RADUCA CAMELIA MARIANA

anul III , grupa 2

Muntii Banatului

   Cuprinsi intre Defileul Dunarii in sud, culoarul Timis-Cerna in est, Campia Lugojului in nord si o succesiune de dealuri in vest, Muntii Banatului reprezinta subdiviziunea sudica a Carpatilor Occidentali. Ei par o continuare fireasca a Carpatilor Meridionali spre vest, dincolo de culoarul Timis-Cerna, in lungul caruia se afla la o altitudine  cu 1000 m. mai scazuta.

GenezaAceastă grupă s-a format prin procese intense de cutare şi ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei hercinice. Muntii Banatului s-au comportat in ultimul timp al fazelor orogenice ca un bloc rigid suferind numeroase modificari.Prezenta culoarului tectonic Timis-Cerna a facut ca acest masiv sa apara distinct,izolat de celelalte masive vecine.

Relief si subdiviziuni in Muntii Banatului    Inaltimile Muntiilor Banatului coboara in trepte spre vest.Partea centrala este ce mai inalta; ea corespunde Muntiilor Semenic,ce ating 1446m.Ei se invecineaza cu Muntii Almaj,de care sunt despartiti prin Depresiunea Almaj (Bozovia).Muntii Almajului sunt mai josi (1224m in Vf.Svinecea Mare) si mai fragmentati.In vestul lor ,ca o treapta joasa cu inaltimi ce abia trec peste 700m(alt.maxima fiind 727m),se afla Muntii Locvei.Muntii Semenic sunt marginiti la vest de Muntii Aninei(cu alt.de 800-1000m,culminand cu alt.de 1160m in Vf.Lordisu).La contactul cu Dealurile Vestice,se afla treapta joasa a Muntiilor Dognecea(617m).

 In general,Muntii Banatului prezinta un relief domol,zona cea mai inalta a lor nedepasind limita inferioara a ghetariilor  cuaternari si deci fiind fara aspecte alpestre, contrastand cu Carpatii Meridionali aflati dincolo de culoarul Timis-Cerna.Varietatea relifului este datorata prezentei carstului,dezvoltat mai ales in Muntii Aninei unde este reprezentat printr-o gama larga de forme:doline ,uvale, lapiezuri,printre  care si pesteri cum ar fi:Pestera Comarnic sau Cheile Nerei.Varietatea reliefului decurge si din extinderea depresiunilor,a vailor longitudinale si transversale,a culoarului tectonic, a pasurilor .

 Intre culmile Semenicului si Almajului se afla Depresiunea Almaj,denumita si Tara florilor de mar, ca urmare a extinderii livezilor.In Vestul Muntiilor Banatului se intinde Depresiunea Caras-Ezeris, ce se continua spre sud-vest cu depresiunea Oravitei.

Dupa ce traverseaza Depresiunea Almaj ,Nera isi inscrie un traseu transversal intre Muntii Aninei si Muntii Locvei,formandu-si vestitele chei Spre vest ca un sant alungit pe directia nord-sud,se afla culoarul Timis-Cerna.In mijlocul acestui culoar ,pe cumpana apelor dintre Timis si Mehadia se gaseste trecatoarea Domasnea(poarta Orientala 540m).Intre Muntii Banatului si cei de pe teritoriul Iugoslaviei,Dunarea formeaza de la Bazias la Varciorova cel mai lung delileu din Europa(134km),a carei maretie e amplificata in urma crearii lacului de acumulare si a barajului Portile-De-Fier.       

Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: pesteri (Pestera Comarnic), chei (Cheile Minisului, Cheile Nerei, Cheile Carasului), cursuri subterane, izvoare carstice, vai seci. Pe flis se dezvolta forme de relief structural, iar pe sisturile cristaline s-au conservat formale de modelare ciclica (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decat in Carpatii Meridionali. In partea de vest si nord Muntii Banatului sunt marginiti de o bordura deluroasa formata din strate sedimentare friabile (depuneri submarine si litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale si acumulari de pietrisuri si nisipuri piemontane

 Din punct de vedere climatic,muntii Banatului  se inscriu in conditii generalre ale climatului de munti josi,cu temperaturi medii anuale 2-6C,precipitatii abundente(800-1200mm/an).       Apar influente de nuanta submediteraneana,evidente mai ales pentru altitudinile mai joase.Aceste influente sunt concentrate prin valori ridicate a precipitatiilor,peste 1200mm annual,desi inaltimea acestor munti nu trece de 1400m.        La nivelul depresiunilor,temperatura medie anuala depaseste 9C,iar precipitatiile sunt bogate(700-1000mm/an) ,Defileul Dunarii fiind adapostit de muntii a caror temperatura medie a lunii Ianuarie nu depaseste -1C,iar a lunii Iulie 21-22C.        In culoarul  Timis-Cerna apar inversiuni de temperatura,specifice depresiunilor intramontane.        

Cel mai important curs de apa este Dunarea, care intre intrarea sa in tara (Bazias) si Orsova formeaza o zona de defileu., Defileul Dunarii. In regim natural Dunarea avea o succesiune de bazinete si sectoare mai inguste (cum sunt Cazanele), in prezent, datorita construirii S.H.N. Portile de Fier, cursul Dunarii a fost transformat intr-un lac, foarte lung si ingust, cu numeroase golfuri in zona confluentelor. Dunarea primeste ca afluenti directi pe Caras (in exteriorul tarii), Nera (la Bazias) si Cerna (la Orsova).

Spre nord raurile sunt adunate de Timis (inclusiv Barzava). In afara lacului de pe Dunare, in Muntii Banatului exista cateva lacuri mici pentru hidroenergie si alimentare cu apa (pe Barzava si Timis) si lacuri carstice semipermanente.

  Cerna dreneaza sudul culoarului tectonic.Din Muntii Aninei izvoraste Carasul  care traverseaza in continuare Depresiunea Caras-Ezeris.In sudul Muntiilor Banatului,Dunarea isi formeaza defileul ,care intre Bazias si Gura Vaii prezinta sector de val;e ingusta si de vale largita(La Moldova Veche si Orsova).De aceea,lacul de acumulare care se intinde in lungul defileului,e mai ingust in stramtori si mai lat in bazine.        Apele statatoare  sunt reprezentate prin acumulari antropice de interes energetic si de alimentare industriala:pe Barzava lacul Valiug si Gozna,iar pe Dunare Portiile-De-Fier.        Apele subterane cuprind apele freatice,discontinui ,influentate de precipitatii.In calcare exista uneori mari aglomerari.

Vegetatia     Asociatia vegetala predominanta este ce de padure.Cuvertura vegetala resimte influentele climatice,prin restrangerea etajului coiniferelor la cateva palcuri in Muntii Semenic si extinderea fagului si a padurilor de amestec de fag si stejar spre poale.        Apar si elemente temofile,submediteraneene :mojdreanul,carpenul oriental,liliacul salbatic,alunul turcesc.Altitidinal ,etajele nu se delimiteaza strict,ele se interfereaza in zone de tranzitie,formand paduri de amestec.Pe alocuri,prin vai reci si umbrite si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie,esentele termofile urcand pe culmi,iar cele de clima rece ,coborand pe vaile umbrite.

FaunaEste variata :viezurele,usrsul brun,cerbul,caprioara,jderul etc.Se adauga o varitate de pasari :ciocanitoarea,cinteza,pitigoiul de munte.Fauna submediteraneeana este reprezentata prin scorpioni,vipera cu corn,broasca testoasa.Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana,iar la altitudini mari apar lipanul si nisipartia.

Solurile     Sunt strans corelate cu roca ,clima si vegetatia.Apar solurile brun-roscate de padure brune si brun-acide pe culmile inalte ,favorizate de climatul racoros si umed si de existente padurilor.La inaltimi mai mari,apar podsolurile.Se remarca prezenta rendzinelor,dezvoltate pe calcare,a lacovistelor si a solurilor aluvionare de lunca. Partea superficială terestră se succede de la clasa cambisolurilor-cu tipurile brun – roşcate şi brune acide-, la clasa spodosolurilor-cu tipurile brun-acide montane şi podzoluri.Pe calcare s-au dezvoltat solurile terra rossa.

Resurse naturaleZona sudică beneficează de resurse (mici) de cărbuni superiori (antracit) şi fier în Munţii Aninei. Alte resurse naturale sunt pădurile, pitorescul deosebit al regiunii, solurile din depresiuni (cultivate cu meri şi duzi), marmura de calitate superioară din Munţii Poiana Ruscă. Tot în aceşti munţi sunt cele mai însemnate resurse de fier ale ţării. Dunărea reprezintă o bogăţie naturală deosebită.

Populatia si asezarile omenesti in Muntii Banatului      Culoarul Timis-Cerna  si Muntii Banatului au reprezentat in perioada daco-romana un teritoriu de populare intensa. Dierna (Orsova) si Ad Mediam (Mehadia) erau puncte de tranzit obligatoriu spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana. In secolele XIII -XIX au exista un intens schimb de populatie intre Muntii Banatului si Oltenia, in ambele sensuri. In prezent densitatea populatiei variaza intre 25-50 loc./kmp. in apropierea centrelor urbane (Resita, Caransebes, Oravita). Sporul natural este foarte redus, frecvent negativ, ceea ce duce la depopularea unor asezari rurale. Exista un aport alogen, ceea ce contribuie la realizarea unui echilibru demografic.

Asezarile rurale, in general mici, au frecvent activitati legate de cresterea animalelor, activitati miniere sau ale economiei forestiere. Asezarile urbane sunt: Resita (97.000 loc.), Caransebes (32.000 loc.), Bocsa (19.000 loc.), Moldova Noua (17.000 loc.). Resita s-a dezvoltat foarte mult datorita industriei metalurgice; are in prezent functii mai diversificate, dar o structura urbana influentata de spatiul limitat oferit de relieful vaii Barzavei. Caransebes este principalul centru urban din culoarul Timis Cerna cu o industrie mai modesta (in care predomina prelucrarea lemnului), dar cu functii de transport (nod feroviar, rutier, aeroport) si culturale. Celelalte orase au fiecare structuri urbane si functionale proprii, astfel: Bocsa este un oras industrial (industria constructoare de masini); Moldova Noua este un centru industrial, cu un port la Dunare (moldova Veche); Orsova, stramutat pe un amplasament nou si integral reconstruit, are activitati industriale (industria de nave, prelucrarea bumbacului) si este un port de tranzit; Oravita are un trecut semnificativ (primul teatru romanesc,centru administrativ, industrie de prelucrare a cuprului0, dar cu o industrie mai modesta in prezent (textila, lemn); Anina este un centru minier.

Agricultura      Muntii Banatului contribuie la productia agricola a tarii,desi relieful este accidentat,panza freatica la suprafata,solurile cu fertilitate slaba.         In culoarul Timis-Cerna si Depresiunea Almaj se extinde bazinul pomical din Dealurile Banatului,in cadrul caruia marul si prunul predomina.        Zootehnia se sprijina pe cultura plantelor de nutret(trifoiul,borgeagul),dar si pajistile de fanete naturala,ce se diferentiaza dupa locul in care se afla.        In ceea ce priveste cresterea animalelor,speciile sunt variate:se cresc bovine pentru lapte si carne,ovine pentru piei,porcine si pasari.         Efectele prezentei omului asupra mediului din Muntii Banatului        In zona mai inalta a Muntilor Banatului,pentru ca aici nu se poate vorbi de zona alpina,prezenta omului s-a facut simtita in doua directii:pastoritul(pentru  obiceiuri de acest gen este cunoscuta Depresiune Almaj,unde pe de alta parte se gasesc numeroase elemente etnografice si folclorice)si circulatia turistica,prezenta in special in Muntii Aninei unde relieful carstic este bine dezvoltat,creand un pitoresc deosebit:Cheile Nerei,ale Minisului si Carasului,pestera Comarnic,dar si in Muntii Semenic,unde se afla complexul turistic cu acelasi nume,important in practicarea sporturilor de iarna,situat intre Vf.Semenic si Piatra Goznei.

Turismul dispune de obiective notabile (Defileul Dunarii cu Cazanele, zona carstica Anina, cheile, amenajarile turistice din Semenic etc.).

SEMENIC Munţii Semenicului fac parte din grupa sudică a Carpaţilor Occidentali, culminând cu Vârful Piatra Goznei (1447 m) şi Vârful Semenic (1445 m) şi reprezintă un important nod hidrografic – „castelul de apă al Banatului” – din care izvorăsc Timişul, Nera, Bârzava etc. În ceea ce priveşte constituţia lor geologică, putem separa două zone cristaline: zona Miniş şi zona Sebeş. Relieful coboară, de la nord de Vârful Semenic, până la Vârful Nemanu Mare (1122 m)

În regiunea izvoarelor Timişului se găseşte depresiunea Gărâna, formată prin eroziune diferenţială. În aceşti munţi nu se întâlnesc urme glaciare, ci doar efectele modelării preglaciare, depresiuni nivale, văluriri şi vârfuri piramidale. Alături de Munţii Semenicului, în aceeaşi grupă, se mai găsesc şi Munţii Aninei şi ai Dognecei, formând nucleul Munţilor Banatului. Întreg acest ansamblu montan formează o zonă turistică importantă, unde se poate practica un turism complex. În acest areal se află rezervaţiile naturale Semenic - Cheile Caraşului şi Cheile Nerei - Beuşniţa, de o mare valoare şi frumuseţe. Complexul turistic Semenic se găseşte la peste 1400 m altitudine, între vârfurile Piatra Goznei şi Semenic, situat într-un cadru natural atractiv, beneficiind de amenajări pentru sporturi de iarnă şi căi de acces.

În afara unui teleferic, există drumuri de acces din Reşiţa - Văliug şi Slatina Timiş - Trei Ape - Gărâna. Acest al doilea drum face legătura cu linia ferată Timişoara - Bucureşti prin Slatina-Timiş, de unde pe şoseaua E 70 sunt circa 20 km până la Caransebeş. Zona Semenic are avantajul unei lungi perioade de zăpadă, ca şi pe Muntele Mic. Sunt destul de puţine locuri în ţară în care zăpada să persiste, chiar şi 6 luni pe an . Turiştii găsesc aici un schilift şi mai multe pârtii, iar în ceea ce priveşte cazarea, staţiunea Semenic dispune de peste 400 locuri de cazare în principal în cabanele Gozna, Nedeea şi Semenic, ca şi în vilele din zonă. In zona muntilor Semenic se regasesc urmatoarele rezervatii naturale si arii protejate:Rezervatia Buhui Marghitas;Rezervatia Cheile Carasului;Rezervatia Cheile Girlistei;Rezervatia Izvoarele Carasului;Rezervatia Izvoarele Nerei;Rezervatia Pestera Buhui;Rezervatia Pestera Comarnic.

Muntii Poiana Rusca constituie partea de nord-vest a Carpatilor Meridionali.Se intind pe o suprafata de 2640 kmp. Impreuna cu muntii Sureanu, Candrel din est si muntii Aninei, Semenic, Dognecei, Almaj si Locva, Poiana Rusca se inscrie intr-un brau muntos cu altitudini medii in jur de 700-1000m, care urmareste curbura Carpatilor Meridionali inconjurand pe la nord-nord-vest zona axiala inalta cu relief alpin a muntilor Retezat, Tarcu si Godeanu si se contureaza ca o treapta de relief intermediara intre zonele periferice, depresionare si partea centrala, mai inalta, a Meridionalilor. Masivul Poiana Rusca poate fi considerat a fi o punte de legatura intre Carpatii Meridionali si muntii Apuseni, deoarece spre nord se extind pana in lunca Muresului, care, intre Deva si Ilia separa muntii Poiana Rusca de muntii Metaliferi, in timp ce spre est si vest, intre Carpatii Meridionali si muntii Apuseni, se interpun zonele joase Lugoj, Strei si depresiunea Transilvaniei. Catre nord, Poiana Rusca se invecineaza cu muntii Metaliferi si cu dealurile Lipovei.Limita nordica urmareste lunca Muresului intre Deva si Dobra, de unde continua spre vest-sud-vest in lungul vailor Ohaba, Icuta si Bega pana in apropierea Lugojului.

MUNTII POIANA RUSCA

La vest, masivul este marginit de depresiunea Caransebesului. Limita este marcata de lunca Timisului, de la localitatea Maciova pana la comuna Costeiu, situata la nord de Lugoj. Spre sud, limita urmareste valea Bista, de la localitatea Maciova pana la Portile de Fier ale Transilvaniei. Lunca Bistrei separa muntii Poiana Rusca de masivele Varful Pietrii si Muntele Mic.Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului, urmand o linie care ar uni orasele Hateg, Hunedoara si Deva.In aceasta regiune relieful muntos al masivului Poiana Rusca coboara treptat printr-o zona de dealuri pana in luncile Sreiului, Cernei si Muresului. La est de aceasta zona joasa se ridica muntii Sureanu.

Totodata masivul Poiana Rusca poate fi considerat ca o punte de legatura între Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni, deoarece spre nord se extind pîna în lunca Muresului, care între Deva si Ilia separa Muntii Poiana Rusca de Muntii Metaliferi, în timp ce spre est si vest între Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni se interpun zonele joase Lugoj, Strei si depresiunea Transilvaniei.Catre nord, Muntii Poiana Rusca se învecineaza cu Muntii Metaliferi si cu dealurile Lipovei. Limita nordica urmareste lunca Muresului între localitatile Deva si Dobra, de unde continua spre VSV în lungul vailor Ohaba, Icuta si Bega pîna în apropierea Lugojului.Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului urmînd o linie care ar uni orasele Hateg, Calan, Hunedoara si Deva. In aceasta regiune relieful muntos al masivului Poiana Rusca coboara treptat printr-o zona de dealuri pîna în luncile Streiului, Cernei si Muresului. La est de aceasta zona joasa se ridica Muntii Sebesului (surean).

Masivul Poiana Rusca se caracterizeaza printr-un relief nivelat în trepte si fragmentat în culmi lungi, ale caror înaltimi maxime oscileaza în jur de 1300 m. In zonele marginale din est, nord-vest si sud-vest, si anume în regiunile Hateg-Deva, Dobra-Lugoj si Tincova-Maciova, între zona muntoasa si depresiunile periferice se contureaza un relief de dealuri cu altitudini cuprinse între 200-300 m. In stînga vaii Bega, între Margina si Traian Vuia, acest relief ondulat trece în terase fluviatile extinse. Zona periferica a masivului este marcata prin cîmpiile aluviale si terasele rîurilor Mures, Timis, Bega, Strei, Cerna si Bistra. In zona muntoasa propriu-zisa se disting doua unitati geomorfologice principale: în partea de vest, de la depresiunea Caransebesului pîna la bazinele superioare ale rîurilor Bega si Cerna, se contureaza un relief puternic modelat, cu pante accentuate, care urca relativ repede, mai ales din cîmpiile aluviale ale Timisului si Bistrei, spre partea centrala a muntilor; jumatatea estica a masivului se prezinta, în schimb, sub forma unui platou înalt, ferastruit adînc de ape. In aceasta zona de platou, care reprezinta o peneplena pretortoniana, se recunosc mai multe trepte de nivelare situate la altitudini de 400-500 m în partile marginale, la 600-800 m în partea mediana si la 900-1 000 m în aria centrala a masivului. Culmile largi din zona înalta a Muntilor Poiana Rusca, la altitudini de peste 1 100 m, conserva un relief vechi, îmbatrînit, partial reactivat, sincron cu platoul fosil situat la est.

Platoul mentionat constituie una dintre particularitatile reliefului din Muntii Poiana Rusca. De pe platou privirea cuprinde zarea aproape pîna la capat, lasand impresia unei suprafete plane continui în care nu se banuiesc abrupturile si denivelarile adînci sapate de ape. Reactivarea energiei de eroziune nu a reprofilat aceste vai pîna la obarsie. De aceea, în zonele de izvoare vaile sunt adesea colmatate, apa curgînd meandrat în propriile aluviuni. Profilul vailor în aceste portiuni este larg, putin adînc, cu versantii domoli. Aspectul general seamana cu acela al unei regiuni de dealuri. Padurenii, care locuiesc pe aceste plaiuri din timpuri stravechi, au contribuit la modelarea regiunilor mai sus mentionate, prin nivelarea lor în terase, în scopul practicarii unei agriculturi restrînse care sa acopere nevoile locale. Terasarea reliefului ofera culmilor locuite, din zona de platou, un aspect cu totul particular.

Muntii Poiana Rusca sUnt dominati de o culmE centrala înalta care unestE cele doua culminatii principale ale masivului - vîrful Pades (1.374 m) si vîrful Rusca (1 356 m). Din aceste vîrfuri se desprind radiar culmi lungi, numite de localnici ,,picioare", care coboara pîna în depresiunile periferice.Din vîrful Pades se desprinde catre nord o culme care, prin vîrfurile Balaurul, Preslop, Ambros, Benesu, ajunge pîna la Tomesti; din vîrful Balaurului se desface spre vest o alta culme care se extinde prin vîrfurile Brainul Mare si Gomila Mare pîna la Fîrdea; spre sud culmea Pades-Rares-Fintînii se bifurca din vîrful Poeti (Peti) spre Maciova, peste vîrful Trei Hotare si spre Voislova, prin Ascutita Mica, Scarisoara si Magura.Din vîrful Rusca porneste catre NV, pîna la Românesti, o culme peste vîrful Stîlpului, Druja si vîrful Scalinului. Un alt "picior" ajunge prin vîrful Chiciora în Dealul Batrîna, de unde se desprinde o ramificatie spre Roscani si alta spre cotul vaii Dobra. Spre SE se contureaza o culme prin Dealul Cririnii si vîrful Chiciora, pîna în Magura Fruntii, de unde o ramificatie coboara spre sud, la Marga, iar culmea principala se îndreapta spre E, pentru a ajunge pîna la Hateg prin Dealul Socilor, Titiana, Varaticu, salasele Mesteacan, Prislop si Vîrful Curatului

Din punct de vedere al constitutiei geologice, în Muntii Poiana Rusca se disting trei ansambluri principale de formatiuni litologice:a) Formatiuni metamorfice, raspîndite în cea mai mare parte a ariei cu relief muntos. In jumatatea sudica amuntilor, la sud de aliniamentul Tincova-Ruschita-Vadu Dobrii-Cincis, marcat prin mai multe dislocatii tectonice importante, afloreaza roci intens metamorfozate cunoscute si sub denumirea de ,,cristalinul getic". Aceste sisturi cristaline sînt reprezentate prin micasisturi, micasisturi cu granati, amfibolite, gnaise si gnaise oculare. Subordonat, apar intercalatii subtiri de calcare si corpuri mici de roci granitoide. Vîrsta acestor formatiuni metamorfice, care în ansamblul lor se încadreaza în seria de Sebes-Lotru, se esti-meaza la 850-1 000 milioane ani. Relieful format pe sisturile cristaline mentionate se caracterizeaza prin culmi înalte cu pante abrupte. Versantii prapastiosi ai Cheilor Cernei sînt sapati în gnaisele oculare de la NE de Lunca Cernii. In partea de est a cristalinului getic se contureaza o zona alungita, orientata E-V, constituita din sisturi cristaline mai tinere (Precambrian superior-Cambrian) si mai slab metamorfozate, în care se intercaleaza nivele cu calcare, dolomite si sisturi amfibolice. Aceste formatiuni, cunoscute sub denumirea de seria de Dabîca, formeaza culmea Prislop-Varatic.

Dintre formele de relief deosebite, conditionate de rocile calcaroase, poate fi amintita stanca în forma de piramida de la Tomesti, situata în versantul stang al vaii Bega, imediat amonte de fabrica de sticla. Stînca reprezinta un rest ruiniform al unui strat vertical de calcar alb-cenusiu rubanat, ramas în relief datorita unui sistem de fisuri care l-a modelat. Formatiuni magmatice, cu raspandire limitata în cadrul Muntilor Poiana Rusca, sunt reprezentate prin:Masive intrusive de granodiorite. Datorita alterarii superficiale mai intensive a rocilor grano-dioritice în comparatie cu sisturile cristaline sau cu rocile din aureola de contact, masivele grano-dioritice au fost nivelate mai usor de catre eroziune, detasandu-se geomorfologic de învelisul lor prin caracterul mai domol si înaltimile relativ mai reduse ale reliefului. Exemple în acest sens le ofera marile corpuri granodioritice dintre Tincova si Nadrag si din Valea Vîrciorova.Stalpi vulcanici de andezite. Asemenea formatiuni se cunosc în zona muntoasa de la vest de Deva, unde andezitele neogene formeaza proeminente evidente în relief, cum ar fi de exemplu Dealul Cetatii, situat langa orasul Deva, si Dealul Cozia.

Formatiuni sedimentare apar în zonele periferice, deluroase si în bazinul sedimentar Rusca Montana. Acest bazin sedimentar este marginit în cea mai mare parte de sisteme importante de dislocatii tectonice marcate în relief prin denivelari, în special în regiunile Lunca Cernii si Rusca Montana. In cadrul acestor formatiuni se disting doua asociatii principale de roci, cu efecte diferite asupra modelarii reliefului: roci puternic consolidate reprezentate prin calcare jurasice, gresii, conglomerate si marne cretacice, gresii si conglomerate roscate eocene, si roci slab consolidate reprezentate prin argile, marne si gresii nisipoase, nisipuri si pietrisuri de varsta mio-pliocena. Calcarele jurasice formeaza abruptul împadurit din versantul stang al vaii Valisoara de la Cavaran si stancile albe izolate de pe crestele de la est si sud-vest de Rusca Montana. Pe gresiile sj conglomeratele cretacice se dezvolta relieful muntos din partea de vest a bazinului Rusca Montana, de la vest de Deva si din regiunea cuprinsa între localitatile Dobra, Roscani, Fagetel, Radulesti-Dumbravita si Lesnic. Relieful scund si domol din zona periferica, cu dealuri, a masivului Poiana Rusca este modelat în depozitele argiloase si nisipoase cu pietrisuri de varsta mio-pliocena.

VEGETAŢIE sI SOLURICovorul vegetal al Muntilor Poiana Rusca este reprezentat în cea mai mare parte prin paduri, care în zona de platou din partea de est si nord-est a masivului lasa loc unor suprafete întinse de pasuni si pajisti. In apropierea localitatilor din zona înalta, lipsita de paduri, padurenii cultiva pentru nccesitatile gospodariilor proprii cartofi, grîu, secara s.a. In zonele colinare din marginea masivului cîstiga mult în importanta livezile cu pomi fructiferi.Distributia zonala a vegetatiei este determinata de variatia conditiilor de clima, de altitudine si de constitutie a solului. Astfel, pe culmea centrala, la altitudini în jur de 1300 m se întîlnesc zone înguste de pajisti alpine presarate cu tufarisuri de ienuperi. In jur, coborînd pîna la 800-900 m, se dezvolta paduri de amestec de fag (Fagus silvatica), brad (Abies alba) si molid (Picea abies). Mai în exterior, se contureaza o zona extinsa cu paduri montane si colinare de fag si carpen care patrund si pe versantii vailor adînci din zona de platou, despadurita, a masivului. Esentelor lemnoase principale din aceste paduri li se adauga local mesteacanul (Betula verrucosa), fie sub forma de amestec, fie în pîlcuri izolate. In partea marginala, joasa, si în zona colinara, mai ales din vestul si estul masivului, se întind paduri de cer si fag, care în lungul extremitatii nord-vestice si mai rar în est trec în paduri de stejar.

Muntii Poiana Rusca adapostesc o fauna bogata, distribuita în functie de zonele de vegetatie si de altitudine. Padurile de fag, brad si molid din partea centrala a masivului sînt populate de ursul brun (Ursus arctos), care s-a înmultit in special in ultima vreme, de cerbul carpatin (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), mistret (Sus scrofa). Mai rar se întîlneste rîsul (Lynx lynx). Mult mai raspîndite sînt lupul (Canis lupus) si vulpea (Canis vulpes) care coboara pîna în zonele marginale ale masivului, iepurele in zona de platou si în luncile rîurilor periferice si veverita (Sciurus vulgaris), care adesea poate fi întîlnita pe potecile turistice din padure.Reptilele sînt reprezentate prin sopîrle (în special soplrla de munte - Lacerta vivipara), salamandre si serpi. Trebuie mentionata prezenta, pe lînga vipera comuna (Vipera berus), a viperei cu corn (Vipera ammodhytes), care este raspîndita cu precadere în partea de nord-est a masivului, între altele si pe Dealul Cetatii de lînga orasul Deva.

Pe platoul Muntilor Poiana Rusca, pe plaiurile însorite ale culmilor care coboara din vîrful Rusca, s-a conservat o populatie bastinasa cu radacini adînci în trecutul neamului românesc. Locuitorii asezarilor din aceasta regiune îsi spun ,,padureni". Ei reprezinta o ,,insula etnografica" în care s-a pastrat cultura populara arhaica, extrem de originala si de diferentiata fata de aceea a regiunilor învecinate. Trasaturile principale ale acestei culturi constau în: amplasarea asezarilor pe culme, culturi agricole pe dealuri terasate, lipsa olaritului, portul specific (în special al femeilor) si graiul. La începutul secolului II e.n. partea de est a Muntilor Poiana Rusca se afla în aria principalelor centre dacice si romane. La poalele masivului, în depresiunea Hategului, era asezata capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. O parte din daci se retrasesera în muntii învecinati. Pozitia geografica a asezarii padurenilor le-a permis, probabil secole de-a rîndul, o izolare partiala fata de influentele externe mai tîrzii, ceea ce explica conservarea, în graiul actual, a unor expresii de origine latina, cum ar fi, de exemplu, ,,a vulnera" pentru a lovi si pastrarea unor entitati particulare ale portului. Totusi, influenta slava a reusit, mai tîrziu, sa patrunda în tinutul padurenilor.

Satele padurenilor nu depasesc limita zonei înalte de platou a Muntilor Poiana Rusca, raspîndirea si denumirea lor fiind indicate în schita alaturata. Prima atestare scrisa a unora dintre aceste asezari dateaza din 1297, si anume, printr-un document în care satelc Zlasti si Ruda sînt mentionate ca supuse ale pîrcalabului de Hunedoara. Ulterior, în secolele XIV si XV gasim mentiuni despre toate asezarile cunoscute astazi si despre altele care probabil au disparut cu timpul. Padurenii se înscriu în tipul dinaric, cu cap rotund (brachicefal), fata lunga (leptoprosop) si nas proeminent. Ocupatia lor consta în cresterea vitelor, cultivarea unor suprafete restrînse pe terase nivelate în jurul asezarilor, sculptura în lemn, tesatorie si broderie, toate în limitele necesitatilor de trai propriu. În ultimul timp mioritul si lucrul în padure au devenit preocuparile de baza ale padurenilor.

Muntii Poiana Rusca, ca si celelalte masive muntoase din jur mai putin frecventate în prezent de iubitorii de drumetie în comparatie cu regiunile din sud, ascund frumuseti peisagistice inedite. Cele doua lacuri de acumulare, poienile însorite ale platoului, padurile întinse din zona muntoasa si versantii abrupti ai reliefului dolomitic si calcaros se împletesc armonios oferind variate atractii turistice usor accesibile, atît cu piciorul cît si cu masina. Posibilitatile de patrundere cu mijloace moderne pîna în inima masivului si lipsa de dificultate în parcurgerea traseelor constituie una din particularitatile potentialului turistic al masivului. Pot gasi, astfel, satisfactii depline pe lînga adeptii turismului ,,clasic" si cei care, în numar din ce în ce mai mare, prefera drumetia pe patru roti.Pentru practicarea turismului în aceasta zona montana este recomandabila luna septembrie, toamna în general fiind anotimpul cel mai favorabil atît din punct de vedere al conditiilor climatice cît si al pitorescului peisajului.

     Resursele energetice sunt modeste, fiind reduse la cele hidrografice. Pe baza unor materii prime energetice aduse din alte regiuni (gaz metan din Depresiunea Transilvaniei si carbuni din Depresiunea Petrosani) au fost construite mari agregate termoenergetice din Mintia-Deva (una din cele mai mari termocentrale din tara), Calan, Hunedoara si Bistra.      Industria metalurgica este bine reprezentata si dezvoltata  datorita resuselor de minereu de fier.     Desi pe ansamblul economieie rezervele de fier sunt modeste, ele avut o mare importanta in aparitia si dezvoltarea industriei siderurgice de la Hunedoara, Bistra, Calan si Nadrag.     Minereurile de fier au un continut relativ redua de fier (20-30 %). Principalele centre de extractie sunt localizate la Ghelari si Teliuc (si alte centre mai mici).       Centru siderurgic Hunedoara isi are inceputul cu peste 100 de ani in urma. El foloseste in prezent minereurile de fier din Poiana Rusca (la care se aduga minereuri aduse din import  prin intermediul nodului feroviar Simeria, huila din bazunul Petrosani, calcar siderurgic de la Sandulesti-Turda, gaz metan (adus printr-o  conduscta), mangan (adus din zona Vatra Dornei). Are instalatii complexe: cocserii, furnale, otelarii, laminoare.

Metalurgia neferoasa cuprinde exploatari de minereuri complexe cu un continut mai mare de cupru si zinc (Deva, Muncelu Mic) sau plumb (Ruschita). Constructiile de masini sunt concentrate la Hunedoara, Deva, Simeria (reparatii de material rulant). La Marginea, in culoarul Begai, exista o intreprindere de produse de distilare a lemnului. Rocile de constructie extrase sunt: marmura (la Ruschita, dar si la Caprioara si Alun, in apropier) si andezit (Deva). La Bircea se produc prefabricate, iar la Tomesti articole de sticlarie.      Resusele forestiere sunt prelucrate in centrele din jur (Hateg, Deva, Carasebes, Bistra).      Fondul funciar dispune de terenuri arabile concentrate pe margini (indeosebi in zona Strei-Hateg) si pe culmile netede din partea de nord-est. Pasunile naturale favorizeaza cresterea bovinelor si ovinelor. In zona Hateg-Strei exista plantatii pomicole ale caror produse sunt prelucrate la Hateg. Ramuri ale industriei alimentare sunt localizate si in alte orase.

Caile de comunicatii sunt concentrate pe margini. Pe Valea Muresului magistrala 2 trece prin Simeria si Deva. La Simeria se face conexiunea cu linia transcarpatica electrificata Filiasi-Petrosani-Simeria cu o deosebita insemnatate economica. Cai ferate locale (Simeria-Hunedoara, Caransebes-Hateg) au, de asemenea, utilizari industriale.     Soselele au traiectorii similare.     Obiectivele turistice sunt concentrate la Deva (inclusiv Cetatea Devei), Hunedoara, Hateg (inclusiv rezervatia de zimbri), Cala (inclusiv baile cu caracter local, folosite inca din timpul imperiului roman), Sarmizegetusa Ulpia Traiana (fosta capitala a Daciei romane), zona Ruschita, “Tinutul Padurenilor”, Lacul Cincis si Lacul Surdus (Fardea).

BIBLIOGRAFIE

KRÄUTNER, H. G., KRÄUTNER, FL., MUREŞAN, M., MUREŞAN. G. -Stratigrafia,

evoluţia magmatismului, metamorfismul şi tectonica formaţiunilor cristaline din unitatea epimetamorfică a masivului Poiana Ruscă. Dări de seamă. Corn. Stat Geol. Bucureşti, 1969.

Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat, editura Mirton, Timișoara,

2003 Pârvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718).

Organizarea administrativă a acestuia, , Quaestiones disputatae (revistă studențească de istorie și arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timișoara

Krautner, H, G, (1984),- Muntii Poiana Rusca. Ghid turistic, Edit. Sport- Turism, Bucuresti.

www. alpinet. orgwww.hoinari. rowww. wikipedia. orgwww. ropedia. ro