MURIEL SPARK

Mândrie

r`nit`Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

SILVIA IORGULESCU

ALCRIS

Capitolul 1

|n diminea]a celei de-a dou`zecea anivers`ri, lui Jane Roberts i seofer` posibilitatea de a avansa \ntr-un post ideal pentru o secretar`.Urma s` fie asistenta personal` a lui sir Angus Hamilton, pre[edintelefondator al celui mai mare grup de pres` din ]ar` – Hamilton Press.

Dar Jane nu era deloc entuziasmat`, pentru c` cele [ase luni deexperien]` ca dactilograf` \n cadrul trustului o \nv`]aser` c` o astfelde slujb` era \ntr-adev`r b`noas`, dar [i foarte stresant`.

– Ei, o \ntreb` George Simmons, directorul de personal algrupului, ce p`rere ai despre aceast` ofert`? Cred c`-]i dai seama c`]i se face o mare onoare. }i-am supravegheat munca, atunci când ailucrat pentru mine [i, când am auzit c` domni[oara Evans e preabolnav` pentru a se \ntoarce la munc`, m-am gândit \ndat` la tine.

– Nu chiar \ndat`, \l corect` Jane, p`strându-[i modestia.B`nuiesc c` sir Angus a mai testat câteva secretare.

– Asta numai pentru c` a insistat s` angajeze pe cineva de treizecide ani, r`spunse b`rbatul. I-am spus despre tine de la bun \nceput,

dar s-a gândit c` e[ti prea tân`r`.

– {i acum nu mai crede?

– Sir Angus n-a fost consultat, r`spunse George Simmons. Dac`

aceast` sarcin` mi-ar fi fost \ncredin]at` mie de la bun \nceput, te-a[

fi ales imediat pe tine. Dar [tii cum e sir Angus... Haide, domni[oar`

Roberts, n-ai nimic de pierdut dac` \ncerci.

– Ba da... pot s`-mi pierd capul.

B`rbatul râse.

– Nu ]i-a cerut nimeni s` te m`ri]i cu el. Oricum, ai fi a [asea so]ie.

– Iar Henric VIII n-a mai avut ocazia s`-[i decapiteze a [asea so]ie,

nu? [opti Jane. Bine, domnule Simmons, sunt de acord. |n cel mai

r`u caz, va trebui s` m` \ntorc la vechea slujb`.

Presim]irile tinerei din clipa \n care i se oferise slujba nu o

preg`tiser` totu[i pentru emo]iile de a doua zi când, primit` \n biroul

sobru, se reg`si fa]` \n fa]` cu noul ei [ef. Chiar dac` lucra la

Hamilton Press de la terminarea [colii, nu-l mai v`zuse niciodat` pe

pre[edintele firmei, iar aceast` \ntâlnire nu f`cu decât s`-i sporeasc`

\ndoielile cu privire la slujb`, pentru c` b`rbatul era foarte diferit de

felul cum \l prezentau fotografiile. P`rul lui era mai pu]in grizonant,

iar ochii mai p`trunz`tori.

– Deci, s-au hot`rât pân` la urm` s`-mi trimit` o licean`, zise el

abrupt.

– Am \mplinit dou`zeci de ani ieri, replic` Jane. Viteza mea de

dactilografiere este de...

– Cunosc toate aceste detalii, o \ntrerupse el, dar am nevoie de

cineva care s` fie ceva mai mult decât o ma[in` de scris. Am nevoie

de o asistent`, nu de o secretar`, de cineva care s` aib` destul fler

6 MURIEL SPARK

pentru a-[i da seama dac` vreau sau nu s` discut cu cineva, de cineva

care s` scrie scrisorile \n locul meu când m` plictisesc [i care...

Se opri, iritat.

– Iar tu e[ti prea tân`r` pentru a te pricepe, \ncheie el.

– Cred c` punctul dumneavoastr` de vedere e total incorect, sir

Angus, zise Jane. Sunt destul de matur` ca s` votez [i, dac` sunt

capabil` s` decid cine guverneaz` ]ara, cred c` pot...

– S` votezi pentru un imbecil sau altul n-are leg`tur` cu nimic din

ceea ce vreau eu!

– |nainte s` v` forma]i o p`rere despre mine, cred c` ar fi mai

bine s` m` pune]i la \ncercare. Nu `sta este [i crezul ziarelor pe care

le conduce]i? "Adev`rul este a[a cum este [i nu a[a cum ne-am dori

s` fie". {tiu c` `sta este motoul dumneavoastr`, sir Angus. {i totu[i,

m` judeca]i dup` aparen]e, pentru c` n-a]i mai avut o asistent` atât

de tân`r` pân` acum.

– Niciuna care s` vorbeasc` atât de mult!

Jane ro[i.

– M` scuza]i, ave]i dreptate.

Se \ntoarse [i se \ndrept` c`tre u[`, dar b`rbatul o chem` \napoi.

– Stai o clip`... domni[oar`... Vino \napoi [i ia loc.

Cu pixul [i carne]elul \n mân`, ea se a[ez` pe scaunul din fa]a

biroului. O raz` de soare \i atinse p`rul, dându-i str`lucirea unei aripi

de corb. Nuan]a lui \ntunecat` era accentuat` de piept`n`tura sobr`,

pe spate. Era un stil care o prindea foarte bine. Avea chipul \n form`

de inim`, pome]ii \nal]i [i ochii verzi-cenu[ii, iar tenul ei avea o

str`lucire aparte.

Pentru câteva secunde, b`rbatul o privi cu o expresie neutr`. Jane

MÂNDRIE R~NIT~ 7

nu era sigur` dac` se uita la ea sau era adâncit \n gânduri. Apoi

\ncepu s`-i dicteze o scrisoare.

Jane pricepu c` trebuia s` stenodactilografieze [i \ncepu s` scrie

cu repeziciune, \ncercând s` ]in` pasul cu dictarea lui alert`. Lucrar`

astfel o or`, f`r` \ntrerupere, apoi f`cur` o pauz`.

|n sfâr[it, sir Angus termin` de dictat [i se l`s` pe spate \n scaun,

u[or amuzat.

– {i acum, te rog s` transcrii ce am dictat, domni[oar`... dac`

reu[e[ti!

– Da, domnule Angus. Iar numele meu este Jane Roberts.

– Mul]umesc c` mi-ai amintit.

Telefonul ro[u din fa]a lui \ncepu s` sune [i sir Angus ridic`

receptorul. Jane plec`, \nchizând cu grij` u[a \n urma ei. Dar imediat

ce p`r`si biroul, calmul o p`r`si [i observ` c` trupul \i tremur` atât

de tare, \ncât \i era greu s` mearg`. B`rbatul `sta era un tiran. |i

spusese c` era gata s` lucreze pentru el, dac` i se d`dea o [ans`

onest`, [i iat` care era r`spunsul lui! Dac` sir Angus inten]ionase s`

foloseasc` numai cuvinte care nu ap`reau \n manualul de stenografie

[i despre care era sigur c` nu va [ti cum s` le scrie, atunci f`cuse o

treab` excelent`. Dar \i va ar`ta ea lui! |l va face s` regrete modul cum

o tratase.

Se a[ez` la birou, \n fa]a ma[inii de scris, apoi r`sfoi paginile

carne]elului [i complet` cuvintele pe care viteza de dictare o for]ase

s` le lase neterminate. |n sfâr[it, \ncepu s` scrie. Fu \ntrerupt` de mai

multe telefoane, dar exact la prânz intr` \n biroul lui sir Angus [i-i

\ntinse scrisoarea terminat`.

El o parcurse cu ochi critic.

8 MURIEL SPARK

– Foarte bine, zise b`rbatul, \ntinzându-i \napoi foile. Acum, s`

trecem la altceva.

Restul s`pt`mânii, Jane reveni la serviciu cu teama c` fiecare nou`

zi putea fi ultima. Ar fi vrut s`-l \ntrebe dac` era mul]umit de munca

ei, dar era prea mândr` [i prefera s` a[tepte decizia lui.

Vineri dup`-amiaz` intr` \n biroul [efului s`-i lase coresponden]a,

dar b`rbatul era deja \mbr`cat [i gata de plecare.

– Da, domni[oar` Roberts, ast`zi plec mai devreme, explic` el. {i

tu vei face acela[i lucru. Vreau s` m` revan[ez pentru orele pe care

le-ai lucrat peste program.

– Dar restul scrisorilor...

– Mai pot a[tepta pân` luni. Ne-am ocupat deja de cele urgente.

Te mai rog \ns` s` a[tep]i telefonul de la minister. Vreau s` r`spunzi

personal [i s` spui c` a trebuit s` plec, dar c` voi lua leg`tura cu ei \n

aceast` sear`.

– Da, sir Angus.

– Dac` telefoneaz` \nsu[i ministrul, s`-i spui c` am plecat mai

devreme pentru c` a trebuit s`-mi duc fiul la aeroport.

V`zu privirea surprins` a lui Jane [i \ntreb`:

– De ce te miri, domni[oar` Roberts?

– Vi s-a p`rut c` sunt uimit`?

– Da. De ce ]i se pare atât de ciudat c`-mi duc fiul la aeroport?

– Pentru c` a[a ceva fac oamenii de rând... vreau s` spun... s`-[i

conduc` fiii la plecare...

Sir Angus \[i mut` servieta \n cealalt` mân`.

– |n ceea ce-l prive[te pe fiul meu, r`spunse el \ncet, sunt un om

de rând.

MÂNDRIE R~NIT~ 9

– |n]eleg, domnule Angus, ro[i ea.

Apoi, f`când un efort pentru a-l privi \n ochi, ad`ug`:

– Mai vre]i s` lucrez pentru dumneavoastr` [i s`pt`mâna viitoare?

– Dac` n-a[ fi vrut, te-a[ fi anun]at.

U[a se \nchise \n urma lui, iar ea se a[ez` la birou, r`suflând

u[urat`.

Era ora [ase – gata cu planurile de a pleca mai devreme – când \n

sfâr[it ministrul telefon` [i reu[i s`-i transmit` mesajul de la sir

Angus.

– {i unde pleac` tân`rul Hamilton? \ntreb` b`rbatul. |n Orientul

Mijlociu sau \n Asia?

– M` tem c` nu [tiu, domnule.

– Adic`, nu vrei s` spui. Secretarele lui sir Angus au fost \ntot-

deauna foarte discrete. Prea bine. Transmite-i c`-l sun mai târziu.

Jane puse receptorul \n furc` [i, pentru prima oar`, se sim]i

mândr` de slujba ei. Acum, ar fi f`cut tot ce-i st`tea \n putere pentru

a nu-l dezam`gi pe sir Angus.

A doua s`pt`mân` de munc` fu mai pu]in intens`. Jane nu [tia

dac` asta se \ntâmpla pentru c` avea mai pu]in` treab` sau pentru c`

\ncepuse s` se acomodeze cu noul loc de munc`. De la prima

remarc` laudativ` legat` de transcrierea primei scrisori, sir Angus

nu-i mai f`cuse nici un compliment, dar faptul c` o p`strase \n

func]ie spunea totul.

Dup` trei luni de când acceptase slujba, primi un telefon de la

George Simmons [i fu rugat` s` se duc` s`-l vad`. |n timpul pauzei

de prânz, Jane plec` spre biroul fostului ei [ef, \ntrebându-se dac` sir

Angus avea de gând s-o dea afar`.

10 MURIEL SPARK

– Nu trebuie s` fii speriat`, o lini[ti domnul Simmons, când \i

v`zu expresia tem`toare. Am vrut s` te v`d pentru a-]i transmite c` sir

Angus a confirmat c` vrea s` lucrezi pentru el [i pe viitor. Salariul t`u

va fi m`rit cu cinci sute de lire pe an [i vei primi banii retroactiv,

\ncepând cu prima s`pt`mân` de lucru.

Jane era prea uimit` pentru a r`spunde. B`rbatul continu`:

– Te-ai descurcat mai bine decât credeam, domni[oar` Roberts.

Sir Angus e mul]umit de tine [i te place.

Aceast` ultim` remarc` o convinse pe Jane s`-l abordeze direct pe

sir Angus la \ntoarcere.

– Ai terminat deja scrisorile? o \ntreb` el, v`zând-o intrând \n

biroul lui.

– Nu, sir... mi s-a confirmat p`strarea slujbei... [i voiam s` v`

mul]umesc.

– Nu-i nevoie, r`spunse el iritat. Dac` nu erai bun`, nu te-a[ fi

p`strat. Acum, treci la treab` [i nu te mai fâ]âi degeaba.

– |mi pare r`u c` v-am \ntrerupt.

– Ba nu-]i pare deloc r`u. E[ti sup`rat` pe mine c` nu te-am l`sat

s`-mi mul]ume[ti pentru generozitatea mea [i pentru m`rirea de

salariu! zâmbi el cu umor. {tiu foarte bine ce voiai s`-mi spui,

domni[oar` Roberts. E[ti la fel de transparent` ca un izvor de ]ar`

nepoluat.

– ~sta e exact titlul de pe prima pagin` a ziarului de diminea]`,

replic` ea.

– Foarte adev`rat, dar nu trebuia s` ar`]i c` [tii acest lucru.

Trebuie s`-]i la[i \ntotdeauna [eful s` cread` c` este original.

– Dar chiar dumneavoastr` a]i scris acel articol.

MÂNDRIE R~NIT~ 11

– De unde [tii? Nu ]i l-am dictat.

– V` recunosc stilul.

B`rbatul se \ncrunt`.

– Data viitoare trebuie s` fiu mai atent, s` nu fie atât de u[or de

recunoscut. De obicei, nu scriu articole pentru propriile mele ziare,

pentru c` redactorii mei fac treab` bun`, dar poluarea este un

subiect sensibil pentru mine...

Soneria telefonului verde de pe birou \l \ntrerupse. Era linia

direct` dintre el [i directori, a[a c` ridic` \ndat` receptorul.

Jane fu gata s` plece, dar se opri uimit`, v`zându-l foarte tulburat.

– Când s-a \ntâmplat asta? \ntreb` sir Angus. Cât e de grav? Nu m`

mai proteja, Jack, vreau adev`rul. |n]eleg... F`-mi rost de un avion,

plec \ndat`.

L`s` telefonul [i spuse, adresându-se tinerei:

– E vorba de fiul meu, explic` el. Trebuia s` se \ntoarc` \n seara

asta, dar avionul lui a aterizat for]at la Atena.

Se ridic` [i veni \n fa]a biroului.

– M` duc acolo. Trebuie s`-mi anulezi toate \ntâlnirile... [i s` m`

scuzi \n fa]a tuturor...

– Nu v` mai gândi]i la asta. M` voi ocupa de tot.

Ezit` o clip`, apoi \ntreb`:

– Domnul Hamilton e r`nit grav?

– S-ar putea s` fi murit.

Nimic nu l-ar fi putut r`ni mai profund pe sir Angus decât

pierderea fiului s`u iubit. Ca majoritatea angaja]ilor de la Hamilton

Press, Jane \l v`zuse arareori pe mo[tenitorul averii p`rinte[ti, pentru

c` b`rbatul zbura dintr-un col] \ntr-altul al lumii, adunând informa]ii

12 MURIEL SPARK

[i scriind articole [i reportaje foarte interesante [i valoroase.

Urm`rind [tirile \n acea sear`, Jane v`zu r`m`[i]ele avionului pe

aeroportul din Atena. Lucrurile st`teau mai prost decât crezuse [i,

f`r` s` mai a[tepte diminea]a, telefon` la unul dintre ziare ca s` afle

ultimele nout`]i despre accident.

– Sir Angus s-a \ntors deja la Londra, i se r`spunse. Oficial, nu e

nimic clar, dar \]i pot spune ce am aflat la rândul meu.

– Sper c` nu e nimic grav.

– Dimpotriv`.

– Vrei s` spui c` b`iatul a murit?

– Mai r`u. Sau a[a ar spune Nick, dac` ar fi con[tient [i ar putea

s` vorbeasc`.

– Ce vrei s` spui?

– A fost destul de grav r`nit... probabil c` nu va mai putea merge

niciodat`.

Ziarele de diminea]` confirmar` aceast` presupunere. Jane

ajunse la birou cu mult \nainte de \nceperea programului, b`nuind

c` vor exista o mul]ime de telefoane pentru [eful ei. Dar compania

luase deja m`surile cuvenite \n aceast` privin]`, mai multe telefoniste

fiind aduse special pentru a r`spunde telefoanelor de sprijin. Se

f`cuse tot posibilul ca Jane s` nu fie implicat` \n nicio sarcin` de

serviciu, pentru cazul \n care sir Angus ar fi avut nevoie de ea. Cu

toate astea, nimeni nu se a[tepta s`-l revad` atât de curând la munc`.

Temperamentul lui era \ns` imprevizibil [i putea reac]iona cum te

a[teptai mai pu]in. Astfel, Jane nu fu deloc mirat` când, la numai

câteva minute dup` \nceperea oficial` a programului, fu chemat` la

locuin]a lui din Londra.

MÂNDRIE R~NIT~ 13

Era prima dat` când vizita re[edin]a din Orme Square. Se

\ntrebase adesea dac` interiorul casei era la fel de elegant ca

exteriorul [i fu u[or dezam`git` s` observe c` mobila [i culorile

p`reau vechi [i \ntunecate. Casa d`dea impresia c` era nelocuit`,

lipsit` de via]`. Acest lucru nu era surprinz`tor, pentru c` so]ia lui sir

Angus murise la numai câ]iva ani de la c`s`torie, l`sându-[i so]ul

s`-[i creasc` singur copilul.

Emo]ionat`, r`mase \n bibliotec`, a[teptându-l s` apar` [i

\ntrebându-se cum s`-[i arate compasiunea pentru tragedia

\ntâmplat`, f`r` s` par` c`-l comp`time[te.

B`rbatul se comport` \ns` absolut normal. |ntinse mâna ca s`

primeasc` scrisorile urgente care-i necesitau aten]ia [i \ncepu s`-i

dicteze r`spunsurile. |ncepur` lucrul foarte repede, dar fur`

\ntrerup]i de soneria de la intrare. Sir Angus se ridic` \n grab`,

\mpr`[tiind pe jos scrisorile pe care le ]inea \n poal`. Dar \nainte de

a ajunge la u[a bibliotecii, \n`untru intr` servitorul, urmat de un

b`rbat mic de statur` [i solid, \mbr`cat \n costum negru. Jane \l

recunoscu. Era Manders-Jones, chirurgul ortoped de la spitalul unde

era internat Nicholas Hamilton. |n]elegând c` b`rbatul aducea ve[ti

despre starea pacientului, Jane se ridic`, preg`tindu-se s` plece.

– R`mâi pe loc, Jane, zise sir Angus.

Era prima oar` când \l auzea spunându-i pe numele mic [i Jane se

a[ez` \napoi pe scaun, pl`cut surprins`. Chirurgul \ncepu s`

vorbeasc`, explicând situa]ia actual` a lui Nicholas.

– Dar pe viitor, \ntreb` sir Angus dup` ce ascult` cu aten]ie

detaliile, care sunt [ansele de revenire?

– Va tr`i, \]i garantez asta.

14 MURIEL SPARK

– Dar cum, ca un olog \n scaunul cu rotile? Ca o legum`, lipsit de

sentimente [i de gânduri?

– Creierul nu-i este afectat, r`spunse chirurgul. {i-a rec`p`tat

cuno[tin]a pentru câteva minute \n diminea]a asta [i a fost perfect

coerent.

– Dar nu va mai putea merge, nu-i a[a?

Cel`lalt ezit`.

– N-a[ fi chiar atât de categoric. Exper]ii pot gre[i [i, \n cazuri ca

acesta, se pot \nregistra vindec`ri miraculoase.

– Nu cred \n miracole, veni replica lui sir Angus.

– Da, aprob` doctorul, poate nu e cazul s` discut`m despre

miracole, dar recuperarea total` poate fi rezultatul unei credin]e

nestr`mutate sau, dac` preferi, al \nc`p`]ân`rii de a dep`[i orice

obstacol. |n ce m` prive[te, [tiu c` a[a ceva se poate \ntâmpla cu fiul

t`u. De asta sper c` vei reu[i s`-]i ascunzi pesimismul.

– Doamne! exclam` sir Angus, nervos. Doar nu crezi c` m` voi

duce chiar acum s`-i spun c` nu va mai putea merge! Desigur c`-l voi

\ncuraja. Voi face tot ce-mi st` \n putere pentru a-l ajuta.

– Bine, m` bucur.

Dup` plecarea chirurgului, sir Angus r`mase t`cut la birou, cu

ochii \nchi[i.

– E singurul lucru de care-mi pas` pe lumea asta, zise el. F`r`

Nicholas, nu mai exist` nici un motiv pentru a face ceea ce fac. Totul

e \n zadar acum... imperiul pe care l-am construit, puterea, banii...

totul.

– Nu trebuie s` gândi]i astfel, \l rug` Jane. Fiul dumneavoastr` va

tr`i. A]i auzit ce a spus domnul...

MÂNDRIE R~NIT~ 15

– Cuvintele n-au nicio valoare, o \ntrerupse sir Angus. Ce altceva

putea spune? C` via]a fiului meu atârn` de un fir de a]`?

– Sunt convins` c` domnul Manders-Jones n-a min]it. Sunte]i

destul de puternic pentru a suporta adev`rul. Fiul dumneavoastr` va

tr`i, dar este posibil s` nu mai poat` merge. Dar asta e mai bine decât

s` moar`.

– Pentru mine, poate, replic` b`rbatul cu duritate. Nu sunt sigur

ce p`rere va avea Nicholas despre asta. S` fie toat` via]a legat de un

scaun cu rotile...

– N-ave]i de unde s` [ti]i ce se va \ntâmpla. Atâta vreme cât

tr`ie[te, exist` [ansa c`-[i va reveni complet.

– Scute[te-m` de banalit`]i!

Jane ro[i, dar insist`.

– A]i auzit ce a spus specialistul. Singurul lucru care-l poate ajuta

pe fiul dumneavoastr` s` mearg` este s` aib` curajul de a \ncerca.

Dumneavoastr` sunte]i singurul care-i poate insufla acest curaj.

Se l`s` t`cerea, apoi sir Angus zise, mai pu]in nervos:

– E[ti o fat` bun`, Jane, dar foarte naiv`.

B`rbatul se \ndrept` apoi c`tre u[`, ad`ugând:

– Nu vom mai lucra ast`zi, a[a c` te po]i duce acas`.

– Vre]i s` m` \ntorc disear`?

– Nu, poate mâine sear`. Vreau s` stau al`turi de Nicholas.

– Desigur. Vre]i s` schimb`m programul de lucru, s` vin numai

seara?

– Nu, deocamdat` nu. Dar \]i mul]umesc c` te-ai gândit la asta. Te

sun mâine la birou.

|n urm`toarele [ase s`pt`mâni, sir Angus \[i petrecu timpul

16 MURIEL SPARK

al`turi de fiul s`u, la spital. Sugestia lui Jane de a lucra serile fu

acceptat` [i deveni curând o rutin`. Acest stil de munc` reduse mult

barierele dintre ei. Adeseori luau chiar [i cina \mpreun`, instala]i

comod \n fa]a [emineului. Ajunsese astfel s` \nve]e multe despre el

[i era la curent cu evolu]ia st`rii lui Nicholas.

Molipsindu-se de optimismul ei, sir Angus \i vorbea adesea lui

Nicholas despre \ntoarcerea acas`, spunând mereu c`, \ndat` ce va

p`r`si atmosfera de spital, dorin]a de a merge va deveni mai

puternic`.

Dar Jane ajunse s`-[i regrete optimismul \n clipa câmd \l v`zu pe

Nicholas Hamilton sosind acas`, purtat pe bra]e de un asistent. Nu

mai sem`na deloc cu b`rbatul puternic [i frumos pe care-l z`rise o

dat` sau de dou` ori pe coridoarele ziarului. Acum z`cea \n scaunul

cu rotile, apatic [i \nvins. Nu era deloc dispus s` fac` efortul de voin]`

f`r` de care tratamentul medical era de prisos. Spiritul lui era frânt.

Sir Angus, care st`tea al`turi de ea, \i d`du dreptate.

– Am gre[it când i-am hr`nit speran]ele. A fost o copil`rie.

Nicholas e condamnat pe veci.

– S` nu ne aud`!

– Cred c` [tie [i el foarte bine asta, continu` el, ie[ind din

\nc`pere.

De la venirea lui Nicholas acas`, având mereu sub ochi tristul chin

al fiului, sir Angus \[i pierdu calmul [i deveni mai irascibil.

Ne\ncrederea \n angaja]i deveni mai mare [i, \n câteva s`pt`mâni,

ajunse s` ia asupra sa toat` munca membrilor conducerii.

Starea s`n`t`]ii i se \nr`ut`]i [i colapsul fu inevitabil. Efectul

pr`bu[irii b`trânului asupra lui Nicholas fu \ns` unul nea[teptat.

MÂNDRIE R~NIT~ 17

Apaticul bolnav ]intuit \n scaun cu rotile se transform` \ntr-un tân`r

plin de hot`râre, convins c` va putea merge din nou. Exersa zilnic,

chiar \n exces, atr`gând nemul]umirea asistentei care-i supraveghea

evolu]ia.

– Exist` o limit` a progresului, se plânse femeia c`tre Jane. Pur [i

simplu nu-l pot face s` priceap` c` dublarea eforului nu-l va face s`

mearg` mai repede. Cel mai important este s` facem pa[i mici [i

siguri.

– Cum a[ putea s` te ajut? \ntreb` Jane.

– Poate vei vorbi cu el... poate te ascult`.

– De-abia m` cunoa[te.

– Dar [tie multe despre tine. Te-a v`zut adesea de la fereastr`,

plimbându-te cu sir Angus prin gr`din`. |]i spune "c`lug`ri]a".

– C`lug`ri]a... De ce?

– Pentru c` por]i mereu haine negre [i e[ti \ntotdeauna foarte

serioas`.

Jane nu mai avu timp s` r`spund`, fiind \ntrerupt` de sosirea lui

sir Robert Larkin, medicul lui sir Angus.

– Domni[oar` Roberts, zise b`rbatul cu veselie, te anun] c`

trebuie s` te preg`te[ti de lucru. Peste \nc` o s`pt`mân` de odihn`,

sir Angus va putea munci din nou.

– Nu credeam c`-[i va reveni atât de repede, r`sufl` u[urat`

tân`ra.

– Starea lui e destul de bun`, date fiind condi]iile.

– Ce vre]i s` spune]i?

– Nimic, d`du \napoi sir Robert, dar a muncit mult toat` via]a [i

cred c` a venit timpul s-o ia mai u[or. Ar fi mai bine s` ias` la pensie.

18 MURIEL SPARK

– Nu cred c` va fi de acord! exclam` Jane.

– S-ar putea s` fie obligat, replic` sir Robert. Trebuie s` \n]eleag`

c` nu mai e tân`r, iar tu ar trebui s`-i reaminte[ti asta data viitoare

când vrea s` munci]i pân` târziu.

Dup` plecarea medicului, Jane se gândi la aceste cuvinte [i la

conversa]ia dintre ea [i asistenta lui sir Nicholas Hamilton. Acum, mai

mult ca niciodat`, era important ca b`rbatul s`-[i revin` [i s`-[i poat`

\nlocui tat`l la conducerea firmei. {i de[i i se p`rea greu de crezut c`

sir Nicholas \i va asculta sfatul, se hot`r\ s`-i vorbeasc`.

O cuprinse teama intrând \n \nc`perea \nsorit` \n care st`tea

tân`rul Hamilton. Nu-l mai v`zuse decât o singur` dat` atât de

aproape, iar \ntâlnirea o emo]iona. De[i accidentul \l f`cuse incapabil

s` mearg`, nu-l marcase \n vreun alt fel [i, privindu-l stând \n scaunul

cu rotile, \i era imposibil s` cread` c` este neputincios.

|n ciuda s`pt`mânilor petrecute \n spital, chipul tân`rului nu-[i

pierduse prospe]imea [i culoarea aurie a tenului \i scotea \n eviden]`

culoarea cenu[ie a ochilor. De[i mai slab, b`rbatul p`rea la fel de

puternic.

Sem`na bine cu tat`l lui. Avea nasul u[or curbat, ceea ce-i d`dea

un aer de mândrie. Gura lui bine conturat`, cu buza de jos mai

sub]ire, [i b`rbia u[or ascu]it` m`rturiseau aceea[i mo[tenire. Chiar

[i p`rul avea aceea[i textur`, de[i cel al lui sir Angus era grizonant, iar

Nicholas avea \nc` p`rul negru. Era piept`nat pe spate, l`sând

descoperit` fruntea \nalt`. Chiar [i olog, sir Nicholas r`m`sese un

b`rbat puternic.

– Ce vizit` nea[teptat`, domni[oar` Roberts. C`rui fapt \i datorez

aceast` pl`cere?

MÂNDRIE R~NIT~ 19

Auzindu-l vorbind, Jane \[i rec`p`t` \ncrederea.

– Voiam s`-]i spun c` l-am v`zut pe sir Robert [i mi-a spus c` e

\ncântat de evolu]ia lui sir Angus.

– {tiu, am vorbit [i eu cu el.

|n timp ce vorbea, tân`rul se sprijini \n mâini [i se ridic` u[or din

scaun, apoi se l`s` \ncet \napoi.

– Nu crezi c-ar fi mai bine s` nu mai exersezi, atâta vreme cât

medicul nu-i aici? \ntreb` ea.

– Doar o or` de exerci]ii pe zi nu e suficient`.

– Dar nu e bine nici s` te epuizezi.

– Asistenta ]i-a spus s`-mi transmi]i asta?

– Unele decizii trebuie s` apar]in` \n \ntregime exper]ilor.

– {i presupun c` [i tu e[ti vreo expert`!

– Nu, dar am discutat cu medicul care te supravegheaz`, zâmbi

ea.

– Cel pu]in e[ti sincer`, r`spunse el. Nu pretinzi c` ai venit din

proprie ini]iativ`.

– Am vrut s` te vizitez de mai multe ori, spuse ea candid, dar ai

insistat c` nu vrei s` vezi pe nimeni.

– Primesc pe oricine nu m` cuno[tea \nainte de accident...

– Când erai s`n`tos. }i-e team` c` prietenii te vor comp`timi?

Trebuie s`-]i dai seama c` [i a[a, \n scaun cu rotile, e[ti la fel de

puternic.

El râse, nedumerit.

– Ai ni[te idei foarte originale despre putere, domni[oar`

Roberts.

– M` refer la t`ria de caracter, care e mai important` decât cea

20 MURIEL SPARK

fizic`.

– Spui asta pentru c` tu po]i merge! Nu [tii cum e s` fii ]intuit

\ntr-un scaun cu rotile [i s` depinzi de al]ii.

– Pot \n]elege cum te sim]i, crede-m`. Dar nu e bine s` gr`be[ti

vindecarea. S-ar putea s`-]i faci mai mult r`u.

– {i ce se va \ntâmpla cu Hamilton Press \ntre timp? E o afacere

de familie, domni[oar`, [i eu sunt singurul mo[tenitor.

– Sir Angus va putea conduce trustul ani buni de acum \nainte.

– Numai dac` \[i dozeaz` efortul. {i nu va putea face asta dac`

nu-l ajut.

|ntoarse scaunul [i se \ntinse dup` lan]urile pentru exerci]ii care

atârnau deasupra capului s`u, dar la care nu putu ajunge. Dup`

câteva \ncerc`ri, se l`s` \napoi \n scaun, respirând cu greutate.

– Spune-mi c` ai avut dreptate s` m` previi.

– Nu, nu, r`spunse ea. Evident, \ncepi s` \nve]i din propria

experien]`.

Se l`s` o t`cere \ncordat`, apoi b`rbatul vorbi cu glas amuzat:

– Deci, c`lug`ri]a are limba ascu]it`. Trebuie s` recunosc c` nu

m` a[teptam la asta.

– Nu trebuie s` judeci niciodat` dup` aparen]e.

– Cum altfel ai putea judeca o femeie?

– Ai putea s` vorbe[ti cu ea.

Apoi, amintindu-[i bârfele care circulau pe seama lui, ap`rute \n

ziarele rivale, ad`ug`:

– Sau nu ]i-a trecut niciodat` prin cap o astfel de abordare?

– R`spunsurile pe care le-a[ fi primit nu meritau efortul

conversa]iei.

MÂNDRIE R~NIT~ 21

– {i tu e[ti sincer, constat` Jane.

– {i de ce n-a[ fi? Femeile sunt ni[te fiin]e minunate, atâta vreme

cât nu le iei \n serios.

Pentru o clip`, crezu c` glume[te, dar \i privi chipul [i \n]elese c`

era cât se poate de serios.

– Rela]iile tale cu femeile au fost, se pare, foarte limitate.

– N-a[ spune asta, replic` el sec.

Mi-amintesc chiar c` unul dintre ziarele rivale f`cuse o list` a

prietenelor mele.

– Am spus limitate referindu-m` la profunzimea acestora [i nu la

num`r.

Tân`ra se opri apoi, speriat` de cursul pe care-l luase discu]ia.

– |mi pare r`u, se scuz` ea, via]a ta personal` nu m` prive[te.

– Nu te scuza pentru candoarea ta, e foarte \nvior`toare. Dac`

n-a[ fi fost bolnav, a[ fi tentat s`-]i ascult sfatul [i s` vorbesc cu

viitoarea mea prieten`.

Oft`. Dar problema este acum pur ipotetic`, a[a c` n-are niciun

rost s` m` mai gândesc la ea.

– Nu mai fi atât de pesimist.

– Dar sunt schilod, ]ip` el.

Ce femeie s`n`toas` la minte ar vrea s`-[i lege via]a de cineva ca

mine?

– Vei merge din nou, zise ea, convins`.

Dar, chiar dac` a[a ceva nu se va \ntâmpla, tot vei r`mâne un

b`rbat atr`g`tor.

– Da, datorit` averii, replic` el sarcastic.

– Nu! Nu asta am vrut s` spun.

22 MURIEL SPARK

M` gândeam la inteligen]a [i la personalitatea ta, la umorul t`u

fin...

|n timp ce vorbea, Jane sim]i c` e[uase \n misiunea pe care [i-o

propusese.

– Gre[e[ti c` judeci astfel femeile.

– Nu [i pe tine, zise el pe nea[teptate. E[ti diferit`, domni[oar`

Roberts. Iat`, ]i-am f`cut un compliment. Uit`-te la mine, te rog.

Ea \l ascult`.

– {i acum, relu` el, s` \n]eleg c` ai venit s` m` rogi s` m` gr`besc

\ncet, nu?

– Da.

– {i ce s` fac cu timpul meu liber? M` stresez mai mult stând

degeaba.

– Poate c` ai dreptate, dar cred c` vei g`si [i alte lucruri cu care

s`-]i umpli timpul.

– Cum ar fi?

– Ai putea s` \nve]i mai multe despre firm`, suger` ea.

– S` \nv`] mai multe! explod` el. Ce crezi c` am f`cut \n ultimii

zece ani? Nu trebuie s` te iei dup` bârfele din ziare, domni[oar`

Roberts.

C`l`toriile mele \n afara ]`rii n-au fost de pl`cere. Am realizat

contacte pre]ioase, am descoperit surse folositoare... practic, am

creat re]eaua extern` de coresponden]i.

– Exact la asta m` refer. Ai fost foarte ocupat [i n-ai avut timp s`

cuno[ti oamenii cu care vei lucra.

Asta ar trebui s` faci acum, s` \nve]i tot ce se poate despre

angaja]ii de aici, despre directorii [i redactorii-[efi. S` le afli calit`]ile

MÂNDRIE R~NIT~ 23

[i sl`biciunile.– Pentru o tân`r` atât de inocent`, ai o minte de-a dreptul

machiavelic`, râse el, privind-o \n ochi. Ai dreptate, domni[oar`Roberts. {i cum crezi c` a[ putea face asta?

– E foarte simplu, zâmbi ea u[urat`. Totul este \nregistrat.– Atunci, adu-mi \nregistr`rile. De mâine \ncolo, sl`biciunea

picioarelor mele va fi compensat` de puterea cuno[tin]elor.

24 MURIEL SPARK

Capitolul 2

}inându-[i promisiunea, Nicholas Hamilton se preocup` dedescoperirea problemelor interne ale companiei. Sarcina era uria[`,dar [i foarte pl`cut`, absorbindu-l complet. Astfel, \i r`mânea pu]intimp s` se mai gândeasc` la starea sa de s`n`tate.

Progrese existau \ns` [i \n acest domeniu, [i Jane le \nregistra cupl`cere de fiecare dat` când venea \n locuin]a din Orme Square. De[isir Angus \i promisese doctorului s` nu se epuizeze lucrând, munceamult chiar [i \n weekenduri [i Jane era adesea convocat` la treab`.Când nu munceau efectiv, [eful \i vorbea despre schimb`rile pe carevoia s` le \ntreprind` \n cadrul firmei.

Cu o s`pt`mân` \nainte de Cr`ciun [i la [ase s`pt`mâni dup`pr`bu[irea avionului, Nicholas \ncepu s` se deplaseze \n cârje. Darnumai Jane afl` despre aceast` minunat` realizare [i b`rbatul o rug`s` p`streze secretul.

– Vreau mai \ntâi s` m` refac complet, explic` el. Atunci, voi da opetrecere [i-mi voi invita to]i prietenii s` s`rb`torim \mpreun`.

– Cred c` mai potrivit ar fi cuvântul "cuno[tin]e", replic` ea cu

ironie. Dac` ar fi fost cu adev`rat prieteni, nu i-ar fi deranjat s` te

vad` [i \n scaun cu rotile.

El nu coment` nimic [i Jane, care ajunsese s`-l cunoasc`, nu

insist`. Era un personaj la fel de imprevizibil ca [i tat`l s`u. Acum

putea fi vesel [i amabil, acum p`rea mânios [i distant. Oricum, nu era

\n]elept s`-l judece, atâta vreme cât starea lui nu era \nc` ref`cut`. Iar

când b`rbatul \[i va reveni complet, ea nu va mai fi acolo. Acest gând

o f`cu s` realizeze cât de ata[at` era de sir Angus [i de fiul lui. Mult

prea ata[at`, realiz` ea, \n]elegând c`, de[i \l criticase pe sir Nicholas

c` se \ndep`rtase de prietenii s`i, ea \ns`[i f`cuse acela[i lucru, cu

toate c` din motive diferite.

Dorin]a lui de a fi singur pân` la completa vindecare era

justificat` de dorin]a de a se autoproteja. |n cazul ei \ns`, aceasta

provenea din nevoia de a proteja o dragoste despre care [tia prea

bine c` n-are viitor. Da, pân` la urm` trebuia s` admit` adev`ratele ei

sentimente pentru Nicholas Hamiltom. |l iubea. Iubea un b`rbat care

nu vedea \n ea decât o secretar` foarte eficient`.

Odat` cu descoperirea [i acceptarea sentimentelor sale pentru

Nicholas, Jane con[tientiz` [i pozi]ia ingrat` \n care se afla, \n special

dac` sir Angus ghicea ce se petrecea \n sufletul ei. Dar b`rbatul se

purta cu ea la fel ca \ntotdeauna [i Jane pricepu c` nu se d`duse de

gol.

{i totu[i... certitudinea ei se dovedi fals`. B`rbatul reu[ise s`-[i

construiasc` un imperiu jurnalistic nu numai datorit` muncii

\ndârjite, ci [i unei extraordinare intui]ii. Iar acum, aceast` institu]ie

\i spunea acum c` fiul lui nu-i era deloc indiferent secretarei. La

26 MURIEL SPARK

\nceput, fusese nedumerit de aceast` constatare, dar apoi, observând

[i reac]iile fiului, \ncepuse s` se gândeasc` la implica]iile acestor

fapte [i realiz` c` lucrurile nu-i displ`ceau defel. Putea fi o uniune

ideal`. Lini[tita Jane, a c`rei voin]` de fier era bine camuflat` sub o

aparen]` delicat` [i fragil`, putea fi so]ia ideal` pentru Nicholas.

Numai ei trebuia s`-i mul]umeasc` pentru hot`rârea fiului de a \nv`]a

mai multe despre companie, o rug`minte pe care o ignorase

\ntotdeauna când venise din partea lui. Da, cu cât se gândea mai mult

la aceast` uniune, cu atât i se p`rea mai potrivit`. Nu mai r`mânea

decât ca Nicholas s`-[i dea [i el seama de acest lucru.

Sir Angus era atât de obi[nuit ca totul s` mearg` conform

dorin]elor sale, \ncât nu se gândi nicio clip` la voin]a lui Jane. Astfel,

fu extraordinar de uimit când tân`ra veni la el, pe la jum`tatea lui

ianuarie, [i-i spuse c` vrea s` renun]e la slujb`.

– De ce? \ntreb` el.

– Pentru c` sunt \ndr`gostit` de fiul dumneavoastr`.

El \ncerc` s` par` uimit, dar f`r` s` reu[easc`.

– E[ti sincer` ca \ntotdeauna. Deci, ]i-ai dat \n sfâr[it seama ce

sim]i?

– Vre]i s` spune]i c` [tia]i?

– Da, r`spunse b`trânul. Dar Nicholas nu [tie nimic, o lini[ti el.

– Trebuie s` plec, \nainte s` afle.

– Ce te face s` crezi c`-[i va da seama?

– Seam`n` bine cu tat`l s`u.

– Atunci, \nseamn` c` \[i va da seama [i de faptul c` reprezin]i cea

mai bun` partid` posibil` pentru el.

Ea r`mase surprins`.

MÂNDRIE R~NIT~ 27

– Acest lucru nu v` sup`r`? Credeam c` vre]i s` se \nsoare...

– Cu o contes` sc`p`tat`? o \ntrerupse el. Nu sunt chiar atât de

snob, draga mea. S` [tii c` nici eu nu m-am n`scut cu titlu nobiliar.

Sunt un om care a reu[it prin propriile puteri [i n-am respect pentru

oamenii care uit` de unde au plecat. Nici dac` ai fi avut un milion de

lire [i un titlu nobiliar n-ai fi fost mai potrivit` pentru Nicholas.

Ochii fetei se umplur` de lacrimi.

– Din nefericire, el nici m`car nu [tie c` exist. De asta am [i luat

decizia de a pleca de la firm`. Când mi-am dat seama ce simt pentru

el, am sperat... dar acum \mi dau seama c` e ceva imposibil. A avut

prietene superbe, cu care nu pot concura...

– Nu se pune problema astfel. Nu trebuie s` concurezi cu nimeni.

Tu \i oferi ceva cu totul diferit. {i apoi, ar`]i foarte bine. Nu crezi c`

dramatizezi prea mult situa]ia? Nicholas te trateaz` ca pe o sor`

numai din instinct de conservare. |n fond, pân` s`-[i dea seama c` se

poate vindeca, n-avea de ce s` se gândeasc` la nicio femeie.

Jane nu se gândise nicio clip` la aceast` posibilitate. Ro[i.

– Nu te gr`bi s` renun]i, draga mea. {i apoi, chiar dac` fiul meu

n-are nevoie de tine, eu am.

|i lu` mâna pe nea[teptate. Era prima dat` când se aflau atât de

aproape. Bra]ul b`rbatului tremura imperceptibil. Jane \[i aminti

spusele doctorului cu privire la s`n`tatea lui [i realiz` c`, dac` l-ar fi

p`r`sit acum, n-ar fi f`cut decât s` contribuie la pr`bu[irea sa

inevitabil`.

– Sta]i lini[tit, [opti ea. Nu v` p`r`sesc. Dar nu trebuie s`-mi mai

cere]i s` vin la Orme Square.

– Ar fi o gre[eal` s` nu vii. Nicholas e \n convalescen]`. Acum este

28 MURIEL SPARK

momentul s` te afli al`turi de el. Dac`-l iube[ti, trebuie s` faci tot

posibilul pentru a-i atrage aten]ia asupra ta.

– Nu pot, protest` ea. Pur [i simplu nu pot.

– Prostii! Nu-]i cer s` te lup]i cu alt` femeie. Vreau doar s` fim

siguri c` vei fi acolo când va realiza c` este \nc` un b`rbat normal, cu

dorin]e [i speran]e.

– Ce spune]i pare atât de... practic.

– Dac` a[ fi vorbit despre romantism, ai fi ro[it. E[ti o fat`

inteligent`, dar cam \n urma vremurilor. Ascult`-mi sfatul, Jane, [i

las` lucrurile a[a cum sunt.

– Dac` pune]i astfel problema, nu v` pot refuza.

Veni luna martie. Jane se l`s` \n voia lucrurilor [i descoperi c`

ceea ce sir Angus spusese despre recuperarea afectiv` a fiului s`u era

adev`rat. Cu cât se \ns`n`to[ea mai mult, cu atât deveneau mai

apropia]i. O subtil` schimbare se vedea \n atitudinea b`rbatului fa]`

de ea, o con[tientizare crescând` a frumuse]ii sale, care-l f`cea

adesea s-o complimenteze, [i a inteligen]ei ei, pe care o testa mereu.

Pe la sfâr[itul lui martie, Nicholas reu[i s` mearg` sprijinit numai

\ntr-un baston.

Jane fu foarte speriat` de acest progres nea[teptat.

– E[ti sigur c` nu for]ezi lucrurile, Nicholas?

– Am aprobarea lui Manders-Jones, replic` el. Doar nu crezi c`

mai am curajul s` m` expun repro[urilor tale. O lu` de bra]. Haide,

cred c`-mi va fi mai u[or s` urc sc`rile \n felul `sta.

|n timpul cinei, b`rbatul fu cât se poate de vesel. Privindu-l, \i

venea greu s` cread` c` era acela[i tân`r cinic [i trist pe care-l

cunoscuse dup` ie[irea din spital. Soarta \i apropiase. F`r` episodul

MÂNDRIE R~NIT~ 29

accidentului, nu s-ar fi \ntâlnit niciodat`, se gândi Jane. Dar de ce

s`-[i piard` timpul cugetând la lucruri imposibile? De ce ar fi contat

c` [ansa \i oferea dreptul la fericire?

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, sir Angus o privi. Când ochii lor se

\ntâlnir`, b`rbatul ridic` paharul de vin \n s`n`tatea ei.

Terminar` de mâncat [i trecur` \n blibliotec`, unde se servi

cafeaua. Aici, sir Angus \i l`s` singuri, pretextând c` era foarte obosit.

|n]elegându-i motivul, Jane fu extraordinar de stânjenit`, dar

Nicholas nici nu remarc` plecarea tat`lui [i o bombard` cu \ntreb`ri

despre firm`.

– Viziunea ta este mai obiectiv` decât cea a tat`lui meu, \i explic`

el. Mi se pare c` \n]elegi lucrurile mult mai clar.

– Sunt sigur` c` sir Angus ar aprecia aceast` remarc`! glumi Jane.

– {tie foarte bine p`rerea mea, o lini[ti b`rbatul. A[a c`, pân`

când \mi voi reveni complet, trebuie s` m` bazez pe tine.

De obicei, Jane f`cea tot posibilul s`-i \ndeplineasc` rug`mintea,

iar Nicholas o asculta cu aten]ie [i curiozitate.

|n seara asta \ns`, tân`rul p`rea neatent [i, când Jane \i povestea

despre confuntarea lui sir Angus cu unul dintre ac]ionari, o opri pe

nea[teptate.

– Stai, Jane, peste câteva s`pt`mâni m` voi \nzdr`veni [i voi putea

vedea cu ochii mei toate astea. Dar pân` atunci, plec \n vacan]`. A[a

c` nu mai vreau s` mai aud nimic despre birou.

Jane primi [ocat` vestea, dar reu[i s` par` bucuroas`:

– Unde vei pleca? |n Madeira, Florida, Bermude?

– Nu sunt \nc` preg`tit pentru astfel de destina]ii, replic` el. De

altfel, nici nu sunt atât de sigur c` mi-ar pl`cea vreuna dintre ele.

30 MURIEL SPARK

Ochii lui, aproape negri \n lumina fl`c`rilor, o privir` cu

entuziasm.

– Accidentul m-a schimbat, Jane. Nu [tiu de ce, dar privesc

lucrurile foarte diferit acum.

– Te-ai maturizat, zise ea calm.

– O astfel de remarc` ar fi trebuit s` m` enerveze.

– Dar te-ai fi enervat [i dac` nu eram de acord cu tine.

Nemaiputând suporta apropierea lui, Jane se ridic` [i se \ndrept`

c`tre fereastr`.

– Desigur c` te-ai schimbat, relu` ea. N-ai fi fost om, dac` o astfel

de \ncercare nu te-ar fi schimbat. Dar va fi interesant de v`zut dac` te

schimbi la loc dup` \ns`n`to[ire.

B`rbatul se apropie de ea.

– Crezi c` a[a se poate, Jane? \ntreb` el, prinzând-o de b`rbie.

Draga mea Jane, [opti b`rbatul, lipindu-[i buzele de ale sale.

Jane visase dintotdeauna acest moment. {i iat` c` visul i se

\mplinise. {i, de[i crezuse c` va r`mâne foarte calm`, \i r`spunse cu

o pasiune surprinz`toare. Nicholas se retrase, apoi o strânse [i mai

tare \n bra]e [i o s`rut` din nou [i din nou, cu un entuziasm neb-

unesc.

Jane fu cea care se retrase prima [i, refuzând s`-l priveasc`, se

\ndrept` spre [emineu.

– Fugi de mine? \ntreb` el, amuzat.

– Deloc, replic` ea f`r` s` se \ntoarc`.

– Atunci, las` focul \n pace [i vino \napoi lâng` mine!

B`rbatul se a[ezase la loc pe canapea.

– Hai lâng` mine, repet` el. Doar nu ]i-e team`!

MÂNDRIE R~NIT~ 31

|ncet, f`r` grab`, Jane f`cu ce i se ceruse.

– |n ziua de azi, fetele nu se mai tem de b`rba]i.

– Dar tu te temi, o corect` el. Parc` nu apar]ii acestor vremuri,

Jane, e[ti u[or anacronic`.

Jane zâmbi.

– Cândva, \mi spuneai "c`lug`ri]a".

– Acum câteva minute nu mai p`reai deloc o ascet`, o tachin` el,

s`rutând-o din nou.

Dar ea nu mai r`spunse elanului s`u, \n]elegând instinctiv c` era

important s`-l tempereze. Pricepea c` dorin]a lui era una fizic` [i era

hot`rât` s` nu-l lase s` vad` c`, \n ce o privea, tânjea dup` altceva.

Astfel c`, afect` o superficialitate care n-o caracteriza [i spuse:

– Ai mil` de mine, Nicholas. E[ti d`un`tor pentru tensiunea mea!

– |n schimb, tu nu e[ti deloc pentru a mea!

|nc` o dat` o trase mai aproape, dar tân`ra se ridic` la timp.

– Spui nu dragostei? \ntreb` el.

– Spun nu dac` e vorba s` facem dragoste, replic` ea.

El ridic` din sprâncene.

– Deci, m` refuzi? \ntreb` el lini[tit.

– Da, r`spunse ea. Presupun c` acest lucru te [ocheaz`, c` ]i se

pare dep`[it.

– Da, dar asta nu \nseamn` c` nu te aprob. N-am mai \ntâlnit

nicio fat` ca tine pân` acum, asta-i tot.

– Din nefericire, zise ea cu ironie. Altfel, ai fi putut s`-]i

\ndepline[ti repede dorin]a.

A[teptându-se la un r`spuns rapid [i spiritual, fu luat` prin

surprindere de t`cerea lui. Iar când replica veni, aceasta fu [i mai

32 MURIEL SPARK

uimitoare.

– Ciudat, dar nu-i a[a. Dorin]a fizic` nu reprezint` totul. Poate

\mb`trânesc, cine [tie. Vino [i stai lâng` mine, Jane, vreau doar s`

vorbim. Nu te teme, ad`ug` el, v`zând-o c` ezit`. |]i promit c` nu te

voi s`ruta decât dac`-mi ceri.

Ea se a[ez` pe canapea, iar b`rbatul \i lu` mâna [i-i mângâie

palma.

– S` [tii c` apreciez foarte mult tot ce ai f`cut pentru mine de la

accident \ncoace.

– N-am f`cut nimic deosebit.

– Dac` nu erai tu, m` \ndoiesc c` a[ fi reu[it s` mai merg. Am atât

de multe s`-]i spun... [i parc` nu reu[esc s`-mi g`sesc cuvintele.

– Nici nu \ncerca. Nu-i nevoie.

– Ba da, se \ncrunt` el. Sunt confuz, Jane. Confuz [i \ngrijorat.

– |n leg`tur` cu ce? Dac` te \ngrijoreaz` faptul c` boala ar putea

reveni...

– N-are leg`tur` cu starea mea de s`n`tate, ci cu tine. Ai devenit

o parte important` din via]a mea, dar nu [tiu \nc` ce simt pentru tine.

Nu mi s-a mai \ntâmplat a[a ceva [i nu-mi pot da seama ce trebuie s`

fac.

– De ce \]i mai ba]i capul? replic` ea [optind, de team` s` nu i se

observe tremurul din voce. Un simplu s`rut n-are nevoie de atâta

analiz`, râse ea. Oricum, motivele mi se par evidente.

– Pentru primul s`rut, poate, aprob` el. Dar nu [i pentru ceea ce

a urmat. Singura consecin]` pl`cut` a acestui accident a fost c` mi

s-a oferit [ansa de a te \ntâlni. Mi-ai spus odat` c` n-am prieteni

adev`ra]i, [i ai avut dreptate. Via]a mea a \nceput când te-am

MÂNDRIE R~NIT~ 33

cunoscut pe tine.

Inima lui Jane b`tea atât de repede, \ncât se temu ca b`rbatul s`

nu-i remarce respira]ia accelerat`. Dar el era adâncit \n gânduri [i nu

p`rea s` observe nimic \n jur. Bietul Nicholas, se gândi ea. |ncerca

s`-[i analizeze sentimentele pe care le avea pentru ea, [i \n acela[i

timp \i era team` s`-[i m`rturiseasc` adev`rul. |i era team` ca nu

cumva boala [i dependen]a fa]` de Jane s` nu-i fi influen]at

sim]`mintele.

Intui]ia \i spunea c` n-ar fi trebuit decât s` for]eze pu]in

m`rturisirea pentru a afla c` o iube[te, dar rezist` eroic tenta]iei. O

declara]ie de dragoste – dac` avea s` fie f`cut` vreodat` – trebuia s`

fie ini]iativa lui.

– Nu putem pur [i simplu ignora cele \ntâmplate? \ntreb` ea cu o

r`ceal` pe care n-o sim]ea. Ne-am s`rutat [i a fost foarte pl`cut. Atâta

tot.

– Ce remarc` practic`! r`spunse el cu jum`tate de zâmbet. A[a

e[ti mereu, practic`.

– Cel pu]in \ncerc, aprob` Jane.

– Foarte bine. S` l`s`m lucrurile a[a cum sunt, pentru moment.

Dar pe viitor... nu se [tie.

– A[a e, râse tân`ra.

Seara târziu, \ntins` \n pat f`r` a reu[i s` adoarm`, Jane se \ntreb`

dac` nu cumva riscase mult refuzând [ansa care i se oferise. Poate

Nicholas ar fi cerut-o cândva de so]ie. {i totu[i... dac` ar fi iubit-o cu

adev`rat, nu s-ar fi temut c` atrac]ia pe care o sim]ea fa]` de ea

provenea din recuno[tin]`. Era un adev`r greu de acceptat, dar nu

mai putea da \napoi. Tot ce putea spera era c` i se va oferi o a doua

34 MURIEL SPARK

[ans`.

Când prim`vara f`cu loc verii, speran]ele lui Jane p`reau gata s`

se \mplineasc`. Nicholas se \ntorsese la via]a lui obi[nuit` [i-[i

petrecea timpul \nv`]ând despre companie. Jane era ghidul [i

tovar`[a sa permanent`, petrecându-[i toate sfâr[iturile de

s`pt`mân` \n casa din Orme Square. Ascultau \mpreun` muzic`,

mergeau la cinema sau la teatru [i cinau mereu \n doi.

Nicholas nu f`cuse niciun efort pentru a re\nnoda prieteniile de

dinainte de accident, dar, \ntr-o bun` zi, când veni la lucru \n

locuin]a din Orme Square, Jane avu surpriza s` g`seasc` \n salon o

mul]ime de fete dr`gu]e [i foarte elegante, care veniser` \n vizit` la

Nicholas.

Gata s` se retrag` gr`bit, fu re]inut` \n pragul u[ii de c`tre un

tân`r ro[cat [i simpatic.

– Nu te-am mai v`zut pân` acum, o abord` el, \ntinzându-i un

pahar cu b`utur`.

– A[a este, replic` tân`ra cu un zâmbet vag. Iar acum, trebuie s`

plec.

– Dar abia ne-am cunoscut, insist` necunoscutul. Numele meu

este Alec Morris.

Jane recunoscu acest nume. Tân`rul fusese coleg cu Nicholas [i,

imediat dup` accident, \ncercase de mai multe ori s`-l revad`, dar

Nicholas refuzase. |n ciuda repetatelor respingeri, tân`rul nu se

descurajase [i-i scrisese lungi scrisori s`pt`mânale, reu[ind \n final

s`-l conving` s`-l primeasc`. |l vizitase \n weekendul \n care Jane

fusese plecat` acas` la p`rin]i, dar \[i amintea prea bine cât de bine

dispus fusese Nicholas dup` \ntâlnirea cu Alec. Astfel c` se \ntoarse

MÂNDRIE R~NIT~ 35

c`tre tân`r cu un zâmbet larg [i accept` paharul.

– A[a mai merge, coment` el. Nu mai pari chiar atât de timid`.

– Nu m` judeca dup` zâmbet, \l avertiz` ea solemn, \ntinzându-i

mâna. M` numesc Jane Roberts.

– Nu te-a[ fi recunoscut niciodat` dup` descrierile lui Nicholas.

Te numea...

– .... "c`lug`ri]a", \l complet` ea.

– Nu mi se pare deloc o descriere potrivit`.

– Nici mie.

Alec Morris st`tu \n preajma ei tot restul serii, dar Jane nu putu

s` nu remarce cele \ntâmplate \n jur. Din frânturile de conversa]ie

auzite, \[i putu face o impresie destul de exact` asupra superficialilor

invita]i ai lui Nicholas. Dac` ace[tia erau prietenii lui, nu era de

mirare c` nu voise s` se lase v`zut \n scaun cu rotile. |n afar` de Alec

[i doi sau trei al]i invita]i, nimeni nu p`rea genul care s`-i poat` fi un

sprijin adev`rat \n vremuri grele.

Acum c` tragedia se sfâr[ise \ns`, a[a-zi[ii s`i prieteni se puteau

\ntoarce la amici]ia care-i legase \nainte de accident. Din fericire,

Nicholas \nsu[i realizase c` accidentul \l schimbase fundamental, atât

de mult \ncât \ntoarcerea la vechile leg`turi sociale devenise

imposibil`. |n afar` de Alec, nu se mai \ntâlni cu nimeni altcineva.

Dar, odat` cu restabilirea s`n`t`]ii, b`rbatul deveni mult prea

energic pentru a se mul]umi cu lini[tea c`minului [i, \n curând, casa

se umplu de un nou tip de musafiri: politicieni, arti[ti, scriitori. O

invita adesea pe Jane la dineurile pe care le oferea, dar ea accepta s`

ia parte la ele doar din când \n când, de team` s` nu-l sufoce cu

prezen]a ei. Unul dintre refuzurile ei duse [i la prima lor ceart`.

36 MURIEL SPARK

– De ce pretinzi c` e[ti mereu ocupat` atunci când dau o

petrecere? E a treia oar` când refuzi s` vii.

– Mai am [i alte lucruri de f`cut, decât s` gravitez \n jurul

Hamilton Press.

– |nainte, nu-mi spuneai astfel de lucruri. Când am fost bolnav,

aproape te mutase[i aici. F`ceai parte din familie.

F`r` s`-[i dea seama c` aceast` ultim` remarc` putea fi

ofensatoare, Nicholas tres`ri uimit de reac]ia ei violent`:

– Nu fac parte din familie [i nici nu vreau s` m` vezi ca pe sora ta

mai mic`.

– Niciodat` nu te-am v`zut astfel. Te rog s` vii mâine la cin`, relu`

el.

– Bine, voi veni, dar nu \n]eleg de ce insi[ti s` m` invi]i la tine de

fiecare dat` când ai musafiri.

– Asta \mi doresc. Când e[ti lâng` mine, m` simt \ntotdeauna mai

bine.

B`rbatul \[i frec` b`rbia, \ncurcat. P`rea chinuit de gânduri. Avea

\nc` temeri [i \ndoieli cu privire la sentimentele sale fa]` de Jane.

Accidentul \i zdruncinase existen]a [i nu se putea obi[nui cu noua

realitate. Pân` acum, toate fetele pe care [i le dorise \i deveniser`

rapid iubite. Dar Jane era diferit` [i acest lucru \l nedumerea.

De la primul lor s`rut, b`rbatul \ncercase mereu s` se apropie de

ea, dar Jane reu[ise de fiecare dat` s` se sustrag` aten]iei lui, f`r` a-l

refuza deschis. Dar, se \ntreba chiar ea, oare aceast` atitudine nu era

prea \nvechit` pentru aceste vremuri? N-ar fi fost mai bine s` aib` o

rela]ie cu el? |ntr-adev`r, ce alt` posibilitate mai sigur` exista de a-l

face s`-[i con[tientizeze iubirea? Dar, de fiecare dat` când era

MÂNDRIE R~NIT~ 37

gata-gata s` cedeze, ceva o re]inea. S` fi fost mândria, sau teama?

– La ce te gânde[ti? o \ntreb` el, \ntrerupându-i reveria.

– M` \ntrebam cu ce s` m` \mbrac, min]i ea.

– |]i propun s` \ncerci o rochie str`lucitoare, ro[ie.

– N-am o astfel de rochie.

– Atunci, cump`r`-]i.

– M` tem c` nu-mi permit o astfel de extravagan]`. Economisesc

bani pentru ma[in`.

– Las`-m` pe mine s`-]i cump`r ma[ina. M-ai ajutat atât de mult,

m`car atât a[ putea face pentru tine... F`r` un motiv ascuns, Jane, o

asigur` el cu umor, ci doar din bun`tatea inimii mele.

– |nve]i repede, zâmbi ea. Nu c` a[ fi de acord cu propunerea ta,

ci doar a[a, de dragul discu]iei, ad`ug` ea cu ironie, ce fel de ma[in`

vrei s`-mi cumperi?

– O ma[in` ro[ie, sport.

Ea chicoti.

– |mi [i imaginez reac]ia mamei când m` va vedea conducând o

astfel de ma[in`.

– Seam`n` cu tine? \ntreb` el. E la fel de serioas`, de calm`, de

sobr`?

Era prima dat` când o \ntreba despre familia ei.

– Vrei s` [tii dac` are o personalitate puternic` [i nu se las`

influen]at`? Atunci, r`spunsul este da.

– Dar tat`l t`u?

– Tata e un dr`gu]. A fost inginer, dar a ie[it la pensie.

– Nu e[ti destul de mare pentru a avea un tat` pensionar.

– P`rin]ii mei s-au c`s`torit cu [aptesprezece ani \nainte de

38 MURIEL SPARK

na[terea mea.

– |n]eleg, zise Nicholas.

– De asta \]i par atât de diferit` de toate tinerele de vârsta mea.

– Mi-ar pl`cea s`-]i cunosc p`rin]ii, zise el pe nea[teptate.

Spune-mi când te mai duci s`-i vezi.

– Te vei plictisi la noi acas`.

– De ce?

– Nu-i nimic de f`cut acolo. Totul e foarte lini[tit...

– Jane, se vede c` nu m` cuno[ti deloc, o \ntrerupse el. |mi place

foarte mult la ]ar`. Promite-mi c` m` vei anun]a când te mai duci

acolo.

– Se va \ntâmpla chiar s`pt`mâna asta.

– Atunci, mergem \mpreun`.

Sâmb`ta urm`toare, Jane conducea emo]ionat` c`tre casa

p`rin]ilor s`i.

Din prima clip` când \i \ntâlni, Nicholas se sim]i minunat al`turi

de ei. |i spuse mamei lui Jane c` nu pare destul de \n vârst` pentru a

avea o fiic` de dou`zeci de ani [i-l \ncânt` pe tat`l ei, l`udându-i

gr`dina [i oferindu-[i ajutorul la \ngrijirea ei.

Cele dou` zile petrecute \n familia Roberts se scurser` rapid. Pe

când se \ntorceau c`tre cas`, duminic` sear`, Jane realiz` c` regret`

faptul c` n-avusese curajul de a-l invita pe Nicholas mai devreme \n

casa p`rin]ilor s`i. Poate c` astfel ar fi v`zut-o \ntr-o alt` lumin` [i

n-ar mai fi asociat-o cu lunile lungi de boal` [i de suferin]`.

– Ai ni[te p`rin]i minuna]i, zise el, \ntrerupându-i gândurile. Sper

c` m` vei mai invita pe la tine.

– E[ti binevenit oricând dore[ti. Mama [i tata mi-au spus asta

MÂNDRIE R~NIT~ 39

\nainte de plecare.– |mi pare bine c` m-au pl`cut.– N-aveau cum s` nu te plac`. E[ti un b`rbat fermec`tor.– Am reu[it s` te farmec? \ntreb` el cu interes.– Ah, \nceteaz` s` te mai r`sfe]i. |mi pari [i a[a destul de \ngâmfat.El chicoti, dar nu continu` subiectul, [i, spre marea dezam`gire a

tinerei, \ncepu s` vorbeasc` despre \ntâlnirea care avusese locvinerea trecut` \ntre directorii companiei. Jane se \ndep`rt` cu unmare efort de speran]ele sale romantice [i se concentr` asuprainforma]iilor pe care Nicholas dorea s` le afle.

– Peste câteva s`pt`mâni, nu vei mai avea nevoie s`-]i spunnimic,concluzion` ea. Odat` ce vei \ncepe s` lucrezi...

– |ntotdeauna voi avea nevoie de ajutorul t`u, o \ntrerupse el.Pentru mine, e[ti nepre]uit`, Jane. M` \ntreb cum cineva atât de tân`rca tine poate \n]elege atât de bine oamenii.

Nu era genul de compliment pe care Jane [i-ar fi dorit s`-l aud`,dar era mai bine decât nimic, a[a c`, aproape f`r` s` vrea, se aplec`[i-l strânse u[or de bra].

– Draga mea Jane, zise el pe nea[teptate. Draga [i minunata Jane.

40 MURIEL SPARK

Capitolul 3

|ntoarcerea lui Nicholas la birou fu brusc` [i, \n câteva zile, toat`lumea sim]i efectul acestei schimb`ri. Renun]ând la supraveghereare]elei de coresponden]i externi, se concentr` \n \ntregime asuprareorganiz`rii departamentelor [i a responsabilit`]ilor oamenilorimplica]i \n fiecare sec]ie. Mul]i fur` speria]i de aceste demersuri [imul]i chiar renun]ar` la slujbe, dar \ntr-un timp uimitor de scurt,rezultatele dorite \ncepur` s` apar`. Jane era foarte mândr` de el, iartat`l s`u, deosebit de \ncântat, vorbi pentru prima oar` despreretragere.

– Voi mai r`mâne doar pân` la sfâr[itul anului, zise el c`tre Jane,\ntr-o dup`-amiaz`. Apoi, am de gând s` m` retrag.

– Nu pot s` cred, [opti tân`ra.El zâmbi.– Tu ce ai de gând s` faci, Jane? Vei veni acas` [i m` vei \ngriji sau

vei r`mâne aici [i vei lucra al`turi de Nicholas?Nesigur` dac` trebuia s` ia \n serios sau nu aceast` \ntrebare, Jane

se hot`r\ s` nu r`spund`.

– Vorbesc serios, Jane. Când voi renun]a, mi-a[ dori s` vii s` stai

cu mine.

– Sau s` r`mân aici, ca secretar`, \i reaminti ea.

– Am glumit când am spus asta. Ultimul lucru pe care ar trebui

s`-l faci este s` lucrezi pentru Nicholas. E timpul s` \nceap` s` te vad`

ca pe o femeie.

Jane \i d`du dreptate. Conversa]iile lor din ultima vreme erau

foarte impersonale, subiectul cel mai disputat fiind via]a lor

profesional`.

– Nu, Jane, relu` sir Angus. Nu trebuie s` lucrezi pentru Nicholas.

De asta \]i cer s` pleci. Am de gând s`-mi scriu autobiografia [i am

nevoie s` m` aju]i. Vei locui \n casa noastr`, ca un membru al

familiei.

– V` \n]eleg planul, dar nu cred c` va func]iona, r`spunse ea cu

blânde]e. {ti]i c`-l iubesc pe Nicholas, nu v-am min]it niciodat`. Dar

dragoste cu sila nu se poate.

– |mi cunosc fiul mai bine decât tine, replic` el cu \nc`p`]ânare.

Se bazeaz` pe tine mai mult decât \[i d` el \nsu[i seama. Sunt convins

c`, dac` vei pleca din via]a lui, va fi pierdut.

– Atunci, poate ar fi mai bine s` plec \ntr-adev`r, suger` ea. Dac`

\mi g`sesc o slujb` \n str`in`tate pentru câteva luni...

– Nu e un plan bun, o contrazise b`trânul. Absen]a ta \l va face s`

pun` la \ndoial` cele \ntâmplate \ntre voi.

– Ei bine, nici apropierea nu duce nic`ieri, cl`tin` ea din cap.

– Vino mâine sear` la cin`. Vreau s`-i spun lui Nicholas c` m-am

hot`rât s` m` retrag [i vreau s` fii al`turi de mine \n acele momente.

42 MURIEL SPARK

|n acea sear`, Jane se preg`ti cu mare grij`. |[i cump`r` chiar o

nou` toalet`, cheltuind o sum` mare de bani din economiile pentru

ma[in`.

Delicat` [i proasp`t` ca un boboc de trandafir, intr` fericit` \n

locuin]a din Orme Square, dar nu-l g`si decât pe sir Angus.

– Nicholas s-a dus la o petrecere, \i explic` el, \ntinzându-i un

pahar de [ampanie. Dar se va \ntoarce pe la opt, a[a c` vom mai

a[tepta pu]in cu cina.

– Nu cred c`-mi va pl`cea vreodat` [ampania, zise ea sorbind din

b`utur`. De fapt, cred c` mi se pare ciudat s` bei [ampanie, dac`

n-ai nimic de s`rb`torit.

– S`rb`torim faptul c` ar`]i minunat, r`spunse b`rbatul, ridicând

paharul. |]i st` foarte bine \n roz.

– E o rochie nou`, recunoscu ea. Nicholas mi-a spus adesea c`

hainele mele sunt prea sobre, a[a c`...

Se opri, ro[i [i sorbi din nou din pahar.

– Sunt sigur c`-i va pl`cea cum ar`]i, replic` sir Angus, a

[ezându-se pe scaun [i uitându-se la ceas. Ah, n-am destul timp

pentru un trabuc. Nicholas va sosi \nainte s`-l termin.

Dar sir Angus se \n[ela, pentru c`, la opt [i un sfert, Nicholas sun`

[i-l anun]` c` va cina \n ora[. Jane \ncerc` s`-[i ascund` dezam`girea,

dar durerea o cople[i [i toat` veselia ei disp`ru. F`cu un efort imens

s`-[i poat` p`stra zâmbetul.

– Nu te sup`ra, zise sir Angus. Poate s-a \ntâlnit cu un prieten pe

care nu l-a mai v`zut de mult.

Jane avu \ns` impresia c` absen]a lui Nicholas \nsemna mai mult

decât realiza sir Angus.

MÂNDRIE R~NIT~ 43

A doua zi diminea]`, când Nicholas intr` \n birou, avu deplina

confirmare a b`nuielilor sale.

– Tata e ocupat? \ntreb` el.

– Vorbe[te la telefon, dar cred c` va termina \n câteva minute.

Nicholas se \ndrept` c`tre fereastr` [i privi oamenii care treceau

pe Fleet Street.

– |mi cer scuze pentru ieri sear`, zise el zâmbind.

Ea zâmbi la rândul ei.

– Nu-i nimic. Cred c` a fost o petrecere pe cinste.

– Nu chiar. Nu-mi prea plac cocteilurile, dar cum Alec va pleca \n

America pentru câteva luni, am fost nevoit s` merg.

Jane ar fi vrut s`-l \ntrebe dac` motivul pentru care n-a ajuns acas`

la cin` era tot Alec, dar carne]elul pe care-l ]inea \n mân` \i aminti c`,

oricât de mult ar fi ]inut la el [i oricât de prietenos s-ar fi ar`tat el,

r`mânea totu[i o simpl` secretar`. Nimic mai mult. Cât de dureros

era s` lucreze pentru b`rbatul pe care-l iubea! Nimic nu era mai

demoralizant decât faptul c` primea salariul la sfâr[it de lun`.

– Tat`l t`u e liber, \l anun]` ea.

El \ncuviin]` din cap [i intr` \n birou. Jane se l`s` pe spate \n

scaun, \ntrebându-se dac` dragostea asta nebun` \i va trece vreodat`.

– Domnul Hamilton este?

Tân`ra ridic` privirea [i z`ri un curier stând \n u[a biroului, cu un

dosar \n mân`.

– Este \n birou, cu sir Angus.

– |i pute]i \nmâna dosarul `sta? \ntreb` curierul, a[ezând foile pe

birou. A l`sat mesaj c` are nevoie urgent` de aceste informa]ii. Am

fost la biroul s`u personal, dar secretara nu [tia unde se afl` [i [tiu c`

44 MURIEL SPARK

datele \i trebuie \nainte de a pleca la mas`.

– Voi avea grij` s`-l primeasc`.

– Nu uita]i, zâmbi b`rbatul, plecând.

Jane privi curioas` dosarul. Era plin de t`ieturi din ziare. F`r` s`

stea pe gânduri, tân`ra trase dosarul mai aproape. Oare de ce aceste

foi erau atât de importante pentru Nicholas [i de ce a cerut s` le vad`

\nainte de a pleca la mas`? Presupunând c` erau informa]ii despre cel

al`turi de care avea s` ia prânzul, Jane deschise dosarul [i avu un [oc

când descoperi fotografia unei tinere \nalte [i blonde. R`sfoi rapid

hârtiile, observând c` toate paginile erau t`iate din reviste de mod`.

"Carole Sheridan, modelul anului..." "Carole Sheridan neag`

zvonurile cu privire la nunta ei cu magnatul o]elului..."

"Fac aceast` meserie pentru c` \mi place s` muncesc, nu pentru

c` a[ avea nevoie de bani, spune Carole Sheridan, cea mai nou`

apari]ie pe scena modei", citi Jane.

Cu o privire lacom` – \n ciuda unui vag sentiment de

vinov`]ie – Jane parcurse cu r`suflarea t`iat` fragmentele de ziare

care descriau \n culorii vii personalitatea femeii despre care era

convins` c` reprezenta motivul absen]ei de ieri sear` a lui Nicholas.

{i iat` c` ast`zi lua prânzul cu ea.

Cu mâini tremur`toare, aranj` dosarul [i-l \nchise, apoi \l l`s` pe

col]ul biroului, departe de ea. Carole Sheridan. Era un nume familiar

\n lumea modei, de[i \n ultima vreme apari]iile ei \n ziarele de profil

\ncepuser` s` fie din ce \n ce mai rare. |n schimb, \n jurnalele

mondene, numele ei era mereu prezent, asociat cu acela al multor

tineri boga]i. Jane [tia c` femeia provenea dintr-o familie celebr` [i

bogat`. Tat`l ei era colonel \n retragere.

MÂNDRIE R~NIT~ 45

Jane era gata s` ia din nou dosarul s`-l r`sfoiasc`, când Nicholas

intr` pe u[`. Tân`ra \[i trase rapid mâna, dar el \i sesiz` mi[carea.

– A, deci a venit, zise el, gr`bindu-se s` ridice dosarul.

R`mase \n fa]a ei [i \ncepu s` r`sfoiasc` h\rtiile, oprindu-se din

când \n când asupra unor rânduri. Apoi \nchise dosarul [i i-l \ntinse

lui Jane.

– Te rog s` g`se[ti un curier s`-l duc` \napoi.

– Da, desigur, r`spunse ea cu ochii pleca]i, sim]ind privirea lui

arz`toare asupra ei.

– Haide, Jane, \ntreab`-m`.

– Ce anume? zise ea, ridicând privirea.

– Ce vrei s` m` \ntrebi, r`spunse el.

Jane tremur` imperceptibil.

– De ce a[ fi curioas` \n privin]a lui Carole Sheridan?

– Pentru c` orice femeie e curioas` \n privin]a alteia. Am

\ntâlnit-o ieri, la Alec, continu` el. Mi se pare incredibil c` n-am

cunoscut-o pân` acum.

Fiecare cuvânt al b`rbatului \i confirma temerile [i-[i b`tea parc`

joc de speran]ele ei.

– Nu chiar atât de incredibil, spuse ea pe un ton atât de natural

\ncât se mir` singur`. |n fond, \nainte de accident n-ai prea stat la

Londra.

El o aprob`, se uit` la ceas [i plec` gr`bit.

Jane privi \n urma lui, realizând c` aceast` plecare echivala cu o

desp`r]ire definitiv`. Se \ntinse peste birou [i ridic` din nou dosarul;

[i-ar fi dorit s`-l mai r`sfoiasc` o dat`, dar se lupt` cu acest impuls [i,

\ncercând s` se gândeasc` \n alt` parte, leg` dosarul cu o band`

46 MURIEL SPARK

adeziv` [i sun` curierul s` vin` s`-l ridice.

|n s`pt`mânile care urmar`, Jane [i Nicholas se v`zur` din ce \n

ce mai pu]in. |n majoritatea serilor, b`rbatul cina \n ora[ [i, \n rarele

cazuri când r`mânea acas` [i Jane se afla acolo, p`rea distrat [i

ner`bd`tor. Numai când discutau despre afaceri \i acorda tinerei

\ntreaga sa aten]ie, dar acest lucru reprezenta pentru ea o slab`

consolare, pentru c` \n acele momente n-o privea deloc ca pe o

femeie. O dat` sau de dou` ori, numele lui Carole Sheridan ap`ru \n

conversa]ii, dar acest lucru se \ntâmpl` mai mult din gre[eal`. Jane

observa c` Nicholas f`cea din via]a lui sentimental` un secret, lucru

care nu-i era deloc caracteristic, iar acest fapt nu putea fi de bun

augur pentru speran]ele ei. Nu c` ar fi avut nevoie s` [tie mai multe

am`nunte despre povestea lui de dragoste... Sim]urile \i spuneau c`

fiecare zi care trecea f`cea ca momentele pe care ea [i Nicholas le

\mp`rt`[iser` s` devin` din ce \n ce mai vagi, mai \ndep`rtate. Acest

lucru \i f`cea \ns` o oarecare pl`cere, pentru c`-l iubea foarte mult [i

nu voia ca el s` se mai gândeasc` la accident [i la anul de

convalescen]`.

Dar stoicismul lui Jane nu era \mp`rt`[it [i de sir Angus. Trecu

totu[i destul de mult pân` când, \ntr-o bun` diminea]`, b`trânul s`

deschid` \n sfâr[it discu]ia. Cu o sear` \nainte, o mic` petrecere

avusese loc la locuin]a din Orme Square, dar Jane nu [tia c` aceasta

fusese organizat` \n cinstea lui Carole Sheridan [i a p`rin]ilor s`i.

– Nicholas a \nnebunit! explod` sir Angus. Colonelul e un om de

treab` – tipul de militar – dar nevasta [i fiica lui sunt ca doi vulturi.

Jane nu r`spunse, iar sir Angus \ncepu s` se plimbe nervos prin

\nc`pere.

MÂNDRIE R~NIT~ 47

– Nu ]i-am spus c` vin, \n speran]a c` totul va trece repede [i va

fi uitat, continu` el cu glas aspru. Dar nu s-a \ntâmplat a[a! tun` el,

fluturând din mâini. Nicholas e topit dup` fata asta. Nu suport`

niciun cuvânt de critic` la adresa ei.

Se opri din nou, a[teptând ca Jane s` replice. Tân`ra se str`dui s`

spun` ceva.

– E foarte frumoas` [i este un model de succes, vorbi ea \n sfâr[it.

– Nu neg, r`spunse b`rbatul. Dac` asta ar fi tot, n-ar fi atât de r`u.

Mul]i b`rba]i s-au c`s`torit cu ni[te p`pu[i [i au fost foarte ferici]i.

Dar ]inta ei este alta, [i-a f`cut o socoteal` foarte inteligent`...

– {i ce e r`u \n asta? N-a]i fi respectat-o dac` ar fi fost proast`.

– Nu-l iube[te pe Nicholas, r`spunse scurt b`rbatul.

Jane \[i lovi palmele.

– De unde [ti]i?

– La naiba, sunt un judec`tor destul de bun al caracterelor [i-mi

pot da seama de motivele ascunse ale unei persoane. Iar aceste dou`

femei nu sunt motivate decât de bani.

– Nu crede]i c` sunte]i nedrept? Majoritatea femeilor au nevoie

de siguran]` material`. {i apoi, sunt convins` c` s-ar fi putut m`rita

de mai multe ori, dac` ar fi vrut.

Departe de a-l lini[ti, observa]iile lui Jane \l enervar` [i mai tare

pe sir Angus.

– Pân` acum, nu prinsese un pe[te atât de mare. Acum \l are pe

Nicholas \n cârlig [i n-are de gând s`-i dea drumul.

Din pricin` c` era de acord cu spusele lui sir Angus, Jane \ncerc`

s` par` cât mai nep`rtinitoare.

– Nu e corect s` judec`m pripit pe nimeni.

48 MURIEL SPARK

– Ce te face s` crezi c` e vorba de o judecat` pripit`? se strâmb`

sir Angus. Am f`cut ni[te cercet`ri temeinice, explic` el, v`zând

chipul surprins al lui Jane. {i nimic din ce am aflat nu m-a f`cut

s`-mi schimb p`rerea. Tân`ra a fost logodit` de dou` ori [i de fiecare

dat` s-a desp`r]it de respectivul iubit din pricin` c` a \ntâlnit pe

cineva cu mai mul]i bani. Ultimul a fost magnatul o]elului, dar au

ap`rut ceva probleme legate de companie, ac]iunile au sc`zut brusc

[i draga lui logodnic` l-a p`r`sit. Chiar \n acest moment, a intrat \n

scen` prostul de Nicholas, lovi el cu pumnul \n mas`.

Jane privi covorul, ascultând pa[ii ap`sa]i ai lui sir Angus [i

morm`iala lui nemul]umit`. Oricât de mult l-ar fi aprobat, \i era

imposibil s` se arate de acord cu el. Ca [i cum sir Angus ar fi realizat

\n sfâr[it situa]ia tinerei, veni lâng` ea [i-i puse mâna pe um`r.

– Iart`-m`, Jane. {tiu c` aceste lucruri sunt dureroase pentru tine.

– Vreau ca Nicholas s` fie fericit, zise ea repede, [i dac` e

\ndr`gostit...

– |ndr`gostit pe naiba! explod` sir Angus. E doar ame]it. I-am

spus-o eu foarte bine ieri-sear`. Po]i avea o rela]ie cu fata, dac` vrei,

i-am spus, dar nu trebuie s` fii destul de prost s` te c`s`tore[ti cu ea.

– Nu cred c` i-a f`cut pl`cere s` aud` a[a ceva.

– Nu prea. M-a acuzat c` sunt lipsit de moralitate. Dar e mult mai

moral s` \ncepi o rela]ie [i apoi s` renun]i la ea, decât s` te c`s`tore[ti

[i apoi s` divor]ezi.

Auzind cuvântul c`s`torie, Jane se sim]i cople[it` de un sentiment

de am`r`ciune. Sir Angus, gata s`-[i continue discursul, se opri [i o

privi.

– Jane, draga mea, dac` te pot ajuta cu ceva... oh, dac` a[ putea

MÂNDRIE R~NIT~ 49

s`-l fac pe Nicholas s` vad`...

– V` rog, zise ea \ncet, nu mai vorbi]i astfel. Am [tiut de la bun

\nceput c` n-am nicio [ans`. N-am nimic \n comun cu Nicholas. Dac`

n-ar fi fost accidentul, nici m`car nu ne-am fi \ntâlnit.

– Dar v-a]i \ntâlnit, coment` sir Angus, [i ave]i multe lucruri \n

comun. Dac` n-ar fi atât de orbit...

– Putem schimba subiectul, v` rog? \ntreb` Jane. Nu cred c` mai

suport discu]ia asta.

Sir Angus o strânse u[or de um`r.

– Ia-]i liber restul zilei. Sunt convins c` n-ai chef de munc`. Nici

eu n-am.

– Dar mâine ve]i avea \ntâlnirea cu...

– Las`, las`, replic` el. Po]i pleca. Cump`r`-]i o p`l`rie sau ce

altceva cump`r` femeile când vor s`-[i ridice moralul...

De[i avea \n fa]` câteva nea[teptate ore de libertate, Jane se

\ntoarse acas`. Privind sufrageria mic` [i frumos mobilat`, fu izbit` de

lipsa ei de via]`. Dar cum s` fi fost \nsufle]it`, când majoritatea

timpului [i-l petrecuse \n locuin]a din Orme Square [i când toate

gândurile ei se \ndreptau c`tre Nicholas? Se l`s` \ntr-un fotoliu [i-[i

\ngrop` fa]a \n mâini. Cât de naiv` fusese s` cread` c` b`rbatul se

putea ar`ta interesat de ea, odat` vindecat!

Cândva – când descoprise c` era \ndr`gostit` de Nicholas – \l

rugase pe sir Angus s-o lase s` plece, dar b`rbatul o f`cuse s`-i

promit` c` va r`mâne lâng` el atâta vreme cât va avea nevoie de

ajutorul ei. Acum, de[i sim]ea c` respectarea promisiunii \i solicita

toat` voin]a de care era capabil`, nu mai putea s`-[i ia \napoi

promisiunea. Totu[i, redusese mult vizitele pe care le f`cea \n casa

50 MURIEL SPARK

din Orme Square [i nu se ducea acolo decât atunci când era sigur`

c` Nicholas era plecat.

Realizând efortul pe care tân`ra \l f`cea pentru a-[i reg`si

echilibrul, sir Angus c`uta s` nu pomeneasc` numele fiului s`u decât

atunci când era vorba despre afacerile firmei. Jane \l vedea adesea pe

Nicholas la birou, iar b`rbatul se purta cu ea prietenos, a[a cum o

f`cuse \ntotdeauna. Aceast` atitudine \ns`, nu f`cea decât s`-i

demonstreze fetei c` interesul lui pentru ea era strict amical [i

fr`]esc.

Nu mai [tia nimic despre rela]iile dintre sir Angus [i Nicholas

pentru c`, dup` cearta lor cu privire la Carole Sheridan, b`trânul

n-o mai ]inuse la curent cu evenimentele \ntâmplate \n Orme Square,

[i singurele d`]i când vorbea cu Jane despre chestiuni personale era

atunci când o invita la cin` la Savoy.

– {tiu c` nu vrei s` mai vii pe la noi, zise el \n chip de explica]ie,

dar m` simt singur, Jane, [i am nevoie de compania ta.

|n timpul mesei, spre surprinderea tinerei, b`rbatul \i vorbi

despre ultima sa so]ie [i o f`cu s` râd` povestindu-i despre veri[orii

s`i [i despre sora care-i mai r`m`sese \n via]`.

– Mi-ar pl`cea s-o \ntâlne[ti pe Agatha, spuse el, dar nu prea mai

vine la Londra, de când i-a murit so]ul. Erau un cuplu foarte unit.

– N-ave]i alte rude cu care s` v` vede]i? Mi se pare incredibil ca

un b`rbat cu pozi]ia dumneavoastr` s` ias` cu mine.

– Ce poate fi mai normal decât un b`trân s`-[i invite la mas`

tân`ra [i frumoasa secretar`? zise sir Angus.

Când fu adus` cafeaua, b`rbatul \ncepu s` vorbeasc` despre

Nicholas, ar`tând clar c` inten]iile acestuia \i provocau o continu`

MÂNDRIE R~NIT~ 51

durere.

– Cred c` mi-ar fi mai u[or s` suport \ntreaga poveste, dac` a[

crede c` voi mai fi aici s`-l ajut când \ntreaga poveste se va \ntoarce

\mpotriva lui, \ncepu sir Angus cu triste]e. Dar atunci când va realiza

c` a f`cut o mare gre[eal`, nu cred c` m` voi mai afla lâng` el.

– Nu trebuie s` spune]i asta. Sunte]i \nc` tân`r [i...

– Sunt b`trân, Jane, [i nu-mi pare r`u. Singurul meu regret este

c` nu te pot ajuta.

– M` bucur c` v-am cunoscut, r`spunse ea. Dar trebuie s`-mi

promite]i c` nu ve]i mai vorbi astfel... m` sup`r`.

– Sup`rat` sau nu, nici tu nu po]i \ntoarce timpul.

Jane \[i aminti aceste cuvinte peste o lun`, \ntr-o sâmb`t`

diminea]`, când intr` \n buc`t`ria p`rin]ilor s`i [i citi \n ziarul aflat pe

mas` urm`torul titlu:

"Regele presei a murit subit".

Tremurând, se a[ez` pe scaun. Când sir Angus o invitase la cin`

\n acea sear`, avusese el oare presim]irea c` se apropie de sfâr[itul

vie]ii? Instinctul \i spunea c` a[a se \ntâmplaser` lucrurile [i regreta

acum c` luase \n râs cuvintele lui.

– M` bucur c` a murit repede, zise ea cu glas r`gu[it. A[a [i-ar fi

dorit.

– Acum, Nicholas a r`mas singur, spuse mama ei. Nu crezi c` ar

trebui s` te duci s`-l vezi?

– N-are nevoie de mine, r`spunse ea pe un ton fals indiferent. E

cu iubita lui, Carole Sheridan. Acest eveniment le va schimba

52 MURIEL SPARK

planurile de logodn`, totu[i, a[a c` Nicholas va face public anun]ulabia peste câteva luni.

– Chiar crezi c` se va c`s`tori cu ea? relu` doamna Roberts.– Desigur. Este foarte frumoas`. N-am v`zut-o personal, dar

mi-am dat seama din fotografii.– |]i vei mai p`stra slujba?|ntrebarea fu pus` de tat`l ei, \n \ncercarea de a schimba

subiectul. Jane se \ntoarse c`tre el [i-i zâmbi recunosc`toare.– M` \ndoiesc. Poate doar atât cât e nevoie ca s` las lucrurile \n

ordine. |mi voi c`uta, probabil, o slujb` peste hotare. Am vrut s` facasta \n urm` cu câteva luni, dar i-am promis lui sir Angus c` nu-l voip`r`si.

– Peste hotare! exclam` mama sa. Ce idee bun`! |]i va face bines` c`l`tore[ti.

Moartea lui sir Angus Hamilton ]inu prima pagin` a ziarelor mult`vreme. Se vorbi mult despre cariera sa [i de fiul care avea s`-i urmezela conducerea trustului. Pentru Jane, toat` aceast` publicitate fufoarte greu de \ndurat, \n special din pricina pozelor [i a interviurilorcu Nicholas. |[i d`du rapid seama c` singura modalitate de a puteas`-[i reg`seasc` pacea este s` plece departe, \n alt` ]ar`.

La o s`pt`mân` dup` \nmormântare, primi o scrisoare de laavocatul lui sir Angus, \n care-i cerea s` asiste la deschidereatestamentului, care urma s` aib` loc \ntr-o zi de miercuri, la locuin]adin Orme Square. Asta \nsemna s`-l \ntâlneasc` pe Nicholas, dar nuputea da \napoi, [i r`spunse printr-un scurt bilet c` va fi acolo.

MÂNDRIE R~NIT~ 53

Capitolul 4

Soarele de mai intra pe largile ferestre ale \nc`perii din OrmeSquare [i aurea p`rul blond al frumoasei tinere care st`tea pecanapea [i se uita cu ochi mari la Nicholas.

– {tiu c` trebuie s` avem o ceremonie restrâns`, zise ea, dar nuv`d de ce nu putem s`-]i anun]`m rudele, de vreme ce oricum se afl`aici. Dup` ce se va citi testamentul, se vor \ntoarce la casele lor, [i neva fi mai greu s`-i contact`m.

Nicholas aprob` \n t`cere, prea absorbit \n contemplareafrumoasei Carole Sheridan pentru a-[i bate capul cu vorbele. I sep`rea incredibil c` o [tie de atât de pu]in timp [i, totu[i, nu-[i maiputea imagina via]a f`r` ea. Era convins c` nu-[i va g`si lini[tea pân`când nu-i va deveni so]ie. De[i era obi[nuit cu femeile frumoase,Carole i se p`rea cea mai minunat` f`ptur` de pe p`mânt, o fiin]`plin` de gra]ie [i de dr`g`l`[enie. |i era imposibil s` fac` un gestbrusc [i se mi[ca de parc` ar fi fost o balerin`. De altfel, [i trupul eiu[or [i delicat p`rea al unei dansatoare. Dar mai ales era fermecat de

chipul ei, cu ochi mari [i verzi, umbri]i de gene lungi, [i de buzele

sale arcuite [i senzuale. {i totu[i, \n ciuda tr`s`turilor sale perfecte,

nu era o p`pu[` de por]elan. Era o persoan` pasional` [i nu f`cea

niciun secret din faptul c`-l dorea la fel de mult cum o dorea [i el.

– O ceremonie restrâns` este necesar`, zise Nicholas gânditor,

de[i nu e deloc corect fa]` de tine. Tu ar fi trebuit s` fii mireasa anului

[i fotografiile tale ar fi trebuit s` apar` \n toate ziarele.

– Voi fi fericit` dac` poza mea se va afla pe noptiera de lâng`

patul nostru, r`spunse Carole Sheridan cu glas [optit. Dragul meu

Nicky, nu [tii cât de mult te iubesc?

– |nc` nu-mi vine s` cred.

Ea râse delicat.

– |nainte s` te cunosc, când \]i vedeam fotografiile \n ziare, mi se

p`rea c` e[ti un mare \ncrezut.

– Poate c` sunt, replic` el, dar nu \n ce te prive[te.

Dorindu-[i s` poat` ro[i dup` dorin]`, Carole \[i l`s` privirea \n

p`mânt, \ncercând s`-[i ascund` sclipirea de triumf din ochi. Ce

pro[ti erau b`rba]ii! Oricât de inteligen]i erau \n afaceri, \n dragoste

deveneau sclavii propriilor dorin]e. Ce bine c` femeile erau fiin]e

practice! |n ce o privea, era \nzestrat` cu mult bun-sim] [i spirit

practic, se felicit` femeia \n gând. |[i aminti eforturile pe care ea [i

familia sa le f`cuser` \ntotdeauna pentru a-[i men]ine \n societate un

loc pe care nu [i-l puteau permite.

Retras din armat` din pricina problemelor de s`n`tate, colonelul

Sheridan ar fi fost foarte fericit s`-[i petreac` restul zilelor \n micu]a

lor cas` \nconjurat` de o frumoas` gr`din`. Dar mama sa,

gândindu-se la binele fetei lor [i la viitorul tuturor, \l convinsese s`

MÂNDRIE R~NIT~ 55

cumpere un apartament \n Kensington, pe care, cu pre]ul unor

sacrificii greu de imaginat, reu[iser` s`-l p`streze. Nimic nu fusese

prea mult pentru a-i oferi fetei educa]ia cuvenit` [i a o preg`ti pentru

o c`s`torie str`lucit`.

Din clipa \n care se f`cuse destul de mare pentru a gândi singur`,

Carole \n]elese c` recuperarea averii familiei era responsabilitatea sa

[i, pentru c` era [i mai ambi]ioas`, [i mai interesat` de bani decât

mama sa, \[i pl`nuise cu grij` fiecare mi[care pe câmpul de b`t`lie.

Iar acum, r`zboiul fusese câ[tigat. Sau cel pu]in urma s` fie la sfâr[itul

lunii, când avea s` devin` so]ia lui Nicholas. Ce mai conta dac`

ceremonia avea loc \ntr-o catedral` sau la oficiul st`rii civile, de

vreme ce va avea pe deget verigheta [i acces total la contul s`u din

banc`?

Intrarea lui Devons, valetul, \i \ntrerupse visarea. B`rbatul \l

anun]` pe Nicholas c` toat` lumea se afla deja \n bibliotec`,

a[teptându-l.

– Vin imediat, r`spunse Nicholas, \ndreptându-se c`tre Carole.

Haide draga mea, vom trece \mpreun` [i peste acest hop.

Ea \[i ridic` privirea.

– E[ti sigur c` vrei s` te \nso]esc? E ceva personal [i...

– Nu fi ridicol`, o \ntrerupse el. N-am secrete fa]` de tine, ad`ug`

b`rbatul, dându-i mâna s` se ridice. {i mi-ar pl`cea s` cred c` nici tu

n-ai secrete fa]` de mine.

– Singurul meu secret este rochia pe care o voi purta la nunt`. |n

rest, [tii totul despre mine.

– E[ti o mic` vr`jitoare, zise el cu glas r`gu[it de emo]ie. Hai s`

mergem!

56 MURIEL SPARK

Jane st`tea la fereastra bibliotecii când Nicholas [i Carole intrar`

]inându-se de mân`. Nu mai vorbiser` de la \nmormântare, când

schimbaser` doar câteva cuvinte. B`rbatul veni direct c`tre ea,

privind-o \n ochi plin de afec]iune.

– E[ti palid`, zise el \ncet, nu te-ai sim]it bine?

– Nu, nu, m` simt foarte bine, zise ea cu greutate. Dar casa \mi

aminte[te de tat`l t`u...

– A murit repede [i n-a suferit, spuse Nicholas. Trebuie s` nu ui]i

asta [i s` nu mai fii nefericit`!

Nicholas z`ri apoi avocatul [i se scuz` fa]` de Jane.

– Sunt gata, domnule Trupp, \l aten]ion` el. S` \ncepem.

Avocatul citi cu o voce lipsit` de expresie dorin]ele testamentare

ale lui sir Angus legate de rude, angaja]i [i servitori. Jane, privind

chipurile celor din jur, realiz` c`, dac` b`rbatul nu fusese

\ntotdeauna un diplomat, dup` moarte reu[ise \n sfâr[it s`

mul]umeasc` pe toat` lumea. Când observ` c` servitorii o priveau cu

insisten]`, \[i d`du seama c` numele ei nu fusese \nc` pronun]at, ro[i

[i se \ntreb` dac` nu cumva domnul Trupp f`cuse o gre[eal` când o

invitase la citirea testamentului. Se p`rea c` aceast` interpretare era

una corect`, de vreme ce avocatul se opri [i l`s` foile pe mas`, lâng`

el.

– Asta e tot, doamnelor [i domnilor. Restul dispozi]iilor prefer s`

le citesc numai \n prezen]a domnului Hamilton.

Prin sal` trecu un u[or murmur. Scaunele se deplasar` pe podea

cu un scâr]âit puternic.

– Domni[oar` Roberts, v` rog s` nu pleca]i, ad`ug` avocatul.

Dumneavoastr` trebuie s` mai r`mâne]i.

MÂNDRIE R~NIT~ 57

|nc` o dat`, privirele se fixar` asupra ei. Ro[ind din nou, fata se

\ndrept` c`tre fereastr`. U[a se \nchise [i r`mase singur` \n \nc`pere,

al`turi de avocat, Nicholas [i Carole. F`r` s` vrea, trebui s`

recunoasc` faptul c` femeia era deosebit de frumoas`. Dar, totodat`,

p`rea o fiin]` arogant` [i capricioas`. Totu[i, era oare o fiin]` \nsetat`

de bani, a[a cum o zugr`vise sir Angus? Nu o judecase prea aspru,

pentru c` era sup`rat c` Nicholas n-o alesese pe Jane de so]ie? Pentru

c` nu putea r`spunde la aceast` \ntrebare, Jane o alung` din minte [i

se concentr` asupra prezentului.

– Continua]i, domnule Trupp, zise Nicholas ner`bd`tor. {tiu la

ce s` m` a[tept, tata mi-a spus \n urm` cu câteva luni.

– Da, da, aprob` avocatul, ridicând documentele de pe mas` [i

privindu-le cu interes. Dar sunt unele lucruri, domnule Hamilton, pe

care a[ prefera s` le citesc numai \n prezen]a dumneavoastr` [i a

domni[oarei Roberts.

– Dac` vre]i s` plec, interveni Carole cu un ton inocent, atunci voi

pleca.

– Nu, nu, o opri Nicholas. N-am niciun secret fa]` de domni[oara

Sheridan. Ne vom c`s`tori la sfâr[itul lunii, ad`ug` el \n chip de

explica]ie.

– Da, da, repet` avocatul, p`rând [i mai \ncurcat. Dar a[ prefera

s` r`mâne]i singur. E o formalitate care trebuie respectat`... Nu vreau

s` fiu nepoliticos, dup` cum domni[oara Sheridan cred c` realizeaz`,

dar...

Carole se \ndep`rt` cu mi[c`ri gra]ioase [i arunc` o ultim` privire

c`tre Nicholas.

Când u[a se \nchise, avocatul nu mai p`ru jenat [i ridic` dezinvolt

58 MURIEL SPARK

testamentul, reluând lectura. Dup` ce auzi primele câteva propozi]ii,

Jane r`mase f`r` glas [i nu mai putu asculta restul. Tot ce pricepea

era c` sir Angus o pusese \ntr-o pozi]ie foarte delicat` [i ingrat` [i c`

Nicholas – dac` era s` se ia dup` expresia sa – \i devenise cel mai de

temut du[man.

– S` m` c`s`toresc cu Jane? strig` el. Cred c` glumi]i. Sau e o

gre[eal`...

– Nu, scrie totul foarte clar aici, replic` avocatul, ar`tând

testamentul. {i totul este legal, domnule Hamilton.

– Cred c` tata \[i ie[ise din min]i. {tia bine c` o iubesc pe Carole

[i c` vreau s` m` \nsor cu ea. Cum s` m` for]eze s-o iau de so]ie pe

Jane?

– Dac` vre]i s` mo[teni]i banii...

– Mai bine r`mân s`rac.

– C`s`toria trebuie s` dureze numai un an, ad`ug` avocatul,

ridicând din nou actul [i recitind pasajul cu pricina. "Las toat` averea

mea fiului meu, Nicholas, cu condi]ia s` se \nsoare cu Jane Roberts

[i s` r`mân` c`s`torit cu ea o perioad` nu mai mic` de un an. |n acest

timp, sper c`-[i va reveni \n sim]iri [i va descoperi valoarea acestei

fete, \n compara]ie cu cealalt`. Dac` fiul meu...

– Nu v` mai deranja]i, izbucni Nicholas. Nu vreau s` mai ascult

toate astea.

– Cred c` ar trebui, zise domnul Trupp cu fermitate. "Dac` fiul

meu nu va \ndeplini condi]ia cerut`, toat` averea mea, precum [i

ac]iunile pe care le de]in la firm`, vor fi \mp`r]ite societ`]ilor de

caritate desemnate mai jos.

Avocatul ridic` privirea.

MÂNDRIE R~NIT~ 59

– V` sf`tuiesc s` lua]i \n serios aceste lucruri, domnule Hamilton.

Dup` cum am precizat [i mai devreme, testamentul este perfect legal.

Dac` ve]i \ncerca s`-l contesta]i, nu ve]i reu[i.

– ~sta e ultimul lucru pe care am de gând s`-l fac. Crede]i c`

vreau s` se discute \n pres` despre problemele mele personale? Cred

c` era nebun. Nu-mi vine s` cred!

Din doi pa[i, ajunse \n fa]a lui Jane.

– A fost ideea ta, nu-i a[a? \ntreb` el nervos. Tata nu s-ar fi gândit

singur la treaba asta. Tu ai pl`nuit totul!

– N-am nicio leg`tur` cu asta, [opti Jane. Sunt la fel de uimit` ca

[i tine.

– Min]i! Tata te pl`cea [i n-a f`cut niciun secret din faptul c` voia

s` m` \nsor cu tine. De asta a fost u[or s`-l convingi.

– Nu l-am convins de nimic, strig` ea. Crede-m`, Nicholas, eu...

– S` te cred? replic` el. Nu te-a[ putea crede nici dac` mi-ai spune

cât e ceasul.

Furia lui era atât de intens`, \ncât \ntreg trupul \i tremura [i,

pentru câteva clipe, Jane se temu s` nu fie lovit`. Cu un mare efort,

b`rbatul \[i reg`si \ns` st`pânirea de sine [i se \ntoarse c`tre domnul

Trupp.

– Legal sau nu, n-am de gând s` m` \nsor cu o femeie pe care

n-o iubesc. Prefer s` fiu s`rac al`turi de Carole, decât milionar cu...

F`r` s`-[i termine propozi]ia, b`rbatul ie[i, trântind u[a \n urma

lui. Jane \[i c`ut` batista [i se [terse la ochi. Domnul Trupp se

apropie.

– |mi pare r`u pentru aceast` scen`, domni[oar` Roberts. Dac` a[

fi putut-o evita...

60 MURIEL SPARK

– Nu e vina dumneavoastr`. Nu v-a]i f`cut decât datoria. Nu l-a]i

putut convinge pe sir Angus s` nu lase astfel de dispozi]ii absurde?

Nu v-a]i dat seama c` strategia sa nu va func]iona?

– Am discutat cu sir Angus, desigur, r`spunse avocatul, dar [ti]i

foarte bine ce fel de om era. Dac` \[i punea ceva \n cap, nimic nu-l

mai putea face s` se r`zgândeasc`. {i, cum era convins c` Nicholas

trebuie s` se \nsoare cu dumneavoastr`...

– Dar nu astfel, protest` ea. Nu se poate. {i apoi, Nicholas nu va

accepta niciodat`.

– Nu, nu va accepta, dac` va avea posibilitatea de a alege, zise

domnul Trupp. Dar domni[oara Sheridan va decide \n locul s`u. Iar

ea nu-i va permite s` renun]e la banii `[tia, v` asigur.

Lui Jane, mândria nu-i permitea s` se m`rite cu un b`rbat care

n-o iubea. Dar, de[i prima ei reac]ie fu aceea de a refuza s` ia parte

la toat` aceast` aventur`, dragostea sa pentru Nicholas o f`cu s` se

mai gândeasc`.

T`cerea care se l`s` fu \ntrerupt` de b`taia pendulei. Cuvintele

furioase [i umilitoare ale lui Nicholas \i revenir` \n minte, dar le

alung`. |[i dorea s` cread` c`, de[i c`s`toria nu-l va putea face s-o

iubeasc`, cel pu]in va avea [ansa de a-i demonstra ce fel de femeie

era Carole Sheridan.

– M` voi m`rita cu Nicholas, dac` va fi de acord, zise ea cu voce

tare.

– Sta]i f`r` grij`. Se va \ntoarce. L`sa]i-i tinerei [ansa de a-i

deschide ochii.

Când Nicholas \i povesti lui Carole despre testament, tân`ra fu

\nsp`imântat`. N-avusese niciodat` nici cea mai mic` \ndoial` \n

MÂNDRIE R~NIT~ 61

privin]a opiniei b`trânului despre ea. Din prima clip` când se

\ntâlniser`, b`trânul nu-[i ascunsese deloc antipatia [i-i ar`tase clar c`

nu se l`sa impresionat de farmecele ei. De[i \ncercase s`-i intre \n

gra]ii, e[uase lamentabil. De atunci, Nicholas evitase s` mai vorbeasc`

despre tat`l lui [i, de[i Carole fusese furioas` din pricina

comportamentului b`trânului, nu se sim]ise destul de sigur` pe sine

pentru a protesta sau a insista s` fie acceptat` de c`tre sir Angus.

Acum, era plin` de o amar` ranchiun` \mpotriva lui Jane, o fat` pe

care o ignorase \ntotdeauna \n rarele ocazii când o \ntâlnise [i care,

iat`, \i amenin]a \ntreaga existen]`.

– Mai bine m` ia naiba decât s` m` \nsor cu ea! zise Nicholas.

I-am spus asta [i \n fa]`! Ea l-a convins pe tata s` fac` un astfel de

testament.

– Dar ce se \ntâmpl` dac` nu te m`ri]i cu ea? \ntreb` Carole.

– Toate propriet`]ile vor fi vândute [i banii vor fi dona]i

organiza]iilor de caritate!

– E vorba despre mul]i bani?

– Este vorba despre toate ac]iunile tatei la firm`, despre averea sa

personal` [i despre ac]iunile mele, controlate tot de el.

– Dar tu n-aveai niciun ban al t`u? \ntreb` Carole, terifiat`.

– Numai cele câteva sute de lire pe an, mo[tenite de la mama.

N-am avut nevoie de ele pân` acum, dar cred c` se vor dovedi

folositoare pe viitor. |n orice caz, mai am salariul de pre[edinte al

companiei. Cel pu]in, slujba r`mâne a mea.

Se \ndrept` c`tre Carole [i o lu` \n bra]e.

– Nu trebuie s` te \ngrijorezi, draga mea. |mi pot câ[tiga singur

existen]a.

62 MURIEL SPARK

– Nu te voi l`sa! strig` Carole, smulgându-se din bra]ele lui. Nu

te voi l`sa s` ri[ti atât din pricina mea, s` dai cu piciorul unei astfel

de averi... N-a[ putea s` suport acest gând. Gânde[te-te la viitor,

Nicholas, la copiii no[tri. Ei au dreptul la mo[tenire. |n fond, dragul

meu, un an nu \nseamn` atât de mult, [i ne puteam c`s`tori imediat

dup` ce scapi...

Argumentul lui Carole privind viitorul copiilor \l convinse. T`cu

vreme \ndelungat`, apoi zise:

– Bine, draga mea, a[a voi face. M` duc s`-i spun... ar fi bine s`

termin`m cât mai repede. Dumnezeule, Carole, un an! Fiecare clip`

mi se va p`rea o ve[nicie.

|ncerc` s-o strâng` la piept din nou, dar ea \i sc`p` din bra]e,

\n]elegând prea bine efectul pe care-l avea asupra lui [i realizând c`

n-avea nevoie de niciun efort pentru a-l \nmuia [i a-l convige s`

accepte condi]iile testamentului. Furia o sufoca pentru c`, de[i \l

iubea pe Nicholas atât cât putea ea iubi un b`rbat, nu-i era deloc

folositor f`r` bani. Era mai bine s` se \nsoare cu o alt` femeie pentru

un an. Apoi, nimic nu le va mai sta \n cale.

– Haide, Nicky, s` mergem \napoi \n bibliotec`.

}inându-se de mân`, intrar` din nou \n \nc`pere [i Nicholas se

duse direct la Jane, privind-o cu o expresie atât de rece, \ncât tân`ra

se cutremur`.

– Am vorbit cu logodnica mea, zise el, accentuând cuvântul

"logodnica", [i m-am hot`rât s` m` c`s`toresc cu tine. Imediat.

Pentru a putea termina anul impus cât mai repede. Voi face tot

posibilul pentru a ne putea c`s`tori la sfâr[itul s`pt`mânii. Avocatul

te va informa asupra locului [i momentului exact.

MÂNDRIE R~NIT~ 63

Apoi, \ntorcându-se c`tre Carole, care o privi pe Jane cu ur`, o lu`

de bra] [i spuse:

– S` mergem, draga mea. Afacerile mele cu Jane sunt \ncheiate.

Soarele dimine]ii intra pe fereastra dormitorului lui Jane, c`zând

pe ochii ei \nchi[i [i trezind-o. St`tu câteva clipe lini[tit`, realizând c`

ast`zi era ziua nun]ii ei. Dar nu era cople[tit` de fericire, pentru c`

[tia c`, atunci când \l vedea pe Nicholas, ochii lui nu vor fi plini de

dragoste [i mâna lui n-o va strânge \ncurajator pe ai ei când vor sta

\n fa]a ofi]erului st`rii civile, ca so] [i so]ie.

|[i aminti uimirea p`rin]ilor s`i când le spusese c` se va c`s`tori

cu Nicholas. Mama ei p`strase o t`cere delicat`, dar tat`l, nefiind la

fel de subtil \n citirea sentimentelor, \ntrebase:

– Tu te vei c`s`tori cu Nicholas Hamilton?

– Da.

– Ca s` vezi! Mama ta [i cu mine... adic` eu mi-am imaginat

\ntotdeauna c` se va \nsura cu femeia aia...

Doamna Roberts intervenise \ndat`:

– Jane [tie foarte bine la ce te-ai gândit, dragule! E o decizie cam

brusc`, nu? reluase ea, \ntorcându-se c`tre fiica sa.

– Ne-am hot`rât foarte repede.

– A[a e, a[a e, [optise tat`l s`u, apoi t`cuse, \ntâlnind privirea

so]iei sale.

Doamna Roberts era convins` c` \n spatele acestei decizii se

ascundea ceva, dar, din clipa \n care Jane fu destul de mare pentru a

decide singur`, n-o for]aser` niciodat` s` li se confeseze dac` ea nu

p`rea doritoare [i, cunoscându-[i [i iubindu-[i foarte mult fiica, era

convins` c` Jane le va spune \ntreaga poveste când va considera

64 MURIEL SPARK

necesar.

Se apropiase de ea [i o prinsese pe dup` umeri.

– Sunt convins` c` tu [i Nicholas ave]i motivele voastre pentru

aceast` c`s`torie [i, dac` vei vrea vreodat` s` ni le spui sau vei avea

nevoie de vreun sfat, [tii bine c` tat`l t`u [i cu mine te vom ajuta.

Jane \[i \mbr`]i[ase mama.

– {tiu, draga mea mam`. Sunte]i cei mai minuna]i p`rin]i din

lume [i v` voi spune adev`rul \ndat` ce voi putea.

Nu [tia exact de ce nu le spusese p`rin]ilor adev`ratul motiv

pentru care se m`rita cu Nicholas. Poate pentru c` sim]ea c` n-o vor

aproba, ca ni[te oameni care nu consideraser` niciodat` c` banii

reprezint` cel mai important lucru \n via]`. {i, dac` putea suporta

criticile \n ce o privea, n-ar fi suportat niciodat` ca Nicholas s` fie

supus criticilor.

Cu singura ocazie \n care vorbise cu el despre viitoarea lor nunt`,

b`rbatul \i spusese c` prefer` s` p`streze secrete motivele ascunse ale

acesteia.

– Altfel, m` voi face de râsul lumii, spusese el.

Iar când tân`ra \i ar`tase c` acest lucru se va \ntâmpla oricum

atunci când nunta va fi anulat`, Nicholas râsese amar [i cl`tinase din

cap:

– Bârfele vor spune fie c` eu sunt labil, fie c` tu e[ti frigid`! |n

oricare caz, va fi mai bine decât s` se [tie adev`rul.

Jane \[i aminti aceste cuvinte \n timp ce se \mbr`ca pentru

ceremonie, iar expresia \i deveni atât de \ndurerat`, \ncât mama sa

pricepu c` aceast` c`s`torie n-avea nimic de-a face cu dragostea. Dar

atitudinea lui Jane descuraja orice discu]ie [i, \ntr-o t`cere solemn`,

MÂNDRIE R~NIT~ 65

doamna [i domnul Roberts o \nso]ir` la starea civil`.

Nicholas [i Alec Morris \i a[teptau \n hol [i, de dragul

aparen]elelor, Nicholas o trase lâng` el [i o s`rut` pe obraz. Chiar

dac` [tia prea bine c` era vorba despre un gest lipsit de semnifica]ie,

Jane sim]i c` inima \i bate mai repede [i trebui s` se str`duiasc` din

r`sputeri pentru a nu r`spunde acestui s`rut.

Peste câteva clipe, st`tea al`turi de el \n fa]a ofi]erului st`rii civile.

Ceremonia fu scurt` [i formal`, astfel c`, abia când sim]i r`ceala

verighetei de platin` pe mân`, realiz` c` totul se terminase.

Alec veni c`tre ea cu un zâmbet larg pe chip.

– Cred c` a venit momentul s` s`rut mireasa, dac` n-ai nimic

\mpotriv`... se adres` el lui Nicholas.

B`rbatul zâmbi.

– M` tem c` nu pot fi de acord, dar m` po]i s`ruta pe mine, dac`

vrei!

|ntr-o cascad` de râsete, p`r`sir` oficiul st`rii civile [i ie[ir` afar`,

\n soarele de var`. De[i \ncercaser` s` ]in` secret` nunta, se trezir`

\nconjura]i de o sumedenie de reporteri [i fotografi, care le cereau

declara]ii [i f`ceau de zor poze. Nicholas refuz` s` dea vreo

declara]ie, dar bli]urile aparatelor clipeau f`r` \ncetare, orbindu-i.

Z`rind zâmbetul for]at al tinerei, Alec sim]i imediat c` e ceva \n

neregul`. Când o \ntâlnise prima oar`, fusese impresionat de aceast`

fat` frumoas` [i inteligent`. Dar acum p`rea atât de rece [i de

rezervat`, \ncât se \ntreb` ce-l f`cuse pe Nicholas s-o aleag` pe ea \n

locul lui Carole. Totu[i, nimic din aceste gânduri nu i se reflecta pe

chip [i, jucându-[i rolul de cavaler de onoare glume], conduse tinerii

\nsur`]ei la Savoy, unde se ]inea petrecerea.

66 MURIEL SPARK

Jane nu re]inu mai nimic din desf`[urarea nun]ii, de[i râsese [i

vorbise atunci când fusese cazul.

C`tre dup`-amiaz`, se preg`tir` pentru plecarea \n luna de miere,

pe care trebuia s-o petreac` la un hotel de pe coasta de sud. A[ezat`

lâng` Nicholas \n ma[ina care mergea pe aleile \nguste, \[i privea

nervoas` verigheta. Din când \n când, se uita la profilul b`rbatului [i,

v`zându-i b`rbia ferm` [i buzele frumos conturate, sim]ea c`

lacrimile \i inund` ochii.

Nicholas conducea \n t`cere, cu vitez`. La [apte seara, ma[ina

parc` \n fa]a intr`rii unuia dintre cele mai luxoase hoteluri din ]ar`.

Luna lor de miere era gata s` \nceap`. Jane zâmbi. Ce mascarad`!

B`rbatul ie[i din ma[in` f`r` un cuvânt [i \nconjur` ma[ina ca s-o

ajute s` coboare, \n timp ce hamalul scotea bagajele.

Peste câteva minute, ajunser` \n apartamentul care le fusese

rezervat.

Jane cercet` atent apartamentul [i descoperi c`, \n afara unui mic

salon, mai existau dou` dormitoare [i o baie. Dormitoarele erau

extraordinar de luxoase. Instinctiv, \[i alese primul dormitor \n care

intr` [i-[i l`s` haina pe un scaun, \ndreptându-se c`tre [ifonierul

prev`zut cu oglinzi. Oare fata asta cu ochi mari [i tri[ti era chiar ea?

|nchise ochii pentru câteva clipe [i, când \i deschise, \l z`ri pe

Nicholas stând \n prag, cu chipul \ntunecat [i enigmatic.

– E[ti obosit`, zise el brusc. Vrei s` cer s` ni se trimit` cina sus?

– Nu, mul]umesc, prefer s` mânc`m la restaurant. Nu sunt

obosit`... doar emo]ionat` de eveniment. Voi face o baie, m` voi

schimba [i m` voi sim]i \ndat` mai bine.

Se uit` la ceasul de la mân`.

MÂNDRIE R~NIT~ 67

– La opt [i jum`tate sunt gata. |]i convine ora?

– Da, la fel de mult ca oricare alta, replic` el scurt. Dar trebuie s`

te avertizez c` nu voi fi o companie foarte pl`cut`.

U[a se trânti \n urma lui. Jane sim]i c` lacrimile \i inund` obrazul.

La ora opt [i jum`tate fix, intr` \n micul salon [i-l g`si pe Nicholas

a[teptând-o.

– Bun` seara, zise el pe tonul neutru pe care i se adresa când erau

singuri.

Când intrar` \n restaurant, majoritatea capetelor se \ntoarser`

dup` ei, pentru c` formau un cuplu foarte frumos. Nicholas nu se

sim]i \ns` deloc mândru, sim]ind numai am`r`ciunea de a n-o avea

pe Carole lâng` el.

|n timpul mesei, b`rbatul abia dac` vorbi, [i asta numai atunci

când era strict necesar. B`u, \n schimb, mai mult decât de obicei.

Pentru a-l face s` se opreasc`, Jane insist` s` danseze.

Era aproape dou` diminea]a când se \ntoarser` \n apartament, iar

Jane se \ntreb` dac` sir Angus crezuse c` Nicholas va face din

c`s`toria lor fals` una real`. Sau \ntreaga poveste se sprijinise pe

ideea c` tânara Carole \[i va g`si un alt b`rbat? Niciuna dintre aceste

idei nu p`rea logic`, [i Jane \[i dori pentru a mia oar` s` fi avut o

indica]ie cât de vag` asupra a ceea ce sir Angus pl`nuia, pentru a-l

implora s` n-o fac`. Ar fi fost mult mai bine dac` Nicholas s-ar fi

c`s`torit cu iubita sa Carole. Mariajul ar fi fost un e[ec, iar ea ar fi avut

[ansa de a deveni o a doua alegere. A[a cum st`teau lucrurile acum,

Nicholas nu va mai dori s-o vad` niciodat` dup` \ncheierea rela]iei

lor, indiferent de cele ce se vor \ntâmpla \ntre el [i Carole.

|ntotdeauna va vedea \n ea o intrigant`, care a urzit planuri diabolice

68 MURIEL SPARK

pentru a-i deveni so]ie.|ndreptându-se c`tre dormitorul propriu, Jane se opri o clip`,

v`zând c` Nicholas \[i toarn` un pahar de whisky.– La ce naiba te tot ui]i? \ntreb` b`rbatul, pe un ton iritat.– |mi pare r`u, se scuz` ea. Sunt surprins` s` te v`d bând atât de

mult...– Nu te prive[te cât de mult beau eu.– Poate ai dreptate. Dar m-am considerat \ntotdeauna prietena ta

[i, orice ai crede despre mine, \]i doresc numai binele.Nicholas trânti paharul pe m`su]` cu atâta violen]`, \ncât o parte

din b`utur` se v`rs`.– Dac` mi-ai fi fost prieten`, n-ai fi consim]it niciodat` ca tata s`

m` for]eze s` m` \nsor cu tine.– Dar nu mi-a cerut acordul. ~sta-i adev`rul, Nicholas, jur.Ochii li se \ntâlnir`, iar privirea lui era dur` [i nervoas`. A

ei – plin` de lacrimi.Apoi, f`r` s`-[i dea seama cum, se trezi \n bra]ele lui, iar buzele

sale \i ap`sau gura.Jane se ag`]` de el, \ntreaga ei fiin]` fiind cople[it` de bucurie. |i

\ntoarse s`rutul cu pasiune.{ocul fu foarte mare când se sim]i \mpins` brusc din bra]ele lui.– Ce e? \ntreb` ea \n [oapt`. Ce e, Nicholas?El \i \ntoarse spatele [i ridic` din nou paharul l`sat pe mas`.– Du-te la culcare, Jane. Seara s-a sfâr[it, la fel [i prima zi din cele

trei sute [aizeci [i cinci pe care sunt for]at s` le tr`iesc al`turi de tine.

MÂNDRIE R~NIT~ 69

Capitolul 5

Jane privi sobra \nc`pere unde lua masa [i oft`.Se \ntorseser` \n aceast` diminea]` din falsa lor lun` de miere

[i-[i vedea pentru prima oar` de la c`s`torie casa din Londra. De[ilocuin]a era mare [i spa]ioas`, mobila era posomorât`, iar perdelele[i covoarele erau mohorâte [i lipsite de culoare.

Nicholas nu se deranjase s` vin` cu ea acas`. O l`sase \n fa]a por]ii[i plecase mai departe. Jane, mândr`, nu-l \ntrebase unde se duce, iarel n-o informase. Probabil c`-i era dor de Carole.

Cele dou` s`pt`mâni pe care le petrecuser` \mpreun` nu-if`cuser` s` se \n]eleag` mai bine. De fapt, mare parte din timp opetrecuser` desp`r]i]i, Nicholas jucând golf, iar Jane plimbându-sepe str`zile sta]iunii. Totu[i, pentru a p`stra aparen]a unui cuplunormal, luau micul dejun [i cina \mpreun`.

Jane se sim]ea singur` [i fu recunosc`toare când fur` nevoi]i s` se\ntoarc` la Londra.

Doamna MacGregor, servitoarea pe care Jane o [tia de când

devenise secretara lui sir Angus, \i ar`t` cu pl`cere casa [i-i f`cu un

inventar am`nun]it al propriet`]ii.

V`zând casa, Jane realiz` cu disperare c` avea nevoie de o

redecorare temeinic`. Dar i se p`rea c` n-ar avea dreptul s` se ocupe

de a[a ceva [i [tia c` trebuia s` lase aceast` treab` \n sarcina lui

Carole.

Ziua trecu repede [i, când se \mbr`ca pentru cin`, cineva b`tu \n

u[`. Era Nicholas.

– Bun`, zise ea, cu un glas tremurat. N-am [tiut c` e[ti acas`.

– N-am considerat necesar s` te anun] c` am venit.

– Chiar trebuie s` fii mereu grosolan?

– Nu cred c` trebuie s` continu`m s` ne prefacem [i atunci când

suntem singuri. Chiar dac` am fost obligat s` m` c`s`toresc cu tine,

nu sunt obligat s` m` port frumos. Dac` voiai s` fiu politicos, trebuia

s`-i ceri tatei s` stipuleze clar acest lucru \n testament.

– Nu cred c` a considerat necesar` o astfel de ad`ugire. Probabil

s-a bazat pe educa]ia pe care ]i-a oferit-o.

El nu r`spunse, a[a c` Jane continu`:

– Nu m` a[tept s` m` crezi, dar \]i dau cuvântul meu de onoare

c` n-am [tiut nimic despre toate astea. Dac` a[ fi avut m`car vreo

b`nuial`, a[ fi \ncercat s`... Dar ce rost are s` \ncerc s` te conving?

– M` bucur c` \]i dai seama de asta. La ce or` se serve[te cina?

– La [apte [i jum`tate.

– Ar fi mai bine s-o amân`m pân` la opt. Nu cred c` invitata

noastr`, Carole, va putea ajunge mai devreme.

– Carole! Ce caut` Carole aici?

– Ai vreo obiec]ie?

MÂNDRIE R~NIT~ 71

– Nu, replic` Jane pe un ton de ghea]`. Dar, [tiind c` e[ti atât de

grijuliu s` nu d`m de b`nuit, m` surprinde c` ai invitat-o la cin` \n

prima noastr` zi acas`!

– Nu trebuie s` te temi. E vorba de o cin` lini[tit` al`turi de doi

prieteni. Carole vine cu John Masters.

– Pictorul?

– Da. Ar trebui s` ai mai mult` \ncredere \n mine. De aceea, \]i

sugerez s` la[i pe seama mea toat` organizarea.

Cu aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele.

Nu trecu mult [i Jane auzi zgomot de pa[i la parter. Cu un oftat

adânc, se preg`ti s`-[i \ntâmpine musafirii.

Carole st`tea lâng` Nicholas, \mbr`cat` \ntr-o rochie ca

smaraldul. Oaspetele pe care-l adusese cu ea era un tip \nalt, cu o

figur` ciudat`, dar fascinant`.

So]ul ei o z`ri [i veni c`tre ea, luând-o de bra] cu blânde]e.

– Pe Carole o [tii deja, dar nu cred c` l-ai \ntâlnit pe John Masters.

Masters, ea e Jane, so]ia mea.

Apoi, sim]ind c`-[i f`cuse datoria, se \ntoarse lâng` Carole.

Jane ezit` o clip`, apoi se \ndrept` c`tre b`rbatul care st`tea lâng`

[emineu [i-i \ntinse mâna. Masters zâmbi, uimit de grosol`nia gazdei

sale. Apoi, \[i aminti c` auzise comentarii despre c`s`toria brusc` a

lui Hamilton cu fosta secretar` a tat`lui s`u, de[i numele lui fusese

legat de cel al lui Carole. Mul]i \ncercaser` s` afle câte ceva de la

Carole, dar ea fusese foarte diplomat` [i nu p`ruse nici geloas`, nici

dezam`git`.

John Masters avea o personalitate onest` [i n-avea de gând s`

pun` la \ndoial` dreptul altora de a tr`i dup` bunul plac. Jane

72 MURIEL SPARK

pricepu \ndat` c` musafirul lor era un tip de \ncredere [i se sim]i

bine al`turi de el.

– M` bucur s` v` \ntâlnesc, domnule Masters. V` admir lucr`rile

de mult, dar n-am crezut niciodat` c` voi putea s`-mi exprim

admira]ia personal.

– Foarte amabil din partea dumneavoastr`, doamn` Hamilton.

M` simt flatat când o femeie frumoas` spune c`-mi admir` opera.

Amândoi râser`, apoi el ad`ug`:

– A]i fost la ultima mea expozi]ie, la Abbot Galery?

– Da.

– V-a pl`cut?

– Foarte mult. Dar... pot s` fiu \ntru totul sincer`?

– V` rog.

– Ei bine, am petrecut mult` vreme \n fa]a picturilor

dumneavoastr` [i mi s-a p`rut c` sunte]i nemul]mit, de parc` a]i

c`uta ceva. Se simte o triste]e \n opera dumneavoastr`, mai ales \n

peisaje. Nu m` \n]elege]i gre[it, nu v` critic lucr`rile, iar potretele

sunt minunate, atât de pline de via]`, dar celelalte tablouri...

– Sunte]i prima persoan` care-mi spune a[a ceva.

– N-am vrut s` v` sup`r.

– Dimpotriv`, o \ntrerupse el, ave]i dreptate. Când eram tân`r,

pictam pentru c` trebuia. Pictura era cel mai important lucru din

via]a mea, [i \nc` ocup` un loc esen]ial. Dar \n ultimii ani am realizat

c` nu este atotcuprinz`toare, a[a cum am crezut. Am \nceput s`

\n]eleg c` nu-mi mai umple via]a a[a cum se \ntâmpla când eram

tân`r. Am continuat s` pictez la fel de mult – pot spune chiar c` am

muncit mai \nver[unat – dar simt c` exist` \nc` goluri, lungi perioade

MÂNDRIE R~NIT~ 73

când sunt singur.

– Dar sunt convins` c` ave]i mul]i prieteni.

– Prieteni, da. Dar nu o prieten`.

– O prieten`?

– Da. Femeia care s`-mi fac` via]a complet`. Presupun c` v`

surprind spusele mele. Nu par tipul romantic.

– Nu, nu-i a[a! Dar tonul dumneavoastr` era atât de serios, \ncât

am fost oarecum surprins`. Crede]i c` ve]i recunoa[te acea femeie

când o ve]i \ntâlni?

– Sunt sigur. {tiu exact cum arat`.

– O! Deci a]i \ntâlnit-o?

– Da. Recent.

– Atunci, r`spunse ea u[or stânjenit`, s` \n]eleg c` la viitoarea

expozi]ie, triste]ea [i c`utarea vor fi disp`rut din tablourile

dumneavoastr`.

– Clar ca lumina zilei. O nou` influen]` a p`truns \n via]a mea.

– Influen]`? \ntreb` Nicholas. Nu-mi spune c` Jane are vreo

influen]` asupra ta. Ai grij`, maestre, so]ia mea obi[nuie[te s` se dea

pe lâng` oameni pentru a-[i atinge scopurile.

– N-a[ spune asta, Hamilton, râse Masters. So]ia dumneavoastr`

n-a \ncercat s` ajung` nic`ieri cu mine.

– Nu? Atunci cred c` e mul]umit` cu ce a reu[it \n privin]a mea.

– Cin`m? interveni Jane [i, f`r` s` mai a[tepte vreo confirmare,

intr` \n salon.

Cina fu un co[mar. Nicholas [i Carole vorbir` mereu \ntre ei, f`r`

s` se deranjeze s-o bage \n seam` pe Jane.

Dup` mas`, Carole se ridic` [i puse muzic`. Apoi se \ntoarse [i-i

74 MURIEL SPARK

\ntinse mâna lui Nicholas.

– Hai s` dans`m, Nicky, zise ea plin` de entuziasm.

B`rbatul se ridic` [i o lu` \n bra]e. Jane \i privea, epuizat`. Cât de

pro[ti erau b`rba]ii! Acum, Nicholas vedea \n Carole o floare de col],

greu de atins [i, ca orice b`rbat \n c`utarea idealului, ar fi dat orice

s-o aib`. Oftând, Jane se rug` \n gând ca Dumnezeu s`-i dea puterea

s` \ndure acest an, pân` când Nicholas avea s`-[i vin` \n sim]iri.

John Masters zise blând:

– Vrei s`-mi ar`]i gr`dina? |mi place foarte mult mirosul florilor

noaptea.

– |nc` n-avem flori, zâmbi ea.

Ie[ir` prin largile u[i vitrate [i coborâr` cele patru trepte care

conduceau c`tre gr`din`. Traversar` gazonul [i ajunser` la banca din

lemn pe care se a[ezar` f`r` s` vorbeasc`.

Masters \[i scoase pipa [i o aprinse \n t`cere, oferindu-i tinerei

r`gazul s`-[i revin`. Dar când o privi, peste câteva momente, v`zu c`

ochii ei erau plini de lacrimi.

– Dac` a[ fi \n locul t`u, n-a[ lua atât de \n serios o ceart` \ntre

\ndr`gosti]i.

– Ceart` \ntre \ndr`gosti]i, repet` Jane. Dac` ar fi numai atât...

– Vrei s` discut`m despre asta? Sunt un tip extrem de discret!

Blânde]ea lui o convinse rapid [i Jane \ncepu s` povesteasc` tot

ce se \ntâmplase de la moartea lui sir Angus \ncoace.

– Asta e toat` povestea, concluzion` ea. De[i Nicholas e hot`rât

s` evite publicitatea, nu pare s`-i pese de lucrurile pe care le face

acas`. Vezi tu, eu sunt nimeni! Mai r`u, sunt persoana care l-a

\mpiedicat s` se \nsoare cu iubita lui Carole. Gândurile [i

MÂNDRIE R~NIT~ 75

sentimentele mele nu conteaz`, ci numai Carole, mereu Carole. O

ur`sc!

Tân`ra izbucni din nou \n plâns [i John Masters o lu` u[or \n

bra]e. R`mase a[a mult timp, bucurându-se de c`ldura apropierii

acestui str`in [i dorindu-[i din toat` inima ca \n locul lui s` fi fost

Nicholas.

Master fu primul care se mi[c`.

– Ar fi bine s` intr`m \n cas`. Ai s` r`ce[ti.

Ea se \ndrept` c`tre intrare, dar b`rbatul o opri.

– Nu, nu pe aici. Nu mai exist` alt` u[`? Nu trebuie s`-i la[i s`

vad` c` ai plâns.

F`r` s` r`spund`, Jane \l conduse c`tre o u[` l`turalnic`. La

cap`tul sc`rilor, se oprir`.

– Du-te direct \n pat [i nu mai fi sup`rat`. Lucrurile ]i se vor p`rea

mai simple diminea]`.

B`rbatul se aplec` [i o s`rut` pe frunte, iar ea \i spuse timid

"noapte bun`".

Masters r`mase pe loc, privind \n urma ei cu un zâmbet trist. Iat`

de ce subtil` ironie putea da dovad` via]a! Era \ndr`gostit de o femeie

care-[i iubea nebune[te so]ul care, din câte se p`rea, nici m`car nu

era con[tient de existen]a ei!

Ridic` din umeri. Nu putea decât s` spere c`, \n viitor, Jane ar

putea s`-l prefere pe el. Pân` atunci, va trebui s`-i fie doar prieten,

gata s-o ajute, f`r` s`-i pese cât \l va costa acest efort. Oft` [i ie[i \n

strad`.

Termenii testamentului prevedeau ca Nicholas [i Jane s` aib`

drepturi b`ne[ti egale \n timpul mariajului lor de un an. |n ce o

76 MURIEL SPARK

privea, n-avea de gând s` utilizeze partea ei de bani, lucru care-i

adusese considerabile probleme financiare. Cheltuise toate

economiile pe trusou [i r`m`sese cu foarte pu]ini bani, astfel c` se

\ntreba cum va reac]iona Nicholas dac` \i va spune c` avea de gând

s`-[i ia o slujb` cu jum`tate de norm`.

Problema se rezolv` \ns` \ntr-un mod nea[teptat. |ntr-o sear`,

\nainte de cin`, Nicholas veni s` discute cu ea.

– Trebuie s` d`m o petrecere, [i m` tem c` e vorba despre o

petrecere mare. Ar p`rea ciudat s` nu te prezint cum trebuie \n fa]a

societ`]ii.

– Credeam c` o astfel de obliga]ie apar]ine trecutului, r`spunse

ea sec.

– Unii dintre directorii companiei sunt foarte tradi]ionali[ti.

Oricum, trebuie s` d`m petrecerea [i gata!

– N-ar fi mai pu]in jenant dac` n-am face-o? |n fond, nu voi fi so]ia

ta decât un an.

– Am fost de acord s` p`str`m aparen]ele. Vom da o recep]ie

afar` [i vom \nchiria un cort.

– Dar va fi foarte scump!

– Câteva sute de lire. Pot s`-mi permit, Jane. La fel [i tu.

– Nu este vorba despre ce-]i po]i permite sau nu. E vorba de prea

mul]i bani pentru a-i cheltui \ntr-o singur` sear`.

El nu r`spunse [i o privi critic.

– Ar fi bine s`-]i mai cumperi ni[te rochii.

– N-am nevoie de alte haine, mul]umesc.

– Eu \mi joc rolul \n [arada asta, a[a c` te rog s` te implici [i tu.

– Ce leg`tur` au hainele cu mariajul nostru? |n orice caz, g`sesc

MÂNDRIE R~NIT~ 77

c` am destule.

– Da, dar nu hainele care ]i-ar trebui \n calitate de so]ie a lui

Nicholas Hamilton.

– Ce are rochia asta?

– Nimic. E foarte dr`gu]`. Doar c` secretara mea are una la fel!

– Asta nu \nseamn` decât c` am cump`rat-o din acela[i loc.

– Tocmai asta e problema.

– E[ti un mare snob! Milioane de oameni \[i cump`r` haine de-a

gata \n ziua de azi. Chiar [i familia regal`!

– {i tu po]i s`-]i cumperi, dar la ocazii trebuie s` por]i toalete

speciale. Apropo, editorul unei publica]ii de lux m-a \ntrebat dac`

vrei s` le acorzi un interviu. Jane, relu` el, \ntotdeauna vor exista

oameni care au bani [i oameni care au avere.

– Iar eu fac parte dintre cei care "au avere"?

– Pentru un an, da, aprob` el, \ndreptându-se c`tre u[`.

– Nicholas, \l strig` ea. Nu mi-ai spus nimic despre petrecere.

Când va avea loc, câ]i invita]i vor fi [i de unde vrei s`-mi cump`r

rochia.

– Petrecerea o s` fie peste dou` s`pt`mâni, vor fi [apte sute de

persoane [i-]i po]i lua rochia de la orice designer dore[ti.

– Dar Carole? Va veni [i ea?

– Desigur.

– De ce, "desigur"? Nu crezi c` e ridicol s` dai o petrecere ca s`

m` prezin]i societ`]ii londoneze [i s`-]i invi]i prietena la aceea[i

petrecere? Dac` nu vrei s` apar` zvonuri...

– |n afar` de faptul c` este femeia pe care o iubesc, Carole face

parte din cercul meu de prieteni. Nimeni nu va g`si c` prezen]a ei e

78 MURIEL SPARK

bizar`.

– |n afar` de mine. Data trecut` când a venit la cin`, m-a ignorat

toat` seara.

– Doar nu te a[teptai s` te cople[easc` tot timpul cu aten]ia ei!

– Nu, admise Jane. Dar nici nu m` a[teptam s`-]i accepte invita]ia.

Suntem c`s`tori]i pentru un an, Nicholas, [i atâta vreme cât m` aflu

\n casa asta, nu vreau s-o mai v`d pe Carole. Dac` vine la petrecere,

atunci ea va trebui s` fie gazda!

– Bine, r`spunse b`rbatul. Din nefericire, trebuie s` fiu de acord

cu tine. Dar nu vei mai stabili alte reguli. Nu m` a[tepta cu cina. Plec.

U[a se \nchise \n urma lui cu zgomot [i Jane r`mase singur`,

savurând prima ei mic` victorie.

Se hot`r\ s` nu-[i cumpere rochia de la un mare designer, ci o

alese dintr-un elegant magazin din Kensington. O purt` prima oar`

\n seara petrecerii [i fu foarte \ncântat` de alegerea f`cut`. |nainte de

sosirea invita]ilor, Nicholas o chem` \n bibliotec`.

Jane intr` \n \nc`pere, neputându-[i st`pâni un mic tremur la

vederea lui Nicholas – \ntunecat [i distant \n costumul de petrecere.

– Am ceva pentru tine, zise b`rbatul. Deschide.

Un mic ]ip`t de uimire \i sc`p` când, deschizând cutia, Jane z`ri

un set de bijuterii de o rar` frumuse]e, f`cute numai din diamante [i

smaralde, sclipind pe un pat de catifea neagr`.

– E minunat! [opti ea, atingând br`]ara, cerceii [i mângâind

colierul. Niciodat` n-am v`zut ceva mai frumos.

– N-a mai fost purtat de mult. Ultima persoan` a fost mama mea.

Haide, probeaz`-le.

– Nu cred c` pot purta ceva atât de valoros.

MÂNDRIE R~NIT~ 79

– Nu fi ridicol`. Smaraldele familiei Hamilton sunt celebre \n

toat` lumea. Fiind so]ia mea, ad`ug` el sarcastic, trebuie s` le por]i.

Jane ascult`, punându-[i br`]ara [i cerceii [i sim]ind cu pl`cere

greutatea [i r`ceala pietrelor pre]ioase.

– {i colierul, comand` b`rbatul.

– Nu crezi c` e prea mult?

– Nu pentru o astfel de ocazie. |n fond, e marea ta sear`, nu o

\nmormântare.

Din expresia lui, Jane ghici c` b`rbatul ar fi preferat aceast` ultim`

variant`.

Cu degete tremur`toare, \[i puse la gât colierul. Apoi se \ntoarse

[i-l privi. Diamantele sclipeau ca un curcubeu, f`când-o s` par` o

regin` de o puritate virginal`. Nicholas, impresionat de gra]ia ei,

sim]i c` inima \i bate ciudat de repede.

Nervos, se gr`bi s` plece [i ad`ug`:

– Oaspe]ii au \nceput s` soseasc`. Trebuie s` fim gata s`-i primim.

O l`s` s` treac` \naintea lui, iar Jane p`[i cu pas nesigur,

temândus-e c` se va \mpiedica. Sim]indu-i ezitarea, Nicholas \i oferi

bra]ul. De[i [tia c` nu era un gest f`cut de pl`cere, tân`ra \i zâmbi.

Grupurile soseau unul dup` altul, [i Jane pierdu socoteala

invita]ilor, de[i realiz` c` prin fa]a ei treceau acum majoritatea

directorilor companiei, pe care-i [tia numai din vedere.

La \nceperea dansului, Nicholas o lu` de mân` [i o prezent`

singurei sale m`tu[i.

– E o persoan` cam dificil`, o avertiz` el pe Jane, dar e un mare

caracter [i ]in foarte mult la ea.

– S` \n]eleg c` trebuie s` juc`m comedia dragostei mai mult decât

80 MURIEL SPARK

\n fa]a altora, [opti ea.

Femeia \n fa]a c`reia se opriser` avea p`rul alb strâns \ntr-un coc

aristocratic, iar ochii s`i negri sclipeau mândri pe fa]a ei frumoas`.

P`rea \nalt`, de[i st`tea pe scaun, iar rochia ei din catifea neagr` era

cam demodat`.

– M`tu[` Agatha, ea este Jane, f`cu Nicholas prezent`rile.

– |n sfâr[it, ne cunoa[tem, spuse b`trâna, \ntinzând tinerei o

mân` ca o ghear` plin` de inele. A fost urât din partea ta c` nu m-ai

invitat la nunt`.

– A fost foarte rapid`, \ncepu Jane, [i nu...

– E vina mea, o \ntrerupse Nicholas. Am vrut s` fie o ceremonie

lini[tit`, iar dac` ai fi venit, n-a[ mai fi avut nicio [ans`!

B`trâna râse scurt:

– Dac` vrei s` spui c` m` \mbrac excentric, trebuie s`-]i spun c`

vârsta \naintat` \mi d` dreptul la unele pl`ceri!

Apoi, se \ntoarse c`tre Jane [i ar`t` scaunul din dreapta ei:

– Stai jos [i hai s` vorbim, copila mea! Nicholas, tu du-te [i

\ntre]ine-]i oaspe]ii!

– Ascult-o pe m`tu[a ta, Nicholas, interveni Jane pe un ton u[or

mali]ios.

Nicholas plec` ridicând din umeri, iar m`tu[a Agatha se \ntoarse

c`tre proasp`ta ei nepoat`.

– Angus ]i-a vorbit despre mine?

– Mi-a spus c`-i pare r`u c` nu v` vede]i mai des.

– Cred c` i-ar fi p`rut [i mai r`u dac` ne-am fi v`zut! Când eram

mici, \mi spunea "groaznica Aggy". {i asta pentru c` n-am fost

niciodat` de acord cu ideile lui. Ce p`rere ai despre ultima lui idee?

MÂNDRIE R~NIT~ 81

– Care idee?

– S`-l pun` pe Nicholas s` te ia de so]ie. Credeai c` nu [tiu nimic

despre asta, nu-i a[a? ad`ug` b`trâna, v`zând chipul mirat al lui Jane.

Doamne, copil`, doar nu credeai c` Angus \[i va face testamentul f`r`

s` m` consulte. |ntr-o oarecare m`sur`, pot spune chiar c` a fost

ideea mea.

Jane era prea uimit` pentru a r`spunde. Dac` aceast` femeie

voluntar` [i inteligent` aprobase planul lui sir Angus, era clar c`

spera s` dea rezultate.

– Chiar crede]i c`-l pot \ndep`rta pe Nicholas de Carole? \ntreb`

ea \ntr-un final.

– Nu pariez niciodat`, dar a[ spune c` [ansele sunt

jum`tate-jum`tate...

M`tu[a Agatha se opri brusc [i, \ntorcându-se \n direc]ia \n care

femeia privea, Jane \l v`zu pe Nicholas \nso]it de John Masters.

Pentru c` \[i imaginase c` b`rbatul f`cea parte dintre prietenii

apropia]i ai lui Carole, tân`ra fu surprins` s`-l vad` la petrecere.

– Ce bine \mi pare s` te v`d, \ncepu b`trâna, când cei doi se

apropiar`. Pictorul meu favorit. Am cump`rat trei tablouri de ale tale

la ultima expozi]ie, chiar dac` pre]urile nu sunt deloc mici.

John Masters zâmbi [i s`rut` mâna b`trânei cu un gest neobi[nuit

de galant.

– Ce mai face cea mai frumoas` femeie din Londra?

– A doua ca frumuse]e, \l corect` b`trâna. Jane e acum pe primul

loc. Ai f`cut o alegere foarte bun`, b`iete, se adres` ea lui Nicholas.

Ar trebui s`-l rogi pe John Masters s`-i fac` portreul.

– Avem destul timp pentru asta, r`spunse vag Nicholas.

82 MURIEL SPARK

– Nu prea mult. Avem nevoie de un mo[tenitor, iar Jane nu se va

l`sa pictat` când va fi dolofan` [i \ns`rcinat`.

Jane ro[i [i privi c`tre Nicholas, care p`rea foarte jenat.

Numai John Masters p`rea foarte serios [i punct` t`cerea care se

l`s` cu un hohot ciudat.

– De fapt, mi-ai face o favoare dac` mi-ai \ng`dui s`-]i pictez so]ia,

se adres` el lui Nicholas. Pentru urm`toarea expozi]ie, preg`tesc

tema "doamnei brune" din sonete.

– Excelent` idee, interveni m`tu[a Agatha.

Nicholas murmur` câteva cuvinte de aprobare [i, pentru prima

dat` de la nunta lor, Jane fu amuzat` de situa]ia ap`rut`.

– M` bucur c` totul s-a stabilit, zise ea c`tre Nicholas pe un ton

degajat. |ncepusem s` m` simt ca una dintre nedoritele neveste ale

lui Henric VIII. Apoi, Jane \[i concentr` aten]ia asupra m`tu[ii.

– Acum c` ne-am cunoscut, ve]i veni mai des la Londra?

– Desigur, \mi va face mare pl`cere.

La terminarea petrecerii, Nicholas coment` primirea nea[teptat`

de care se bucurase Jane din partea m`tu[ii.

– I-ai f`cut o impresie bun`. De obicei, nu se ata[eaz` atât de

repede de oameni.

– |n]eleg. Mi-am dat seama de asta. Are a[tept`ri foarte mari de la

ei.

– Dar le [i ofer` mult \n schimb, r`spunse el. Poate n-ai realizat

\nc`, dar e foarte blând` [i sentimental`.

– Sunt convins` c` e a[a, replic` Jane, amintindu-[i contribu]ia

m`tu[ii la realizarea testamentului. |ntreaga cas` era lini[tit`, iar

aerul miroasea \nc` a flori [i a fum de ]igar`. Jane se opri \n mijlocul

MÂNDRIE R~NIT~ 83

\nc`perii, \ncercând s`-[i dea jos colierul.– Nu m` aju]i? \ntreb` ea. Nu reu[esc singur`.|[i plec` fruntea [i a[tept`. Când mâna lui atinse pielea ei delicat`,

pulsul b`rbatului crescu, iar acest lucru \l f`cu ne\ndemânatic. Pân`la urm` reu[i s` deschid` \ncuietoarea, [i se \ndep`rt` repede, cucolierul str`lucind \n mân`.

Realizând c` Nicholas fusese impresionat de apropierea sa, Jane\ncerc` s`-[i ascund` satisfac]ia [i zise, cu ochii \n p`mânt:

– Mul]umesc c` m-ai l`sat s` port aceste minunate bijuterii.– Po]i s` le por]i oricând dore[ti.– M` \ndoiesc c` va mai exista o ocazie ca asta, r`spunse ea,

\ndreptându-se \ncet c`tre u[`. A fost o petrecere foarte frumoas`,Nicholas. Mul]umesc foarte mult.

– A fost pl`cerea mea, replic` el formal.U[a se \nchise, dar mirosul ei feminin persist` \n \nc`pere,

amintindu-i de prietenia care-i legase cândva. Dac` circumstan]ele arfi fost altele – dac` n-ar fi \ntâlnit-o pe Carole – ar fi ajuns, poate, s-o iubeasc` pe Jane. De multe ori fusese cât pe ce s` se\ndr`gosteasc` de ea, dac` ea l-ar fi \ncurajat mai mult... Sup`rat pesine, cl`tin` din cap. Ce naiba se \ntâmpla cu el? Jane nu reprezentapentru el decât o piedic` \n calea viitorului s`u fericit. O iubea peCarole. Carole... |n minte \i veni chipul ei, ironic [i provocator, [iNicholas a[ez` repede bijuteriile \n caseta lor, o \nchise [i se duse laculcare.

Dar, de[i se gândi la Carole \nainte s` adoarm`, toat` noaptea ovis` pe Jane. Un vis ciudat, care-l f`cu s` se trezeasc` \n sudori reci,\ngrijorat [i trist, plin de o emo]ie necunoscut`.

84 MURIEL SPARK

Capitolul 6

Stând \n pat a doua zi diminea]`, Jane \[i savur` succesul avut lapetrecere, succes cu atât mai pl`cut cu cât Carole nu se aflase acolo.Dac` femeia asta s-ar fi aflat mereu departe, l-ar fi putut avea peNicholas numai pentru ea.

Din aceast` pl`cut` reverie, fu trezit` de servitoarea care-i adusemicul dejun.

– So]ul meu a plecat deja la birou? \ntreb` ea.– Era gata de plecare când am urcat s` v` aduc masa.Jane aprob` din cap [i, r`mas` singur`, \ncepu s` se gândeasc` la

felul extraordinar \n care Nicholas reu[ise s` preia controlulafacerilor, asigurându-[i, \ntr-un timp foarte scurt, loialitatea tuturorangaja]ilor. Gândul c` so]ul ei muncea atât, \i trezi un sentiment devinov`]ie pentru via]a ei lene[`. O existen]` f`cut` numai din pl`cerinu i se potrivea, hot`r\ ea, [i se \ntreb` cum avea s`-[i petreac`singuratica [i lunga zi pe care o avea \n fa]`.

Ca de obicei, sfâr[i prin se duce la libr`rie ca s`-[i cumpere c`r]i.

Pe când a[tepta s` fie \mpachetate, auzi \n spatele ei o exclama]ie [i,

\ntorcându-se, \l z`ri pe John Masters.

– Ce pl`cere s` te rev`d! o \ntâmpin` el, privind c`r]ile pe cale s`

fie \mpachetate. Nu [tiam c` te intereseaz` gr`din`ritul.

– Nu m` pricep decât s` culeg flori, râse ea. C`r]ile sunt pentru

tata.

Dup` ce Jane pl`ti, amândoi se \ndreptar` c`tre ie[ire.

– Mai ai cump`r`turi de f`cut?

– Nu.

– Vrei s` lu`m prânzul \mpreun`?

– Sigur.

Peste dou`zeci de minute, se aflau \n restaurantul Caprice, a[eza]i

confortabil la o mas`.

– Ei? \ntreb` John. Ce mai face fermec`torul Nicholas? Lucrurile

merg \n favoarea ta?

– Am câ[tigat ultima rund` \mpotriva lui Carole.

– A, de asta n-a fost la petrecere! Chiar m` \ntrebam care a fost

motivul. |l iube[ti foarte mult, nu-i a[a?

– Nu cred c` mai pot iubi vreodat` pe altcineva.

– Ar fi mai bine dac` te-ai m`rita cu mine, zise el deodat`.

– Glume[ti? se mir` Jane.

– Nu, sunt foarte serios.

– Dar... abia m` cuno[ti... Nu...

– {tiu, draga mea. Dar astfel de lucruri se mai \ntâmpl`. Tr`ie[ti

mult` vreme convins c` nu ]i se poate \ntâmpla a[a ceva, [i deodat`...

Vezi o singur` dat` o fat` [i te \ndr`goste[ti de ea. Pur [i simplu.

– Nu te po]i \ndr`gosti astfel.

86 MURIEL SPARK

– Glume[ti? replic` el.

– |mi pare r`u, [opti ea.

– Uit` ce am spus, relu` b`rbatul. Putem totu[i r`mâne prieteni,

nu-i a[a?

– Desigur! Am nevoie de prietenia ta mai mult decât de orice.

Deodat`, aten]ia lui Jane fu atras` de intrarea \n restaurant a unui

cuplu.

– John! Nicholas [i Carole sunt aici, zise ea emo]ionat`.

– Te-au v`zut?

– Cred c` da. Se uitau direct c`tre masa noastr`.

– Nu le da aten]ie [i continu` s` m`nânci. |n ziua de azi, nu

\nseamn` mare lucru ca so]ii s` ia masa separat.

– Da, ai dreptate, ar trebui s` nu m` mai gândesc la impresia pe

care i-o fac.

Privind-o, John con[tientiz` c` Jane \[i pierduse toat` veselia [i se

\nfurie \mpotriva sor]ii care o f`cuse s` iubeasc` un b`rbat care n-o

voia, când el ar fi dat orice s` aib` [ansa pe care Nicholas o respingea.

– |ncearc` s` pari la fel de entuziasmat` de compania mea cum

este Carole de prezen]a so]ului t`u, o sf`tui John. {tii ce, Jane, am o

idee, ad`ug` el dup` o scurt` ezitare.

– Ce idee?

– S` ie[im disear` \mpreun`.

– De ce?

– Nu e[ti deloc o persoan` cu tact, Jane. Tocmai ]i-am m`rturisit

c` te iubesc [i, când te invit \n ora[, m` \ntrebi de ce.

– Dragul meu John, iart`-m`.

– Nu-i nimic, draga mea. Dar vei ie[i cu mine, nu? Trebuie s`-i

MÂNDRIE R~NIT~ 87

ar`]i lui Nicholas c` al]i b`rba]i te plac, de[i el nu te g`se[te

atr`g`toare.

Dac` John i-ar fi propus a[a ceva \nainte s`-i vad` pe Carole [i pe

Nicholas \mpreun`, Jane ar fi refuzat. Dar nici acum nu putea primi

aceast` propunere cu inima deschis`. Pentru ea, fusese un [oc s`

descopere c` John era \ndr`gostit de ea, [i i se p`rea nedrept s` se

foloseasc` de el pentru a-i stârni gelozia lui Nicholas. |n cele câteva

s`pt`mâni care trecuser` de la nunt`, \l \ntâlnise pe John de mai

multe ori, de[i nu mai fuseser` singuri din noaptea \n care plânsese

pe um`rul lui. Totu[i, b`rbatul ocupa un loc important \n lista ei de

prieteni [i faptul de a-i accepta oferta nu \nsemna decât s`-l r`neasc`

mai târziu.

Ghicind ce se petrecea \n mintea ei, b`rbatul se apropie de ea.

– Uite ce e, draga mea, uit` m`rturisirea mea de dragoste.

Pref`-te c` n-am spus nimic despre asta niciodat` [i prive[te-m` ca pe

un prieten. Vino cu mine \n seara asta [i nu te mai gândi atât la

consecin]e.

– Dar e gre[it s` m` folosesc de tine.

– Niciodat`, nicio fat` n-a stat pe gânduri când am invitat-o \n

ora[, râse el. |]i poruncesc s` spui da!

– Bine, John, sunt de acord. {i voi \ncerca s` uit declara]ia ta.

Pentru mine ar fi foarte trist s` pierd prietenia care ne leag`.

– Asta nu se va \ntâmpla niciodat`, prostu]o, r`spunse el,

gândindu-se c`, \ntreaga lui via]`, o va ajuta pe aceast` fat` care-l

f`cuse s` realizeze de[ert`ciunea unei vie]i f`r` dragoste.

Mereu con[tient` de prezen]a celor doi la masa vecin`, Jane se

hot`r\ dintr-o dat`:

88 MURIEL SPARK

– Te superi dac` plec`m? \ntreb` ea, punând deoparte furculi]a.

– Dar n-am terminat de mâncat.

Apoi, v`zându-i expresia, ad`ug`:

– Foarte bine, draga mea, voi cere nota.

|n drumul c`tre ie[irea din restaurant, fur` nevoi]i s` treac` pe

lâng` masa la care se aflau Carole [i Nicholas.

– Capul sus, \i [opti John la ureche.

Aceste cuvinte o f`cur` s` zâmbeasc` [i, când ajunser` \n fa]a

so]ului ei, rosti cu dezinvoltur`:

– Bun`, Nicholas! Trebuia s`-mi fi spus c` te vei afla aici. E

stânjenitor s` m` \ntâlnesc cu so]ul când iau masa cu un alt b`rbat!

Nicholas nu r`spunse la aceast` aluzie.

– Lua]i cafeaua cu noi? \ntreb` el.

|nainte ca Jane s` poat` replica, John interveni:

– |mi pare r`u, b`trâne, dar eu [i so]ia ta avem o \ntâlnire. La

dou`, trebuie s` ajungem la o expozi]ie de art`.

F`r` s` dea alte l`muriri, b`rbatul o lu` de bra] [i ie[ir` din

restaurant. Jane remarc` pl`cut surprins` privirea uimit` a so]ului

s`u.

– Ei, ei, zâmbi Carole \n urma lor. John pare foarte hot`rât. Crezi

c` se va \nsura cu ea dup` ce vei ob]ine anularea c`s`toriei?

– De unde naiba vrei s` [tiu?

– Nicky!

– Iart`-m`, draga mea, \[i reveni b`rbatul. M` simt destul de prost

ast`zi.

– Nu-i nimic, iubitule.

Dar, de[i cuvintele ei sunar` \ntr-adev`r \mp`ciuitor, Carole

MÂNDRIE R~NIT~ 89

remarc` nota ciudat` din glasul b`rbatului [i-[i promise s`-l for]eze

s` ini]ieze procedurile de anulare a mariajului \ndat` ce va fi posibil.

Jane ajunse acas` la patru dup`-amiaz`. Travers` holul cântând [i

se opri brusc, observând surprins` c` Nicholas o a[tepta \ntr-un

fotoliu.

– Ai \ntârziat, zise acesta scurt.

Toat` ziua, Nicholas \ncercase f`r` succes s` se concentreze

asupra muncii. Imaginea lui John Masters al`turi de so]ia sa \l

bântuise f`r` \ncetare.

– Am fost foarte surprins s` te v`d luând masa cu John, ad`ug` el.

Nu [tiam c` sunte]i prieteni.

– Tu ne-ai f`cut cuno[tin]`, replic` ea entuziast`. Totu[i, e prima

dat` când am ie[it \mpreun`.

– {i sper c` va fi [i ultima. Dac`...

B`rbatul se \ntrerupse [i a[tept` ca Devons s` aduc` tava de ceai.

– Vrei l`mâie? \ntreb` Jane pe un ton dulceag.

– Da, mul]umesc, r`spunse el, luând cea[ca.

– Sandvi[?

Nicholas accept`, de[i era convins c` era numai o strategie pentru

a-l opri s` vorbeasc`. Totu[i, \n loc s` fie enervat, un sentiment

ira]ional de afec]iune pentru tân`ra sa nevast` puse st`pânire pe el.

– Jane, relu` b`rbatul, chiar vrei s` mai ie[i cu John?

– |ntâmpl`tor, \mi place compania lui, replic` ea.

– N-ai nicio prieten`?

– Acest lucru n-are nicio leg`tur` cu \ntâlnirile mele cu John!

zâmbi Jane. Ce e, Nicholas? Mi se pare c` e[ti gelos!

– Nu, se ap`r` el, dar nu vreau s` fii v`zut` cu alt b`rbat. |n fond,

90 MURIEL SPARK

am convenit \mpreun` s` p`str`m aparen]ele de-a lungul acestui an.

Totu[i, \n ciuda spuselor sale, Jane observ` \n ochii lui o sclipire

ciudat`. Nu-i venea s` cread` c` se afla \n fa]a aceluia[i b`rbat care,

vreme de atâtea s`pt`mâni de la nunt`, o umilise f`r` \ncetare.

Instinctul \i spuse s` nu-i dea ascultare. Scopul pentru care se

\ntâlnea cu John era, \n fond, tocmai acela de a-i ar`ta c` al]i b`rba]i

o g`seau atr`g`toare, de[i el o ignora total. Dar cum nu putea refuza

o rug`minte venit` din partea lui, era gata-gata s`-i promit` orice.

Deodat` \ns`, sun` telefonul. Amânând decizia, Jane ridic`

receptorul, auzi glasul suav al lui Carole [i-i \ntinse telefonul lui

Nicholas.

– Carole vrea s`-]i vorbeasc`.

Se \ndrept` apoi c`tre u[`, oferindu-i intimitatea dorit`. |l auzi

[optind \n receptor [i se \ntoarse, \ntrerupându-l.

– Nicholas?

– Da?

– Dac` te vei \ntâlni cu iubita ta, atunci [i eu m` voi vedea cu

John.

Citi pe chipul lui r`spunsul [i realiz` c` r`zboiul fusese pierdut.

– Vezi? continu` ea. Nu-mi po]i pretinde s` nu m` v`d cu John,

dac` tu nu po]i renun]a la Carole.

|n]elegând inutilitatea discu]iei, ie[i din \nc`pere furioas` c` se

l`sase tentat` de gândul c` so]ul ei ar fi putut fi gelos. Era doar

mândru [i nu voia s` se bârfeasc` pe seama lui.

"Ei bine, \[i promise Jane, oamenii vor avea mai multe subiecte de

bârf` decât o simpl` ie[ire \n doi la restaurant".

Soarele verii str`lucea deasupra casei din Orme Square [i lumina

MÂNDRIE R~NIT~ 91

\nc`perea \n care Jane se afla. Era fosta camer` de copil a lui

Nicholas.

St`tea pe canapea, iar John lucra \n col]ul mai luminat al

\nc`perii.

La prima lor ie[ire \mpreun`, urmat` de multe altele, b`rbatul \i

sugerase s` se apuce \ndat` de portret.

– Gânde[te-te cât de nervoas` va fi Carole, zisese el. Mai ales

dac`-i voi spune c` tabloul va fi a[ezat \n galeria familiei.

– Dar nu exist` o galerie a familiei Hamilton, replic` Jane. Sir

Angus a fost primul baron.

– Da, dar e un sco]ian adev`rat, [i asta \nseamn` c` portetele de

familie de care-]i vorbesc exist` pe undeva. |n orice caz, numai acest

gând o va \nfuria.

John venea acas` de dou` ori pe s`pt`mân`. |n primele

s`pt`mâni, Jane purtase o rochie din [ifon alb, dar porterul se

apropia de sfâr[it [i se putea \mbr`ca \n ce dorea.

– Mai e mult? \ntreb` ea.

– Numai câteva ore [i gata.

– {i nu vei mai avea nevoie de mine? relu` ea, inocent`.

– |ntotdeauna voi avea nevoie de tine.

Ea oft`.

– Speram c` lucrurile s-au schimbat.

– Atât de repede! Gândurile tale nu m` flateaz`, [i nici pe tine.

– |mi pare r`u. Dar [tii, s` iube[ti pe cineva care nu te iube[te...

\ncepu ea, dar se opri rapid, realizând c` face o gaf`.

– S`rmana Jane. {tiu exact ce sim]i.

– |mi pare r`u c` nu te iubesc, [opti ea.

92 MURIEL SPARK

– {i eu, a[ fi un so] minunat. Vrei s` faci ceva pentru mine, Jane?

– Dac` pot.

– S`rut`-m`. O singur` dat`.

|nduio[at`, Jane \l ascult`.

A[a \i v`zu Nicholas. Se \ntorsese acas` s`-[i ia ni[te documente [i

se hot`r\ \n ultimul moment s` vad` cum progresa tabloul. Intr` \ncet

\n camer` [i-i z`ri pe cei doi \mbr`]i[a]i. |nchise u[a [i plec` f`r` un

cuvânt. O furie ciudat` \l cuprinse \ns`. |n ultimele s`pt`mâni,

analizând felul \n care Jane se purtase cu el din prima clip` când se

cunoscuser`, ajunsese la concluzia c` fata \l iube[te. Acum, v`zând-o

\n bra]ele lui Masters, realiza c` se \n[elase.

Se \ntoarse la birou [i lucr` ca un automat, \ncercând s` nu se

gândeasc` la scena la care fusese martor. La patru, secretara \i spuse

c` e c`utat la telefon de Carole.

– La ce or` vii s` m` iei disear`? \ntreb` femeia.

Pentru prima dat`, nu se sim]i deloc entuziasmat la gândul

\ntâlnirii cu iubita lui. Mai degrab`, voia s` aib` o discu]ie cu Jane.

Voia s`-i spun` ce a v`zut [i s-o informeze c` n-avea de gând s` mai

tolereze un astfel de comportament.

– M` tem c` nu putem s` ne vedem disear`, se auzi el spunând.

S-a \ntâmplat ceva la birou.

– O, Nicky, trebuia s`-mi fi spus din timp.

– Acum am aflat. Iubito, nu mai pot vorbi, ne auzim mai târziu,

ad`ug` el, \nchizând brusc telefonul.

Pe la cinci [i jum`tate, \n u[a biroului se auzi o b`taie timid`. F`r`

s` a[tepte r`spuns, \n`untru intr` Carole. Dup` ce Nicholas \i

\nchisese telefonul, se sim]ise atât de nelini[tit`, \ncât se hot`râse

MÂNDRIE R~NIT~ 93

s`-i fac` \ndat` o vizit`.

Se preg`tise pentru aceast` \ntâlnire cu grija cu care un general

preg`te[te o b`t`lie. Rezultatul avu efectul a[teptat. Pe chipul lui

Nicholas citi dorin]a ren`scut`.

– Carole! exclam` el. Nu m` a[teptam...

– Am vrut s`-]i fac o surpriz`, r`spunse ea, \mbr`]i[ându-l cu

pasiune.

De[i cople[it de dorin]`, Nicholas \[i p`str` o oarecare distan]`,

punându-[i o \ntrebare care nu-l mai tulburase niciodat` pân` atunci.

Cum o putea critica pe Jane, dac` el \nsu[i f`cea ceea ce f`cea?

Niciodat` nu se mai gândise la rela]ia cu iubita lui \n raport cu

mariajul cu Jane. Da, \ntr-adev`r, nunta sa fusese un gest for]at [i

n-avea nicio semnifica]ie. Dar asta \nsemna c` n-avea dreptul de a

hot`r\ asupra ac]iunilor lui Jane.

Mul]umit` de reac]ia ob]inut`, Carole se preg`tea deja de plecare.

– Dac` e[ti liber mai târziu, vino, te a[tept pân` la miezul nop]ii,

spuse ea, \ndreptându-se c`tre u[`.

R`mas din nou singur, Nicholas uit` \ndat` de Carole [i se gândi

dac` trebuia sau nu s` aib` o discu]ie l`muritoare cu Jane. Pân` la

urm`, decise c` trebuia s` abordeze subiectul dând dovad` de calm

[i r`bdare.

Totu[i, inten]ia de a r`mâne calm se risipi când ajunse acas` [i

intr` \n salon. Jane se ar`t` surprins` s`-l vad`. De obicei, b`rbatul

venea acas` mult mai târziu.

Dup` cin`, amândoi se retraser` \n bibliotec` s`-[i bea cafeaua.

– Te-am v`zut cu John azi-diminea]`, spuse el \n clipa \n care

r`maser` singuri. Am revenit acas` ca s` iau ni[te acte [i am vrut s`

94 MURIEL SPARK

v`d cum merge munca la tablou.Jane respir` adânc.– {i m-ai v`zut s`rutându-l pe John?– Da. Ai de gând s` te m`ri]i cu el, dup` ce aceast` dezastruoas`

c`snicie se va termina?– Asta e numai treaba mea.– Poate nici n-ave]i nevoie de c`s`torie. V` comporta]i deja ca doi

aman]i.– Cum \ndr`zne[ti! exclam` ea, lovindu-l peste obraz.Cu un gest s`lbatic, el \i prinse bra]ul [i o trase mai aproape.– Dac` e atât de u[or s` fii s`rutat`, atunci poate ob]in [i eu acest

drept!|nainte s`-l poat` opri, buzele lui \i strivir` gura. Jane \ncerc` s`

]ipe, dar voin]a o tr`d`. Tremur` de pl`cere [i se strânse mai aproapede el.

– Jane, rosti el r`suflând cu greutate [i oprindu-se.Pe jum`tate orbit`, ea \l privi, dar pe chipul lui citi o expresie care

o f`cu s` ro[easc` [i s` se simt` ru[inat`.– |n]eleg de ce John te place. Pentru o fat` atât de inocent`, te

por]i foarte... profesionist.– Termin`! |nceteaz` s` m` mai jigne[ti, nu mai suport! strig` ea.– Nu mai am nimic s`-]i spun. Doar transmite-i lui John c` va

trebui s` mai a[tepte!Jane se sim]i r`nit`.– E[ti un adev`rat domn, \l ironiz` ea. Dar gânde[te-te [i la

propria ta comportare. Oricare ar fi jocul t`u, eu pot s`-l joc maibine!

MÂNDRIE R~NIT~ 95

Capitolul 7

Peste câteva s`pt`mâni de la aceast` \ntâmplare, Jane se afla \nbibliotec`, scriind o scrisoare p`rin]ilor s`i. |i era \ntotdeauna greu s`le vorbeasc` despre Nicholas, pentru c` ace[tia nu aflaser` \nc`adev`ratul motiv al c`s`toriei lor. Se str`duia din r`sputeri s` oferemariajului un aer de normalitate [i s` par` fericit`.

Se afla \nc` la prima pagin`, când Devons intr` [i o anun]` c`ducesa de Banster vrea s-o vad`.

– E aici? \ntreb` Jane, uimit`.– Da, doamn`.Jane a[ez` pe mas` stiloul, cu un gest nervos.– Pofte[te-o.Probabil c` ducesa voia s-o coopteze \n ac]iunile ei caritabile.Când musafira sa d`du buzna \n bibliotec` – Jane avea s` afle

curând c` ducesa nu mergea niciodat` \ncet – tân`ra trebui s` seab]in` din r`sputeri s` nu râd`, pentru c` femeia nu ar`ta deloc ca odoamn` de vi]` nobil`. Era o persoan` mic` de statur` [i gr`su]`, care

avea aproximativ cincizeci de ani. Hainele ei p`reau cump`rate de la

solduri [i l`sau impresia c` fuseser` alese de cineva care nu cuno[tea

deloc culorile. O hain` albastru-deschis era completat` cu o e[arf`

verde cu ro[u, iar m`nu[ile, geanta [i p`l`ria aveau variate nuan]e de

galben [i maro.

– Draga mea doamn` Hamilton, ce bine \mi pare s` te cunosc!

\ncepu ea.

|n contrast cu aparen]a sa, vocea ducesei era pl`cut` [i distins`.

Jane o privi mai \ndeaproape, remarcând chipul ei dr`gu] sub p`l`ria

extravagant`.

– |mi pare r`u c` nu ne-am \ntâlnit mai devreme, continu`

ducesa. Am fost \n America... Dar m-am \ntors de curând [i... iat`-m`!

– M` bucur c` a]i venit s` m` vede]i, zâmbi Jane.

– Am f`cut-o din egoism, draga mea. Am nevoie de ajutorul t`u.

Am nevoie de tot ajutorul pe care-l pot ob]ine. De asta am venit,

pentru organiza]ia mea.

– |n]eleg, aprob` Jane.

– Bine. Atunci, nu voi spune mai multe. Po]i \ncepe de mâine.

– {i ce voi face?

– |]i spun mâine. Vino la mine pe la prânz, ca s`-i \ntâlne[ti pe

ceilal]i membri ai comitetului. Vom hot`r\ atunci totul, ad`ug`

femeia, luându-[i \n bra]e geanta imens`. N-am timp s` discut acum.

Deja am \ntârziat la urm`toarea mea \ntâlnire. Nu te deranja s` m`

conduci. M` descurc singur` [i, oricum, nu-mi plac servitorii!

Jane r`mase nedumerit` \n urma ei, zâmbind la gândul de a lucra

cu un personaj atât de excentric. Totu[i, vizita ducesei i se p`ru

binevenit`. Implicându-se \n activit`]i de caritate, putea sc`pa de

MÂNDRIE R~NIT~ 97

monotonia zilelor sale de singur`tate.

Dup` scena care avusese loc \ntre ea [i Nicholas, acum câteva

s`pt`mâni, \i spusese lui John c` ar fi mai bine s` nu se mai vad` atât

de des [i, \n ciuda rug`min]ilor lui, nu-[i schimbase opinia.

– Nu-i corect fa]` de tine, \i explicase ea cu fermitate. Nicholas m`

ur`[te atât de mult, \ncât va \ncerca s` r`neasc` pe oricine m` place.

– Sunt gata s` risc. Bârfele nu m` impresioneaz`.

– Dar sunt odioase, [i nu pot suporta o astfel de atmosfer` \n

jurul nostru. Trebuie s` lu`m o pauz`, John. Te sun atunci când voi

putea.

– Nu a[tepta prea mult. Te iubesc.

La \nceput, Jane nu-i sim]ise lipsa, dar serile de singur`tate [i

zilele prea lungi \i sporiser` plictiseala.

Dup` un prânz solitar, se hot`r\ s` ias` din cas`. Când cobora

sc`rile, auzi c`zându-i geamul protector al cadranului de la ceasul de

mân`, iar [oferul se oferi s-o duc` la bijutierul familiei pentru a-l

repara.

Intr` \n magazinul luxos [i fu \ntâmpinat` de un tân`r extrem de

politicos.

– Cu ce v` pot ajuta? \ntreb` acesta.

– A[ vrea s` \nlocuiesc geamul protector al ceasului, v` rog.

– Desigur, doamn`. Va dura câteva zile, dar, dac` \mi l`sa]i

numele [i num`rul de telefon, v` vom suna când va fi gata.

La auzul numelui, un b`rbat cu p`rul grizonant scoase o

exclama]ie de surpriz` [i se apropie.

– N-am avut pl`cerea de a v` vedea pân` acum, doamn`

Hamilton, dar so]ul dumneavoastr` este unul dintre cei mai

98 MURIEL SPARK

importan]i clien]i ai no[tri. Permite]i-mi s` v` felicit pentru c`s`torie,

\n numele firmei. Sper c` v-a pl`cut bro[a pe care v-a cump`rat-o

domnul Hamilton. V` m`rturisesc c` am \ncercat s`-l conving s`

aleag` rubinele, dar a insistat mult pentru smaralde. Acum, c` am

avut pl`cerea s` v` cunosc, \n]eleg c` avea dreptate. Smaraldele vi se

potrivesc cu adev`rat.

Jane nu [tiu ce s` r`spund` [i fu foarte fericit` când se \napoie \n

ma[in`. Nu-i fu greu s`-[i dea seama pentru cine cump`rase Nicholas

acea bro[`.

– Unde a]i vrea s` mergem, doamn` Hamilton? \ntreb` [oferul.

Trezit` brusc la realitate, Jane f`cu un efort s` gândeasc` limpede

[i decise s` mearg` la o libr`rie.

|nconjurat` de c`r]i, Jane pierdu no]iunea timpului [i abia la

patru dup`-amiaz` ie[i din nou \n strad`. Gândul de a se \ntoarce

acas` o \ntrist`, a[a c` se duse s` bea un ceai. Intr` la Fortnums [i

studie meniul, \ntrebându-se dac` s` aleag` un ecler cu fri[c` sau o

pr`jitur` cu fructe.

Pentru Carole, care se afla \n col]ul opus la restaurantului,

gesturile calme [i oarecum studiate ale rivalei reprezentau o

provocare. Astfel c` sim]i dorin]a irezistibil` de a-i distruge lini[tea.

|ntr-un impuls de moment, se ridic` de la mas` [i veni c`tre Jane.

Tân`ra fu nepl`cut surprins` de vederea lui Carole, distins` ca

\ntotdeauna [i impecabil \mbr`cat` \ntr-un costum verde smarald, cu

p`l`rie asortat`.

– Bun`, Jane. Nu ne-am mai v`zut de mult, \ncepu Carole cu

ironie. Ar`]i foarte bine. Te superi dac` iau loc la mas`?

Jane r`spunse politicos [i o invit` s` i se al`ture. Carole nu venise

MÂNDRIE R~NIT~ 99

s`-i vorbeasc` f`r` s` aib` un motiv ascuns, astfel c` se preg`tea

pentru ce avea s` urmeze.

– Ieri a fost ziua mea, \ncepu femeia, f`r` s` stea prea mult pe

gânduri, [i nu-]i po]i imagina cum m-am sim]it azi-diminea]`. N-am

f`cut nimic altceva toat` ziua, decât s` beau ceai.

Pe când vorbea, \[i deschise taiorul [i-l a[ez` calm` pe sp`tarul

scaunului, l`sând s` se vad` superba bro[` din smaralde [i diamante

care-i str`lucea pe bluz`.

De[i Jane ghicise deja pentru cine cump`rase Nicholas bijuteria,

fu foarte [ocat` s-o vad` purtat` de rivala ei [i se schimb` brusc la

fa]`.

– Te sup`r` ceva? \ntreb` Carole, cu pref`cut` inocen]`. Ai

devenit foarte palid`.

– Am stat prea mult \n picioare, zise Jane cu efort. Am fost la

libr`rie s`-mi cump`r ni[te c`r]i.

F`r` s` vrea, ochii \i alunecar` din nou peste pietrele str`lucitoare

ale bro[ei, iar Carole zâmbi triumf`toare.

– Nu-i a[a c` e foarte frumoas`?

– Foarte.

– Nicky mi-a d`ruit-o de ziua mea. E atât de generos, \ncât m` face

s` m` simt prost.

– M` \ndoiesc.

Carole se strâmb`, dar r`mase la fel de calm`. Se ridic` de la mas`

[i, uitând c` pretinsese c` vrea s`-[i bea ceaiul al`turi de Jane, spuse:

– Trebuie s` plec. M` bucur c` te sim]i atât de bine, \n condi]iile

date.

Dup` plecarea ei, Jane sim]i c`-i pierise pofta de mâncare. Chem`

100 MURIEL SPARK

chelneri]a [i pl`ti, hot`rât` ca, data viitoare, s` aleag` un restaurant

unde n-o putea \ntâlni pe Carole.

Când ajunse acas`, realiz` c` Nicholas venise deja, pentru c`

servieta sa se afla pe birou. Intr` \n bibliotec`, c`utându-l, dar

b`rbatul nu era acolo.

– So]ul meu este \n dormitor? \l \ntreb` ea pe Devons.

– Nu, doamn`. A venit acas` pe la cinci, dar a plecat din nou acum

câteva minute.

– A spus... când va veni \napoi, pentru cin`?

– N-a spus nimic \n acest sens, doamn`. La ce or` vre]i s` cina]i?

– Nu vreau... Ba da, a[ dori o omlet` [i cafea la mine \n camer`.

– Foarte bine, doamn`. O s` fie un film foarte bun la televizor.

Cook v` va preg`ti masa \nainte ca acesta s` \nceap`.

– Mul]umesc, [opti Jane, a[teptând ca b`rbatul s` plece.

Epuizat`, se pr`bu[i \ntr-un fotoliu. Probabil c` mariajul lor p`rea

servitorilor o glum`! Era c`s`torit` de numai câteva luni [i era

nevoit` s` se distreze uitându-se singur` la un film. Nicholas

renun]ase la ideea de a p`stra aparen]ele.

Dac` m`car ar fi putut s` recâ[tige ceva din fosta lor prietenie! De

mai multe ori – când Nicholas fusese obligat s` organizeze petreceri

pentru cei cu care f`cea afaceri – suprinsese \n ochii lui o oarecare

admira]ie pentru calit`]ile ei de gazd`.

Se duse \n camera sa, oprindu-se câteva clipe la u[a dormitorului

lui Nicholas [i tânjind mai mult ca niciodat` dup` apropierea lui.

Cina fu adus` la [apte, dar nu-i era foame, iar filmul nu-i putu

re]ine aten]ia nici m`car câteva minute. |nchise televizorul [i se culc`,

dar nu reu[i s` adoarm`, gândindu-se f`r` \ncetare la Nicholas [i la

MÂNDRIE R~NIT~ 101

Carole. N-ar fi trebuit s` se m`rite cu el. Toat` povestea asta nu era

decât o fars`, un nonsens. Trebuia g`sit` o cale de contestare a

testamentului. De[i gândul de a pleca de lâng` Nicholas era dureros,

[tia c` era [i mai r`u s` tr`iasc` lâng` el tot anul prev`zut de

contractul lor. |[i promise s`-i vorbeasc` despre asta imediat ce se va

ivi ocazia.

Deodat`, \n camera vecin` se auzir` zgomote. Nicholas se

\ntorsese. Umezindu-[i buzele, \l strig`. B`rbatul auzi [i veni la ea.

– M-ai chemat? \ntreb` el.

– Da. Vreau s`-]i vorbesc.

– Nu mai po]i a[tepta pân` diminea]`? E destul de târziu.

– Nu, nu pot a[tepta. Am v`zut bro[a pe care i-ai cump`rat-o lui

Carole.

– Faci pe detectiva? \ntreb` el, furios.

– Am fost la magazinul de bijuterii ca s`-mi repar ceasul.

Directorul m-a v`zut [i m-a \ntrebat dac` \mi place bro[a pe care

mi-ai cump`rat-o. Uite ce e, Nicholas, farsa asta nu mai poate

continua. E o situa]ie umilitoare [i dezgust`toare. Vreau s` ob]inem

anularea c`s`toriei! Sunt convins` c` po]i contesta testamentul. Po]i

s` spui c` nu vreau s`-mi ]in partea mea de \nvoial`, po]i s` spui

orice, dar te implor s`-mi redai libertatea!

– S`-]i redau libertatea? Ai fost de acord s` te m`ri]i cu mine, de[i

[tiai prea bine ce simt, dar acum regre]i, [i-mi ceri s`-]i redau

libertatea? De ce n-ai refuzat aranjamentul când ai aflat dispozi]iile

testamentului? Cum \ndr`zne[ti s`-mi ceri s`-l contest abia acum?

Nu-]i dai seama c` e prea târziu? N-am de gând s` apar pe prima

pagin` a ziarelor de scandal.

102 MURIEL SPARK

– Numai de asta \]i pas`! izbucni Jane. Atâta vreme cât niciun

scandal nu atinge nobila familie Hamilton, nu-]i pas` de suferin]a

altora. Nu-]i pas` c` servitorii no[tri m` privesc cu mil`, atâta vreme

cât, \n afara casei, nimeni nu [tie nimic despre adev`ratele noastre

rela]ii. Cum \ndr`zne[ti s`-mi ceri s`-mi ]in cuvântul, când tu nu-]i

po]i respecta o promisiune nici m`car trei luni? Nu f`cea parte din

\nvoiala noastr` s` nu te mai vezi cu iubita ta?

Lacrimile \ncepur` s`-i curg` pe obraji.

Nicholas \i \ntinse o batist`.

– Uite, zise el \n [oapt`.

– Mul]umesc.

– |mi pare r`u c` te-am r`nit, Jane. Dar lunile care au trecut n-au

fost u[oare nici pentru mine.

– |n]eleg foarte bine. Amândoi suntem vinova]i pentru c` am

crezut c` un astfel de mariaj va func]iona.

Nicholas c`zu pe gânduri. Oare se \n[elase? Oare Jane chiar nu

[tiuse despre planurile tat`lui s`u? Poate c` testamentul reprezentase

[i pentru ea un [oc. Supunându-se unui impuls de moment, o trase

brusc mai aproape de el.

Sim]indu-i mâinile arzând pe pielea ei, Jane gemu u[or [i-[i trecu

bra]ele dup` gâtul b`rbatului.

Nicholas ar fi trebuit s` fie de fier pentru a nu r`spunse blânde]ii

acestei atingeri [i \ncepu s`-i mângâie tandru umerii. Cu un gest

u[or, o \mpinse pe perne. Amândoi uitar` de tot ce-i \nconjura [i se

d`ruir` f`r` regrete clipelor de fericire care urmar`.

Jane deschise ochii [i zâmbi fericit`. Orele de pasiune tr`ite

noaptea trecut` o purtaser` c`tre o lume de vis.

MÂNDRIE R~NIT~ 103

"M` iube[te, se gândi ea, entuziasmat`. M` iube[te!" Oft` adânc,

cu u[urare, [i se uit` la ceas. Era nou` [i jum`tate. Nicholas trebuia

s` fi plecat deja la birou.

Se d`du jos din pat [i se \ndrept` c`tre baie. St`tu mult` vreme \n

apa fierbinte [i parfumat`, gândindu-se la noaptea trecut`. Apoi ie[i

din cad` [i se \mbr`c` cu gesturi \ncete. La zece, cobor\ [i sun` dup`

micul dejun.

Peste câteva minute, servitoarea aduse o mas` pe rotile. Jane

remarc` plicul gri care se afla lâng` cafetier` [i-l ridic` gr`bit`,

recunoscându-[i numele scris de mâna gr`bit` a lui Nicholas. |ncepu

s` citeasc`. Dar, pe m`sur` ce parcurgea rândurile, culoarea \i pierea

din obraji.

Nicholas se trezi [i privi \n jur uimit, nerecunoscând \nc`perea. Se

\ntoarse pe o parte [i o descoperi lâng` el pe Jane. P`rul ei \ntunecat

str`lucea \n nuan]e de negru-alb`strui pe perna alb`.

B`rbatul se ridic`, amintindu-[i evenimentele nop]ii trecute. Se

cutremur`. Sim]ind ce sim]ea fa]` de Carole, cum fusese atât de

nebun \ncât s` accepte cu atâta nep`sare ceea ce Jane \i oferea?

"Prostule! se cert` el \n gând. Prostule!" Tremurând de mânie, ie[i

rapid din camer` [i se duse \n dormitorul s`u. Aici, \ncepu s` str`bat`

nervos camera \n lung [i-n lat. Ah, \[i ruinase singur viitorul! Dup`

cele \ntâmplate seara trecut`, [ansele de a cere anularea c`s`toriei

erau complet risipite.

Acum, trebuia s` mai a[tepte trei ani pentru a-[i rec`p`ta

libertatea. Se blestem` \nc` o dat` \n gând pentru sl`biciunea de care

d`duse dovad` [i pentru c` nu reu[ise s` vad` adev`ratul motiv al

nea[teptatei supuneri a lui Jane. Nu-l putea câ[tiga \n felul `sta, nu-l

104 MURIEL SPARK

putea \nl`n]ui!

Se sp`l` [i se \mbr`c` rapid, apoi cobor\ \n bibliotec`. Se a[ez` la

birou [i \ncepu s` scrie, cuvintele \n[iruindu-se rapid pe hârtie, pline

de furie [i am`r`ciune.

Citind scrisoarea, diminea]`, Jane sim]i c` o parte din ea murise.

Cât de naiv` fusese s` cread` c` sacrificiul ei virginal \nsemnase ceva

\n ochii lui Nicholas! Sc`p` scrisoarea pe jos, dar nu f`cu efortul s-o

ridice, pentru c` fiecare cuvânt r`m`sese adânc \ntip`rit \n mintea sa.

"Vreau s`-]i mul]umesc, \ncepea brusc scrisoarea, f`r` nicio

formul` de adresare, pentru finalul nea[teptat al unei seri foarte

pl`cute. Cedarea ta a fost fermec`toare [i m-a p`c`lit pân` [i pe mine,

pân` azi-diminea]`, când am realizat motivul pentru care ai f`cut-o.

Mi-e mil` de tine, dac` ai crezut c` m` po]i apropia de tine \n felul

`sta, chiar dac` experien]a a fost una pl`cut`. Trebuie s` \nve]i, dac`

n-o [tii deja, c` pasiunea bazat` pe dragoste este un lucru minunat,

dar cea care se hr`ne[te numai din dorin]` este urât` [i trec`toare.

Trebuie s` te felicit. Aproape m-ai p`c`lit.

Nicholas."

– Nicholas, strig` ea, cu inima frânt`.

– Jane! Jane! Draga mea copil`, ce s-a \ntâmplat?

Jane ridic` privirea [i o z`ri pe Agatha Carew. Cu un nou strig`t

de durere, se ridic` [i alerg` c`tre ea.

– Ce s-a \ntâmplat? repet` femeia.

Jane \i povesti pe scurt.

MÂNDRIE R~NIT~ 105

– Vezi, tot efortul a fost degeaba, concluzion` ea. Nu mai exist`

nicio speran]` pentru noi. Nu-mi mai r`mâne de f`cut decât s` plec

la p`rin]ii mei pân` se pronun]` divor]ul.

Agatha Carew citi scrisoarea lui Nicholas, apoi se \ntoarse c`tre

Jane.

– Te rog s` te ui]i \n oglind`, Jane. Crezi c` te po]i compara cu

iubita lui Nicholas sau cu o alt` fat` de[teapt` [i dr`gu]`?

– Nu, sunt prea nesemnificativ`.

– Nu fi prostu]`, e[ti de departe cea mai frumoas` fat` pe care am

v`zut-o \n ultima vreme. Niciuna dintre frumuse]ile astea la mod` nu

se compar` cu tine. Trebuie doar s` n`pârle[ti.

– Nu sunt câine, zâmbi Jane f`r` voie.

– Ai \ncredere \n mine? Te la[i pe mâna mea?

– Ce rost mai are? L-am pierdut pe Nicholas [i...

– Nu l-ai avut nicio clip`! Dar po]i avea [ansa de a-l câ[tiga, dac`

faci ce-]i spun.

– Dac` a[ avea m`car o [ans` la un milion, a[ \ncerca. A[ \ncerca

orice.

– Atunci, suntem \n]elese. Primul lucru de care trebuie s` avem

grij` sunt hainele. Vom pleca la Paris.

– Dar acolo totul cost` imens.

– Oricare ar fi fost motivele pentru care te-ai m`ritat cu nepotul

meu, printre ele nu se num`r` banii! constat` b`trân`. Doamna

Hamilton trebuie s`-[i permit` s` se \mbrace de la cei mai faimo[i

designeri din lume. Voi avea eu grij` s` profi]i de asta!

– Dar ce va spune Nicholas când va primi facturile?

– Dac` se va \nsura cu fata aia, va trebui s` fac` fa]` unor cheltuieli

106 MURIEL SPARK

mult mai mari! {i, dac` tot ajungem la Paris, trebuie s`-l vizit`m

neap`rat pe François [i s`-l punem s`-]i aranjeze pu]in p`rul. Te vom

transforma complet, Jane, [i ne vom distra pe cinste! N-am avut

niciodat` copii [i mi-am dorit foarte mult o fat`. Tu e[ti fata pe care

n-am avut-o niciodat`!

– Te iubesc, m`tu[` Agatha, r`spunse tân`ra.

– Prostii! replic` femeia, rotindu-[i ochii curioas` prin \nc`pere.

N-ai redecorat casa? Arat` ca un muzeu!

– N-am sim]it c` am dreptul, [i apoi costa mult...

– Ai mai multe drepturi decât Carole, hot`r\ doamna Carew,

\ndreptându-se hot`rât` c`tre telefon.

Form` rapid num`rul [i \ncepu s` vorbeasc` gr`bit:

– Cu domnul Selbright, v` rog... Tu e[ti, Percy? Agatha Carew la

telefon... Foarte bine, mul]umesc, am o treab` pentru tine... Nu,

dragul meu, trebuie rezolvat` urgent. Casa doamnei Hamilton. Da,

so]ia magnatului de pres`. Noi dou` plec`m la Paris pentru câteva

s`pt`mâni, iar casa trebuie s` fie gata la \ntoarcere... Da, complet

redecorat`. Vinde ce vrei [i cump`r` ce dore[ti, dar trimite nepoatei

mele fotografii mai \ntâi. Bine... {tiam c` nu m` vei refuza.

Dac` n-ar fi fost atât de trist`, Jane s-ar fi amuzat de metodele prin

care doamna Carew reu[ea s` ob]in` tot ce dorea.

– Singurul lucru care-]i mai r`mâne de f`cut este s`-l anun]i pe

nepotul meu c` va trebui s` stea la club cât timp se lucreaz` la cas`,

concluzion` ea, \ntorcându-se lâng` Jane.

Amuzamentul tinerei pieri ca prin farmec.

– Nu-l pot revedea pe Nicholas. Nu acum, zise ea.

– Atunci, scrie-i un bilet. Spune-i c` vei sta la hotel \n seara asta [i

MÂNDRIE R~NIT~ 107

c` plec`m spre Paris mâine diminea]`.

Jane \i l`s` o scurt` scrisoare so]ului ei, f`r` s` men]ioneze nimic

despre plicul primit de la el diminea]`. Sun` dup` servitoare [i o

anun]` c` va p`r`si ]ara pentru câteva s`pt`mâni, stabilind ca tot

personalul s` plece la locuin]a doamnei Carew din Cornwall pân` la

\ntoarcerea ei.

Expresia servitoarei fu foarte uimit`.

– Asta e tot? \ntreb` ea.

– Da. A, nu... Te rog s`-i spui [oferului s`-i duc` aceast` scrisoare

so]ului meu. A, [i f`-mi, bagajul pentru noapte. Restul hainelor le

po]i trimite la funda]ia caritabil` a ducesei de Banster.

– Toate?

– Toate.

Când femeia p`r`si \nc`perea, Jane \[i trecu mâna tremur`toare

peste frunte.

– Ei, cum m` descurc, m`tu[` Agatha?

– Nici eu n-a[ fi reu[it mai bine, draga mea.

Jane zâmbi. Avea nevoie de toat` \ncrederea [i \ncurajarea pentru

a trece peste s`pt`mânile care o a[teptau.

Jane [i m`tu[a Agatha se aflau la Paris de o lun`, petrecându-[i

aproape tot timpul la cump`r`turi, care de care mai extravagante.

Trecuser` pe la to]i designerii celebri, unde Jane fusese m`surat` [i

st`tuse cuminte la probe.

|n cea de-a cincea zi, veni [i momentul s`-l cunoasc` pe François,

"cel mai mare stilist din lume", cum se recomanda chiar el, plin de

modestie. Acesta era un om mic de statur` [i plinu], proasp`t ras [i

complet chel. B`rbatul o \ntâmpin` pe m`tu[a Agatha ca pe o foarte

108 MURIEL SPARK

bun` [i drag` prieten`. Dup` câteva minute de dialog \n francez`,

b`rbatul se \ntoarse c`tre Jane cu un zâmbet care-i lumin` \ntreaga

fa]` [i-l f`cu s` semene cu un \nger gras.

– Deci, tu e[ti nepoata prietenei mele, da? Iar eu trebuie s` te

transform.

– Dac` po]i face miracole...

– O, e[ti [i spiritual`, chicoti b`rbatul. Ia loc, s` trecem la treab`.

Stilul pe care ]i-l propun nu-i nou, dar ]i se va potrivi de minune.

Apoi, te vom \nv`]a s` te machiezi. Nicio englezoaic` nu [tie s` se

fardeze cum trebuie!

M`tu[a Agatha plec`, l`sând-o pe Jane \n mâinile pricepute ale lui

François. Abia peste patru ore tân`ra se \ntoarse la hotel.

Apartamentul era gol. Jane comand` ceaiul [i \ncerc` s` se

relaxeze, bucurându-se \n sfâr[it de pu]in` singur`tate. Deodat` \ns`,

telefonul sun` [i m`tu[a Agatha o rug` s` vin` la cin` la contesa

Gascon.

Contesa locuia \ntr-o cas` imens`, la aproximativ dou`zeci de

minute dep`rtare de hotel. Mai mul]i oameni erau aduna]i \n salonul

lung [i cu tavanul jos [i, când \[i f`cu apari]ia, conversa]ia \ncet`

brusc. John Masters, care discuta cu m`tu[a Agatha, se opri \n

mijlocul propozi]iei [i se uit` surprins c`tre femeia care intrase. S` fi

fost oare Jane?

P`rul ei, pe care [i-l amintea strâns \n jurul capului, c`dea acum

\n valuri bogate [i negre pe umeri, punându-i \n eviden]` str`lucirea

ochilor, sublinia]i cu rimel.

– Ei, \l \ntreb` doamna Carew, ce p`rere ai?

– Am r`mas f`r` cuvinte. Este minunat de frumoas`.

MÂNDRIE R~NIT~ 109

– {i, dac` ar fi complet treaz`, ar fi [i mai frumoas`. Deocamdat`

este ca frumoasa din p`durea adormit` [i sper ca Nicholas s` fie

prin]ul care o treze[te la realitate!

John \n]elese apropoul.

– |i voi l`sa timp, promise el, dar nu foarte mult.

– Din nefericire, nepotul meu pare [i el adormit. A[a c` nu pot s`

spun decât: fie ca cel mai bun s` \nving`!

Dar John n-o mai asculta deja, absorbit de Jane, care se \ndrept`

c`tre ei.

– Ce bine \mi pare s` te v`d din nou, John, exclam` ea.

– Nu m` alunga din nou, o implor` el, luându-i mâinile \ntr-ale

sale.

Ea ezit`, ro[ind, iar b`rbatul schimb` \ndat` subiectul:

– |i spuneam doamnei Carew c` am locuit la Paris [i c` mi-a

pl`cut mai mult aici decât la Londra. Sper c`-mi vei permite s`-]i ar`t

ora[ul.

Promisiunea fu f`cut` [i, astfel, John o introduse \n secretele celui

mai minunat ora[ din lume.

B`rbatul era complet fascinat de ea. I se p`rea c` Jane se schimb`

\n fiecare clip`. Acum era inocent` [i proasp`t`, acum sofisticat` [i

plin` de feminitate. Dar, oricum ar fi fost, o iubea la fel de mult.

Admira]ia lui sincer` reprezenta un adev`rat balsam pentru mândria

ei r`nit` [i, sub privirile lui admirative, parc` \nflorea.

|n ultima lor sear` \mpreun`, când \[i luar` la revedere \n holul

hotelului, Jane \n]elese tristul chin prin care trecuse b`rbatul \n

fiecare clip` petrecut` al`turi de ea [i pe care reu[ise, cu stoicism,

s`-l ascund`.

110 MURIEL SPARK

– Nu mai continua a[a, Jane, \i m`rturisi el. Trebuie s` [tiu dac`exist` vreo speran]` pentru mine.

Ea \[i umezi buzele.– A[ gre[i dac` ]i-a[ promite ceva. |l iubesc pe Nicholas, [tii bine.– Dar, dac` nu-l po]i avea, ce vei face? |mi vei da o [ans`?– |ntotdeauna \l voi iubi, repet` ea. Dar dac` nu voi reu[i... dac`

mariajul nostru se termin`...– Vino la mine, o rug` el. Nu conteaz` cât va dura, te voi a[tepta

\ntotdeauna.Ea nu r`spunse, iar John plec` \n grab`.La culcare, \n acea sear`, Jane se sim]i la fel de disperat` [i de

singur` ca \nainte de a p`r`si Londra. |n minte \i revenir` cele câtevamomente de fericire [i apropiere dintre ea [i Nicholas. |[i dorea atâtde mult s`-l ]in` din nou \n bra]e [i ar fi dat bucuroas` ani buni dinvia]` ca s`-l fac` s-o iubeasc` a[a cum \l iubea ea.

Era aproape diminea]` când reu[i \n sfâr[it s` adoarm`.

MÂNDRIE R~NIT~ 111

Capitolul 8

Avionul Paris-Londra ateriz` [i pasagerii se \ndreptar` c`trecl`direa aeroportului.

Jane se privi \n oglind` [i-[i rec`p`t` \ncrederea \n sine. Cât dediferit` era de tân`ra timid` [i speriat` care p`r`sise Londra \n urm`cu [ase s`pt`mâni!

Acum, frica \i era camuflat` de hainele elegante, iar nefericireaascuns` de machiaj. Totu[i, sub aceste aparen]e, r`m`sese aceea[i [i,cu cât se afla mai aproape de re\ntâlnirea cu Nicholas, cu atât setemea mai mult c`-[i va pierde greu câ[tigatul echilibru.

– Capul sus, copil`, zise m`tu[` Agatha. Ar`]i ca o mireas`speriat` s` nu-i fug` mirele de la altar.

– Dar dac` Nicholas nu va veni s` ne \ntâmpine?– Atunci, \l vei vedea la Londra.– Dar vreau s` fii lâng` mine când ne vom re\ntâlni.– Nici o grij`. Nu voi rata pentru nimic \n lume \ntâlnirea. Vreau

s` v`d cum va reac]iona când te va revedea. Totu[i, sunt sigur` c` ne

va a[tepta la aeroport.

– Nu trebuia s`-l anun]i de sosirea noastr`.

– De ce nu? E[ti \nc` so]ia lui [i trebuie s` se poarte ca un so]

iubitor.

|ntr-adev`r, Nicholas le a[tepta. Se urcar` imediat \n ma[in` [i se

\ndreptar` c`tre Londra.

– Sper c` Percy a terminat casa, zise b`trâna.

– Da, replic` b`rbatul. Acum câteva zile.

– {i cum e?

– Vei vedea singur`.

– Dar nu ast`zi, relu` m`tu[a cu fermitate. M` duc direct acas`.

– Nu mai stai cu noi câteva zile? interveni Jane.

– M` \ntorc peste o lun`. Acum, simt nevoia de odihn`. Sunt o

femeie b`trân` [i sunt epuizat`.

Neputând s-o conving`, Nicholas [i Jane coborâr` la Orme Square

[i o l`sar` s` mearg` mai departe cu [oferul. F`când efortul de a

p`rea cât putea de calm`, Jane intr` \n cas`, admirând cu pl`cere

transformarea locuin]ei. |nc`perile p`reau mai luminoase [i mai

elegante.

– Fantastic, [opti ea \ncântat`.

– La fel de fantastic` este [i factura, r`spunse sec Nicholas.

F`r` s` vrea, remarcase schimbarea uimitoare care se petrecuse

cu so]ia sa [i fu nevoit s` admit` c` era mai frumoas` ca niciodat`.

Dar nu numai \nf`]i[area sa \l tulbura, ci [i noua sa feminitate,

redescoperit`.

– Asta e a treia \ntr-o or`, zise ea, rupând t`cerea.

– Poftim? \ntreb` b`rbatul, ne\n]elegând la ce se referea.

MÂNDRIE R~NIT~ 113

– Asta e a treia ]igar`, explic` Jane, pe care o fumezi \ntr-o or`.

Credeam c` te-ai l`sat.

– Da, m` l`sasem.

– E[ti nervos, Nicholas?

– Nu, spuse el \ncet, stingând ]igara \n scrumier`. M` gândeam

cum s`-]i explic... Scrisoarea pe care ]i-am trimis-o... vreau s`-mi cer

scuze pentru ce am spus. Cred c` am scris-o \ntr-un moment de

nebunie.

– |n]eleg foarte bine cum te-ai sim]it.

– Totu[i, nu trebuia s` fi spus astfel de lucruri. Cele \ntâmplate

au fost [i din vina mea. De fapt, cred c` eu sunt mai vinovat, pentru

c` am fost atât de...

– Prost?

– }i se pare c` am fost prost? |n fond, e[ti o femeie foarte

frumoas`.

– Ce p`rere a avut Carole despre asta? schimb` ea subiectul.

– Nu i-am spus \nc`.

– Dar presupun c` o vei face.

– Da, nu e u[or. Noaptea pe care am petrecut-o \mpreun`... face

mai dificil` ob]inerea anul`rii c`s`toriei. Cred c`-]i dai seama de asta.

– Dac` spui tu...

– De asta nu i-am spus nimic lui Carole. Dac` va afla c` trebuie s`

mai a[tept`m trei ani...

– Dac` te iube[te, va a[tepta.

– Sper din tot sufletul s` fie a[a.

Cuvintele lui Nicholas o durur`, dar \ncerc` s` nu plâng`.

– Trebuie s`-i spui, pân` la urm`.

114 MURIEL SPARK

– {tiu. Am vorbit cu Trupp [i am aflat c` singura metod` de a

ob]ine divor]ul mai devreme este s` pretext`m circumstan]e speciale.

– Ce vrei s` spui?

– Carole trebuie s` fie gravid`.

– |n]eleg, replic` Jane \ndat`, plecând fruntea.

Speran]a c` va avea la dispozi]ie mai mult timp pentru a-l face pe

Nicholas s-o iubeasc` se stinsese. Carole va accepta \ndat` s` aib` un

copil, pentru a nu-l pierde pe Nicky al ei.

– Deocamdat`, vom l`sa lucrurile a[a cum sunt, relu` Nicholas.

Peste câteva s`pt`mâni, m` voi muta la club [i-i voi spune adev`rul

lui Carole. Dac`... m` iart`... putem locui \mpreun`. Sau, dac`

prefer`, vom pleca \n str`in`tate pân` la divor].

– {i firma?

– M` voi descurca.

– |mi pare r`u pentru tot.

– N-a fost vina ta, [opti el. Pur [i simplu... s-a \ntâmplat.

|n urm`toarele s`pt`mâni, Jane se implic` mai mult \n munca la

funda]ia ducesei Banster. |n fiecare sear` se \ntorcea \n casa goal`,

prea epuizat` pentru a mai mânca. Dar nici munca, nici oboseala

n-o puteau face s` uite suferin]a singur`t`]ii [i sentimentul de triste]e

care-i umplea sufletul. Se gândea la Nicholas [i la Carole [i

indiferen]a so]ului ei o durea. {i-ar fi dorit s` fug` departe, s` uite de

tot.

|ntr-o dup`-amiaz`, la trei s`pt`mâni dup` \ntoarcerea de la Paris,

Jane, \mpins` de o b`nuial`, se duse la doctor [i p`r`si cabinetul

[ocat`, felicit`rile medicului r`sunându-i \nc` \n urechi. Se \ndrept`

orbe[te c`tre ma[in` [i se a[ez` pe bancheta din spate epuizat`, \n

MÂNDRIE R~NIT~ 115

timp ce lacrimile \i inundar` obrajii.

Cum avea s`-i spun` lui Nicholas ce aflase?

Niciodat` pân` acum nu realizase c` noaptea petrecut` al`turi de

el – [i care p`rea acum atât de \ndep`rtat` – va avea astfel de

consecin]e.

Ajuns` acas`, se trânti pe pat, \ncercând s`-[i adune gândurile.

Dar singurul lucru care-i umplea mintea era faptul c` purta copilul

b`rbatului pe care-l iubea.

Soneria telefonului rupse t`cerea. Ridic` receptorul [i fu fericit`

s` aud` vocea lini[titoare a lui John.

– Credeam c` nu te voi mai g`si niciodat` acas`, zise el. De fiecare

dat` când te-am c`utat, erai plecat`. Mi-e dor de tine, Jane. Vrei s` ie[i

cu mine disear`?

– {i tu m-ai lipsit, admise ea cu sinceritate.

– Atunci, de ce nu m-ai sunat?

– O, John, \mi cer scuze pentru asta. Dar m` voi revan[a, vreau

neap`rat s` ne vedem. Sunt gata la [apte, e prea devreme pentru

tine?

– Niciodat` nu poate fi prea devreme s` te v`d.

Puse receptorul \n furc` [i \ncerc` s` se gândeasc` la viitor.

Nicholas avea dreptul s` afle despre acest copil. Cum va reac]iona, va

decide singur, dar datoria ei era s` se gândeasc` mai \ntâi la copil.

|ncepu s` se preg`teasc` pentru \ntâlnirea cu John.

Nicholas ajunse acas` [i-[i l`s` haina pe un scaun cu un gest

obosit. O v`zuse ieri pe Carole, dar nu avusese curajul s`-i

povesteasc` despre \ntâmpl`rile recente. Voia s`-[i rezerve un timp

mai \ndelungat de gândire.

116 MURIEL SPARK

Interesul pe care i-l stârnea Jane era din ce \n ce mai mare. La

\nceput, crezuse c` era din pricina schimb`rii \nf`]i[`rii sale, dar

peste câteva zile fu nevoit s` resping` aceast` idee. Ceea ce sim]ea era

prea profund pentru a fi pus pe seama unui lucru atât de superficial.

Se surprindea amintindu-[i frânturi de conversa]ie din anul pe care

[i-l petrecuse \n convalescen]` [i, pentru prima oar` \n via]`, se

sim]ea nesigur de propriile sentimente. Atitudinea sa fa]` de Carole

\ncepea s` se schimbe [i, de[i iubita lui \i trezea \nc` dorin]a, aceast`

emo]ie era trec`toare. Niciodat` nu fusese orb la defectele ei, dar

acum le vedea parc` mai clar [i, dintre toate, inteligen]a sa limitat` \l

irita cel mai tare. Conversa]ia ei era banal`, limitându-se la haine,

bijuterii [i bârfe.

Dar n-o putea \nvinov`]i pe Carole pentru c` era a[a cum era.

Vina \i apar]inea, pentru c` realizase abia acum care-i erau limitele.

Cu aceste gânduri, se \ntoarse acas`. Auzi o u[` \nchizându-se la

etaj [i ridic` privirea. Inima \i b`tu mai repede când \[i z`ri so]ia

coborând sc`rile. Era nemaipomenit de frumoas`.

– Jane, [opti el.

– Te-ai \ntors devreme, Nicholas, r`spunse ea, luat` prin

surprindere.

– Sunt obosit.

Ea se opri pe ultima treapt`. Era parc` mai frumoas` ca niciodat`.

Se \mbr`case \ntr-o rochie albastr`, care-i scotea \n eviden]` nun]a

de filde[ a tenului.

– Pleci undeva?

– Da. Am \ntâlnire cu John.

Nicholas se apropie de ea. V`zu sclipirea lacrimilor \n ochii ei [i

MÂNDRIE R~NIT~ 117

interpret` acest lucru ca pe un semn al emo]iei de a-l revedea pe

John. Se sim]i gelos [i avu nevoie de toat` st`pânirea de sine pentru

a n-o implora s` r`mân` acas`.

Sim]ind c` este tensionat, Jane \i \n]elese gre[it emo]ia. "Nici

m`car nu m` suport` \n preajama lui", gândi ea cu disperare,

strângându-[i haina \n jurul ei.

V`zând \n acest gest un semn de plecare, Nicholas se hot`r\ s`-[i

deschid` sufletul \n fa]a ei. Jane era inteligent` [i-l cuno[tea mai bine

decât oricine – mai bine poate decât se cuno[tea el \nsu[i. Poate,

dac` ar fi f`cut-o s` priceap` cum se sim]ea, Jane l-ar putea ajuta.

– Jane, vreau s`-]i spun ceva... \ncepu el, dar fu nevoit s` se

\ntrerup` la auzul soneriei.

– Da? \ntreb` Jane, curioas`.

– Nu conteaz`. Masters a sosit [i nu vreau s` te re]in.

Intr` resemnat \n bibliotec` [i ascult` ma[ina lui John plecând. Se

a[ez` la birou, apoi se ridic` ner`bd`tor [i \ncepu s` m`soare cu pa[i

mari camera \n lung [i-n lat. |i era greu s` accepte adev`rul pe care-l

descoperise recent. O iubea pe Jane.

Se mir` c` fusese atât de orb \ncât s` ignore un fapt atât de

evident. Cum se putuse \ndr`gosti de o persoan` cum era Carole,

când Jane fusese \ntotdeauna al`turi de el? Dar, chiar dac` era

preg`tit s`-[i admit` noile sentimente, nu putea vedea nicio solu]ie

rapid` [i fericit` pentru viitor. Cum putea s` se a[tepte ca Jane s`-l

cread` când \i va spune c` o iube[te? Dup` felul stupid \n care se

comportase \n privin]a Carolei, va avea nevoie de ceva mai mult

decât simple cuvinte pentru a o convinge pe Jane c` [tia ce \nseamn`

iubirea.

118 MURIEL SPARK

Cât [i-ar fi dorit s` poat` \ntoarce timpul!

Abia la cafea, Jane se hot`r\ s`-[i spun` lui John c` va avea un

copil. La \nceput, crezu c` b`rbatul n-o auzise, pentru c` nu avu nicio

reac]ie. Dar, când \ncerc` s` repete, John strivi ]igara \n scrumier` [i

zise:

– Nicholas [tie?

– Nu.

– Nu-i spune. Vino cu mine, Jane. Voi avea grij` de tine, de

amândoi. Dup` divor], ne vom c`s`tori [i voi adopta copila[ul.

– Nu se poate. N-ar fi corect. Nici fa]` de tine, nici fa]` de copil.

{i apoi, Nicholas trebuie s` afle... [i s` decid` ce vrea s` fac`.

– Dar te poate \nvinov`]i c` n-ai c`utat decât un mijloc de a-l

p`stra lâng` tine. Te-ai gândit la asta?

– M-am gândit la toate posibilit`]ile, zise ea cu am`r`ciune. M-am

gândit atât de mult, \ncât mi-au pierit aproape toate gândurile.

Respir` adânc [i se ridic`.

– Te superi dac` plec`m?

– Nu, desigur c` nu, r`spunse el, cerând nota.

Se urcar` \n ma[in` [i nu vorbir` pân` ajunser` \n fa]a casei ei.

– Te sun mâine, Jane, s` v`d ce se mai \ntâmpl`.

– Stai lini[tit, n-am de gând s` fug de aceast` problem`.

Cu un oftat, b`rbatul o l`s` s` coboare. Jane intr` \n cas` [i se

duse direct \n camera sa. Se schimb` [i-[i desf`cu p`rul, apoi \ncepu

s` se demachieze. Deodat`, auzi u[a de comunicare cu cel`lat

dormitor deschizându-se. Se \ntoarse, suprins` s`-l vad` pe Nicholas

p`[ind \n camera ei.

– Te a[teptam, zise b`rbatul.

MÂNDRIE R~NIT~ 119

– De ce?

– Nu crezi c` te vezi cam des cu Masters?

– E prima dat` când ie[im \mpreun` de la revenirea de la Paris,

r`spunse ea cu r`ceal`. {i apoi, am mai discutat toate astea.

– Ciudat` coinciden]`, nu-i a[a, s` v` afla]i amândoi la Paris \n

acela[i timp.

– Se mai \ntâmpl`.

– Da, dar se \ntâmpl` s` nu fie deloc o coinciden]` pe gustul meu.

Nu-mi place ca numele t`u s` fie implicat \n vreun scandal.

– Numele meu? se mir` ea. Dar al t`u? Nu-]i dai seama c` toat`

lumea vede rela]ia ta extraconjugal`? Nu realizezi c` deja se fac

pariuri despre cât va mai dura c`snicia noastr`? Dar, \n clipa \n care

ies \n ora[ cu un alt b`rbat, te compor]i ca un adolescent sup`rat.

Trebuie s` \n]elegi o dat`, Nicholas. Ce e valabil pentru tine, va fi [i

pentru mine, iar dac` ]i se pare c` voi sta acas` noapte de noapte [i...

Restul cuvintelor \i murir` pe buze. Camera \ncepu s` se \nvârt`

\n jurul ei [i i se p`ru c` lustra cade cu o vitez` ame]itoare peste ea.

Mâinile tinerei se \ncle[tar` pe sp`tarul unui scaun. Nicholas se

apropie [i o duse \ncet c`tre pat.

Abia atunci observ` cât era de palid` [i de slab`. |[i aminti c` n-o

v`zuse niciodat` mâncând cu poft`. Mai mereu, la cin`, se juca

distrat` cu mâncarea [i o respingea, de parc` \ns`[i vedere ei \i f`cea

r`u. |i \nc`lzi mâinile reci ca ghea]a, gândindu-se dac` s` cheme sau

nu doctorul. Dar, treptat, Jane \[i rec`p`t` culoarea din obraji.

– Jane, zise el cu ner`bdare, Jane, te sim]i bine?

Ea aprob` din cap.

– Nu [tiu de ce am zis ce am zis, continu` el. N-aveam niciun

120 MURIEL SPARK

drept s`-]i spun ce s` faci, atâta timp cât propriul meu comportament

este discutabil.

Cuvintele lui erau atât de nea[teptate, \ncât Jane n-avu nicio

reac]ie. De prea multe ori, \n trecut, \[i dorise s` aud` de la Nicholas

astfel de cuvinte [i de prea multe ori fusese dezam`git`.

– {tiu c` e[ti surprins`, zise el cu triste]e \n glas. M-am gândit bine

\nainte de a-]i spune ce simt. |n seara asta, cât ai fost plecat`, mi-am

analizat propriul meu comportament [i n-am fost deloc \ncântat de

ce am descoperit. M-am purtat ca un prost. Ca un orb!

– Nu spune asta, [opti ea. Ai fost foarte sup`rat, pentru c` ai fost

for]at s` te \nsori cu mine. Nu te \nvinov`]esc. Poate c` a[ fi reac]ionat

la fel, dac` eram \n locul t`u. Nu te-am l`sat s` te c`s`tore[ti cu aleasa

ta [i...

– Slav` Domnului pentru asta! exclam` el.

Ea \l privi cu ne\ncredere.

– Este adev`rat, ad`ug` el. Faptul c` m-am c`s`torit cu tine a fost

cel mai bun lucru care mi s-a \ntâmplat.

– Dar Carole...

– Ce cuvinte pot s` folosesc pentru a-mi descrie stupia credin]`

c` m` \ndr`gostisem, f`r` s` par nici mitocan, nici prost? Când m`

gândesc la toate lucrurile pe care ]i le-am spus, Jane, cât de nemernic

am fost... Cred c` am fost nebun s` nu-mi dau seama ce sim]eam

pentru tine \nc` de acum un an.

– }i-a fost team` de ce va urma, [opti ea, \nc` nevenindu-i s`

cread` minunea care i se \ntâmpla.

– Cred c` da. Cred c` mi-am dat seama c`, iubindu-te, trebuia s`

m` dedic ]ie \n \ntregime [i mi-a lipsit curajul pentru asta.

MÂNDRIE R~NIT~ 121

– Dar acum ce sim]i?

– Singura mea team` este s` nu te pierd... dac` nu te-am pierdut

deja.

– Nu, nu m-ai pierdut.

– E adev`rat, Jane?

– Te iubesc, [opti ea. |ntotdeauna te-am iubit [i te voi iubi.

El o lu` \n bra]e \n t`cere [i o s`rut`.

– M` voi revan[a pentru tot, zise el cu pasiune. Vom pleca din

nou \n c`l`torie, numai noi doi, vom reface luna de miere.

Dar Jane nu p`rea entuziasmat`.

– Ce e? \ntreb` b`rbatul. Am spus ceva care te-a deranjat?

– Nu, dragul meu, zâmbi ea, dar n-ai calculat bine. Nu vom fi

numai noi doi. Vom avea un copil.

– Cum? Dar...

– Suntem un cuplu foarte fertil.

– Draga mea, te iubesc atât de mult, r`spunse el.

A doua zi, Jane dormi mai mult decât de obicei, iar când se trezi,

Nicholas era deja plecat la birou. Pe tava cu micul dejun, Jane g`si

\ns` un trandafir ro[u. Noapte trecut` \i reveni \n minte, [tergând

amintirea dureroas` a nop]ilor de singur`tate când plânsese amar de

dorul so]ului mereu plecat. De acum \nainte, nu va mai fi singur`.

Nicholas o iubea.

Se trânti la loc pe perne, fericit`. Dar amintirea Carolei \i r`pi

bucuria. Problemele trecuser` \n ce o privea, dar Nicholas trebuia s`

se confrunte cu nepl`cuta sarcin` de a-i spune femeii c` n-o iubea.

Se ridic` hot`rât` din pat, [i chiar atunci sun` telefonul. Era

Nicholas, care voia s`-i spun` "bun` diminea]a".

122 MURIEL SPARK

– Vrei s` iei prânzul cu mine? \ntreb` el.

– Nu pot, r`spunse ea cu regret. Am o \ntâlnire la ducesa de

Banster. Voi fi acolo toat` dup`-amiaza.

– Ne vedem disear`, deci.

– Abia a[tept, [opti ea, punând la loc receptorul.

Nicholas r`mase cu receptorul \n mân`, [tiind c` trebuia s-o sune

pe Carole. Pentru a se sim]i cu adev`rat liber, trebuia s` discute cu ea

[i s`-i spun` adev`rul. Form` num`rul. Vocea ei u[or r`gu[it` se auzi

la cel`lalt cap`t al firului.

– Nicholas sunt, zise el. E[ti liber` dup`-amiaz`?

– Desigur, Nicky, replic` ea \ndat`, sim]ind c` era vorba de ceva

serios.

– Vreau s` vorbim \ntre patru ochi.

Ezit` o clip`, gândindu-se unde s`-i propun` s` se vad`.

Amintindu-[i c` Jane va fi plecat` toat` dup`-amiaza, realiz` c`-i va fi

mai u[or s` discute dac` va avea avantajul terenului propriu.

– Po]i veni la Orme Square? \ntreb` el.

– Desigur, replic` ea cu mirare. Dar nu ne vedem mai \ntâi \n

ora[, s` lu`m prânzul?

– Nu, nu pot. Am o \ntâlnire. Dar ne vedem la trei [i jum`tate.

Carole ajunse la locuin]a din Orme Square \naintea lui Nicholas

[i-l a[tept` \n bibliotec`. Era prima oar` când revenea aici de la

redecorarea casei. Privi \n jur cu pl`cere. Jane f`cuse treab` bun`.

Astfel, nu mai trebuia s`-[i bat` ea capul cu asemenea lucruri.

Nicholas sosi [i el [i o privi \n t`cere. Nimic din fiin]a ei nu-i mai

trezea pasiunea.

– Nicky, dragul meu, \l \ntâmpin` Carole. Nu te-am auzit venind.

MÂNDRIE R~NIT~ 123

– Trebuie s` vorbim, zâmbi el, ocolindu-i privirea.

– Mi-ai spus asta când ai sunat, replic` ea calm, a[ezându-se pe

divan. Spune, te ascult.

Privind-o, Nicholas [tiu instinctiv c` femeia ghicise deja despre ce

e vorba [i c` avea s`-i fac` sarcina cât putea mai dificil`. Ridic` din

umeri. Pân` la urm`, nici nu se a[tepta s` fie u[or. Oricum, [i-o

f`cuse cu mâna lui.

– Cred c` [tii ce vreau s` spun, Carole. E[ti prea inteligent`, prea

sensibil` ca s` nu fi priceput deja. Poate asta nu s-ar fi \ntâmplat, dac`

reu[eam s` m` \nsor cu tine când am vrut, dar ceea ce a urmat...

faptul c` am fost nevoit s` duc o via]` dubl`, faptul c` a trebuit s` evit

mereu bârfele, de[i voiam s` te v`d... |n sfâr[it, lucrurile n-au ie[it a[a

cum mi-am dorit. S-a terminat, Carole, ad`ug` el abrupt. Ne-am

distrat bine \mpreun`, dar mi-am dat seama c`... n-a fost niciodat`

vorba de dragoste.

Oft` u[urat. Iat`, spusese tot ce avea de spus. Dar Carole r`mase

t`cut`. Temându-se s` nu \nceap` s` plâng`, b`rbatul relu` pe un ton

mai blând:

– Crede-m`, draga mea, a[ fi dat orice s` nu-]i fi spus toate astea,

dar n-ar fi fost corect. O iubesc pe Jane.

– S`pt`mâna trecut` m` iubeai pe mine, zise ea cu o voce lipsit`

de expresie. De unde [tii c`, s`pt`mâna viitoare, nu m` vei iubi din

nou?

– Nu-]i pot r`spunde la aceast` \ntrebare. Ce am sim]it pentru

tine n-a fost dragoste. E[ti destul de frumoas` pentru a suci min]ile

oric`rui b`rbat, dar...

– Dar totul a fost o gre[eal`, o pasiune de moment, \l complet`

124 MURIEL SPARK

ea, ironic. De unde [tii c` ceea ce sim]i pentru Jane nu e acela[i

lucru? Doamne, Nicky, cât e[ti de prost! Femeia asta [i-a pus \n cap

s` te prind` [i a reu[it.

– Nu-]i va ajuta la nimic s`-]i ver[i nervii pe Jane. Da, am fost un

prost. Nu numai pentru c` mi-am f`cut singur r`u, dar [i pentru c`

te-am r`nit pe tine. Dac` te pot ajuta cu ceva...

– S` m` aju]i? izbucni ea. Crezi c` vreau ceva de la tine? Te iubesc,

Nicholas! Te iubesc [i m` voi m`rita cu tine când vei fi liber.

– Nu, zise el r`spicat. S-a terminat, Carole. Nu te iubesc [i nu

vreau s` m` c`s`toresc cu tine.

Ea plec` fruntea, fr`mântându-[i mâinile cu nervozitate. Când

ridic` privirea, descoperi c` ochii \i erau inunda]i de lacrimi, iar

expresia ei era mai blând` ca niciodat`.

– Bietul Nicholas, ce greu trebuie s`-]i fi fost s`-mi spui toate

astea! Dar e mai bine s` le aflu \nainte de a fi prea târziu.

Se ridic`, aranjându-[i fusta cu gesturi calme.

– Va fi ciudat s` m` gândesc la un viitor f`r` tine. Mi-am construit

toat` via]a \n jurul t`u, Nicholas, \n func]ie de tine mi-am pl`nuit

fiecare zi.

– Draga mea, dac` te pot ajuta...

– Nu, zise ea cu fermitate. Dac` mai spui asta o singur` dat`... erai

singurul lucru de care aveam nevoie [i nu te pot avea. Presupun c`

nu ne vom mai vedea de acum \nainte, dar \nc` nu-mi vine s` cred.

– N-ar mai fi corect s` ne vedem. E[ti tân`r` [i frumoas`...

– Nu spune c` voi iubi din nou. Asta ar fi prea mult!

– Draga mea Carole, r`spunse el \nduio[at, fiindu-i recunosc`tor

c` se comportase atât de bine \n fa]a durerii desp`r]irii.

MÂNDRIE R~NIT~ 125

– S`rut`-m`... pentru ultima oar`, [opti ea rug`tor.

B`rbatul se aplec` [i o s`rut` pe frunte.

– Nu a[a, protest` ea, punându-[i bra]ele pe umerii lui [i

s`rutându-l pe buze.

– Carole, Carole! bâigui el.

|n fa]a lui, u[a se deschise [i Jane intr`.

|n]elegând cum putea percepe scena so]ia lui, Nicholas o \mpinse

pe Carole cu un gest nervos.

– Nu v` deranja]i, zise Jane cu am`r`ciune.

– Nu e ceea ce crezi, protest` Nicholas.

Dar Jane nu-l mai ascult`, ci fugi c`tre ie[irea din cas`.

– Jane! strig` el. Jane, trebuie s` m` ascul]i. Pentru numele lui

Dumnezeu, Jane, ascult`-m` o clip`!

– Nu, nu, las`-m`!

F`r` s` priveasc` \n stânga sau \n dreapta, femeia alerg` orbe[te

\n strad`. Observ` prea târziu ma[ina care se apropia \n vitez` [i

\ncerc` s` se retrag`, dar nu mai avu timp. C`zu la p`mânt, ]ipând de

team` [i de durere, apoi le[in`.

Urm`toarea jum`tate de or` fu pentru Nicholas un adev`rat

co[mar. O purt` pe Jane, incon[tient`, \napoi \n cas` [i-i porunci lui

Devons s` sune doctorul. Pân` la venirea acestuia, r`mase la

c`p`tâiul so]iei sale, tremurând pentru via]a ei. Medicul o examin`

rapid [i, f`r` s` se piard` \n explica]ii inutile, ridic` receptorul

telefonului [i chem` salvarea.

Trecu parc` o ve[nicie pân` când aceasta sosi. Nicholas, t`cut [i

amor]it din pricina [ocului, urm`ri f`r` nicio reac]ie cum Jane fu

urcat` \n ma[in` pe o targ`.

126 MURIEL SPARK

– V` urmez \ndat` cu ma[ina mea, spuse el doctorului.

– Nu-i nevoie s` v` gr`bi]i. So]ia dumneavoastr` va fi dus` direct

\n sala de opera]ie. |mi pare r`u, domnule Hamilton, ad`ug` acesta,

dar copilul nu poate fi salvat.

– Dar Jane? |[i va reveni?

– Asta v` pot promite cu fermitate, replic` doctorul, gr`bindu-se

s` urce \n ambulan]`.

Dup` ce sirena ma[inii nu se mai auzi, Carole vorbi, nervoas`:

– E adev`rat? Jane era \ns`rcinat`?

– Da.

– Al cui era copilul?

– Ce vrei s` spui?

– Al cui era? repet` femeia. Al t`u sau al lui John?

– Al meu, r`spunse el cu r`ceal`.

– De unde [tii?

– Nu-]i mai pierde timpul de poman`. Nimic din ce spui nu m`

poate face s-o iubesc mai pu]in pe Jane, dar m` poate face s` te ur`sc

pe tine.

– Ar fi trebuit s`-mi spui mai de mult, relu` ea pe un ton mai

blând. Dac` Jane era \ns`cinat`, atunci \nseamn` c` tu...

– S-a \ntâmplat chiar \nainte de plecarea ei la Paris, o \ntrerupse

el. De fapt, de asta a [i plecat. Când am aflat despre copil, amândoi

am fost foarte [oca]i.

– {i asta te-a f`cut s`-]i dai seama c` o iube[ti?

– {tiam dinainte, m`rturisi el. Cred c` ar fi bine s` pleci, Carole.

A[ vrea s` r`mân singur.

– Bine. Dar nu uita, Nicky, voi fi \ntotdeauna gata s` te primesc

MÂNDRIE R~NIT~ 127

\napoi.El nu r`spunse. O urm`ri plecând, apoi se a[ez` la birou,

l`sându-[i capul pe bra]ele \ncruci[ate.Ce soart` amar` f`cuse ca Jane s` se \ntoarc` acas` tocmai când el

o s`ruta pe Carole \n semn de adio? Se \ntreb` dac` femeia n-o auzisecumva venind [i-l s`rutase special ca s` fie surprin[i \ntr-o situa]iecompromi]`toare. Dar, cum nu putea afla r`spunsul la aceast`\ntrebare, o alung` din mintea lui. Acum, trebuia s` se gândeasc`numai la Jane. Jane, care \nsemna totul pentru el.

128 MURIEL SPARK

Capitolul 9

Jane se afla \n camera de spital [i asculta zgomotul ma[inilor caretreceau pe marele bulevard. Ziua era cenu[ie [i posomorât`, dar\n`untru domnea pacea [i camera era \nc`rcat` de flori. Un buchetde trandafiri ro[ii se afla pe mas`. Veniser` chiar diminea]`, de laNicholas.

Nicholas! Cât de proast` fusese s` cread` c` o iubea! Dar carefusese motivul pentru care b`rbatul se pref`cuse \ntr-atât? Nu puteag`si un r`spuns satisf`c`tor la aceast` \ntrebare chinuitoare.

O b`taie \n u[` o trezi la realitate [i \n salon intr` m`tu[a Agatha,str`lucitoare \n perle [i catifea.

– Feti]` rea ce e[ti, o cert` ea. Imediat ce te pierd din vedere, facicâte o n`zbâtie.

Apoi, \ncepu s-o chestioneze, aflând tot ce se petrecuse de la\ntoarcerea de la Paris.

– Nu cred c` Nicholas a min]it când ]i-a spus c` te iube[te, fup`rerea Agathei la sfâr[itul povestirii. |n fond, nu [tia despre copil.

Ce motiv s` fi avut?

– Nu [tiu, r`spunse Jane cu sinceritate.

– Atunci, de ce nu vrei s`-l vezi [i s`-l la[i s`-]i explice totul?

– Pentru c` nu mai am \ncredere \n el. Dac` l-ai fi v`zut al`turi de

Carole... felul cum se s`rutau...

– Totu[i, cred c` ar trebui s`-i oferi [ansa de a se ap`ra.

– Dar tu nu i-ai v`zut, repet` Jane.

– Nicholas \]i va explica totul, se \nc`p`]ân` [i b`trâna.

– Da, mai ales acum, când se simte vinovat din pricina copilului.

– Dar ]i-a spus clar c` te iube[te \nainte s` afle despre copil. Nu

po]i pricepe? Singurul motiv pentru care i-ai g`sit \mbr`]i[a]i e

pentru c` ea s-a aruncat \n bra]ele lui.

– Dar de ce a chemat-o la noi acas`?

– N-a vrut s` fie v`zut cu ea \n public. Nicholas te iube[te. Dac`-l

la[i s`-]i vorbeasc`, vei vedea c` a[a e. |i voi spune chiar eu c` vrei

s`-l prime[ti. N-ai nimic de pierdut, [i totul de câ[tigat.

– Bine, bine, ced` Jane.

– Atunci, nu te mai re]in. Pari obosit` [i vreau s` te sim]i bine

când \l vei revedea pe nepotul meu.

– E aici?

– Nu, e la birou. A[teapt` s`-l sun.

– Tu e[ti zâna mea bun`.

– Nu uita s` te rujezi, ad`ug` b`trâna la plecare.

R`mas` singur`, Jane se \ntreb`, \nc` nesigur`, dac` trebuia sau

nu s`-l primeasc` pe Nicholas. Nu [tia dac` f`cuse bine acceptând s`

discute cu el, dar trebuia s` recunoasc` faptul c` m`tu[a Agatha \i

prezentase faptele foarte logic. Nicholas n-avea niciun motiv s-o

130 MURIEL SPARK

mint`.

Tres`ri când v`zu u[a deschizându-se [i inima \i b`tu mai repede.

Dar adev`ratul [oc \l resim]i când \n`untru intr` Carole.

– Tu? [opti ea cu uimire.

– Da, eu, r`spunse cealat` cu dezinvoltur`. Voiam s` [tiu cum te

sim]i.

– M` simt bine, mul]umesc, replic` Jane. Acum c` ai aflat, po]i s`

pleci.

– E[ti la fel de direct` ca \ntotdeauna, replic` femeia, luând loc pe

scaunul de lâng` pat. {tiu c` nu m` placi, dar am venit aici cu un

motiv [i cred c` ne putem comporta civilizat m`car de ochii lumii.

Am aflat de la Nicholas c` nu vrei s`-l mai vezi.

– Lucrurile s-au schimbat.

– {tiu.

– De unde?

– Eram cu el când a sunat m`tu[a lui [i i-a spus s` vin` disear`.

Nicky n-a mai vrut s` m` vad` de la accidentul t`u \ncoace [i am aflat

abia azi, când l-am vizitat la birou, c` nu mai vrei s` ai de-a face cu el.

– De ce \mi spui toate astea?

– Pentru c` am acelea[i drepturi ca [i tine s` lupt pentru fericire.

A fost un [iretlic foarte iste] s` r`mâi \ns`rcinat`, Jane, dar acum

lucrurile stau altfel [i nu te mai po]i folosi de acest argument ca s`-l

p`strezi lâng` tine.

– Nu m-am folosit de niciun [iretlic. Dac` a[ fi vrut s`-l p`strez

al`turi de mine, crezi c` l-a[ fi ]inut atâta vreme la distan]`?

– Asta nu pot pricepe, m`rturisi Carole. De ce te-ai r`zgândit?

– Pentru c` m` iube[te. M` iube[te [i tu nu po]i face nimic \n

MÂNDRIE R~NIT~ 131

privin]a asta.

– De unde [tii c` te iube[te? Nu po]i crede ce a spus când a aflat

c` e[ti gravid`.

– Nicholas a \ncercat s` m` vad` \n fiecare zi de când sunt \n

spital. M-a implorat s`-l iert, m-a implorat, \n]elegi?

– Pentru c` se simte vinovat, relu` Carole. Nu pentru c` te

iube[te.

– Min]i. Mi-a spus c` m` iube[te \nainte s` [tie despre copil.

– Da? E[ti sigur`?

– Desigur c` sunt.

– Gânde[te-te bine, Jane. Nicholas tocmai \mi povestea ce s-a

\ntâmplat \n acea noapte, când a sunat m`tu[a lui s`-l anun]e c` ai

fost de acord s`-l prime[ti. De asta am venit aici... s` te \mpiedic s`

faci o mare gre[eal`. Nicky mi-a spus c` [tia despre copil. De asta a

pretins c` te iube[te.

– Nu-i adev`rat. Mi-a spus-o \nainte s` afle c` sunt \ns`rcinat`.

– Nu, nu, insist` Carole. |ncearc` s`-]i aminte[ti. Când te certai cu

el, ai le[inat. Atunci i-ai spus c` a[tep]i un copil.

– Nu-i adev`rat, [opti Jane. N-aveam cum.

– Ba da, i-ai spus.

– Nu te cred.

– |ntreab`-l pe Nicholas. |ntreab`-l [i uit`-te \n ochii lui când \]i

r`spunde.

– Nu, nu, strig` Jane, plângând. Nu vreau un b`rbat care s` m`

iubeasc` din mil`. Vreau s` fiu iubit` pentru ceea ce sunt...

– Atunci, g`se[te-]i alt b`rbat. Nicholas m` iube[te pe mine.

– Pleac`, suspin` Jane.

132 MURIEL SPARK

Carole se ridic` de pe scaun cu mult calm [i se \ndrept` c`tre u[`.

Dar Jane nu apuc` s-o vad` plecând. Incapabil` s` respire, s` simt`,

s` vad`, i se p`rea c` se \neac`... \n vârtejul unei triste]i cople[itoare.

Intrând \n salon s-o anun]e c` so]ul s`u a[teapt` afar`, asistenta

se opri terifiat`. Jane z`cea pe jum`tate afar` din pat, cu capul plecat,

cu p`rul atingând podeaua. Femeia se gr`bi s-o ridice [i ap`s` pe

soneria de urgen]`, chemând doctorul.

Dar Jane respingea incon[tient` via]a, plin` de minciun` [i

deziluzie, [i visa la perioada copil`riei, vise din care nu putea fi

trezit`.

– Cazul nu mai depinde de mine, admise ginecologul, vorbind cu

Nicholas. I-am cerut doctorului Major s` intervin`.

– Dar e specialist \n boli mintale, r`spunse b`rbatul cu oroare.

Jane n-a avut niciodat` astfel de probleme.

– Are acum, veni r`spunsul. Cred c` ar trebui s` accepta]i acest

fapt, pentru a o putea ajuta.

– {i când va veni doctorul Major?

– Diminea]`, dar nu cred c` va putea s` v` ofere un diagnostic

rapid. Astfel de demersuri necesit` timp.

Dup` examinare, doctorul Major se \ntâlni cu Nicholas [i cu

p`rin]ii lui Jane.

– Tot ce putem face este s-o sed`m [i s` a[tept`m, explic`

medicul.

– {i cât va dura aceast` situa]ie? \ntreb` Nicholas cu \ngrijorare.

– O noapte, dou`. Ne va da singur` un semn, dac` dore[te s` se

\ntoarc`... \n prezent.

– Dar ce a provocat o astfel de reac]ie? M`tu[a mea a fost ultima

MÂNDRIE R~NIT~ 133

persoan` care a vizitat-o [i mi-a spus c` Jane se sim]ea mult mai bine.

De fapt, chiar fusese de acord s` m` primeasc`.

– N-a]i v`zut-o pân` acum? se mir` specialistul.

– Nu, r`spunse b`rbatul, jenat.

– Veni]i la cabinetul meu din Harley Street, domnule Hamilton.

A[ vrea s` aflu mai multe despre so]ia dumneavoastr` [i despre

rela]iile din cadrul c`sniciei.

– Voi face o programare.

– V` pot ajuta [i eu cu vreo informa]ie? interveni domnul Roberts,

adresându-se medicului.

– V` voi contacta, dac` este cazul. Deocamdat`, \ncerca]i s` v`

p`stra]i calmul.

Peste o s`pt`mân`, Nicholas intr` \n cabinetul doctorului Major.

|n timpul \ntâlnirii, \i povesti totul despre Jane [i despre c`s`toria lor.

– E evident de ce so]ia dumneavoastr` nu vrea s` s` \ntoarc` la

realitate, constat` medicul.

– Dar ce a provocat aceast` reac]ie?

– Asta este \ntrebarea care m-a pus pe gânduri de când am fost

chemat s` m` ocup de caz. Dar numai azi-diminea]` am aflat

r`spunsul, discutând cu o asistent`. Se pare c` m`tu[a

dumneavoastr` n-a fost ultima persoan` care v-a vizitat so]ia. A mai

existat o persoan`, o femeie, se pare c` foarte frumoas`.

– Carole, zise Nicholas. Dar de ce a venit s-o vad` pe Jane?

– Când vom afla asta, vom descoperi [i cauza st`rii doamnei

Hamilton.

– V` telefonez peste o or`, [opti Nicholas, ie[ind \n grab`.

Conduse gr`bit pân` la apartamentul lui Carole. |ntreb`rile \i

134 MURIEL SPARK

umpleau mintea [i gândurile nu-i d`deau pace.

– Doamna Sheridan face baie, domnule Hamilton, dar o anun] c`

a]i venit, \l \ntâmpin` servitoarea.

– Spune-i c`-i urgent.

|ntr-adev`r, Carole veni cât de repede putu, \mbr`cat` \ntr-un

halat alb, aruncat neglijent pe umeri.

– Ce surpriz` minunat`! se mir` ea. De ce nu mi-ai telefonat mai

\ntâi? A[ fi fost preg`tit`...

– De ce te-ai dus s-o vezi pe Jane la spital?

– De ce...

– M-ai auzit foarte bine, o \ntrerupse el. Tu ai fost ultima

persoan` care a v`zut-o \nainte ca starea ei s` se \nr`ut`]easc` [i

vreau s` aflu ce i-ai spus.

– De ce nu m-a[ fi dus s-o v`d? Suntem oameni civiliza]i. Am

priceput c` nu m` mai iube[ti [i credeam c` putem r`mâne prieteni.

De asta am venit [i la tine la birou, de asta m-am dus s-o v`d [i pe

Jane.

– Min]i. Ai venit la mine la birou ca s` m` convingi s` m` \ntorc

la tine. Nu puteai crede c` nu te mai iubesc.

– Desigur c` te-am crezut.

– Ba nu! Mi-ai spus c` te-am p`r`sit pentru c` m` sim]eam vinovat

fa]` de Jane. De asta te-ai dus la ea... ai \ncercat s-o convingi de

minciunile tale.

– N-am spus nimic neadev`rat, \l \nfrunt` Carole. M` iube[ti,

Nicholas. Dac` nu te-ai mai sim]i vinovat, ai recunoa[te-o chiar tu.

– Nu te iubesc [i, când \mi vorbe[ti astfel, te ur`sc.

– Foarte bine. Am vizitat-o pe Jane, admise Carole.

MÂNDRIE R~NIT~ 135

– Ce i-ai spus?

– Adev`rul. C` \nc` m` iube[ti [i c` pretinzi c` o iube[ti pe ea

doar pentru c` te sim]i vinovat. Am f`cut un lucru atât de groaznic,

Nicky? E atât de grav c` te vreau \napoi?

– E[ti o fiin]` lipsit` de inim`. {i o mincinoas`.

Nicholas \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` c`tre u[`. Carole \ns` fu

mai rapid` [i-i bar` drumul.

– Nu m` p`r`si, \l implor` ea. Unde te duci?

– S`-i spun doctorului Major ce i-ai spus lui Jane.

– De ce?

– Pentru a o putea aduce \napoi la realitate. Dac` nu reu[e[te...

voi reveni. {i numai Cerul te mai poate p`zi atunci!

Nicholas se \ntoarse \napoi la medic [i-i povesti discu]ia dintre

cele dou` femei.

– Cel pu]in, am aflat cum a survenit problema, zise doctorul.

– Crede]i c` va fi de ajutor s-o v`d? {tiu c` nu vorbe[te, dar \i voi

spune eu c` o iubesc, \i voi repeta mereu...

– Nu v` va auzi, e \n trans`. {tiu c` e dificil de acceptat, dar va fi

mai bine s` sta]i departe de ea. V` voi anun]a \ndat` ce intervine vreo

schimbare. |ntre timp, sta]i lini[tit [i \ncerca]i s` m` ocupa]i mintea

cu ceva. Nu mai am nevoie de \nc` un pacient.

Nicholas ascult` sfatul doctorului [i nu \ncerc` s-o vad` pe Jane

\n urm`toarele s`pt`mâni. |ntr-o diminea]`, foarte devreme, se duse

la spital [i privi prin u[a vitrat` patul unde so]ia lui z`cea zi de zi. Era

foarte slab`, cu chipul cenu[iu. P`rul ei negru p`rea acum lipsit de

str`lucire, iar sub ochi avea cearc`ne mari.

|ndurerat, se \ntoarse la ma[in`, repetând f`r` \ncetare numele

136 MURIEL SPARK

drag al so]iei sale.

|ntr-o sear` de octombrie, pe când se afla la biroul s`u din

bibliotec`, primi un telefon de la doctorul Major, care-l anun]` c`

Jane \[i rec`p`tase cuno[tin]a.

– N-o pute]i \ns` vedea, ad`ug` medicul. |n caz contrar, nu [tiu

cum vor decurge lucrurile.

– {i-a revenit complet?

– Se pare c` da... mai pu]in \n ce v` prive[te.

– Ce vre]i s` spune]i? \ntreb` Nicholas, mirat.

– C` \nc` nu i-am vorbit despre dumneavoastr`.

– Jane este so]ia mea, domnule doctor. Am tot dreptul s-o v`d.

– |n]eleg punctul dumneavoastr` de vedere. Dar a]i a[teptat atât

de mult, mai pute]i a[tepta pu]in...

– Poate \n]elegem diferit ideea de timp, replic` b`rbatul cu

nervozitate. Despre cât de "pu]in" este vorba?

– Nu [tiu cu exactitate. Va trebuie s` r`mân` la clinic` \nc` o lun`,

cel pu]in. Apoi, va putea pleca acas`.

– Adic`... trebuie s` m` mut la club?

– Vreau s` spun c` doamna Hamilton va trebui s` se duc` acas`

la p`rin]ii s`i. Apoi, \nainte de venirea iernii, trebuie s` plece \ntr-o

c`l`torie. Este un pas necesar, domnule Hamilton, pentru a

\nregistra un progres.

Dac` Nicholas suportase cu greu perioada bolii, convalescen]a i

se p`ru \nc` [i mai dificil de \ndurat. Faptul c` so]ia lui se simte mai

bine, dar c` \nc` nu voia s`-l vad`, \nsemna pentru el un chin

constant.

La [ase s`pt`mâni dup` ie[irea din spital [i \ntoarcerea lui Jane la

MÂNDRIE R~NIT~ 137

p`rin]ii s`i, Nicholas se \ntâlni la Londra cu domnul [i doamna

Roberts.

– Nu mai pot suporta a[teptarea, le m`rturisi Nicholas. Faptul c`

nu vrea s` m` vad`...

– A vorbit despre tine ast`zi, \l \ntrerupse doamna Roberts.

– Ce a spus? \ntreb` el ner`bd`tor. Vrea s` m` vad`?

– Nu, nu vrea s` te vad`, dar a vorbit despre tine. Mânca un

biscuit [i, deodat`, [i-a amintit c` era marca ta favorit`.

– {i ce a f`cut dup` aceea? L-a aruncat \n foc?

– Nu te mai chinui zadarnic, \ncerc` doamna Roberts s`-l

lini[teasc`. Trebuie s` vezi partea bun` a lucrurilor. |n fond, asta

\nseamn` c` faci \nc` parte din via]a ei. E un prim pas.

– {i care va fi al doilea?

– Vom pleca \ntr-o c`l`torie, a[a cum a sugerat doctorul Major. {i

asta chiar vineri.

– Atât de curând?

– Cu cât plec`m mai repede, cu atât ne \ntoarcem mai curând.

– Exist` vreo [ans` s-o pot vedea \nainte?

– |ncearc` s` fii r`bd`tor, Nicholas, interveni domnul Roberts.

– Cu ce vapor pleca]i? Dac` nu voi putea s`-i vorbesc, poate voi

reu[i m`car s-o v`d.

Cei doi \i spuser` numele vasului [i ora plec`rii, iar Nicholas se

prezent` pe chei \n ziua \mbarc`rii, r`mânând o umbr` t`cut` [i

privindu-[i de departe so]ia.

Când vasul se \ndep`rt` de ]`rm, Jane se sim]i \n sfâr[it liber` [i

\mp`cat`. L`sa \n urm` toate problemele, \ntreg anul care trecuse,

plin de evenimente dramatice. Gândul la viitor era acum mai

138 MURIEL SPARK

important. {i totu[i, o amintire din trecutul apropiat nu-i d`dea pace.

Fusese s`-l vad` pe domnul Trupp, pentru a discuta posibilit`]ile pe

care le avea la dispozi]ie pe viitor.

B`rbatul nu p`ruse surprins s-o vad` [i o primise bucuros, chiar

dac` sosise pe nea[teptate [i f`r` programare.

– Nimeni nu [tie c` am venit s` v` v`d, \ncepuse ea. Trebuia s`

discut cu dumneavoastr` \ntre patru ochi. A[ vrea s` [tiu ce trebuie

s` fac, acum c` sunt liber`.

– V` referi]i la divor]?

– Da. {tiu c` va trebui s` mai a[tept trei ani, dar când va veni

timpul... Vreau s` spun... va trebui s` v` scriu oficial c` nu m` mai

\ntorc la so]ul meu?

– Dar de ce?

– Pentru a-i oferi [ansa de a spune c` l-am p`r`sit. Astfel, se vor

stârni mai pu]ine bârfe.

– Nu asta am \ntrebat, reluase domnul Trupp. Voiam s` [tiu de ce

nu v` mai \ntoarce]i la domnul Hamilton.

Jane \ncepu s` tremure.

– S` v` aduc un pahar cu ap`, se oferise avocatul.

– Nu, [optise ea, tr`gând adânc aer \n piept, sunt bine. Nu m`

mai \ntorc niciodat` la el. Niciodat`.

– |n]eleg. |n acest caz... cum so]ul dumneavoastr` nu vrea s` se

rec`s`toreasc`, va trebui s` a[tepta]i \mplinirea celor trei ani pentru

a putea decla[a procedurile de divor].

Acum, tr`gând adânc \n piept aerul s`rat [i aromat al m`rii, Jane

se gândea cât avea s`-i ia lui Nicholas s` se re\ntoarc` la Carole.

Pentru c`, mai devreme sau mai târziu, asta avea s` se \ntâmple.

MÂNDRIE R~NIT~ 139

Pentru Jane, nu era deloc u[or s`-[i reia via]a normal`. |n primele

s`pt`mâni de c`l`torie, p`r`si foarte rar intimitatea propriei cabine.

Dar, cu cât vaporul \nainta \n ape mai calde, Jane \ncepu \ncet-\ncet

s` participe la distrac]iile organizate pentru pasageri. Lumina

soarelui, aerul \nvior`tor [i compania vesel` a altor tineri o f`cur` s`

revin` la via]`.

|n fiecare port, veneau scrisori de la John [i de la m`tu[a Agatha.

John era extrem de optimist [i-i vorbea despre viitor, iar m`tu[a

Agatha \i ura s`n`tate [i-i reamintea c` o a[tepta \n Cornwall dup`

terminarea c`l`toriei.

Dar Anglia era departe [i singura realitate la care tân`ra se raporta

acum erau zilele \nsorite din prezent.

S`pt`mânile trecur` rapid, transformându-se \n luni. Apele

albastre ale Pacificului f`cur` loc celor cenu[ii ale Atlanticului [i

schimb`toarelor valuri ale Canalului [i ale Angliei.

– Aproape am ajuns, mam`! Vom ancora \ndat`!

La auzul glasului \ncântat al fiicei sale, doamna Roberts se apropie

\ncet. Jane nu mai sem`na deloc cu palida [i sl`bu]a fat` care fusese

la plecare, acum patru luni. Dar ce se va \ntâmpla cu ea pe viitor? Era

o \ntrebare c`reia nu-i putea r`spunde [i, cu un mic suspin, privi

c`tre chei.

– Uite-l pe tat`l t`u, zise ea, deodat`.

– Unde? \ntreb` Jane.

– Acolo, acolo, repet` femeia. Cred c` deja ne vede. F`-i cu mâna.

– Mai vezi [i pe altcineva?

– Cred c` John e cu el... da, el e. Vrei s`-l invit pe la noi?

– Nu. |ncerci s` m` apropii de el?

140 MURIEL SPARK

– Nu cred c` e nevoie...

– {tiu. A[teapt` doar s`-i dau un r`spuns.

Sub picioarele lor se sim]i o u[oar` vibra]ie [i vaporul acost`.

– M` bucur atât de mult c` ne-am \ntors acas`, mai zise Jane,

fericit`.

Aceea[i bucurie o cuprinse [i când, ajuns` acas`, privi gr`dina

lini[tit` sub razele lunii. Dar ce va face de acum \nainte? S` locuiasc`

\n continuare al`turi de p`rin]i \nsemna s` se recunoasc` \nvins` de

via]`. Dar s` se \ntoarc` la Londra [i s`-[i ia un serviciu, i-ar fi creat

probleme lui Nicholas. Ce ciudat! Iat` c` se putea gândi la el f`r` ca

inima s`-i bat` mai repede. Aceast` constatare o umplu de

recuno[tin]`, dovedindu-i c`, oricât de puternice i-ar fi fost cândva

sentimentele, trecerea timpului le putea face s` p`leasc` \ntr-atât de

mult \ncât, f`r` s` le uite, [i le putea aminti f`r` durere.

Pe noptier` se afla o scrisoare de la m`tu[a Agatha, \n care b`trâna

o ruga din nou s` vin` la ea, \n Cornwall. Jane se \ntreb` a mia oar`

dac` trebuia s` accepte invita]ia sau s` plece \n Canada ori \n

Australia, s`-[i g`seasc` de lucru. Aceste dou` ]`ri erau suficient de

departe pentru ca nimeni de acolo s` [tie c` e so]ia lui Nicholas

Hamilton. Totu[i, gândul de a p`r`si Anglia era dureros, astfel c` se

hot`r\ s` plece \n Cornwall. Cel pu]in a[a evita s`-l \ntâlneasc`, din

gre[eal`, pe Nicholas.

A doua zi, \[i anun]` p`rin]ii de decizia luat` [i \ncepu s`

\mpacheteze pentru plecare.

Casa m`tu[ii Agatha se afla la câ]iva kilometri de Playmouth. Jane

ajunse pe \nserat [i fu \ntâmpinat` cu bucurie de b`trân`.

– E[ti \nc` slab`, \i spuse ea, dar vom avea grij` s` te \ngra[i aici,

MÂNDRIE R~NIT~ 141

la noi.

Razele soarelui de prim`var` intrau nestingherite pe fereastr`.

Jane se trezi [i clipi din ochi, nedumerit`. Privi câteva clipe decorul

dormitorului, apoi s`ri din pat [i se duse la fereastr`. Cerul era

senin, iar \n dep`rtare se auzea murmurul m`rii.

Cu un mic tremur, \nchise geamul [i \ncepu s` se \mbrace. Deja

se sim]ea aici ca acas`.

Cobor\ sc`rile [i fu \ntâmpinat` de o tân`r` menajer`.

– Tocmai v` aduceam micul dejun, doamn`, \i spuse aceasta. Dar

acum v` invit \n sufragerie s` lua]i masa.

Dup` ce mânc`, Jane f`cu un tur al casei, admirând decorul

camerelor, mobilierul vechi [i vasele de por]elan.

Doamna Carew nu-[i f`cu apari]ia decât c`tre prânz [i-[i b`ur`

\mpreun` cafeaua, pe teras`.

– M` simt de parc` a[ fi \nc` \n croazier`, zise Jane.

– Via]a ta e o continu` vacan]`. Cât mai ai de gând s` fugi de

realitate? replic` femeia.

– Abia am ajuns aici, las`-mi timp s` m` obi[nuiesc.

– Nu vreau s` te alung, copila mea, nici prin cap nu-mi trece. Casa

asta e [i a ta. Vreau doar s` [tiu dac` asta \]i dore[ti cu adev`rat.

– Acum, da. Mai târziu, m` gândeam s`-mi g`sesc o slujb` peste

hotare.

– {i Nicholas?

– Totul \ntre noi s-a terminat. Nu vreau s` mai vorbesc despre el.

– E[ti cea mai \nc`p`]ânat`...

Soneria telefonului \ntrerupse cuvintele b`trânei [i m`tu[a

Agatha f`cu un semn c`tre Jane s` r`spund` ea.

142 MURIEL SPARK

Era John.

– Pare c` e[ti atât de aproape, exclam` ea cu bucurie.

– Chiar sunt. Locuiesc \ntr-o vil` \n apropierea portului.

– Aici? Nu [tiam c` ai o cas` \n Cornwall.

– Nu e a mea, ci a unui prieten care e plecat \n str`in`tate.

Trebuie s` preg`tesc o expozi]ie [i am venit aici ca s`-mi g`sesc

lini[tea [i inspira]ia. {i ca s` fiu mai aproape de tine, ad`ug` el. Când

te pot vedea? Pot s` vin chiar acum?

– Nu, vin eu la tine. Simt nevoia de mi[care [i-mi displace ideea

de a hoin`ri f`r` ]int`.

– Atunci, ]inte[te c`tre mine, glumi el.

Jane se \ntoarse pe teras` [i m`tu[a Agatha r`spunse cu

inimitabilul ei forn`it când afl` cine sunase.

Urmând indica]iile lui John, Jane se \ndrept` c`tre micul sat de

pescari, ocoli c`tre stânga [i merse mai departe, pân` la ultima cas`

din port.

– Intr`, se auzi vocea lui John când b`tu la u[`.

John era \mbr`cat \n haine de lucru. P`rul \i mai crescuse, dar

chipul \i r`m`see la fel de cald [i de zâmbitor.

– Jane, ce fericit sunt s` te v`d! o \ntâmpin` el.

– Deci, aici \]i concepi capodoperele? \ntreb` ea, stânjenit`.

– Câteva dintre ele. Cea mai important` lucrare a mea nu se afl`

\nc` aici, zâmbi el cu sub\n]eles.

– {i ce leg`tur` are cu mine? \ntreb` Jane, sim]indu-se vizat` de

cuvintele lui.

– Va fi un portret de-al t`u.

– Dar m-ai mai pictat o dat`.

MÂNDRIE R~NIT~ 143

– Acela era un tablou clasic, plin de stereoptipii. Nu era mai bun

decât alte zeci de portrete de fete frumoase. Tu e[ti mai mult decât

atât. Ai o personalitate puternic`, nu numai frumuse]e.

– Sigur nu-i vorba de o scuz` ca s` m` vezi mai des?

– {i ar fi ceva atât de r`u dac` ar fi un pretext?

– N-ar fi corect, John. }i-am mai spus c`...

– Nu te pripi, o \ntrerupse el râzând. Desigur c` vreau s` te v`d

\n fiecare zi, dar vreau s` te pictez pentru c` a[a simt. Chipul t`u m`

obsedeaz`, trebuie s`-l fixez pe pânz`.

– Mi-e greu s` te refuz, aprob` ea \n cele din urm`.

– Deci, e[ti de acord?

– Da.

– Ce bine! Vom \ncepe \ndat`.

Urm`toarea lun`, Jane veni \n fiecare zi la casa din port. John era

singura persoan` cu care se sim]ea \n largul ei [i cu care putea s`

vorbeasc` despre trecut f`r` jen` [i f`r` team`.

Lucrul la portret le ocupa toat` diminea]a, dar dup` prânz plecau

la plimbare \n \mprejurimi [i luau masa la restaurantele micu]e [i

cochete din port.

Prim`vara se apropia de sfâr[it. Ultimele r`m`[i]e de triste]e fur`

uitate [i apatia lui Jane se transform` treptat \ntr-o stare de fericire.

S` fi fost datorit` companiei lui John, datorit` \n]elegerii pe care

el i-o ar`ta mereu? Sau pentru c` reu[ise \n sfâr[it s` accepte via]a a[a

cum era [i s` se \mpace cu sine? Nu [tia, dar nici nu voia s` afle.

Pe la mijlocul lui mai, tabloul fu \n sfâr[it gata. John n-o l`s` s`-l

vad`, dar, \n diminea]a \n care sosi la vil`, observ` c` b`rbatul se

g`tise \ntr-un elegant costum gri. Atunci, realiz` c` lucrul se

144 MURIEL SPARK

terminase.

– Nu mai pictezi ast`zi, John?

– Nu, portretul e gata. Am terminat.

– {i ai terminat tot ce aveai de f`cut aici? Pleci \napoi la Londra?

relu` ea, privind uimit` c`tre bagajele care st`teau cumin]i \ntr-un

col] al \nc`perii.

– Expozi]ia va fi inaungurat` peste dou` s`pt`mâni.

– Trebuia s` m` fi avertizat din timp c` vrei s` pleci.

De[i suprins de nervozitatea ei inexplicabil`, b`rbatul nu

r`spunse, ci o lu` de mân` [i o conduse la etaj.

– Hai s` vezi portretul [i s`-mi spui ce p`rere ai, zise el.

Starea ei de spirit se schimb` ca prin farmec când privi tabloul.

Cum se putuse sup`ra pe un b`rbat care o \n]elegea atât de profund

[i-i ar`tase atâta iubire?

Pictura o \nf`]i[a \n picioare, stând la marginea falezei. |n spate,

se deslu[ea cerul de un albastru profund, punctat ici [i colo de nori.

Trupul \i era \mbr`cat \ntr-un material gri, plin de falduri. Mâinile \i

erau \ntinse \n fa]`, \ntr-un gest de a[teptare r`bd`toare, iar \n ochii

ei se citea o expresie de u[oar` nelini[te.

– |]i place? \ntreb` el.

– E minunat, John. E unul dintre cele mai frumoase tablouri ale

tale. Mi-a[ fi dorit numai s` fi ales alt model.

– Crezi c` de asta aveam nevoie? De un model care s`-mi pozeze?

De tine sim]eam nevoia. Asta este opera unui b`rbat \ndr`gostit.

– De ce trebuie s` fii atât de fidel? zise ea ro[ind.

– Credeam c` asta \]i dore[ti de la un b`rbat.

De[i cuvintele lui John nu inten]ionaser` s` fie o aluzie la

MÂNDRIE R~NIT~ 145

nefericirea ei, avur` totu[i asupra ei un efect devastator. Evit` s`

r`spund` [i se \ntoarse \ndurerat` c`tre portret. Chipul care o privea

de pe pânz` era al unei femei senine, calde, \ndr`gostite de via]`.

Triste]ea \i cuprinse sufletul [i, cu un mic strig`t de team`, se l`s` \n

bra]ele lui John. Nu voia s` tr`iasc` o via]` de a[teptare, nu voia s` se

ve[tejeasc` [i s` moar`, f`r` s` lase nimic \n urma ei.

– John, spuse ea, dac` m` mai vrei... dac` ]i se pare c` mai exist`

o [ans` pentru noi...

Nu mai putu continua, dar cuvintele erau oricum de prisos.

– Dac` te vreau? Nu \n]elegi c` tu e[ti tot ce mi-am dorit vreodat`?

Te iubesc, Jane, [i te accept \n orice condi]ii.

O strânse \n bra]e [i o s`rut`, ]inând-o lâng` el atât de strâns, \ncât

nu se putea mi[ca. Trecuse mult` vreme de când nu mai fusese ]inut`

\n bra]e de un b`rbat. Se ag`]` de el cu disperare [i-l s`rut` la rândul

ei, dar nu reu[i s` simt` nimic, nu fu \nfiorat` de pasiune.

– Te iubesc atât de mult, vorbi din nou John. Ne vom c`s`tori de

\ndat` ce vei fi liber`. O privi \n ochi. Ce se mai \ntâmpl` cu divor]ul?

Acest cuvânt – atât de urât [i de radical – o str`punse ca lama

unui cu]it.

– M-am \ntâlnit cu domnul Trupp \nainte de a pleca \n croazier`.

Am aflat c`, dac` nu m` \ntorc la Nicholas, dac` refuz s` mai stau cu

el, m` poate da \n judecat` pentru p`r`sirea domiciliului conjugal.

– {i?

– Cum [i? \ntreb` Jane, scandalizat`.

– |n]eleg, relu` b`rbatul. Reac]ia ta n-are nimic de-a face cu

moralitatea. Dac` m-ai iubi, n-ai avea nevoie de un act care s`

legalizeze ceea ce sim]i pentru mine. Nu e[ti copil, Jane, e[ti o femeie

146 MURIEL SPARK

\n toat` firea.Cuvintele lui erau adev`rate [i nu le putea nega. – Ai dreptate, recunoscu ea. N-ar fi trebuit s`-]i promit c` ne vom

c`s`tori. Nu te iubesc \ndeajuns.– Dar m` placi?– Mai mult decât pe oricine... Dar de ce? Ce \ncerci s`

demonstrezi?– Vreau s` te fac s` pricepi c` nu sunt prost. Nu m` \n[el singur

asupra sentimentelor tale pentru mine, Jane, [i vreau s` \n]elegi c` arfi mai bine dac` nu te-ai min]i singur`.

– Am stricat totul, nu-i a[a? \ntreb` ea, privindu-l \n ochi.– Dimpotriv`. Vreau \nc` s` m` \nsor cu tine, chiar dac` nu m`

iube[ti... \nc`. Cred c` m` vei putea iubi, Jane, ad`ug` el. D`-mi timp[i-]i voi demonstra c` o c`snicie se bazeaz` pe ceva mai puternicdecât pasiunea.

– Dar vei fi fericit f`r` pasiune?– Va veni cu timpul [i pasiunea... oricum, sunt preg`tit s` a[tept.Cu un geam`t, Jane se \ntoarse \n bra]ele lui.– Nu te merit, [opti ea.– Poate c` nu, r`spunse el cu umor, dar m` vei avea.Din proprie ini]iativ`, Jane \[i puse buzele peste ale lui,

s`rutându-l cu o c`ldur` d`t`toare de speran]e.

MÂNDRIE R~NIT~ 147

Capitolul 10

Jane nu se \ntoarse la Londra decât la sfâr[itul lui mai, de[i Johnplecase mai \nainte cu aproape dou` s`pt`mâni. Tân`ra nu \ndr`znis`-i spun` m`tu[ii Agatha de promisiunea de a se c`s`tori cu el decât\n ziua plec`rii.

– Dar, oficial, nu vom fi decât doi buni prieteni, pân` când voi filiber`, concluzion` ea.

– Deci, ai decis s` te mul]ume[ti cu pu]in, zise sec b`trâna.– Cred c` [tiu foarte bine ce fac, protest` Jane.– Nu sunt de acord. E[ti \nc` \ndr`gostit` de nepotul meu, dar te

temi, f`r` justificare, c` te va p`r`si.– {i m` po]i condamna pentru asta?– Da, replic` m`tu[a Agatha cu fermitate. E gre[it s` fii atât de

neiert`toare. Majoritatea oamenilor se \ndr`gostesc de mai multe ori\n via]`, iar Nicholas a fost un timp \ndr`gostit de Carole. Dar, peatunci, nu te iubea. Te vedea ca pe o prieten`. Mi-ai spus-o chiar tu.Dar de când a]i \nceput s` locui]i \mpreun` [i a \nceput s` te vad` ca

femeie, atitudinea lui s-a schimbat [i s-a \ndr`gostit de tine. Restul

lucrurilor care s-au \ntâmplat dup` aceea n-au \nsemnat decât

ghinion pur.

– Dar toate astea s-au \ntâmplat, [i nu le putem nega, relu` Jane

cu \nc`p`]ânare. Nu vreau s` mai discut, m-am hot`rât s` m` m`rit

cu John. Nu-mi urezi noroc?

– Ba da, copila mea, desigur.

|n ziua dinaintea expozi]iei lui John, Jane sosi la Londra [i se duse

direct la apartamentul din Grosvenor Square, pe care b`rbatul \l

\nchiriase pentru ea.

– E destul de aproape de mine, \i explicase el, pentru a te putea

vedea oricând vreau, dar destul de departe pentru a respecta

conven]ia noastr`.

Prima sear` \napoi \n capital` o petrecur` \ntr-un mic restaurant

fran]uzesc, apoi John o conduse acas`.

– Data viitoare voi preg`ti eu cina, chiar aici, \n apartament,

promise ea la desp`r]ire. G`tesc destul de bine.

– Nu m-am \ndr`gostit de o buc`t`reas`, replic` el, luând-o \n

bra]e. Somn u[or, draga mea. Mâine e o zi mare pentru noi.

– Pentru tine. E expozi]ia ta.

– Dar portretul t`u va fi \n centrul aten]iei.

– Sper s` nu te dezam`gesc.

– E imposibil, ad`ug` el, s`rutând-o pe buze.

– John, ezit` ea, te rog... am avut o zi grea [i sunt obosit`.

– De mine?

– Nu, nu mai \ncerca s` g`se[ti mereu sensuri ascunse \n vorbele

mele.

MÂNDRIE R~NIT~ 149

– |mi pare r`u. Cred c` nu sunt foarte sigur... de mine, de tine...

Te iubesc atât de mult \ncât...

– N-ai \ncredere \n mine. Nu trebuie s` fii gelos pe Nicholas.

Când am spus c` m` m`rit cu tine, am vorbit serios. L-am iubit pe

Nicholas, dar n-a[ mai putea tr`i al`turi de el. Totul s-a terminat. Tu

e[ti viitorul meu, acum.

Foarte fericit, John p`r`si apartamentul. Dar, \n urma lui, Jane

cuget` la cele ce spusese. Totul nu era decât o minciun`. Fu cuprins`

de remu[c`ri amare [i de regrete.

A doua zi \ns`, starea de spirit i se \mbun`t`]i ca prin farmec [i

redeveni optimist`. Se \mbr`c` pentru expozi]ie [i plec` de acas`,

sim]indu-se parc` mai u[oar` ca niciodat`. Galeria era deja plin`

când ajunse. John se afla \n centrul unui grup de persoane, dar o

remarc` imediat [i-i f`cu semn s` vin` lâng` el. Ea cl`tin` din cap,

refuzându-l, [i se duse s` vad` \nc` o dat` portretul.

|n jurul ei, lumea se \nghesuia s` vad` lucr`rile maestrului [i,

printre vocile care se auzeau comentând tablourile, recunoscu glasul

r`gu[it al Carolei. Tremurând, Jane se ascunse gr`bit` dup` o

perdea, dar remarc` br`]ara grea de diamante care se afla la

\ncheietura mâinii tinerei.

– O! exclam` una dintre prietenele Carolei. Cred c` a costat o

avere.

– |[i permite, replic` femeia. ~sta e numai unul dintre cadourile

de nunt`.

– Vrei s` spui c` s-a hot`rât \n sfâr[it?

– Nu crezi c` era cazul, dup` atâta timp?

Grupul de prietene se \ndep`rt` [i Jane p`r`si \ndat` galeria,

150 MURIEL SPARK

alergând nebune[te c`tre apartamentul ei. Iat` ce valoare aveau

promisiunile lui Nicholas, iat` ce \nseamna pentru el o dragoste

nemuritoare! Avusese dreptate s` nu se lase influen]at` de m`tu[a

Agatha [i de p`rin]ii ei. Ce vor ave de spus acum? se \ntreb` ea,

triumf`toare. Triumful ei era totu[i unul amar, care o for]a s`

accepte realitatea de care fugise pân` acum.

Ajuns` acas`, izbucni \n lacrimi, dar nu reu[i s`-[i verse furia [i s`

se lini[teasc`. Oare nu va fi niciodat` \n stare s`-l uite pe Nicholas?

Oare b`rbatul acesta se va afla mereu \n mintea [i \n inima ei?

– John, [opti ea numele celuilalt, dorindu-[i ca b`rbatul s` fie

lâng` ea [i s`-i readuc` lini[tea.

Ca [i cum i-ar fi auzit gândurile, John \i telefon` \ndat`.

– De ce ai plecat de la galerie? \ntreb` el, \ngrijorat.

– Din cauza mul]umii. M` durea \ngrozitor capul.

– |n]eleg, relu` el.

– Vin \napoi, dac` vrei, relu` ea, sim]indu-se vinovat`.

– Nu trebuie, acum e [i mai mult` lume. Am o idee mai bun`. |i

voi spune portarului s` te lase \n`untru dup` ora [ase, când galeria

este oficial \nchis`. Atunci, po]i privi \n lini[te picturile.

– E o idee minunat`, zise ea, recunoasc`toare. Mul]umesc, John.

Te voi g`si acolo?

– Nu, ezit` John. Am o \ntâlnire cu agentul meu, dar voi veni s`

te iau la cin`.

– Atunci, poate nu m` voi duce ast`zi.

– Nu, r`spunse el, rapid. Insist.

Era deja sear` când Jane intr` \n galerie. |nc`perea era slab

luminat` [i, \ntr-un col] \ntunecat, se z`rea silueta unui b`rbat.

MÂNDRIE R~NIT~ 151

– John, tu e[ti? \ntreb` ea cu team`.

Umbra se mi[c` [i veni c`tre ea.

– Nicholas! ]ip` Jane. Ce cau]i aici?

– John mi-a spus c`, dac` vreau s` te v`d, te voi g`si aici.

Trecuser` nou` luni de când nu-[i mai v`zuse so]ul [i fu uimit`

de schimbarea lui. B`rbatul albise u[or la tâmple, iar \n col]urile gurii

\i ap`ruser` riduri adânci. Sup`rat` pe sine \ns`[i c` remarca aceste

semne de suferin]`, Jane \ntoarse capul, hot`rât` s` nu se lase

impresionat`.

– De ce ai vrut s` m` vezi?

– Nu ghice[ti? \ntreb` el, venind mai aproape. Te iubesc, Jane [i

am nevoie de tine.

Cum ea nu r`spunse, Nicholas continu`:

– Nu credeam c` va fi a[a... s` nu te v`d e un chin... {i de fiecare

dat` când m` gândesc la copil...

– Taci! ]ip` ea. Nu vreau s` mai aud nimic.

Desigur c` avea nevoie de ea, desigur c` o dorea \napoi. Numai

\mp`carea \l putea ajuta s` treac` peste sentimentul de vinov`]ie

care-l rodea. Amintindu-[i br`]ara v`zut` la mâna Carolei, se \nfurie

mai tare. Cum \ndr`znea s`-i cear` s` se \mpace, când \n via]a lui

exista \nc` o a doua femeie?

– Pentru cât` vreme m` dore[ti \napoi? \ntreb` ea deodat`.

– Ce vrei s` spui?

– Cât trebuie s` r`mân lâng` tine, pentru ca sentimentul de

vinov`]ie s` dispar`? De asta \mi ceri s` ne \mp`c`m, nu-i a[a? Ca s`

vad` toat` lumea c` ai f`cut ce trebuia. Dar ce se va \ntâmpla peste

[ase luni, când vinov`]ia ta se va stinge? Sau te gândeai s` tr`im

152 MURIEL SPARK

ferici]i... to]i trei?

– M` crezi capabil de a[a ceva?

– Te cred capabil de orice! Oricum, afl` c` m` voi c`s`tori cu

John. F`r` un cuvânt, b`rbatul \i \ntoarse spatele [i plec`. Jane

r`mase mult` vreme privind \n urma lui, apoi g`si t`ria de a se

deplasa pân` la un scaun din apropiere. Aici o g`si John.

– Jane, Jane, ce ai?

– Nu trebuia s` faci asta, John, r`spunse ea, privindu-l \n ochi.

– Te referi la Nicholas?

– Da. A fost un gest foarte crud.

– Voiam s` fiu sigur c` nu te-ai r`zgândit \n privin]a lui. Uit`-te la

mine, Jane, [i spune-mi ce s-a \ntâmplat.

– Nimic, l-am alungat. Te rog, John, nu te mai juca niciodat` astfel

cu mine. }i-am spus c` trebuie s` ai \ncredere \n mine.

– Vreau s` fii fericit`.

– Atunci, iube[te-m`. Numai a[a pot fi fericit`.

– E[ti sigur`?

– Foarte sigur`.

John \i lu` capul \n mâni [i o s`rut` fericit pe buze.

– Hai s` s`rb`torim, zise el, entuziasmat. Unde vrei s` mergem?

– Tu e[ti [eful, zâmbi ea. Alege.

– Mergem la cel mai bun restaurant italian din ora[, hot`r\ el.

Era un restaurant nou deschis [i elegant, dar muzica era atât de

tare, \ncât erau nevoi]i s` strige pentru a se auzi.

Mâncarea sosi repede [i p`rea delicioas`, dar Jane nu putu

mânca. Deodat`, zgomotul [i c`ldura i se p`rur` insuportabile [i

sim]i c`, dac` nu putea r`mâne singur` m`car câteva minute, va

MÂNDRIE R~NIT~ 153

\ncepe s` urle. Se ridic` de la mas` [i zise calm:

– M` \ntorc \ndat`.

Se \ndrept` c`tre toalet`. |nc`perea era goal` [i, cu un oftat de

u[urare, se sprijini de chiuvet`, str`duindu-se s`-[i goleasc` mintea

de gânduri. |n spatele ei, se auzi o u[` deschizându-se.

– Ei, ei, spuse o voce r`gu[it`, ce coinciden]`, s` ne vedem aici!

Jane se \ntoarse [i o z`ri pe Carole.

– Trebuie s` m`rturisesc c` ar`]i foarte bine, ad`ug` femeia. De

fapt, ar`]i mai bine ca niciodat`.

Jane se preg`ti s` ias`.

– Nu pleca, o opri Carole. Nu-mi urezi noroc?

– Pentru?

– Pentru c`s`toria mea, desigur, replic` femeia cu inocen]`,

fluturându-i sub ochi br`]ara cu smaralde. Nu e minunat`?

– Ba da, recunoscu Jane. Smaraldele ]i s-au potrivit \ntotdeauna.

– M` bucur c` Rafael [i le poate permite, aprob` Carole,

satisf`cut`.

– Cine?

– Logodnicul meu, r`spunse Carole, privind-o ironic. Nu-mi

spune c` nu-i [tiai numele!

– Am stat mult` vreme \n Cornwall, explic` Jane.

– |n]eleg, \n]eleg. Dac` te-ai fi aflat la Londra, ai fi [tiut cu

siguran]`... am avut parte de mult` publicitate... {tii, tat`l lui e

pre[edinte, e de \n]eles...

– Pre[edinte? se mir` Jane.

– Da, al unei mici insule caraibiene. Când te afli acolo \ns`, te

sim]i ca un zeu.

154 MURIEL SPARK

F`r` s`-i pese c` femeia vorbea \nc`, Jane deschise u[a [i ie[i

gr`bit`. Carole era logodit` cu altcineva! Br`]ara de smaralde era de

la el, nu de la Nicholas.

Nicholas, [opti ea, amintindu-[i lucrurile crude pe care i le

spusese mai devreme [i declara]ia mincinoas` c`-l iubea pe John.

Intr` \napoi \n restaurant, [tiind c` John o a[teapt`.

– Te sim]i bine? \ntreb` b`rbatul.

– Da, murmur` ea.

– E[ti palid`, relu` el.

– Nu m` mai contempla atât. M` faci s` m` simt ca un exponat de

muzeu! se r`sti ea, iritat`.

– |mi pare r`u, draga mea. Dac` e[ti obosit`...

– Nu sunt, las`-m` \n pace!

Nervoas`, \[i \ncle[t` mâinile sub mas`, sim]ind c` ar fi dat orice

s` se poat` ridica [i s` fug` undeva departe. Dar con[tiin]a o ]inea pe

loc. |i promisese lui John c` avea s` se m`rite cu el. |i promisese nu

o dat`, ci de mai multe ori. Era imposibil s` mai dea \napoi.

– Uite, \i ar`t` b`rbatul c`tre o mas` vecin`. Carole e aici.

– {tiu, ne-am \ntâlnit la toalet`.

– A fost [i la galerie, \[i aminti John.

– Da, am v`zut-o. E greu s-o ratezi, r`spunse Jane cu nervozitate.

– |mi pare r`u c` am venit aici, se scuz` John. Vrei s` plec`m?

– Nu, \mi cer scuze...

– N-ai de ce, e[ti obosit`, iar eu sunt ]âfnos. |ntotdeauna sunt a[a

\n prima zi de expozi]ie.

Jane a[tept` \n hol ca John s` pl`teasc` nota, \ntrebându-se f`r`

\ncetare dac` via]a ei de acum \nainte va fi mereu astfel: scurte

MÂNDRIE R~NIT~ 155

momente de fericire [i o teribil`, lung` agonie. De[i era con[tient` c`

trebuia s`-i spun` adev`rul lui John, i se p`rea c` era legat` de el prin

promisiunea f`cut`. Ar fi dat orice s` \ntoarc` timpul [i, [tiind c` a[a

ceva era imposibil, hot`r\ c` fericirea era un ideal greu de atins.

Ajun[i \n fa]a casei, Jane se trezi \ntrebând:

– Nu urci la o cafea?

– Ba, da, accept` el, spre marea ei surprindere.

|n momentul \n care intrar` \n sufragerie \ns`, b`rbatul \ncepu s`

vorbeasc` emo]ionat:

– Jane, nu am venit pentru cafea. Vreau doar s` discut`m. N-a fost

o zi prea bun` pentru nici unul dintre noi, nu-i a[a?

– A[a este, recunoscu Jane. Dar mâine va fi mai bine.

– Sper...

– Ce e, John? Ce vrei s` spui?

– Nu [tiu cum s`-]i explic. |n seara asta – dup` ce te-ai \ntâlnit cu

Nicholas... a[ fi vrut s` te \ntreb... dar n-am avut curaj.

– Ce s` m` \ntrebi? Ce dore[ti, John?

– Pe tine.

– Pe mine? repet` ea nedumerit`.

– Da. Acum. |n seara asta. Te iubesc, Jane [i, dac` m` iube[ti [i tu,

nu m` po]i refuza... [tiu c` am mai discutat despre asta [i-]i \n]eleg

sentimentele, dar a venit momentul s` m` \n]elegi [i tu pe mine.

Vreau s` fiu sigur...

– Dac` a[a te vei convinge [i vei c`p`ta \ncredere \n mine,

r`spunse Jane, atunci r`mâi aici, John.

– Nu, nu vreau aici. La vila mea.

– |n Cornwall?

156 MURIEL SPARK

– Nu, la cea de lâng` râu. Putem ajunge acolo \ntr-o or`.

O or`. Jane sim]ea c` avea nevoie de acest r`gaz.

– Trebuie s` \mpachetez câteva lucruri. M` a[tep]i sau te \ntorci

s` m` iei?

– Nici una, nici alta. Trebuie s` pleci \naintea mea.

– De ce?

– Eu mai am nevoie de timp, s` fac câteva aranjamente. Nu vreau

ca agentul meu s` ne deranjeze. Po]i lua ma[ina mea. Pân`

despachetezi, ajung [i eu la vil`.

– Nu, nu, te a[tept. E ciudat s` mergem separat.

– O, dar va fi atât de frunos! Eu voi veni [i te voi g`si acolo. M-a[

sim]i de parc` m-a[ \ntoarce acas` dintr-o lung` c`l`torie.

– Dar tu, cu ce ma[in` vei veni?

– Voi \nchiria una. S` conduci cu aten]ie, draga mea.

Indica]iile lui John erau foarte clare [i descoperi vila f`r` mari

dificult`]i. Când cobor\ din ma[in`, era deja ora unu noaptea.

Vila era mobilat` cu piese vechi, iar atmosfera era cald` [i intim`.

Urc` la etaj [i intr` \n dormitor, unde \ncepu s` despacheteze.

Dup` ce termin`, nu mai avu nimic altceva de f`cut decât s`

a[tepte [i, \n \ncercarea de a-[i dep`[i emo]iile, se hot`r\ s` fac` o

baie. St`tu \n apa cald` mult` vreme [i reu[i \n sfâr[it s` se relaxeze.

|[i puse c`ma[a de noapte [i cobor\ \n sufragerie, a[teptându-l pe

John \n fa]a [emineului.

|ncerc` s` nu se gândeasc` la viitor, dar gândurile nu-i d`deau

pace. O, dac` \n locul lui John l-ar fi a[teptat pe Nicholas! Cu un

geam`t, \[i \ngrop` fa]a \n pernele canapelei. Toropit` de baie [i de

c`ldura fl`c`rilor din [emineu, adormi f`r` s` vrea.

MÂNDRIE R~NIT~ 157

Se trezi la auzul unei ma[ini care se apropia. Motorul se opri [i

pa[i ap`sa]i se \ndreptar` c`tre u[`. Jane se ridic`, emo]ionat`. U[a

casei se deschise.

|n fa]a ei se afla Nicholas. Oare \nc` visa? Oare teama [i emo]iile

o f`cuser` s` delireze?

– Jane, zise Nicholas.

– De unde [tiai c` m` aflu aici? De ce ai veni?

– John m-a trimis.

– De ce? [opti ea.

– Pentru c` a \n]eles totul mai bine decât noi doi.

F`cu o pauz`, a[teptând reac]ia ei, dar Jane t`cu, uimit`. Atunci,

b`rbatul \ncepu s` explice.

– Când te-am p`r`sit, la galerie, eram hot`rât s` te uit, s` \ncep o

nou` via]`. {tiam c` nu vei putea uita [i ierta felul \n care m-am purtat

cu tine \n timpul c`s`toriei noastre.

– Dar când te-am v`zut, credeam c` e[ti \nc`...

– |ndr`gostit de Carole? Jane aprob` din cap.

– O, cât de gre[it am \n]eles totul amândoi, draga mea! Dar le

vom l`muri pe rând pe toate.

– Da, da, dar mai \ntâi poveste[te-mi cum se face de te afli aici, \l

\ndemn` Jane.

– Când ai plecat din ora[, continu` Nicholas, John a venit s` m`

vad` [i mi-a spus unde te afli. Jane, ad`ug` el, din clipa \n care m-am

\ndr`gostit de tine, n-a mai existat nimeni \n via]a mea. Nici m`car nu

m-am mai uitat la alt` femeie...

– Nu-i nevoie s`-mi spui toate astea, zise ea, tremurând [i

mângâindu-i tâmplele grizonante. Dac` n-a[ fi fost atât de

158 MURIEL SPARK

\nc`p`]ânat`, de stupid`... Numai eu am fost pricina suferin]einoastre.

– A fost vina mea, [opti el. Am spus atâtea lucruri grele,dureroase!

– Ssst, \i puse ea palma la gur`. {i eu am spus ni[te lucruriteribile. Ast`zi, când te-am alungat, am sim]it c` mor. Cred c` Johnmi-a ghicit suferin]a.

– Slav` Domnului!– Bietulul John! Mi se pare atât de nedrept ce i se \ntâmpl`...– John m-a trimis aici, pentru c` [i-a dat seama c` ne iubim. Sunt

singur c` n-are nevoie de mila noastr`. Acum, suntem \mpreun`,Jane. Trebuie s` uit`m trecutul [i s` ne gândim numai la viitor.

– Mi-e team` s` m` gândesc la atât de mult` fericire. Dac` s-armuri de bucurie, a[ muri chiar acum.

– Ar fi bine s` n-o faci, o avertiz` el, sau m` vei avea pe con[tiin]`.B`rbatul o lu` \n bra]e [i o s`rut`. Toate \ndoielile cu privire la

viitor se topir` \n acest s`rut pasional.– C`s`toria noastr` \ncepe acum, zise Nicholas cu glas r`gu[it. O

c`s`torie adev`rat`.– Foarte adev`rat`, [opti Jane, conducându-l c`tre dormitorul de

la etaj. {tia c`, \n bra]ele lui, se va sim]i \n sfâr[it fericit`.

Sfâr[it

MÂNDRIE R~NIT~ 159