EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 188 • ANUL XXIII • MAI - IUNIE 2018 • 8 PAGINI • 3 lei

http://www.lmmm.ro • E-mail: lmmm1990@yahoo.com

Aspect din sala CLIO a Muzeului Național al Marinei Române, acolo unde sărbă-toarea zilei de 6 Mai a fost trăită la cote sufletești înalte, alături fiindu-ne respectabile personalități militare și civile.

Maistrul militar principal Daniel Andrei PAP, membru al echipajului fregatei „Mărășești”, este unul dintre acei foarte mulți camarazi care se disting prin profesiona-lism, onoare și demnitate, constituind exemple de urmat pentru purtătorii de uniformă militară ce au calitatea de tehnicieni ai Forțelor Navale Române.

ARTĂ PENTRU RĂGAZAceasta ar fi cea mai la obiect denumire a

expoziției organizată de către L.M.M.M. pe holul de la intrarea în Muzeul Național al Marinei Mili-tare cu ocazia marcării momentului aniversar: 6 Mai – Ziua Corpului Maiștrilor Militari de Marină, expoziție al cărei mesaj a fost: Maistrul militar între profesie și pasiuni! Oferită privirii publicului în perioada 6 – 20 mai, această expu-nere contemplativă a scos în evidență faptul că o mare parte dintre bravii noștri camarazi știu să-și drămuiască serios răgazul, găsind acele formule reușite de expresie a pasiunii și talentului lor.

(amănunte în pag.8)

Ne place să spunem...Evident că nu ne propunem acum să

enumerăm faptele de arme, pildele de eroism sau exemplele profesionale ale tehnicienilor mari-nari. Afirmăm însă, susţinuți de cunoașterea prin informare - documentare că, de-a lungul timpului, acești oameni au dovedit că fac parte dintr-o cate-gorie de personal formată din buni specialiști, cu un rol important în instruirea de specialitate a echipajelor și în ducerea luptei pe mare și fluviu, în instrucţia și educaţia echipajelor, în gestionarea și mentenanţa tehnicii și a bunurilor materiale de la bordul navelor militare, din depozitele și labo-ratoarele instituţiilor militare de învăţământ. Ne place să spunem, lucru pe care îl facem și acum, că maistrul militar marinar este, înainte de toate, un membru al societăţii umane, fiindu-i carac-teristic tot ceea ce presupune cuvântul OM: trebuinţe, nevoi, trăiri sufletești, iluzii, împliniri, nereușite, dar pentru care onoarea, demnitatea și sacrificiul au fost, sunt și vor rămâne certele sale repere morale și profesionale.

La 6 mai 2018, entitatea profesională cunoscută sub denumirea de Corpul Maiștrilor Militari de Marină și-a făcut simţită prezenţa pe încă o pagină din istoria armei, aceasta fiind, pentru segmentul respectiv, cea de a 109-a! Fiecare dintre acești ani a contribuit cu propria sa încărcătură faptică la evenimentele consemnate în jurnalul istoric al Marinei Militare, o categorie de forțe cu un cuvânt greu de spus în cadrul Oștirii Române. Recunoștință și pioasă amintire pentru cei care de-a lungul timpului ne-au părăsit trecând dincolo de linia orizontului. Mulți ani de viață celor care au ieșit din sistem prin pensionare, precum și celor care dau valoare numerică și profesională unităților de nave și de uscat ale Forțelor Navale Române.

Bun cart înainte!

După muncă și... distracție!Misiunile primite, multe și diversificate prin tematica lor,

fie că sunt duse la îndeplinire în largul mării sau în unitățile terestre ale Forțelor Navale Române, pun la grea încercare atât profesionalismul cât și rezistența fizică a purtătorilor de uniformă militară indiferent de poziția ierarhică și rolul pe care îl au în sistem. Zilele destinate exercițiilor ce se desfășoară în larg de ape - zeul Neptun nefiind întotdeauna prietenos cu cei care îi calcă hotarul, dar și zilele și nopțile de veghe la uscat, acolo unde mentenanța tehnicii, strategia aplicațiilor și atât de multe altele, impun organismului uman și momente de pauză... Acest aspect este luat adesea în calcul cu bună-știință de către conducerea Filialei Mangalia a L.M.M.M., dovedind o apreciabilă experiență în organizarea momentelor distractive la care participă atât cei aflați în activitate profesională, cât și cei ieșiți din sistemul militar prin pensionare. Un exemplu recent este picnicul organizat în data de 5 mai, acțiune prin care au marcat astfel și cei 109 ani de existență a Corpului Maiștrilor Militari de Marină.

(amănunte în pag.4)Muzică, dans, zâmbet și voie bune, aceasta a fost deviza picnicului din 5

mai de la Mangalia, deviză respectată întru totul…

PAG. A 2-A T I MO N A

2018: ANUL CENTENARULUI MARII UNIRIRăsfoind file de istorie...

Pe data de 19 august, armata germano-bulgară declanșează ofensiva în Dobrogea. Bulgarii și germanii mută tunurile pe dealul Staroselo, ocupând în noaptea de

sâmbătă, 20 august, dealul Staromil, motiv pentru care artileria română din Calimoc începe retra-gerea. Vedeta nr. 2 dă alarma și deschide focul. Se alătură vedetele nr. 1 și 8, încercând astfel a se împiedica infiltrarea inamicului spre mal. Moni-torul „Lascăr Catargiu” și vedeta nr. 3 bombar-dează coloanele de atac și ostrovul Becheru, trage și bateria „Elisabeta”, iar la căderea nopţii Divizi-onul 1 monitoare ancorează sub ostrovul Cârneci. Turtucaia este încercuită de trupele noastre... Luptele sunt înverșunate, inamicul se retrage (pe 21-23 august) datorită bombardamentelor bate-riilor „Rahova” și „Pr. Nicolae”, loviturile de pe

monitoarele „Brătianu” și „Catargiu” anihilând artileria adversă. Minele lansate de marina austro-ungară lovesc estacadele, vedetele nr. 1 și 4

pleacă la Hârșova pentru reparaţii, toţi așteptând cele 16 trenuri cu artilerie grea pentru întărirea forţelor de la Turtucaia. Flota de operaţiuni spri-jină trupele românești de uscat, care apărau capul de pod, navele fiind în prima linie cu artileria de la bord „la roșu” (se înroșeau ţevile de tun) – conduse de comandorii N. Negru și Toescu.

Trupele germano-bulgare reiau atacul pe 23 august. În sectorul de vest, distanţa de tragere pentru monitoare depășind 10 km face posibilă ocuparea satului Calimoc de către infanteria bulgară... Prezenţa navelor în sectorul vestic a determinat inamicul să-și schimbe atacurile spre sud și est, ofensiva din 24 august, lipsa de coope-rare, legătura din interiorul Diviziei 9 Infanterie

(ce trebuia să sosească dinspre Silistra), cât și eroarea de observare aeriană ce a stat la baza ordinului de încetare a focului transmis navelor au făcut ca inamicul să pătrundă în liniile de apărare. Fiind lipsite de sprijinul artileriei, trupele ce se retrăgeau spre oraș au intrat în panică, tirul armamentului de pe vedete au redus însă presiunea, permi-ţând retragerea acestor trupe române spre Dunăre. Detașamentele de debarcare de pe monitoarele „Lahovari” și „Kogălniceanu”, trimise de comandorul Toescu, restabilesc pentru moment situaţia. Navele Divizionul 1 monitoare trag de la km 426 asupra dealului Cusui, secundul monitorului M. Kogălni-ceanu – lt.cdor Stihi Eugen este rănit mortal.

Contraamiralul Negrescu retrage navele din zona Turtucaia. Drumul a fost degajat greu, chiar dacă artileria de pe monitoare și-a făcut datoria. Vedeta nr. 3 este ciuruită de gloanțe. În după-amiaza zilei de 24 august, cpt. Constantin Dumitrescu, slt. Ion Ghiculescu și toţi marinarii puntiști ai vedetei nr. 6 „Maior N. Gr. Ioan” sunt seceraţi de gloanţe, iar nava, pusă pe uscat, a fost salvată de sergentul Niţă, rănit și el, submaistrul Loghin și sublocotenentul mecanic M. Hurmuzescu. Ordinul M.C.G. era retragerea spre Silistra. Contraamiralul Negrescu ordonă retragerea navelor din port, trimiţând Escadra de monitoare și vedete (cdt.- cdor Nicolae Negru) în zona Cusui cu misiunea de apărare a retragerii trupelor. Militarii români rămași la Turtu-caia sunt luaţi prizonieri, navele se retrag spre Silistra, unde sosesc 3 canoniere rusești, constituindu-se Flota de operaţii româno-rusă.

Flota română a acţionat cu multă hotă-râre, rezistând și salvând mii de militari, folosind toată muniţia disponibilă, vede-tele fluviale nr. 3, 7 și 8, canoniera „Griviţa” și remorcherul „Silistra” transportând răniţii la Olteniţa și la nava-spital. O redu-cere a presiunii forţei inamicului are loc odată cu intervenţiile vedetelor nr. 2 și nr.

6 de pe canalul Cusui, și a celor 238 de marinari debarcaţi pe ostrovul Cinghineaua. Ziua de vineri, 26 august, a fost tragică, panica cuprinzând pe militarii care alergau spre malul apei unde toate navele lipseau. La Olte-nița erau acostate șlepuri, dar fără remorchere, dar și acestea se aflau sub tirul bulgarilor.

Superioritatea numerică și tehnică a inamicului, sosirea întârziată a ajutoarelor, lipsa unor nave de transport și a mijloacelor de transmisiuni, orgoliile militare și politice – au fost doar o parte din motivele pierderii capului de pod. Turtucaia a fost o înfrângere dureroasă cu pierderi mari de oameni și materiale și numai intervenţia Flotei a făcut ca peste 4000 de oameni să fie salvaţi. Pe 27 și 28 august trec spre Dobrogea pe podul Cernavodă trenuri pline cu artilerie.

Odată cu sosirea celor 3 canoniere rusești (Teretz, Kubanetz și Donetz – sub comanda comandorului Alexis Swignine) în subordinea flotei, au loc acţiuni la Silistra, Topalu, Oltina, Rasova și Cernavodă, în susţinerea trupelor de uscat ce luptau în Dobrogea, monitoarele trag în forţele bulgare.

Silistra este ocupată pe 28 august, populaţia este evacuată spre podul de vase, navele execută marșuri, recunoașteri, trageri de artilerie, transpor-turi de trupe, instalează baraje de mine, Turtucaia este atacată de inamic și după lupte grele – cucerită (9 septembrie), asemenea localitatea Bazargic (14 septembrie). Şi populaţia din satele Oltina și Mârlean părăsesc zona trecând Dunărea (30 și 31 august). Trupele noastre se retrag spre Rasova unde ocupă o nouă poziţie de tragere. După căderea Turtu-caiei, urmează obligativitatea retragerii parcului de nave spre aval, la Brăila și Galaţi staţionând 530 de vase. Pe 2 septembrie, în zori, infanteria și artileria bulgaro-germană atacă. Răspund bateriile româ-nești, vedeta fluvială nr. 2 și Divizia 1 Monitoare, comandată de comandorul D. Lupașcu. Trupele de uscat s-au retras încercuind localiatea Turtucaia, Divizia 2 Monitoare (comandant - cdor Toescu) cu navele „A. Lahovari”, „M. Kogălniceanu”, vede-tele fluviale nr. 5, 6 și 7) neintrând încă în contact cu inamicul. Pe 3 septembrie inamicul reia atacul, stopat de artileria de pe monitoarele „I.C. Brătianu” și „L. Catargiu”. Monitoarele trag cu artileria de la bord, sprijinind flancul drept din zona Rasova (în perioada 3-5 septembrie), debarcă forţe pe ostroa-vele Lupu și Oltina (6-8 septembrie), execută incursiuni în amonte (11-12 septembrie), acţiuni executate sub tirul bateriilor germane, după care se stabilesc la Rasova – km 312. Inamicul se apropie de malul fluviului (5 septembrie), bateriile marinei se retrag, canoniera „Griviţa”, remorcherul „Silistra” și vedetele nr. 3,7 și 8 evacuează răniţii spre Olte-niţa (km. 430). A doua zi, monitoarele Divizionului nr.1 deschid focul odată cu bateriile „Elisabeta” și „Regina Maria”, însă dezordinea și panica disper-sează grupurile de militari ce năvălesc spre port pentru a se salva. Secundul și conducătorul artileriei monitorului „M. Kogălniceanu” este grav rănit și moare a doua zi, asemenea sergenţilor Tiţa Dumitru și Ion Manoilă, caporalii Niculai Leon, Anghel Dinică, soldaţii Barbu și Căciulescu. După pierderea malului Dunării, Marele Cartier General organi-zează o acţiune ofensivă concentrică ce cuprinde și forţarea fluviului la Flămânda – pentru a cădea în spatele inamicului. Se reiau luptele pentru cucerirea malului drept, Flota româno-rusă – comandată de cam. Negrescu, având misi-unea de a ajuta ofensiva Armatei Dobrogei. Noua ofensivă a Armatei de Dobrogea, începe pe 18 sept./07.00, la Dunăre - Divizia Rusă de canoniere se afla la km 307, iar Escadra Monitoare la km 310 Rasova - cu un monitor și 2 vedete la km 315 ostrovul Lung. Ajutor important este dat pe 18 septembrie, la km 465, unde Divizia 10 trece Dunărea cu bărci sau pontoane dar și pe podul amenajat de ponto-nierii marinari și de șalupele Cătina și Rândunica. Acţiunea nu a fost lipsită de necazuri, pagube și victime.

PROVINCII ISTORICE

ROMÂNEȘTI

PROVINCII ISTORICE

ROMÂNEȘTIARDEAL: A făcut parte din Dacia

și Imperiul Roman; între 1526 și 1699, sub suzeranitatea Imperiului Otoman, a fost independent cu numele Princi-patul Transilvaniei, în care erau incluse și provinciile istorice din Câmpia de Vest - Partium (Maramureș, Crișana, Sătmar). După Primul Război Mondial, la 1 decembrie 1918, în urma Tratatului de la Trianon, s-a împlinit la Alba Iulia visul de Unire al tuturor românilor.

BUCOVINA: Situată în nord-estul României, purtând și denumirea de Arboroasa sau Țara Fagilor, și apar-ținând de Imperiul Austriac, acesta i-a acordat autonomie după Revoluția de la 1848. După Tratatul Ribentrop – Molotov, semnat la Moscova în 23 august 1939, nordul acestei provincii i-a revenit fostei U.R.S.S. Astăzi, Regiunea Cernăuți, care include și Ținutul Herța, aparțin Ucrainei, iar zona orașului Hotin aparține Republicii Moldova. Partea de sud a provinciei este astăzi în România, în județul Suceava, cuprinzând și câteva localități din județele Botoșani și Neamț.

CRIŞANA: Provincie istorică din România, cuprinsă între râurile Tisa la vest, Mureș la sud, Someș la nord și Munții Apuseni la est. După Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, jumătatea de est a acestei provincii, care cuprinde județul Bihor, mare parte din județele Arad și Sălaj și extremitățile din nordul județului Hunedoara și sudul județului Satu Mare a trecut sub administrație românească, iar jumătatea de vest a revenit Ungariei, cu orașele Debrecen, Bekescsaba și Gyula.

BASARABIA: Provincie isto-rică românească situată între râul Prut la vest, râul Nistru la est, Marea Neagră la sud și Ucraina la nord, inclusă în Imperiul Rus după 1812, constituită prin ocuparea părții aflate la est de Prut la care au fost alăturate Ținutul Hotin și al Buceagului luate de la Turci. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 27 martie 1918, Sfatul țării de la Chișinău a hotărât Unirea cu România, consfințită prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. După 22 de ani, la 26 iunie 1940, provincia a fost anexată de fosta U.R.S.S.

DOBROGEA: Provincie isto-rică, antica Sciția Mică; a făcut parte din Dacia, Imperiul Roman, Imperiul Otoman și Țara Românească, cuprinsă între Dunăre și Marea Neagră. Sudul provinciei, Cadrilaterul, a revenit Bulgariei la presiunea Germaniei, după Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940.

MARAMUREŞ: Provincie istorică a țării noastre, care a făcut parte din Dacia, Principatul Transilvaniei și (cu acesta) din Imperiul Austriac; este situată în nordul Carpaților Orientali și înconjurată de Munții Oașului, Gutâi, Țibleși și Rodnei. După Marea Unire din 1 Decembrie 1918, a fost divizată astfel: partea de sud a revenit Româ-niei, iar cea de nord fostei Cehoslovacii, apoi, din 1939, Ungariei, din 1944 fostei U.R.S.S. și din 1991, Ucrainei. După al Doilea Război Mondial, la partea ei de sud (din România) s-au adăugat Țara Lăpu-șului, Țara Chioarului și partea estică din Țara Codrului, foste părți din Transilvania și centrul de județ Baia Mare cu câteva localități din ținutul Sătmarului, azi județul Satu Mare.

MUNTENIA: Provincie istorică a Româ-niei, care a făcut parte din Dacia, Imperiul Roman și Principatul Țara Românească, fiind vasală Imperiului Otoman, situată în sudul țării, mărginită la sud și est de Dunăre, la nord de Carpații Meridionali, la nord-est de râurile Milcov, Putna și Siret și la vest de râul Olt. După alegerea unui domnitor, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859 la Iași și București, a avut loc înfăptuirea Micii Uniri într-o structură federală urmată după 24 ianu-arie 1862 de unificarea de către domnitorul Cuza a tuturor instituțiilor, inclusiv a celor două parlamente, rezultând o țară cu denumirea Prin-cipatele Române Unite, care apoi a devenit, sub Regele Carol I, după participarea la Războiul de Independență din 1877, un stat indepen-dent recunoscut internațional; sub domnia Regelui Ferdinand, după Marea Unire din 1918, România a obținut toate provinciile istorice românești.

OLTENIA: Provincie istorică din sud-vestul României, care a făcut parte din Dacia și Imperiul Roman, Imperiul Austriac și Țara Românească, fiind vasală Imperiului Otoman, astăzi este delimitată de râul Olt la est, de Dunăre la sud și vest, iar la nord de Carpații Meridionali, tăiată de la nord la sud aproape în două de râul Jiu. În epoca modernă, în această provincie a început Revoluția de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu, aici s-a pregătit revoluția de la 1848 condusă de Nicolae Bălcescu, prin Proclamația de la Islaz din 9 Iunie, cu apariția tricolorului cu inscripția Dreptate și frăție, solicitându-se și Unirea Principatelor, revoluție continuată la București.

MOLDOVA: Provincie istorică românească (a făcut parte din Dacia), delimitată la vest de Carpații Orientali, la est de râul Nistru, la nord de Ucraina și la sud de Marea Neagră, fost principat vasal Imperiului Otoman și unit cu Țara Românească la 1859. După Marea Unire din 1 Decembrie 1918, întreaga provincie a revenit României până la 28 iunie 1940, când partea de nord și est au fost preluate forțat de fosta U.R.S.S.

BANAT: Provincie istorică din sud-vestul României, situată între râurile Mureș la nord, Tisa la vest, fluviul Dunărea la Sud și masivele Poiana – Ruscă și Retezat la est. La sfârșitul Primului Război Mondial, odată cu destrămarea Imperiului Austro – Ungar, în 31 octombrie 1918 s-a proclamat la Timișoara Republica Bănățeană, care s-a dorit un stat multi-etnic și multiconfesional; a durat doar până în 15 noiembrie 1918, când a urmat o ocupație sârbă și una franceză; din 3 august 1919, estul provinciei a trecut sub administrație românească, zona de vest (Voievodina) la Serbia, iar un colț la sud de râul Mureș și la est de Tisa la Ungaria.

Imagine din Constanța, anul 1917

Această pagină a fost realizată cu sprijinul domnilor Petre Maravela - Brăila, și Ioan Flecan – Gherla. Mulțumim, domnilor!

„Pe timpul luptei”, pictură Dumitru Știubei

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL LA DUNĂRE Un secol de la evenimente (2)

PAG. A 3-AT I MO N A

MESAJUL ȘEFULUI STATULUI MAJOR AL FORȚELOR NAVALE CU OCAZIA ZILEI CORPULUI MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ

La data de 6 mai sărbătorim un eveniment important în viața și activitatea maiștrilor militari de marină: 109 ani de când, prin Înaltul Decret nr.1620 al regelui Carol I, s-a înființat corpul militar cu denumirea „Maeștri de Marină Şefi de Specialitate”, corp ce va avea, de-a lungul timpului, o contribuție importantă la formarea și consoli-darea spiritului și conștiinței marinărești.

Încă de la înființare ca un corp distinct de tehni-cieni, maiștrii militari de marină, făcând parte din echipajele distrugătoarelor, submarinelor, puitoa-relor de mine, monitoarelor, vedetelor de sigu-ranță sau navelor auxiliare, au devenit ajutoare de nădejde, la bine și la greu, ale ofițerilor de marină. Alături de aceștia, pentru a da numai un exemplu, au luptat cu abnegație și spirit de sacrificiu în cele două războaie mondiale, înscriind pagini de neuitat în cartea bogatelor tradiții de luptă ale Marinei Române.

Atât la bordul navelor Marinei Militare cât și la unitățile de uscat ale acesteia, maiștrii militari s-au dovedit a fi o categorie de personal formată din buni specialiști, cu un rol important în instruirea de specialitate a echipajelor și în ducerea luptei pe mare și fluviu, în instrucția și educația în spirit marinăresc a echipajelor, în gestionarea și mente-nanța tehnicii și a bunurilor materiale de la bord,

din depozite și laboratoare. Domnilor maiștri militari,acum când Forțele Navale Române traversează

o perioadă de transformare, nu numai în ceea ce privește structurile organizatorice, dar și în ceea ce privește armamentul și tehnica navală, misi-unea dumneavoastră devine mai complexă. De aceea, va trebui să continuați să vă pregătiți pentru exploatarea și menținerea tehnicii în parametrii funcționali, să vă ridicați la nivelul cunoștințelor militare, de specialitate și metodice și să fiți la înăl-țimea cerințelor impuse de tripleta competențelor de luptător, instructor și specialist.

De asemenea, trebuie să conștientizați faptul că, prin misiunile ce vi se vor încredința și prin potențialul profesional de care dispuneți, repre-zentați „coloana vertebrală” a Forțelor Navale și trebuie să constituiți exemple de conduită profe-sională și morală în cadrul echipajelor sau colecti-velor în care vă desfășurați activitatea.

Acum, cu prilejul împlinirii a 109 ani de la înființarea Corpului Maiștrilor Militari de Marină, adresez mulțumiri tuturor maiștrilor militari de marină și urez multă sănătate, prosperitate și tradiționalul

BUN CART ÎNAINTE! LA MULȚI ANI!

ȘEFUL STATULUI MAJOR AL FORȚELOR NAVALEViceamiral dr. Alexandru MÎRȘU

Opinii, opinii, opinii…

ARMATA NU ESTE A DUMNEAVOASTRĂ, DOMNULE PREȘEDINTE...

Președintele Klaus Iohannis are un extrem de bine dezvoltat simț al proprietății și iubește la nebunie articolul posesiv. După ,,guvernul meu”, ,,românii mei” și ,,poporul meu”, a venit și rândul armatei, ,,armata mea”. Armata nu este a dumneavoastră, stimate domnule Președinte al României, Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenței și a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a țării și a democraţiei constituţionale. Așa scrie în Constituția României! Armata este o instituție responsabilă și aparține poporului, asta trebuie să conștientizați! Într-adevăr, sunteți comandantul forțelor armate și președinte al Consiliului Suprem de Apărare al Țării, dar acestea sunt doar niște funcții ale Instituției Președintelui României, nu ale omului Klaus Iohannis. Dumneavoastră sunteți un politician efemer în această funcție, Armata însă, este perenă. Nu suntem o Armată de mercenari, așa cum poate ne considerați! Că suntem aproape goi, cu tehnica militară uzată fizic și moral, umiliți și batjocoriți permanent, este adevărat, dar asta se datorează tot unor oameni ca dumneavoastră: politruci, fără dragoste de militari.

Ajunge cu umilința, domnule președinte, armata nu este a dumneavoastră!Vicepreședinte A.D.M.A.R.

Lt.col. (r) jur. Sorin-Eugen MIHAIU

Zic și eu, că doar nu dau cu parul!Zău dacă înțeleg! De ce oare la toate comemorările, aniversările,

jubileele etc. participă armata?!? Păi, n-ar fi mai bine să defileze cu asociațiile lor cei care se cred „revoluționari”? De ziua națională n-ar trebui să defileze partidele istorice, politicienii și aleșii în funcții care au jurat să respecte Constituția și legile țării spunând la final „Așa să-mi ajute Dumnezeu!”, iar ei ne arată că au cerut ajutor divin doar pentru propriile interese? De Ziua marinei nu ar fi corect să iasă la tribună vreun purtător de vorbe și să spună celor aflați pe faleză că defilează numai navele mili-tare deoarece din alea civile nu prea mai sunt, că le vândură un șmecher și gașca lui? De Ziua Anticorupției nu e corect să defileze procurorii strigând din rărunchi: Noi suntem DNA, și cântând cu veselie arii din opera „La Chilia-n port”?... Eu asta opinez: Că ar fi mai bine ca de sărbători naționale sau specifice să defileze cei împricinați, arătând lumii cât de importantă le e poziția

socială și ce fapte istorice au săvârșit! Ce treabă are armata cu așa ceva?... Păi, nu vedeți și alde dumneavoastră cum se împăunează unii cu merite militare, grade și onoruri ostășești! Eu zic așa, să fii doctor trebuie să faci o facultate, ani mulți de stagiatură, să dobândești expe-riență și apoi recunoaștere, este? Să fii profesor emerit îți trebuie o viață de dăruire pedagogică cu har, nu! Ca să ajungi patriarh, e drept, nu trebuie să trăiești prin sihăstrie cu Dumnezeu, dar tot trebuie să

faci ceva, nu-i așa? Dar să ajungi tam-nisam colonel sau general fără pic de instrucție militară, zău dacă mai înțeleg! Mă uit, de exemplu, la colonelul Duda, la generalul ăla de-a fost primar prin capitală… dar ce să mai spun, că simt cum devin nervos cu nervii și nu asta mi-am dorit… Eu nu am vrut decât să întreb, atâta tot! De auzit, o auzi careva?!? Bine ar fi să audă, că altfel simt că mă paște altă frământare:

Nu cumva acordarea cu nemiluita de grade militare e parte din vreo acțiune ce vizează denigrarea armatei?... Întreb și eu, nu dau cu parul!

Dumitru Mihăilescu

Țara lui Papură VodăMOTTO: „Iară nu sîntu vremile sub cârma omului, ci bietul om

sub cârma vremii” (Miron Costin)

Veche de secole, această expresie cu sens peiorativ este încă vie, având o mare acoperire în realitatea imediată. O auzim când este aglomeraţie pe șosele, când iarna ia autorităţile „prin surprindere”, când prețurile cresc haotic, când taxele proliferează, când politicienii se ceartă între ei pentru privilegii, când pierdem în competiţiile sportive, când se schimbă legi „după ureche”, când se plimbă hârtii prin birouri, când se risipesc bani publici pe lucruri inutile, când se plagiază, când corupţia e în floare, când ideea de drep-tate este pusă sub semnul întrebării etc. Expresiei „Ţara lui Papură Vodă” i s-a asociat înţelesul de „ţară fără stăpân”, în care legile sunt încălcate adeseori sau nu mai există, sunt ignorate, ţara în care domnește dezordinea, iar oamenii sunt dezbinaţi, ţara în care conducătorii nu au vocaţia echilibrului, a corectitudinii, a regulilor morale, juridice, compor-tamentale, și nu cunosc devotamentul în numele unor cauze comune cu ale poporului. La origine, expresia „Ţara lui Papură Vodă” se leagă de scurta domnie, din secolul al XVII-lea, în Moldova, a lui Ştefăniţă Lupu, fiul lui Vasile Lupu. Ştefă-niţă avea numai 18 ani când a fost pus pe tronul Moldovei, pentru puţin timp, între 1 decembrie 1659 și 29 septembrie 1661, la insistenţele tatălui său, aflat, la vremea aceea, la Constantinopol. În 1661, Ştefăniţă Lupu a fost asasinat de boieri, care susţineau alţi pretendenţi la tron, aduși de turci sau tătari. Croni-carul Miron Costin, în Letopiseţul Ţării Moldovei, consemnează această domnie, în capitolul 22, astfel: „ Înţelegându Ştefăniţă Vodă că trece Constantin Vodă Nistrul la Soroca, au ieșit la Coiceni, cu oastea sa și ș-au pus tabăra acolea, însă oastea era prea puţină, că ţara într-aceia foamete era într-acela anu, cât mânca oamenii papură uscată în loc de peine, măcinând-o uscată. Şi de pe acia foamete porecliia și pre Ştefăniţă Vodă, de-i dzicea Papură Vodă. Ce vremile și voia lui Dumnedzău nu sunt în voia domnilor”.

Din păcate, atât spusele lui Miron Costin: „Iară nu sintu vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii”, cât și expresia „Ţara lui Papură Vodă” par

să fie încă actuale.

Clubul ligii este laboratorul unde se pun în discuție proiec-tele și acțiunile avute în atenție pe termen scurt, mediu sau lung, membrii Consiliului Director participând cu responsabilitate la întrunirile de lucru.

Momentul aniversar „6 Mai: Ziua Corpului Maiștrilor Mili-tari de Marină” a fost marcat de către Filiala Mangalia a asocia-ției tehnicenilor marinari printr-un picnic organizat în zona în care cândva a funcționat o unitate a navelor de elită ale Marinei Militare, acum un loc populat doar de-o verdeață luxuriantă ce te îndeamnă la liniște și răcoare, propunându-ți parcă să le dai încolo de necazuri și griji și să te dedai distracției… Şi așa a și fost, pentru că acei peste o sută de participanți au făcut lucrul acesta cum știu ei foarte bine să o facă... Muzică, un DJ vesel și inspirat în persoana lui Gabriel Banu, maistrul militar rezervist actualmente consilier al primarului orașului pentru probleme ce privesc transportul urban, cel care cândva a ocupat funcția de președinte al respectivei filiale, alți membri ai actualului Consiliu Director, precum maiștrii mili-tari Mircea Barbu - președinte; Alexandru Baciu – prim-vicepre-ședinte, vicepreședinții Brehoianu și Dima, timpul superb și multe altele au făcut ca ziua de sâmbătă, 5 mai, să rămână în amintirea celor prezenți la această ieșire în decor ca un crâmpei de viață despre ce oricând îți poate aminti de așa ceva cu deosebită plăcere.

Pe lângă toate acestea, picnicul a cunoscut și două momente de certă spiritualitate. Primul: Decernarea Diplomei de Excelență unora dintre cei care în urmă cu 22 de ani semnau actul de consti-tuire al filialei, fiind reți-nuți de către istoria ligii ca membri fondatori ai acestei comuniuni cama-raderești ce își desfășoară activitatea în frumosul oraș Mangalia. Au primit acest element-simbol al apreci-erii, domnii maiștri mili-

tari rezerviști: Nicolae Juravle, Niculin Brosan, Nicolae Gheorghe, Liviu Soare și Constantin Stamate, acțiunea în sine urmând a continua cu ocazia unor alte asemenea minunate întâlniri. Al doilea moment de certă valoare spiritual, a fost lansarea cărții „Maestrul și pensionarii”, autorul cărții, maistrul militar în retragere Dumitru Mihăilescu, onorând cu prezența sa pe cei aflați la acel reușit picnic, alături de Domnia sa aflându-se domnul Nicolae Radu, prim-vice-președintele ligii, dar și soțiile acestor oameni minunați… A fost frumos, a fost o zi greu de uitat, a fost o întrunire camaraderească gândită și pusă în operă de cei care dau valoare echipei aflate pe puntea de comandă a Filialei Mangalia, oameni care dovedesc că știu și țin să fie alături de oameni.

M.m.p (rz.) Gheorghe Vlad

PAG. A 4-A T I MO N A

Oricare ar fi persoana ce ar dori să afle amănunte despre activitatea filialei ligii care își desfășoară acti-vitatea în orașul Mangalia, dacă o face, cu siguranță va rămâne plăcut impresionată de modul cum acești camarazi au știut și știu să-și gândească proiectele, organizând cât mai la obiect punerea acestora în practică. Constituită la 6 martie 1996 și funcționând de ani și ani în incinta Cercului Militar, această asociație este percepută pozitiv nu numai de către cei care îi dau valoarea numeric-funcțională, ci și de către instituțiile statului și societatea civilă.

La mal de lac, veselie și multă armonie…

F I L I A L A M A N G A L I A

Dacă-i priviți pe acești oameni ce par a sprijini emblema ligii pe timpul picnicului de la Mangalia, să știți că nu sunteți departe de adevăr, pentru că ei chiar o sprijină și la propriu și la figurat, pentru că Domniile lor (de la stg. la dr.): Nicolae Radu – prim-vicepreșe-dinte ligă; Alexandru Baciu, prim-vicepreședinte Filiala Mangalia, Dumitru Mihăilescu, președintele de onoare al ligii și Mircea Barbu, președintele în exercițiu al filialei Mangalia, chiar asta fac în toată activitatea depusă în interes strict asociativ.

Prezența reprezentanților Filialei Mangalia a Ligii Maiștrilor Militari de Marină pe teritoriul Bulgariei s-a dovedit a fi nu numai așteptată, dar și foarte bine primită de către vecinii noștri de hotar. Fotografia alăturată ne susține afirmația, instantaneul surprins pe peliculă supunând privirii amiciția dintre cele șase respectabile doamne – trei din rândul oaspe-ților români și trei din cel al primitoarelor gazde din țara vecină, alături de Domniile lor fiind și doi dintre copiii care i-au întâmpinat pe oaspeți cu tradiționala pâine și sare. Să le cunoaștem pe aceste doamne (de la st. la dr.): Liana Naum, vicepreședinte ligă - Filiala Mangalia: Dr. Iordanka Stoeva, reprezentanta rezerviștilor din localitatea Şabla; o reprezentantă a Clubului Asociației Ofițerilor și Sergenților Rezerviști din Balcic; Georgeta Baciu, soția lui Alexandru Baciu, prim-vicepreședinte Filiala Mangalia; Elena Barbu, soția președintelui filialei Mangalia și o altă doamnă - repre-zentantă a Clubului Asociației Ofițerilor și Sergenților Rezerviști din Balcic. Fotografia de grup s-a făcut pe timpul vizitării sediului asociației ce a organizat marcarea momentului anivesar: Ziua Armatei Bulgare.

Camaraderie făr’ de hotar...La invitația venită din partea Asociației

Ofițerilor și Sergenților Rezerviști din Balcic (Bulgaria), duminică, 6 mai, o delegație a L.M.M.M. Filiala Mangalia, compusă din: M.m.p (rz.) Mircea Barbu, președinte, M.m.p (rz.) Alexandru Baciu, prim-vicepreședinte și doamna plt. adj. șef Liana Naum, vicepre-ședinte, a participat la acțiunea de omagiere a armatei țării vecine, inițiată și organizată de respectiva asociație cu ocazia acestei zi aniversare, zi care, spre surprinderea noastră, coincide cu 6 mai: Ziua Corpului Maiștrilor Militari de Marină din Armata Românei! În drum către Balcic, delegației noastre i s-au alăturat maiorul (rz.) Emil Todorov și dr. Iordanka Stoeva, reprezentanții rezerviștilor din localitatea Şabla, împreună sosind în orașul Balcic, acolo unde la Clubul Asocia-ției Ofițerilor și Sergenților Rezerviști li s-a făcut o frumoasă și respectuoasă primire, momentul emoționant crescând în inten-

sitate mai ales atunci când un grup de copii îmbrăcați în costume populare tradiționale i-au întâmpinat cu pâine și sare, așa cum sunt întâmpinați oaspeții dragi. Discuțiile purtate între membrii delegației române și conducerea Asociației Ofițerilor și Sergen-ților Rezerviști au făcut nu numai să ne cunoaștem reciproc scopul existențial, dar și proiectele ce vizează atât prezentul cât și viitorul. Purtate cu prietenească deschide, aceste discuții s-au finalizat cu hotărârea unanimă ca între cele două asociații să existe un parteneriat pe termen lung, acesta luând în calcul diverse activități posibil a se desfă-șura în comun. Prezentă apoi în incinta unei unități de aviație, delegația ligii a depus în semn de profund respect și pioasă amintire o coroană din flori la Monumentul ridicat în memoria piloților și parașutiștilor armatei bulgare căzuți la datorie în ultimii 35 de ani. În seara sărbătoritei zile, admirabilele noastre gazde au invitat delegația română la o cină festivă în stațiunea Albena, cină ce a încheiat o zi trăită la înalte cote sufletești și spirituale.

PAG. A 5-AT I MO N A

F I L I A L A C O N S T A N T A În toamna acestui an, mai precis pe 16 octombrie, metaforica

noastră corabie, așa cum ne place uneori să o percepem, pe bordajul căreia stă scris Liga Maiștrilor Militari de Marină, va împlini 28 de ani de existență și, cu deplină convingere spun acest lucru, foarte bună funcționare. Nu este deloc ușor să treci în revistă realizările acestei comuniuni camaraderești. E drept că au fost și o sumedenie de neîmpliniri, dar acestea, deși s-au dovedit a fi ca o frână a dorin-țelor noastre, nu au putut nicicum diminua bucuria provocată de atâtea și atâtea reușite. Ce ne-a înnegurat frunțile la modul foarte serios în acești 28 de ani, a fost și încă este nereușita aducerii în

patrimoniul ligii a imobilului cunoscut sub denumirea de „Casa căsătoriilor”, acțiune în justiție prin care am solicitat retrocedarea în baza unor documente ce ne susțin cerința, această construcție apar-ținând de facto și de jure Corpului Maiștrilor Militari de Marină. Acțiunea în justiție a început la data de 30 iulie 1996 și, spre nedu-merirea tuturor, nu numai a noastră, nu s-a finalizat nici acum, deși ne aflăm în luna iunie 2018!

Dezvoltând foarte puțin acest subiect, afirmăm că în privința deschiderii acțiunii în revendicare, liga a avut la bază art.6 alin.1 din Convenţia Europeană privind protecţia drepturilor omului și

libertăţilor fundamentale, aspect care au fost implementate în dreptul comun românesc. Din acel aprilie 1996 și până în prezent însă numai tărăgănari și promisiuni, timp și bani pierduți. Asta îi determină legitim pe membrii asociați să-și pună tot mai des întrebarea, dacă acest imobil va fi vreodată retrocedați. În momentul de față Tribunalul Constanța a înclinat balanța în favoarea noastră. Hotărârea însă

nefiind definitivă, a fost atacată în apel de către primărie, apel ce se va judeca pe data de 21 iunie. Ce va fi, vom vedea. Până atunci la îndemână nu avem decât speranța, singura care nu ne-a părăsit în acești 22 de ani de prezență prin sălile de judecată.

M.m.p.(rz.) Emil Olteanu – președintele L.M.M.M.

Odată intrat în sediul L.M.M.M., te surprinde multitudinea de informații existente sub formă de foto-grafii, diplome, plachete, medalii, cupe, toate aceste obiecte vorbind nu numai despre intensa activitate a acestei asociații socio-profesionale, dar și despre modul cum este aceasta percepută la nivel local, național, dar și internațional. În fotografie, bogăția trofeelor este admirată de însuși președintele ligii, M.m.p.(rz.) Emil Olteanu.

Lansare de carte…Apelând la dramul de har pe care Domnul i l-a dăruit la născare și pe care

Domnia sa l-a cultivat și dezvoltat mult mai târziu, maistrul militar principal în retragere Dumitru Mihăilescu și-a făcut apariția pentru a șaptea oară pe piața cărții, recenta sa producție literară numindu-se „Maestrul și pensionarii”. Lucrarea, scrisă în registrul umoristic – gen literar atât de îndrăgit de autor, pune la dispoziția dori-torilor de veselie 60 de povestiri hazlii, acestea, defilând pe parcursul a 342 de pagini, fiind narate într-un club al pensionarilor, seniorii și senioarele prezente în acel club participând, pe timpul a mai multor zile, la o șezătoare literar-umoristică. Lansarea cărții a avut loc, sâmbătă, 5 mai, în cadrul momentului aniversar 109 ani de existență a C.M.M., dar și la Mangalia, tot în aceiași zi, pe timpul picnicului organizat pentru membrii săi de către filiala ligii din respectiva localitate. Pentru lecturarea și înțelegerea mesajului acestei cărți, în fapt un „mic depozit de glumețe istorioare mai lungi sau mai scurte” autorul se adresează cititorilor îndemnân-du-i să privească lumea așa cum este ea, cu imperfecțiu-nile, dar și cu primenirile sale, dominând-o cu robustețea spiritului. Numai așa o va putea prinde cu ocaua mică, făcând haz pe seama ei, fără răutate sau îndârjire, ci mai degrabă cu compasiune. Dacă cititorul procedează astfel, înseamnă că poate trăi în orizontul glumei, dovedind că face parte din tagma celor care ar plânge, dar nu pot de râs! O recomandăm, precizându-vă că merită să ocupe un loc pe rafturile bibliotecii dumneavoastră.

M.m.p.(rz) Marcel CROITORU

Istoria țării a reținut faptul că prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 s-a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului, România fiind prima țară care a aplicat prevederile Tratatului de la Versailles prin care țările beligerante s-au obligat prin semnare la întreținerea mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a monumentelor comemora-tive de război dedicate acestora. În timpul comunismului, prin Decretul nr.71/1948, data a fost schimbată la 9 mai. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și Sărbătoare Națională Bisericească. Astfel, în toate bisericile, mânăstirile și catedralele ortodoxe din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

În fotografie, reprezentanții L.M.M.M. depun o coroană din flori în Cimitirul central al orașului Constanța, acolo unde-și dorm somnul de veci eroii căzuți la Revoluția din Decembrie 1989, dar și cei căzuți în teatrele de operațiuni în care Armata Română este prezentă...

Autorul cărții dând autografe celor care au ținut să intre în posesia cărții sale, oameni iubitori de zâmbet și voie bună, doritori de a se veseli citind cele frumos „ambalate” în interiorul acestui tom de hârtie și celuloză.

Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foiSpre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi.Ridicați pe piramida nemuririi, faima lor,Scris în cărțile de aur, cântecul nemuritor.

O mică parte din numerosul echipaj al ligii, aflat pe scena aulei școlii militare de maiștri la finalul unei întruniri festive, adresează un respectuos salut celor care le sunt alături cu gândul și fapta…

POVEȘTILE HAIDUCILOR DOBROGENI

Dobrogea l-a dat nu doar pe Terente din Carcaliu, cel mai faimos haiduc al românilor. Folclorul local pomenește numele unor alţi răzvrătiţi care băgaseră spaima în nordul regiunii dintre Dunăre și Marea Neagră. În anul 1870, ciobanul Gavrilă Coman era voinicul care le dădea fiori bogătanilor otomani de prin partea locului. La nunta unui pașă din Tulcea, așezare care era reșe-dinţa (sangeacul) provinciei Dobrogea, mesenii se distrau luându-se la trântă, după obiceiul luptelor musulmane tătărești. Când ciobanul Gavrilă și-a făcut apariţia la nuntă, a cerut să intre și el în întrecere. „Harapul“ care pusese la pământ până atunci toţi adversarii a fost înfrânt, din câteva mișcări, de român. Licinski era alt haiduc, din zona Babadag, de care oamenii povesteau cu nostalgie. Răpea cadânele și le ducea cu el în pădurile în care își avea ascunzișul. Ţăranii îl iubeau pentru că Licinski le făcea întotdeauna parte din ce lua de la bogaţi. Într-o zi, după multe urmă-riri, potera l-a încolţit, iar haiducul și-a dat seama că nu mai are scăpare. A mugit ca un leu furios și și-a descărcat pistoalele în poterași. Atins de gloanţe, Licinski, haiducul Babadagului, s-a prăbușit printre gorunii care-i fuseseră fraţi de cruce.

Într-unul dintre cele mai frumoase locuri din Dobrogea, în pădurea dintre Slava Cercheză și Ciucurova, un izvor cu apă limpede și rece poartă numele lui Vârlan, alt haiduc dobrogean. Vasile Vârlan era născut la Slava Rusă și fusese un tânăr așezat, argat la curtea hogii din Armutlia (Turda de astăzi, un sat de lângă Babadag). Pălmuit într-o zi pentru o greșeală, românul s-a revoltat și a plecat în munţi, făcându-și o ceată de vlăj-gani cu care a început să jefuiască bogaţii la drumul mare. Legenda vorbește despre deghizările lui Vârlan, care s-a îmbrăcat odată în femeie și a pătruns în casa preo-

tului din sat printr-un șiretlic, somându-l apoi să-i dea toţi banii de la saltea. Totuși, pe hogea Kasim (Hașim) Ömer care l-a pedepsit, haiducul nu s-a răzbunat nici-odată. Când i-a ţinut calea, pe drumul dintre Cataloi și Tulcea, Vârlan l-a asigurat că nimeni din ceata lui nu se va atinge de el vreodată. „Am fost vinovat atunci când m-ai lovit. Să stai fără grijă, nu am să-ţi fac nimic niciodată“, i-a spus haiducul care s-a făcut apoi nevăzut. Vârlan a fost scos din ascunzătoare de cumnatul său, pădurar în Slava Cercheză. Dibuit de șeful de post din sat că îi duce merinde și cele trebuincioase, pădurarul a fost forţat să îi ducă pe jandarmi spre locul de întâlnire cu haiducul, lângă izvorul cu apă limpede și rece. Când și-a dat seama că a fost păcălit, Vârlan a încercat să se apere, dar n-a mai apucat. Gloanţele jandar-milor l-au lovit în plin, iar haiducul a căzut la pământ însângerat. Amintirea lui a rămas neatinsă, însă, iar izvorul lui Vârlan este locul preferat de localnici pentru depănat povești în zilele de cutreierat pădurea. Poveș-tile haiducilor dobrogeni se află strânse în cartea lui Cintian Bărbuleanu, profesor de fizică-chimie în Babadag, care a realizat „Monografia orașului Babadag“ (Editura Charme-Scott, București, 1998).

PAG. A 6-A T I MO N A

Clădirea din fotografia alăturată este cunoscută de ani și ani de către constăn-țeni ca „Poșta veche”. Puțini știu însă că face parte din patrimoniul național de arhitectură și că are o... legendă! Pe la 1893 a fost elaborat un proiect pentru un sediu al Primăriei comunei Constanța. Primarul, pe atunci Ion Bănescu, a vrut să găzduiască municipalitatea într-un sediu demn de importanța unei așezări cum devenise Constanța. Inițial, admi-nistrația locală se gândise să „purifice" locul, pe care urma să se ridice o bise-rică. Aproape de marginea așezării era un depozit pentru gunoaie. Ideea a fost abandonată destul de repede, dar legenda a rămas, pentru ca, la un moment dat, să reprezinte colacul de salvare pentru o clădire care a devenit cea mai impozantă din oraș. Se spune că lucrarea, ca în legenda Mânăstirii Argeșului, a provocat multe victime. Tocmai de aceea s-ar fi renunțat la varianta construirii unui lăcaș de cult. Povestea a rezistat peste veacuri, spre deliciul celor interesați de trecutul orașului. Destinația clădirii era însă stabilită: sediu de mândră primărie pentru un oraș în expansiune. Finalizată, lucrarea a fost inaugurată cu mare pompă în 1896. Era mândria orașului și tocmai de aceea nimeni nu a înțeles care au fost motivele pentru care Ion Bănescu a decis să o înstrăineze înainte de a căpăta destinația pentru care fusese construită. Clădirea și-a schimbat imediat proprietarul, iar societatea de poștă de la acea vreme s-a ales cu un sediu impozant în buricul târgului. Au urmat vremuri liniștite... Prin 1968 începe însă agitația… Este anul în care statul a inaugurat în centrul orașului noua clădire pentru poștă, telegraf, telefoane. „Poșta mare", așa cum este cunoscută de toată lumea clădirea inaugurată în 1968, devenea palatul în care urmau să se deruleze toate activitățile ce țineau de comunicații. „Poșta veche" rămânea o clădire căreia trebuia să i se găsească o destinație. Timp de doi ani nu s-a întâmplat nimic, dar edificiul a început să se degradeze încetul cu încetul. Clădirea a fost totuși supusă reparațiilor capitale, fiind trecută în patrimo-niul Comitetului de cultură și educație socialistă Constanța. Gogu Rădulescu, un personaj renumit la acea vreme, membru al Comitetului Central al partidului, s-a deplasat special la Constanța pentru a vedea la fața locului unde urmau să fie expuse documente importante care atestau istoria recentă, dar glorioasă, a PCR. A fost întâmpinat de oficialități. Regretatul istoric Adrian Rădulescu, era cel care trebuia să prezinte clădirea. Văzând-o, Gogu Rădu-lescu a spus: Măi, Adriane, asta n-a fost biserică?! - și n-a mai așteptat răspunsul. S-a răsucit pe călcâie și a plecat așa cum venise… În 1974, Muzeul de Artă Populară a preluat de la autorități clădirea goală. Au urmat ani de muncă pentru constituirea colecțiilor, adunate din toată țara, și a celei privind civilizația din Dobrogea. După '90 însă au început problemele. Direcția Poștei Române și-a amintit de clădire și a revendicat-o, reprezentanții instituției susținând că „odioșii comuniști" au fost cei care i-au dat afară din clădire. După o judecată de șapte ani, Poșta Română nu a reușit să demonstreze că această clădire i-a aparținut, edificiul nefigurând pe niciuna dintre listele bunurilor deținute de această instituție. S-a ajuns până la Curtea Supremă, unde hotărârea de a nu fi retrocedată Poșetei a rămas definitivă și irevoca-bilă. Necazul a fost că, în 1996, Guvernul a emis o hotărâre prin care toate sediile din comune și orașe în care Poșta își desfășura activitatea, se preiau în administrare. Sediul Muzeului, cu toate că nu mai era Poștă, se afla pe acea listă a Guvernului. Dat în judecată, Guvernul Românei a pierdut acțiunea la apel, dar după alți ani de stat pe scările tribunalelor…

Nu treceți prin fața „Poștei vechi" fără să intrați. Veți fi uimiți să aflați ce bogăție ascunde, chiar dacă nu este sediu de bancă, așa cum s-a dorit la un moment dat. Între pereții groși este depozitată o avuție a cărei valoare este dată de sute de ani de tradiție.

Povestea de dragoste dintre prințul Tomis și sirena NegreanaCu foarte mult timp în urmă, în împărăţia

apelor își aveau sălașul sirene. Așa se face că, într-o zi, doi prinţi, îndemnaţi de tatăl lor, care ura sirenele, au pornit în căutarea acestor creaturi. Când corăbiile au ajuns în larg și ar fi trebuit să se despartă, cei doi fraţi, Tomis și Gibraltar, ieșiseră pe punte pentru a-și lua rămas bun. Tocmai atunci au observat două sirene care se jucau. Şi ele văzuseră coră-biile și îi priveau cu uimire pe cei doi prinţi. Cea mai mare dintre ele a observat că mari-narii pregăteau plase și harpoane. Atunci, Negreana își strigă sora mai mică: „Hai să stârnim un vârtej de alge și să ne ascundem, căci vor să ne vâneze“. Cele două surori au provocat o furtună, dispărând în adân-curi. Acolo, au fost întâmpinate de tatăl lor, stăpânul acelor ape: „Unde aţi fost? Păreţi speriate!“ Atunci, sirenele i-au povestit ce se întâmplase la suprafaţa apei. Hotărând să-și apere copilele, tatăl lor a plecat împreună cu toţi supușii spre alte ape, mai adânci, mai sigure. Între timp, prinţii și-au continuat călătoriile, Tomis luând-o spre răsărit, iar Gibraltar spre apus, cercetând apele și între-bându-i pe corăbierii întâlniţi în cale și pe locuitorii porturilor în care aceștia acostau despre frumoasele sirene. În vremea aceasta, Negreana și Mediterana își îngrijeau tatăl aflat pe patul de moarte. Părintele își cunoștea bine fiicele și, dându-și seama că în inimile lor se strecuraseră chipurile celor doi prinţi, le dădu câte o scoică fermecată prin care îi puteau vedea pe aceștia. Bătrânul le avertiză însă: „Dragostea dintre sirene și pămân-teni aduce numai necazuri. Pământeana a fost mama voastră și ea și-a găsit sfârșitul atinsă de blestemele pământenilor“. Spunân-du-le acestea, bătrânul închise ochii și muri. Rămase pe cont propriu, sirenele hotărâră să-și urmeze destinele. S-au îmbrăţișat și apoi

s-au despărţit. Negreana a pornit spre răsărit, după cum îi arăta scoica fermecată, iar Medi-terana, spre apus. Ajunsă în apropierea coră-biei lui Tomis, Negreana a pătruns printr-o vrajă în visele sale. Ziua, prinţul cercetă atent apa, încercând să zărească chipul fetei. Într-o seară, ea i s-a arătat, îmbiindu-l să o urmeze în lumea apelor. Prinţul a ascultat-o, uimit de frumuseţea ei și a locurilor pe care le străbă-teau. Petrecură astfel seri minunate în care Negreana îi dezvăluia lumea adâncurilor, iar Tomis îi vorbea despre cea a pământe-nilor. Doar atunci când fata îl întreba despre părinţii săi, prinţul devenea tăcut și întu-necat. Într-o zi, se stârni o furtună puternică și Negreana se apropie foarte mult de corabie, vrând să se asigure că Tomis este teafăr. Un marinar de-al său, slugă credincioasă a regelui, o zări și-i înfipse un harpon în inimă. Cu ultimele puteri, Negreana începu să cânte melodia pe care Tomis o îndrăgea cel mai mult. Auzind cântecul, el ieși pe punte și, văzând apele întunecate de sângele sirenei, se aruncă în valuri să o salveze, dar amândoi dispărură în adâncuri. De atunci, apele acelei mări au rămas întunecate. Marinarii s-au întors la rege, aducându-i vestea cea bună, dar și pe cea rea: moartea sirenei, dar și a fiului său cel mai mic, Tomis. Nici Gibraltar nu a avut o soartă mai bună, găsindu-și sfâr-șitul alături de frumoasa Mediterana, stri-vindu-se de stâncile unei strâmtori în timpul unei furtuni. Când încep furtunile pe Marea Neagră, marinarii spun că prinţul o caută încă pe frumoasa Negreana, iar când marea este liniștită, se spune că valurile ascultă minunatul cântec al sirenei. La fel, se spune că strâmtoarea Gibraltar este vegheată de prinţul care încă își mai caută sirena în apele Mării Mediterane.

CASA CU LEIRealizat în stilul neorenașterii italiene și

cu elemente neoclasice, acest imobil a fost ridicat de armeanul din Constanţa, Dicran Emirzian pentru familia sa. Impozanta clădire de la malul mării a fost construită după planurile arhitectului român, Ion Berindei, între anii 1895 și 1898, prezenţa necontenită a celor patru lei sculptați dându-i denumirea. După primul război mondial a devenit, pentru scurt timp, sediu de bancă (în anul 1921), iar în casă a locuit Bebi Emirzian, fiul lui Dicran, până în 1941, când s-a mutat la București. Imobilul a avut apoi mai mulţi chiriași, iar în 1950 a fost naţionalizat. Clădirea a suportat numeroase transformări, dar și degradări majore în perioada 1974 – 1977, când a fost folosită ca sediu pentru între-prinderea „Miniera” Dobrogea. Pe parcursul anilor edificiul a avut mai multe destinaţii și funcţiuni: și-a desfășurat activitatea pentru o vreme baroul de avocaţi, a servit drept sediu pentru mai multe instituţii și întreprinderi. Casa cu lei a trecut printr-un proces de resta-urare, fiind transformată într-un restaurant celebru la vremea aceea, care a funcţionat până în primii ani după Revoluţia din 1989. În anii noștri, așa cum știm noi să ne păstrăm

valorile, clădirea suferă un proces intens de degradare, cel sau cei care o au acum în proprietate nepărând interesați să inves-tească în aducerea acestui edificiu la valoarea cunoscută de constănțeni…

Prin punerea în operă a proiectului – unic și curajos – de a readuce în atenția noilor gene-rații secvențe din istoria Dobrogei, cotidianul ZIUA de Constanța a inaugurat cu aproape un an în urmă prima Bibliotecă virtuală – Fond documentar „Dobrogea de ieri și de azi”. Dornici de a recomanda internauților acest site atât de interesant, ne-am permis să extragem câte ceva de pe „rafturile” acestui depozit de cultură, încercând astfel să contri-buim într-un fel la creșterea dorinței de a ști cât mai multe despre locurile în care existăm. Mulțumim celor care au gândit și au materia-lizat acest proiect.

DOBROGEA – LEGENDE SI ADEVARMotto: „Pe toată America nu dau Constanta mea” (Jean Constantin)

Scenă din filmul românesc „Aferim”, turnat pe meleagurile Dobrogei

Rebus… MAREA!ORIZONTAL: 1) Un albastru

infinit. 2) MARE – Vas de pescuit norvegian. 3) Desco-perirea lui... Columb – MARE. 4) Material în stomatologie. 5) MARE – La docuri! 6) În radă! – Început de cavilă! – Par ascuțit. 7) Albastră – Cure-lușe de meșină. 8) Mersul în MARE – Poftim la ADRIA-TICA! 9) Luate din macrou! – Grad mare în unele armate. 10) Banc de nisip în Marea Java, lângă Sumatera (Indonezia) – MARE. 11) MARE.

VERTICAL: 1) MARE – Iureș, năvală. 2) Apă mică în... lanțuri – Abisală. 3) În temă – Răzbunarea peștelui – Grăbit. 4) Ceremonial – Daltă mică – În baliză! 5) Nivel pe margini – MARE... acaparator. 6) Ciupercă parazită – MARE... proroc. 7) În port! – La cutere! – Rezonanță Magnetică Nucleară (abr.). 8) Lustră de perete – A behăi (reg.). 9) Ciripit de păsărele (pl.) – Şantierul Naval Constanța (sig.). 10) Localitate

în Republica Ciad – MARE. 11) Împreunarea a două capete de saulă.

Dicționar: PRAM, IRE, MAIL, BEEI, EADA.

Ion BRINDEA

PAG. A 7-AT I MO N A

Hotărârea de Guvern nr. 12.654.321/2018

La insistența exagerată a senatorului Orbete – un tânăr lider al opoziției „constructive”, Guvernul, întrunit în ședință fulger pe malul lacului Siutghiol, unde ceva mai la stânga sfârâiau grătarele, n-a mai avut încotro și a adoptat această Ordonanță, prin care se precizează: Datorită creșterii alarmante a numărului de pensionari în raport cu populația activă, precum și insuficienței fondurilor pentru majorarea pensiilor, hotărâm:

Art.1. Începând cu data de 01.07.2018 pensionarii vor putea trece strada oricând doresc pe culoarea roșie a semaforului.

Art.2. Dacă în termen de șase luni nu se obțin rezul-tatele scontate, începând cu data 01.01.2019, trecerea pe culoarea roșie devine obligatorie.

Nimic de obiectat. Toți părinții doresc acum să aibă copiii studenți, facul-tăți pe toate drumurile, așa că la treabă popor român! Ce te faci însă atunci când în arborele genealogic al unora cu stare și de mână dare apare un doctor care te trimite spre cele veșnice după ce te operează de bătături sau, așa ca-n poza de mai jos, când un

inginer de la construcții gândește cu partea de jos a corpului?!?

Bine ați venit pe litoral! Un sfat adresat turiștilor săraci

cu… cardul:Consumați cafea de

criză: Aceasta se prepară astfel: Se ia o boabă de cafea, se leagă de o ață și se scufundă de 2-3 ori în ceașca cu apă fierbinte. La fiecare trei cafele, schimbați… ața!

Vară, cald, frumos afară! Păi, cum să nu te doară când ai munte, litoral, stațiuni și pensiuni unde te poți odihni oleacă, iar valorile… tot ne pleacă! Uite-i, cum le e datina și portul, că împân-ziră aeroportul… Spune-le ăstora despre Țara Oașului, a Bârsei, a Moților… Aiurea, Italia, Spania, Franța, Anglia, pe astea au pus „capul compas!”

Salut, Oraș al MăriiTe salut, Oraș al Mării, regăsit în zori de zipe peron, la ceasul Gării: - O cazare? – Un taxi?

Te salut, Oraș al Verii, unde orișice patronîși invită-ntâi boierii. Pe săraci... în postsezon!

Te salut Oraș Feeric, plin pe vremuri de străini, astăzi egalați numeric de-ai maidanelor canini!

Te salut, Oraș cu Vile, și debarcader pe lacPentru cei ce-n șapte zile strâng cât alții într-un veac!

Te salut, Oraș cu Flotă devorată de rechiniși de nobila liotă a șogunilor marini!

Te salut, Oraș al Romei împietrite-n Mozaic,și-al Chiliei, unde rromii te fentează din buric!

Te salut Oraș Pecete, vechi de două mii de ani,unde vii să bei cu sete Murfatlar de Crăcăoani!

Te salut, Oraș de Baie, unde apele-n talazSpală-a țărmului gunoaie și-al românului necaz!

Şi te mai salut Constanță, Poartă dinspre Orient,Ușă Urbis, Yală, Clanță, pentru NATO, evident!

Joc parodic după G. Topârceanu, preluat secvențial din lucrarea „Containerul cu umor”, în care autorul, respectabilul

domn Petru Brumă, publică materiale umoristice împreună cu alți confrați membri ai Clubului Umoristic Constănțean

Să fie soarele de vină? (1)

LA MAREUn inspector de la Criminalistică

raportează prin staţie:- Şefu', am ajuns în Constanța. Sunt la

locul faptei.- Foarte bine! Şi, care-i situaţia?- O femeie și-a înjunghiat soţul cu 10

lovituri de cuţit.- ‘Straordinar! Şi, care a fost explicaţia

ei?- Spune că soţul a intrat încălţat în timp

ce ea spăla holul.- Auzi, domnule! Ai reușit să o arestezi?- Încă nu șefu’, aștept să se usuce pe jos.

*Doi turiști discutau pe plajă:- Eu cred că nevastă-mea e infidelă!- Ce te face să crezi chestia asta?- Păi, ieri seară mi-a spus că a dormit

la sora ei…- Da, și ce-i cu asta?- Păi e, că în seara aia la sora ei am

dormit eu…

Întinși fiecare în câte un șezlong instalat la malul mării, doi amici discutau:

- Azi Nicule, m-am hotărât să merg la muncă...

- I-auzi, ia! Cum așa?- Da, mă, exact așa cum auzi. Mi-am

făcut CV-ul, însă după ce l-am terminat l-am citit din nou! Mă, pur și simplu m-a bușit plânsul...

- Nu mai vorbi! Dar de ce fratele meu?!- Păi... e păcat mă să trimiți un asemenea

om la muncă!

*O nuntă la malul

mării… Mireasa, visătoare, sta lângă cel pe care atât de mult îl place, făr’ de-a ști că iubitul ei are… apucături stângace! D-aicea o întrebare: Nașa o fi simțit ea oare mâna caldă de la finu’, sau privea atentă la pozarul Gică, care cu umor striga: Atenție la păsărică!

*

ÎN DRUM SPRE MARE…Circulând

pe autostrada s o a r e l u i pentru a veni către litoral, de găsit o-ți găsi ceva utilități, dar foarte rare și adesea supărător de disprețuitoare. De cumpărat însă câte ceva pentru consum sau ogradă cei care doresc așa ceva sigur va găsi… Fructe, zarzavaturi, miere, mere și multe alte alea din belșug, marginea șanțului oferind produse diversificate. Uite, de exemplu, cea din fotografie… Greu de decis, este?!

Să fie soarele de vină? (2)Gospodine tinerele frumușele ce la mare stați pe

facebook, ia fiți voi atente aici:* Ştiți cum puteți deosebi ciupercile rele de cele

bune? Uite așa: Luați ciupercile, le curățați, le tăiați în bucățele, le dați sare, și le gătiți. Când sunt gata trimi-teți o farfurie soacrei. Dacă în decurs de 24 de ore după ce le-a mâncat moare, e semn clar că ciupercile nu au fost din cele bune…

* Iată o rețetă pentru o excelentă salată: 2 kg miez de pâine, 1 litru de lapte, 1 litru de untdelemn. Frecați până obțineți o pastă uniformă. Colorați apoi cu o lingu-riță de vacs de bună calitate. Adăugați o jumătate de cutie de sardele. Veți obține o deli-cioasă salată de icre negre.

* Vreți cumva să scoateți petele de pe o haină neagră? Nimic mai simplu: Luați o foarfecă ascuțită și tăiați jur-împrejur bucata pătată. Tăiați cu mare băgare de seamă, pentru ca nu cumva să scoateți și din partea nepătată.

* Cum scoateți petele de rugină de pe o batistă? Muiați batista pătată într-un amestec făcut dintr-un sfert de apă cu piatră acră și trei sferturi cerneală neagră. Lăsați batista 24 de ore în acest amestec. Dacă cerneala a fost de bună calitate, cu siguranță că petele alea nu se vor mai vedea nicicum.

Mirele și popaCu o zi înaintea nunții,

mirele îl abordează discret pe preotul care urma să-l cunune religios: Părinte, hai să ne înțelegem. Îți dau 200 de lei dacă schimbi puțin jurămintele. Aș aprecia foarte mult dacă omiți partea aia în care trebuie să jur că o s-o iubesc, respect și că o să îi fiu devotat pentru tot restul vieții. Zis și făcut! În ziua nunții, când vine momentul jurământului mirelui, preotul se uită în ochii bărbatului și îi spune: Juri să-i asculți fiecare

poruncă și fiecare dorință, să îi servești micul dejun la pat în fiecare dimineață de acum și până când moartea vă va despărți? Juri în fața Domnului și în fața soției tale că nu te vei uita nicio-dată la altă femeie, atât cât veți fi în viață? Alb la față după cele auzite, tânărul mire a spus: Da, părinte, jur! S-a aplecat apoi spre preot și i-a zis: Părinte, noi doi am avut o înțelegere, este? Este, fiule. Uite, ia banii înapoi, pentru că ea mi-a făcut o ofertă mult mai bună…

O invenție numai bună pentru tinerii aflați pe plajă la Vama Veche…

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

188

T I MO N A

I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

T I MO N APAG. A 8-A

Maistrul militar între profesie și pasiuni - pagină realizată de M.m.p Gabriel Eremia -

Organizată cu ocazia marcării evenimentului de la 6 mai: 109 ani de la constituirea Corpului Maiștrilor Mili-tari de Marină, expoziția denumită „Maistrul militar între profesie și pasiuni” s-a impus prin exponate și știința aran-jării acestora, ca fiind un eveniment demn de remarcat. Publicul vizitator a apreciat produsul muncii și talentului camarazilor noștri, expresia artă pentru răgaz, rostită de către unul dintre privitorii care au pășit pragul de intrare în Muzeul Național al Marinei Militare, fiind extrem de relevantă. Așa este, nimic nu pare exagerat în spusele acelei persoane, pentru că elementele ce au dat concretețe acestei expoziții aparțin tocmai perioadei de întrerupere a unei activități presante, când omul are posibilitatea să se regă-sească în tihnă pe sine, stare precizată în limba noastră cea română a fi de cea de răgaz.

Ştim foarte bine că răgazul nu privește timpul liber folosit oricum, ci timpul necesar autorefacerii noastre după un serios consum de energie fizică și intelectual-spi-rituală, iar dacă ne întrebăm ce reprezintă răgazul pentru acei camarazi curtați de diverse pasiuni, atunci răspunsul cu siguranță l-am fi primit chiar de la această expoziție, o demonstrație evident, prin care înțelegem că esteticul a depășit de multă vreme poziția sa de echivalent doar pentru frumos, el fiind identificat și cu interesantul, ba chiar și cu utilul.

Cine crede că e simplu și ușor să realizezi ceva sau să faci performanță în domeniile pe care le-am putut privi cu ocazia acestei expoziții, precum filatelie, numismatică, pictură, modelism, să scrii o carte sau să aduni cu grija colecționarului îndârjit zeci și zeci de cutii de chibrituri, cu siguranță nu a încercat niciodată așa ceva!

În perioada 5 – 20 mai, orice deschidere a ușii de acces pe holul Muzeului Național al Marinei Militare direcționa privirea celui intrat către exponatele menite a informa că maiștrii militari marinari, pe lângă recunoscutul lor profesionalism, au și alte plăcute îndeletniciri.

Mai mult decât un hobby, modelismul este o activitate cu valențe tehnico-aplicative ce cuprinde o multitudine de domenii în care practicantul se poate exprima și da frâu liber imaginației și îndemânării. Realizarea unei machete statice, o navă de exemplu, presupune, în primul rând, o documentare cât mai completă privitoare la împreju-rările în care a fost utilizată și procurarea planurilor de construcție. Orice ieșire în spațiul public a modelistului, unde lucrările sale sunt expuse privirilor, înseamnă o analiză corectă a talentului său, bazată nu pe improvi-zație sau „fler”, ci pe o observație specifică laboratorului.

Străjuită de marea timonă dublă ce tronează pe holul Muze-ului Național al Marinei Militare, expoziția denumită „Maistrul militar între profesie și pasiuni” invită la trecerea în revistă a celor expuse, vizitatorul formulând diferite calificative, care, chiar dacă sunt de ordin contemplativ, exprimă atât valoarea estetică a obiec-telor privite, cât și pasiunea și talentul bravilor noștri camarazi...

Au expus din realizările lor:M.m.p Crăciun Costel - matelotaj M.m.p Ştefan Labunț- filatelieP.c. Ovidiu Simionescu- filatelieM.m.p (r) Silea Gheorghe - filumenieM.m.p (r) Manafu Daniel – picturăM.m.p Gabriel Eremia – modelismAg. șef pr. Dan Gârleanu - numismaticăM.m.p (r) Dumitru Mihăilescu – realizator

publicație "Timona" și autor carte beletristică.Organizator expoziție Liga Maiștrilor

Militari de Marină, prin membrii Consiliului Director, artizanul principal fiind M.m.p. Gabriel Eremia – vicepreședinte al respectivei asociații.

Pasiunea așternutului de buchii pe albul hârtiei l-a determinat pe M.m.p (rtg.) Dumitru Mihăilescu să țină în viață timp de 22 de ani „TIMONA”, publicație ce s-a impus de-a lungul acestor ani ca fiind prin-cipalul vector mediatic al L.M.M.M. De admirat e și faptul că domnul maistru militar Mihăilescu, deși se află la venerabila vârstă de 75 ani, continuă să apară pe piața cărții, anul acesta publicând cea de-a șaptea sa lucrare, registrul literar abordat fiind umorul.

Admirație și curiozitate la maximum...