NEVROZELE

Efectuat de : Acimiz Viorica

Nevrozele reprezintă o grupă de tulburări neuro-psihice larg răspîndite, de natură psihogenă , cu caracter reversibil, care de exprimă prin percepția denaturată a realității și a propriei persoane și provoacă dezadaptarea individului.

Cauza nevrozei este, așa numitul conflict nevrotic - disfuncția/distorsionarea unor relații vitale ale omului, care are rădăcini în copilărie și în activarea situației traumatizante.

Nevroza se instalează lent, progresiv și factorii ce o condiționează nu sunt destul de transparenți pentru pacient.

Toți factorii care determină o reacție prelungită au un rol semnificativ în apariția nevrozelor.

Cauzele apariției nevrozelor: Conflicte interioare inconștiente;

Factorii biologici (ereditatea, bolile somatice etc.);

Social – psihologice;

Stresul cronic;

Incapacitatea de a se relaxa și dependența de muncă;

Caracteristicile psihofiziologice ale omului;

Patologiile ce exercită o presiune majoră asupra persoanei;

Prezența unui eveniment psihotraumatic cu semnificații importante

pentru subiect etc.

În perioada personogenezei, pot interveni și alte situații precum:

Învățările patologice care pot decurge din experiențe directe (persistente și prelungite) sau din identificarea cu alții. Ele se pot referi la fobii (care parțial se învață), anxietate, conduite ritualico-obsesive, conduite hiperexpresive. Unele conduite anormale după ce se repetă de mai multe ori se pot fixa prin condiționare.

Tulburări în realizarea independenței. La copil se dezvoltă inițial atașamentul față de mama, iar apoi în paralel cu dezvoltarea intelectuală și afectivă apare identificarea circumstanțială și de durată cu alții.  Persoana mai vulnerabilă pentru nevrozeare, deobicei, un astfel de deficit. Ea are o independență mai redusă, o nevoie crescută de dependență interpersonală, dar această imaturitate psiho-afectivă nu conduce la nevroză automat, dar  patologia nevrotica se întîlnește mai frecvent la acest fel de persoane mai predispuse.

 

Tulburări în realizarea identității. Primul nucleu al Eului se formează în

jurul vîrstei de 3 ani. Între 3 si 5 ani se poate constitui și manifesta

slăbiciunea Eului, comentată de psihanaliză.

În ceea ce privește clasificarea nevrozelor, există mai multe puncte de vedere , luînd în considerație orientarea teoretică a autorului.

Clasificarea clasică a tulburărilor nevrotice

Nevroze nediferențiate

Neurastenia

Nevroza depresivă

Nevroza anxioasă

Nevroze diferențiate

Nevroza fobică

Nevroza obsesiv-compulsivă

Nevroza isterică

Stări nevrotice cu exprimări motorii

3 Forme esențiale ale nevrozei

Nevroza astenică Nevroza isterică Nevroza obsesivă

Această clasificare a nevrozelor este în conformitate cu conceptul lui I.P.Pavlov despre tipurile activității nervoase superioare la om.

Debutul nevrozei

• Perioada de timp în care starea și simptomatologia nevrotică a individului nu s-au definit foarte clar, dar aceasta reprezintă caracteristicile generale ale nevrozei (anxietate, tulburări de adaptare). Este posibilă remisiunea prin psihoterapie.

Starea de nevroză constituită

• Prezintă deja un tablou nevrotic caracteristic existînd un anumit nucleu specific de simptome în funcție de tipul nevrozei de care suferă individul (anxioasă ,depresivă, obsesiv-compulsivă). Instalarea stării de nevroză nu este niciodată bruscă ,ci constantă, progresivă ca și debutul. Dacă bolnavul recurge la tratament, starea poate fi remisă în cîteva luni, revenirea la normal făcîndu-se în 1-2 ani maxim.

Dezvoltarea nevrotică

• Etapă în cadrul căreia tulburarea nevrotică este manifestă deja de mai mulți ani, manifestîndu-se printr-o alternanță de episoade repetate de nevroză și remisiuni complete sau parțiale.

Personalitatea nevrotică

• Apare o dezarmonie în a structurii caracterului, pacientul dezvoltîndu-și o personalitate aparte dominată de simptomele nevrotice.

Evoluția nevrozelor

Nevroza astenică (neurastenia) apare în urma unor eforturi mari care duc la oboseală accentuată, fizică sau intelectuală. Se manifestă prin astenie, amețeală, vertij, dureri de cap, stare de epuizare, nesiguranță la mers, excitație emotivă, stare de plîns nereținut, nerăbdare, slăbirea vederii, lipsa de concentrare și de energie, atenție deficitară, priviri în gol, insomnie sau somn superficial și neodihnitor, cu vise chinuitoare. La trezire, bolnavul va fi mai obosit decît la culcare.

În cursul zilei, bolnavul reacționează brusc la orice zgomot (apel telefonic, claxonatul mașinilor, sonerii, scîrțîitul ușii etc) și are valuri de căldură ce alternează cu senzații de frig precum și palpitații, sufocare și "noduri în gît", tulburări sexuale, amorțeli ale membrelor, înțepături și furnicături în mîini și picioare.

Față de fazele inițiale sunt posibile evoluții spre boli neurologice grave (scleroza în plăci, tumori cerebrale) precum și hepatita toxică sau epidemică.

Nevroza obsesivo-fobică (psihastenia)Se caracterizează prin apariția de obsesii și fobii pe un fond de anxietate, cu neliniște permanentă, nesiguranță, dubii, melancolie și idei fixe obsedante asupra unor boli imaginare (cancer, paralizie, epilepsie, persecuții). Cea mai frecventă este frica nejustificată față de orice (animale, oameni, obiecte colțuroase sau în mișcare, lumina puternică sau întuneric). Bolnavul se manifestă prin neliniște, spaimă, pierderea memoriei, a atenției și a voinței de muncă, scăderea randamentului în orice activitate, are tremurături dese, crampe abdominale, răciri ale extremităților, amețeli și senzația de oprire a inimii.

Nevroza isterică (isteria) A fost cunoscută încă din Antichitate manifestîndu-se prin excitații temporare, cu intensități care sunt exagerate, în mod subiectiv, de către bolnav pînă la starea de convulsii. Are drept cauze acțiunile unor factori psihogeni (certuri, conflicte, discuții contradictorii, bătăi). Criza durează cîteva minute sau cîteva ore după care bolnavul (bolnava) își amintește numai o parte din evenimentele petrecute.

La persoane cu nervii slăbiți, boala poate evolua spre paraplegie, hemiplegie, tulburari grave de sensibilitate și chiar muțenie sau surditate.

Nevroza mixtă. Se caracterizează prin tulburări motorii ca: ticuri la față și mîini, crampe musculare, cîrcei, bîlbaiala etc.

Diagnostic fiziologic

• Evidențierea și înregistrarea manifestărilor somatice a nevrozelor(insomnia, dezechilibru a activității SN, irascibilitate etc.)

Diagnostic

psihologic

• Utilizarea interviului clinic, chestionarelor de personalitate.

Diagnostic comp

lex

• Combinarea manifestărilor fiziologice cu cele psihologice pentru a determina prezența nevrozei la pacient.

Diagnosticarea nevrozei

Tratamentul nevrozelor

Se realizează individual în dependență de proviniența patologiei. Deseori cauza nevrozei este identică cu ceea a depresiei endogene. În

acest caz se recurge la utilizarea antidipresante, cu proprietatea de ameliorare a anxietății. Primele efecte apar chiar următoarea zi (de exemplu îmbunătățirea somnului). Perioada de administrare a antidipresantelor constituie aproximativ 1 lună, apoi doza treptat se micșorează (în timp de 2-3 săptămîni).

Dacă cauza este suprasolicitarea, este necesar de a restabili echilibrul energetic a sistemului nervos: se utilizează preparate ce optimizează circulația sanguină și metabolismul în cutia craniană. Important este îmbunătățirea somnului și normalizarea activității SN.

Dacă cauza este de origine psihologică, atunci se recurge la psihoterapie.

Tipurile de psihoterapii utilizate în

tratamentul nevrozelor

Psihanalitică Cognitivă Cognitiv-comportamentală

Video despre nevroze

https://www.youtube.com/watch?v=Zj2oxrRcwqg

https://www.youtube.com/watch?v=RXJdtR54ZZE