Citim mai departe din cartea fratelui Moldovan:

„Este adevărat că doctrina Treimii divine nu este tratată în mod explicit în Vechiul Testament, însă în Noul Testament este prezentată cu claritate (vezi Matei 3, 16.17; 28, 19; 1 Cor. 12, 4-7; 2 Cor. 13, 14; 1 Petru 1, 2)” (Nici la dreapta nici la stânga, 49)

O afirmație interesanta dar mult mai interesant, și probabil surprinzatoare pentru mulți, inclusiv pentru fr. Moldovan, este faptul că nu toți teologi adventiștii sunt de acord cu ea. În revista oficiala a bisericii „Adventist Review” din 1981 citim:

“În timp ce nici un pasaj din Scriptură nu afirmă oficial doctrina trinit ăţii , ea este asumată de scriitorii Biblici ca fiind realitate, şi menţionată în câteva rânduri. Numai prin credin ţă putem accepta existenţa Trinit ăţii ” (Adventist Revie, vol. 158, nr. 31, 1981, p. 4)

Același recunoaștere o găsim și în cartea „The Handbook of SDA Theology”, care este o expunere oficiala a doctrinelor bisericii:

“Conceptul Trinit ăţii , şi anume ideea că trei sunt una, nu este în mod explicit specificat ci este numai asumat” (Fernando L. Canale, the Handbook of Seventh-day Adventist Theology, page 138, ‘Doctrine of God).

Page 10: Nici La Stanga...

Și încă unul:

„Rolul Trinității în doctrina despre Dumnezeu a ridicat dintotdeauna întrebări. Un motiv este faptul că însuși cuvântul nu se găsește în Biblie, dar și faptul că nu există nici o mărturie clar ă a acestei idei. Dar Biblia așează temelia pentru formularea ei și conceptul reprezintă o dezvoltare a conceptelor și afirmațiilor biblice. Așa că, cu toate că doctrina Trinit ății nu este o parte din ceea ce Biblia însuși spune despre Dumnezeu, ea este o parte din cea ce Biserica trebuie să spună pentru a apăra conceptul biblic despre Dumnezeu... Putem găsi sugestii ale acestei doctrine în Vechiul Testament și expresii preliminare despre ea în Noul... Așa cum sugerează aceste versete, ideea Trinității își are precedentele în Biblie, chiar dacă doctrina deplină a Trinit ății nu se găsește acolo” (The Reign of God, An Introduction to Christian Theology from a Seventh-day Adventist Perspective. by Richard Rice. 1985. Andrews Uni Press)

Dragi prieteni, o doctrină care nu este afirmată oficial în Scriptură, ci este numai asumată, nu poate fi o doctrină „prezentată cu claritate” cum spune fratele Moldovan, nu-i așa? O doctrină care „nu este o parte din ceea ce Biblia însuși spune despre Dumnezeu”, nu poate fi o doctrină de origine divină, pentru că citim:

“Sfintele Scripturi... sunt... descoperitorul doctrinelor” (Marea luptă, 7)

„Înainte de a primi orice învăţătur ă sau precept, trebuie să cerem un clar „A şa zice Domnul” în sprijinul ei.” (Marea luptă, 595)

Pe baza acestor două citate este clar că nu putem accepta sub nici o formă o doctrină care este asumată și care nu este „în mod explicit specificată în Scriptură” sau „nu este o parte din ceea ce Biblia însuși spune despre Dumnezeu”. Dacă nu avem un clar „așa zice Domnul” în sprijinul ei, avem tot dreptul să o respingem indiferent cine o susține și nimeni nu are dreptul să ne tragă la răspundere sau să ne excludă din biserică din cauza că nu o susținem.

În continuare fr. Moldovan ne dă câteva versete care, după convingerea sa, susțin doctrina Trinității. Fiindca am scris alte articole în care am comentat cele mai multe din aceste versete, acum să ne uităm numai pe scurt la ele și să vedem ce susțin și ce nu susțin.

Primele două versete sunt referitor la botezul lui Isus, din Matei 3, 16.17:

„De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi s-a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Page 11: Nici La Stanga...

Aceste versete sunt unele din cele mai des folosite în sprijinul doctrinei Trinității. Se afirmă că la acest moment avem prezentată întreaga Trinitate, Tatăl în cer, Fiul pe pământ și Duhul coborând asupra lui Isus. Acum, este adevărat că aici sunt amintiți Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar asta este tot. Versetele nu ne spun că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt un singur Dumnezeu în sensul de „o unitate de trei persoane co-egale și co-eterne” așa cum susține doctrina Trinității. De asemenea, ele nu spun nimic despre identitatea Tatălui, Fiului sau Duhului Sfânt și relațiile care există între Ei trei. Tot ce spun aceste versete este că există Tatăl, există Fiul și există Duhul Sfânt și că au fost prezenți la botezul lui Isus.

Să citim acum ce spune Spiritul Profetic referitor la acest eveniment, cum a văzut sora White Duhul care a coborât asupra lui Isus:

“Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca cea înălțată de Isus la botezul Său si erau dornici de a fi purtători ai mesajului Tatălui către Fiul Său. Dar nu; direct de la Tatăl iese lumina slavei Sale. Cerurile s-au deschis si razele slavei au coborât asupra Fiului lui Dumnezeu si au format un chip de porumbel, asemenea aurului strălucitor. Aceasta formă de porumbel a fost simbol potrivit al umilinței si blândeței lui Hristos.” (2 SP 60, 61)

„Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca aceasta. Ei erau nerăbdători să aducă iubitului lor Conducător un cuvânt de asigurare şi de mângâiere. Dar nu; Tatăl Însuşi va răspunde la cererea Fiului Său. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-au deschis şi asupra frunţii Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai curată lumină - simbol potrivit pentru El, Cel umil şi blând.” (Hristos Lumina lumii, 112)

În aceste citate Duhul Sfânt este numit în mod clar „slava lui Dumnezeu” care, la momentul botezului lui Isus, a ieșit „direct de la Tatăl” și s-a coborât asupra lui Isus. Nici vorbă despre o ființă divină separată de Tatăl! Aici Spiritul Profetic este în acord perfect cu Ioan 15, 26, unde Isus a dezvăluit în mod explicit sursa Duhului Sfânt:

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.” Ioan 15, 26

Este interesant că unii teologii bisericii adventiste resping în mod categoric cuvintele sorei White. Citind aceste citate cu privire la botezul lui Isus, pastorul adventist, Max Hatton spune:

„Ce comentariu straniu este acesta referitor la scena botezului lui Isus. Pare ca o evitare intenționată a Duhului Sfânt, pentru că El a fost Cel care a coborât asupra lui Isus în formă de porumbel și nu „o rază de slavă”. Această formă de porumbel nu a fost „un simbol potrivit al umilinței si blândeței lui Hristos”. Nu, nu, nu! Potrivit

Page 12: Nici La Stanga...

declarației clare a Scripturii, a fost Duhul Sfânt și nimic, sau nimeni altcineva” (Max Hatton, Excuse me but I have a very worrying problem, p 8)

Pe cine vom crede? Pe profetul Domnului sau pe teologii bisericii?

Deci, așa cum am citit din Scriptură și Spiritul Profetic, singura concluzie pe care o putem trage din aceste versete referitoare la botezul lui Isus, este că Duhul Sfânt este slava lui Dumnezeu care iese, sau purcede, din Dumnezeu și prin care El este prezent pretutindeni în univers. Este scris:

“Fără Duhul Sfânt, fără suflarea lui Dumnezeu, conștiința devine amorțita, lipsita de viață spirituală...” (Comentarii biblice, vol.4, 1166).

„M ăreţia lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. "Domnul Îsi are scaunul de domnie în ceruri" (Psalmii 11,4); cu toate acestea, prin Duhul Său, este prezent pretutindeni. El are o cunoastere intimă a tuturor lucrărilor mâinilor Sale si un interes personal faţă de acestea... "Unde mă voi duce departe de Duhul Tău si unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo, dacă mă voi culca în locuinţa morţilor iată-Te si acolo (Ps. 139: 7).” (Educație 131)

Să citim acum încă un verset:

„Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea” Ioan 17, 5

Traducerea Engleza „King James” traduce acest verset în felul următor:

„Şi acum, oh, Tată, proslăvește-Mă cu Tine Însuți cu slava pe care am avut-o la Tine înainte să fie lumea. Ioan 17:5.

Observați că Isus s-a rugat să fie proslăvit cu Tatăl Însuși! Ce înseamnă aceasta? Cum putea Isus să fie proslăvit cu Tatăl Însuși? Observați și că această proslăvire a lui Isus cu Tatăl Însuși se realizează prin intermediul „slavei” pe care Isus o avea înainte de a fi creată lumea. Slava această este „Tatăl Însuși”. Ce este această slavă? Să citim răspunsul în Spiritul Profetic:

„Isus caută să întipărească asupra lor (ucenicilor) gândul că, dându-le Duhul Său cel Sfant, le dă slava pe care Tatăl i-a dat-o Lui, pentru ca El şi poporul Lui să fie una în Dumnezeu.” (Semnele Timpului, 3 Octombrie 1892)

De aici ar trebui să ne fie foarte clar că Duhul Sfânt este Tatăl Însuși, este slava lui Dumnezeu care iese, sau purcede, din ființa Sa și prin care El umple întregul univers. Cu alte cuvinte, Duhul este agentul și puterea spirituală prin care Dumnezeu crează și comunică cu întregul univers în timp ce fizic stă pe scaunul Său de domnie în sanctuarul ceresc. Această nu înseamnă că Duhul este o simplă putere sau energie impersonală ci este o personalitate, personalitatea omniprezentă a lui Dumnezeu dar în nici un caz nu este o ființă separată de El.

Page 13: Nici La Stanga...

Iată încă o ultimă confirmare a ceea ce am spus:

„Dându-ne Duhul Său, Dumnezeu ni Se dă pe Sine, făcându-Se un izvor de influențe dumnezeiești, pentru a da lumii viață și sănătate.” (Mărturii vol. 7, 273)

Următorul verset al fr. Moldovan este Matei 28, 19:

„Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”

La fel ca și în cazul lui Matei 3, 16.17 și acest verset confirmă existență Tatălui, a Fiului și a Duhului dar nu vorbește nimic despre o „Treime divină”, sau „unitate de trei persoane co-egale și co-eterne”. Iată cum a înțeles Spiritul Profetic acest verset:

„Înainte să plece de la ei, Hristos le-a promis urmaşilor Săi, că după ce se va urca la cer, El le va trimite Duhul Sfant. `Duceti-vă în toata lumea,` le-a spus, `si învatati-i pe toti, botezându-i în numele Tatălui (un Dumnezeu personal), al Fiului (un Prin ţ si un Salvator personal) si al Duhului Sfant (trimis din cer sa-L reprezinte pe Hristos), învățatii să vadă toate lucrurile asa cum v-am poruncit, iată că Eu voi fi cu voi pâna la sfarşitul lumii (timpului).” (HM, 1 iulie 1897, p.16).

Observați că aici ea folosește cuvântul „Dumnezeu” o singura dată și acesta numai în dreptul a unei singure Persoane, Tatăl. Acum, dacă ea ar fi crezut doctrina Trinității cum spun unii și ar fi văzut în acest verset o Trinitate atunci ar fi scris cu siguranța altfel, probabil în felul următor „... în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt (care sunt un singur Dumnezeu personal)”. Dar ea a scris altfel.

Matei 28, 19 nu a reprezentat nici o problemă nici pentru pionierii noștri, care cu toți au respins doctrina Trinității. Să citim numai un singur citat de Uriah Smith, din care vom vedea cum au înțeles ei acest verset dar și faptul ca înțelegerea lor a fost identică cu înțelegerea profetului Domnului:

„Noi suntem botezaţi în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Matei 28:19. Prin aceasta ne exprimăm credinţa în existenţa unui singur Dumnezeu adevărat, în mijlocirea Fiului Său, şi în influenţa Spiritului Sfânt .” (Uriah Smith, 1898, Asistentul Studenţilor Biblici, pag. 21,22)

Este clar ca Matei 28, 19 nu afirmă existența unui Dumnezeu triunic.

Următorele versete sunt: 1 Cor. 12, 4-7 și 2 Cor. 13, 14:

„Sunt felurite daruri, însă este acelaşi Duh; şi sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; şi sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.” 1 Cor. 12, 4-7

Page 14: Nici La Stanga...

„Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!...” 2 Cor. 13, 14

Și aici, la fel ca și în primele două exemple, avem o confirmare a existenței Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt și nimic mai mult. Și aici, ca și în Matei 28, 19, numai Tatăl este numit Dumnezeu. Observați că în 2 Cor. 13, 14, apostolul Pavel vorbește despre „împărtășirea Sfântului Duh”. Unii presupun că aceasta înseamnă să avem partașie cu Duhul Sfânt ca o Persoană separată de Tatăl și Fiul, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar cu cine avem părtășie:

„... şi părtășia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” 1 Ioan 1, 3

Deci, noi avem părtășie numai cu două Ființe divine. Noi ne putem împărtăși cu Duhul așa cum ne împărtășim cu vinul și pâinea în cadrul sfintei cine dar nu putem avea părtășie cu Duhul ca o persoană separată de Tatăl și Fiul pentru că, așa cum am văzut, părtășia noastra este numai cu Tatăl și Fiul. Ellen White ne spune cum este realizată această părtășie cu Tatăl și Fiul:

„Păcatosul atunci stă înaintea lui Dumnezeu ca o persoană neprihanită... și prin Duhul are părta șie cu Tatăl și Fiul .” (Mărturii Selectate, vol. 3, 191)

„Prin Spiritul, Tat ăl şi Fiul vor veni şi vor locui împreună cu voi.” (Bible Echo şi Signs of the Times, January 15, 1893)

Fratele Moldovan continua:

„Poziția că există o singură Persoană în Dumnezeire sau că există trei Persoane total independente, două dintre ele inferioare și subordonate naturii celealte, sunt două concepții extreme. Așadar, Dumnezeu este o Ființă pluripersonala, formată din trei Persoane, având aceeași natură, strâns unite în natură, scopuri și caracter, nelimitate în putere și măreție” (Nici la dreapta nici la stânga, 50)

Această este o mărturisire de credința foarte, foarte interesantă. Ceea ce avem aici este o exprimare explicită a doctrinei Romano Catolice a Trinității , în timp ce unii se străduiesc din toate puterile să dovedească că Biserica AZȘ are o înțelegere a Trinității diferită de cea a bisericii Romano Catolice. Fratele Moldovan spune că Dumnezeu este o singura Ființă formată din trei Persoane, ceea ce arată că el face o distincție clară între cuvintele „ființă” și „persoană”. Cu aceasta distincție sunt de acord, într-adevăr cuvântul „persoană” nu are totdeauna sensul de „fiin ță”. Dar, definiția fratelui Moldovan ar trebui să tragă un semnal de alarmă în mintea fiecărui copil al lui Dumnezeu. După această definiție, Tatăl și Fiul nu sunt două Ființe separate, Ei nu sunt două entități distincte!

Page 15: Nici La Stanga...

Este clar? Ar trebui să fie clar, pentru că el spune că Dumnezeu este „o Ființă pluripersonala, formată din trei Persoane”. De asemenea, mai înainte a spus că Dumnezeu este o „entitate multipersonală”. Cu alte cuvinte, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt împreună sunt o singură Ființă sau o singură entitate și în nici un caz trei fiin țe sau trei entități separate.

Această afirmație a lui Aron Moldovan este încă o dovadă a confuziei în care se găsesc teologii bisericii AZȘ neavând o concepție clară și unitară cu privire la această cea mai importantă doctrină. Personal am citit articole în care acești teologi se acuză reciproc de erezie și totuși, cărțile și articolele lor sunt publicate de către casele de editură ale bisericii și deseori folosite împotriva celor care susțin poziția istorică a bisericii cu privire la doctrina despre Dumnezeu. Cel mai nou exemplu de teologi adventiști care nu sunt de acord cu ideile prezentate de Aron Moldovan, îl avem în urmatoarele lecțiuni ale școlii de Sabat din primul trimestru a anului 2012. În lecțiunea din Ianuarie 2, 2012 (secțiunea pentru instructori) citim:

„În același fel, Vechiul Testament ne informează ca Dumnezeu este Unul. Dar când ne uităm mai departe, descoperim că această unitate este produsul a unei relații armonioase între cele Trei Fiin țe distincte, toate divine în mod egal și co-eterne.”

Vedeți diferența? Aron Moldovan afirmă că Dumnezeu este o singură Ființă, în timp ce autorul lecțiunii spune că Dumnezeu este o unitate de trei Ființe distincte, co-egale și co-eterne. Și nu este singurul caz. Despre alte exemple deja am scris în alte ocazii și de aceea nu voi comenta și aici.

DOCTRINA DESPRE ISUS HRISTOS

La pagina 50 Aron Moldovan spune:

„...Isus n-a fost nici născut, nici făcut ca Dumnezeu. Isus Hristos este „Fiul lui Dumnezeu”, în sensul că are natura lui Dumnezeu Tatăl, nu în sensul că a fost adus la existență de către Tatăl prin naștere sau creație” (NSND, 50)

Pentru că fratele Moldovan nu ne da nici un singur verset sau citat în sprijinul acestor cuvinte, de aceea le putem clasifica doar ca o pură speculație omenească, fără suportul Cuvântului lui Dumnezeu. Și nu este singurul caz de acest fel. Toți teologii moderni ai bisericii AZȘ tăgăduiesc învățătura clară a Scripturii despre Isus Hristos ca fiind singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. Să vă dau un exemplu. În cartea „Trinitatea în lumina revelației” la pagina 67 citim următoarele cuvinte uimitoare ale lui Florin Laiu:

„Și totuși, nu spune oare Biblia că Fiul a fost născut din Tatăl”? -Nu, Biblia nu spune acest lucru.”

Page 16: Nici La Stanga...

Mă întreb, cum poate un teolog, care toată viața a studiat Scriptura, să afirme așa ceva, și anume că Biblia nu spune că Isus a fost născut din Tatăl? Nu pot găsi decât un singur răspuns: este din cauza vinului pe care, din păcate, îl beau teologii noștri!!!

„... și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” Apoc. 17, 2

„Dar şi ei, se clatină de vin, şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi şi prooroci sunt îmbătaţi de băuturi tari , sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă.” Isaia 28:7

„Vinul Babilonului produce beţie, indiferent cine îl bea, inclusiv adventiştii .” (Donald K. Short - „Adventism evanghelic”)

Acest vin este teologia falsă a Babilonului cu care se îmbată teologii noștri făcând ani de seminar la universitățile Babilonului. Mulți dintre ei au învățat la seminarele Romano-Catolice iezuite, cu toate că avem următoarele afirmații clare ale Spiritului Profetic despre aceste școli:

„(Iezuiți) Înfiin țau școli pentru copiii prinților și ai nobililor și scoli pentru poporul de rând, în care copiii protestanților erau atrași și educați în păzirea ritualurilor papale .” (Marea luptă, 235)

Acum, cine este cel care este angajat în lucrarea de pervertire a sensului clar al Scripturii? De cine sunt de fapt inspirați acești „mari teologi”? Sora White ne dă răspunsul și la această întrebare:

„Satana este angajat în lucrarea de a conduce oameni să pervertească sensul clar a Cuvântului lui Dumnezeu.” (Semnele Timpului, 30 Martie, 1888)

Fraților, vă rog luați aminte la acest citat:

“Marele nostru pericol este acesta - de a accepta declarații de la alții, care sunt contrare Cuvântului clar al lui Dumnezeu. Oamenii care fac aceste declarații pot pretinde că sunt soli cerești dar, dacă cuvintele lor mutilează sau răstalmăcesc acest clar, „Așa zice Domnul”, atunci ei nu trebuie să aibă vreo acceptare din partea noastră” (Instructorul de tineret, 1 Iulie, 1897)

Acum, învățătura fratelui Aron Moldovan este în acord deplin cu citatul pe care l-am citit la începutul studiului nostru cu privire la rolurile pe care și le-au asumat cele trei persoane ale Trinității. Trebuie să recunoaștem că Biblia și Spiritul Profetic într-adevăr vorbesc despre niște slujbe, sau roluri, asumate din partea lui Isus din cauza planului de mântuire, ca de exemplu slujba de Mijlocitor, Preot, Judecator etc. Iată un citat:

Page 17: Nici La Stanga...

„Oferindu-Se pe Sine Însuși spre a mijloci datorită călcării de lege a neamului omenesc, Domnul Hristos a efectuat slujba unui preot” (Principii fundamentale de educație, 403)

Dar atenție, în timp ce Ellen White vorbește despre rolurile sau slujbele luate de Isus, ea niciodată nu vorbește despre Filiația lui Isus ca fiind un rol sau o slujbă! Peste tot în scrierile ei aflăm afirmații clare despre calitatea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu ca ceva literal, autentic, adevărat.

Dar, să vedem ce spune inspirația cu adevărat despre Isus Hristos, a fost El adus la existență de către Tatăl sau nu, este El cu adevărat Fiul lui Dumnezeu sau aceasta este numai un rol, doar în sens metaforic.

Să începem cu Vechiul Testament. Proverbe 8, 22-24:

„Domnul Mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile”.

Cei mai mulți teologi AZȘ de astăzi neagă că în aceste versete Solomon vorbește despre Isus dar această negare este din nou o speculație omenească și un refuz de a accepta înțelesul clar al Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia se explică ea însăși și ne descoperă cine este cu adevărat înțelepciunea lui Dumnezeu:

“Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” 1 Cor. 1, 24

„A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ,Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, În ţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.” Matei 11, 19

Dacă totuși pentru unii Biblia nu este clară, atunci Ellen White ar trebui să fie, afară de faptul că unii nu doresc adevărul. Ea a confirmat în câteva locuri în mod explicit că în aceste versete, Isus este de fapt cel care vorbește prin Solomon despre Sine. Iată numai un citat:

„Domnul Isus Hristos, Fiul divin al lui Dumnezeu, a existat din veşnicie, o persoană distinctă, dar totuşi una cu Tatăl. El era slava cea mai înaltă a cerului. El a fost comandantul inteligenţelor cereşti şi primea omagii de adoraţie de la îngeri ca un drept al Său legitim. Aceasta nu era ca o răpire a (dreptului) lui Dumnezeu. „Domnul Mă avea la începutul căilor Lui” declara El ”înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu

Page 18: Nici La Stanga...

ape; am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului” RH, April 5, 1906 (Mai mult despre Proverbe 8, 22-30 citiți în numarul 3 al revistei „Solia adevărului advent” aici: http://www.adevaruladvent.ro/3.pdf)

Noul Testament, de asemenea, ne dă o abundență de dovezi clare că Isus a fost într-adevăr născut de Dumnezeu și acestea sunt bine cunoscute. Iată numai câteva din ele:

„Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu născut, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Ioan 1, 18

„Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă... Cel care crede în El nu este judecat; dar cel care nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu.” Ioan 3, 16

„În aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu născut, ca noi să trăim prin El.” 1 Ioan 4, 9

Din pacate, cu toate că Biblia învață în mod categoric că Isus este Fiul adevărat, născut din Dumnezeu, totuși ea poate fi ușor manipulată prin afirmațiile pe care le auzim tot mai des, că Biblia nu poate fi înțeleasă corect decât de teologii care cunosc limbile originale în care a fost scrisă. Astăzi se susține că cuvântul grecesc „monogenes”, care este tradus „singurul născut” de fapt nu înseamnă „singurul născut” ci „unicul”, ceea ce este un fals. Dar chiar și dacă acceptăm aceasta, tot rămâne faptul că Scriptura învață că Isus este „Fiul lui Dumnezeu”.

Din fericire, nu se poate face în același fel și cu scrierile sorei White, care scria în limba engleză și de unde putem vedea clar care a fost învățătura ei în privința Filiației Fiului lui Dumnezeu.

Probabil unul dintre cele mai explicite citate ale sorei White cu privire la faptul că Isus a fost cu adevărat un Fiu născut al lui Dumnezeu este următorul:

“O jertfă desăvârşită a fost făcută; pentru că‚ atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu născut’ – nu un fiu prin creaţie, aşa cum au fost îngerii, nici un fiu prin adopţie, aşa cum este păcătosul iertat, ci un Fiu născut după imaginea exactă a persoanei Tatălui , şi în toată strălucirea maiestăţii şi slavei Sale, Unul egal cu Dumnezeu în autoritate, demnitate şi desăvârşire divină. În El locuia trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Semnele Timpului, 30 Mai 1895).

Page 19: Nici La Stanga...

Să analizăm acest citat cu atenție. Aici sora White descrie trei moduri în care Isus putea să fie Fiul lui Dumnezeu și anume:

1) prin creație,

2) prin adopție

3) prin naștere.

Spiritul Profetic nici nu amintește de posibilitatea ca Isus sa fie Fiul lui Dumnezeu în sens figurat sau metaforic, ca un rol asumat în cadrul planului de mântuire. Aici ni se spune în mod foarte clar că Isus nu este nici un fiu creat, nici un fiu adoptat ci un Fiu născut. O altă concluzie importantă pe care o tragem de aici este și faptul că sora White face o distincție clară între a fi născut și a fi creat, ceea ce mulți teologi AZȘ nu fac, susținând că născut și creat este de fapt același lucru și acuză pe pionierii bisericii noastre că au susținut o erezie afirmând că Isus este creat. Să fie clar pentru toți: ISUS NU ESTE CREAT CI NĂSCUT.

Acum, am văzut că sora White a crezut în mod clar că Isus este un Fiu născut de Tatăl, în timp ce fratele Moldovan spune că El nu a fost născut. Întrebare: pe cine ar trebui să credem? Profetul Domnului sau acest teolog modern?

Iată încă un citat care este la fel de clar ca și primul:

„Tatăl veşnic, Cel neschimbător, L-a dat pe singurul Său Fiu născut, L-a rupt de la sânul Său pe Cel care a fost făcut după imaginea exactă a persoanei Sale, şi L-a trimis jos pe pământ pentru a descoperi cât de mult a iubit El omenirea.” (RH, 9 iulie 1895)

Acest citat este foarte, foarte interesant. Când l-am citit unui frate adventist a fugit imediat de la mine supărat și acuzându-mă că susțin că Isus a fost creat, cu toate că a fost conștient că nu eu am spus aceste cuvinte ci profetul Domnului. Totuși, concluzia lui a fost greșită. Cuvântul „făcut” nu înseamnă neapărat „creat”. Și astăzi folosim acest cuvânt cu sensuri diferite. Putem spune: „Am făcut un scaun” dar și „am făcut un copil”. În primul exemplu cuvântul „făcut” se referă în mod clar la o „creație”, la ceva construit dintr-o materie care nu este parte din constructor, în timp ce în al doilea exemplu se referă la o naștere a unui copil care moștenește natura părinților săi. Folosirea acestui cuvânt de către sora White arată faptul că Isus a fost „făcut”, în sensul că are o origine, care bineînțes, poate fi ori prin creație ori prin naștere. Din citatul precedent am înțeles deja că nu a fost prin creației ci prin naștere.

Acum, cu siguranța că unii vor obiecta că în aceste două citate, sora White nu vorbeşte despre o naştere din veşnicie ci despre naşterea lui Isus în Betleem. Totuși,

Page 20: Nici La Stanga...

dacă examinăm atent ultimul citat, nu putem trage o altă concluzie decât că este vorba despre o naștere dinainte de nașterea în Betleem. Să facem o scurtă analiză:

Ellen White spune: „L-a rupt de la sânul Său...” Această afirmație este paralelă cu Ioan 3, 16 unde ni se spune că Dumnezeu „L-a dat pe singurul Său Fiu născut” să vină pe acest pământ și să moară pe crucea Golgotei. Atunci când Dumnezeu a decis să-l dea pe Fiul Său, El practic l-a rupt de la sânul Său. Întrebarea acum este: pe cine a rupt Dumnezeu de la sânul Său? Pe Cel care a fost co-etern și co-egal cu El? A rupt un Dumnezeu Triunic a treia parte din Ființă Sa pentru mântuirea noastră? Nu, nu, nu! Ellen White este clară: „pe Cel care a fost făcut după imaginea exactă a persoanei Sale”. Cel care a fost trimis din cer să fie născut în Betleem a fost cel care a fost făcut prin naștere după imaginea exactă a persoanei lui Dumnezeu.

Următorul citat de asemenea confirma cuvintele mele:

„Înainte ca Hristos să vină în înfățișarea omului, El a existat în imaginea exactă a Tatălui Său.” (Instructor de tineret, 20 Decembrie, 1900)

Aici ni se spune că atunci când Isus s-a născut în Betleem, El nu a fost născut „în imaginea exactă a Tatălui Său” ci în imaginea sau „înfățișarea” omului. Cu alte cuvinte, Isus nu s-a născut pe acest pământ după imaginea exactă a Tatălui Său ci El a venit având această imagine. El avea imaginea exactă a Tatălui Său dinaintea venirii Sale pe pământ. Ceea ce nu avea era imaginea omului, pe care a luat-o în momentul nașterii Sale în Betleem. De aceea, cele două citate pe care le-am citit mai sus, cu privire la faptul că Isus a fost născut sau făcut „după imaginea exactă a persoanei Tatălui”, se pot referi numai la o naştere înainte de naşterea Sa în Betleem.

Iată în continuare și alte citate care demonstrează credința sorei White că Isus este într-adevăr singurul Fiu născut al lui Dumnezeu (în toate scrierile ei, ea a folosit termenul „Fiul lui Dumnezeu” de 2513 ori și „Singurul Fiu născut” de peste 1800 de ori):

„Când Hristos a anunţat prima dată oștirilor cerului misiunea și lucrarea Lui în această lume, le-a spus că avea să-Și părăsească poziţia de vază şi să-Și acopere măreția, asumându-și asemănare umană, în timp ce, în realitate, era Fiul Infinitului Dumnezeu . Şi la împlinirea vremii, El a coborât de pe tronul celei mai înalte conduceri, a lăsat la o parte haina împărătească şi coroana regească, Și-a îmbrăcat divinitatea în umanitate, şi a venit pe acest pământ pentru a exemplifica ce trebuie să facă omenirea şi cum să fie pregătită pentru a învinge vrăjmașul și a sta cu Tatăl pe tronul Lui...” (Hristos Biruitorul pag. 225 editia în limba română)

Page 21: Nici La Stanga...

“Cel rânduit în sfatul ceresc a venit pe pământ ca Învățător. El nu era altul decât Creatorul lumii, Fiul Dumnezeului cel infinit.” (Principii fundamentale de educație, 400)

“Cine este Hristos? – El este singurul Fiu născut al Dumnezeului celui viu. El este faţă de Tatăl asemenea unui cuvânt care exprimă gândul, asemenea gândului făcut auzit.” (Instructor de tineret, 28 Iunie 1894)

„El era singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, care a fost una cu Tatăl de la început. Prin El au fost făcute lumile” (Semnele Timpului 28 Mai, 1894)

„El era Maiestatea cerului, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu.” (Mărturii, vol. 9, 208)

„Satana ştia bine poziţia pe care Hristos o avea în cer ca Fiu al lui Dumnezeu, Cel iubit al Tatălui ...” (Semnele Timpului, 4 August, 1887)

„El era într-adevăr mai mult decât un învățător venit de la Dumnezeu; El era singurul Fiu născut al Tatălui , Cel trimis în lume să-i mântuiască pe cei care aveau să creadă în El” (Semnele Timpului 23 Noiembrie, 1891)

“Ce ne spune aceasta nouă? ‘Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’ Aceasta ne spune: ‘Eu, Dumnezeu, am trimes pe Fiul Meu în lumea voastra, si prin El este deschis tot cerul pentru omul căzut” (Materiale 1888, 124)

„Cu cât medităm mai mult asupra faptului că Hristos a devenit un copilaş pe pământ, cu atât mai minunat apare. Cum este posibil ca acest copilaş neputincios în ieslele Betleemului să fie totuși Fiul divin al lui Dumnezeu?” (Instructor de tineret, 21 Noiembrie, 1895)

„De ce cred eu în Sfânta Scriptură? Pentru că în ea am gasit glasul lui Dumnezeu vorbind sufletului meu. Noi putem să avem în noi înșine dovada că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu și că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim siguri că nu urmăm niște povești născocite de iscusința omenească” (Credința prin care traiesc, 17)

După toate aceste citate, cum poate cineva să afirme că Isus nu este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, că aceasă relație sfânta între Dumnezeu și Isus este o simpla metaforă, o expresie figurativă sau o minciună?

Acum, dacă aceasta este învățătura clară a lui Dumnezeu, atunci de unde vine învățătura că El nu este „singurul Fiu născut al lui Dumnezeu”? Cine este de fapt interesat în a ascunde acest adevăr? Citiți:

„Îngerii au fost daţi afară din cer pentru că nu lucrau în armonie cu Dumnezeu; au căzut din starea lor înaltă pentru că au dorit să fie înălţaţi. Au ajuns să se înalţe pe ei înşişi şi au uitat că frumuseţea persoanei lor şi a caracterului venea de la

Page 22: Nici La Stanga...

Domnul Isus. Îngerii [căzuţi] au vrut să eclipseze (să ascundă) faptul că Hristos era singurul Fiu născut al lui Dumnezeu şi au ajuns să gândească faptul că ei nu trebuiau să Îl mai consulte pe Hristos. Un singur înger a început controversa şi a dus-o până acolo încât a avut loc o răzvrătire în curţile cereşti, printre îngeri." (Astăzi cu Dumnezeu pag. 123)

Deci, Satana împreună cu îngerii săi căzuți sunt din spatele lucrării de ascundere a faptului că Isus este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. Ei au început această lucrare în curțile cerești și au continuat-o și pe acest pământ. Dar, de ce fac ei aceasta? Ce vor de fapt ei să ascundă? Desigur, Satana nu se va ocupa cu atâta putere, de ceva care nu este important. Ce vrea el să ascundă? Cuvântul lui Dumnezeu ne răspunde:

“Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul c ă Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu născut, ca noi să trăim prin El.” 1 Joan 4: 9

„Satan este hotărât ca oamenii să nu vadă dragostea lui Dumnezeu care l-a determinat să-L dea pe singurul Său Fiu născut pentru mântuirea rasei pierdute; pentru că bunătatea lui Dumnezeu este cea care conduce pe oameni la pocăinţă” (Marturii selectate vol. 1; 156)

Aceasta este, fraților! Dragostea lui Dumnezeu. Satana vrea să ascundă dragostea lui Dumnezeu. Și unde putem vedea dragostea lui Dumnezeu decât în faptul că El are un Fiu pe care L-a dat să devină un membru al rasei umane și să moară pentru păcatele noastre? Citiți:

„O, dacă toţi şi-ar da seama de iubirea cea mare, de jertfirea de sine, de bunăvoinţa şi bunătatea Tatălui nostru ceresc, când a dat pe Fiul Său să moară pentru noi ca să putem, dacă credem şi păzim poruncile Sale, să avem pace deplină, bucuria şi dragostea Tatălui şi să ne unim cu El inima, sufletul, mintea şi puterea ca să păstrăm neprihănirea şi să mergem pe aceeaşi cale cu Hristos. Nu este numai jertfa lui Hristos, ci este şi jertfa Tatălui. Tatăl în unire şi simţire cu Fiul Său S-a coborât să sufere împreună cu Fiul Său. El n-a cruţat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat de bună voie pentru noi toţi.

Acest dar al lui Hristos este adevărul care încoronează dragostea lui Dumnezeu şi Paternitatea Sa de-a lungul timpului şi în veşnicie. Dragostea lui Dumnezeu se vede în Paternitatea Sa. Să bem din această dragoste ca să cunoaştem din experienţă realitatea plină de dragoste care există în înţelegerea Paternităţii lui Dumnezeu.” (Colecția Spalding-Magan, 68)

Citim aici că „dragostea lui Dumnezeu se vede în Paternitatea Sa”, în faptul că El este un Părinte care, atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Său Fiu născut să moară pentru noi, dar teologia fratelui Moldovan, așa cum am văzut,

Page 23: Nici La Stanga...

neagă această Paternitate și de aceea reprezintă un atac direct la dragostea lui Dumnezeu, la singurul atribut al Lui Dumnezeu care poate produce o ascultare veritabilă din partea păcătosului.

Fratele Moldovan continuă:

„Expresia „născut din Tatăl” este o exprimare nefericită a dogmei care nu poate fi revizuită de Biserică, dar nici transformată în adevăr.” (Nici la dreapta nici la stânga, 50)

Eu aș zice că teologia din această carte, de asemenea și a bisericii AZȘ moderne, este o exprimare nefericită a speculațiilor de origine satanică care nu pot fi revizuite nici transformate în adevăr de poporul adevărat al lui Dumnezeu. Cum poate cineva să își asume dreptul de a mutila cuvântul clar al inspirației? Cum poate cineva să numească Cuvântul lui Dumnezeu „o exprimare nefericită”? O Doamne, deschide ochi oamenilor ca să vadă!

Să mergem mai departe și să citim următorul citat, următoarea avertizare:

„De asemenea suntem avertizați că „urmaşul lui Hristos va fi confruntat cu "vorbiri amăgitoare" împotriva cărora apostolul îi avertiza pe credincioşii coloseni. El va întâmpina interpret ările spiritualiste ale Scripturii , dar nu trebuie să le primească. Glasul lor trebuie să se audă vestind cu claritate adevărurile veşnice ale Scripturilor. Ţinându-şi ochii aţintiţi la Hristos, el trebuie să păşească mereu înainte pe calea arătată, neluând în seamă nici o idee care nu este în armonie cu învăţătura Domnului Isus. Adevărul lui Dumnezeu ar trebui să alcătuiască subiectul cugetării şi meditării sale. El trebuie să privească Biblia ca fiind glasul lui Dumnezeu ce-i vorbeşte direct. În felul acesta, va găsi înţelepciunea care este divină.” (Faptele apostolilor, 474)

Acum, care sunt aceste „interpretări spiritualiste” cu care se vor confrunta urmașii lui Isus Hristos? Care sunt învățăturile spiritualiste pe care le va folosi Satana cu scopul de înșela, dacă este posibil, și pe cei aleși. Citiți:

„El (spiritualismul) este prezis în Scripturi, care declară că "în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de la credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor " (1 Tim.4,1). Pavel, în a doua lui epistolă către Tesaloniceni, arată lucrarea specială a lui Satana în spiritism, ca un eveniment care urmează să aibă loc foarte aproape de a doua venire a Domnului Hristos. Vorbind despre a doua venire a Domnului Hristos, el spune că va avea loc după lucrarea "Satanei cu tot felul de minciuni, semne şi puteri mincinoase" (2 Tes.2,9). Iar Petru, descriind primejdiile la care urma să fie expusă biserica în zilele sfârşitului , spune că, după cum au fost profeţi mincinoşi care l-au dus pe Israel la păcat, tot astfel vor fi şi "înv ăţători mincino şi care vor strecura pe furiş erezii

Page 24: Nici La Stanga...

nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat" şi mulţi îi vor urma în destrăbălările lor" (2 Petru 2,1.2). Aici, apostolul a scos în evidenţă una dintre caracteristicile de seamă ale învăţătorilor spirituali ști .” (Patriarhi și profeți, 686)

Deci sora White spune aici că, „în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de la credinţă” ascultând de „învăţăturile dracilor”. Petru, de asemenea, în epistola sa, vorbeşte despre „erezii nimicitoare” prin care unii se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat”. Prin aceasta, Petru scoate în evidență „una dintre cele mai importante caracteristici (învăţături)” ale spiritualismului cu care se va confruntă biserica (adventista) din timpul sfârşitului. Despre ce învățătură este vorba? Citiţi cu atenţie:

„Ei refuză să Îl recunoască pe Domnul Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.”

Aceasta este foarte surprinzator. Învățătură care susține că Isus nu este Fiul lui Dumnezeu este una dintre cele mai de seamă caracteristici ale învăţătorilor spiritualişti şi este o erezie nimicitoare sau mortală. Acest lucru este logic având în vedere că această învățătură ascunde dragostea lui Dumnezeu și taie singurul mijloc prin care Dumnezeu atrage oamenii la Sine.

Sora White continua:

„Cu privire la astfel de învăţători, prea iubitul Ioan spune: "Cine este mincinosul, dacă nu cel care tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl" (1 Ioan 2,22.23). Spiritualismul, prin t ăgăduirea lui Hristos, tăgăduieşte atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul, iar Biblia îl declară ca fiind o manifestare a lui Antihrist .”

Deci, doctrina care refuză să Îl recunoască pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, tăgăduieşte atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul şi această doctrină este o manifestare a lui Antihrist. Cu alte cuvinte, este doctrina Antihristului. Fraților, acestea nu sunt cuvintele mele ci ale Spiritului Profetic!!!

Și care este această doctrină? E foarte clar, doctrina Trinității. Trinitatea tăgaduiește pe Tatăl și pe Fiul prin faptul că distruge personalitatea lui Isus ca fiind singurul Fiu născut al lui Dumnezeu și distruge și personalitatea lui Dumnezeu ca fiind Tatăl lui Isus. Pionierii noștri au înțeles foarte clar acest lucru:

„Doctrina Trinităţii a fost admisă în biserică de conciliul de la Niceea din anul 325. Această doctrină distruge personalitatea lui Dumnezeu şi a Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (J.N.Andrews, Review and Herald 6 martie 1855)

Acum, se susține că sora White nu a vorbit niciodată împotriva doctrinei Trinității, dar eu cred că totuși a vorbit. În 1904, în timpul crizei panteiste a lui

Page 25: Nici La Stanga...

Kellogg, sora White a scris următoarele referitor la ereziile cu care s-au confruntat adventiștii la începutul lucrării:

„După trecerea timpului, în 1844, ne-am întâlnit cu tot felul de fanatici. Mărturii veridice îmi erau date pentru a ţine piept unor teorii spiritualiste . Existau unii care erau activi în răspândirea unor idei false despre Dumnezeu. Mi s-a arătat că aceşti oameni, prin învăţăturile lor false, făceau ca adevărul să nu mai aibă efect. Am fost instruită că aceştia înşelau suflete prezentând teorii speculative despre Dumnezeu.” (Mărturii, Vol. 8, 292 – 293).

Aici sora White ne spune că după trecerea timpului, în 1844, adventiștii s-au confruntat cu niște învățături spiritualiste care aveau legatură cu adevărul despre Dumnezeu. Ea nu ne descoperă clar care au fost aceste învățături dar soțul ei James White, cel care în acest timp călătorea cu ea face acest lucru. Este vorba despre doctrina Trinității. Citi ți:

„Modul în care spirituali ştii au determinat sau au tăgăduit pe singurul Domn Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Hristos, a fost prin cea dintâi folosire a vechiului crez nescriptural Trinitarian , şi anume, că Isus Hristos este veşnicul Dumnezeu, cu toate că nu au nici măcar un singur pasaj pentru a-l sprijini, în timp ce noi avem o abundenţă de mărturii lămurite ale Scripturii că El este Fiul veşnicului Dumnezeu.” (James White, „The Day Star”, 24 ianuarie 1846)

Acum, în continuare să citim despre felul cum sora White a descris această lucrare a spiritualismului:

„Adevărurile cele mai clare descoperite în Biblie au fost învăluite în îndoială şi în întuneric de către oameni învăţaţi, care, având pretenţia de mare înţelepciune, învaţă că Scripturile au un înţeles mistic, ascuns, spiritual şi care nu iese la iveală în limbajul folosit în ea. Aceşti oameni sunt învăţători rătăciţi. Unei asemenea categorii i-a spus Isus: "Nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Marcu 12,24). Limbajul Bibliei trebuie s ă fie explicat după înţelesul lui neîndoios, afară de faptul că este folosit un simbol sau o figură de stil. Hristos a dat făgăduinţa: "Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască învăţătura" (Ioan 7,17). Dacă oamenii ar lua Biblia aşa cum stă scris, dacă n-ar fi fost învăţători neadevăraţi care să-i rătăcească şi să le încurce minţile, s-ar fi îndeplinit o lucrare care ar fi produs bucurie îngerilor şi care ar fi adus la staulul lui Hristos mii şi mii care acum pribegesc în rătăcire.” (Marea luptă, 598)

Deci, învățăturile care susțin că „Scripturile au un înțeles mistic, tainic, spiritual”, cu alte cuvinte, care suțin ca lucrurile literale trebue înțelese într-un sens spiritual, metaforic, figurativ, sunt învățăturile spiritualismului. Cei care susțin

Page 26: Nici La Stanga...

aceste învățături sunt „învăţători rătăciţi”. În următorul paragraf aflăm și originea sau începutul acestor învățături:

„Satana s-a pregătit îndelung pentru efortul final de a amăgi lumea. Temelia acestei lucrări a fost pusă o dată cu asigurarea dată Evei în Eden: "Hotărât că nu veţi muri. În ziua când veţi mânca din el vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Gen. 3,4.5). Puţin câte puţin, a pregătit calea pentru capodopera amăgirii în dezvoltarea spiritualismului . El nu şi-a împlinit încă pe deplin planurile, dar o va face în timpul care a mai rămas” (Marea luptă, 561)

Deci, sora White ne spune că temelia spiritualismului a fost pusă în cuvintele lui Satana către Eva, „hotărât nu veți muri…”. Ce legatură au aceste cuvinte cu spiritualismul? Ele conțin două minciuni, prima este că omul are o nemurire necondiționată și al doua, care este temelia pentru prima, este că Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie înțeles în mod literal! Dumnezeu a spus foarte clar: „veți muri”, dar Satana spune: „Nu, nu veți muri”. În același fel, Dumnezeu a spus foarte clar: „Această este Fiul Meu preaiubit”, spiritualismul modern spune, „Nu, Isus nu este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. El este Fiul lui Dumnezeu în sens figurat, metaforic”. Iată cuvintele spiritualiste a unui teolog modern cu privire la denumirea lui Isus că fiind Fiul lui Dumnezeu:

„În realitate, Fiul este o denumire figurată (ca și Tatăl, Fratele, Mielul, Duhul) din limbajul nostru p ământesc limitat, pentru a indica atât egalitatea, comuniunea în iubire și putere, a celor două Persoane...” (Florin Laiu, Trinitatea în lumina revelației, 53)

Deja am văzut ca Spiritul Profetic descrie această denumire de Fiul lui Dumnezeu în mod literal, autentic, referindu-se la faptul că Isus a fost cu adevărat născut din Dumnezeu în zilele veșniciei. De aceea teologia lui Lăiu și Moldovan este în mod categoric o teologie spiritualistă a cărei origine este vrăjmașul lui Dumnezeu și a Fiului Său. Aceasta este o teologie „nimicitoare” care va duce la moarte pe toți cei care se aventurează să se joace cu Cuvântul lui Dumnezeu.

În continuare ne vom uită pe scurt la câteva versete care sunt date de Aron Moldovan în sprijinul celor scrise în cartea sa, dar și care sunt deseori folosite de diferiți teologi și pastori ca o dovadă a trinității.

Vom începe cu Isaia 9, 6:

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.”

Mulți cred, pe bază acestui verset, ca Isus nu poate fi cu adevărat Fiul lui Dumnezeu din cauza expresii „Părintele veșniciilor”. Dar, dacă Isus este Parintele

Page 27: Nici La Stanga...

nostru, atunci cine este Dumnezeu Tatăl? Probabil Trinitarienii vor spune că în Trinitate, fiecare dintre membri ei, Tatăl, Fiul și Duhul, este Parintele nostru dar aceasta face lucrurile și mai confuze afirmând că avem trei parinți divini ceea ce nu poate fi dovedit cu Scriptura.

Dar, hai să vedem cât de simplu este Cuvântul lui Dumnezeu. De ce este Isus numit „Părintele veșniciilor” și cui îi este El de fapt Părinte? Să citim în Evrei 2, 13:

„Şi din nou: Iată, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu.”

Acest verset explică în mod foarte simplu afirmația din Isaia 9, 6: Isus este Părintele copiilor pe care i-a dat Dumnezeu. Care sunt acești copii aflăm în „Hristos lumina lumii”:

„Oricât de mult şi-ar iubi un păstor oile, el îşi iubeşte mai mult fii şi fiicele. Isus nu este numai Păstorul nostru. El ne este şi "p ărintele veşnic". Şi El zice:" Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl". Ioan 10,14.15. Ce sublimă declaraţie! Singurul Fiu, Acela care este la sânul Tatălui, Acela despre care Dumnezeu a declarat că este "omul care îmi este tovarăş"! (Zah.13,7), această legătur ă care există între El şi veşnicul Dumnezeu este luată ca model pentru a arăta relaţia dintre Hristos şi copiii Săi de pe pământ!” (Hristos lumina lumii, 483)

Deci, Isus este Părintele copiilor Săi de pe pământ pe care i-a dat Dumnezeu. El este Părintele nostru în poziția Sa de al doilea Adam. Așa cum primul Adam a fost făcut să fie părintele veșnic al întregii omenirii dar din cauza păcatului și-a pierdut această poziție, în același fel Isus a fost născut ca al doilea Adam ca să fie Părintele veșnic al unei noi omeniri răscumparate din păcat.

Acum, pentru unii probabil cuvântul „veșniciilor” înseamnă că Isus a fost din totdeauna „Părinte” dar așa cum am văzut din cuvântul inspirației, El este părintele nostru în postura sa ca cel de-al doilea Adam, deci după întrupare. Ca adventiști, ar trebui să știm că cuvântul „veșnicie” nu are totdeauna sensul de a fi fără început și fără sfârșit. De exemplu expresia că noi avem „viața veșnică” nu înseamnă că nu avem un început ci că vom trăi veșnic în viitor. În același sens Isus este „Părintele veșniciilor” nu în sensul că a fost Parinte în trecut ci în sensul că El va rămâne al doilea Adam și va fi Părintele nostru pentru toată veșnicia în viitor.

Următoarele versete sunt din Ioan 1, 1-3.

Citiți următoarea explicație a acestui verset din cartea „Trinitatea în lumina revelației”:

„Cuvântul era cu Dumnezeu” ne spune că acest Cuvânt este o persoană sau o personalitate distinctă. Cuvântul nu era în (en) Dumnezeu, ci cu (pros) Dumnezeu.

Page 28: Nici La Stanga...

Întrucât Tat ăl și Duhul Sfânt sunt Dumnezeu, cuvântul Dumnezeu Îi include, probabil, pe ceilalți doi membri ai Trinit ății ” (Trinitatea în lumina revelației, p. 158)

Frați mei, acceptați asemenea teorii nescripturistice? Acceptați ca atunci când Ioan zice ca „Cuvântul era cu Dumnezeu”, acest „cu Dumnezeu” îi include pe Tatăl și pe Duhul Sfânt?

Iata ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre cu cine a fost Cuvântul la început:

„Şi viaţa s-a arătat, şi am văzut, şi mărturisim, şi vestim vouă viaţa cea veşnică, care era cu Tatăl, şi s-a arătat nouă” 1 Ioan 1, 2 (KJV)

Că expresia „viața cea veșnică” se referă la Isus este dovedită în Spiritul Profetic:

„Pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică (Isus Hristos), care era cu Tatăl, şi care ne-a fost arătată” GH, August 1, 1906

Să vedem acum ce spune cu adevărat Ioan 1, 1:

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” Ioan 1, 1

Este clar că în acest verset ne sunt prezentate două Ființe, Cuvântul (Isus Hristos) și Dumnezeu (Tatăl). După ce ne asigură că Cuvântul era de la început cu Dumnezeu (Tatăl), în ultima parte ne spune ca însuși Cuvântul a fost Dumnezeu. Dacă acest verset nu susține doctrina Trinității, atunci susține că există doi Dumnezei? Asta depinde de înțelegerea noastră a cuvântului „Dumnezeu”. Acest cuvânt se poate referi la Ființa Supremă din Univers, cea care are autoritate suprema și care este Sursa tuturor lucrurilor, dar și la ființele care au natura divină.

Pentru orice student atent al Scripturii este clar că în Noul Testament și Tatăl este numit Dumnezeu și Fiul de asemenea este numit Dumnezeu dar nicăieri ei nu sunt numiți ca fiind un singur Dumnezeu. Pe de altă părte, Scriptură învăță în mod categoric că există un singur Dumnezeu adevărat și acesta este Tatăl (Deut. 6, 4; Ioan 17, 3; 1 Cor. 8, 6; Efes. 4, 6 etc.). Cum putem armoniza această dificultate aparentă?

Isus Însuși a declarat ca Tatăl este „singurul Dumnezeu adevărat” în Ioan 17, 3. Înseamnă aceasta că El este Dumnezeu dar nu un Dumnezeu adevărat sau că este un Dumnezeu mai mic? Nu. Această problemă o putem rezolva foarte ușor dacă luăm toate dovezile inspirației.

Page 29: Nici La Stanga...

Pentru rezolvarea problemei ne vom folosi de apostolul Pavel, care în 1 Cor. 8, 6 de asemenea a declarat că există un singur Dumnezeu și a confirmat cuvintele Domnului Isus că acesta este Tatăl. Să citim acest verset cu mare atenție:

„Totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care Sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.” 1 Cor. 8, 6

Vă rog să citiți cu atenție acest verset în context, pentru că ne răspunde la întrebările de mai sus. Pavel spune că Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat dar ne descoperă și în ce sens este El singurul Dumnezeu adevărat. El este foarte clar și spune: „de la care vin toate lucrurile”.

Ați înțeles ideea lui Pavel? Dumnezeu Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat în sensul că El este Sursa din care își au originea toate lucrurile. Nu există un alt Dumnezeu „de la care vin toate lucrurile”. Acest univers are o singură Sursa a vieții și acesta este Dumnezeu Tatăl. În sensul acesta El este singurul Dumnezeu adevărat. El este autoritatea suprema și Sursa tuturor lucrurilor. Pe de alta parte, Isus Hristos, Fiul Lui, este Dumnezeu în sensul că are natură divină pe care o moștenit-o de la Tatăl Său. Cu toate că Fiul este o Ființă divină, totuși El nu este singurul Dumnezeu în sensul de a fi Sursa de la care vin toate lucrurile. Biblia și Spiritul Profetic sunt foarte clare asupra faptului că Isus a primit toate lucrurile de la Dumnezeu Tatăl, inclusiv viața:

„Căci, dupăcum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.” Ioan 5, 26

“Domnul Hristos a primit toate lucrurile de la Dumnezeu, însă El a primit ca să dea. Tot aşa procedează El şi în curţile cereşti, în slujirea Sa pentru toate fiin ţele create: prin Fiul iubit, via ţa Tatălui se revarsă peste toţi şi tot prin Fiul revine, printr-o slujire voioasă şi de proslăvire, în valuri de iubire la Marele Izvor al tuturor. ” (Hristos lumina lumii, 21)

Acum, este adevărat că Isus astăzi are viață în Sine, care nu depinde de nimeni, și de asemenea, poate da viață altora dar aceasta se datorează numai moștenirii Sale divine pe care a primit-o de la Tatăl Său. Cu alte cuvinte Isus a primit prin moștenire de la Tatăl tot ce are Tatăl. El este născut în imaginea exactă a Persoanei Tatălui. E clar?

Acest adevăr este exprimat și în următoarele cuvinte ale Spiritului Profetic:

„Domnul Isus Hristos, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, este Dumnezeu cu adevărat în infinitate, dar nu în personalitate” (UL 367)

Page 30: Nici La Stanga...

Analizați cuvintele sorei White! Există un domeniu în care Isus nu este Dumnezeu și acesta este în personalitatea sau identitatea Sa. Cu toate că El este Dumnezeu în infinitate, însemnând în natură sau divinitate, totuși El nu este Dumnezeu în personalitate ci este Fiul lui Dumnezeu. Singurul Dumnezeu adevărat în personalitate este Dumnezeu Tatăl, Cel „de la care vin toate lucrurile”.

Această dinsticție între personalitățiile lui Dumnezeu și a Fiului Său o vedem și în următorul citat:

„Hristos este una cu Tatal, dar Hristos și Dumnezeu sunt două personalității distincte.” (Review and Herald, 1 Iunie, 1905)

Aceasta este și explicația versetului din Ioan 1, 1: cuvintele „Cuvântul era Dumnezeu” ne arată că există un singur Dumnezeu dar două Ființe divine.

Următorul verset este Ioan 10, 30 care spune:

„Eu şi Tatăl una suntem”.

Și acest verset este foarte simplu de înțeles. Să citim în Ioan 17, 21:

„... pentru ca toţi să fie una, după cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi”.

„Minunată afirmație! Unitatea care există între Hristos și ucenicii Lui nu distruge personalitatea nici unuia dintre ei. Ei sunt una în intenție, în gând, în caracter, dar nu ca persoană. Dumnezeu și Hristos sunt una în felul acesta.” (Mărturii vol. 8, 269)

Deci, Tatăl și Fiul sunt una, sunt uniți în intenții, gânduri, caracter etc. dar nu și în sensul de a fi două Persoane într-o singură fiin ță sau într-un singur Dumnezeu. Ei nu trebuie neaparat să fie două Persoane co-eterne că să fie „una” în aceiași fel cum și Adam și Eva nu trebuia să fie de aceeași vârsta ca să fie „un singur trup”. Sora White este foarte clară:

„Hristos și Dumnezeu sunt două personalități distincte (RH June 1, 1905)

În sfârșit, ar trebui să ne rugăm pentru acești frați, în mod special, pentru fratele Moldovan, autorul acestei cărți, ca Dumnezeu să le deschidă ochii și să vadă adevărul așa cum este el în Isus, prezentat clar în Cuvântul Său.

************************************************* *********

Page 31: Nici La Stanga...
Page 32: Nici La Stanga...

„Timpul a sosit când noi nu mai putem să punem bază pe vreo învățătur ă care vine în auzul nostru, decât dacă vedem că ea se armonizează cu Cuvântul lui Dumnezeu. Există erezii primejdioase care vor fi prezentate ca învățături biblice; și noi trebuie să facem cunoștin ță cu Biblia; așa ca noi să știm cum să le întâmpinăm. Credința fiecaruia va fi încercată personal și fiecare va trece printr-o cercetare amănunțită și critică.” (Review and Herald, May 3, 1887)

„Cu Biblia deschisă înaintea lor și mărturisind a respecta învățăturile ei, mulți dintre învățătorii religio și din timpul nostru nimicesc credința în ea, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Ei se străduiesc mereu să disece Cuvântul, și pun părerile proprii mai presus decât declarațiile lui lamurite . În mâinile lor, Cuvântul lui Dumnezeu își pierde puterea sa reînnoitoare. Din pricina aceasta, necredința se înmulțește învederat și nelegiuirea ajunge la culme.” (Ev 591)


Recommended