Motto: “Adevaratul, pretiosul modernism inseamna ravna de a produce valori estetice imbracate in spiritul timpului, dar cu un nivel mai inalt decat al epocei precedente. Adevaratul artist trebuie sa-si insuseasca tot ce s-a produs valoros in domeniul sau pana la dansul si sa adaoge in plus ceea ce are el…Nu etichetele sunt hotaratoare in arta, ci valoarea estetica” cf Liviu Rebreanu , “Modernismul”, 1910

Motto: “Adevãratul, preţiosul modernism înseamnã

râvna de a produce valori estetice

îmbrãcate în spiritul timpului, dar cu

un nivel mai înalt decât al epocei precedente. Adevãratul artist trebuie sã-şi însuşeascã tot ce s-a produs valoros în domeniul sãu

pânã la dânsul şi sã adaoge în plus ceea

ce are el […]

Nu etichetele sunt hotãrâtoare în artã,

ci valoarea esteticã” Liviu Rebreanu ,“Modernismul”, 1910

“Pentru mine arta - zic artă şi mã gândesc la

Literaturã - înseamnã creaţie de oameni şi de

viaţã.”

L. Rebreanu, Jurnal

“Ion” – Liviu Rebreanu

Receptare criticã

“ Ion simţea o vocaţiune obscurã , înrãdãcinatã pentru pãmânt.

Şi era lacom…E o vocaţiune, o portretizare, o idolatrie.

O asemenea chemare profundã simte şi Ion pentru posesiunea pãmântului.

Neapãrat, personajul e idealizat, el serveşte un simbol.

Nimic nu face acest ţãran mai rãsãrit, care sã nu poatã fi explicat prin şiretenie sau încãpãţânare. E o naturã stãruitoare,

premeditativã. Ion are o viaţã animalicã puternicã, plinã de ecou.

Pasiunea lui e o senzualitate. Siguranţa şi unitatea gestului cu care îşi conduce viaţa prin pasiune la posesiunea pãmântului, şi la posesiunea femeii are o mãreţie reprezentativã; e poate sinteza celor douã instincte cardinale, care au asigurat persistenţa rasei.”

•Tudor Vianu – “Arta prozatorilor români”

“S-ar zice prin urmare c-avem de-a face cu un ambiţios, cu un Julien Sorel rural, cu un Dinu Paturicã. Noţiunea de ambiţie este însã exageratã, fiindcã ea presupune o constiinţã largã, care sã-şi reprezinte o finalitate […] Ion nu e inteligent şi, prin urmare, nici ambiţios. Dorinţa lui nu e un ideal, ci o lãcomie obscurã, poate mai puternicã decât a altora, însã, în fond, la fel cu a tuturor. Orice ţãran voieşte zestre în pãmânt şi vite, o însurãtoare dezinteresatã fiind o adevaratã înstrãinare de la legile de conservare ale familiei rurale. Toţi flãcãii din sat sunt varietãţi de Ion.”

G. Cãlinescu , “ Istoria literaturii române…”

“Am greşi dacã am face din Ion un arivist, dacã l-am judeca în afara mobilului acţiunii sale, pãmântul. Prin cãsãtoria sa cu Ana, Ion vrea sã obţinã pãmânt. E vorba de un ideal fundamental, care, în condiţiile respective, reprezenta cu mult mai mult decât înavuţirea. Pãmântul , pentru Ion, însemna şi situaţie socialã, demnitate umanã, posibilitatea de a munci cu folos.”

Paul Georgescu, Prefaţã la romanul “Ion”, ediţia din 1967

“<<Ion>> e drama unui om, proiectatã de vasta frescã socialã a vieţii ardelene; metodic, existenţa pateticã a acestui suflet rudimentar se mişcã, se înnoadã stãruitor, fãcându-şi drum ca un şuvoi de apã pe dedesuptul unui bloc strãveziu…”

Pompiliu Constantinescu, “Liviu Rebreanu” în “Viaţa literarã”

Exerciţii:

1. Construieşte un text argumentativ, pornind de la valabilitatea uneia dintre afirmaţiile critice enunţate mai sus

2. Realizeazã un tablou al satului ardelenesc surprins de viziunea rebrenianã din perspectiva unui: geograf, istoric, psiholog sau a unui critic literar