Forme de biocomunicare

“neconvenţionale”

- Radiaţia mitogenetică. Biofotonica

- Telepatia

- Codul bioelectric

Fiz. Dr. Ioan Mamulaş

Institutul Naţional pentru Medicină

Complementară şi Alternativă

Arthur Schopenhauer:

“Fiecare adevăr trece prin trei

etape până să fie acceptat. În

prima etapă este ridiculizat, în

a doua este contrazis, iar în a

treia etapă este considerat ca

auto-evident”.

A. G. Gurwitsch (1874-1954): mitoza se

produce conform unui principiu dual: unul

din factorii care fac capabilă de diviziune o

celulă este de naturǎ endogenǎ – un „factor

de posibilitate” – , în vreme ce un al doilea

– „factorul de realizare” – ar fi exogen (deşi

se poate ivi în acelaşi organism) de naturǎ

radiativǎ.

Radiaţia mitogeneticǎ. Biofotonica

Detector adecvat pentru prezumata radiaţie: un ansamblu de celule gata să se dividă şi divizându-se realmente cu o anumită frecvenţă medie, dar în acelaşi timp apte să-şi crească frecvenţa de diviziune. Era necesară şi compararea cu celule de control → rădăcinile de ceapă caracterizate de un aranjament radial simetric → relevarea unei diferenţe între numerele diviziunilor mitotice din zonele ‘iradiate’ şi din cele ‘umbrite’ ale meristemului după o stimulare locală unilaterală.

“Tăria” efectului mitogenetic: “intensitatea

mitogenetică” a inductorului (IMG) exprimată prin

creşterea procentuală a numărului de mitoze

comparativ cu zona (proba martor):

IMG = 100(Nexpus – Nnonexpus)/Nnonexpus

unde: Nexpus = numărul de mitoze din zona expusă,

Nnonexpus = numărul de mitoze din zona

neexpusă.

Efectul mitogenetic era determinat de o radiaţie din

domeniul UV: radiaţia mitogenetică. Plasarea unei

lamele de sticlă (care nu permite trecerea razelor UV)

între “inductor” şi “detector” face ca efectul să dispară,

în vreme ce o lamă de cuarţ (transparentă la UV) nu îl

inhibă → în anumite circumstanţe, ţesutul biologic emite

lumină UV ce stimulează mitoza în alte celule.

AAnniiii 11993300 –– 11993344:: GGhheeoorrgghhee MMaarriinneessccuu,, NN.. IIoonneessccuu--ŞŞiisseeşşttii

şşii OO.. SSaaggeerr →→ ddeetteerrmmiinnaarreeaa iinntteennssiittăăţţiiii mmiittooggeenneettiiccee aa

ssâânnggeelluuii îînn ffuunnccţţiiee ddee vvâârrssttăă:: rraaddiiaaţţiiaa cceeaa mmaaii iinntteennssăă ssee

ccoonnssttaattăă llaa ccooppiiii ((IIMMGG == 114400%% llaa vvâârrssttaa ddee 33––77 aannii)),, ssccaaddee llaa

aadduullţţii ((IIMMGG == 7788%% llaa 2200––4400 ddee aannii;; IIMMGG == 1188%% llaa 6600––8800 ddee

aannii)) şşii îînncceetteeaazzăă llaa vvâârrssttee şşii mmaaii îînnaaiinnttaattee ((IIMMGG == 00%% llaa 9900 ddee

aannii)).. LLaa bboollnnaavviiii ((2222––3344 ddee aannii)) ccuu mmaallaaddiiaa FFrriieeddrreeiicchh,,

hheerreeddoo--aattaaxxiiaa cceerreebbeellooaassăă,, mmiiooppaattiiaa ffaammiilliiaallăă şşii mmaallaaddiiaa

CChhaarrccoott––MMaarriiee,, iinntteennssiittaatteeaa mmiittooggeenneettiiccăă aa ssâânnggeelluuii eessttee ddee

nnuummaaii,, rreessppeeccttiivv,, 2244––3377%%,, 3344%%,, 2211%%,, 00%%,, ccoommppaarraattiivv ccuu

vvaallooaarreeaa ddee 7788%%,, ccoonnssiiddeerraattăă ccaa nnoorrmmaallăă..

Dacă celulele “inductorului” sunt omorâte

prin mijloace chimice sau fizice, asupra

“detectorului” se constată un pregnant efect

mitogenetic: necrobiotice („radiaţii de

degradare” sau „radiaţii necrotice”).

Fenomen de stimulare a mitozelor unor

celule prin moartea altora poate fi o parte a

mecanismului prin care se păstrează relativ

constant numărul de celule dintr-un

organism viu.

V.P. Kaznacheyev (1974 →) – efectul citopatic în oglindǎ

1

Celulele şi ţesuturile vii (animale şi vegetale) emit radiaţii fotonice de o

intensitate foarte scăzută, fenomen care a fost denumit emisie fotonică

ultraslabă (ultraweak photon emission) sau emisie biofotonică (biophoton

emission) ori bioluminescenţǎ ultraslabǎ (ultraweak bioluminescence) →

biofotonica (biophotonics).

Tabel – Emisii fotonice ultraslabe la diferite tipuri de organisme vii

Organisme Intensitatea emisiei biofotonice

[fotoni/s∙cm2]

Alge verzi 00 –– 5500

Bacterii 00 –– 2255

Fungi 00 –– 5500

Plante superioare 110000 –– 22000000

Insecte 00 –– 4455

Vertebrate 3300 –– 66000000

CCaarraacctteerriissttiicciillee eemmiissiieeii bbiiooffoottoonniiccee ((pprreessccuurrttaatt EEBB))::

11.. vvaalloorriillee iinntteennssiittăăţţiiii EEBB ssee eexxttiinndd ddee llaa ccââţţiivvaa ffoottoonnii ppee sseeccuunnddăă şşii ppee

cceennttiimmeettrruu ppăăttrraatt ppâânnăă llaa mmiiii ddee ffoottoonnii ppee sseeccuunnddăă şşii ppee cceennttiimmeettrruu

ppăăttrraatt;;

22.. ddoommeenniiuull ssppeeccttrraall aall EEBB ssee îînnttiinnddee ddee llaa iinnffrraarrooşşuu ppâânnăă llaa

uullttrraavviioolleett;;

33.. ccuullttuurriillee ddee cceelluullee pprroolliiffeerraattiivvee rraaddiiaazzăă mmaaii iinntteennss ddeeccââtt cceellee llaa ccaarree

ddeezzvvoollttaarreeaa aa îînncceettaatt;;

44.. cceelluulleellee mmuurriibbuunnddee pprreezziinnttăă eemmiissiiii bbiiooffoottoonniiccee rreellaattiivv mmaaii iinntteennssee,,

iinnddiiffeerreenntt ddee ccaauuzzaa mmoorrţţiiii ((îînnccăăllzziirree,, rreeffrriiggeerraarree,, cceennttrriiffuuggaarree,, ssuubbssttaannţţee

ttooxxiiccee eettcc..));;

55.. pprraaccttiicc,, ttooţţii aaggeennţţiiii ffiizziiccii şşii cchhiimmiiccii iinnfflluueennţţeeaazzăă EEBB..

66.. EEBB eessttee uunn ffeennoommeenn ddee nnaattuurrăă ccuuaannttiiccăă;;

77.. EEBB ssee pprroodduuccee ppee oo ggaammăă ddee lluunnggiimmii ddee uunnddăă îînnttiinnssăă ddee llaa 220000 nnmm

llaa 880000 nnmm;;

88.. iinntteennssiittaatteeaa ssppeeccttrraallăă II((νν)) aa EEBB –– uunnddee νν rreepprreezziinnttăă vvaalloorriillee

ffrreeccvveennţţeelloorr rraaddiiaaţţiieeii –– nnuu pprreezziinnttăă nniicciiooddaattăă mmiiccii vvâârrffuurrii îînn jjuurruull uunnoorr

ffrreeccvveennţţee ddeeffiinniittee;; ddiissttrriibbuuţţiiaa ssppeeccttrraallăă ccvvaassii--ccoonnssttaannttăă ttrreebbuuiiee aattrriibbuuiittăă

uunnuuii ssiisstteemm llaa nnoonn--eecchhiilliibbrruu aa ccăărruuii tteemmppeerraattuurrăă ddee eexxcciittaaţţiiee θθ((νν)) ccrreeşşttee

lliinniiaarr ccuu ffrreeccvveennţţaa νν.. AAcceeaassttaa îînnsseeaammnnăă ccăă pprroobbaabbiilliittaatteeaa ddee ooccuuppaarree

ff((νν)) aa ssttăărriilloorr eexxcciittaattee rreessppoonnssaabbiillee nnuu uurrmmeeaazzăă oo ddiissttrriibbuuţţiiee ddee ttiipp

BBoollttzzmmaannnn ff((νν)) == eexxpp((––hhνν//kkTT)),, ccii oo lleeggee ddee ttiippuull:: ff((νν)) == ccoonnssttaanntt;;

99.. pprroobbaabbiilliittaatteeaa pp((nn,, ΔΔtt)) ddee aa îînnrreeggiissttrraa nn bbiiooffoottoonnii ((nn == 00,,11,,22,,……)) îînnttrr--

uunn iinntteerrvvaall ddee ttiimmpp ddaatt ΔΔtt uurrmmeeaazzăă oo ddiissttrriibbuuţţiiee ddee ttiipp PPooiissssoonn:: ((eexxpp((––

))nn//nn!!,, uunnddee eessttee vvaallooaarreeaa mmeeddiiee aa lluuii nn ppeessttee ΔΔtt;; aacceesstt ffaapptt eessttee

aaddeevvăărraatt cceell ppuuţţiinn ppeennttrruu iinntteerrvvaallee ddee ttiimmpp ΔΔtt mmaaii mmaarrii ddee 1100––55

ss;;

1100.. dduuppăă eexxcciittaarreeaa ccuu lluummiinnăă mmoonnooccrroommaattiiccăă ssaauu aallbbăă,, iinntteennssiittaatteeaa

““lluummiinneesscceennţţeeii îînnttâârrzziiaattee”” ((ddeellaayyeedd lluummiinneesscceennccee DDLL)) aa oorriiccăărruuii ssiisstteemm

bbiioollooggiicc ssccaaddee nnuu ccoonnffoorrmm uunneeii ffuunnccţţiiii eexxppoonneennţţiiaallee,, ccii dduuppăă oo lleeggee ddee

ttiipp hhiippeerrbboolliicc:: 11//ttmm

,, uunnddee tt eessttee ttiimmppuull ddee dduuppăă eexxcciittaaţţiiee;;

1111.. ccooeeffiicciieennttuull ddee eexxttiinnccţţiiee ooppttiiccăă aa bbiiooffoottoonniilloorr ccaarree ttrreecc pprriinn

ssttrraattuurrii ssuubbţţiirrii ddee nniissiipp mmaarriinn şşii cceelluullee ddee ssooiiaa ddee ddiiffeerriittee ggrroossiimmii

ppooaattee aavveeaa vvaalloorrii ccuu cceell ppuuţţiinn uunn oorrddiinn ddee mmăărriimmee mmaaii mmiiccii

ddeeccââtt îînn ccaazzuull lluummiinniiii aarrttiiffiicciiaallee ccuu aacceeeeaaşşii iinntteennssiittaattee şşii

ddiissttrriibbuuţţiiee ssppeeccttrraallăă;; aacceeaassttăă ddiiffeerreennţţăă nnuu ppooaattee ffii eexxpplliiccaattăă îînn

tteerrmmeenniiii uunneeii ddeeppeennddeennţţee aa eexxttiinnccţţiieeii ddee lluunnggiimmeeaa ddee uunnddăă;;

1122.. EEBB pprreezziinnttăă ddeeppeennddeennţţaa ddee tteemmppeerraattuurrăă ttiippiiccăă ppeennttrruu

pprroocceesseellee ffiizziioollooggiiccee,, ccuumm aarr ffii ppeerrmmeeaabbiilliittaatteeaa mmeemmbbrraannaarrăă,,

gglliiccoolliizzaa eettcc..;;

1133.. îînn mmoodd ffrreeccvveenntt,, rreeaaccţţiiiillee llaa ssttrreessss ssuunntt iinnddiiccaattee pprriinnttrr--oo

iinntteennssiiffiiccaarree aa EEBB;;

1144.. eexxiissttăă ddoovveezzii ccăă ssttăărriillee ccoonnffoorrmmaaţţiioonnaallee aallee AADDNN--uulluuii

iinnfflluueennţţeeaazzăă EEBB;; ccrroommaattiinnaa eessttee uunnaa ddiinn ssuurrsseellee cceellee mmaaii

iimmppoorrttaannttee ddee EEBB..

Curbă DL (luminescenţă întârziată)

Curbe DL (luminescenţă întârziată)

I(t) = I0/(1+t/t0)m

Distribuţia de tip Poisson

a înregistrărilor de biofotoni

biofotonii îşi au originea

într-un câmp coerent

Relaxarea de tip hiperbolic

a luminescenţei întârziate

S. Mayburov (2012): “The experiments with fish eggs, fibroblast

cells and other bio-systems demonstrated that the biophotons are

radiated by the short-time (less than 1 msec) quasi-periodic bursts”.

Lǎrgimea spectralǎ a emisiilor biofotonice (IR, V, UV) conferǎ un mare

potenţial pentru capacitatea acestui canal informaţional: dacǎ astfel de

semnale luminoase sunt modulate numai în frecvenţǎ, capacitatea

informaţionalǎ a canalului biofotonic este echivalentǎ cu ce a 108 staţii

de televiziune.

În momentul morţii, radiaţia biofotonicǎ este de

10 – 1000 de ori mai amplǎ decât în condiţii

normale. Acest “death flash” este independent

de cauza morţii, dar reflectǎ în intensitate şi

duratǎ rata sucombǎrii.

(numǎr de biofotoni emişi)/(numǎr de celule

care mor) ≈ 1

Primul studiu sistematic al cazurilor spontane de telepatie a fost

realizat de membrii lui The Society for Psychical Research şi publicat, în

două tomuri voluminoase, în anul 1886 cu titlul “Phantasms of the

Living”sub redacţia lui E. Gurney, F.W.H. Myers, şi F. Podmore. Conform

criteriilor adoptate de Gurney, Myers şi Podmore, incident telepatic era

inclus în studiu dacă, pe de o parte, el reprezinta (putea fi legată de) un

eveniment real (ce implica în mod dramatic un subiect agent), necunoscut

subiectului percipient, iar pe de altă parte, cel din urmă se găsea în stare

de veghe. În 702 cazuri prezentate în Phantasms of the Living, cei mai

mulţi agenţi avuseseră legături strânse cu percipienţii şi se aflaseră în

situaţii de criză, două treimi fiind pe cale de a muri sau tocmai

decedaseră.

Telepatia

“Intensitatea” cu care se manifestă „conexiunea telepaticǎ” între doi

subiecţi poate fi funcţie de factorii “împărtăşiţi” de ei, precum cei daţi de legătura

de rudenie sau de prietenie/empatie. În cazuisticile de corelare telepatică

prezentate în lucrările lui G. Sannwald (1963), I. Stevenson (1970) şi M. A.

Persinger (1974), perechile în care legăturile familiale dintre agent şi percipient

erau puternice reprezentau, respectiv, 50%, 63% şi 53% din totalul cazurilor.

Dintre aceste cazuri cu legături familiale foarte strânse, cele de tip părinte-copil

erau în proporţie de, respectiv, 56%, 54% şi 61%; pentru cele de tip soţ-soţie

procentajele erau 29%, 22% şi 25%, iar pentru cele dintre fraţi surori de 15%,

24% şi 14%. Pentru perechile cu legături familiale periferice, procentajele erau,

respectiv, de 10%, 7% şi 16%; pentru legături de prietenie şi cordialitate: 28%,

27% şi, respectiv, 14%; pentru străini (situaţiile in care agentul şi percipientul nu

se cunoşteau): 3%, 11%, 9%. În 8 % din cazurile raportate de Persinger,

percipientul era un animal de casă.

J. Grinberg-Zylberbaum, M. Delaflor, L. Attie, A. Goswami – „The Einstein-Podolski-Rosen Paradox in the Brain: The Transferred Potential”, PHYSICS ESSAYS, vol. 7, 1994, pp. 442-448 Autorii au împărţit perechile de subiecţi, ai căror membrii nu se cunoscuseră în prealabil, în două grupuri: unul format din perechi “legate”, care au petrecut în meditaţie tăcută câte 20 de minute într-o încăpere izolată, pentru a se putea forma anumite legături dintre agenţi şi percipienţi; al doilea grup era format din perechi “nelegate” care nu au fost puse împreună înainte de efectuarea înregistrărilor electroencefalografice. Membrii fiecărei perechi au fost separaţi şi plasaţi în camere ecranate electromagnetic, la o depărtare de 14,5 m. La intervale randomizate, agentul era stimulat cu flash-uri luminoase pentru a se induce modificări EEG, în vreme ce percipientul, monitorizat şi el prin EEG, stătea liniştit în cealaltă cameră. Pentru toţi percipienţii din perechile “legate”, modificările EEG erau sincrone şi similare cu modificările EEG cauzate de fluxurile luminoase asupra agenţilor. Acelaşi efect s-a observat şi la unele perechi “nelegate”.

D. Radin (2004) a examinat corelaţiile EEG între

perechi “legate” de subiecţi. Percipientul era plasat

într-o cameră izolată electromagnetic şi acustic, aflată

la circa 20 de metri de agent. La momente aleatorii,

agentului îi era arătată pe un monitor imaginea video

în timp real a percipientului, imagine care servea atât

ca stimul vizual, cât şi ca o modalitate de facilitare a

conexiunii mentale cu percipientul. Modificările de

voltaj pe EEG-ul percipientului s-au corelat

semnificativ statistic (p < 0.0005) cu cele produse pe

EEG-ul percipientului în timpul perioadelor când

agentul era stimulat cu imaginea percipientului. Astfel

de corelaţii nu au fost remarcate în perioadele de

control.

W. G. Roll şi B. J. Williams: deşi unele din

aceste experimente “sunt descrise ca fiind de tip

telepatic, nu există vreo dovadă că agentul a transmis

ceva percipientului; tot ceea ce ştim este că studiile

indică corelaţii EEG între două creiere” (2008).

(a) Activitatea celulara este ghidată de un set

complex de semnale distribuite spaţial, primite de la

organismul gazdă şi mediate de transportul/secreţiile

de substanţe specifice, de matricea extracelulară, de

efecte de tensiune/presiune şi de proprietăţi

bioelectrice. (b) Acest set de semnale “orchestrează”

comportamentul celulei conform unor mari programe

anatomice în cursul dezvoltării şi regenerării; influenţa

lui este perturbată în timpul proceselor oncogenice şi

de îmbătrînire.

M. Levin, WIREs Syst Biol Med 2014.

Codul bioelectric

Gradienţi bioelectrici există la diferite scale dimensionale şi niveluri

de organizare biologică. Organitele celulare şi celulele sunt delimitate

de membrane conţinând canale ionice, pompe ionice şi transportori

de proteine. Activităţile acestor translocatori ionici induc

modificări/diferenţieri ale potenţialului electric transmembranal de

repaus (Vmem). Dispuse in paralel, celulele, de asemenea, produc un

potenţial electric trans-epitelial. Câmpuri (bio)electrice corespund

axelor corpului şi membrelor. Acest set de indicii bioelectrici nu este

epifenomenal, ci furnizează informaţii poziţionale, referitoare la

identitatea organelor etc. care determină, cel puţin parţial

comportamentul celular şi morfogeneza.

Transducţia lui Vmem la nivel celular are impact asupra stărilor celulare.

(a) Vmem determină plasticitatea celulară şi potenţialul de

proliferare. Depolarized cells tend to be rapidly proliferating and

undifferentiated (e.g., embryonic, stem, or tumor cells), while

terminally differentiated somatic cells tend to be highly polarized.

Importantly, cell state can be functionally altered (switched between

these two classes, in either direction) by artificial change of Vmem.

(b) A range of mechanisms have now been characterized that

transduce alterations of Vmem into downstream effector cascades

(transcriptional changes). These include signaling proteins with a

voltage-sensitive conformation (e.g., integrins and voltage-sensitive

phosphatases) and transporters of small signaling molecules whose

activity is regulated by Vmem (such as gap junctions, voltage-gated

calcium channels, and solute carriers, which allow Vmem changes to

signal via serotonin, Ca++, butyrate, and likely many other yet-to-be-

discovered compounds)”.

Reprogramarea ţesuturilor şi organelor prin gradienţi Vmem.

Coloranţi fluorescenţi sensibili la voltaje relevă pattern-uri

spaţio-temporale de gradienţi bioelectrici in vivo.

Example de gradienţi la Xenopus laevis (broasca râioasă cu

gheare): stadii de clivaj (a), patterning craniofacial (b, indicând

hiperpolarizările în ţesuturi care vor deveni ochi, arcuri branhiale şi

glanda secretoare de mucus ciment), şi regenerarea cozii (c, coada

ce se va regenera la stânga, şi la dreapta una care a fost

împiedicată să se regenereze prin inhibarea activităţii V-ATPase;

semnalul fluorescent verde indică repolarizarea normală a zonei de

injurie [săgeata albastră], iar atunci când repolarizarea este

împiedicată experimental [săgeata galbenă], regenerarea este

blocată).

Vmem (d) forţează celule somatice, ca cele intestinale, să

formeze un ochi complet (e, săgeata roşie). Un circuit bioelectric

similar descrie modul de reglare a dispunerii cap-coadă în ţesutul

regenerativ la Planaria (f); în acest caz, manipularea experimentală

a Vmem a dus la formarea de organisme cu două capete după

amputare (g), relevând capacitatea de a controla prin semnale

bioelectrice forma organelor construite de celulele stem adulte.

Semnalele bioelectrice permit domeniilor celulare non-neurale să funcţioneze

ca un mediu computaţional.

(a) La nivelul celulelor singulare, elemente precum canalelel ionice

sensibile la voltaj produc bucle de tip feed-back între activitatea proteinelor

translocatoare de ioni şi parametri fiziologici cum ar fi Vmem. Aceste feedback-

uri asigură comportamentul dinamic emergent al reţelelor fiziologice, astfel

încât ele prezintă histerezis şi multiple stări atractoare – de aici capacitatea de

a stoca informaţie codată în stări stabile ale Vmem (de ex., depolarizare=1,

hiperpolarizare=0) care ar fi “invizibile” profilului genetic sau proteomic.

(b) Mai mult, celulele mutiple nonneurale ce comunică electric prin

intermediul joncţiunilor (“sinapselor”) electrice ar putea potenţial să stocheze

informaţii şi să ia decizii în acelaşi mod ca reţelele neuronale.

Dzang Kangeng – Transfer “neconvenţional” de informaţie biologică

1 – incinta “transmiţătorului”

2 – conuri

3 – generator de frecvenţă înaltă

(~ 11 GHz)

4 – “transmiţătorul”

5 – incinta “receptorului”

6 – “receptorul”

“Sunt mai multe lucruri în cer şi

pe pământ, Horaţiu, decât

poate închipui filozofia ta”.

Hamlet, actul I, scena 5