înfiecarelun Sedistribuiegratuit -...

Revis

tăapie

ţeide

artăd

inRom

ânian

r.35•

august

-septe

mbrie

2009•

www.a

nticart

magaz

in.ro

Sedis

tribuie

gratui

tînfiec

arelun

ă

Orice tablou abstract,amintind omagial de

Jackson Pollok, are o bo-gată determinare uma-nistă, când este expusîntr-o arhitectură ameri-canizată, şi o raţiune maidegrabă confuză, în casaunui colecţionar cu nos-talgia tradiţiei. Trecândtimpul, abstracţionismuls-a lepădat de mulţimeapictorilor, care mergeaucu moda şi şi-a păstratesenţa, prin puţinii artiştipentru care libertatea in-terioară e totul. IoanBompa e un pictor dingeneraţiile de mijloc,care continuă să pictezeabstract, în maniera ac-tion-painting, gestualistadică şi emancipat deorice presiune din afară,cu frenezia celui care şi-adescoperit nu numai dru-mul, ci şi un motiv dura-bil de plăcere.

Istoria picturii abstractea marcat, cu litere mari,drama artistului incapabilsă privească înapoi, spreveacul al 19-lea, des-părţirea chinuită de figu-rativ şi însingurarea în-

tr-un climat viciat de imi-taţii. Iată însă că prin de-

votaţii ei de la începutulmileniului 3, mai bine zisprin întârziaţii în conceptîntr-o lume fermentată deo nevoie întrucâtva clini-că de a comunica într-unaltfel, arta abstractă ca-pătă un puternic accentdecorativ. Devine un mo-tiv de confort optic, tactilşi ambiental. Iar pentrupracticantul ei, o cauzăpentru care merită să in-sişti.

Ioan Bompa îşi susţinecauza într-un chip para-doxal, semnând din cândîn când nişte portrete şi

AUGUST-SEPTEMBRIE 2009 AnticArt Magazin

3

UN ABSTRACTDE LUME NOUĂ

IOAN BOMPA

Tg. Mureș

AnticArt Magazin AUGUST-SEPTEMBRIE 2009

4


5

compoziţii monumental-realiste, parcă spre a-i daprivitorului un argumentprofesional major. Ideeae că Ioan Bompa nupictează în două feluri, cică îşi motivează publiculla o înţelegere completăa abstracţionismului, cao soluţie estetică. Nu esingurul abstract careoferă prin lucrurile cudublă regie un recursstimulator la trecut. Sprebătrâneţe, câţiva dincorifeii europeni şi chiaryanchei ai abstracţionis-mului au simţit nevoia dea resuscita mijloaceleanilor de formaţie ex-

punând tablouri cu unsolid impact figurativ. Nupoţi trăi toată viaţa numaipe contre. Maturitatea,dacă ai reuşit să treci cubine prin criza ce-lmarchează pe creatorulcu vocaţia originalităţiiîntre patruzeci şi cin-cizeci de ani, vine cu oîmpăcare. Ioan Bompasimte beneficiile acesteiîmpăcări cu sine, cuşcoala, cu publicul, şi cuoriginalităţile celorlalţi ar-tişti din generaţie. A-ceasta ar fi explicaţiaunei cariere de pictor ab-stract însă toate expli-caţiile nu fac doi bani

IOAN BOMPA

Pentru comenzi portrete:0745 322 571

AnticArt Magazin AUGUST-SEPTEMBRIE 2009 AUGUST-SEPTEMBRIE 2009 AnticArt Magazin

67

dacă imaginea nu econvingătoare. Adevărule că, în ciuda posturiisale intens omagiale laun tip de gestualism, in-ventariat de acum de is-toria artei contemporane,pânzele lui Ioan Bompaau un efect particular, eu-foric şi viril care-l scu-teşte pe privitor de arecurge la asemănări şiconjuncturi culturale. Suntvii şi patetice în exceselelor de roşu şi negru – cuîntreaga simbolistică acelor două culori – cumtot vii şi patetice suntnudurile şi portretele pic-tate à la prima de acestartist în plină afirmare,având un atelier în Bucu-reşti şi altul în Israel. Lu-crând adică în regiedublă, pentru două cate-gorii de public, unul cufaţa spre tradiţie, altuldedicat inovaţiei.

TUDOR OCTAVIAN

Eveniment expoziţional cu dublăidentitate la Palatul ŞuţuPrezentareformal-introductivă

În ultimii ani publicul in-teresat s-a obişnuit ca

în luna iunie să regă-sească în Bucureşti, îndiferite spaţii publice cudestinaţie culturală, ex-poziţiile absolvenţilorcare îşi susţin examenulde licenţă la Universi-tatea Naţională de Arte.Anul acesta nu a făcutexcepţie iar printre insti-tuţiile care au sprijinit or-ganizarea unor astfel deexpoziţii-eveniment s-anumărat şi Muzeul Mu-nicipiului Bucureşti, pu-

nând la dispoziţia tinerilorartişti spaţii de desfăşu-rare şi implicit ceva dinprestanţa arhitecturală şiinstituţională dar şi dinfarmecul şi nobleţea spi-rituală a acestor spaţii.

Astfel Sala oglinzilorde la etajul Palatului Şuţu(sediul Muzeului Mu-nicipiului Bucureşti) găz-duieşte lucrările a cinci-sprezece absolvenţi aisecţiei de pictură dinFacultatea de Arte Plas-tice a Universităţii Naţio-nale de Arte din Bu-cureşti, dar a fost şi loculîn care aceştia şi-auprezentat, în faţa co-

misiei examenului de li-cenţă, susţinerile teore-tice ale proiectelor dediplomă.

Avertizez în acest mo-ment, după scurta pre-zenzare formală a eve-nimentului, asupra faptu-lui că prezentul text tran-scrie o viziune profundsubiectivă a autorului şiveţi înţelege din cele ceurmează şi de ce.

Prezentaredeclarat-subiectivă

Ceea ce se poatevedea la Palatul

Şuţu s-ar rezuma aşa:calitatea şi întrezărireaunei maturizări artisticeconferă înaltă clasă(compatibilă cu locul) şi


9


8

dau coerenţă unei maridiversităţi de expresii pic-turale accentuat indivi-dualizate, care, necon-curent, printr-un fel depotrivită complementari-tate, se pun în valoareunele pe altele.

Expozanţii au fost stu-denţii grupei pe care amcoordonat-o atât în tim-pul anilor de studii cât şila licenţă, cu o excepţie,după cum urmează: Ra-luca Barbu, Mircea Dra-gomirescu, Antonia Io-nescu, Bianca Ioniţă,Irina Lişcă, Ilinca Oprea,Valentin Osadcii, ElenaPetre, Corina Raiciu,Stelian Roşca, TamaraRotaru, Victoria Sarma-niuc, Alexandru Şerban,Andrei Tudoran, căroras-a alăturat Eugen Ra-portoru, care şi-a sustinutlicenţa sub îndrumareacolegului meu, lect. univ.dr. Ion Anghel. Toţi aceştiexpozanţi, fără excepţiede această dată, suntmembri şi colegi ai meiîntr-un grup artistic pecare l-am infiinţat împre-ună în primăvara anului2008.

De aceea expoziţia des-pre care vorbim nu re-prezintă debutul publicpentru nici unul dintreartistiii prezenţi aici cu lu-crări.

De altfel afişul şi invi-taţia ne previn că mani-festarea îşi afirmă o

dublă identitate, dând în-tâietate celei oficiale deexpoziţie de licenţă (saude diplomă), dar anun-ţând totodată, discret ci-frat, că este vorba deîncă o apariţie a grupului„Ochi compus”.

Rezultanta celor douăidentităţi dă manifestăriide faţă un caracter spe-cial, de armonizare neu-niformă a unor exprimăripicturale atît de diferite.

Panotarea este şi eaatipică şi propune untraseu printre lucrărilegrupate pe autori, adicăprin juxtapunerea a cinci-sprezece selecţii din totatâtea expoziţii perso-nale, care suprasaturea-ză spaţiul cu informaţievizuală. Provocatoarepentru vizitator poate fiînsăşi această rela-ţionare a solemnei arhi-


tecturi interioare din palatcu temele sau expresiileevident netradiţionale apicturilor. Marile oglinziveneţiene dublează prinreflectare saturaţia vizua-lă, astfel încât privitorulnu poate avea răgaz.Lipsa de pauze ritmicepoate fi agresivă, daroricum compoziţiilor pic-turale expuse aici nuprea li s-ar potrivi o con-templare liniştitoare, pa-sivă, ci mai degrabă oreceptare dinamică, in-vestigativă, cocreativă.

Luaţi aceste ultime rân-duri drept o invitaţie pen-tru a merge şi vedeaaceastă expoziţie de pic-tură de bună calitate,care poartă marca Uni-versităţii Naţionale deArte din Bucureşti şimarca „Ochi compus”,despre care vă promit căveţi mai auzi ... şi vedea.

George Moscal,lect. univ. dr.


1011


12


Pagini realizate cu sprijinul artistuluiEUGEN RAPORTORU

13

AUGUST-SEPTEMBRIE 2009 AnticArt MagazinAnticArt Magazin AUGUST-SEPTEMBRIE 2009

14 Vorbim îndeobşte des-pre artiştii care, mani-

festându-se în spaţiul ar-tei, al vizualului mai cuseamă, în afara profesieilor de bază şi zicem, oare-cum cu lejeritate, că suntartişti de duminică. Încazul picturii nu sunt puţiniaceia care, graţie talentu-lui lor nativ şi al studiilor in-

15

Pictura de fiecare zi...Florin Teodorescu

dividuale pot ajunge larezultate remarcabile.Chiar celebrul Ion Ţu-culescu a fost primit cuoarecare rezervă demefienţi, ca mai apoi totei să-l declare drept uncreator original, modernşi de certă valoare înspaţiul valorilor euro-pene şi nu numai. Pic-torul de dumincă nu-şicâştigă nemijlocit exis-tenţa din exercitarea vo-caţiei sale, dar nici nupoate fi evitat atâta

vreme cât gesturile luiartistice sunt convingă-toare şi se înscriu firescîn jocul bursei bunurilorsimbolice. Într-un anumefel, consider că aceştipasionaţi, priviţi uneoricu rezervă, devin izvorulunor surprize de proporţiideoarece, dincolo de ta-lentul lor, au acces la ungrad mai mare de liber-tate prin excluderea de-terminărilor mercantileprivind satisfacerea unuianumit gust al pieţii.

Observaţiile de mai susse potrivesc de minuneşi lui Florin Teodorescu acărui prestaţie ţine înmod evident de profe-sionalism şi doar joculîntâmplării a făcut ca elsă exceleze şi în dome-niul ştiinţelor medicale.Tot de domeniul evi-denţei ţine şi observaţiacă substanţa sa intelec-tuală are o componentămajoritar artistică iar in-teligenţa şi culturalitateal-au făcut să aibă acces

IAȘI


16


la limbajul specific picturiidevenind un pictor defiecare zi. Expoziţia lui deacum are semnificaţiaunui evident argumentestetic dacă, cumva, maiera nevoie.

În fond vocea sa aucto-rială lăuntrică i-a trans-mis de mult şi definitiv căare o convingătoare do-tare pentru pictură iar elnu a făcut altceva, gardatla începuturi de autori-tatea unor cunoscuţi ar-tişti ieşeni, să lucreze însensul vocaţiei. Prin in-teligenţă şi culturalitate aavut acces la codurilesimbolice ale unei comu-nicări cordiale şi la ma-rele mister al creaţiei.Trebuie spus că ceea cepictează provine dintr-oaplicare personală a con-duitei breslei ţinândseamă, evident, de tribu-laţiile eului, ale fiinţei in-terioare.

Ceea ce numim, cu unaer destul de vag, reali-tate, presupune o con-tinuă căutare, nuanţări şiclarificări care nu potveni decât din strategiilesubiectivităţii.

Florin Teodorescu a iz-butit să realizeze în ta-blourile de acum un ve-ritabil compendiu al pic-turii din ultimul secol, pri-etenii săi artistici fiind fiedin categoria post-impre-sioniştilor, fie din cea ablestemaţilor sau a ce-

feră şi mai mare greutatedemersului propriu. Ex-pozantul ştie să picteze,nu ezită în desen şi seremarcă prin calitatea ra-porturilor de culoare.

Florin Teodorescu faceo pictură remarcabilăprin motiv şi calificatăprin instrumentarul plas-tic. Bucuria îl animă iarluciditatea îl fereşte deprea directe apropieri demaeştrii de altădată. Cultşi sensibil, el are o anu-mită decizie a gestului şio impecabilă fervoarecromatică.

Place deoarece e con-vingător şi neostentativmodern atrăgând atenţiacă pentru el poate fi overitabilă situaţie de vio-lon dʼIngres...

Valentin Ciucă

lora destinaţi bruscăriilimitelor şi deschideriiunor noi orizonturi mo-derne. Aluziile la Manet,exprimate prin decupa-jele cu scene din ca-baretele pariziene sauserbările estivale din gră-dinile Parisului, elogiuladus lui Modigliani şisenzualelor lui modele,atracţia către soluţiileconstructiv-cubiste ale lui

Picasso şi companiei,evocarea discretă a luiTonitza în structura şipaginarea imaginii, a luiCorneliu Baba compunun univers imagisticunde palpitul intelectivare vitalitatea unui pictormatur, personal, ataşatde marile modele. Deaici, rezultă o viziunepersonală iar citatul fo-losit cu inteligenţă con-

17

Din colecţiaDorin Mihalache


18


Încă un pictor cu har alȘcolii de la Iași.Deși doar localnicii și

cîţiva colecţionari cu sim-ţul momentului vorbescde ea ca atare, Școalade la Iași are o definiţiesigură în culoare, în te-matici și chiar într-un in-ventar de soluţii com-poziţionale inovatoare.De la distanţă, lucrurilear trebui să se vadă șimai bine, numai că noi,românii, neavînd cultulșcolilor artistice, ezitămîn nominalizarea aces-tora. Avem grigorescieniși andreescieni, dar sun-tem extrem de reţinuţi,cînd trebuie să recu-noaștem asta. Or, se știecă oricît de originali ar fifost, marii artiști au fostsocotiţi și mai mari, cîndau dat discipoli, continu-atori și imitatori. Ar trebuisă facem cel puţin totatîta caz cît ungurii, cuȘcoala de la Baia Mare,dacă am fi niţel maiînţelepţi.

Cît despre Școala de laBalcic, dacă n-ar fi ope-rat, cu maximă intensi-tate, ambiţiile recupe-ratoare ale Muzeului deArtă din Constanţa și aleDoinei Păuleanu, nu amfi avut nici pînă azi o ex-poziţie de rang mare și ocarte de referinţă.

Expoziţia din Bucureștia ieșeanului Florin Teo-

dorescu, la Galateca, aimpresionat prin ceea cenumim subtilele sale di-ferenţe specifice. Lesnede raportat la esteticamai degrabă subînţe-leasă, decît constituită, apicturii din Iași, selecţia aevidenţiat un tip de ri-goare în melancolie careîl duce pe Florin Teodo-rescu pe un loc privilegiatîn creaţia contemporană.Rari sunt artiștii careizbutesc, pictînd puţin șicu un respect pentru e-senţe vecin cu evlavia,să obţină tablouri cu unefect atît de emblematic.Florin Teodorescu e unpictor care, ca autodidactprovenind din lumea res-trîns academică a geneti-cienilor, a înţeles repedece nu trebuie să facă șipe ce direcţii nu are nicioșansă de afirmare. El numizează pe monumen-talităţi, nici pe soluţii plas-tice provocatoare. Nu seîntrece cu nimeni și nupare motivat decît deplăcerile clasice ale lu-crului la șevalet. În faţa

șevaletului, discretul șiinteriorizatul Florin Teo-dorescu se simte liber șistăpîn pe emoţii. Într-unclimat artistic funcţionalși cu o relaţie mai bunăcu piaţa europeană aartei, agenţii pieţei ar știsă vadă în pictura „degen” a ieșeanului ex-cepţia care dă sens re-gulei și noutatea, cu ar-gumentul solid al tra-diţiei. Altfel spus, FlorinTeodorescu ar deveni unpictor pe viitorul căruiamerită să mizezi, fiindcăare temei într-un trecutplin de excelenţe.

TUDOR OCTAVIAN

19

Din colecţiaDorin Mihalache


20


21

teai însă să treci pelângă el fără a-l remarca.Avea o barbă stufoasă,înspicată şi ochi pătrun-zători. Adus de spate,părea mereu grăbit, par-că în căutarea a cevapierdut.

Viorel Huşi s-a născutîn familia colonelului-me-dic Herşcovici în urbeaHuşi-ului, unde acestaera extrem de respectatca om şi profesionist.

Huşi-ul reprezenta nunumai un punct de refer-inţă viticolă. Avea o mi-tropolie, unde tradiţia cul-turală înflorise cândva.Din acest oraş se trag oserie de intelectuali: Mi-hail Ralea, chirurgul Ni-colae Hortolomei - şef deşcoală sau, dacă estevorba despre pictori, Şte-fan Dimitrescu, AdamBălţatu sau Aurel Borde-nache.

Cuprins de febra crea-ţiei, Viorel Herşcovici îşiia numele localităţii dreptnume artistic. Incepe săpicteze încă de pe băn-cile şcolii primare şi apoiale Liceului „Cuza Vodă”,având la numai 15 ani unsucces de răsunet, cândva fi admis la Salonul Ofi-cial din 1926 cu lucrarea„Început de primăvară”.

Se întâmpla în anul1967. Era august. Nu

era o zi prea călduroasă.La orele amiezii, cerulera acoperit de nori, iaratmosfera era plăcută.

În sala de expoziţii „ O-rizont ” din strada Oneştise făceau ultimile pre-gătiri, căci, aşa cum seobişnuieşte în ultimileclipe dinaintea unui ver-nisaj, întotdeauna se maigăseşte câte ceva defăcut.

La ora 12 era progra-mată să aibă loc des-chiderea expoziţiei pic-torului Viorel Huşi. O ex-poziţie făcută cu sprijinulUniunii Artiştilor Plasticişi în care erau grupate86 de lucrări, multe dintreele aparţinând perioadeide tinereţe. Autorul lorera un personaj destul deenigmatic. Îl întâlneaides pe stradă, în peri-metrul galeriilor bu-cureştene, a consigna-ţiilor de artă, a maga-zinelor cu furnituri de pic-tură, întotdeauna o pre-zenţă meteorică, careapărea şi dispărea cumare iuţeală. Avea decele mai multe ori oprivire pierdută, sau a-tunci când îi întîlneaiprivirea, o evita. Nu pu-

HUŞI, RĂTĂCITORUL Să treci de un juriu com-pus din Theodorescu –Sion, Petraşcu, Şirato,Frederic Storck, Jalea,Steriadi, Bunescu, Me-drea, Corneliu Michăi-lescu, nu era un lucrudeloc simplu şi arăta căadolescentul avea o dozăputernică de talent. Sti-mulat de acest succes, vadesena cu asuduitate, vacontinua să participe laSaloane şi va plănui unalbum cu schiţe, dorindsă alcătuiască o mono-grafie plastică a oraşuluipatriarhal Huşi.

La dorinţa tatălui de a-iurma cariera hipocratică,va pleca să studieze lafacultăţi de specialitate curenume din Franţa, laTours şi Paris, unde vastudia doi ani. În tot acesttimp se va preocupaasiduu de pictură, pasiu-ne ardentă, care-l va sub-juga.

Cercetarea la micro-scop în orele de lucrări deembriologie, citologie sauhistologie, îl vor pasionafără discuţie. Caietele sa-le de laborator vor devenimodel pentru ceilalţi, con-stituind chiar un materialdidactic de excelentă ca-litate. Elementele sur-prinse de lentila apa-ratului în cadrul microcos-mosului uman, ViorelHuşi avea să le transpunăapoi şi în desenele încare suavitatea liniilor şi

armoniilor între contururişi culoare dădeau lu-crărilor sale în acuarelă oparticularitate care îi indi-vidualizează personali-tatea artistică. A fost unpasionat al acuarelei,tehnică deosebit de difi-cilă şi abordabilă la nivelsuperior doar de cătreelite. Ne apropiam de oradeschiderii. Începuserăsă sosească oaspeţii. Ra-du Ionescu mai schimbalocul câte unui tablou, maiîndrepta câte o lucrarecare nu stătea bine pesimeză.

Viorel Huşi, pe care îlvăzuserăm cu toţii cupuţin timp înainte plim-bându-se pe bulevard însus şi-n jos, cu pas grăbit,când pe un trotuar, cândpe celălalt, nu ajunsese lasală.

Erau prezenţi colecţio-nari, în frunte cu MişuWeinberg, Becherschi,Mircea Penciulescu, neaLică Rozei din parteaUniunii, pictorul GeorgeStefănescu – mare admi-rator al lui Huşi, de altfel,ca şi toţi ceilalţi. Întretimp a apărut şi AurelCojan şi puţin mai târziu,criticul Petru Comar-nescu, care avea să-şiexprime aprecierea asu-pra operei lui Huşi într-ocronică, care a apărutfoarte curând după eve-niment.

Nu putea fi un publicnumeros la vernisaj, fiindvorba de o zi de lucru şiîn plus, fiind programat înmijlocul zilei. Mai era şilună de concediu, iar casă fim cinstiţi, mulţi nuştiau cine este Viorel


22


23

Huşi – o fire singuratică,prea puţin sociabilă şiarareori prezentă pe si-meze.

Timpul trece şi expo-ziţia trebuia deschisă,chiar dacă se admiteaprelungirea deschideriicu sfertul academic...Artistul, nicăieri. RaduIonescu dorea să ţină unspeech. A fost un maresprijinitor al lui Huşi. Îlajuta şi băneşte şi decâte ori putea, propuneaspre achiziţie diferiţilorcolecţionari sau instituţii,lucrări ale artistului. Vă-zând că se îngroaşăgluma, ni s-a adresat,mie şi prietenului caremă însoţea – la fel, iu-bitor de artă şi de Huşi –să-l căutăm şi, eventualsă-l aducem la sală, pen-tru că este nepoliticos săţinem asistenţa, fără săîncepem. Aşa că ne-amîndreptat cu pas sprintenspre blocul de pestedrum de Oneşti, aşa-nu-mitul bloc Wilson, caregăzduia la parter brase-ria „Café de la paix”.

Nu era înăuntru. Ne-am îndreptat spre maga-zinul „Unic”. Nu era niciacolo, nici pe gangul din-tre blocuri. O femeie deserviciu ne-a spus să-lcăutăm în subsol la Wil-son. Ne-am grăbit săcoborâm în subsol. Şiîntr-adevăr, l-am găsit.

Era ascuns într-un colţ,chircit. Părea teribil desperiat. Era ca o fiară în-colţită. Cu mare deli-cateţe, l-am luat de braţşi l-am îndemnat să vinăla expoziţie. Nu a ripos-tat. S-a lăsat condus, darnu scotea nici o vorbă.La trecerea de pietoni, aîncercat să fugă. Îl ţi-neam însă ferm de braţşi, în sfârşit, ne-a rugatcu un glas melodramatic,să-l lăsăm pe coridorulce dădea spre sală,nevrând să stea decât înuşă, iar noi să-i fim para-van. Sigur că i-am în-deplinit dorinţa. Şi cumRadu Ionescu lungisepuţin cuvântul de des-chidere, în speranţa că şiautorul va fi prezent, iarmanevra noastră fuseseremarcată de cei pre-zenţi, vorbitorul şi-a con-

tinuat cu mult elan pero-raţia, mulţumit că ope-raţiunea a reuşit.

Expoziţia fusese des-chisă, autorul fuseseprezent, publicul eramulţumit de cele văzutepe simeză. Era fără în-doială expoziţia unui ar-tist adevărat, care stă-pânea excelent mij-loacele de expresie plas-tică. Iar presa s-a doveditobiectivă şi interesată demanifestarea artistică dela Orizont, cronicile fi-indu-i favorabile artistu-lui, referinţa constituind-ocronica reputatului PetruComarnescu.

Prea puţin cunoscut şiastăzi, cu o operă nuprea numeroasă, ViorelHuşi reprezintă un punctde referinţă în arta plas-tică contemporană.

Florin Colonaş

Nimic mai încurajatorpentru destinul unui

copil decât o familie de in-telectuali distinşi locuindîntr-un calm oraş de pro-vincie, înconjurat de vii şilivezi. În această atmos-feră s-a născut, în 1911,în casa unui medic co-lonel, cel care avea să im-prime o urmă trainică înaria românească sub nu-mele de Viorel Huşi. Launsprezece ani picta încurtea Episcopiei, la treis-prezece surprindea far-mecul inedit al Tekir-ghiolului şi, în timpul ore-lor de şcoala, creiona por-tretele profesorilor. În1926, la doar cinsprezeceani, debutează la SalonulOficial. Sumarele îndru-mari date de Adam Băl-ţatu au încurajat aceastăvocaţie, recunoscută prinprezenţa lucrărilor luiViorel Huşi, la o vârstă lacare alţii se întreaba cevor face în viaţă, la Sa-loanele din 1927, 1928 şi1929.

Tatăl şi-ar fi voit fiul me-dic, trimiţându-l la Paris.Aici, între 1929 şi 1933,Viorel Huşi a frecventatFacultatea de Medicină,fascinat de lumea fremă-tândă văzuta prin micros-cop şi copiată cu minuţiepe caietele sale de în-

semnări. Dar medicinaera doar un accident înexistenţa sa pariziană.

Muzeele, galeriile, ate-lierele Julian şi GrandeChaumiere îI vor conducecătre Beaux-Arts, Acade-mie dominată de excelenţiprofesionişti convenţio-nali. Matisse şi Utrillo,Dunoyer de Segonzac şi,mai ales, Van Gogh îi vorstăpâni sufletul, în timp ceşcoala îi dezvăluia doarsecretele meşteşugului.

La reîntoarcerea în ţarăşi stabilirea în Bucureşti,în 1933, - după un sumarpopas în preajma lui

Ressu - ,Viorel Huşi esteun artist format. SeverulGeorge Oprescu îi elo-giază lucrările şi discernevocaţia sa de ilustratorsau litograf (din păcateneîmplinita), Miron RaduParaschivescu, Tonitza,Adrian Maniu, printre alţii,salută răsăritul unui aut-entic şi personal artist, in-tuit, de altlel, în 1929, decronicarul revistei „DuBeau et du Vrai” de laParis.

Desenator pasionat,Viorel Huşi observă, sur-prinde esenţialul şi aş-terne pe hărtie cu spon-

Destinulunui copil


2425

La uşa avionului, AurelCojan a fost întâm-

pinat de reprezentantulprotocolului de la Minis-ter. In sala aerogării îlaşteptau maestrul IonNicodim, Mihai Gavrilă –colecţionar, care-l cu-noscuse încă înainte deplecarea în Franţa, soţiamea şi subsemnatul.

Ministrul Răzvan The-odorescu trimisese laaeroport maşina minis-terială, care avea să-lducă la hotelul „Parc”,unde avea rezervată ocameră confortabilă.

Cu o seară înainte A-cademicianul ProfesorTheodoreascu îmi tele-fonase pe la nouă sea-ra, pentru a-mi spune căcei de la Ambasada dincapitala Franţei i-au co-municat că există uneleprobleme legate de si-tuaţia vestimentară amaestrului.

I-am răspuns prompt,

liniştindu-l - Crezi că as-ta ne poate împiedica săne continuăm proiectul?Fii fără grijă. Ceea cedouă Ambasade alenoastre la Paris nu aureuşit să rezolve, ne-vastă-mea şi cu minevom soluţiona pânămâine şi te asigur cămaestrul va arăta ele-gant, „la patru ace”, cumse spune!

De fapt, cunoscându-lbine pe artist, noi negândiserăm la acest a-mănunt deloc de neglijatşi pregătiserăm totul,sperând să fi nimerittoate măsurile, pentru afi un succes şi în a-ceastă privinţă.

La hotel a avut loc oprimă discuţie în grupulrestrâns de prieteni carel-a întâmpinat. Apoi afost informat în legăturăcu programul celor cincizile pe care avea să lepetreacă în capitală.

Expoziţia urma să fievernisată peste douăzile, adică în ziua de 3

martie 2004, când ma-estrul împlinea venera-bila vârstă de nouăzecide ani.

Bineînţeles, imediatşi-a exprimat dorinţa săvadă expoziţia. I-amspus că nu este aranjatăşi că nu o poate vedeadecât la vernisaj, darsperăm să-i placă.

A doua zi noi urma săaşezăm tablourile pesimeză, fiind reţinuţitoată ziua la sala de ex-poziţie, aşa că şi înzilele următoare, deproblemele protocolareşi de vizitele turistice s-aocupat Mihai Gavrilă,care şi-a dat multă oste-neală în a-l face pemaestru să se simtă câtmai bine.

A doua zi la prânz, înplăcuta ambianţă a lo-cuinţei lor, doamna şidomnul Nicodim au o-ferit o masă la care auparticipat o serie de pri-eteni unde maestrul –simţindu-se în largul lui- şi-a dat drumul la totfelul de snoave şi să-geţi acidulate. De fapt,în dimineaţa respectivă

CONU RICU (VII)

taneitate şi precizie celevăzute. Lucrările dezvăluiepe finul analist curios şiatenţia acelei nuanţe care,puse în lumină de un gest, deo mişcare, definesc un om. Întrăsături concise el surprinde,cu mare forţă de sugestie, osiluetă, un grup sau, atuncicând este reţinut de peisaj,atmosfera locului, subliniindunele elemente definitorii.

Către anii de sfârşit al celuide al patrulea deceniu, de-senul său devine mai mi-nuţios, liniile evocă adeseaaria gravorului, petele deacuarelă înviorează desenul,iar atunci când reia chipulomenesc, se opreşte obsesivîn faţa aceluiaşi model cuteamă parcă de a nu-l fi des-cifrat.

Pictura practicată în spe-cial în anii de început - lacare cu timpul a renunţat -avea vigoarea şi gravitateacare o plasa în vecinătateaexpresioniştilor. Pânzele, re-lativ puţine la număr, reco-mandă un pictor de mareforţă, înrudit cu opera detinereţe a lui Horia Damian,însă mai densă şi degajândun sentiment profund tragicîn faţa naturii.

Făcând din creaţie o sufe-

rinţă, Viorel Huşi trăia, înfaţa fiecărei lucrări, teamade a nu fi putut spune tot:„Cum să prinzi clipa asta?Cum să-i dai semneleeternităţii?” lată întrebărilecare i-au apăsat exis-tenţa.

Înrudit cu Utrillo, urmăritde amintirea lui VanGogh, Viorel Huşi a trăitchinuit de propria-i operăpe care o iubea cu pasiu-nea aceluia care-şi so-coteşte fiecare operă oparte din însăşi fiinţa sa.De aceea-mi scria într-oscrisoare că vrea ca lu-crările sale „să aibă con-diţii de păstrare umane”.

Puţin sociabil, apăsat deîmprejurări adverse, Vio-rel Huşi a fost un izolat.Tot astlel şi opera sa, prinputernica-i personalitate,

se refuză ataşării unuigrup sau unui curent. Au-toritară şi singulară, con-stituie ea însăşi uncapitol aparte al arteiromâneşti aşezat însa,cu certitudine, în ime-diata vecinătate a celormai mari contemparani.

RADU IONESCUBucureşti -iunie 1996


26

făcuse o vizită împre-ună cu Paul Gherasimşi alţii, la biserica Sta-vropoleos, unde se ţi-nuse de tot felul deşotii.

La vernisaj, multă lu-me, artişti consacraţi,colecţionari, critici şi,fapt îmbucurător, mulţitineri. În sala din stân-ga expoziţiei se pro-iectează filmul dedicatlui Cojan, realizat dedoamna Ruxandra Ga-rofeanu pentru TVRCultural. În sala de 65de locuri - cel puţin osută de persoane.Chiar şi Ministrul stă înpicioare. La intrarea însală, cel omagiat esteîndelung aplaudat. Du-pă proiecţie toată lu-mea trece în sala deexpoziţii. Are loc oscurtă solemnitate, încadrul căreia Academi-cianul Răzvan Theodo-rescu, în numele Pre-şedintelui României,Domnul Ion Iliescu,conferă maestrului oînaltă decoraţie cultu-rală, în grad de cavaler.

Vorbeşte apoi criticulDan Hăulică, mare ad-mirator al lui Cojan şimare sprijinitor al aces-tei manifestări.

Deşi organizată în-tr-un spaţiu mic, expo-ziţia se bucură de in-teres, fiind expuse lu-

crări atât din tinereţe,cât şi din perioada pa-riziană, uleiuri, guaşe,desene sau chiar ce-ramică, Cojan coche-tând pentru scurt timpcu această tehnică, încare a realizat cam 10– 12 lucrări de mici di-mensiuni.

La o cupă de şam-panie, atmosfera se în-călzeşte şi mai mult,nonagenarul maestruse arată a fi în formă.Este filmat, fotografiatşi asaltat să dea auto-grafe pe catalogul edi-tat cu acest prilej şi deasemenea să răspundăla câte şi mai câte din-tre întrebările curio-şilor...

Seara, o masă festivăcu câţiva cunoscuţi , înpivniţa localului „Ni-coreşti” de pe strada

Din seria sa, SorinAdam este, cred, cel

care s-a avântat cu mareîndrăzneală şi perse-verenţă pe drumul spinosal artei. Îndrăzneala l-afăcut să înveţe şi perse-verenţa să nu renunţepână nu ajungea la unrezultat mulţumitor.

Şansa unor călătoriiîmbogăţitoare l-a făcutsă cunoască orizonturidiverse şi să înţeleagăacele discrete date caredeosebesc un loc dealtul, conferindu-I per-sonalitate şi unicitate.Rezultatul acestor lecţii,natura, mediul, naturamoartă, ne sunt înfăţi-şate astăzi. Am convin-gerea că maestrul său,Vasile Grigore, poate fimulţumit de elevul său.

Radu IonescuSeptembrie 2004

Sorin AdamMaria Rosetti, unde ser-băm revenirea maestruluila Bucureşti, vernisajul şi,desigur, ziua de naşterea maestrului.

Cojan gustă din toatemâncărurile şi din toatelicorile, este vorbăreţ şibine dispus. Nici vorbăde oboseală.

Când se taie tortul, or-nat cu cifra 90, Cojan sesimte obligat să ţină unspeech şi , întorcându-secătre mine, mi se adre-sează candid:- Ştii, când ai fost laParis, mi-ai dat nişte banipentru ceva lucrări.

Nu ţi-am trimis decât câ-teva, aşa că, datoria fiindprea veche, se pres-crie !!...

Mai puteai spune ceva?Trăiam cu toţii un mo-ment de mare bucuriespirituală şi nu puteamsă-i stricăm maestruluireveria amintirilor când laureche, lăutarul îi cânta„La căsuţa cu zorele” şicâte şi mai câte, sfârşindcu „Du - mʼ acasă, măitramvai...”. Artistul retrăiaclipele din tinereţile sale,când îndelungatele hoi-năreli şi escapade prin„micul Paris” ocupau omare parte a momentelorde relaxare petrecute învechiul Bucureşti.

Florin Colonaş

27


28

Am văzut câteva ore înatelierul său, superbe pic-turi: naturi statice, nuduride femei de o frumuseţeplastică ce-l caracterizea-ză ca un artist reprezenta-tiv contemporan. M-ambucurat spiritual privindcâteva peisaje italiene ca-re le alătur în timp româ-nesc cu marile capo-dopere ale lui Gh. Pe-traşcu, N. Dărăscu şi C.Baba, care au trăit picturalore, zile în aura veneţiană.Sorin Adam este un au-tentic continuator al aces-tor iluştri pictori europeni.

Figurativ prin concept şisentiment, cu splendidemisiuni cromatice în scalaluminii, cu o picturalitateexpresivă în care materiaculoare îmbrăţişează splen-did starea picturală. Întreformă, culoare, valoraţie,echilibrul plastic este cu-loarea autentică pe careSorin Adam o simte ca peo necesitate vitală.

Echilibrul picturalcreat de forme, culori, va-loraţii, indiferent de su-biect este personalitateaacestui talentat pictor cudestin de mare artist.

VASILE GRIGORE1999, iulie Atelier

29


30


31

Dinc

olecţi

aDor

inMi

halac

he


32


33

Dorothea FleissPictura pe care o face

Dorothea Fleiss mizeazăpe doua motivaţii diferite aleimaginii, căutând o soluţieinedită de convergenţă a re-alităţii subiective și a realităţiiobiective. Ambele câmpuriale realităţii funcţionează, defapt, cu un statut cultural, careferinţe stilistice la momenteale evoluţiei europene a re-prezentării.

Polul subiectiv al viziuniisale se află în descendentadirectă a expresionismului,ce ajunge, după severe pro-cese de filtrare a elementelorde limbaj, la abstracţia lirică,care tratează culoarea ca peun dat dependent mai curândde afect decât de construcţiaraţional-decriptivă.

Mișcarea, la rândul ei, an-trenând această materie cro-matică, traduce ritmul expe-rienţelor subiective - timpulsubiectului. Dominantele cro-matice sunt de cele maimulte calde, în care accen-tele reci intoduc acele con-traste care un joc al con-tinuităţii și discontinuităţii.Când culoarea dominantă seplasează în zona rece aspectrului, accentele caresusţin partitura dramatică dinzona centrală a compoziţiese prezintă în diferite inten-sităţi de roșu sau galben.

Traseele energetice au deregulă o deosebită preg-nanţă, dar care au însușirea

de a da intensitate maselorfluide de materie în astfel devectori, de tușe, de accidentecromatice, de linii ce evo-luează, ordonat sau dezordo-nat, sub presiunea unor te-ribile tensiuni lăuntrice, nu lerevine, în principal, sarcinade a defini formele, ci își con-sumă prezenta la un nivel purpictural.

Din aceeși moșterire cul-turală, preluată cu distanţacritică tipic postmodernă,provine și componenţa figu-rativă, care are o dublăfuncţie a citatului: pe de oparte, ea citează din expe-rienţa concreată, directă, dincălătoriile artistei-Veneţia,Orientul Apropiat, StateleUnite, spaţial românesc ori-ginar - și , pe de altă parte, ci-tatul se referă tocmai laîndelungata istorie a figuraţieieuropene. Figurarea trăieșteastfel o actualizare dincolo decel mai acut apogeu al său șidincolo de totala sa sus-pendare. Câmpul în carefuncţionează această figuraţieeste cel al memoriei, care con-servă un singur rapel, suficientpentru instaurarea unui anumeprestigiu spaţial.

Oricum, funcţionarea înmemorie livrează chiar ni-velul obiectiv unui palier alsubiectivităţii. Uneori lucrurilesunt sugerate într-o manierăfoarte vagă, amintind de eflu-viile cromatice ale lui Turner,alteori sunt reduse la unsemn grafic incisiv, de tipulcaligramelor orientale sau al

Germania-Stuttgart


35


34

stilizării din arta populară.Când prestigiul unui anumetopos cultural solicită în modcu totul special atenţia artis-tei, el impune în imagineprezenţa unor detalii re-conoscibile și semnifivative.Astfel de repere concrete

vorbesc despre un subiect,despre un artist deschis în-spre discursul realităţii și des-pre o subiectivitate care senuanţează, se îmbogăţeșteprin tot ceea ce excursul di-rect prin spaţiul lumii „civi-lizate“ și „muzeul imaginar“ îioferă.

Tipul său de subiectivitateintegrează aceste nivele am-ple ale formaţiei, despăr-ţindu-se astfel de direcţileexpresioniste exclusiviste,care închid subiectul într-opură relaţie autoexpresivă cuimaginea.

Cu un temperament liricprin excelenţă, alimentat deenergii profunde și irepresi-bile, Dorothea Fleiss are înacealși timp o clară vocaţie arealului, în care fiinţa să secufunde cu pasiune.

Prof. Dr. Conf. Univ.Constantin Prut.


36

COSTIN NEAMŢU

Lucrările mele nu sunt o„muşcătură” socio-politică.

Sunt nişte stări subiective prin-tr-un limbaj vizual, obiectiv, ge-neralizant, eliberat de convenţiiexterioare dar cu logică interioarăprecum „lirismul“ imagistic alcomputerului, dacă acesta eposibil. Materializarea imaginilorpe care le creez, duc spre o es-tetică actuală şi perenă a habita-tului.

Multe din lucrări le considerposibile proiecte pentru o ampli-tudine spaţială cu reper în timp.„Visual-efemer” – genericul aces-tei expoziţii se potrivşte creaţiilormele ca o ironie dar şi ca cevaserios. Depinde de cei care levăd. Considerată valoarea lor „însine” devin durabile. Se consi-deră „Efemere” dacă sunt luate însemă drept proiecte. Îşi pierdacest titlu dacă „cineva” le ampli-fică cu materiale mai rezistente întimp şi le găseşte spaţiu pentru abucura toată lumea.

FERICIT ESTE GAUDIUN ALT ŞI TOTUŞI ...acelaşi Costin NeamţuCu prilejul împlinirii vârstei de

70 de ani, (La mulţi ani maestre!)pictorul şi-a surprins admiratoriiartei sale, cu un nou stil alcreaţiei, altul decât cel obişnuit:un Costin Neamţu altul decât eracunoscut ca pictor de şevalet –simezele de la “Căminul Artei” cei-au găzduit recent o amplă re-trospectivă în care, pe lîngă pic-

Lucrare din colecţia Dorin Mihalache

37


38

tura în ulei s-au aflat lşi lu-crări de sculptură, colaje, art-obiect, fotografie prin care ela oferit publicului rezultatulultimelor lui căutări recentesub genericul: „Vizual-Efe-mer”. Desigur, şi alţi plasti-cieni au dat prin creaţia lorexpresia unui asemenea de-mers precum: CorneliuDemetrescu, Eugen Crăciun,Alexandru Ţipoia, PetreAchiţenie şi esteticianul ger-man Nicolae Holţescu, sem-nificaţiile ascunse înuniversul pe care ni-l expun.Acest univers este însă unulcontrariant. Aş zice chiarparadoxal deoarece el nu areo corespondeţă în real, com-poziţiile sale exprimă totuşigeneza unui real posibil îndevenire şi uneori chiar îndesfăşurare. Spun genezăîntrucât el îşi găseşte un locprivilegiat în realitate, de-oarece fiind ambientate cuvirtuţi decorativ-simboliceîntr-un registru cromatic vi-vant, ele chiar prind viaţăartistică! O viaţă ce suge-rează mişcarea aparentă şialeatoare a formelor ce seobiectivează în geometrismeşi constructivisme inedite cefac casă bună şi cu gestua-lismul pictural şi chiar cusuprematismul – toate înţe-lese ca sugestii plastice, nedau senzaţia de viaţă, ritm,mişcare.

Aceeaşi „filosfie” à laCostin Neamţu ne aminteştede viziunea unuia din mariifilosofi ai antichităţii: Empe-

docles pentru care lumeanăscută din haosul primordiala devenit ce este, ca efect alselecţiei naturale de la im-perfect spre perfect. Ori, de-venirile pe care i le su-gerează Costin Neamţu vindin aceeaşi manieră ludică şipar a fi inspirate din acelaşijoc al întâmplării corelat însăcu intenţiile sale semanticece se constituie în propriaviziune a artistului, exprimatăprin simbizoză vizual-efemer.Într-un fel sau altul acesteidei se regăsesc ilustrate şi înlucrările celorlalte tehnici decreaţie, fapt ce ne demon-strează că pentru CostinNeamţu, căutările în re-flectarea altfel şi altcum alumii reprezintă pentru el nudoar un simplu joc al imagi-naţiei, ci o necesitate inte-rioară de a găsi alte forme deexpresie care - în prezentaexpoziţie – dau operei saleconturul unei stilistici origi-nale prin care el răspunde înfond, provocărilor reale aletimpului. De altfel, trebuie săprecizăm că şi figurativulchiar de sorginte mitologică,cum este compoziţia ADAMŞI EVA în care cele două per-sonaje sunt reprezentate cuacelaşi elemente ale re-cuzitei biblice dar care sunttotuşi atât de apropiate desenzualitatea şi sentimenta-litatea omului contemporancare, fără a glisa spre lascivexprimă si un „vino-încoa” sen-sual. Şi viziunea lui CostinNeamţu face tocmai asta!

39


4041


42

În general, Liviu Suhar păs-trează o ancoră în realitate,

dar totul este trecut printr-unfiltru metafizic. Formele suntclare, puternice, lipsite de de-talii care anulează o percepereimediată, lăsând o fereastrădeschisă spre atemporal şisimbolic. Multe imagini trimit lalumea muzicii, care stăruie şicând lipsesc trimiterile directela morfologiile muzicale. Un roldeosebit îl au construcţiile ce-ramice, cu un gust pentru ma-terial şi arhaic. Transparenţelemanifeste în formele de lut seregăsesc, cu aceeaşi tentăspre visare, în arhetipurilemediteraneene, epurate, cuumbre grele ce răspund audi-enţei solare.

Constantin Prut,Dicţionarul de artă

modernă şi contemporană,Ed. Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 2002

LIVIUSUHAR

43


45


44

Liviu Suhar a acceptatde timpuriu singură-

tatea. Nu a cotizat nici-când la pariurile deseoriiluzorii ale boemei, nu acăzut în jocurile bengaleale efemerului. Laboriosşi tenace, a mizat pe atuulseriozităţii şi profesiona-lismului. Nu e un spontan,ci un gânditor pentru carecompoziţia picturală e ro-dul unor îndelungate se-dimentări şi reflecţii. A-socierea gândului şi, prinextensie, a ideilor face cafiecare lucrare să poată fipercepută în registre mul-tiple. Putem identifica bu-curia prizei la real doar înmăsura în care ea oferăpretextul ulterioarelor dez-bateri plastico-cromatice.De aici, lipsa accidentuluigrafic, poate eclatant, darlipsit de seva profundă aunei culturalităţi presu-pusă de orice fapt cu ade-vărat artistic.

Valentin Ciucă

tinuă creaţia...Ovidiu Lazăr, RegizorIaşi, decembrie 2008

Liviu Suhar rămâne unpictor al spaţiului din

care vine, al locului. Chiardacă, din perspectiva lim-bajului plastic, pictura saaduce în discuţie repereale modernităţii, subiec-tele îl plasează definitoriuîntr-o cultură pentru carerealul se naşte şi trăieşteîn fantastic. Este o recon-struire a realităţii, pornindde la tipul de spectacolpopular, de la acest a-mestec între lumi, căruiamai ales cultura popularădin partea de nord a ţăriia ştiut să-i dea o expre-sivitate bogată. De foartemulte ori, el preia directtematica specifică, aşacum sunt măştile, scenedin teatrul popular, neoferă în lucrările saleimaginea unor obiceiurisau a unor personaje de

Toate acestea compun,în fapt, caleidoscopul

unei atitudini faţă decondiţia creatorului: răb-dare, penitenţă, libertateinterioară, imaginaţie şicurajul de a fi mereu con-temporan cu trecutul, sprea înţelege prezentul. LiviuSuhar poartă în sine, înceea ce scrie şi în operasa această esenţială ati-tudine. Nu uită să o du-bleze adesea cu o anumelecţie a onestităţii pe care,ca un bucovinean auten-tic, o ştie de mult şi a în-văţat-o definitiv. O ones-titate orgolioasă, de mun-te, care ascunde artistulîn operă aşa cum pă-durea ascunde în sinebradul de Crăciun.

Începute cândva, la Ia-cobeni, poposind acum,puţin, în această carte,drumurile lui Liviu Suharse împletesc armonios,ducând spre acel tainic şiunic loc unde viaţa con-

legendă, dar mai ales elpreia obiectul ceramic,atât de expresiv pentrucultura ancestrala. În pic-tura sa, oalele de lut devinpersonaje, au expresivi-tatea şi ritmul unei lumi,împrumută chipul şi per-sonalitatea oamenilor,sunt, cu adevarat, celemai expresive repere aleunei culturi.

Privitorul observă cuuşurinţă elementul fantas-tic al picturalităţii lui LiviuSuhar, natura simbolică areprezentării, construcţiaarticulată ce pune accen-tul pe formă, care, de celemai multe ori, este scoasădin contextul unui raportfiresc. Vorbim în picturalui Liviu Suhar despre ritmşi dinamică, despre un tipde monumentalitate ex-ploatată în sensul eli-berării de „model“ şi altranslării sensului întot-deauna spre natura sasimbolică. Pictura lui LiviuSuhar este una a repe-relor, un tip de sintaxa cul-turală ce caracterizează

şant miezul simbolic al i-maginilor de „miezul” plas-tic al acestora. O aseme-nea secţionare îndrăz-neaţă a creaţiei, caresepară „trupul” picturii despiritul pe care amintitultrup – compus din linii,suprafeţe, volume, umbreşi lumini, culori uneorigeneros, alteori parcimo-nios aşternute – estemenit a-l purta, îmi pare afi, în actualul moment alevoluţiei artistului, o jertfă.Exprimând aceeaşi ideeîntr-un mod mai pedestru,însă tocmai prin aceastamai limpede, aş spune că,în spirit post – modern,Liviu Suhar îşi canto-nează căutările stilistice înzona generoasă şi totuşiaridă a suprarealismului şia picturii metafizice, mani-festând însă o certă ten-dinţă de a apleca balanţaelectivităţii sale înspre tal-gerul picturii metafizice.

Cristian R. Velescu„Cronica” nr. 12-2001,„Convorbiri literare”

nr. 12-2001

un spaţiu prin elementele,dar mai ales prin atmos-fera caracteristică. Iar dinacest punct de vedere,componenţa cromaticăare rolul cel mai importantîn contextul picturalităţiisale. Culoarea saturatăeste „manevrată“ cu aju-torul luminii. El pune învaloare expresivitatea ro-bustă, prin care citim cuclaritate legatura cu vitali-tatea artei populare, un el-ement specific al pic-turalităţii sale. Expresivăprin formă, puternică princuloare, emblematică prinnatura simbolică, acesteaar fi elementele ce de-finesc cel mai bine ocreaţie bine amplasatăîntre trecut şi prezent.Maria Magdalena Crişan

(…) Liviu Suhar aoptat în cu-

prinsul actului creatorpentru o strategie adeplinei sincerităţi şi toto-dată, a riscului deplin – pecare şi l-a asumat în modconştient–separând tran-


47

Animat de sentimentulromânesc al fiinţei în

varianta lui Noica, pictorulLiviu Suhar îşi defineşteopera din perspectivă on-tologică şi metafizică de-opotrivă. Intelectual cuapetit introspectiv, artistuldezbate, în fapt, în fiecareoperă propria sa enigmă,dar şi misterul existenţei,învecinat deseori sacra-lităţii. Cerebral în sensulunui raţionalism deschisşi către taină el invocă mi-turile cu convingerea uneirevelatoare continuităţi.

de a medita îndelung,gestaţia laborioasă afiecărei compoziţii fiindtemeiul estetic şi moralpentru schiţele premergă-toare transcrierii ideilor înlimbajul plasticităţii pic-turii, al modelării unorunor forme racordate per-manent figurării formelorşi sugestiilor umane.Acest triumf al vieţii şi alviului, trece dincolo desanguinitatea vitalităţii şise resoarbe în haloulspiritualităţii. Omul şi um-bra se asociază într-oposibilă teorie a dubluluiunde umbra pare la fel deconsistentă ca realitateaînseşi. Visul nu poate fiexclus din asemeneaecuaţie deoarece cu câtsporeşte deficitul de reali-tate, cu atât se compen-sează prin sporul de fic-ţiune.

Dualitatea invocată an-gajează alte perechi se-mantice antinomice doarîn aparenţă, complemen-tare în esenţă. Pictoruldeţine arta desăvârşită aechilibrelor, atât în sensfilosofic, cât şi plastic,ideea de armonie sub-zistând chiar şi în subtileleraporturi simteric-asime-tric ale formelor. De aici,impresia polifonicului ge-nerată de armoniile evi-dente ale ansamblului, depercutanţa şi oportunita-tea contrastelor relevante.Marcat de modelele ilus-

Timpul pare a fi sus-pendat la nivelul unui con-cept operaţional doar înmăsura în care esteasumat ca un reper al tre-cerii, al succesiunii gân-dului şi abandonului înabsolutul lumii. În astfelde împrejurări, ideea dia-logului dintre lumină şiumbră devine eşafodajulunor compoziţii prin carecele două elemente sepotenţează reciproc.

Liviu Suhar se defineşteca un veritabil homo fa-ber, înzestrat cu răbdarea

tre ale picturii spanioleface la nivelul sonorităţilorcromatice veritabile rit-muri de bolero, pasionalşi eretic. În peisajele spa-niole se apropie de spiri-tul lui Velasquez, dar şi altoledanului El Greco, dehimericul Dali. Sintezelelui, detaşate şi apolinice,conţin în străfunduri zba-terile eului profund aflat încăutarea sinelui.

Motivele circumscriseartei sunetelor, sugestivi-tatea lor, trimit inechivocla dimensiunea orfică acreaţiei, la ideea de sacri-ficiu şi transcendent. Lira

torului, desprins de pecanavaua nocturnelor a-demeniri ale fecioarelornubile.

Orizontul folcloric estecu aplicaţie imaginativăcercetat din perspectivagestului, demiurgic în e-senţă, de a însufleţi iner-tul, a spirtualiza materia şia actualiza trecutul utopic.

Astfel, prin gestul an-tropomorfizării, simplele şiutilitarele vase de lut,mângâiate de mâinileolarului anonim, dobân-desc semnificaţii noi. Dia-logul formelor, raporturileplastice dintre ele asigură

lui Orfeu devine harfaînţeleptului atemporal, înfapt autoportretul artistuluigeneric, sedus de armo-nia universului. Viola degamba sau viola d' amo-re, contrabasul bine tem-perat sugerează prin for-ma lor graţioasă şi barocăideale siluete feminine,graţioase şi inexpugna-bile. Toate aceste arhitec-turi umane, ideale ca unproiect şi materiale ca unvis, plutesc într-un spaţiuimaginar debarasate depovara gravitaţiei. În fapt,iluzia zborului se regă-seşte şi în mitul zbură-

Prin Galeriile ieşeneOmul şi umbra, sugestii orfice…

46


48


un efect eclatant prin ritmşi volumetria surprinză-toare. Prin simbol suntsugerate relaţii de lecturămultiple unde ideea dearhetip sau matrice spiri-tuală are semnificaţii iden-titare.

Aşezat deplin şi convin-gător în jilţul valorii, LiviuSuhar are ca aliaţi privile-giaţi timpul şi profesiona-lismul. Primul îi numărăanii şi-i dăruieşte putereade a visa colorat, celălaltsă afle mereu expresiapotrivită gândului înteme-ietor de frumuseţe. Asu-pra noastră se revarsăastfel din cornul abun-denţei roadele spiritualeale unui om şi artist careîşi înmulţeşte talantul înritmul calm al fiecărei atin-geri de penel, al respi-raţiei ce poate animainertul. La aniversareacelor 65 de ani, prin su-perba selecţie expoziţion-ală de la Galeriile Dana,Liviu Suhar şi-a reconfir-mat statutul de înaltă pro-fesionalitate artistică, deonestitate şi generoasădeschidere umanistă. Da-rurile oferite acum leprimim cu sentimentul cădacă n-am avea înţelepci-unea de a ne bucura cumse cuvine de ele, am fimai săraci sufleteşte şimai singuri…

Valentin Ciucă

49

turilor estetice însoţită deo suită de fragmente dinpresa vremii, cataloage,albume de artă, cărţi, cuo desfăşurare în timp depeste 40 de ani. Colecţiade faţă, găzduită cu ge-nerozitate de „Centrul In-ternaţional de Conferinţe– Casino Sinaia” – sedoreşte a fi un centru decreaţie plastică vie, înplină activitate prin îm-bogăţirea perpetuă cunoi opere de artă createde mine chiar aici, înSinaia. Prin această o-fertă făcută statului ro-mân vreau să aduc unomagiu poporului dincare mă trag, înaintaşilor,iluştrii în ale artei, pă-rinţilor şi profesorilor meişi nu în ultimul rând,Cerului şi Pământuluicare adăpostesc minu-nile pe care noi, artiştii,încercăm să le redăm se-menilor cu dragoste şimeşteşug spre satisfac-ţia artistică a acestora,sau, cu alte cuvinte: bu-curia de a dărui artă...Augustin COSTINESCU


51

Prezenta expoziţiecu caracter per-

manent se vrea a fi ocolecţie de picturi, de-sene, guaşe, gravuri,litografii create de minede-a lungul unei vieţidedicate artei, dar şicâteva sculpturi ale altorartişti (Constantin Ba-raschi, Grigorie Mirea)dar vor fi şi alţii, acumnumărând peste 100 o-pere de artă oferitePrimăriei oraşului Sinaiapentru bucuria, mândriaşi satisfacţia artistică asinăienilor dar şi turiştiloratât de frecvenţi înaceastă minunată locali-tate, capitală a sporturilorde iarnă.

Este o selecţie făcutăde mine împreună cusoţia mea Maria (însecţia de grafică) şi carereflectă drumul parcur îngreaua meserie de artist,pictor de la vârsta de 15ani (vezi autoportretul din1959) până în prezent,trecând prin mai multeperioade de creaţie, ine-rente formării în timp aunui pictor supus aven-

Augustin Costines-cu este un pictor

modern, în esenţă, prinmodalitatea de a inventao artă nouă a compo-ziţiei. Modernitatea sase înscrie în aceea apictorilor care s-au des-prins, în prima jumătatea sec. XX, din tradiţiileimpresioniste, expresio-niste sau cubiste. Costi-nescu redă natura, omulşi pe-isajul, privindu-leca şi cum ar fi proiectatepe un perete alb, fărăsă-l spargă, din refuzulperspectivei tradiţionaleşi a clar-obscurului. A-ceasta i-a permis săprefere culorile clare,distincte, fără exagerăride modulaţii.

În această ambianţă şiunitate a culorii şi de-senului, în sudura lormăiestrit arhitecturală,aflăm, ca o concluzie,forţa tarentului, moder-nitatea şi actualitateaartei lui Augustin Costi-nescu.

Mircea DEAC


50

AUGUSTIN COSTINESCU –Bucuria de a dărui arta


52

Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca

Editura: AgatonCaracteristici:• Numărul de pagini: 128• Formatul în cm. (l x L): 13,5 x 20• I.S.B.N.: 978-973-88329-6-1Detalii/Descriere:La câteva zile după moartea Mitropolitului Antonie Plămădeală, în vis, am auzit un

cor de îngeri care cântau înălţător. M-am întrebat cine cântă, unde cântă? O voce mi-a răspuns: „E un alai de îngeri care îl însoţeşte pe Mitropolitul Antonie”. Eu am fostfoarte mirată: „Pe Antonie?” „Da, e sub ocrotirea Părintelui Arsenie – mi-a răspunsvocea – şi au venit să-l ia.” (Preoteasa Ileana Ramba, care participase şi la slujba decălugărire a viitorului mitropolit).

Preţ:10 lei

DestineAutor: Dan LucinescuEditura: Siaj-2009Caracteristici:• Numar de pagini: 240• Formatul in cm (l x L): 13,5 x 20• I.S.B.N.: 978-973-88898-2-8Detalii/Descriere:Sfera noţiunii „destin“ este complexă, incluzând elemente mistice, precum inter-

venţiile unor legi sacre, care conduc cursul evenimentelor spre o anumită finalitate,definită uneori și fatalitate... „Cartea prezintă destinele unor oameni deosebiţi, la carese poate remarca intervenţia benefică a forţelor superioare, pe baza unor legităţi pecare le vom putea întelege numai când se va produce marea trecere...” spune Dan Lu-cinescu despre cartea sa, „Destine“, în care ni-i prezintă pe Jan Kaspick, inginer și avi-ator polonez și pe celebra deja savantă Marie Curie.

Pret:16 lei

Aspiraţii

Autor: Dan LucinescuEditura: Siaj-2009Caracteristici:• Numar de pagini: 108• Formatul în cm (l x L): 13,5 x 20• I.S.B.N.:978-973-88898-4-2Detalii/Descriere:„Noţiunea de aspiraţii este complexă, cu un conţinut bogat și cu o sferă mare a

conţinutului... La întrebarea de ce aviatorii riscă totul, chiar viaţa însăși, se poaterăspunde într-un singur fel: că sufletele nobile tind spre sublim, începând cu cel alînălţimilor. „Domnul Lucinescu ne propune în lucrarea sa, o analiză a aspiraţiilor și anaturii acestora, prin studiul evoluţiei sufletului uman încă din copilărie... , prin picturapărintelui Arsenie Boca, prin aspiraţiile către divinitate prin monahismul atât de frumosreprezentat de părintele Cleopa și de monahii cu studii universitare de la MânăstireaPutna.

Preţ:10 lei

Pentru comenzi:FUNDATIA CREȘTINA PARINTELE ARSENIE BOCASediu social: Str. General Candiano Popescu nr. 89, Ap 1, Sector 4, BucureştiPunct de lucru: Str. Barbu Delavrancea nr. 3, et. 1, ap. 2, sector 1, BucureştiCIF: 25236717Cont: RO 75 BRMA 0810 0296 7430 0000,deschis la Banca Românească – Sucursala Domeniiwww.fundatiaarsenieboca.roComenzi: [email protected]; [email protected]: 021 223 24 96; 0723 607 719

LuptaAutor: Dan LucinescuEditura: Siaj-2009Colectia: VitraliiCaracteristici:• Număr de pagini: 360• Formatul în cm (l x L): 13,5 x 20• I.S.B.N.: 978-973-88898-0-4Detalii/Descriere:După mai bine de 50 de ani de dezinformare comunistă privind participarea

României în cea de-a doua conflagraţie mondială, LUPTAeste singurul român care seocupă, pe baza unei documentări foarte riguroase, de adevărul rol jucat de Româniaalături de trupele Germaniei Naziste la campania pe frontul de Est, în debutulcelui de-al II-lea Război Mondial, urmărind evenimentele zi de zi ale acestei campanii.

Preţ: 18 lei

53


54

Fundaţia „Dr. Nour pentru Artă și Patrimoniu“ Fundaţia „Dr. Nour pentru Artă și Patrimoniu“

Realizează o pe-rioadă cu prioritate

numeroase tablouri în-făţisând îngeri, scene reli-gioase interpretate cumultă fantezie, după carese opreşte un timp latema predilectă: scenedin viaţa cotidiană de laţară cu multe grupuri deţărănci. O altă temă, relu-ată şi redată cu fantezieeste lumea circului cudresori, clovni, saltimbacicu figuri groteşti îmbrăcaţiîn travestiuri în culori vii.Izbânzile sunt prezentateîn expoziţia personală dinanul 1939 deschisă înholul mare al Teatrului Co-media din Bucureşti. A-cum, viziunea artistei estedeja cristalizată, iar su-biectele tablourilor ilus-trează teme mai toateinspirate din viaţa satelor- nunţi, hore, căluşari -momente festive în cadrulcărora mulţimea se dez-lănţuie voioasă. Dacăpână în anii 1936-1937scenele de la ţară prezen-tau doar 3-6 personaje,oarecum individualizate,înşiruite pe un plan sau

altădată a sugerării suc-cesiunii planurilor prin în-lăturarea lor, totul sedesfăşoară mai întot-deauna într-o mişcare gi-ratorie pe un fond cudominante cromatice care

două în centrul lucrării, dedata acesta ele îşi pierdpersonalitatea, devenindo aglomerare de perso-naje dispersate pe în-treaga suprafaţă a lucrării.Dispare preocuparea de

merg de la roşu grav la al-bastru întunecat şi gricare ne transferă într-olume fantastică. Detaliilenu le mai percepem dis-tinct, se relevă doar ima-ginea de ansamblu carecontribuie la întărirea at-mosferei de irealitate.Personajele sunt înfăţi-şate în forme simple şiconcise, dar reuşesc săcontureze concepţia di-namică prin poziţiile dez-lănţuite ale mâinilor şipicioarelor care conferă omişcare ritmică, accele-rată şi eforturi maxime.Efectul emotiv este sub-liniat de o unitate decora-tivă plastică datorată dis-punerii albului cămăşilorcu negrul căciulilor, pălări-ilor şi boncancilor. Oa-menii nu contează caindivizi pentru că nu autrăsături individualizate.De aceea, în toate com-poziţiile cu dansuri, Mag-dalena Rădulescu afirmă:„am urmărit frumuseţeamajestuoasă, graţia, no-bleţea mişcării, feeria poli-cromă a costumelor, pu-ritatea şi vitalitatea pecare o capătă corpul ome-nesc în timpul dansului”.

Artista începe să fieatrasă de exotismul ţigă-

Curtea de Argeş. Îndem-nul iniţial s-a datorat scri-itoarei Mona Rădulescucare îi solicită artistei să-iilustreze volumul „Întâlnirecu Dumnezeu”. Mag-dalena Rădulescu nu s-alimitat doar la ilustraţiilepentru volum, ci cuprinsăde un patos cucernic, fiindşi credincioasă, picteazănumeroase tablouri cusubiecte religioase inspi-rate mai totdeauna deicoane populare, mai alescele pe sticlă, spre deose-bire de cele prezentate înexpoziţia anterioară de laBiblioteca din Monaco,unde se mai întrevedeauinfluenţe catolice.

Petre Oprea

nesc, viaţa ţiganilor fiind onouă temă ce o preocupăinsistent. Ţigăncile suntprezentate mai întotdea-una în grupuri statice,şezând pe pământ în di-verse poziţii, îmbrăcate înveşminte largi viu colo-rate. În portretele indivi-duale ale ţiganilor, aleşidintre tineri vânjoşi, cautăsă evidenţieze trăsăturilede nobleţe ale celor în-făţişaţi. Îmbrăcămintea viucolorată vine să între-gească şi să accentuezeatmosfera oriental-ireală.

Pictoriţa îşi îndreaptăatenţia şi spre înfăţişareaunor scene religioase, înurma unor călătorii pe labisericile din regiunea

O incorigibilă visătoare a plaiurilor româneşti:Magdalena Rădulescu (partea II-a)

55


57


56

Galeria de Artă ZambaccianAntichităţiStr. Blănari nr. 12,

315.34.85/ 15.34.38, [email protected]ără-vinde: obiecte de artã.

ANTICHITĂŢI

BAROC ART IMPEXAntichităţiStr. Buzești 8, sector1,București0744.524.112, 0745.664.541

ANONYMUSStr. Roma 59,tel: 230.90.17; 233.59.85,www.anonymus.ro,[email protected]


59


58

Galeria de artă HALF RETROBogdan Iordănescu

Str. Buzești nr. 19;Tel: 0722.771.994;E-mail:[email protected]

cumpăr-vând:tablouri,argintărie,ceasuri,decoraţii,accesorii de epocămonede, efemeria,ilustrate, afișe, cărţi,efecte militare,aparatură tehnică veche

RAMS ANTIK

Str. Republicii 21și 35,Brașov;

0268.329.187;0744.631.570

S.C. ART-HOBBY SRL - TIMIȘOARA

Punct de lucru: București, str. Blănari,Galeriile „HANUL CU TEI”, stand 1e-mail: [email protected].: 0040744639705Persoana de contact: Laurenţiu Pâslaru

VÂND-CUMPĂR: TABLOURI,ICOANE, ARGINTĂRIE,MOBILIER, ANTICHITĂŢI,DECORATIVE.

EXECUTĂM DECORAŢIUNIINTERIOARE ȘI EXTERIOARE

bd. Republicii 6, în curte, Brașov0744.223.528/ 0744.997.563

S.C. ANTIQUE EDY SRLIOAN SOARE

GALERIA NUMISMATICĂ

Vânzare, cumpărare, expertizămonede și decoraţii militare.

Str. Academiei nr. 35-37, sect.1,București, tel: 021.312.21.76.

Hanul cu Tei, Antiques, Art Gallery Auction Housestr. Lipscani 63-65, etaj 1,

luni-vineri 10-19, sâmbătă 10-14;tel: 313.01.81, 315.56.63, 0727.221.491, 0744.328.200;

www.hanulcutei.roExpoziţie permanentă. Vânzare a obiectelor de artă: mic șimare mobilier, tablouri, sculpturi, icoane, bijuterii, argintărie,

covoare, canapele, tapiserii, oglinzi, sticlărie, porţelanuri,păpuși vechi, tacâmuri, servicii de masă, pendule,

ceasuri, arme de panoplie.

ANTIQUESstr. Buzești 15, tel: 212.75.72,0721.278.992, 0722.325.496

Galeria de artă HALF RETRO

Bulevardul I. G. Duca, nr 21, București. Tel.: 0722.80.60.18e-mail:[email protected]

www.halfretro-antichitati.ro

www.halfretro-antichitati.ro

GALERIA NOVECENTOHanul cu Tei, etaj 1Stoica LilianaMobil: 0733 961 790; 0722 760 127E-mail: [email protected]


61


60

www.anticartmagazin.ro

NADIA ART GALLERY

Str. Blănari 3A,tel: 310.42.77, mobil: 0722.534.745

DANART IMPORT EXPORT S.R.L.- ANTICHITĂŢI - RESTAURĂRI;

BUCUREȘTI , SECT. 1,STR. SANDU-ALDEA CONSTANTIN;Nr. 73 021/3190986, 0723/585753,fax: 021/3190985; e-mail: [email protected]

SC Market ExpertStr. Buzești 7Bogdan Mihalcea-CălinescuTel: 0729.041.493Vând, cumpăr, expertizez, intermediez.

S.C. GERIMAR COM SRLGALERIILE BIGGHY'S ANTIQUES

București - Brăila - GalaţiStr. Lipscani nr 63-65, etaj 1 „Hanul cu Tei”Tel.: 0740.417219e-mail: [email protected]ă de contact: Georgian Constantin

RESTAURARE

DTP: Arthur Orz, Irina DrămescuParteneri AnticArt magazin:• Fundaţia Paolo Mercuri• Fundaţia Creștină Arsenie Boca• Fundaţia Marcel Guguianu• Muzeul Naţional de Artă• Muzeul Municipiului București

NISTOR EXPO - ART

Achiziţii și recondiţionări mobilier de epocăLugoj, Str. Smârdan 7;Tel./Fax:0256.35.28.42, 0788.44.54.97, 0722.44.54.97;E-mail: [email protected](Jr. Dan Nistor - Popovici, Director General)

LUGOJ

Editura Oscar Print+ Tipografie

www.oscarprint.roE-mail: [email protected]

Mobil: 0722/72 31 390722/30 88 59


62

AnticArt magazinapare în fiecare lună și se distribuie gratuit în 5.000 de exemplare.nr. 35, august-septembrie 2009Editor: Anticart Magazin SRL,J40/17402/17.10.2005, R 18045641

Publisher: Dorin MihalachePreședinte: Alexandru Andrei Mihalachetel: 0722 125 935; 0744 455 237; 0749 125 935e-mail:[email protected]@gmail.comISSN: 1843-8113

Avem plăcerea de a vă anunţa apariţia lucrării noastre, primul ca-talog (română/engleză) privind emisiunile monetare româneşti dela 1860 la 1989:

„România - Proiecte, probe monetare şi catalogul monedeloremise”

„Romania - Designs, Pattern Coins and Catalogue of IssuedCoins”

Apariţia volumului este de dată recentă (iulie 2009) şi îi are ca autori pe Erwin Schäf-fer şi Bogdan Stambuliu. Catalogul este publicat de către Galeria Numismatică şi tipăritla tipografia Monitorul Oficial , are 460 pagini şi este ilustrat cu fotografii color ale pieselor,avers şi revers, în mărime naturală.

Fiecare emisiune monetară dispune de o descriere completă: diametru, greutate, tiraj,material, gravor, monetărie, variante ca şi menţionarea prezenţei în colecţii de referinţăşi în licitaţii. Pentru fiecare probă sau monedă emisă şi în funcţie de gradul de conser-vare proof (PROOF), necirculată (UNC), superbă (XF), foarte frumoasă (VF) şi fru-moasă (F) este indicat un preţ de actualitate în euro.

De asemenea, a fost tipărită şi o ediţie de lux limitată la 50 exemplare numerotate dela I la L, legate în piele, în casetă.

GALERIA NUMISMATICĂStr. Academiei nr. 35-37, sect.1, București, tel: 021.312.21.76.

Fundaţia „Dr. Nour pentru Artă și Patrimoniu“Cofondatori: Dr. Nour Kassem și Gabriela Dumbravă

Tel: 0721 335 655

Date post:	09-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

înfiecarelun Sedistribuiegratuit -...

Documents