Florence qi cu mine stateam la patruzeci de kilometrila sud de Li4oges, in Conbze, drept in mijlocul Frantrei.

Daca dstigne$ti pe cineva in stilul lui da Vrnci pe harta

1Arii, cu m6na dreapti in Bretonia, stanga la Stasbourg,iar picioarele la Bianitz gi Monaco, atunci Corrdze ar fipeticul unde ar face pe el.

Mama lui Florence avea o casa la jarl in Corrlze.Pl{nuisertun sA poposim acolo pentru un prAnz scurt gi

apoi si ne continuam plimbarea de doua siptAmAni prinsud-vestul Franlei.

Dar lucrurile nu se petrecusere tocmai conform planu-lui, iar acum sedeam in soare, lingi o masina recentbu$ita. Dupa zece minute de stat in agteptarea poliliei sau

a depanatorilor, Florence lgi lasi capul ln poala mea $irosti cuvintele fatale.

- Presupun ca va trebui sA ramanem citeva zile laMaman.

Firegte, atunci inc& nu gtia ci voi incerca sA o omor pe

maicA-sa. Nici eu. Nu eram impreuna decat de vreo doualuni, iar, daca mi s-ar fi cerut parerea, aS fi zis ca nu con-sider ca tentativa de a o ucide pe mama prietenei mele e obazl solidi pentru o relafle de succes.

Oricum, de fapt nici n-a fost vina mea. Eu dau vina pegoferul francez,

Stephen Cla.rke

- Conasse! zbiera el.

,,Insultele franluzegti sunt de o gramaticalitate adora-bilA", mi-am zis. Pdna 9i in focul unui razboi verbal tre-buie sa iti amintegti sa treci injuratura care inseamna idiotde sex masculin, ,,connard", la forma feminini.

Dar era complet nedrept. Eu eram la volan, nuFlorence. Zbiera la ea numai pentru ca era mai aproape deel decdt mine. Iar el tocmai produsese ceea ce parea a fi ogaura de marimea unui asteroid in uqa din dreapta spate a

ma$inii nou-noute a tatdlui lui Florence, nelipsind decit omicrosecundi ca sa fi facut o gaura similara il Florenceinsasi.

- E$ti ranita? am intrebat-o in englezd.

- Non. Mereu irni raspundea in franc ez^. Et toi , paul?

- Nu, dar mi-ar placea sa ma duc sa ii bag pe nas indi-vidului ochelarii de soare de firma.

- Nu, nu poti face asta, egti englez. Trebuie sa-i aradflegma.

- Flegma?

Asta n-o mai auzisem. Credeau oare liancezii ci noi,britanicii, ne calmam cdnd scuiptm in stAnga gi in dreap-ta? Probabil ca au vazur prea multe meciuri de forbal prinsatelit.

- Da, e$ti flegmatic. Ai sdnge rece.A, englezul ca reptila, acum eram pe teren mai

cunoscul.

- Nu, am zis, nu-i iert ochelarii.M-am dat jos din Renault-ul Vel Satis bleumarin al lui

taica-sau Si m-am pipait la repezeala sa vad daca nu mis-au desprins extremitadle. Nu, ambele magini aveauvileza redusa, asa ca nu ma deranja nimic mai grav dec6t

in ce rnerde te baga dragostea

gAtul inlepenit $i o senzatie vaga ca am chef sa dau unpuml cuiva.

Am dat ocol ma$inii pana in dreptul autovehicululuirosu de teren fabricat in Asia care ne izbise. Nici macarn-avea farurile crapate.

$oferul era un adolescent blond vopsit, de vreopatmzeci qi ceva de ani, care purta ochelari de soare culentile curbate pe tAmple, atit de negre incat ma miram cavede cerul, ce sa mai zic de maqinile din fala lui. Acestexemplar de razboinic francez urban ma privi cum mA

apropii, apoi incepu sa inpunga cu degetul butonul ca sa

inchida geamul prin care zbierase.

- Suntetri orb, poate? am intrebat, facand un gest dincap inspre ochelari. I-am zis vous, fhe$te, in loc de fami-liarul tu sau toi, pentru ca nu fuseseram inca prezentali.

- Et toi? imi striga prin geamul inchis. I-am iertatobriznicia, finand cont ca era cu mai bine de douizeci deani mai in varsta decat mine. Nu cuno$ti priorilarea de

dreapta?

Pufni catre nevasg-sa irnbracata in iricou 9i cAtre ceidoi pugti campioni de skateboa(d. Se chiorau cu totii lamine cu privirile inveninate de ura. Aveau 5i de ce -cazand victima gofatului de ageamiu al individului, ledadusem peste cap orarul de vacanp al familiei. Miculdejun in Burgundia figura probabil in program, urmat depranzul la Limoges, dar accidentul din Condze nu.

- La prioitd A droite? am zis. Este cea mai prosteasca

Si mai periculoasa lege din lumea occidentala. Este legeafranceza care definegte cd ma$ina ce yine din dreapta areprioritate. inaintezi linistit pe ceea ce are aspectul 9i cali-tatea unui drum principal, iar daca trasne$te o ma$ina de peun drurneag ascuns $i mititel, fara sa se uite dact vinecineva, $i iti nimice$te astfel intreaga familie, este perfect

14 Stephen Clarke

legal pentru ca venea din dreapta. Nu e prioritd i droite insensul giratoriu, am spus.

- Sens giratoriu? $oferul igi trase in jos pe nas oche-larii de soare gi se uita imprejur de parca numai atunci arfi remarcat rondul mare, crescut cu iarba, de linga magina

lui. Contempla gi drumul evident circular din jur gi celepatru sau cinci iegiri care duceau in directii diferite.

Ce merde sensurile astea giratorii, gemu el, vorbindin numele unui numar considerabil de francezi care nu par

sa $tie la ce folosesc sensurile giratorii. Si dea de lucruadministratiei publice locale, poate? Sunt ceva anglais,nu? zise.

- Da. Le-am inventat sa prevenim accidentele. Frantae o natiune tehnologica, a$a ca nu ne-am gandit cA o silayeti probleme cu sensurile noastre giratorii. La urmaurmei, stridiile sunteli in stare sa le deschideli. Am cam

riscat incluzAnd o glumi cu teribilul de dificil de pro-nuntat ..huitres''. dar eram pe val 5i am nimerit-o.

- Et vous, vous €tes anglais. Asta era barbatoasa de ne-vasta-sa! care se apleca sa racneasca peste volan. Macar imizise vous. Voi, englezii, nu stiti sa conduceti pe dreapta.

$i solul dumneavoasfta ce scuza are? am infebat.Sotia il apuca pe sot de brat si ii Sopti ceva grabia. El

dadu din cap.

Am ghicit ce ?i spusese cend el pomi motorul $i baga

h marqarier. Cele doua maqini se desfacura ca doi amanlicu pielea temporar lipita la sfarsitul unei copulalii. Apoimagina de teren intoarse frumu5el dintr-o mi5care gi

disparu pe drumul de pe care venise.

in timp ce se indeparta in vibza, i-am retinut numarulgi, fara vreun sens, fetele celor doi baieli cu parul lungcare imi rinjeau prin luneta. Papa tocmai devenise eroul

in ce rnerde te tragzr dragostea l5

;arc sfideaza legea din propriul film cu urmdriri de

magini. Francezii adora filmele cu urmALriri de magini,road movies. Le spun ,,les rod-muu-vii".

- Ce i-ai spus? intreba Florence.

- Nimic din cale-afara de jignitor. Crede probabil ca

n-o sA $du cum sal reclam pentru ca sunt englez.

- Da, gi imediat dupa pranz sdngele probabil ca ii e

jumatate vin, spuse ea.

M-am dus sa admir lovitura de pe lateralul maginii.O vanataie ro$ie-albastuie urata, care n-ar fi fost foartegrava daca impactul n-ar fi indoit aripa din spate 9i n-ar fisfdgiat cauciuCul, care fluiera acum un mars funerar inmemoria vielii sale scune. dar cu presiune mare.

N-aveam cum sa ajung la roau sa o schimb. Trebuia sichemam pe cineva sa ne tacteze.

Am scos magina de pe carosabil $i ne-am a$ezat iniarba inalta, cu vedere la un cimp de floarea-soarelui carese intindea pe sute de metri in spate. Nu vazusem nicio-data atata floarea-soarelui la un loc. Eu nu le Stiam decatcrescind singure, ca nigte santinele ce vegheaza asupragridinilor de la periferie. Dar aici batalioanele de floriinalte de un metru jumatate dadeau impresia ca Pamentula fost invadat de catre o armam de extratere$tri slabanogi

9i verzi.

- Sigur n-ai palit nimic? am intrebat. Nu te-ai lovit lacap sau altundeva?

- Nu. S-ar putea sa am nevoie totusi sa imi masezigdtul. Florence imi surase si isi cobori degetul subtire dela ureche la umarul moale qi dezgolit a carui rotunjimeiegea din tricou. Prima data cand ma culcasem cu ea maizbise netezimea incredibila a pielii, de parca $i-ar fipetrecut anii de adolescenta intr-o capsula cu lapte decocos. Era pe jumatate indianca - taica-sau era un tamilez

16 Stephen Clarke

de pe insula vulcanicA frutcezh. La R6union, de langa

Madagascar - gi avea un corp care era un amestec desa-

v6r5it de grafie franluzeasca $i mladiere indiana.igi impinse deoparte bareta neagra a sutienului 5i i5i

afunda vdrful degetelor in mugchiul din spatele claviculei.

- Va trebui sa ma saruti exact acolo. Gemu, d6nd de un

loc dureros, gi inchise ochii.Totul suna foarte promitator.

Asta pana cand ma anunF cA vom sta cu maica-sa.

Depanatorul sosi peste o jumatate de ori. Cind auzi ca

accidentul il cauzase o magina pariziana (adica una cuultimele doua cifre din numarul de inmatriculare 7 si 5),scrise bucuros o declaratie patau de ulei cum ca nu avern

nici o vina 5i ca celalalt gofer a fugit de la locul faptei.

Ne puse o vorba buni gi la perechea de jandarmi dinzona care venira sa cerceteze accidentul. PAreau stresati inpantalonii stram$ $i chipiurile demodate. Era primaduminica din iulie, cdnd prin regiune migrau catre sud unmare procent al populafiei franceze plus o hoardamaricica de turi$ti straini. Bauti, supraincilziti, la capatul

rabdarii, ratacid si zapacid de vomitatul copiilor, de baga-jele inpra$tiate $i de soneria telefoanelor, milioanele degoferi care goneau pe $osele aveau sa produca mai multeaccidente in urmatoa.rele doui zile decat avusesera loc inultimele gase luni.

A$a ca, daca vazura ca nu suntem dec6t un caz simplude accident ugor gi parasire a locului accidentului, cei doijandarmi se prefacura grabi$ ca intocmesc un proces-ver-

bal $i disparura in micul lor microbuz albastru.

ln ce rnerde te baga diagostea 11

Sosirea chez Maman nu fu deloc triurnfala, de$i fata

probabil ca nu mai aparuse niciodata intr-un camion de

depanaj portocaliu 5i jerPelit.

Florence deschise o portita vopsita in alb si

patrunseram intr-o gadina goala. Pe dreapta erau o paji$te

netunsa $i o mana de pomi batrani. Se vedea cum pasarile

ciugulesc cu hamicie cireqele enorme 5i stacojii. Drept in

fata era un grajd de piatra cu o mustala de muqchi de-a

lungul acoperigului lucios de ardezie' La stinga era casa,

o cladire din piaffa cu un etaj, de culoarea bejlaptoasa a

cojii unui cagcaval maturat Saint Nectaire. Obloanele erau

vopsite cenugiu ca ?tr.dezia sa se asorteze cu acoperi5ul gi

erau toate inchise, la fel ca uga de la intrare.

- i$i fac siesta, sopti Florence. O sa a$teptam Pana se

trezesc.

Za! ca te simleai in centrul continentului aici! Mai

adia din cdnd in cdnd vAntul, dar in majoritatea timpului

aerul atima greu in jur, pilpnind 9i clocotind in soare.

Frunzigul des qi crengile joase ale ciregului nu reuqeau slofere o umbra confortabila, a$a ca am intrat in grajd sa

cau6m o umbrela de soare.

Faptul ca nu mai eram la vedere imi dadu o idee'

Florence imi citi g6ndurile.

Ei, poate ca i-am dat un indiciu prinzdnd-o de mijloc

9i lipindu-mi fala de gitul ei.

Se desfacu.

- Nu, Paul, nu e o idee buna. Uite- Nu sunt decat

gramezi de butuci 5i pe jos e Pamant. Ce n'est pas pra-

tique. tJnele fete devin ale dracului de pntique de indata

ce ajung in apropierea namelor lor, nu? Ia tu umbrela,

zise. Eu am un prosop de plaja pe care fl putem intinde pe

18 Steptren Clarke

iarbA. Se intoarse lnspre pragul luminat de soare, apoi seopri 9i scoase o injurituri.

- Ce-i? am intrebat.

- Am lAsat bagajele in masini.- O, merde!

2

Pana cand gasidm numarul proprietarului service-ului, ii explicararn problema pe deasupra zarvei de lalocul unui alt accident $i ni se spuse ca ma$ina era in sigu-ranF sub lacat ln curtea lui Si cA el unul n-avea de gdnd sise duca sA descuie curtea numai si scoah nigte bagaje,casa incepu sa dea semne de viafa.

in gradina iegi in fuga un baiefel cu par castaniu inslipi albagtri, care ne vazu intinsi sub umbrell.

- Flo! chitai baiatul.

- Nepotul meu, explicA Florence. Bdiatul surorii mele,Semen.

,,Ce nume ciudate au asda aici la tara", mi-am zis,

Biiatul se arunci lingi ea pe iarbi sa o imbritiSeze. inacela$i timp, ma masud banuitor din priviri.

- E mic, spuse.

- Semen! Florence sdsii de parca ar fi ficut o remarcalegati de un defect ru$inos. La vremea rcspectiva, num-am gdndit prea mult la asta. Sunt inalt de 1,82 Si nu amdeloc complexe in ceea ce prive$te ina$mea. Si putarnpantaloni scu4i bufanji, a$a ca n-ar fi putut in nici un cazsa comenteze vreun alt neajuns trupesc.

- Bonjour. Ie suis Paul. Am intins mana pentru caprichindelul sa mi-o sffanga. Deveni pe data de doua orimai banuitor.

20 Stephen Clarke

- Nu vrea sa mA sarute? o intreba pe Florence.

- E englez, ii spuse ea.

Asta paru sa limpezeasca bate ciudateniile mele, iarbaiatul - pe care intre timp imi dadusem seana ca ilcheama de fapt Simon - o ocoli pe matu$a-sa $i ma sarutape obraz.

- E totu$i mic, nu? ii gopri lui Florence.Ea ta6i.- Unde-i grand-mdre7

- inca mai sfora'ie.

- Michel e aici? intreba Florence. Michel era fratele eimai mare, despre care auzisem, dar pe care nuJ intil-nisem niciodata.

- Oui. Dar el nu se scoala niciodah.Intraram in bucatArie sd bem ceva. Micul Simon topaia

in jurul lui Florence ca un catelu$ care nu a mai fost scosla plimbare de doua zile. Dar mi veghea mereu cu coadaochiului de parca a$ fi fost pe cale sa ii fur jucaria prefe-rala. Inca il mai deranja ceva la mine.

BucaHria eta o oaza racoroasa dupA soarele istovitordin gradina. Lespezile mari $i patate de pe pardosealaerau reci la atingere. Am desfacut capacul unei sticle bur-toase de bere Kanterbreu $i am tumat-o pe gdt dintr-oinghilitura binefAcatoare. Sirnleam cum rni se con-denseazA delicios trarsphatia pe ceaft.

Aga c4 m-a cam 5ocat cind m-am agezat la masa lungade bucatarie gi mi-am fracturat ambii genunchi.

- A, da, ar fi trebuit sa-d spun, zise Florence. Ai griiac6nd te agezi acolo.

M-am ridicat din nou (am descoperit cd, de fapt, nuaveam genunchii fracturafi, ci doar buqili, ca masina) siam cercetat masa.

In ce rnerde te baga dragostea

Avea vreo trei metri, era facuta din lemn inchis laculoare Si parea de inaltime normala. Dar sub tablia zgdri-ala erau sertarc adAnci, care micAorau spatiul pentrupicioare, astfel ilcdt n-ar fi putut sa se a$eze comod lacina decdt un pitic, 5i el ghemuit.

- E o masa ftaditionala din Condze, explica Florence.A facut-o strabunicul meu cand a construit casa.

- N-avea picioare?

- Ba da. Dar nu-i mai avern scaunele. Erau 5i ele foartejoase.

- Nu pute(i taia din picioarele de la scaunele astea?

Am mimat anlputarea. Sau sa adaugati ciliva centimetri lapicioarele mesei?

- A, nu, nu i-ar placea lui Maman.Micul Simon se agata din nou brusc de Florence.

- Vrea sa ne taie scaunele? intreba, ingrozit.

- Nu, nu, il liniSti Florence. N-are nimic, Paul, o siinveli repede sa mananci intors intr-o parte.

- Ma chdrie!in bucakrie i$i facu intrarea o femeie imbracaH intr-o

rochie stil caftan, prin care era imposibil sa-d dai seama

daca era subtire ca o umbreli de soare sau voluminoasa camasa ei de bucaHrie. Se apropie saltat de Florence $i opupa zgomotos pe arnbii obraji. Cdnd se imbrati$ara, amvazut ca Madame Flo senior are un corp aratos, asa, capenfu o femeie de cincizeci de ani.

- Manan, je te g€sente Paul,Maman se intoarse sa ma priveasca. M-am ridicat gi

am zambit cu loata recuno$tirta pe care trebuie sa o arate

un ba,iat femeii al ca,rei pdntece ii niscuse iubita.ini raspunse calduros la zimbet Si ma apasa pe umar

pdna ce am devenit destul de scund sa ajunga sa ma

2I