Date post: | 07-Dec-2014 |
Category: |
Documents |
Upload: | stetlana-si-artur |
View: | 142 times |
Download: | 0 times |
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL
REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE” A MAI
TEZĂ DE LICENŢĂ
TEMA: „Combaterea narcomaniei şi toxicomaniei”
AUTOR: Conducător ştiinţific:
Audientul gr.242 - j, profesor universitar interimar,
Coadă Mihai doctor în drept
Ştefan Stamatin
Chişinău 2009
CUPRINSIntroducere...................................................................................................3
Capitolul I. Consideraţii generale privind narcomania şi toxicomania........71.1. Apariţia fenomenului de narcomanie şi toxicomaniei în lume şi pericolul social
al acestora..........................................................................................71.2. Cauzele şi condiţiile care favorizează narcomania şi toxicomania..............11
Capitolul II. Activitatea organelor statale în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului narcomeniei şi toxicomaniei..............................222.1. Rolul Statului în combaterea narcomaniei şi toxicomaniei. Conlucrarea
organelor afacerilor interne cu organele ocrotirii sănătăţii în cea ce priveşte combaterea narcomaniei şi toxicomaniei.....................................................22
2.2. Conlucrarea instituţiilor Ministerului Sănătăţii cu organele afacerilor interne în vederea combaterii narcomaniei şi toxicomaniei.....................................26
2.3. Lupta împotriva narcomaniei şi a traficiilui de droguri pe plan internaţional..................................................................................................29
2.3.1. Politica străină antidrog...............................................................................292.3.2. Traficul de droguri în ţările străine..............................................................33
Capitolul III. Răspunderea juridică pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul mijloacelor narcotice şi psihotrope. Reabilitarea socială a bolnavilor de narcomanie............................................................................413.1. Răspunderea contravenţională pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul
mijloacelor narcotice şi psihotrope..............................................................413.2. Răspunderea penală pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul mijloacelor
narcotice şi psihotrope..................................................................................443.3. Ordinea documentării acţiunilor ilegale legate cu drogurile........................543.4. Particularităţile reabilitării sociale a bolnavilor de narcomanie...................55
Încheiere.......................................................................................................62
Bibliografie...................................................................................................65
Anexe.............................................................................................................69
2
INTRODUCERE
ACTUALITATEA TEMEI INVESTIGATE. Problema narcomaniei,
toxicomaniei şi a acţiunilor ilegale legate de acestea este una stringentă a întregii
comunităţi umane. Ca şi multe state ale lumii Republica Moldova este pusă în faţa
unei situaţii dificile legate circulaţia şi comercializarea drogurilor.
Dat fiind faptul că narcomania şi traficul ilicit de droguri, ca şi multe alte
categorii de infracţiuni nu au hotare, ele se bucură de o popularitate enormă în
rândurile structurilor criminale. Mai mult ca atât, de pe urma acestor categorii de
infracţiuni se pot obţine venituri enorme fără eforturi deosebite. Astfel multe structuri
criminale internaţionale practică activitate criminală legată de circulaţia narcoticelor.
Astfel, putem menţiona cu fermitate că flagelul drogurilor este unul dintre
fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale contemporaneităţii. An
de an, miliarde de dolari sunt deturnaţi în scopuri antisociale, umflând buzunarele unor
bande de criminali şi traficanţi care sfidează autorităţile şi legile.
Narcomania şi toxicomania duc la diseminarea HIV/SIDA care pun sub
pericol nu numai principiile morale şi etice, dar şi viitorul naţiunii. Astăzi în
majoritatea statelor lumii, narcomania este recunoscută drept o problemă naţională
catastrofală, ce ţine de perspectiva dezvoltării tinerei generaţii – genofondului
naţional.
La momentul actual ţara noastră se află în perioada majorării influenţei
narcomaniei, toxicomaniei şi traficului ilicit al drogurilor asupra societăţii. Problema
narcomaniei şi narcobusinessului este caracterizată cu o creştere continuă şi capătă
poziţii tot mai sigure, ritmul de răspândire a căror pun sub întrebare sănătatea fizică şi
morală a societăţii, în deosebi a generaţiei tinere, precum şi stabilitatea socială a
populaţiei.
În ultimii ani numărul persoanelor ce utilizează medicamente cu conţinut
narcotic fără prescripţia medicului a crescut de 3 ori, fiecare al doilea din ei fiind
considerat bolnav de narcomanie1.
Una din cauzele acestei situaţii este aprecierea incorectă a primejdiei cauzate de
narcomanie.
1 Crauciuc O., Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale şi cooperarea internaţională în problemele de profil, Bucureşti, 1974, pg.76
3
Tentativele de a hotărî problema dată, recurgând la măsuri speciale, cum ar fi
atragerea la răspundere conform legii fără implicarea în hotărârea problemei date a
societăţii, n-au avut succes.
Desfăşurând diverse măsuri pentru constatarea, evidenţa şi tratarea
narcomanilor şi toxicomanilor, organele afacerilor interne şi cele medicale au făcut
abia primii paşi pentru rezolvarea acestor probleme.
Insuficient se realizează operaţiunile de depistare a canalelor şi surselor de
transmitere a substanţelor narcotice; insuficient se constată persoanele ce organizează
realizarea narcoticelor; producătorii şi alte persoane ce răspândesc narcomania. La
organizarea luptei cu narcomania trebuie să ne bazăm pe constatarea pricinilor şi
consecinţelor ce duc la apariţia ei în societate, la lichidarea căreia trebuie aplicate toate
forţele.
Narcomania este periculoasă în deosebi prin faptul că mediul în care se
răspândeşte e constituit din tineret, vârsta aproximativ a 80% din cei ce consumă
narcotice e între 14 - 30 ani. Mai mult de 50% din narcomani sînt studenţi, elevi,
persoane ce îşi fac studiile în diverse instituţii de învăţământ superior şi mediu de
specialitate. Prin urmare, o atenţie deosebită trebuie acordată prevenţiei narcomaniei
în aceste instituţii2.
Drogurile, prepararea, producerea, consumul acestora infectează, corup şi
slăbesc structura societăţii. În afară de aceasta, narcobusinessul influenţează negativ
asupra dezvoltării economice a statului, care se manifestă prin ieşirea de sub controlul
a situaţiei organelor de drept şi justiţiei.
Astfel, o problemă aparte este controlul grupelor ne formale de tineret,
depistarea acestora în curs de dezvoltare, constrângerea persoanelor ce îi atrag la
utilizarea substanţelor narcotice pe minori, toate aceste direcţii fiind pe seama
inspectorilor pentru minori, inspectorilor de sector şi inspectorilor poliţiei judiciare.
Ne exprimăm încrederea şi speranţa că, prin eforturile comune ale ministerelor
şi serviciilor de forţă, organizaţiilor obşteşti şi neguvernamentale, ale cetăţenilor, vom
reuşi să creăm o barieră în calea extinderii narcomaniei şi narcobusinessului.
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE TEZEI. Lucrarea dată şi-a pus drept scop
elucidarea principalelor cauze şi condiţii care favorizează acest tip de infracţiuni,
precum şi înaintarea propunerilor pentru reducerea acestui fenomen. De asemenea se 2 Ibidem, pg.77
4
pune accent pe rolul organelor statului în domeniul contracarării acestui viciu negativ.
În afară de aceasta am încercat să conturăm regulile şi principiile generale de tactică
poliţienească privind prevenirea şi curmarea acţiunilor ilegale legate de substanţele
narcotice, elucidarea şi înlăturarea neajunsurilor în activitatea organelor statului vis a
vis de problema studiată. De asemenea un obiectiv al lucrării este analiza legislaţiei
Republicii Moldova şi răspunderea juridică pentru comiterea faptelor legate de
droguri.
Un lucru nu mai puţin important a fost elucidarea aspectului comparativ ale
statelor străine şi folosirea experienţei avansate ale acestora în acest domeniu.
SUPORTUL METODOLOGIC ŞI TEORETICO-ŞTIINŢIFIC AL
LUCRĂRII. La baza studiului temei date au fost puse un şir de metode cum ar fi:
metoda logică, metoda istorică, metoda comparativă şi sociologică.
Suportul teoretico-ştiinţific al lucrării date îl constituie concluziile şi
propunerile savanţilor în domeniul dreptului poliţienesc, activităţii administrative a
organelor afacerilor interne.
La studierea temei au fost utilizate un şir de lucrări naţionale dar şi
internaţionale în acest domeniu, cum ar fi: Activitatea administrativă a organelor
afacerilor interne, partea generală – Ştefan Stamatin, Veaceslav Grati; Activitatea
poliţienească în scheme, partea generală - Ştefan Stamati, Veaceslav Grati; Procedura
poliţienească în domeniul contravenţiilor - Drăghici C.; Административная
деятельность органов внутренних дел. Часть общая; Учебник /Под ред.
А.П.Коренева М.: МЮИ МВД России; Административная деятельность органов
внутренних дел. Часть общая. Учебник. Издание третье – М.: Московская
академия МВД России; Административная деятельность органов внутренних
дел; Учебник / Под ред. Попова Л.Л.: Академия МВД СССР.
STRUCTURA ŞI VOLUMUL LUCRĂRII. Au fost determinate de scopul şi
sarcinile investigaţiilor, cât şi de cerinţele de întocmirea a unei teze de licenţă. Astfel,
teza prezentată constă din: introducere, trei capitole divizate în nouă subcapitole,
încheiere, bibliografie şi anexe.
5
CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND
NARCOMANIA ŞI TOXICOMANIA
1.1. Apariţia fenomenului de narcomanie şi toxicomaniei în lume şi pericolul
social al acestora
Narcoticele au devenit cunoscute cu câteva mii de ani în urmă. Pe atunci ele se
foloseau în diferite scopuri: în timpul ceremoniilor religioase, pentru reconstituirea
forţei, pentru schimbarea conştiinţei, pentru scoaterea durerilor şi sentimentelor
negative.
Încă înaintea apariţiei scrisului oamenii ştiau şi foloseau substanţe chimice
psihoactive: alcool şi plante, utilizarea cărora influenţează asupra conştiinţei.
Cercetările arheologice au arătat, că începând cu 6400 ani î.e.n. oamenii cunoşteau
berea şi alte băuturi alcoolice. Probabil, procesele de fermentaţie au fost deschise
întâmplător (vin din struguri, printre altele, a apărut numai în secolele 4-3 î.e.n.).
Primele mărturisiri scrise despre folosirea intoxicatelor reprezintă povestea despre
beţia lui Noe din Biblie. Au fost folosite şi diferite plante, care provocau schimbări
fiziologice şi psihice, de obicei în ceremoniile religioase sau în timpul efectuării
6
procedurilor medicale. De exemplu - folosirea în Orientul Apropiat în anii 5000 î.e.n.
a "cerealelor de bucurie" ( probabil se are în vedere opium). În anul 2700 î.e.n. în
China deja foloseau cânepă (în forma de infuzie pentru ceai). Oamenii din epoca de
piatră cunoşteau opiumul, haşişul şi cocaina, folosind aceste droguri pentru
schimbarea conştiinţei (în timpul ceremoniilor religioase) şi în timpul pregătirii către
luptă. Pe pereţii complexelor de înmormântare a indienilor Americii Centrale şi de Sud
sunt descrieri, că oamenii mesteacau frunze de coca (una din metodele de primire a
cocainului), datate cu anii 3000 î.e.n.. Trebuie de avut în vedere, că faptul folosirii
drogurilor într-o cultură nu ne permite de a presupune, că şi în alte culturi din această
perioadă oamenii cunoşteau acest drog şi îl întrebuinţau. Ca şi în ziua de azi, în
folosirea drogurilor oamenii de diferite culturi întrebuinţau preparate diverse3.
Pe parcursul istoriei, legăturile dintre culturile îndepărtate se întâmplau din
cauza războaielor şi a comerţului. De exemplu, ca rezultat a cruciadelor şi călătoriilor
a lui Marco Polo, europenii au cunoscut opiumul şi haşişul, răspândite larg în Orient.
Călătoriile târzie a europenilor (în mare parte a englezilor, francezilor, portughezilor şi
spaniolilor) în America au adus descoperiri noi. Substanţe de bază psihoactive aduse
în Europa din America - cocaina (din America de Sud), diferite halucinogene (din
America de Nord). Cum arată cercetările, între popoare se petrecea schimbul reciproc.
Originara copacului de cafea e Efiopia. Europenii au făcut cunoştinţă cu băutura de
cafea în secolul XVII. Adaugăm, că din Europa în America a venit alcoolul, produs ca
rezultat de distilare, iar în Cili în anul 1545 a apărut cînepa.
Pînă în secolul XX practic nu existau limitări pentru producerea şi
întrebuinţarea drogurilor. Din cînd în cînd se făceau încercări de a reduce sau de a
interzice folosirea unor substanţe, dar ele fiind toate temporare şi de scurtă durată, şi
ca regulă nereuşite. De exemplu tutunul, cafeaua şi ceaiul au fost întîlnite în Europa
fară succes. Primul european, care a fumat tutun - prieten de drum a lui Columb,
Rodrigo de Heres - după sosirea în Spania a fost închis în închisoare, pentru că
autorităţile au hotărît, că numai dracul putea face aşa. Au fost cîteva încercări de a
declara în afara legii cafeaua şi ceaiul.
În secolul XX, în Europa şi America s-au întrebuinţat practic unele şi acelea
substanţe narcotice. Interesant, că o mulţime din substanţele stupifiante au fost
3 Crauciuc O., Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale şi cooperarea internaţională în problemele de profil, Bucureşti, 1974.
7
asimilate de la început în Statele Unite şi apoi ele s-au răspîndit în alte ţări. Aşa dar
America a dat tonul în întrebuinţarea internaţională a narcoticelor4.
Numai în 1870 a fost recunoscut faptul că drogurile provoacă deprindere. În
îstoria cocainului a fost o perioadă, cînd a fost folosit pentru tratarea deprimării şi
dependenţei de opium în secolul XIX medicii foloseau marihuana pentru tratarea
insomniei şi a depresiei. În sec. XX au apărut stimulatoare sintetice ca amfetamina,
care mult timp putea fi procurat fară recetă.
Trebuie de înţeles, că în medicină folosirea substanţelor psihoactive în calitate
de medicament şi folosirea lor în scopuri nemedicale va fi strîns legat permanent. În
trecut substanţele veneau în medicină de pe urma ceremoniilor religioase. În zilele
noastre se întîmplă situaţia cînd substanţa elaborata ca preparat medical trece în
rîndurile narcoticelor. În orice caz, este practic imposibil, de separat medicina de
narcotice.
"Fumatul, alcoolul şi narcoticile distruge familia, ridică preţul ocrotirii
sănătăţiî, umple sistemele naţionale de învăţămînt, procesual-penal şi social
favorizează apariţiei undei nemaivăzute de violenţă şi prebeag"5.
La ce duce întrebuinţarea drogurilor şi cum ele înfluenţează asupra noastră -
iată care constituie obiectul de studiu al drogurilor şi al comportamentului omenesc
legat de drog.
Oamenii întrebuinţează droguri de mii de ani, iar ştiinţa este preocupată de
droguri nu de mult. Cu studierea substanţelor narcotice se preocupă farmaceologia,
obiectul ei - tot este legat de influenţa substanţelor chimice asupra corpului omenesc.
Farmaceologia - o parte a biologiei, strîns legată cu fiziologia şi biochimia. Un
important capitol al farmaceologiei, psihofarmaceologia - pune accent asupra
influenţei drogurilor faţă de comportamentul uman. Luînd în consideraţie că
denumirea ştiinţei este constituită din 2 cuvinte: psihologia şi farmaceologia, pentru
înţelegerea influenţei drogurilor la comportarea omului trebuie de luat în consideraţie
factorii mediului înconjurător, adică social.
Mult se vorbeşte despre droguri, dar definiţia drogurilor nu este fîxă. Cu multă
greutate experţii au elaborat o definiţie admisibilă. Organizaţia Mondială de ocrotire a
sănătăţii în raportul său în 1981 a determinat drogurile, în sensul larg ca "substanţă
4 Абызов Р. Ахмедов А.Сахизов Предупреждение наркомании Ташкент 1988 стр.155 Djozef A. Caliano. The New Yorc Times, 24 octombrie 1993
8
chimică sau amestecătură de substanţe, primirea căreia duce după sine
schimbări în funcţionarea organizmului şi a structurii lui"6.
Spre deosebire de SIDA, tuberculoza şi alte îmbolnăviri, să devii narcoman
întîmplător e imposibil.
Cu douăzeci - treizeci de ani în urmă lumea era de părere că narcomania practic
nu există în ţara noastră, însă la momentul actual ea a căpătat o răspîndire largă
devenind o problemă social-globală. Termenul de "narcomanie" provine de la
grecescul "narco" - somn, amorţire şi "manie" - pasiune, sminteală. Termenul de
narcomanie se foloseşte de mult în practica pentru desemnarea "atracţiei bolnăvicioase
la mijloacele narcotice", recunoscute drept narcotice, ce activează, cu predilecţie
asupra sistemului nervos central şi care provoacă în doze mici o stare de euforie, iar în
doze relativ mari - o stare de amenţeală, năucire, de somn narcotic.
Fără teamă de a greşi, se poate afirma, că la acest început de secol şi mileniu, nu
există altceva mai complex decît teama dependenţei de droguri. În ciuda unor opinii
contrare, drogurile constituie o problemă a cărei seriozitate devine cu fiecare zi mai
vizibilă. Există milioane de oameni, care recurg la droguri în toată lumea, abuzînd de
felurite substanţe ilegale. Mai mult decît atît, există miliarde de victime indirecte ale
abuzului de droguri - familiile drogaţilor, grupurile sociale a societăţii. Problemele
produse de abuzurile de droguri şi de traficul lor se numără printre cele mai grave
probleme cu care se ciocneşte societatea în prezent, ameninţind generaţiile viitoare.
Estimările făcute de diferite organisme guvernamentale şi neguvernamentale interne şi
internaţionale evidenţiază faptul, că peste o sută de milioane de persoane din întreagă
lume sunt victime ale abuzului de produse ori substanţe stupefiante sau toxice7.
Epicentrul de dezvoltare a traficului ilicit de droguri: „Triunghiul de aur” -
teritoriul cunoscut sub aceast nume este o regiune muntoasă în care se află
aproximativ 3000 de sate. Geografic, zona este situată în nordul frontierei dintre
Birmania, Thailand şi Laos. Acest teritoriu vast este aproape inaccesibil, fiind lipsit de
drumuri şi mijloace de comunicaţie. Potrivit statisticelor, în „Triunghiul de aur” se
obţine anual circa 750 de tone de opium. Drumul opiumului din „Triunghiul de aur”
este nelimitat . O parte pleacă spre Hong Gong şi Bangkok, o altă parte este trasportată
din Thailand şi Birmania. Întrucît cea mai mare parte a recoltei din „Triunghiul de 6 Dima T., Traficul şi consumul ilicit de stupefiante, Ed. Lumina Lex, 2001, pg.126
7 Аргунова Ю. Н. Габиани А.Аю Правовые меры по борьбе с наркотизмом стр.17 . Знание 1989
9
aur” era traficată prin Singapore, autorităţile au întrodus aceleaşi legi sancţionatoare ca
şi în Malazia, adică pedeapsa cu moartea, la fel şi în Birmania, Thailand şi Indonezia.
„Semiluna de aur” este deasemenea un triunghi al narcoticelor, format din
Pakistan, Iran şi Afganistan. Situaţia din această zona este asemănătoare cu cea de la
frontierile Birmaniei, Laosului şi Thailandei. Organizaţia Naţiunilor Unite evidenţiază
cifre privind producţia, consumul intern şi exportul acestei zone, cifre confirmate de
drogurile capturate, precum şi de provenienţa lor pakistaneză. Acest fapt a determinat
autorităţile să treacă la măsuri severe, fiind instituită pedeapsa cu moartea pentru astfel
de infracţiuni8.
1.2. Cauzele şi condiţiile care favorizează narcomania şi toxicomania
Lupta cu narcomania este o problemă complexă, rezolvarea căreia constituie o
sarcină a fiecărui stat şi a întregii societăţi. Însă soluţionarea acesteia se realizează
nesatisfacător în ţara noastră, deoarece nu există o bază juridică suficientă pentru lupta
cu narcomania, nu există un program complex cu obligaţii şi competenţe bine definite
ale organelor de stat şi ale formaţiunilor obşteşti. Astăzi din tot sistemul de ocrotire,
practic, se preocupă de problema dată numai organele afacerilor interne. Sunt
evidenţiate rău cauzele şi condiţîile ce contribuie la răspîndirea narcomaniei, slab se
efectuează lucrul de demascare a persoanelor ce se practică atât realizarea substanţelor
narcotice, cît şi atragerea altor cetăţeni la folosirea lor.
Astfel, narcomania şi încălcarea normelor de drept legate de ea, neprimind o
ripostă din partea societăţii şi a organelor statale, în particular, continuă să crească pe
teritoriul ţării noastre.
Conform datelor M.A.I. al Republicii Moldova, la evidenţă se află mai mult de
zece mii de narcomani. Însă după părerea persoanelor oficiale cifra reală depăşeşte
statistica de zeci de ori.
Problema luptei cu narcomania devine ameninţătoare. Cu atât mai mult că,
apreciind pericolul social al acestor fenomene, nu putem să nu luăm în consideraţie
aceleaşi procese ce au loc în ţările C.S.I.
Lupta cu narcomania şi toxicomania, la momentul actual, a căpătat caracter de
problemă social-globală. Despre aceasta vorbeşte impunător materialul statistic,
8 Gîrlea R., Dogotari I., Clefos A., Interpol – Istorie şi actualitate, Chişinău, 2003, pg.89
10
concluziile Comitetului Naţional O.N.U. pentru controlul asupra răspîndirii drogurilor
în lume. După datele rapoartelor anuale ale Comisiei pentru mijloace narcotice a
Consiliului social şi economic al O.N.U., alcătuit în baza comunicărilor
guvernamentale ale diferitor ţări, la 1000 de oameni în lume le revine un narcoman.
Iar după aprecierile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, numărul total al narcomanilor
din lume la data de 1 ianuarie 1989 a constituit mai mult de cincizeci milioane de
oameni, astăzi numărul acestora a trecut de o sută de milioane9.
Narcomania este o atracţie plăcută, cauzată de una sau mai multe substanţe,
recunoscute în formă stabilită drept narcotice, ce acţionează, cu preselecţie, asupra
sistemului nervos central şi care provoacă în doze mici o stare de euforie, iar în doze
relativ mari - o stare de ameţeală, de somn narcotic.
Narcomania este o boală grea, ce poartă un caracter de epidemie, după părerea
unor cercetători, „fiecare din cei ce folosesc substanţe narcotice atrag la întrebuinţare
încă patru”, ea duce la degradarea morală şi socială a persoanei, îi împinge pe oamenii
la săvîrşirea crimelor, pentru comiterea cărora narcomanii, de obicei, se grupează.
Narcomania este un nod strîns de probleme medicale, sociale şi de drept,
nerezolvarea cărora poate provoca pagube greu de apreciat sănătăţii poporului,
economiei şi ordinii de drept.
Din punct de vedere al medicinei, narcomania este calificată drept boală ce
provoacă schimbări patologice în organism, ce se caracterizează prin aşa -numitul
sindrom de „narcoman", care cuprinde:
- Schimbări ale reactivităţii organismului, capacitatea de a rezista fară urmări la
folosirea sistematică a dozelor mărite de narcotic, ce le întrec pe cele mortale;
-Dependenţa psihică, starea de insatisfacţie, nemulţumire, depresii emoţionale
în lipsa narcoticului, gînduri obsedante privind folosirea lui;
- Dependenţa fizică, schimbările funcţiilor organismului, care s-a acomodat cu
otrăvirea permanentă şi numai datorită consumării narcoticului activitatea lui vitală
este relativ satisfacătoare.
Din toate substanţele ce provoacă pasiunea, au fost evidenţiate cele mai
periculoase, care au fost introduse prin ordinul Ministrului Ocrotirii Sănătăţii în lista
narcoticelor din Republica Moldova. Ele se află sub controlul strict al statului, sunt
9 Gîrlea R., Dogotari I., Clefos A., Interpol – Istorie şi actualitate, Chişinău, 2003, pg.91
11
scoase din comerţul liber, iar unele chiar sunt interzise ca mijloace medicale. Prin
legislaţia specială este prevăzută răspunderea contravenţională şi penală pentru
operaţiunile ilegale cu narcoticele, pentru operaţiunile ilegale cu substanţele chimice
ce provoacă boala numită toxicomanie, dar care nu sunt introduse în lista narcoticelor.
Din punct de vedere social, narcomania îl face pe om social periculos,
distrugîndu-i psihicul, împingîndu-l la un mod de viaţă ilegal şi amoral, subminînd
sănătatea populaţiei.
Din cele expuse se poate trasa concluzia, că deosebirea dintre narcomanie şi
toxicomanie rezidă numai în aspectul juridic al problemelor privind operaţiunile
ilegale cu substanţele incluse în lista narcoticelor, care atrag la rîndul lor, răspunderea
contravenţională şi penală, în schimb, operaţiunile ilegale cu substanţele care nu sunt
incluse în lista narcoticelor, dar care provoacă boala numită „toxicomanie" nu atrag o
oarecare răspundere juridică.
Pericolul social, dauna narcomaniei şi toxicomaniei, după cum au menţionat pe
bună dreptate mulţi cercetători ai problemei, constă în faptul că narcomanii şi
toxicomanii atît în mod obiectiv, cît şi subiectiv, sunt lucrători necompetenţi, aduc o
mare pagubă morală şi materială familiei şi societăţii, degradează fizic şi moral,
săvîrşind prin aceasta crime grave faţă de urmaşi. Folosirea substanţelor narcotice şi
toxice este nu numai amorală faţă de sine, dar şi este strâns legată de purtarea
antisocială, criminogenă a celui ce foloseşte aceste substanţe. De aceea, nu
întîmplător, astăzi, lupta cu narcomania se află în rîndul sarcinilor de prim ordin ale
organelor de ocrotire a dreptului şi sănătăţii.
Trebuie recunoscut că lăsarea în tăcere a pericolului deosebit al narcomaniei, pe
parcursul a mai multor ani, pe teritoriul fostei U.R.S.S. şi al ţării noastre, în particular,
a slăbit vigilenţa societăţii noastre şi a contribuit la răspîndirea lor. Mai mult de 30 de
ani în urmă, organele de ocrotire a dreptului şi sănătăţii din fosta U.R.S.S. luau măsuri
concrete în legătură cu acest viciu al societăţii, însă greşelile metodologice şi
organizatorice nu au adus la rezultate pozitive.
Rusia, republicile din Asia Mijlocie şi din Transcaucazia s-au ciocnit cu
fenomenul narcomaniei încă în anii '20, însă atunciea a fost, practic, lichidată. În anii
'50, la Moscova numărul persoanelor care se lecuiau de narcomanie era de câteva
unităţi: de la 3 la 7 oameni la un milion10.10 Мирошниченко Н.Ф. Музыка А.А. Уголовна-правовая борьба с наркоманиеи, Киев-Одеса 1988.
12
În cadrul cercurilor ştiinţifice şi oficiale se vorbea de o biruinţă specifică în
lupta cu narcomania, despre vindecarea ultimilor narcomani. Însă la sfîrşitul anilor '60
a început să se observe o tendinţă spre creştere a fenomenului.
Mai apoi, la sfîrşitul anilor '70 şi începutul anilor '80 a fost dată alarma de către
organele corespunzătoare cu privire la răspîndîrea narcomaniei şi toxicomaniei pe
teritoriul Ucrainei şi Belarusiei.
Epidemia narcomaniei şi toxicomaniei s-a apropiat şi de graniţele ţării noastre.
Însă această situaţie nu a fost luată în serios. Mai mult decât atît, organele de stat
corespunzătoare şi persoanele cu funcţii de răspundere nici nu doreau să ia în
consideraţie pericolul răspîndirii narcomaniei. În anul 1985, la una din şedinţele
Colegiului M.A.I., problemele luate în dezbaterile raportului „Despre necesitatea
interzicerii pe cale juridică a creşterii pe teritoriul republicii a cînepii şi a macului
pentru ulei au fost recunoscute drept inventate şi din „cale afară” ştiinţifice, mai mult
decît atât, toţi conducătorii M.A.I ce au luat cuvîntul, au fost unanim părerei, că
Moldova nu este ameninţată de epidemia narcomaniei.
Narcomania şi toxicomania sunt deosebit de pericuioase prin faptul că factorul
principal de răspîndire al lor este tineretul, unde 80% dintre cei care consumă droguri
au vîrsta între 14-30 ani11.
Pentru lupta cu succes împotriva narcomaniei şi toxicomaniei, o mare
importanţă o are existenţa deprinderilor funcţionarilor de poliţie, de calificare juridică
a acţiunilor legate de operaţiunile ilegale cu substanţe narcotice, a cunoaşterii
formelor şi metodelor principale de profilaxie şi a altor substanţe periculoase, care ar
supraveghea folosirea limitată a lor şi ar permite întrebuinţarea lor numai în medicină
şi ştiinţă.
Circulaţia şi consumarea substanţelor narcotice pun în faţa organelor de drept
probleme serioase şi, totodată, este o cauză care duce la creşterea nivelului
infracţional. Funcţionarii organelor de drept, deseori, se ciocnesc cu persoane ce se
află sub acţiunea substanţelor narcotice, comportamentul cărora, nu poate fi prezis şi
prezintă pericol.
Funcţionarii organelor de drept efectuează un şir de măsuri de profilaxie a
narcomaniei:11 Alexei N., Golubenco Gh., Obreja E., Situaţia actuală în Republica Moldova. Căile de prevenire şi combatere a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice şi psihotrope, // Revista metodico-ştiinţifică „Administrarea publică” nr.2 (23) //, aprilie-iunie 1999
13
1 .Evidenţierea cauzelor şi condiţiilor ce contribuie la răspîndirea narcomaniei
şi a infracţiunilor legate de ele.
2. Înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce duc la răspîndirea narcomaniei şi a
infracţiunilor legate de ele.
a) se efectuează operaţiuni speciale pentru descoperirea persoanelor ce folosesc,
în scopuri nemedicale, substanţe narcotice, atrăgînd alţi cetăţeni la folosirea lor,
precum şi a persoanelor ce primesc pe reţete false preparate narcotice folosite în
medicină, de curmare a încercărilor de procurare a substanţelor narcotice, de evidenţă
şi stăpînire a semănăturilor de plante ce conţin substanţe narcotice.
b) se efectuează căutarea locurilor de concentrare a narcomanilor
c) se asigură un control permanent al respectării regulilor stabilite de producere,
evidenţă, păstrare, transportare, transmitere, eliberare a substantelor narcotice.
d) se efectuează măsuri de control al persoanelor ce lucrează şi sunt angajate la
iucru legat de accesul la mijloacele narcotice, în scopul neadmiterii la acest serviciu a
persoanelor judecate anterior, persoanelor ce folosesc substanţe narcotice, care au
legături cu elementele criminale.
3. Organizarea propagandei în scopul explicării legislaţiei în vigoare de luptă cu
narcomania, al pericolului ei social.
4. Informarea la timp a organelor de stat şi a organizaţiilor obşteşti interesate.
Cu toate acestea, în prezent, numărul narcomanilor este în creştere12.
La momentul actual, în Republica Moldova, conform datelor statistice sunt circa
cinci mii de narcomani. Însă aceste date statistice nu corespund adevărului. Se
presupune că numărul lor este aproximativ de 60000. În mediu, fiecare narcoman
consumă substanţe narcotice de aproximativ 10000 de lei anual. Însă nu fiecare din ei
posedă această sumă, prin urmare, comit infracţiuni pentru a dobîndi suma de bani
necesară.
O bună parte din narcomani se folosesc de injecţii intravenoase, care, în mare
măsură, ridică riscul de contaminare cu boala SIDA.
Deseori persoanele consumatoare de droguri îşi „pierd" prietenii, rudele şi
apropiaţii, petrecîndu-şi o bună parte din timp în singuritate, avînd dereglări ale
memoriei, atenţiei, gîndirii, emoţiilor. Aceste persoane degradează treptat, uneori
încercînd să se sinucidă.12 Conferinţa stiinţifico-practică republicană «Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în RM» Chişinău 1999
14
Cea mai mare parte din narcomani sunt persoane tinere de pînă la 25 de ani,
ceea ce duce la degradarea societăţii în general. Aceasta ar trebui să ne alarmeze pe
fiecare în parte şi să ne unească în lupta cu narcomania.
Pentru ca această luptă să fie încununată de succes, avem nevoie de un
mecanism bine organizat, care să asigure, permanent şi sigur, acoperirea tuturor
izvoarelor şi canalelor de răspândire a drogurilor, inclusiv împiedicarea pătrunderii lor
de peste hotarele ţării. De asemenea, un lucru important în combaterea narcomaniei
este luarea măsurilor legislative, medicale şi de educaţie necesare în acest sens şi
existenţa deprinderilor de calificare juridică a acţiunilor legate de operaţiunele ilegate
cu substanţe narcotice, a cunoaşterii formelor şi metodelor principale de profîlaxie a
narcomaniei şi toxicomaniei, a cunoaşterii sistemului evidenţei operative de căutare şi
de profilaxie a persoanelor care au fost demascate în operaţiunele ilegate cu substanţe
narcotice.
Narcomania este o realitate periculoasă a vieţii sociale. Ea necesită o apreciere
complexă a problemei în cauză.
Pornind de la faptul că criminalitatea este un fenomen foarte dificil, asupra
căruia influenţează mai mulţi factori şi în lupta cu acest fenomen social periculos
trebuie acordată o mare atenţie procesului de prevenire şi profilaxie a lui, stabilim că şi
profilaxiei narcomaniei constituie, la rândul ei, o noţiune dificilă, ce include măsurile
statale realizate pe diferite direcţii, cuprinzând convingerea şi constrângerea în lupta
cu narcomania, activitatea organelor de stat şi ale organizaţiilor obşteşti în vederea
relevării cauzelor şi condiţiilor care favorizează narcomania şi luarea de măsuri în
vederea lichidării lor; descoperirea, cercetarea şi supunerea dezbaterilor judiciare a
cauzelor penale legate de narcomanie; pedepsirea celor vinovaţi; supravegherea
legalităţii comportării persoanelor eliberate din locurile de detenţie; lucrul educativ cu
persoanele care au fost condamnate la pedepse nelegate de privaţiune de libertate etc.
Referindu-ne la cauzele şi condiţiile, care favorizează narcomania şi
toxicomania este necesar a menţiona, de la bun început, că nici un factor şi nici o
circumstanţă de viaţă în mod fatal nu determină dinainte săvârşirea de către o oarecare
persoană a infracţiunii şi afectarea ei de narcomanie. Caracterul conştient al faptelor
umane înseamnă că în orice situaţie de viaţă există posibilitatea de a alege o cale, care
15
să nu încalce normele morale şi juridice. Anume pe aceasta este formulată răspunderea
persoanei pentru acţiunile sale, inclusiv pentru răspândirea drogurilor şi consumul lor.
Cauzele infracţiunilor, legate de narcomanie, se ascund în vitalitatea opiniilor
proprii pentru fiecare persoană, dorinţa de îmbogăţire pe calea cea mai uşoară, prin
neglijarea intereselor sociale şi demnităţii altor persoane, precum şi a demnităţii sale
proprii.
Ele se ascund în carierism, beţie, cruzime, desfrâu moral şi instabilitate
ideologică. Asemenea obişnuinţe se observă în comportarea fiecărei persoane care
săvârşeşte o infracţiune. Comportarea ei în asemenea caz se caracterizează printr-un
individualism marginal, egoism, gătinţa de a transforma în jertfă prin intermediul
slăbiciunilor sale criminale, intereselor sale egoiste - interesele sociale şi ale altor
cetăţeni.
Problema cauzelor şi condiţiilor, care favorizează apariţia şi răspândirea
narcomaniei şi a narcotismului este foarte complicată. Unicitatea răspunsului la
această întrebare privind cauzele şi condiţiile infracţiunilor de acest gen nu este
posibilă. Studierea practicii luptei cu narcomania arată că există foarte multe cauze,
care sunt strâns legate intre ele şi depind unele de altele. Una din aceste cauze constă
în aceea, că multe persoane, în special tinerii, nu-şi dau seama de pericolul consumării
de substanţe narcotice asupra relaţiilor sociale şi psihofiziologice, de consecinţele
social periculoase ale ei.
La un nivel foarte scăzut este pusă problema propagării normelor ce poartă un
caracter antinarcotic.13 Sunt petrecute foarte puţine lecţii de către lucrătorii medicali şi
ştiinţifici pe problemele informării în masă a populaţiei despre consecinţele social-
periculoase ale acestui fenomen patologic. Un mare rol îl are şi neinformarea
populaţiei despre răspunderea juridică pentru săvârşirea infracţiunilor legate de
narcomanie.
Creşterea cererii de droguri şi substanţe psihotrope înaintează probleme de o
mare complexitate, determinate de un şir de cauze comune, în primul rând, de ordin
economic şi social şi, în al doilea rând, de motivaţii privind personalitatea şi
comportamentul uman. În opinia cercetătorului român Ion Suceava, printre cauzele
social-economice pot fi enumerate:
13 I.Macari, Narcomania sub interzicerea legii, Chişinău 1990, pag.132.
16
1. toleranţa manifestată de autorităţile unor state în privinţa traficului şi
businessului cu droguri şi lipsa unor acorduri interstatale în această privinţă;
2. tărăgănarea cercetărilor privitoare la efectele negative, generate de abuzul de
substanţe narcotice asupra stării fizice şi mintale a omului;
3. lipsa unui program educaţional în rândul adolescenţilor şi tinerilor care uşor
cad pradă narcomaniei;
4. atragerea insuficientă în circuitul educaţional a tuturor mijloacelor de
informare în masă şi a tuturor organizaţiilor politice, nonguvernamentale etc.;
5. existenţa unor clanuri criminale de traficanţi şi incapacitatea organelor de
drept de a le controla;
6. situaţii tensionate în familii, lipsa de afectivitate manifestată de părinţi,
educatori, tutori etc.;
7. stresul provocat de preocupările cotidiene;
8. nesiguranţa pentru ziua de mâine, frustraţiile de tot soiul;
9. progresul mijloacelor de transport care, pe lângă activităţile utile, au favorizat
şi traficul de droguri;
10. insuficienţa centrelor de tratament şi reabilitare a narcomanilor.14
Actualmente pasiunea narcotică intr-o anumită măsură este condiţionată şi de
folosirea mijloacelor narcotice în medicină. Deseori substanţele narcotice se folosesc
la naştere, la tratamentul diferitor traume grave ale creierului, gastritei etc. Ca rezultat,
dacă sunt admise unele încălcări serioase, nu este verificată necesitatea şi doza pentru
consum, persoana în cauză nu este tratată, ci la ea apare acea pasiune narcotică, o alta
cauză destul de frecvent întâlnită este dorinţa unor persoane aparte, în primul rând a
celor tinere, de a-şi crea o stare de ebrietate narcotică, de euforie, concomitent cu
ebrietatea alcoolică. Acest moment ascunde în sine satisfacţia obţinută ca rezultat al
acţiunilor de influenţă a mijloacelor narcotice după primele probe consumate.
Acţiunea lor se reflectă în îmbunătăţirea temporară a stării emoţionale a persoanei pe
cale artificială, înteţirea proceselor de gândire, dorinţă de a vorbi, de a râde, de a se
mişca, etc.
Investigaţiile ştiinţifice ne demonstrează că uneori ca vinovaţi ai îmbolnăvirii de
narcomanie sunt părinţii. Medicamentele consumate de către ei, în componenţa cărora
intră substanţe narcotice, care se reflectă în mod negativ asupra stării fizice şi psihice 14 Suceava I., Flagelul stupefiantelor, Bucureşti, 1986, pag.111.
17
ale persoanei care le consumă, măresc nivelul probabilităţii acelui fapt, că copiii lor
vor consuma de asemenea substanţe narcotice şi în unele condiţii favorabile vor fi
atraşi în consumul sistematic de aceste substanţe. Deci, absenţa unei strânse înţelegeri
intre părinţi şi copii la fel apare ca una din condiţiile favorabile ale narcomaniei, unde
o influenţă negativă asupra celui tânăr apare ca efectivă. Sursa de bază a acestei
influenţe o constituie rudele apropiate.
Drept situaţii alarmante sînt şi cazurile, când părinţii, ocupându-se de
menţinerea prestigiului său la serviciu şi printre cunoscuţi, nu apreciază corect
seriozitatea problemei narcomaniei şi prin diferite metode încearcă să împiedice
personalului medical şi lucrătorii organelor de drept la acordarea unui ajutor copilului
său, care a început a face abuz de mijloace narcotice. Alţi părinţi consideră că
narcomania nu este mai periculoasă decât beţia şi pentru curmarea ei este necesară
doar o convorbire. Răspândirea narcomaniei este determinată şi de posibilitatea
sustragerii de mijloace narcotice favorabilă. Multe farmacii, instituţii medicale (în
special la sate) nu sunt asigurate cu mijloace de semnalizare şi alte obiecte de pază
(ordinea de păstrare a substanţelor narcotice este prevăzută de Ordinul Ministerului
Sănătăţii al Republicii Moldova nr.225 din 29 noiembrie 1994).
Acestea sunt doar unele cauze şi condiţii, care favorizează narcomania, în
realitate fiind mult mai multe; una este însă cert, că prin limitarea cauzelor şi
condiţiilor acestea, problema narcomaniei în Republica Moldova poate fi intr-o
măsură oarecare normalizată. Corespunzător, pentru limitarea cauzelor şi condiţiilor
care favorizează narcomania, este necesară stabilirea strictă a acestora.
Concluzie: Reieşind din cele menţionate mai sus, putem deduce faptul că
narcomania şi toxicomania au devenit cunoscute pentru societatea umană cu mii de ani
în urmă. Iniţial aceste substanţe toxice se foloseau mai mult în scopuri lecuitoare şi în
timpul ceremoniilor, însă cu timpul ele au căpătat cu totul altă destinaţie, care în ziua
de astăzi duce la urmări fatale. Cât priveşte cauzele şi condiţiile care favorizează
comiterea faptelor ilicite legate de aceste substanţe ele sunt diverse şi se deosebesc de
la ţară la ţară. Scopul principal al fiecărui stat în ameliorarea situaţiei vis-a-vis de
această problemă constă în elaborarea şi adoptarea actelor normative de rigoare care să
corespundă realităţii şi conştiinţei cetăţenilor săi.
18
CAPITOLUL II. ACTIVITATEA ORGANELOR STATALE ÎN DOMENIUL PREVENIRII ŞI COMBATERII FENOMENULUI
NARCOMENIEI ŞI TOXICOMANIEI2.1. Rolul statului în combaterea narcomaniei şi toxicomaniei. Conlucrarea
organelor afacerilor interne cu organele ocrotirii sănătăţii în ceea ce priveşte
combaterea narcomaniei şi toxicomaniei
Necătînd la faptul, că în unele comisariate de poliţie lucrul în combaterea
crimelor legate de traficul ilicit al drogurilor s-a activizat, totuşi nu s-au depus toate
eforturile în efectuarea măsurilor de profilaxie şi contracarare a acestor fenomene, în
depistarea şi documentarea persoanelor care se ocupă cu cultivarea plantelor cu
conţinut narcotic, întreţinătorilor de spelunci.
Parlamentul Republicii Moldova în anul 1994 a ratificat Convenţiile ONU din
anii 1961, 1971, 1998 cu privire la substanţele narcotice, psihotrope şi combaterea
traficului ilicit al acestor substanţe, fapt care ar completa cadrul juridic intern şi care
sînt necesare de a le aplica cu consecvenţă în practică. Cu părere de rău la momentul
actual nu se îndeplinesc toate cerinţele rezultate din Convenţiile indicate.
19
Situaţia care s-a instaurat în domeniul narcomaniei şi traficului de droguri,
prognozarea adâncirii dezvoltării acestor procese negative, ne impune de a căuta căi
eficiente de contracarare a consumului abuziv şi traficului ilicit al drogurilor, a
determina cele mai eficiente măsuri în scopul diminuării cererii şi ofertei la
substanţele narcotice, precum şi a elabora direcţiile strategice a acestei activităţi.
În scopul promovării politicii statului în domeniul preîntâmpinării şi
contracarării consumului şi traficului ilicit al drogurilor, barării procesului de
diseminare a narcomaniei şi instaurării unui mod sănătos de viaţă, la 15 februarie
2005, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr.166 a aprobat Măsurile de
combatere a narcomaniei şi narcobusinessului în anii 2005-2006.15
Programul propus este îndreptat la problemele care pot fi rezolvate la nivel de
stat şi de centre raionale. Implimentarea Programului duce, într-o anumită măsură, la
consolidarea eforturilor organelor abilitate în combaterea narcomaniei şi traficului de
droguri şi asigură anumite condiţii pentru stoparea ritmului de proliferare a lor.
În scopul stopării ritmului de răspândire a narcomaniei şi narcobusinessului,
micşorării influenţei negative asupra economiei şi sferei sociale, reducerii pericolului
pentru societate, instaurării unui mod sănătos de viaţă, se propune următoarea strategie
şi metodologie de realizare a activităţii de bază a organelor afacerilor interne şi celor
abilitate în contracararea traficului de droguri şi consumului lor abuziv:
1. Elaborarea şi realizarea programelor şi măsurilor de profilaxie
îndreptate spre diminuarea cererii şi ofertei mijloacelor narcotice, substanţelor
psihotrope şi a precursorilor.
2. Intensificarea măsurilor de aplicare a legislaţiei.
3. Ridicarea eficacităţii măsurilor operative de investigaţie şi activităţii
în domeniul examinat.
4. Asigurarea controlului eficient asupra circulaţiei legale a mijloacelor
narcotice, substanţelor psihotrope şi a precursorilor.
5. Crearea barajelor între narcomani şi droguri.
6. Lichidarea preparării clandestine a drogurilor, combaterea cultivării
plantelor cu conţinut narcotic, depistarea şi tragerea la răspundere penală a
persoanelor care se ocupă cu desfacerea drogurilor.
15 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-45/294 din 21.03.2005.
20
Scopul strategiei este: reducerea pe etape a consumului abuziv al drogurilor şi
traficului lor ilicit până la nivelul minim periculos pentru societate.
Principiile:
1. prioritatea măsurilor de profilaxie în contracararea traficului de droguri şi
consumului lor abuziv;
2. coordonarea activităţii departamentale şi interdepartamentale în domeniul
combaterii narcomaniei şi narcobusinessului;
3. instaurarea relaţiilor internaţionale bilaterale şi multilaterale;
4. consolidarea eforturilor tuturor organelor abilitate în realizarea programelor
de combatere a narcomaniei şi traficului de droguri.
Sarcinile:
1. stoparea răspândirii narcomaniei şi infracţiunilor ce ţin de traficul ilicit al
drogurilor;
2. crearea în societate a atitudinii negative faţă de aceste fenomene;
3. ridicarea eficacităţii mecanismului existent de combatere a pericolului
răspândirii drogurilor şi narcomaniei;
4. elaborarea în timp şi adoptarea măsurilor suplimentare de profilaxie a
consumului de droguri şi traficului lor;
Elementele de bază în realizarea sarcinilor sunt:
1. Definirea subiectelor în desfăşurarea activităţii de combatere a narcomaniei şi
narcobusinessului.
2. Elaborarea şi realizarea programelor speciale de combatere a narcomaniei şi
narcobusinessului.
3. Aprecierea periodică şi corectarea din timp a programelor şi activităţii în
domeniu.
4. Coordonarea în realizarea sarcinilor şi exercitarea funcţiilor de către subiecţii
acestei activităţi la toate nivelurile.
5. Utilizarea ajutorului organizaţiilor obşteşti şi celor internaţionale.
6. Efectuarea cercetărilor în domeniul contracarării infracţiunilor ce ţin de
traficul drogurilor, implimentarea experienţei înaintate.
7. Ajustarea legislaţiei naţionale la cerinţele rezultate din Convenţiile
Internaţionale de control asupra drogurilor.
21
8. Elaborarea recomandărilor metodice şi instrucţiunilor privind activitatea în
domeniul combaterii narcomaniei şi narcobusinessului.
În scopul realizării prevederilor Legii nr. 713-XV din 06.12.2001 privind
controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de
alte substanţe psihotrope, Hotărârii Guvernului nr. 1433 din 07.11.2002 cu privire la
aprobarea Regulamentului instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii şi
Regulamentului Centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale
(spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii, prevederilor Codului
penal, Codului cu privire la contravenţiile administrative, Codului de executare, altor
acte legislative şi normative în vigoare, întru desfăşurarea măsurilor de prevenţie
primară şi conlucrării organelor ocrotirii sănătăţii cu organele de poliţie în scopul
depistării persoanelor bolnave de narcomanie, care încalcă ordinea publică, manifestă
agresivitate şi violenţă în familie, în locuri publice etc. şi pun sub pericol material
familia, asigurarea vizitei la medicul psihiatru narcolog în vederea implicării acestora
în programele de profilaxie şi tratament antidrog, precum şi reducerea criminalităţii în
rândurile acestui contingent, statul a întreprins o serie de măsuri, printre care este şi
aprobarea Regulamentului cu privire la conlucrarea organelor ocrotirii sănătăţii
şi organele afacerilor interne pentru prevenirea acţiunilor antisociale din partea
bolnavilor de alcoolism cronic.
Conform Legii nr. 713-XV din 06.12.2001 privind controlul şi prevenirea
consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe
psihotrope, persoanele bolnave de narcomanie, se află sub supravegherea medicului în
cabinetele narcologice teritoriale cu scopul asanării şi recuperării psihosociale
conform indicaţiilor.
Fişele medicale a bolnavilor de ambulatoriu se păstrează în cabinetele
narcologice respectiv conform grupei de observaţii.
Necesitatea supravegherii medicale în fiecare caz concret ţine de decizia
medicului psihiatru narcolog sau informaţiei veridice, care argumentează aceasta.
În cazul prezentării persoanei suspecţii în maladie narcologic, în rezultatul
investigaţiilor narcologice, medicul psihiatru narcolog apreciază formele şi volumul
intervenţiei.
22
Persoanele bolnave de narcomanie se află la evidenţă în comisariatul de poliţie
de la locul de trai. Bolnavii de narcomanie care prezintă pericol pentru sine şi cei din
jur, pot fi spitalizaţi în instituţiile medicale specializate fără liberul consimţământ al
lor (sau a reprezentanţilor lor legali) conform legislaţiei în vigoare. În caz de
necesitate, spitalizarea de la domiciliu a narcomanului care prezintă pericol nemijlocit
pentru sine şi cei din jur, având temeiul să se presupună, că el va opune rezistenţă,
lucrătorii cabinetului narcologic teritorial, serviciul asistenţei medicale de urgenţă se
adresează pentru susţinere la organele de poliţie.
Conducerea organului afacerilor interne din teritoriu, la adresarea serviciilor
sus-numite, asigură la timpul indicat (în caz de necesitate imediat), pe adresa indicată
prezenţa colaboratorilor de poliţie pentru asigurarea ajutorului lucrătorilor medicali.
Organele de poliţie reacţionează prompt la solicitările administraţiei publice
locale, ocrotirii sănătăţii, rudelor şi altor persoane la implicarea bolnavilor de
narcomanie care încalcă ordinea publică, manifestă violenţă şi agresivitate în familie,
în locurile publice, conform legislaţiei în vigoare.
Spitalizarea fără liberul consimţământ se efectuează de către lucrătorii
serviciului narcologic. Lucrătorii de poliţie asigură reprimarea acţiunilor bolnavilor cu
psihoze narcotice, care pun în pericol viaţa lucrătorilor medicali, tentativele pacienţilor
de a se eschiva de la asistenţa medicală, opunerii din partea rudelor, tutorilor şi altor
persoane, până la internare, cât şi alte măsuri ce exclud cazuri de provocare a
leziunilor corporale. În mod obligatoriu, lucrătorii de poliţie de comun cu lucrătorii
medicali, efectuează controlul personal al bolnavilor cu scopul sechestrării obiectelor,
ce pot fi folosite în calitate de armă de atac.
În cazul spitalizării bolnavilor de narcomanie, a persoanelor care nu au rude sau
locuiesc separat, funcţionarii de poliţie iau măsuri de asigurare a patrimoniului lor.
2.2. Conlucrarea instituţiilor Ministerului Sănătăţii cu organele afacerilor interne
în vederea combaterii narcomaniei şi toxicomaniei
Cabinetele narcologice din cadrul secţiilor consultative ale instituţiilor
medico-sanitare publice, spitale raionale (municipale) prezintă comisariatelor de
poliţie următoarea informaţie:
23
a) lista bolnavilor de narcomanie şi toxicomanie care se află sub supravegherea
medicală lunar, până la data de 5 a lunii următoare;
b) recomandările se expun în lista de evidenţa a bolnavilor de narcomanie, se
indică numele de familie al medicului şi telefonul de serviciu;
c) informaţia despre probabilitatea sporită a săvârşirii de către bolnavii de
narcomanie a acţiunilor antisociale periculoase.
Conducerea comisariatului de poliţie primind informaţia din cabinetul
narcologic referitoare la persoanele bolnave de acest viciu, care pun în pericol viaţa şi
integritatea sa şi a celor din jur, fără întârziere, ia măsuri de stabilire a locului aflării
bolnavului şi de prevenire a acţiunilor periculoase din partea acestuia, despre ce
informează cabinetul narcologic.
Instituţiile medico-sanitare publice, spitalele specializate (secţia), informează pe
parcurs de 24 ore comisariatul de poliţie din teritoriul aflării spitalelor, despre
spitalizarea bolnavilor de narcomanie, care nu deţin asupra sa careva acte de identitate
(dacă bolnavul nu este cunoscut instituţiei specializate), cu acte ce trezesc careva
suspiciuni sau spitalizarea bolnavilor care în consecinţa stării lor nu pot furniza
informaţii despre sine16.
Comisariatul de poliţie expediază în cabinetul narcologic informaţia:
a) despre comiterea de către bolnavii de narcomanie, pornirea urmăririi penale,
reţinerea, arestarea preventivă şi comiterea contravenţiei administrative;
b) despre apariţia la bolnavi a unui comportament ce denotă apariţia psihozei
narcotice, reală de comiterea acţiunilor social-periculoase pentru sine şi cei din jur şi
necesită examinarea acestuia.
Informaţia nominalizată se expediază cabinetului narcologic în decurs de 5
(cinci) zile din momentul pornirii urmăririi penale, reţinerii, arestării preventive,
comiterii contravenţiei administrative etc.
În cazul schimbului locului de domiciliere informaţia corespunzătoare se
expediază în comisariatul de poliţie la locul nou de trai al bolnavului de narcomanie.
Cabinetul narcologic primind informaţia organelor de poliţie enumerate în mai
sus asigură fără întârziere examinarea persoanei date (în cazuri necesare) cu
16 Ordinul comun al Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale ale Republicii
Moldova, nr.350-433, din 06/18.10.2006, cu privire la măsurile de prevenire a acţiunilor antisociale din partea bolnavilor de alcoolism cronic şi narcomanie
24
deplasarea în comisariatul de poliţie în care este reţinut bolnavul cu examinarea
posibilităţii spitalizării acestuia.
Evidenţa bolnavilor de narcomanie se organizează în baza listelor primite de la
cabinetul narcologic teritorial, ce se acumulează şi se sistematizează într-o mapă în
comisariatul de poliţie.
Primind lista bolnavilor de narcomanie, persoana responsabilă din comisariat
informează şeful secţiei, sectorului, postului de poliţie care deserveşte teritoriul locului
de trai al bolnavului, ca să ia cunoştinţă de conţinutul informaţiei, făcând notiţe
corespunzătoare în fişele de evidenţă a lucrului de profilaxie, după ce lista se pune la
dosarul de nomenclator.
Controlul comportamentului bolnavilor de narcomanie, aflaţi la evidenţă, se
efectuează lunar de către lucrătorii de poliţie, făcându-se notiţe în fişele de profilaxie.
Comisariatul de poliţie, primind comunicarea despre internarea în spitalul de
specialitate a bolnavului fără acte de identitate sau documente, ce trezesc suspecţii la
identitatea acestuia, cît şi a bolnavului care conform stării sănătăţii nu poate comunica
date despre sine, asigură măsuri de identificare a persoanei, despre ce informează
administraţia spitalului.
Corespondenţa privitor la prevenirea acţiunilor periculoase ale bolnavilor de
narcomanie, se concentrează într-un dosar special în comisariatul de poliţie, la secţiile,
sectoarele şi posturile de poliţie.
Comisariatele de poliţie lunar analizează informaţia parvenită de la cabinetul
narcologic şi alte date privind starea lucrului de prevenire a acţiunilor periculoase din
partea bolnavilor de narcomanie aflaţi la evidenţă, elaborează şi efectuează de comun
cu medicii de familie şi medicii psihiatri narcologi măsuri de profilaxie a acţiunilor
antisociale periculoase din partea acestora.
2.3. Lupta împotriva narcomaniei şi a traficiilui de droguri pe plan internaţional
2.3.1. Politica străină antidrog
Oamenii au consumat droguri din vremuri imemoriale. Fie că erau utilizate în
cadrul practicilor magice ori în cel al ritualilor religioase, fie în scopuri terapeutice,
25
drogurile au însoţit civilizaţia umana până în zilele noastre, devenind „cancerul" care
ameninţă toate naţiunile.
O parte însemnată din drogurile ce terorizează astăzi lumea sunt cunoscute – aşa
cum am văzut - de multă vreme. Consumul lor era însă limitat la anumite arii
geografice sau culturale, fiind apanajul unor comunităţi restrînse din punct de vedere
numeric .
Cum era şi firesc, dezvoltarea în toate planurile societăţilor omeneşti -
dezvoltarea şi descoperirea unor căi şi mijloace de comunicaţie, creşterea intensiva a
comerţului, utilizarea pe scară largă a cunoştinţelor ştiinţei şi tehnicii etc. - a facut
posibilă scurtarea distanţelor, contactul dintre oameni, schimbările culturale ş. a., dar
şi răspândirea şi utilizarea drogurilor în locuri şi zone geografice unde nu erau
cunoscute.
Este adevărat că setea de profit şi-a avut partea considerabîlă de vină în
alimentarea ulterioară a traficului cu stupefiante. De asemenea, este adevărat că marile
puteri ale lumii, în loc să curme în faza incipientă „molima", ce începuse să-şi arate
efectele distrugătoare, au încurajat-o, uneori, în mod direct17. Cele două „războaie ale
opiului" sunt elocvente în acest sens. Dar, ele se constituie şi în marile erori pe care le-
a facut umanitatea. Interesele de ordin material - profitabile unei infime părţi ale
populaţiei - au facut ca atunci Anglia şi Franţa, pe de o parte, şi Rusia şi Statele Unite
ale Amerîcii, pe de altă parte, să-şi dea mâna pentru înrobirea Chinei, de fapt, pentru
deschiderea drumului „ciumei albe".
Franţa, de data aceasta ajutată de Spania, avea să recidiveze, comiţând a doua
mare eroare, atunci când a permis din nou culturile de „kif' în Maroc. Ca o ironie a
soartei, tocmai ţările menţionate sunt cele care astăzi se lovesc de cele mai grave
probleme, atât pe linia traficului ilicit, cît şi pe linia consumului şi toxicomaniei.
După încheierea „războaielor opiului", situaţia s-a agravat în aşa măsură, încât
era limpede pentru toată lumea că numai măsuri la nivel internaţional mai puteau
repara câte ceva din răul făcut şi să pună stavilă fluxului de droguri. Aşa cum am
văzut , după interzicerea cultivării macului pentru opiu în China, în 1906, şi
17 Din păcate, unele state acordă şi acum ajutor traficanţilor, fie prin pasivitate, fie prin implicarea unor organisme statale sau personalităţi de prim rang în traficul ilicit (Africa, America de Sud).
26
interzicerea utilizării opiului, în alte scopuri decât cele medicale, în Filipine, a urmat
întrunirea de la Shanghai a celor 13 puteri ce aveau interese în Orient18.
Cele nouă rezoluţii adoptate, deşi fără obligativitate pentru ţările semnatare, au
pregătit terenul pentru consacrarea problemei drogurilor ca o chestiune de drept
internaţional.
Aceasta s-a întâmplat în 1912, când a fost semnată la Haga prima „Convenţie
internaţională asupra stupefiantelor", act juridic internaţional ce marchează începutul
cooperării naţiunilor lumii în domeniul controlului asupra drogurilor. Respectiva
convenţie a intrat în vigoare la data de 11 februarie 1915.
Declaraţia primului război mondial a întârziat în bună măsură punerea în
aplicare a prevederilor stabilite în convenţie. Problematica stupefiantelor avea să fie
reluată însă după terminarea conflagraţiei. Liga Naţiunilor, Organizaţie internaţională
creată în 1919 de către puterile învingătoare în război, stătea în actul de înfiinţare
constituirea unui „Comitet consultativ pentru traficul asupra opiului şi alte droguri
periculoase".
La data de 19 februarie 1925 a fost semnată la Geneva „Convenţia
internaţională asupra opiului", intrată în vigoare în acelaşi an. In conformitate cu
prevederile acestei convenţii, guvernele erau rugate să prezinte, anual, statistici, din
care să rezulte producţia de opiu şi frunze de coca, cantităţile de droguri fabricate,
consumul intern, importul şi exportul de stupefiante, precum şi stocurile disponibile.
Convenţia a fost precedată de „Acordul privind producerea, comerţul interior şi
folosirea opiului preparat", semnat tot la Geneva, la data de 11 februarie 1925.
O altă „Convenţie internaţională privind limitarea producerii şi reglementarea
desfacerii narcoticelor" avea să fie semnată, tot la Geneva, la data de 13 iulie 1931 şi
ea avea scopul de a reduce cantităţile de droguri disponibile în fiecare ţară sau
teritoriu.
Câţiva ani mai târziu, respectiv la 26 iunie 1936, a fost semnată la Geneva
„Convenţia pentru suprimarea traficului ilicit de droguri periculoase", intrată în
vigoare la data de 26 septembrie 1939 şi în care se cerea statelor semnatare pedepsirea
severă a traficanţilor.
18 Bellemare P., Antoine J., Dosarele Interpolului, Editura Z, Bucureşti, 1997, pg.124
27
După terminarea celui de-al doilea război mondial, Organizaţia Naţiunilor Unite
înfiinţată prin Carta adoptată la Conferinţa de la San Francisco din 1945, şi-a asumat
în totalitate responsabilitatea Ligii Naţiunilor în privinţa controlului şi combaterii
traficului de droguri.
La data de 19 noiembrie 1948 s-a semnat „Protocolul de la Paris", intrat în
vigoare la data de 1 decembrie 1949, prin care Organizaţia Mondială a Sănătăţii era
autorizată să supună unui control internaţional orice drog nou, mai ales a celor
obţinute pe cale sintetică.
În cursul lunilor mai-iunie 1953 a fost adoptat la New York „Protocolul asupra
opiului", semnat la 23 iunie 1953 şi intrat în vigoare la 8 martie 1963, care viza
limitarea şi reglementarea culturilor de mac, producţia, comerţul en-gross şi utilizarea
opiului. Prin acest acord erau autorizate doar 7 ţări, respectiv Bulgaria, Grecia, India,
Iran, Turcia, U.R.S.S. şi Iugoslavia să producă opiul pentru export.
Totuşi producerea instituită, şi mai ales modalităţile de control, prin convenţiile
şi protocoalele anterioare era greoaie. Acesta a fost motivul pentru care, la 30 martie
1961, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost adoptată „Convenţia unică asupra
stupefiantelor". Acest act normativ internaţional înlocuieşte toate cele 9 protocoale şi
convenţii încheiate până atunci, aducând un suflu nou în lupta contra consumului şi
traficului de droguri.
Între timp, ca o dovadă concludentă a dorinţei forumului mondial de a-şi crea
toate instrumentele juridice necesare în lupta contra tuturor categoriilor de stupefiante,
la data de 21 februarie 1971, a fost adoptată la Viena „Convenţia internaţională asupra
substanţelor psihotrope"19.
Către sfârşitul anilor '70, la sugestia Adunării Generale a Organizaţiei
Naţiunilor Unite, Comisia pentru drogurile narcotice a început studierea posibilităţii
lansării unei strategii globale, pe termen lung, privind controlul abuzului de droguri,
activitate finalizată în anul 1981. În acest an, a fost prezentată „Strategia
internaţională pentru controlul abuzului de droguri", program de acţiune ce viza, pe o
perioadă de 5 ani (1982-1986) toate segmentele luptei antidrog.
Prin rezoluţia nr. 40/122 din 13 decembrie 1985, Adunarea generală a adoptat
propunerea de organizare a unei „Conferinţe internaţionale asupra abuzului de droguri
19 Liga Naţiunilor a fost dizolvată în 1946, ea încercându-şi de fapt activitatea încă în anul 1940 (N.A.).
28
şi traficului ilegal". La această conferinţă au participat 138 de ţări şi aproape 20 de
organisme neguvernamentale şi organizaţii specializate20.
Reuniunea a fost finalizată prin adoptarea „Convenţiei împotriva traficului şi
consumului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope", acesta fiind ultimul act
juridic internaţional de anvergură în materia traficului şi consumului de droguri.
Convenţia, adoptată de 108 ţări, recunoaşte că traficul de droguri este „o activitate
criminală internaţională" şi obligă fiecare ţară să pună în afara legii faptele ce privesc
producerea, traficul şi vânzarea drogurilor, inclusiv „spălarea" banilor proveniţi din
aceste manevre frauduloase.
Politica mondială în legătură cu substanţele narcotice este stabilită de
convenţiile internaţionale şi acordurile dintre state cu privire la colaborare în această
sferă problematică .
In convenţiile sunt formulate principiile de bază pentru rezolvarea problemelor
care apar în legătură cu narcoticele. Pentru statele, care le-au semnat, condiţiile
documentelor internaţionale sunt obligatoare în timpul formării şi realizării politicii
naţionale şi necesită a fi introduse în legislaţie.
Aşa că în prezent în comunitatea mondială merge procesul unificării poziţiilor
referitor la răspândirea substanţelor narcotice şi prevenirea înbolnăvirii cu
narcomania.
În perioada de 1912 până la 1972 au fost încheiate numai puţin de 12 tratate
multilaterale cu privire asupra narcoticelor (drogurilor). Adoptată la sediul ONU
"Convenţia unică asupra stupefiantelor" în 1961 a unit majoritatea documentelor.
2.3.2. Traficul de droguri în ţările străine
În ultimii 15-20 de ani asistăm la o generalizare a problemelor legate de traficul
de droguri, iar situaţia generală în acest domeniu s-a înrăutăţit foarte mult atât din
cauză că nu ne mai confruntăm cu situaţii particulare, fenomenul cuprinzând toate
regiunile lumii, cît şi pentru faptul că, dacă acum câţiva ani abuzul de droguri
constituia o problemă pentru un număr limitat de ţări, în prezent statele care nu se
20 Transferarea flincţiilor Ligii Naţiunilor în domeniul stupefiantelor către Organizaţia Naţiunilor Unite s-a fâcut printr-un protocol semnat la 11 decembrie 1946 şi intrat în vigoare la 10 octombrie 1947.
29
confruntă cu dureroasele consecinţe ale consumului de droguri constituie veritabile
excepţii.
Se deţin date că organizaţiile criminale implicate în traficul cu droguri
depozitează mari cantităţi în ţările al căror sistem legislativ în materie este slab, ori
pedepsele prevăzute sunt mici, iar pentru tranzit sau trafic folosesc cu predilecţie
teritoriul statelor care nu sunt semnatare ale tratatelor internaţionale privitoare la
droguri, ori dacă le-au ratificat, nu au luat măsuri de aplicare a prevederilor acestora.
De asemenea, sunt preferate teritoriile ţărilor care se confruntă cu războaie civile,
activităţi teroriste, instabilitate politică, conflicte etnice, cele care nu pot asigura
controlul guvernamental asupra unor părţi din teritoriul naţional ori în care sistemele
de control vamal, financiar, şi judiciar nu funcţionează cu eficienţă corespunzătoare.
In toate regiunile lumii se remarcă şi o creştere a consumului de substanţe
stimulante, în Asia de Vest fiind capturate importante cantităţi de tablete de fenetylină,
în Africa creşte permanent consumul de amfetamine şi penolină, în Asia de Vest
şoferii consumă curent amfetamine, aceste substanţe constituind şi principalul drog
consumat în ţările scandinave şi în alte ţări europene.
Folosirea şi abuzul de MDMA, mai cunoscut sub denumirea de "extazy" , a
condus la înmulţirea numărului de accidente rutiere în Europa, America de Nord şî
Asia de Est. Se înmulţesc laboratoarele de producere a metamfetaminei. Comunitatea
statelor independente ca, de altfel, şi America de Nord se confruntă cu un consum
crescut de efedrină, iar cantităţi tot mai mari de Khat (Catha edulis) sunt exportate de
către ţările producătoare în Australia, în ţări din America de Nord şi Europa21.
În ultimii ani, în care lumea este confruntată şi cu numeroase conflicte armate,
tot mai multe organizaţii internaţionale s-au implicat în acţiuni umanitare şi pentru
uşurarea suferinţelor celor răniţi au furnizat droguri pentru tratament medical, însă
nerespectîndu-se prevederile tratatelor internaţionale pentru controlul produselor
stupefiante , o mare parte din acestea au ajuns de piaţa publică sau în traficul ilicit.
În plus, în foarte multe state creşterea consumului de droguri este explicată şi
prin lipsa unei legislaţii eficiente şi a unui control corespunzător asupra circulaţiei
unor droguri ce se administrează pentru calmarea suferinţelor unor bolnavi, fie în
unităţi sanitare, fie ambulator.
21 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg.301
30
Astfel, într-un număr tot mai mare de ţări se constată folosirea pe scară largă a
produselor ce conţin codeina, folosirea la prepararea siropurilor de tuse, şi care
neeliberată pe baza recetei medicale, ajunge să fie vândută pe piaţă, efectele
consumului fiind foarte dăunătoare.
Un pericol deosebit îl prezintă creşterea masivă a consumului de morfină, mai
ales pentru tratarea durerilor deosebite (cancer), cifra anuală a acestor produse opiacee
consumate în lume depăşind 200 tone echivalent morfină22.
Cu toate măsurile luate pe plan mondial, în vederea reducerii zonelor de cultură
a opiaceelor şi limitării posibilităţilor de sustragere a acestor substanţe folosite în
domeniul medical, mărirea producţiei acestor droguri a avut şi are în continuare un
efect negativ asupra raportului mondial dintre creşterea continuă a cererii şi consumul
produselor respective.
Astfel, numai India a exportat anual între 2003 - 2004 circa 55-60 tone
echivalent morfină, cu preponderenţă în Franţa, Anglia, Japonia, recordul bătându-l
Statele Unite ale Americii care rămâne cel mai mare importator de opiu, cu o cantitate
de circa 36 tone echivalent morfină anual.
În ultimii ani, în rândul exportatorilor de produse opiacee şi-au făcut apariţia şi
alte state ca Spania, Franţa, Turcia şi Ungaria, cu precizarea că Turcia şi India deţin
cele mai mari stocuri de produse opiacee, respectiv circa 140 tone23.
Împrejurările negative expuse mai sus sunt favorizate şi de faptul că autorităţile
statale, îndeosebi din Africa şi America de Sud, nu au acordat atenţia cuvenită
măsurilor de control asupra canalelor de distribuire a produselor farmaceutice, în
multe ţări existând adevărate "sisteme paralele" de administrare, care se suprapun
practicii de automedicaţie, de aici rezultând o folosire necontrolabilă a substanţelor
psihotrope, ce va avea cu siguranţă, efecte negative în viitor.
Pentru a înţelege mai bine problemele fundamentale cu care se confruntă
omenirea în materia drogurilor, este necesar să recurgem la o analiză a situaţiei în
diferite zone ale lumii.
America de Sud. Acest continent constituie zona cea mai atinsă de flagelul
mafiei stupefiantelor, în câteva ţări sud-americane, producerea, prelucrarea, traficul şi
consumul ilicit de droguri sunt realităţi cotidiene.22 De fapt, calificativui de „activitate criminală internaţională" apare pentru prima dată în Declaraţia Adunării Generale nr. 39/142 din 14 decembrie 1984, privînd controlul traficului cu droguri şi abuzului de droguri (N.A.)23 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg. 303
31
Majoritatea ţărilor sud-americane cultivă canabisul de regulă pentru consumul
local dar şi pentru aprovizionarea pieţelor ilegale din alte state, campioană acestei
culturi fiind Columbia, unde se estimează că sunt cultivate peste 700 ha.
În ultima perioadă a luat amploare deosebită cultivarea macului, îndeletnicire ce
este mai profitabilă decât cultivarea tufişurilor de coca, estimându-se că pe teritoriul
columbian, plantaţiile de mac acoperă circa 20000 ha, ele fiind întâlnite în suprafeţe
considerabile în Ecuador şi Peru.
Peru rămâne însă principalul producător mondial de pastă de coca, plantaţiile
fiind întinse pe o suprafaţă imensă de aproximativ 130000-200000 ha, în ordine
urmând Bolivia cu circa 40000 ha, Columbia şi Ecuadorul.
Consumul de pastă de coca sub diferite forme (mate, basuco, pitillo etc.) a
devenit obişnuinţă în Bolivia, nordul statului Cili, Columbia, Ecuador şi Peru, şi
fumatul acestei paste, deosebit de dăunător pentru sănătate, este practicat îndeosebi de
tineri şi persoane foarte sărace, care nu-şi pot permite procurarea unor derivaţi.
Columbia constituie cel mai mare furnizor mondial de hipoclorit de cocaină, ce
este extras din pastă de coca şi transportat pentru rafinare în Bolivia şi Peru, dar
laboratoarele de prelucrare şi rafinare încep să fie descoperite şi în celelalte state din
zonă, chiar şi pe teritoriul brazilian. Columbia este o ţară săracă şi slab dezvoltată, cu
o economie în declin, cu o inflaţie ridicată, cu o sărăcie masivă a cetăţenilor din
mediul rural. In asemenea condiţii a înflorit în mod deosebit activitatea organizaţiilor
criminale, îndeosebi, a celor ce se ocupă cu traficul de droguri24.
Între organizaţiile columbiene Cartelul Cali este cel mai influent în domeniul
traficului de droguri din emisfera vestică, devenind în ultima perioadă o prezentă
importantă şi crescândă pe piaţa din Statele Unite. Cartelul a obţinut şî menţine
monopolul general al cocainei prin supravegherea culturilor şi recoltelor de frunze de
coca din Bolivia şi Peru, dar şi prin transportarea, distribuirea cocainei pe străzile
oraşelor americane. Din datele deţinute de mediile poliţieneşti americane, 75 % din
cocaina ce întră în SUA provine de la Cartelul Cali, care o transportă cu avioanele
cartelului. Activităţile criminale ale Cartelul Cali au fost identificate nu numai în SUA
ci şi în Bahamas, Belize, Canada, Costa Rica, El Salvador, Mexic, Nicaragua,
Panama, Peru, Venesuela, Surinam şi chiar Italia şi Spania .
24 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg. 300
32
O altă organizaţie criminală, considerată de unii drept cea mai pusă la punct este
Cartelui Medellin, care mulţi ani a deţinut supremaţia în traficul cu droguri, însă în
ultimii ani a primit lovituri dure din partea autorităţilor columbiene, din cauza că a
recurs la asasinarea unor personalităţi de bază, între care şi candidatul la preşedinţia
statului Carlos Galan, lovituri care au făcut-o să cedeze primul loc celuilalt cartel,
Cali.
Cartelul este o uniune de organizaţii criminale specializate în traficul de droguri
ce îşi are reşedinţa în Medellin şi zonele limitrofe, cele mai bogate şi puternice fiind
grupările conduse de Pablo Escobar şi de Jose Luis Vaschez.
Aceste organizaţii se ocupă tot cu traficul de cocaină, în legătură cu care se
evidenţiază o nouă tehnică pentru trecerea drogului peste frontieră, ce constă în
integrarea sub formă lichidă sau semilichidă a acestuia într-o masă de plastic sau
cauciuc, care apoi este prelucrată într-o matriţă, luând diferite forme, cum ar fi piese
de schimb pentru maşini, plăci sau alte obiecte din plastic. În ultimul timp cartelul
Medellin face eforturi mari pentru a se strecura şi pe pieţele din Europa, deoarece
preţul de aici este de 2 - 3 ori mai mare decât pe piaţa americană, însă întâmpină mari
greutăţi din cauza concurenţei cartelului din Cali care deţine pe bătrânul continent
circa 80 % din piaţa cocainei.
Aceste două mari carteluri columbiene îşi spală veniturile provenite din traficul
de droguri prin intermediul unor suporteri financiari, bine cunoscuţi în zonă, şi prin
corupţie şi-au creat relaţii apropiate în rândul autorităţilor politice, militare şi ale
populaţiei, ceea ce ie asigură o protecţie eficientă şi o mare libertate în activităţile
criminale desfăşurate25.
America Centrală şi Carabie. Referitor la această zonă se constată faptul că
traficanţii de droguri folosesc poziţia geografică deosebit de avantajoasă a Caraibelor
pentru a transporta şi tranzita importante cantităţi de canabis şi cocaină pe piaţa
Americii de Nord şi chiar a Europei. Cultivarea canabisului, în special pentru
consumul local se practică intens în regiune, cel recoltat din Jamaica continuând să fie
livrat pe pieţele din SUA şi Canada. De altfel, Jamaica, ţară în care canabisul este
cultivat de peste 50 de ani, rămâne principalul furnizor din zonă, devenind însă pe zi
ce trece şi un consumator. Foarte mulţi tineri între 13-19 ani utilizează permanent
25 Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995, pg. 300
33
canabisul, iar circa 20000 persoane consumă crack, acest drog deosebit de periculos
care sporeşte numărul cazurilor mortale, îndeosebi ca urmare a supradozelor.
În acelaşi timp, tot mai multe suprafeţe sunt cultivate cu mac, înregistrându-se o
creştere accentuată a producţiei de opium , însă problema cea mai gravă şi pentru
această zonă a constituit-o traficul cu cocaină , extins chiar şi în Guatemala şi
Bahamas.
America de Nord. Toate cele trei state nord-americane, respectiv SUA, Mexic,
Canada, se confruntă mult timp cu traficul şi consumul de droguri, remarcându-se în
ultima perioadă că guvernele acestora duc o politică antidrog deosebit de riguroasă.
În SUA, datorită măsurilor întreprinse, îndeosebi după anul 2004, numărul
consumatorilor de droguri se diminuează de la an la an, în schimb au sporit cazurile
de îmbolnăviri grave şi accidente datorate creşterii purităţii drogurilor, mai ales a
heroinei.
Deşi cantităţile importante de canabis consumat în SUA îşi au provenienţa din
Columbia, Jamaica şi Mexic, în ultimul timp a luat amploare şi cultivarea acestui
produs pe suprafeţe tot mai mari, realizându-se astfel o nouă sursă importantă de
aprovizionare a vastei pieţe interne americane.
Canabisul reprezintă drogul cel mai utilizat şi în celelalte două ţări, respectiv
Mexic şi Canada în aceasta din urmă constatându-se şi o extindere a plantaţiilor
autohtone .
Heroina este produsă ilicit în Mexica, de unde este exportată aproape în
totalitate în SUA, reprezentând circa 25% din existentul de pe piaţă, restul fiind livrat
în zonele din sud-vestul şi sud-estul Asiei şi din Columbia.
Cocaina şi mai ales crackul reprezintă o ameninţare formidabilă pentru
societatea americană. Astfel, numai în trei luni ale anului 2004 autorităţile americane
au confiscat peste 5500 kg cocaină, mari cantităţi fiind confiscate şi pe teritoriul
Canadei, fiind celebra captură de 3930 kg făcută de poliţia canadiană în Kvebec.
Mexicul, mult mai sărac, se confruntă cu consumul de halucinogene, estimându-
se existenţa a peste 42000 de potenţiali consumatori din rândul minorilor, tinerilor şi
săracilor din periferia oraşelor.
34
Asia de Est şi de Sud-Est. Zona de Sud-Est a Asiei este cel mai mare
producător mondial de opium, în zonă existând foarte mari plantaţi de mac, mai ales
în zonele de frontieră ale Birmaniei, în Laos, Thailanda şi Vietnam26.
Canabisul este cultivat mai ales în Sud-Estul Asiei mari plantaţii cu această
plantă fiind semnalate în Laos, Birmania şi este folosit cel mai mult în Hong Gong,
Indonezia, Filipine, Japonia şi Coreea.
China, Taiwanul şi Vietnamul sunt state ale căror teritorii sunt folosite tot mai
mult pentru tranzitarea drogurilor către Australia, SUA şi Canada, iar Bangkokul,
capitala Thailandei reprezintă cel mai important punct în care se îmbarcă curierii ce
transportă heroina către Europa şi America de Nord , atât pe mare cît şi cu aeronavele.
Astfel, chiar unele părţi din teritoriul chinez sunt folosite ca puncte de tranzit al
drogurilor, în ultima perioadă autorităţile chineze confiscând cantităţii însemnate între
care se detaşează captura de 1945 kg opium şi 1898 kg heroină, făcută în anul 2004. O
problemă majoră pentru câteva ţări din zonă o constituie în ultimul timp fabricarea
ilicltă, traficul şi consumul de amfetamine pentru Japonia, Filipine şi Coreea, însă
laboratoarele clandestine au fost descoperite şi în China şi Thailanda.
În Japonia şi Coreea aceste amfetamine constituie cel mai utilizat drog, iar în
Thailanda, consumul abuziv de asemenea substanţe sub forma tabletelor a favorizat
producerea a numeroase accidente rutiere cu urmări grave.
Europa. Ca şi în celelalte zone, canabisul rămâne cel mai folosit drog în
Europa, acesta ca şi răşina de canabis, fiind adus de regulă din Africa şi Asia de Vest.
Din cercetările făcute în diverse ţări europene şi din capturile realizate de poliţiile
naţionale rezultă că dintre ţările africane, Marocul este principalul furnizor, cu
tranzitarea drogului în principal prin Spania, iar din regiunea asiatică, majoritatea
cantităţilor sunt expediate din Livan, Nepal, Pakistan şi Turcia.
Locul doi după canabis, revine heroinei, 70-80% din această categorie provine
din Asia de Vest, principala poartă de întrare în Europa fiind Turcia. Vestita rută
balcanică, Turcia - Bulgaria - lugoslavia -Austria - Germania, a suferit transformări,
datorate războiului din Iugoslavia, astfel că această rută s-a lungit în Nord, prin
România. În acelaşi timp însă este tot mai des folosită ruta ce traversează ţările din
CSI, Cehia, Germania .
26 I.Pitulescu «Al treilea război mondial: crima organizată». Edîtura naţonală 1996 pag.
35
În Europa ultimilor ani se constată o creştere îngrijorătoare a consumului de
cocaină, principalul furnizor fiind Columbia, tranzitul făcându-se cu preferinţă prin
Portugalia şi Spania. în privinţa opiului este de reţinut că în Europa, cu mici excepţii
nu s-au constatat cazuri de fabricare a acestuia, nu s-au deschis laboratoare clandestine
de rafinare a drogurilor, plantaţii ilegale de mac.
Se cunoaşte că în unele state din CSI efedrina se extrage din produse
farmaceutice şi apoi este transformată în puternicul "efedron", similar din punct de
vedere chimic cu metatinona, cunoscută şi sub denumire de "cat", substanţa tot mai
mult folosită în SUA şi Cehia , dar şi în Belarus , Rusia, Ucraina şi statele baltice.
La fel de îngrijorătoare pentru Europa este şi creşterea numărului abuzurilor de
LSD, îndeosebi în Germania şi Anglia, în această din urmă înregistrându-se câteva
decese datorate consumului excesiv.
Concluzie: Deci după cum vedem, problema narcomaniei este una primordială
şi foarte actuală în întreaga lume. De rând cu celelalte state Republica Moldova
întreprinde un şir de acţiuni cu caracter preventiv, represiv, dar şi legislativ în vederea
prevenirii şi combaterii acestui viciu.
Practica a demonstrat că eficienţa prevenirii şi combaterii narcomaniei şi
toxicomaniei depinde în cea mai mare măsură de conlucrarea între organele statului în
acest sens, dar şi cooperarea pe plan internaţional, deoarece criminalitatea
internaţională nu are hotare şi acest lucru uşurează nespus de mult activitatea
criminală pe de o parte şi totodată îngreunează misiunea nobilă a statelor care încearcă
să lichideze acest flagel.
Capitolul III. Răspunderea juridică pentru comiterea faptelor ilicite în
domeniul mijloacelor narcotice şi psihotrope. Reabilitarea socială a
bolnavilor de narcomanie
3.1. Răspunderea contravenţională pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul
mijloacelor narcotice şi psihotrope
Narcomania şi toxicomania aduc daune nu doar consumatorilor substanţelor
stupefiante, dar şi persoanelor ce nu au nici o atribuţie cu consumul substanţelor date,
provocându-le deseori daune considerabile. Anume din aceste considerente
36
legislatorul a introdus faptele cu caracter social periculos mai sporit în Codul Penal al
R.M27., iar pe cele cu caracter social mai puţin periculos în Codul cu privire la
contravenţiile administrative28.
Criminologii determină comportarea deviată ca un fapt social, exprimat în
forme relativ de masă şi constante ale activităţii umane, care nu corespund acelor
norme de comportare ce sânt stabilite de ”jure” sau normelor şi aşteptărilor care s-au
format, de fapt, în societatea dată. A lichida toate devierile dezorganizate negative,
păstrând totul ce este pozitiv, este practic imposibil. Aceasta se datorează în mare
măsură faptului că legăturile reciproce de viaţă au un caracter foarte complicat.
Criminologii constată narcomania ca o formă a deviaţiilor sociale negative. Definind
narcomania ca o boală care se manifestă prin dependenţa fizică sau psihică faţă de
droguri, o atragere de neînvins către ele, care aduc la o adâncă istovire a funcţiilor
fizice şi psihice ale organismului, ei observă evidenta dependenţă a acestei forme de
comportare deviată de mediu înconjurător, adică de factorii economici, sociali,
demografici, politici etc.
Narcomania şi actele legate de ea sînt ilegale şi criminale în virtutea
dispoziţiilor directe ale legii. Legătura strânsă între narcomanie şi criminalitate se
reflectă de asemenea în aceea, că ea este un factor criminogen de sine stătător şi de
acţiune continuă, adică un factor ce naşte criminalitatea. Astfel, narcomanii,
intenţionând să obţină substanţe narcotice sau mijloace pentru fabricarea lor, sînt puşi
în situaţia de a săvârşi diverse acţiuni criminale.
În general, consumatorii de droguri nu sunt infractori înrăiţi, în majoritatea
cazurilor având o atitudine indiferentă faţă de interdicţiile juridico-penale, însă sunt
periculoşi în perioada abstinenţei. Având necesităţi reduse, adică consumul de droguri,
deseori săvârşesc infracţiuni pentru obţinerea acestor substanţe.29
Substanţele narcotice sînt scoase din circuitul civil şi a le dobândi altfel decât
conform ordonanţei medicale este imposibil. De aceea, narcomanii săvârşesc
sustrageri de mijloace narcotice din farmacii, puncte veterinare, spitale, instituţii
27 Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002, publicat în
Monitorul Oficial nr.128-129/1012 din 13.09.02, art. art. 217, 21928 Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova, adoptat prin legea RSSM la 29 martie 1985 cu modificările până în 2009, art. art. 44, 105/1, 105/2, 105/329 R.Condrat, Al.Spoială, Unele consideraţiuni privind traficul ilicit şi consumul abuziv de substanţe narcotice, // Anale ştiinţifice, ediţia a IV-a //, Chişinău, 2003, p.134.
37
ştiinţifice de cercetări, execută falsificări de documente, corup persoane cu funcţii de
răspundere care au dreptul de a dispune de substanţele narcotice, etc.
Conchiderea că aproape fiecare narcoman este un potenţial infractor nu este
greşită, deoarece în starea de euforie sau abstinenţe, el este capabil la săvârşirea
oricărei acţiuni. În timpul unor halucinaţii - vizuale şi auditive, în stare de beţie
narcotică, precum şi la consumarea efectului substanţei narcotice, când apare simţul de
alarmă, de frică, narcomanul este în stare să manifeste o agresivitate deosebită, o
cruzime sporită, el poate în mod spontan să-i atace pe cei prezenţi, crezând că este
supus unui pericol din partea acestora. În asemenea situaţii persoana aflată în stare de
beţie narcotică poate distruge averea proprietarului, poate săvârşi chiar omoruri.30
Sănătatea este una din bazele dezvoltării armonioase a personalităţii, o condiţie
importantă a participării ei în viaţa socială. În conformitate cu prevederile Legii
Republicii Moldova cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea
familială nr.185-XV din 24.05.2001 „cetăţenii republicii au dreptul la asigurarea
sănătăţii, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex, apartenenţă socială şi religie.31
Profesorul V.N.Smitienco propune a clasifica normele juridico-penale, care
apară sănătatea populaţiei, în următoarele grupe:
1. norme, care prevăd răspunderea pentru acţiunile ilegale legate cu mijloacele
narcotice;
2. normele, care incriminează încălcările ordinii prevăzute de acordare şi
recepţionare a ajutorului medical;
3. normele, care prescriu răspundere penală pentru încălcarea regulilor de luptă
cu epidemiile şi poluarea mediului ambiant;
4. normele, care reglementează relaţiile în ceea ce priveşte actele nepermise cu
substanţele radioactive, toxice şi cu efect puternic32.
Organizaţia mondială a ocrotirii sănătăţii defineşte sănătatea ca stare deplină a
bunăstării fizice, psihice şi sociale, dar nu numai lipsa bolilor şi neajunsurilor fizice.
Sociologii examinează sănătatea populaţiei ca una din bazele principale ale
prosperităţii statale şi sociale, care se caracterizează printr-un complex de factori
social-economici şi reali, asemenea muncii, educaţiei, condiţiile psihoemoţionale ale
activităţii oamenilor. Aceste determinări reflectă diferite aspecte ale unui şi aceluiaşi 30 M.P.Gadirca, M.I.Sidorov, Legislaţia privind lupta cu beţia, alcoolismul şi narcomania, Chişinău 1988.31 Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.90-91/697 din 02.08.2001.32 В. Н. Смитиенко, Организационные и тактические вопросы профилактики наркамании, Москва 1988, c. 174
38
fenomen social. De aceea, este corectă opinia profesorului M.S.Bednâi, care consideră
că sănătatea populaţiei este o asemenea stare a activităţii vitale, ce asigură condiţii
necesare pentru realizarea funcţiilor biologice şi social-utile, fiind o caracteristică
complex integrată.
Profesorul V.N.Smitienco, examinând natura juridică, socială şi fizică a
sănătăţii populaţiei, o determină ca o grupă separată de relaţii sociale, survenite şi
menţinute la realizarea cercului de bunuri psihice şi fizice ale populaţiei, care asigură
funcţionarea normală şi dezvoltarea societăţii umane33. O asemenea definire este prea
generală. Precizând-o, putem ajunge la concluzia, că prin sănătatea populaţiei trebuie
de înţeles cumulul relaţiilor sociale de acelaşi gen, care asigură dezvoltarea
armonioasă a personalităţii pe calea respectării anumitor reguli de ocrotire a sănătăţii,
orientate spre asigurarea sănătăţii unui cerc nedeterminat de persoane la acordarea şi
recepţionarea unui ajutor medical calificat sau folosirea substanţelor cu efect puternic,
toxice sau narcotice în scopuri medicale şi ştiinţifice.
În continuare vom analiza articolele Codului cu privire la contravenţiile
administrative care prevăd răspunderea pentru operaţiunile legate cu substanţele
narcotice.
Articolul 44. Procurarea sau păstrarea ilegală de mijloace narcotice sau
psihotrope în cantităţi mici ori consumarea de mijloace narcotice sau psihotrope fără
prescripţia medicului.
Obiectul nemijlocit al acestei contravenţii îl constituie regulile de procurare,
păstrare şi sănătatea persoanei.
Latura obiectivă o constituie acţiunea ce se manifestă prin procurarea sau
păstrarea ilegală fără scop de vînzare a mijloacelor narcotice sau psihotrope în cantităţi
mici, precum şi consumarea de substanţe narcotice sau psihotrope fără prescripţia
medicului.
Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.
Subiectul acestei contravenţii este persoana fizică, responsabilă care a atins
vârsta de 16 ani.
În conformitate cu prevederile notei articolului respectiv: „persoana, care a
predat benevol mijlocul narcotic sau psihotrop ce-l avea într-o cantitatea mică, pe care
l-a procurat sau l-a păstrat fără scop de vânzare, precum şi care s-a adresat benevol la 33 Ibidem, pg.175
39
o instituţie medicală pentru a i se acorda asistenţă medicală în legătură cu consumarea
mijloacelor narcotice sau psihotrope fără prescripţia medicului, este scutită de
răspunderea administrativă pentru acţiunile, prevăzute de prezentul articol”.
Contravenţia similară e prevăzută de art. 85 al Codului Contravenţional din
24.10.2008 şi anume „procurarea sau păstrarea ilegală de substanţe narcotice sau de
alte substanţe psihotrope în cantităţi mici ori consumarea unor astfel de substanţe fără
prescripţia medicului”. Sancţiunea pentru fapta dată este însă mult mai aspră şi constă
în amendă de la 3 la 10 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de până la 40 de ore.
Articolul 105/1. Neluarea de măsuri pentru stârpirea cânepei sălbatice.
Obiectul acestei contravenţii este sănătatea persoanelor, respectarea regulilor de
strângere a plantelor cu un conţinut narcotic.
Latura obiectivă poate fi realizată prin acţiune exprimată prin neluarea de către
beneficiarii folosinţei pământului a măsurilor pentru strângerea cânepei sălbatice.
Latura subiectivă - această încălcare poate fi săvârşită prin intenţie directă.
Subiect al acestei contravenţii este special. Persoana cu funcţii de răspundere ce
a împlinit vârsta de 16 ani.
Articolul 105/2. Neluarea de măsuri pentru asigurarea protecţiei semănăturilor
care au un conţinut narcotic.
Obiectul contravenţiei este regimul stabilit de protecţie a semănăturilor de
cânepă şi de mac pentru ulei, a locurilor de păstrare şi prelucrare a lor.
Latura obiectivă inacţiune exprimată prin neluarea de măsuri pentru asigurarea
regimului stabilit de protecţie a semănăturilor de cânepă şi de mac pentru ulei, a
locurilor de prelucrare a recoltei acestor culturi, precum şi neluarea de măsuri pentru
distrugerea resturilor rămase după recoltare şi a deşeurilor de producţie care conţin
substanţe narcotice.
Latura subiectivă - vinovăţie exprimată prin intenţie directă.
Subiect - subiect special, persoana cu funcţii de răspunderea, responsabilă,
vârsta prevăzută de lege.
De asemenea contravenţie similară prevede şi Codul contravenţional în art. 86
„neadoptarea de măsuri pentru asigurare a protecţiei semănăturilor de plante ce conţin
substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope”. Deosebirea constă în cuantumul
40
răspunderii şi anume amendă de la 70 la 150 de unităţi convenţionale aplicată
persoanei cu funcţie de răspundere şi, respectiv, amendă de la 200 la 300 de unităţi
convenţionale aplicată persoanei juridice.
Articolul 105/3. Cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice
sau psihotrope.
Obiectul contravenţiei date sînt regulile de cultivare a macului pentru ulei şi a
cânepei.
Latura obiectivă se realizează prin intenţie exprimată prin cultivarea ilegală a
plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope.
Latura subiectivă a acestei contravenţii este manifestată prin intenţie directă.
Subiect al contravenţiei este persoana fizică, responsabilă ce a atins vârsta de 16
ani.
Art. 87 al Codului contravenţional prevede „cultivarea ilegală a plantelor care
conţin sau alte substanţe psihotrope”. Şi pentru această faptă legiuitorul a majorat
esenţial sancţiunea şi anume amendă de la 30 la 50 de unităţi convenţionale aplicată
persoanei fizice; amendă de la 100 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei
cu funcţie de răspundere; amendă de la 300 la 400 de unităţi convenţionale aplicată
persoanei juridice cu/sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o
anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
Codul contravenţional nr. 218 din 24.10.2008 prevede şi răspunderea pentru
aducerea minorului la starea de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe în art.
88, ceea ce nu întâlnim în C.C.A. Acest articol prevede sancţiuni mai aspre pentru
comiterea unor astfel de acţiuni ilicite şi anume amendă în mărime de la 20 la 40 de
unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice şi respectiv amendă de la 40 la 60 de
unităţi convenţionale în cazul în care contravenţia e comisă de părinţi sau persoanele
care-i înlocuesc.
Alte acţiuni ilegale legate de substanţele narcotice şi psihotrope sunt prevăzute
în art. 233 al Codului contravenţional, care este compus din trei aliniate şi anume:
I. Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă
de alte substanţe decât alcoolul, dacă fapta nu constituie infracţiune;
41
II.„Predarea cu bună ştiinţă a conducerii vehiculului către o persoană care se află în
stare de ebrietate produsă de alte substanţe decât alcoolul, dacă fapta nu constituie
infracţiune.”
III. „Acţiunile specificate la alin.(1) şi (2), în cazul în care admiterea la
trafic a conducătorului de vehicul nu prevede obligaţia de a deţine permis de
conducere”.
Din acest articol putem evidenţia faptul că legiuitorul a făcut diferenţierea
dintre starea de ebrietate produsă de alcool şi cea produsă de substanţele narcotice sau
toxice, lucru care este foarte important şi se cerea de multă vreme.
O altă contravenţie similară este prevăzută în art. 231 alin. 5 şi anume:
„Conducerea vehiculului de către o persoană care nu are permis de conducere şi care,
totodată, este în stare de ebrietate produsă de alte substanţe decât alcoolul, dacă fapta
nu constituie infracţiune”.
3.2. Răspunderea penală pentru comiterea faptelor ilicite în domeniul mijloacelor
narcotice şi psihotrope.
Obiectul material al acestor infracţiuni sunt substanţele narcotice, substanţele
psihotrope şi precursorii acestora.
Prin substanţă narcotică (stupefiant), substanţă psihotropă se subînţelege o
substanţă de origine naturală sau sintetică, precum şi preparat conţinând o astfel de
substanţă, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv.
Precursor este o substanţă de origine naturală sau sintetică utilizată în calitate de
materie primă la producerea de substanţe narcotice şi psihotrope.34.
Componenţa de infracţiune stipulată în art.217 „Circulaţia ilegală a substanţelor
narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare”, prevede un şir de
metode de săvârşire a acestei fapte, de asemenea alin.3-4 conţin componenţele
agravante.
Aliniatele 1 şi 2 ale art.217 C.p. al R.M. prevăd răspunderea penală pentru
cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau
utilizarea a astfel de plante, elaborarea, producerea, fabricarea, extragerea, prelucrarea, 34 Legea Republicii Moldova cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor, nr.382-XIV din 6 mai 1999 publicată în M.O. nr.73-77/339 din 15 iulie 1999.
42
deţinerea, păstrarea, eliberarea, comercializarea, distribuirea, procurarea, livrarea,
expedierea, importul, exportul, nimicirea substanţelor narcotice, psihotrope sau a
precursorilor, supuse controlului în conformitate cu legislaţia, fără scop de înstrăinare.
Prin cultivarea plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope
înţelegem semănarea plantelor, îngrijirea şi recoltarea acestora.
Prelucrarea plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope semnifică
modificarea caracteristicilor esenţiale a acestora în scopul obţinerii producţiei finite
sau a materiei prime.
Utilizarea acestor substanţe înseamnă folosirea trăsăturilor narcotizante şi / sau
psihotrope.
Producerea ilegală trebuie înţeleasă ca orice acţiune neautorizată în rezultatul
cărora au fost obţinute substanţe narcotice sau psihotrope. Momentul consumării
acestei metode nu trebuie legată de momentul existenţei drogurilor ca produs finit.
Producerea include în sine toate procesele cu ajutorul cărora pot fi obţinute substanţele
narcotice sau psihotrope. O varietate a producerii este fabricarea, care presupune
producerea mărfii în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într-o fabrică,
uzină etc.
Extragerea substanţelor narcotice sau precursorilor trebuie înţeleasă ca
scoaterea unei substanţe dintr-un material, separarea unei substanţe de alta prin diferite
procedee. Deci, drogurile pot fi produse şi fabricate prin extragerea acestora.
Prelucrarea – acţiunile în rezultatul cărora are loc rafinarea (curăţirea de
compuşi alăturaţi), ridicarea concentrării substanţelor narcotice sau psihotrope, de
asemenea acţiunile de obţinere a unor produse, altele decât drogurile, folosind
substanţele narcotice sau psihotrope. Componenţa dată de infracţiune se consumă din
momentul începerii procesului de prelucrare, chiar dacă produsul finit nu este gata.
Păstrarea ilegală presupune orice acţiune intenţionată în scopul aflării
substanţelor respective în stăpânirea persoanei (asupra sa, în încăpere, locuri tăinuite
etc.). De fapt, aceasta semnifică posedarea substanţelor narcotice sau psihotrope de
către o persoană care nu este autorizată în acest scop, indiferent de locul aflării şi
perioada de timp cât au fost păstrate.
Eliberarea substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor lor semnifică
predarea mărfii respective. Eliberarea este înfăptuită de o persoană, care nu este în
43
acelaşi timp vânzător, deoarece în acest caz este vânzare de substanţe narcotice şi
psihotrope sau a precursorilor lor.
Comercializarea este modalitatea cea mai frecventă utilizată în circuitul ilegal
al substanţelor narcotice şi psihotrope. Prin comercializare înţelegem orice acţiune de
transmiterea gratuită ori contra plată (vânzare, donaţie, schimb, împrumut etc.) a
drogurilor, precum şi alte acţiuni de răspândire (de exemplu: injectarea narcoticilor
unei alte persoane. În rezultatul acţiunilor sus-menţionate o terţă persoană devine
posesorul substanţelor respective. Forma de transmitere în posesie altei persoane nu
influenţează asupra calificării acţiunilor drept comercializare. De asemenea, faptul
transmiterii cu titlu gratuit sau oneros nu are importanţă pentru calificare).
Comercializarea drogurilor este consumată din momentul primirii acestora de către o
altă persoană. Totodată menţionăm că acţiunile persoanei care comercializează
substanţe narcotice sau alte substanţe sunt bile de răspundere penală conform art.190
C.p. al R.M. – escrocherie, iar persoana care a cumpărat, va purta răspundere pentru
tentativă la procurarea substanţelor narcotice (art.27 şi art.217 C.p. al R.M.).
Distribuirea este împărţirea substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor
săi în mai multe părţi sau la mai multe persoane, dând fiecăruia una sau mai multe
părţi.
Livrarea este furnizarea substanţelor narcotice, substanţelor psihotrope şi a
precursorilor.
Procurarea substanţelor narcotice sunt acţiunile în rezultatul cărora persoana
devine proprietarul substanţelor respective. Aceste acţiuni pot fi: cumpărarea,
acceptarea lor ca plată pentru unele servicii sau stingerea unei datorii, schimb,
recoltarea plantelor ce conţin substanţe narcotice sau psihotrope. Procurarea
substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor se consumă din momentul când
substanţele sus-menţionate se vor afla în posesia persoanei.
Expedierea presupune trimiterea prin poştă, prin mesageri a substanţelor
narcotice şi psihotrope sau a precursorilor lor la adresă anumită.
Importul şi exportul în sensul art.217 C.p. R.M. sunt noţiuni specificate în
codul vamal al R.M. Atenţionăm că în cazul importului sau exportului drogurilor prin
contrabandă persoana va purta răspundere penală conform al.2 art.248 C.p. R.M., iar
44
în cazul când nu este componenţa dată persoana va fi trasă la răspundere penală în
conformitate cu art.217 C.p. R.M.
Prin nimicirea substanţelor narcotice sau psihotrope, fie a precursorilor constă
în distrugerea acestora. Considerăm că în baza acestei prevederi poate fi trasă la
răspunderea penală numai persoana căreia i-au fost încredinţate, în mod legal, aceste
substanţe. Nimicirea drogurilor de către o persoană care posedă ilegal (sau în
rezultatul unei acţiuni ilegale) nu este considerată social-periculoasă, fiind că în acest
caz nu poate fi adus un careva prejudiciu sănătăţii populaţiei, care este protejată de
această normă. Odată cu distrugerea drogurilor, ele nu vor mai putea fi în circuitul
ilegal, în acest moment ele sunt scoase din circuitul civil35.
Conform Legii pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii
Moldova consumul substanţelor narcotice sau psihotrope nu mai este penal
condamnabil. Această decriminalizare este rezultatul ajustării legislaţiei autohtone la
cea internaţională, conform căreia dreptul de a decide asupra vieţii sale este un drept
fundamental al omului. Totuşi depistarea cazurilor de consum al drogurilor ne
mărturiseşte despre comiterea infracţiunii din art. 217 C.p. R.M., deoarece înainte de
consumare ele au fost procurate, comercializate, deţinute etc.
Organizarea consumului de droguri presupune acţiuni în urma cărora unele
persoane sunt facilitate la întrebuinţarea substanţelor narcotice. Subiect poate fi doar
persoana ce nu deţine autorizaţie în acest scop, autorizarea respectivă fiind eliberată de
Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor din cadrul Ministerului Sănătăţii.
Alin. 3 al art.217 C.p. R.M. stabileşte răspunderea penală pentru acţiunile
enumerate în alin.(1) şi (2) al aceluiaşi articol, săvârşite:
a. în mod repetat,
b. de două sau mai multe persoane,
c. cu utilizarea substanţelor narcotice sau psihotrope care prezintă un pericol
deosebit pentru sănătatea omului;
d. cu folosirea situaţiei de serviciu;
e. pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială,
penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a
35 Comentariu Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002,
publicat în Monitorul Oficial nr.128-129/1012 din 13.09.02.
45
acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau
sportive ori în imediata apropiere a acestora.
În alin.4 art.217 C.p. R.M. legiuitorul condamnă acţiunile, prevăzute de alin. (1)
şi (2) ale art.217 C.p. R.M. săvârşite:
a) de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;
b) în proporţii deosebit de mari.
Latura subiectivă a componenţelor date se manifestă prin intenţie directă.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta prevăzută de legislaţie.
Ţinând cont de faptul că infracţiunea dată în majoritatea cazurilor este săvârşită
de persoane ce consumă droguri, inclusiv care au diagnosticul „narcomanie” sau
„toxicomanie”, trebuie de atenţionat asupra necesităţii, în multe cazuri, expertizei
judiciar-psihiatrice. Narcomanii, ca regulă, sunt recunoscuţi ca persoane responsabile
faţă de faptele social-periculoase săvârşite. Această poate fi explicat prin faptul că
conştient consumând droguri, persoana chiar dacă este în dependenţă de ele, este
conştientă de faptul că „se aduce” la asemenea stare. Este corect că la mulţi narcomani
controlul acţiunilor sale este diminuat, mai ales în starea abstinenţei de la consumul
drogurilor. Dar ţinând seama de faptul că persoana singură „se aduce” la asemenea
stare, ea trebuie să răspundă penal pentru faptele sale. Totuşi menţionăm, însă, că în
urma consumului regulat de droguri poate genera schimbări stabile ale psihicului
persoanei şi poate submina capacitatea acesteia de a dirija şi a controla acţiunile sale.
În asemenea cazuri persoana poate fi declarată iresponsabilă.
Următorul articol ce prevede răspunderea penală pentru acţiunile cu substanţele
narcotice şi psihotrope este art.218, şi anume pentru prescrierea ilegală sau încălcarea
regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice sau psihotrope. În articolul respectiv
sunt prevăzute două metode:
1. prescrierea, fără a fi necesar, a preparatelor sau a substanţelor narcotice ori
psihotrope;
2. falsificarea reţetei sau a altor documente, care permit obţinerea preparatelor
sau substanţelor narcotice şi psihotrope.
46
Infracţiunea respectivă atentează la circuitul substanţelor narcotice, care se află
sub controlul stric al statului. În acest caz este creat pericolul ca substanţele respective
să iasă din circuitul legal.
Obiectul material al infracţiunii sunt recetele ce servesc temei de eliberare
deţinătorului a substanţelor sus-menţionate, precum şi orice alt document ce acordă
dreptul de a primi substanţele respective.
Alături de substanţele narcotice şi psihotrope legiuitorul utilizează şi noţiunea
de preparat. Conform sensului art.217 C.p. R.M. această noţiune cuprinde: orice
amestec de substanţe în orice stare fizică, ce conţine una sau mai multe substanţe
narcotice ori psihotrope (art.1 al Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi
psihotrope şi a precursorilor).
Prescrierea preparatelor, substanţelor narcotice şi psihotrope presupune
recomandaţia de folosire a unui medicament, a unei substanţe. Această recomandaţie
trebuie să acorde persoanei dreptul de a primi aceste substanţe, de ex.: reţeta eliberată
de medic, un document semnat de directorul unei fabrici farmaceutice etc. pentru a fi
penal condamnabilă prescrierea trebuie făcută fără necesitate, adică în acest caz
procurorul trebuie să aducă probe care ar dovedi că prescrierea respectivă nu era
necesară. Pentru consumarea acestei infracţiuni nu este necesar ca persoana să
primească substanţele respective, infracţiunea se consumă din momentul eliberării
documentului ce acordă dreptul de a primi preparate.
O altă metodă a acestei infracţiuni este falsificarea reţetei sau altor documente
care permit obţinerea preparatelor, substanţelor narcotice sau psihotrope.
Prin reţetă se înţelege o prescriere în scris într-o formă stabilită a medicului dată
farmaciei sau altei instituţii de a prepara şi elibera (sau numai a elibera) preparate
necesare tratamentului.
Prin falsificare trebuie înţeles:
- contrafacerea deplină a reţetelor, altor documente care permit obţinerea
preparatelor şi substanţelor respective,
- introducerea în reţeta (documentul) originală a unor date false, ce nu
corespund realităţii,
- schimbarea conţinutului reţetei / documentului legal eliberat prin diferite căi.
47
Această infracţiune este consumată din momentul falsificării, faptul primirii sau
neprimiri drogurilor în baza acestor documente nu are importanţă pentru consumarea
acestei infracţiuni.
Latura subiectivă a acestei infracţiuni constă în intenţie directă. Persoana
conştientizează că prescrie sau falsifică documentele necesare şi doreşte să acţioneze
în acest mod. În cazul prescrierii, persoana trebuie să conştientizeze faptul că prescrie
fără necesitate, iar cazul în când de ex.: medicul este convins că un preparat este
necesar bolnavului, dar în realitate acesta nu era necesar, nu putem atrage medicul la
răspundere penală.
Subiect al acestei infracţiuni este persoana fizică, responsabilă care la
momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Menţionăm că persoana
trebuie să aibă dreptul de a prescrie (în cazul al.1art.218 C.p. R.M.) preparate şi
substanţe narcotice sau psihotrope. Dacă persoana nu avea acest drept, atunci ea va
purta răspundere conform art.217 C.p. R.M. (cu condiţia că vor fi întrunite toate
semnele componenţei).
O altă faptă prejudiciabilă pentru sănătatea populaţiei reprezintă organizarea şi
întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope (art.219
C.p. al R.M.). Pericolul social constă în faptul că sunt create condiţii favorabile
consumului şi realizării drogurilor şi, în consecinţă, răspândirea narcotismului. Pe
lângă acestea, în interiorul speluncilor deseori au loc înţelegeri criminale în scopul
comiterii altor infracţiuni.
Obiectul material al componenţei date sunt substanţele narcotice şi psihotrope
utilizate de vânzătorii localurilor respective.
Latura obiectivă se manifestă prin acţiuni active: organizarea, întreţinerea
speluncilor şi punerea la dispoziţie a localurilor.
Sub noţiunea de speluncă trebuie de înţeles un spaţiu locativ (odaie, apartament,
vilă etc.) sau nelocativ (acaret, pod, beci etc.) care temporar sau permanent este pusă
la dispoziţie de către o persoană pentru consumul de substanţe narcotice sau
psihotrope. Aceste încăperi pot fi staţionare sa mobile. În calitate de spelunci pot fi
folosite şi încăperile de serviciu, în deosebi, cazangeriile, încăperile pentru paznici etc.
Organizarea speluncilor presupune acţiunile de creare a acestora, care se pot
manifesta prin căutarea localului, adaptarea acestuia pentru consumul de droguri,
48
procurarea echipamentului, narcoticilor, strângerea mijloacelor băneşti pentru
deschiderea speluncilor etc. în cazul când persoana acţionează în scopul asigurării
funcţionalităţii speluncilor ea va purta răspundere penală pentru întreţinerea localurilor
respective.
Întreţinerea speluncii presupune acordarea sistematică de ajutor material pentru
funcţionarea încăperii în care se consumă mijloace narcotice sau psihotrope ori
administrarea unei astfel de încăperi.36
Persoana care întreţine spelunci poate fi atât proprietarul încăperii, cât şi
persoană ce administrează încăperea în baza altor temeiuri (de ex., chiriaş, în baza
atribuţiilor de serviciu etc.). Persoanele ce execută funcţii tehnice în cadrul speluncilor
(deridecătoare, paznici etc.) vor fi atrase la răspundere penală doar în calitate de
complici, dacă sunt întrunite toate semnele componenţei. Întreţinerea speluncilor se
consideră consumată din momentul efectuării acţiunilor de asigurare a funcţionalităţii
localului respectiv.
Punerea la dispoziţie a localului pentru consumul substanţelor narcotice şi
psihotrope presupune acţiunile prin care se acordă încăpere, dar nu constituie
organizare sau întreţinere. Asemenea acţiuni pot consta în: darea în chirie persoanei
vinovate a spaţiului locativ sau nelocativ de către proprietar sau permiterea (însă fără
caracter sistematic) consumării la domiciliului acestuia a substanţelor narcotice sau
psihotrope. Menţionăm că în cazul „punerii la dispoziţie” subiectul acestei acţiuni
trebuie să cunoască în ce scop va fi folosită încăperea.
Latura subiectivă a acestei componenţe se manifestă prin intenţie directă.
Persoana conştientizează că organizează sau întreţine spelunci şi doreşte să acţioneze
astfel. Acţiunile sus-menţionate trebuie efectuate în scopul asigurării consumului de
substanţe narcotice şi psihotrope. Răspunderea penală în baza art.219 C.p. R.M.
survine indiferent de faptul dacă motivul era cupidant sau nu. Adică, faptul că
persoana avea venit sau acţiona gratis influenţează asupra individualizării pedepsei,
dar nu calificarea faptei.
Acţiunile prevăzute de art.219 C.p. R.M., ca regulă, sunt combinate cu alte fapte
penal-condamnabile (realizarea, păstrarea drogurilor etc.), ceea ce necesită tragerea la
răspunderea penală în baza mai multor articole ale Codului penal.
36 Ivan Macari, Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea specială, Chişinău, 2003, p.208.
49
Subiectul infracţiunii este general, adică persoană fizică, responsabilă care la
momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În calitate de organizator şi
întreţinător a speluncilor pot fi persoane diferite sau una singură.
Alin.2 art.219 C.p. R.M. prevede componenţa agravantă ce presupune
săvârşirea acţiunilor din alin.1 art.219 C.p. R.M. de către un grup organizat sau
organizaţie criminală.
Î n acest context putem menţiona faptul, că în scopul unei lupte mai eficiente cu
devianţele menţionate, prin Legea nr.277-XVI din 04.11.2005, au fost introduse şase
articole în C.p. al R.M. şi anume art.217/1 „Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare”, art.217/2 „Circulaţia ilegală a
precursorilor în scopul producerii sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau
analoagelor lor”, art.217/3 „Circulaţia ilegală a materialelor şi utilajelor destinate
producerii sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor”,
art.217/4 „Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope”, art.217/5
„Consumul ilegal public sau organizarea consumului ilegal de substanţe narcotice,
psihotrope sau analoage ale acestora” şi art.217/6 „Introducerea ilegală intenţionată în
organismul altei persoane, împotriva voinţei acesteia, a substanţelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor acestora” care au intrat în vigoare la 02.12.2005.
3.3. Ordinea documentării acţiunilor ilegale legate cu drogurile.
Lupta cu criminalitatea rămâne a fi una din sarcinile principale ale statului. O
direcţie de bază în această activitate complexă o constituie lupta cu sustragerile averii
proprietarului care este o îndatorire primordială a statului, a întregii societăţi, precum
şi obligaţia fiecărui cetăţean.
Reieşind din specificul activităţii, drepturile şi îndatoririle încredinţate,
funcţionarul de poliţie este obligat ca odată cu depistarea la persoane substanţe ce
seamănă cu narcoticile:
1. Să ridice substanţa, reflectând acţiunea dată în procesul-verbal de
sechestrare şi ridicare.
50
2. Să împacheteze substanţa luată într-un pachet de polietilenă, să-l sigileze în
modul stabilit, făcând o etichetă cu indicarea datei, sigila şi semnătura persoanei care a
sigilat-o, a persoanei bănuite şi a martorilor asistenţi, a altor participanţi (specialişti).
3. Să întocmească o scrisoare de însoţire la centrul de expertize şi examinare
criminalistică a MAI şi să trimită cele ridicate la cercetare. De regulă, se pun
următoarele întrebări: - dacă substanţa e narcotic; dacă e făcută în condiţii casnice;
care este cantitatea.
4. Să ceară de la martori, persoana bănuită prezentarea explicaţiilor.
5. Să însoţească persoana la dispanserul narcologic pentru cercetare, examinare
medicală.
6. Să înregistreze materialele în unitatea de serviciu sau în cancelarie, să
raporteze conducerii organului de poliţie.
După primirea încheierii specialistului hotărârea asupra materialelor e
independentă de rezultatele cercetării.
Pot exista mai multe variante de rezolvare:
1. Substanţa nu-i narcotic şi persoana nu se află sub influenţa narcotică, atunci
ancheta asupra cazului cu privire la contravenţia administrativă se încetează în baza
pct.1 art.234 CCA al R.M.
2. Substanţa nu este narcotic dar persoana se află sub influenţa narcotică şi vina
ei va fi stabilită, atunci se alcătuieşte procesul-verbal al contravenţiei conform art.44 al
CCA al RM.
3. Substanţa e narcotică, atunci în dependenţă de cantitatea ei şi de caracteristica
persoanei reţinute, de alte circumstanţe, se alege una din următoarele soluţii asupra
cazului:
- se alcătuieşte proces-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de art.44 al
CCA al RM (păstrarea sau procurarea narcoticului în cantităţi mici).
- materialele adunate se înregistrează în registrul nr.2 şi se ia decizia
corespunzătoare conform CPP al RM.
- materialele acumulate se înregistrează în registrul nr.2 şi în acele cazuri când
în acţiunile persoanei bănuite vor fi descoperite elementele contravenţiei prevăzute de
art.44 al CCA al RM, dar persoana dată a fost trasă la răspundere administrativă
51
similară pe parcursul anului calendaristic, există elementele infracţiunii prevăzute de
articolele C.p. al RM.
Persoana, care s-a adresat benevol la o instituţie medicală pentru a i se acorda
asistenţă medicală în legătură cu consumarea substanţelor în scopuri medicinale, este
scutită de răspunderea penală pentru consumarea mijloacelor narcotice fără prescripţia
medicului, precum şi pentru, păstrarea, transportarea şi expedierea ilegală a
mijloacelor narcotice consumate.37
3.4. Particularităţile reabilitării sociale a bolnavilor de narcomanie
Persoanele în stare de ebrietate narcotică, care prezintă pericol pentru viaţă şi
sănătate, sânt aduse la Comisia de investigaţie medicală din cadrul instituţiei
narcologice sau a altor instituţii medicale pentru determinarea gradului de ebrietate şi
pentru eliberarea avizului consultativ38. Spitalizarea persoanelor în Centrul de
dezintoxicare39 se efectuează în baza avizului Comisiei de investigaţie medicală pentru
determinarea gradului de ebrietate şi naturii lui. Despre persoanele suspecte de maladii
narcologice este informată în termen de 3 zile, instituţia narcologică40, din teritoriu,
Comisia pentru problemele sociale şi organele de poliţie teritoriale. În cazul
inexistenţei unui centru de dezintoxicare medicală în localitate, persoanelor în stare de
ebrietate narcotică care, conform avizului comisiei de investigaţie medicală, au nevoie
de asistenţă medicală, aceasta li se va acorda în policlinici sau staţionare teritoriale.
Persoanele cu efect al drogurilor care, potrivit avizului Comisiei de investigaţie
medicală, nu au nevoie de asistenţă medicală urgentă, dar prezintă, prin
comportamentul lor, pericol pentru viaţa şi sănătatea proprie sau a celor din jur, pot fi
reţinute la centrele medicale de dezalcoolizare ale MAI cel mult 24 de ore41.
37 A.Borodac, „Drept penal”, Chişinău, 1996; art. 217 C.P. al R.M.38 A se vedea Regulamentul centrului de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale (spital judeţean, municipal) subordonate Ministerului Sănătăţii, pct.12, adoptat prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.1433 din 07.11.2002.39 Centrul de dezintoxicare medicală din cadrul instituţiilor medicale subordonate Ministerului Sănătăţii este unitate curativ-diagnostică avînd drept scop acordarea asistenţei medicale persoanelor în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică de gradul mediu şi avansat, Idem, pct.1.40 Instituţia narcologică este o unitate sanitară de profilaxie, diagnosticare şi tratament, avînd drept scop acordarea de asistenţă profilactică, consultativă, curativă şi de adaptare medico-socială a persoanelor ce fac abuz de alcool, consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope, sînt dependente de acestea, cu consecinţe medico-sociale generate de consumul lor, a se vedea Regulamentul instituţiei narcologice a Ministerului Sănătăţii, pct.1, adoptat prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.1433 din 07.11.2002.41 Ibidem, pct.16.27 A se vedea Legea RM nr.713-XV, privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi alte substanţe psihotrope, din 06.12.2001, art.11 pct.2.
52
Persoanele care consumă substanţe narcotice fără prescripţia medicului, inclusiv
persoanele bolnave de narcomanie, pot beneficia, la alegere, de tratament în instituţii
narcologice ambulatorii sau staţionare de stat ori in clinici private speciale, precum si
de tratament de scurtă durată în instituţii curativ-profilactice teritoriale.
Tratamentul narcologic este benevol, la dorinţă anonim, cu excepţia cazurilor
prevăzute de “Legea privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool,
consumului ilicit de droguri şi alte substanţe psihotrope” si de alte acte normative42.
Persoanele care consumă substanţe narcotice fără prescripţia medicului, creând
astfel familiei greutăţi materiale sau provocând, în stare de euforie ori fără
discernământ, situaţii conflictuale în familie sau în locuri publice, şi care, după ce au
fost avertizate ori sancţionate repetat de factorii organelor de drept, au evitat să solicite
benevol asistenţă consultativă sau curativă în instituţii medicale teritoriale sânt trimise
la testare în comisia de expertize narcologice, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii,
pentru obţinerea unui aviz privind gradul lor de dependenţă narcotică pentru a se
determina tipul instituţiei curative a cărei asistenţă le este indicată.
Trimiterea la examen medical în comisia de expertize narcologice se face de
comisia pentru problemele sociale din raza domiciliului sau reşedinţei persoanei, la
solicitarea rudelor acesteia, la iniţiativa instituţiilor medicale sau din oficiu.
La solicitarea medicilor, persoana care refuză să se prezinte pentru examen
medical poate fi adusă la comisia de expertize narcologice de către politie, insă numai
după ce a fost invitată în prealabil de lucrătorii medicali şi după ce aceştia au încercat
să o aducă43.
După efectuarea examenului medical persoanelor menţionate mai sus, dacă se
confirmă dependenţa lor de substanţele narcotice, pot fi obligate să se trateze staţionar
sau ambulatoriu în instituţii narcologice sau instituţii medicale de profil general ale
Ministerului Sănătăţii.
Hotărârea privind supunerea la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice
ale Ministerului Sănătăţii se emite de instanţa judecătoreasca din raza domiciliului sau
reşedinţei persoanei.
42
43 Ibidem, art14, pct.2.
53
Acţiunea juridică este intentată la cererea comisiei pentru problemele sociale
sau la cererea procurorului. La cerere se anexează documentele justificative, inclusiv
avizul comisiei de expertize narcologice, în cazul când s-a efectuat o atare expertiza.
În cazul în care consideră că avizul comisiei de expertize narcologice este
fondat, instanţa de judecată poate emite o hotărâre privind trimiterea persoanei pentru
supraveghere si tratament obligatoriu pe un termen de cel mult 43 de zile, aceasta fiind
obligată să se prezinte in termen de 3 zile la instituţia narcologică indicată in hotărâre.
În cazuri excepţionale, la cererea instituţiei narcologice, instanţa de judecată poate
prelungi termenul de tratament până la 3 luni.
Daca persoana absentează nemotivat de la şedinţa de judecată ori se eschivează
de la examenul comisiei de expertize narcologice sau de la tratament obligatoriu în
instituţia narcologică, instanţa de judecată hotărăşte aducerea ei forţată de câtre poliţia
judecătorească din teritoriu.
Dacă persoanele ce consumă substanţe narcotice fără prescripţia medicului, se
eschivează de la testările comisiei de expertize narcologice, după ce vor fi aduse de
către poliţie, instanţa de judecată va emite o hotărâre privind internarea lor într-o
instituţie narcologică pe un termen de până la 10 zile pentru narco-testări. În unele
cazuri, la cererea comisiei de expertize narcologice a instituţiei narcologice, termenul
examinării staţionare poate fi prelungit de instanţa de judecată până la 20 de zile.
Escortarea la instituţia narcologică a persoanei pentru testare este asigurata de
poliţia judecătorească din teritoriu.
Cazul trimiterii la tratament narcologic obligatoriu trebuie sa fie examinat în
instanţa de judecată în termen de o lună din data depunerii cererii. În cazurile când
persoana este supusă examinării medicale staţionare, durata examinării cauzei în
judecată se prelungeşte cu perioada aflării persoanei testate la examen staţionar.
Instanţa de judecată, după ce emite o hotărâre privind supunerea la tratament
narcologic obligatoriu, poate stabili pe durata lui un curator din rândul rudelor
apropiate ale pacientului.
Persoanei vizate in hotărârea judecătorească privind supunerea la tratament
narcologic obligatoriu i se interzice să părăsească teritoriul instituţiei medicale fără
permisiunea conducătorului acesteia.
54
Tratamentul narcologic obligatoriu se efectuează în termenele stabilite de
instanţa de judecată. La propunerea comisiei medicale consultative a instituţiei
narcologice, instanţa de judecată poate reduce durata tratamentului narcologic
obligatoriu, însa nu mai mult de jumătate din termenul indicat in hotărârea sa.
Tratamentul narcologic obligatoriu încetează:
a) la expirarea termenului stabilit de instanţa de judecată;
b) în baza unei hotărâri judecătoreşti privind reducerea duratei lui;
c) în cazul unor situaţii care fac imposibilă continuarea tratamentului
obligatoriu, fapt constatat de comisia de expertize narcologice şi adus de aceasta la
cunoştinţa instanţei de judecată.
Instanţa de judecată poate emite o hotărâre privind aplicarea repetata a
tratamentului narcologic obligatoriu numai după cel puţin 3 luni de la expirarea
ultimului tratament obligatoriu.
În cazul când constată pierderea capacităţii de exerciţiu a persoanei si a
legăturilor ei sociale, instanţa de judecată emite o hotărâre privind plasarea acesteia
într-o casă-internat a Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale.
Bolnavilor care se află la tratament obligatoriu in instituţii narcologice li se
păstrează dreptul la protecţie socială prevăzut de legislaţie pentru bolnavii de profil
general.
Persoana în stare de ebrietate narcotică, care violează ordinea publică şi
drepturile altora, reprezentând un pericol pentru viaţa si sănătatea proprie sau a celor
din jur, este adusă la comisia de investigaţie medicală pentru determinarea gradului de
ebrietate şi naturii ei. Rezultatele examenului medical şi recomandările comisiei se
aduc, contra semnătură, la cunoştinţa persoanei testate, iar în anumite cazuri şi a
persoanelor care au adus-o la testare.
Despre militarii cu efectele enumerate mai sus se va comunica ofiţerului de
serviciu de la comenduire militară. Cu acordul lui, aceste persoane beneficiază, după
caz, de asistenţă în conformitate cu alin.(3) lit.b) si c) sau sânt predate ofiţerului de
serviciu de la comenduire militară pentru a fi asistate in instituţiile curative ale
departamentului militar.
Despre persoanele internate în centrele de dezintoxicare medicală sau în
instituţiile curative se comunică membrilor de familie sau altor rude ale acestora,
55
precum si comisiei pentru protecţie socială, iar in cazul minorilor - părinţilor sau
tutorilor şi, ulterior, comisiei pentru problemele minorilor.
Concluzie: Referindu-ne la cele elucidate mai sus am dori să menţionăm faptul
că dacă pentru infracţiunile legate de circuitul substanţelor narcotice sancţiunile au
fost majorate atunci pentru contravenţiile similare aceste modificări au fost făcute
recent, lucru care era aşteptat de mult şi care sperăm va ameliora considerabil situaţia
în societatea noastră vis-a-vis de această chestiune.
56
NCHEIERE
Ascunse şi transportate la bordul vapoarelor sau al altor nave fluviale,
paraşutate din avioane, recuperate de scafandri de pe fundul mării, închise în capsule
care plutesc într-un nevinovat bidonaş cu ulei de măsline, grefate sub pielea braţului
sau înghiţite, drogurile reprezintă o temă mereu actuală şi cu părere de rău permanent
sesizăm noi şi noi metode de tranzitare ilegală a acestora.
Cu toate măsurile luate în plan internaţional, dar şi de către state la nivel
naţional, drogurile continuă să pătrundă în mod ilicit atât în Europa, cît şi în SUA, pe
căi încă neştiute de poliţie şi să facă ravagii în rândul consumatorilor. La această
„neputinţă” a poliţiei contribuie gama largă de mijloace de care dispun traficanţii şi
complicitatea gulerelor albe, precum şi ingeniozitatea şi rafinamentul ei.
În perioada actuală producţia şi traficul ilicit de stupefiante, precum şi
consumul lor abuziv, creează probleme diferite organelor de poliţie şi contribuie
esenţial la creşterea criminalităţii în numeroase ţări de pe toate continentele şi
determină statele să-şi unească eforturile pentru a realiza o conlucrare între diferite
sisteme administrative din întreaga lume pentru prevenirea toxicomaniei şi reprimarea
traficului ilicit de stupefiante.
Dezvoltarea transportului şi comerţului internaţional în epoca modernă, a redus
efectiv distanţele dintre ţări, astfel încât plante şi droguri care nu aveau altă dată decât
o importanţă locală, au început să fie bine cunoscute şi au putut fi obţinute şi-n alte
regiuni ale lumii, ceea ce a permis ca traficul de droguri să devină una dintre cele mai
grave infracţiuni internaţionale.
Folosite în alte scopuri decât cele medicale, stupefiantele prezintă un mare
pericol pentru sănătatea publică. Consumul excesiv de droguri are consecinţe
dăunătoare atât pentru subiectul care le consumă cît şi pentru societatea în care
trăieşte.
Drogul creează consumatorului probleme fizice, psihologice şi afective de
comportament, cît şi de ordin financiar, adesea de nedepăşit.
Poate să compromită situaţia şcolară, activitatea profesională, să provoace
tensiune sau ruptură în relaţiile sociale mai ales în cadrul familiei, conducând în final
la comiterea infracţiunii.
57
Faţă de urmările nefaste a toxicomanilor şi pericolul pe care îl prezintă sub
aspectul creşterii criminalităţii, psihiatrii şi penaliştii de pretutindeni s-au pronunţat
ferm împotriva folosirii abuzive a stupefiantelor, a vânzării şi răspândirii ilicite a
acestora.
Ţinând cont de actualitatea pericolului social al narcomaniei şi a
narcobusinessului care i-au proporţii considerabile în societatea noastră, e bine venită
realizarea următoarelor măsuri radicale vizând combaterea acestui viciu social:
- intensificarea cooperării pe plan internaţional între poliţiile statelor, în
special între subunităţile specializate în combaterea traficului de droguri;
- elaborarea unui program bine chibzuit de colaborare între organele de
poliţie şi cele ale ministerului sănătăţii în vederea reducerii consumului ilicit de
stupefiante, cât şi asigurarea lecuirii persoanelor ce suferă de această boală;
- constituirea unor centre de reabilitare a bolnavilor de narcomanie şi
toxicomanie, care ar acorda servicii specializate în acest domeniu prin intermediul
specialiştilor cu experienţă avansată;
- includerea în planul de studii al şcolilor medii de cultură generală,
licee, pentru elevii claselor a IX-a, a unei disciplini care ar releva pericolul şi urmările
negative ale consumului de droguri;
- editarea unei publicaţii periodice republicane cu genericul „Probleme
legate de narcomanie şi narcobusiness”, întru propagarea intensivă a prejudiciului
moral şi material al cetăţenilor, precum şi a altor urmări grave sociale;
- practicarea examinării medicale periodice (de exemplu: odată în
semestru) a tuturor condamnaţilor din penitenciare, precum şi a celor reţinuţi şi
arestaţi, în scopul tratării benevole sau forţate şi reabilitării sociale;
- cooperarea, în mod strâns, cu organizaţiile internaţionale competente,
în scop de a duce o luptă coordonată contra traficului ilicit de droguri.
Din orice punct de vedere am analiza problema traficului şi consumului ilicit de
droguri, putem spune că ea este mereu în actualitate, comunitatea internaţională
negăsindu-i încă o soluţionare satisfăcătoare.
În condiţiile în care lupta împotriva drogurilor, a combaterii fenomenului
toxicomaniei, care ameninţă în mod serios sănătatea fizică şi morală a oamenilor,
îndeosebi a tinerei generaţii, se desfăşoară pe arii restrânse, efectele sînt minore. Acest
58
fapt determină ca lupta împotriva acestui fenomen şi a criminalităţii în creşterea
esenţială a consumului de droguri să se desfăşoare cu eforturi concentrate ale tuturor
statelor lumii, pe lângă cele care se confirmă efectiv cu acest flagel cît şi cu
implicarea acelor state pe al căror teritoriu sînt folosite ca placă turnată în operaţiile
ilegale de droguri.
Bibliografiea. Acte normative şi de interpretare
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.2. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova
nr.985-XV din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr.128-129/1012 din 13.09.02.
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.122-XV din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial nr.104-110 (1197-1203) din 7 iunie 2003.
4. Codul civil al Republicii Moldova, Legea nr.1107-XV din 06.06.02, publicat în Monitorul Oficial nr.82-86/661 din 22.06.02.
59
5. Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova, adoptat prin legea RSSM la 29 martie 1985 cu modificările până la 1 mai 2003.
6. Legea Republicii Moldova nr.338-XIII din 15.12.1994 „Privind drepturile copilului”, publicată în M.O. nr. 13/127 din 02.03.1995.
7. Legea Republicii Moldova nr.416-XII din 18.12.90 „Cu privire la poliţie”, republicată în Monitorul Oficial nr.17-19 din 31.01.2002.
8. Legea Republicii Moldova nr.45-XIII din 12.04.94 „Privind activitatea operativă de investigaţii”, republicată în Monitorul Oficial nr.11-13 din 31.01.2003.
9. Legea Republicii Moldova cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor, nr.382-XIV din 6 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial nr.73-77/339 din 15 iulie 1999.
10.Legea RM “privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope.”, nr.713-XV din 06.12.2001.
11.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la instituirea Comisiei Interdepartamentale de Combatere a narcomaniei şi narcobusinessului nr.585 din 19 iunie 2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 75-76/672 din 29.06.2000.
12.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Măsurilor de combatere a narcomaniei şi narcobusinessului în anii 2005-2006 nr.166 din 15 februarie 2005, Monitorul Oficial nr.42-45/294 din 21.03.2005.
13.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.334 din 08.07.1991 „Despre aprobarea regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne”.
14.Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.2 din 04.01.1996 „Cu privire la aprobarea statutului disciplinar al organelor afacerilor interne” publicată în Monitorul Oficial nr.23-24/176 din 18.04.1996.
15.Ordinul MAI al Republicii Moldova, nr. 189, din 24 august 1999, cu privire la aprobarea Regulamentului Biroului Naţional Central Interpol în Republica Moldova.
16.Ordinul comun al Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale ale Republicii Moldova, nr.350-433, din 06/18.10.2006, cu privire la măsurile de prevenire a acţiunilor antisociale din partea bolnavilor de alcoolism cronic şi narcomanie.
b. Acte şi legi internaţionale
17.Declaraţia Universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, adoptată şi proclamată de adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr.217 A (III) din 10 decembrie 1948.Republica Moldova a aderat la Declaraţie prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28.07.1990, publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 1, pag.11.
18.Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat la 16 decembrie 1966 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.
19.Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966, intrată în vigoare la 3 ianuarie 1967. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993, publicat în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 1, pag.18.
60
20.Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993.
21.Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii, adoptată la 20 decembrie 1952 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.
22.Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii, adoptată la 26 noiembrie 1968 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.
23.Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 la New-York. În vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993.
24.Convenţia O.N.U. împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope de la Viena din 1988.
25.Convenţia internaţională a opiului încheiată la Haga la 23 ianuarie 1912.26.Convenţia internaţională a opiului încheiată la Geneva la 19.02.1925.27.Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor
inumane sau degradante din 26 noiembrie 1987, intrată în vigoare la 1 februarie 1989. În vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998, publicată în ediţia oficială "Tratate internaţionale", 1998, volumul 1, pag.331.
28.Codul de conduită pentru poliţişti adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale nr.14169 din 17.12.1979.
29.Declaraţia cu privire la poliţie elaborată în 1979 de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
c. Manuale, monografii, cursuri, tratate
30.Boeşteanu C., Cuşnir V., Grati V., Dogotari I., Drept poliţienesc, Ed. Elena V.I., Chişinău 2006.
31.Barbu V., Introducere în dreptul poliţienesc român unificat, Oradea, 1927.32.Bellemare P., Antoine J., Dosarele Interpolului, Editura Z, Bucureşti, 1997.33.Ciobanu I., Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de
manifestare în Republica Moldova, Chişinău, 2001.34.Crauciuc O., Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale şi cooperarea
internaţională în problemele de profil, Bucureşti, 1974.35.Dima T., Traficul şi consumul ilicit de stupefiante, Ed. Lumina Lex, 2001.36.Gheorghiţă M. Criminalitatea organizată: teoria şi practica cercetării. Chişinău,
1998.37.Ghidul poliţistului, culegere selectivă de acte normative vizând activitatea
poliţienească. Vol.I., Chişinău, 2004.38.Ghidul poliţistului, culegere selectivă de acte normative vizând activitatea
poliţienească. Vol.II., Chişinău, 2004.39.Gîrlea R., Dogotari I., Clefos A., Interpol – Istorie şi actualitate, Chişinău, 2003.40.Alexei N., Golubenco Gh., Obreja E., Situaţia actuală în Republica Moldova.
Căile de prevenire şi combatere a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice şi psihotrope, // Revista metodico-ştiinţifică „Administrarea publică” nr.2 (23) //, aprilie-iunie 1999.
41.Anghel Ion M, Anghel Viorel I., Răspunderea în dreptul intrenaţional, Bucureşti, 1998.
61
42.Condrat R., Moraru P., Din istoria reglementării juridice a traficului şi consumului ilicit de droguri // materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale „Criminalitatea în Republica Moldova: starea actuală, tendinţele, măsurile de prevenire şi de combatere” //, Chişinău, 2003.
43.Condrat R., Spoială Al., Unele consideraţiuni privind traficul ilicit şi consumul abuziv de substanţe narcotice, // Anale ştiinţifice, ediţia a IV-a //, Chişinău, 2003.
44.Dima Traian, Traficul şi consumul ilicit de stupefiante, Bucureşti, 2001.45.Denisov Iu., Preîntâmpinarea şi descoperirea fabricării, achiziţionării, păstrării şi
desfacerii substanţelor narcotice, Karaganda, 1990.46.Drăgan Jenică, Substanţe chimice esenţiale şi precursorii, Bucureşti, 1995.47.Golubenco Gh., Obreja E., Narcobusinessul: o dimensiune a crimei organizate //
Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova // Chişinău, 1999.
48.Grosu V., Narcomania şi narcobusinessul – pericol social, // Revista „Legea şi viaţa” nr. 5//, Chişinău, 1998.
49.Gorşcov A.A., Grupările criminale a vânzătorilor de droguri şi practica relevării lor, Taşkent, 1990.
50.I.Macari „Narcomania sub interzicerea legii”, Chişinău, 1990.51.Nestor S., Odagiu Iu., Metodica cercetării infracţiunilor privind traficul de
droguri, Chişinău, 2003.52.Organizarea luptei cu narcomania. Culegerea de documente şi materiale, Kiev,
1987.53.Sergheev A., Organizarea lucrului aparatelor poliţiei judiciare în lupta cu
narcobusinessului, Moscova, 1990.54.Андреевский И.Е., Полицейское право, Т. 1.55.Бельский К. С. Полицейское право: Лекционный курс / Под ред. канд. юрид.
наук А.В. Куракина.- М.: Изд-во «Дело и сервис», 2004.- 816. c.56.Бельсон Я.М., Интерпол в борьбе с уголовной преступностью, Москва, Изд.
„Наука”, 1989.57.Смитиенко В. Н., Организационные и тактические вопросы профилактики
наркамании, Москва 1988, c. 174
62
Anexă
Substanţele narcotice, substanţele psihotrope, care se afla sub controlul internaţional, în corespundere cu Convenţiile ONU din anii 1961, 1971 si 1988 pe teritoriul
Republicii MoldovaAprobate prin hotărârea Comitetului permanent de control asupra drogurilor,
Procesul-verbal nr. 7, din 01.12.1998T a b e l u l nr.6 determinarea cantităţilor mici sau mari de substanţe narcotice,
psihotrope si cu acţiune drastică depistate in traficul ilicit
---------------------------------------------------------------------
Denumirea substantelor in limba | Cantitati in grame stat |------------------------------- |cantitati mici:|cantitati mari: |pina la |de la--------------------------------------------------------------------- 1. Marihyana: - uscata 0,1 gr. 500,0 gr. - planta verde 0,5 gr. 2500,0 gr.
2. Hasis, anasa 0,1 gr. 100,0 gr.
3. Rasina de cannabis 0,05 gr. 40,0 gr.
4. Ulei de cinepa 0,05 gr. 50,0 gr.
5. Tetrahydrocannabinol (toti izomerii) 0,05 gr. 5,0 gr.
6. Opium (inclusiv medicinal) fara a tine cont de prezenta excipien- 0,1 gr. 10,0 gr. tilor neutri: (faina, zahar, 10 past. 1000 past. amidon s.a.) cite 0,01 cite 0,01
7. Extractum de opium 0,1 gr. 10,0 gr.
8. Opium Acetilatum 0,05 gr. 5,0 gr.
9. Paie de mac: - uscate 0,2 gr. 250,0 gr. - planta verde 1,0 gr. 1250,0 gr.
10. Morphinum (baza si saruri) 0,01 gr. 1,0 gr. sol.1% 1 fioale 100 fioale
11. Heroinum abs 0,005 gr.
12. Codeinum (baza si saruri) 0,2 gr. 10,0 gr. 12-14 past. 660 past.
cite 0,015 gr. cite 0,015 gr
13. Promedolum 0,03 gr. 3,0 gr. sol. 1% sol.1% 3 fioale 300 fioale
14. Amphetaminum (phenamini) 0,02 gr. 3,0 gr. (baza si sarurui)
15. Fentanylum abs 0,002 gr. sol.0,005% 20 fioale
16. Omnoponum (pantoponi) 0,03 gr. 3,0 gr. sol. 1% sol. 1% 3 fioale 300 fioale
17. Noxironum (glutetimidi) 1,5 gr. 25,0 gr. 6 past. 100 past. cite 0,25 gr. cite 0,25 gr.
18. Efedronum (metcatinoni) 0,02 gr. 3,0 gr.
19. Cocainum (baza si saruri) 0,01 gr. 1,0 gr.
20. Sombrevinum (propalidini) 0,5 gr. 5,0 gr.
21. Pervithinum (metamphetamini) 0,02 gr. 1,5 gr.
22. Ethylmorphini hydrochloridum 0,02 gr. 10,0 gr. (dioninum) 20 past. 1000 past. cite 0,01 gr. cite 0,01 gr.
23. Barbamilum 0,6 gr. 30,0 gr. 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. cite 0,1 gr.
24. Ethaminalum 0,6 gr. 30,0 gr. de sodiu 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. cite 0,1 gr.
25. Preparatele ce contin Phenamina 1,0 ml. 50,0 ml.
63
26. Dipidolorum 0,1 gr. 1,5 gr. 6 fioale 100 fioale cite 2,0 ml. cite 2,0 ml. 27. Preparate de efedrina fabricate artizanal 1,0 ml. 100,0 ml.
28. Methadonum (fenadon) (baza si saruri) 0,01 gr. 1,0 gr.
29. Phepranonum 0,125 gr. 7,5 gr. 5 draj. 300 draj. cite 0,025 gr. cite 0,025 gr
30. Buprenorphinum 0,0012 gr. 0,12 gr. 4 fioale 400 fioale cite 1,0 ml. cite 1,0 ml. 2 fioale 200 fioale cite 2 ml. cite 2 ml. 6 past. 600 past. cite 0,2 mg. cite 0,2 mg.
31. Tinctura de opium; Tinctura de opium benzoica 1,0 ml. 50,0 ml.
32. Preparatele fabricate din toate speciile de mac care contin substante narcotice incluse in prezentul tabel, fabricate clandestin: opiu, morphina, codeina, tebaina, oripavin: decoct, infuzii, extract, tinctura 0,1 gr. 10,0 gr.
33. Alphamethtylfentanylum Acethylalphamethyl-fentanylum, betahydroxy-fentanylum,betahydroxy- 3-methylfentanylum, parafluoro- fentanil-3-methylfentanylum 1,0 ml. 100,0 ml. 0,0004 gr. 0,002 gr.
34. Morphilongum 0,01 gr. 0,8 gr.
35. Phencyclidinum abs. 0,01 gr.
36. Bromamphetaminum abs. 0,001 gr. DOB, baza si saruri
37. Cathinonum 0,02 gr. 1,0 gr.
38. Diethtyltriptaminum DAT, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
39. DMA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
40. DMHP 0,05 gr. 5,0 gr.
41. Dimethtyltriptaminum DMT, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
42. DOET, baza si saruri abs. 0,001 gr.
43. Eticyclidinum, baza si saruri abs. 0,01 gr.
44. (+) - Lisergide LSD, LSD-25 abs. 0,0001 gr.
45. Methylendioxiamphetamini MDMA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
46. Mescalinum, baza si saruri 0,03 gr. 5,0 gr.
47. MMDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
48. N-ethyl-MDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
49. N-hidroxu-MDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
50. Parahexil sinhexil 0,05 gr. 5,0 gr.
51. PMA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
52. Psilocinum, psilotsinum 0,01 gr. 0,1 gr.
53. Psilocybinum 0,01 gr. 0,1 gr.
54. Corpul ciupercilor, care contin psilocina si psilocybina 0,5 gr. 50,0 gr.
55. Rolicyclidinum, FCP, baza si saruri abs. 0,01
56. STP, DOM, baza si saruri abs. 0,002 gr.
57. Thenamphetaminum, MDA, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
58. Thenocyclidinum, TCP, baza si saruri abs. 0,01 gr.
59. Metaqualonum, baza si saruri 0,05 gr. 1,0 gr.
60. Pentazocinum, fortralum 1 past. 100 past. cite 0,05 gr. cite 0,05 gr 1 fioala 100 fioale cite 0,03 gr. cite 0,03 gr
61. BDB, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
62. MDBD, baza si saruri 0,02 gr. 1,0 gr.
63. Acethylcodeinum 0,01 gr. 1,0 gr.
64. Codterpinum: 12-14 660 - codeini 0,015 pastil. pastil. - natrii hidrocar-
64
bonati 0,25 - terdinhidrat 0,25
SUBSTANTE PSIHOTROPE
1. Amobarbitalum (barbamilum) 0,6 gr. 30,0 gr. 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. 0,1 gr.
2. Aminorexum 0,01 gr. 0,1 gr.
3. Dextrometorfanum (dimorfanum) 0,1 gr. 10,0 gr.
4. Ketaminum 0,02 gr. 1,0 gr.
5. 4-methylaminorexum 0,01 gr. 0,1 gr.
6. Pentabarbitalum 0,6 gr. 30.0 gr.
7. Fenmetrazinum 0,1 gr. 1,0 gr.
8. Fenterminum 0,1 gr. 1,0 gr.
9. Fenpranonum (amfenpranonum) 0,125 gr. 7,5 gr. 5 graj. 300 graj. cite 0,025 gr. cite 0,025 gr
10. Ftorotanum 0,1 ml. 50,0 ml.
11. Halcionum (triazolamum) 0,00075 gr. 0,005 gr.
12. Ziperolum 0,5 gr. 3,0 gr.
13. Etaminalum natrii 0,6 gr. 30,0 gr. 6 past. 300 past. cite 0,1 gr. cite 0,1 gr.
SUBSTANTE CU ACTIUNE DRASTICA
1. Alprazolamum nu este de la 0,03 gr
2. Bromazepamum - de la 0,4 gr.
3. Diazepamum - de la 1,0 gr.
4. Klonazepamum - de la 0,2 gr.
5. Klofelinum - de la 1,0 gr.
6. Lorazepamum - de la 0,15 gr.
7. Medazepamum - de la 0,6 gr.
8. N-methtylefedrinum - de la 10,0 gr.
9. Natrium oxybutirati - de la 50,0 gr.
10. Nitrazepamum - de la 2,0 gr.
11. Oxazepamum - de la 1,0 gr.
12. Pseudoefedrinum - de la 10,0 gr.
13. Tramalum (tramadolum) - de la 4,0 gr.
14. Phenazepamum - de la 0,1 gr.
15. Flunitrazepamum - de la 1,0 gr.
16. Chlordiazepoxidum - de la 0,5 gr.
17. Efedrinum - de la 10,0 gr.
65